FUNCȚII INTEGRABILE

Criterii de integrabilitate

Fie [𝑎; 𝑏] un interval închis și mărginit de numere reale.

Definiția 1: (i) Un sistem finit de puncte ∆= (𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) cu 𝑎 = 𝑥0 < 𝑥1 < ⋯ < 𝑥𝑛 = 𝑏 se numește
diviziune a intervalului [𝑎; 𝑏].
̅̅̅̅̅
(ii) Un sistem de puncte 𝑢 = (u1 , u2 ,..., un ) , cu 𝑢𝑖 ∈ [𝑥𝑖−1 , 𝑥𝑖 ], 𝑖 = 1, 𝑛 se numește sistem de puncte
intermediare asociat diviziunii ∆.
(iii) Cea mai mare dintre lungimile intervalelor de diviziune [𝑥𝑖−1 , 𝑥𝑖 ], 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, se numește norma diviziunii
∆: ‖∆‖ = max(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 ) .
̅̅̅̅̅
𝑖=1,𝑛
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
(iv) Dacă pentru fiecare 𝑛 ∈ ℕ considerăm câte o diviziune a intervalului [𝑎; 𝑏], ∆𝑛 = (𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑝𝑛 )
aceste vor alcătui un șir de diviziuni ale intervalului [𝑎; 𝑏].
Cum fiecărei diviziuni i se poate asocia un sistem de puncte intermediare,
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
𝑢(𝑛) = (𝑢1 , 𝑢2 , … , 𝑢𝑝𝑛 ), se obține un șir de sisteme de puncte intermediare asociate diviziunilor ∆𝑛 .
Definiția 2: Fiind date o funcție f :[a; b]  ,   ( x0 , x1 ,..., xn ) o diviziune a intervalului închis [𝑎; 𝑏] și un
sistem de puncte intermediare (u1 , u2 ,..., un ) asociat diviziunii  , cu 𝑢𝑖 ∈ [𝑥𝑖−1 , 𝑥𝑖 ], 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, numim suma
Riemann (suma integrală) asociată funcției 𝑓, diviziunii ∆ și sistemului de puncte intermediare 𝑢 numărul
n
real 𝜎∆ (𝑓, 𝑢)=  f (ui )( xi  xi 1 ) .
i 1

Definiția 3: (i) O funcție f :[a; b]  se numește integrabilă Riemann dacă există un număr real 𝐼 astfel
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
încât, pentru orice șir de diviziuni ale intervalului [𝑎; 𝑏], ∆𝑛 = (𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑝𝑛 ) cu lim ‖∆𝑛 ‖ = 0 și orice șir
𝑛→∞
(𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛)
de puncte intermediare 𝑢 = (𝑢1 , 𝑢2 , … , 𝑢𝑝𝑛 ), șirul sumelor Riemann (𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢 )) este
𝑛∈ℕ
convergent, cu limita 𝐼.
(ii) Numarul 𝐼 se numește integrala sau integrala definită a funcției f pe intervalul [𝑎; 𝑏] și se notează cu
b
 f ( x)dx :
𝑏
lim 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢(𝑛) ) = 𝐼 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑛→∞
a
Exemple:
1) Arătați că funcția 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑘, unde 𝑘 ∈ ℝ este constantă, este integrabila și
b
 f ( x)dx  k (b  a) .
a
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
Soluție: Fie ∆𝑛 = (𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑝𝑛 ) un șir de diviziuni oarecare a intervalului [a; b] și 𝑢(𝑛) =
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
(𝑢1 , 𝑢2 , … , 𝑢𝑝𝑛 ) un sistem de puncte intermediare asociat diviziunilor ∆𝑛 . Atunci:
𝑝𝑛 𝑝𝑛
(𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛)
𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢(𝑛) ) = ∑ 𝑓(𝑢𝑖 )(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 ) = 𝑘 ∑(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 ) = 𝑘(𝑏 − 𝑎)
𝑖=1 𝑖=1
Evident, luand I  k (b  a ) , avem: lim 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢(𝑛) ) = 𝑘(𝑏 − 𝑎).
𝑛→∞
b
Deci f este integrabilă și  f ( x)dx  k (b  a) .
a

EMILIA IANCU Pagina 1

 FUNCȚII INTEGRABILE

1, x   [0;1]
2) Arătați că funcția f :[0;1]  , f ( x )   (funcția lui Dirichlet) nu este integrabila pe
0, x  ( \ )  [0;1]
[0;1] .
(𝑛) (𝑛) (𝑛)
Soluție: Fie ∆𝑛 = (𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑝𝑛 ) un șir de diviziuni oarecare a intervalului [a; b] și 𝑢(𝑛) =
(𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛)
(𝑢1 , 𝑢2 , … , 𝑢𝑝𝑛 ) și 𝑣 (𝑛) = (𝑣1 , 𝑣2 , … , 𝑣𝑝𝑛 ) două sisteme de puncte intermediare asociate diviziunilor
(𝑛) (𝑛)
∆𝑛 , astfel încât 𝑢𝑖 ∈ ℚ , iar 𝑣𝑖 ∈ ℝ − ℚ , 𝑖 = ̅̅̅̅̅ 1, 𝑛 .
Atunci f (ui )  1, f (vi )  0 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 și 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢 ) = 1, iar 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑣 (𝑛) ) = 0.
(𝑛)

Evident, lim 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑢(𝑛) ) = 1 și lim 𝜎∆𝑛 (𝑓, 𝑣 (𝑛) ) = 0, deci există două limite diferite pentru șirul sumelor
𝑛→∞ 𝑛→∞
Riemann care nu va fi convergent, iar funcția 𝑓 neintegrabilă.

Observații: 1) Notația pentru mulțimea primitivelor unei funcții și cea pentru integrala definită a acesteia
sunt într-o anumită masură asemanatoare, fapt ce poate genera uneori confuzia ca ar fi unul și acelasi lucru,
ceea ce este complet fals: integrala nedefinită reprezinta o mulțime de funcții, iar cea definită un număr real.
2) Integrala definită, atunci cand există, este unică.
𝑏 𝑎
3) ∫𝑎 𝑓(𝑥)d𝑥 = − ∫𝑏 𝑓(𝑥)d𝑥.
𝑎
4) ∫𝑎 𝑓(𝑥)d𝑥 = 0.

Teorema 1: Orice funcție integrabilă pe un interval [𝑎; 𝑏] este mărginită pe acel interval.
Consecință: Dacă o funcție nu este mărginită pe un interval [𝑎; 𝑏], atuci nu este integrabilă pe acel interval.
Observație: Mai mult decât teorema, în aplicații, este folosită consecința, aceasta furnizând un
instrumentutil pentru a demonstra că o funcție nu este integrabilă.
1
 , x  (0;1]
Exemplul 3) f :[0;1]  , f ( x)   x . Avem lim f ( x)   , deci f este nemarginită și nu va fi
 x0
0, x  0
integrabilă.
Observație: Condiția de mărginire este doar necesară pentru integrabilitatea unei funcții, nu și suficientă.
Funcția lui Dirichlet studiată anterior reprezinta un exemplu în acest sens.
Teorema 2: Fie funcțiile f , g :[a; b]  cu proproietățile urmatoare:
(i) f integrabila pe [a; b] ;
(ii) există o mulțime finită A  [a; b] astfel încât f ( x)  g ( x), x [a; b] \ A . Atunci g este integrabilă
b b
pe [a; b] și  f ( x)dx   g ( x)dx .
a a
 1
5, x  (0;1) \ {2 }

Exemplul 4) Arătați că funcția g :[0;1]  , g ( x)  1, x  {0;1} este integrabilă.
 1
0, x 
 2
Soluție: Considerăm funcția 𝑓: [0; 1] → ℝ, 𝑓(𝑥) = 5 care este o funcție constantă, deci, așa cum am arătat în
1
exemplul 1), este integrabilă și ∫0 𝑓(𝑥)d𝑥 = 5

EMILIA IANCU Pagina 2

 FUNCȚII INTEGRABILE

1 1
Observăm că funcția 𝑔 are proprietatea ca g ( x)  f ( x), x  [0;1] \{0;1; } . Cum mulțimea {0;1; } este finita
2 2
1 1
și funcția 𝑓 este integrabilă, va rezulta și g integrabilă și  f ( x)dx   g ( x)dx  5 .
0 0

Teorema 3 (teorema lui Lebesgue): Dacă o funcție 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ este mărginită și are un număr finit de
puncte de discontinuitate, atunci funcția 𝑓 este integrabilă pe intervalul [𝑎; 𝑏].
Teorema 4: Orice funcție continuă pe un interval [𝑎; 𝑏] este integrabilă pe acel interval.
Teorema 5 : Orice funcție monotonă pe un interval [𝑎; 𝑏] este integrabilă pe acel interval.
Observații: 1) Teoremele 2-5 reprezintă criterii de integrabilitate pentru funcții.
2) Reciproca teoremei 4 nu este, în general, adevărată. Conditia de continuitate este doar suficienta,nu și
necesara ca o funcție sa fie integrabila: există funcții discontinue care sunt integrabile. Acest fapt este
1
dovedit de exemplul 4) de mai sus: funcția 𝑔 este integrabilă, dar discontinuă în punctele 0,1, 2 .
3) Reciproca teoremei 5 nu este, în general, adevărată. Și această condiție este doar suficientă, nu și
necesară pentru ca funcția să fie integrabilă, așa cum reiese din exemplul 5: functia f :[1;1]  , f ( x)  x 2
este nemonotona, dar integrabila pentru ca este continuă.
4) Mulțimea funcțiilor continue pe un interval compact este conținută atât în mulțimea celor ce admit
primitive, cat și în mulțimea funcțiilor integrabile pe acel compact. Mulțimea funcțiilor continue nu coincide
cu nici una din cele doua mulțimi amintite.

Funcții care
admit Funcții Funcții
primitive continue integrabile

Exerciții rezolvate:
𝑥
1. Se consideră funcția 𝑓: [−2; 3] → ℝ, 𝑓(𝑥) = [2].
a) Arătați că funcția 𝑓 este discontinuă.
b) Arătați că funcția 𝑓 este integrabilă Riemann pe intervalul [−2; 3].
c) Arătați că funcția 𝑓 nu admite primitive.
Soluție: Pentru a studia proprietățile cerute, este necesar să explicităm funcția, pornind de la:
[𝑎] = 𝑘, 𝑘 ∈ ℤ ⇔ 𝑘 ≤ 𝑎 < 𝑘 + 1.
𝑥 𝑥
Deci: [2] = 𝑘, 𝑘 ∈ ℤ ⇔ 𝑘 ≤ 2 < 𝑘 + 1 ⇔ 2𝑘 ≤ 𝑥 < 2𝑘 + 2.
Având în vedere că 𝑥 ∈ [−2; 3], vom obține:
𝑥 𝑥 𝑥 ∈ [2; 4) 𝑥
𝑘 = −1 ⇒ 𝑥 ∈ [−2; 0) , [2] = −1; 𝑘 = 0 ⇒ 𝑥 ∈ [0; 2) , [2] = 0; 𝑘 = 1 ⇒ } ⇒ 𝑥 ∈ [2; 3] ⇒ [2] = 1.
𝑥∈ [−2; 3]
−1, 𝑥 ∈ [−2; 0)
Atunci: 𝑓(𝑥) = { 0, 𝑥 ∈ [0; 2) .
1, 𝑥 ∈ [2; 3]
a) Funcția 𝑓 este continuă pe mulțimea [−2; 3] − {0; 2}, fiind definită prin funcții elementare.

EMILIA IANCU Pagina 3

 FUNCȚII INTEGRABILE

Pentru 𝑥 = 0 ∶ lim 𝑓(𝑥) = −1 , lim 𝑓(𝑥) = 0 , 𝑓(0) = 0 ⇒ 𝑓 este discontinuă în acest punct.
𝑥→0 𝑥→0
< >
Pentru 𝑥 = 2 ∶ lim 𝑓(𝑥) = 0 , lim 𝑓(𝑥) = 1, 𝑓(2) = 1 ⇒ 𝑓 este discontinuă în acest punct.
𝑥→2 𝑥→2
< >
b) Putem demonstra că funcția 𝑓 este integrabilă în două moduri: utilizând criteriul monotoniei sau pe cel al
lui Lebesgue.
Din explicitarea funcției putem observa că aceasta este crescătoare, deci va fi integrabilă.
Sau: Funcția 𝑓 este mărginită , 𝑓(𝑥) ∈ {−1,0,1}, (∀)𝑥 ∈ [−2; 3] și are două puncte de discontinuitate,
𝑥 = 0 și 𝑥 = 2. Atunci, conform teoremei lui Lebesgue, funcția 𝑓 este integrabilă.
c) Cele două puncte de discontinuitate ale funcției 𝑓 , 𝑥 = 0 și 𝑥 = 2, sunt de speța I, deci funcția nu are
proprietatea lui Darboux și nu admite primitive.
1 2 1
2𝑥 sin 𝑥 2 − 𝑥 cos 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−1; 1] − {0}
2. Se consideră funcția 𝑓: [−1; 1] → ℝ , 𝑓(𝑥) = { .
0, 𝑥 = 0
a) Arătați că funcția 𝑓 admite primitive.
b) Arătați că funcția 𝑓 nu este integrabilă.
Soluție:
1
𝑥 2 sin 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−1; 1] − {0}
a) Funcția 𝐹: [−1; 1] → ℝ , 𝐹(𝑥) = { este o primitivă a funcției 𝑓, așa cum reiese
0, 𝑥 = 0
din considerațiile următoare:
- funcția 𝐹 este continuă pe intervalul [−1; 1] deoarece:
𝐹 este continuă pe [−1; 1] − {0}, fiind definită prin operații cu funcții elementare;
𝐹 este continuă în 𝑥 = 0: lim 𝐹(𝑥) = lim 𝐹(𝑥) = 𝐹(0) = 0;
𝑥→0 𝑥→0
< <
- funcția 𝐹 este derivabilă pe intervalul [−1; 1] deoarece:
𝐹 este derivabilă pe [−1; 1] − {0}, fiind definită prin operații cu funcții elementare și 𝐹 ′ (𝑥) =
1 2 1
2𝑥 sin 𝑥 2 − 𝑥 cos 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−1; 1] − {0};
1
𝐹(𝑥)−𝐹(0) 𝑥 2 sin 2 1
Derivatele laterale vor fi: 𝐹 ′ 𝑠 (0) = lim = lim 𝑥
= lim𝑥 sin 𝑥 2 = 0 și
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0
< < <
1
𝐹(𝑥)−𝐹(0) 𝑥 2 sin 2 1
𝐹 ′ 𝑑 (0) = lim = lim 𝑥
= lim𝑥 sin 𝑥 2 = 0 , deci 𝐹 este derivabilă în 𝑥 = 0 și
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0
< > <
1 2 1
′ (𝑥) 2𝑥 sin 𝑥 2 − 𝑥 cos 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−1; 1] − {0}
𝐹 ={ , de unde avem: 𝐹 ′ (𝑥) = 𝑓(𝑥), (∀)𝑥 ∈ [−1; 1].
0, 𝑥 = 0
b) Pentru a demonstra că funcția 𝑓 nu este integrabilă vom arăta că este nemărginită. Considerăm șirul de
1
numere reale 𝑥𝑛 = ∈ [−1; 1] , (∀)𝑛 ∈ ℕ∗ . Avem:
√2𝑛𝜋
1 2 1 2
𝑓(𝑥𝑛 ) = 2𝑥𝑛 sin 𝑥 2
− 𝑥 cos 𝑥 2
= sin 2𝑛𝜋 − 2√2𝑛𝜋 cos 2𝑛𝜋 = −2√2𝑛𝜋 și
𝑛 𝑛 𝑛 √2𝑛𝜋
lim 𝑓(𝑥𝑛 ) = lim (−2√2𝑛𝜋) = −∞ , deci funcția 𝑓 este nemărginită și, în consecință, neintegrabilă.
𝑛→∞ 𝑛→∞

EMILIA IANCU Pagina 4