POLINOAME

În matematică, un polinom este o expresie construită dintr-una sau mai

multe variabile și constante, folosind doar operații de adunare, scădere, înmulțire și ridicare la
putere constantă pozitivă întreagă. este un polinom. Se observă în particular că împărțirea
printr-o expresie ce conține o variabilă nu este permisă în polinoame.[1]
Polinoamele sunt construite din termeni numiți monoame, care sunt alcătuite dintr-o
constantă (numită coeficient) înmulțită cu una sau mai multe variabile. Fiecare variabilă poate
avea un exponent constant întreg pozitiv. Exponentul unei variabile dintr-un monom este egal
cu gradul acelei variabile în acel monom. Pentru că , gradul unei variabile fără exponent este
unu. Un monom fără variabile se numește monom constant, sau doar constantă. Gradul unui
termen constant este 0. Coeficientul unui monom poate fi orice număr, inclusiv fracții, numere
iraționale sau negative. Un polinom construit cu o singură variabilă se numește univariat.
Gradul întregului monom este suma gradelor tuturor variabilelor din el.
Când un polinom este dispus în ordinea naturală, el are termenii de grad mai mare
înaintea celor de grad mai mic. În primul termen, coeficientul este 3, variabila este x, iar
exponentul este doi. În al doilea termen, coeficientul este -5. Al treilea termen este o
constantă. Gradul unui polinom este cel mai mare grad al unui termen al său. În acest
exemplu, polinomul are gradul doi.
Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul
de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se
numesccuartice iar cele de grad cinci quintice.
Un polinom cu un singur termen este numit monom, unul cu doi termeni binom, iar
unul cu trei termeni trinom.
Un polinom care are coeficientul 1 pentru termenul de grad maxim se numește monic.
O expresie ce poate fi adusă la o formă polinomială prin aplicarea secvențială a unor
legi comutative, asociative, și distributive este în general considerată tot un polinom.
Deoarece scăderea poate fi tratată ca o adunare cu termenul opus, și deoarece ridicarea
la o putere întreagă pozitivă și constantă poate fi tratată ca înmulțire repetată, polinoamele se
pot construi din constante și variabile folosind doar două operații: adunarea și înmulțirea.
O funcție polinomială este o funcție definită ca evaluând un polinom. De exemplu,
funcția f definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă importantă
de funcții derivabile.
O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt
polinom.
 Proprietăți elementare ale polinoamelor[modificare | modificare sursă]
1. Suma a două polinoame este un polinom
2. Produsul a două polinoame este un polinom
3. Derivata unui polinom este un polinom
4. Primitiva unui polinom este un polinom
Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus,
și exponențiala.
Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a
elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este
scris ca produs de polinoame liniare.

Un polinom cu coeficienţi complecşi este o expresie de forma

n
f = a0 + a1 X 1 + L + an X n = �ak X k
k =1

reprezintă forma algebrică a polinomului f de nedeterminată X (sau pe scurt f = (a0 , a1 ,K , an )

). Numerele a0, a1, …, an Î C se numesc coeficienţii polinomului, iar termenii a kXk, k = 0, n îi
vom numi monoame ale polinomului f.
Mulţimea acestor polinoame se notează cu P .
Pe mulţimea P definim două operaţii algebrice:
1) Adunarea.
+ : P  P  P,
care asociază fiecărui cuplu (f, g) Î P  P, elementul notat f + g Î P, numit suma lui f cu g,
unde dacă
f = (a0,a1,…,an) iar g = (b0,b1,…,bm), atunci
f + g = (a0+b0,a1+b1,…)
(spunem că adunarea din P se face pe componente).
Este clar ca f + g ÎP, deoarece ak + bk = 0, ( ) k>max(n,m).
Proprietăţile adunării în P
A1) Adunarea este asociativă, adică:
(f + g) + h = f + (g + h), (") f,g,hÎP
A2) Adunarea este comutativă, adică
f + g = g + f , (") f,gÎP
A3) Elementul neutru pentru adunare este polinomul nul 0 = (0,0,0,…,0,…) Î P şi are
proprietatea
f + 0 = 0 + f , (") fÎP
A4) Orice fÎP admite un element notat (-f) şi numit opusul lui f pentru care
f +(-f) = (-f) + f=0 , (") fÎP
Observaţie: Dacă f = (a0 , a1 ,K , an ) atunci - f = (-a0 , -a1 ,K , - an ) .
Spunem ca P împreună cu operaţia de adunare şi proprietăţile A 1-A4 formează un grup
comutativ.

2) Înmulţirea.
· : P  P  P, care asociază fiecărui cuplu (f, g) Î P  P, elementul notat f · gÎP, numit
produsul lui f cu g, unde dacă
 f = (a0,a1,…,an) iar g = (b0,b1,…,bm), atunci
f · g = (c0,c1,c2,…,ck,…),
unde c0 = a0b0, c1 = a0b1+a1b0, …, ck = a0bk+a1bk-1+…+ak-1b1+akb0, … .
Să observăm ca şi aici f · g Î P deoarece ck = 0, (") k>n+m (pentru k = n + m, ck = anbm).
Proprietăţile înmulţirii în P
I1) Înmulţirea este asociativă, adică
(f g) h = f (g h), (") f,g,hÎP
I2) Înmulţirea este comutativă, adică
f g = g f , (") f,gÎP
I3) Elementul unitate pentru înmulţire este 1 = (1,0,....0) �P şi are proprietatea
f� 1 = 1 �f = f , (") f �P
Se spune că P împreună cu operaţia de înmulţire şi proprietăţile I1-I3 este un monoid
comutativ.
Cele două operaţii introduse mai sus, adunarea şi înmulţirea, sunt legate între ele prin
proprietatea de distributivitate.
D1) Distributivitatea: Înmulţirea este distributivă în raport cu adunarea, adică
f (g + h) = f g +f h, (") f,g,hÎP
În concluzie mulţimea P înzestrată cu cele două operaţii având proprietăţile A 1-A4, I1-I3
şi distributivitatea înmulţirii în raport cu adunarea se spune că formează un inel comutativ
unitar.
Notaţie. Vom nota mulţimea P a polinoamelor cu coeficienţi complecşi de nedeterminată X prin
C[ X ] . Alte submulţimi ale acestei mulţimi sunt:
Z[ X ] = submulţimea polinoamelor peste Z de nedeterminată X (sau având coeficienţi întregi).
Q[ X ] = submulţimea polinoamelor peste Q de nedeterminată X (sau având coeficienţi
raţionali )
R[ X ] = submulţimea polinoamelor peste R[ X ] de nedeterminată X (sau având coeficienţi
reali).
Egalitatea a două polinoame. Dacă f, gÎ C[ X ] ,
f = a0 + a1 X 1 + L + an X n şi g = b0 + b1 X + L + bn X
1 n

atunci polinomul f este egal cu g şi scriem :

f = g  ai = bi , (") i ³0.
Deci două polinoame sunt egale dacă coeficienţii termenilor care conţin pe X la aceleaşi puteri
sunt egali. În particular, un polinom este identic nul dacă toţi coeficienţii săi sunt nuli.

Gradul unui polinom

Fie f = a0 + a1 X + L + an X �C[ X ]
1 n

Definiţie. Se numeşte gradul unui polinom f  0, notat grad(f), cel mai mare număr
natural n cu proprietatea an ≠ 0.
Termenul a0 se numeşte termenul liber al polinomului f, iar coeficientul a n ≠ 0 se
numeşte coeficientul dominant al polinomului f. Polinoamele f= a 0 se numesc polinoame
constante.
Fie f, gÎ C[ X ] . Atunci pentru gradul sumei şi produsului celor două polinoame au loc relaţiile:
grad(f + g) £ max(grad(f), grad(g))
grad(f · g) = grad(f) + grad(g)
Deci, gradul sumei a două polinoame este cel mult maximul dintre gradele celor două
polinoame, iar gradul produsului a două polinoame este egal cu suma celor două polinoame.

Funcţia polinomială. Rădăcini ale unui polinom.

Fie f = a0 + a1 X + L + an X �C[ X ] şi A, B ��.
1 n
 Definiţie. Funcţia f : A � B , f ( x ) = f ( x), (") x �� se numeşte funcţie polinomială.
Numărul f ( x ), x �� se numeşte valoarea polinomului f în x, iar funcţia f se numeşte funcţia
asociată polinomului f sau simplu funcţie polinomială. Gradul polinomului dă gradul funcţiei
polinomiale. Coeficienţii polinomului sunt coeficienţii funcţiei polinomiale. A determina
funcţia polinomială înseamnă a-i preciza coeficienţii.
Să observăm că un polinom f şi funcţia polinomială asociată sunt noţiuni distincte. Ele nu se
confundă.

Împărţirea polinoamelor (Teorema împărţirii cu rest a polinoamelor)

Fie f, gÎ C[ X ] , g≠0. Atunci există şi sunt unice două polinoame q,rÎ C[ X ] , astel încât
f = g · q + r, unde grad(r) < grad(g), grad(g)+grad(q)=grad(f).
Polinomul f se numeşte deîmpărţit, polinomul g este împărţitorul, polinomul q este
câtul, iar polinomul r se numeşte restul împărţirii.
Dacă r = 0, adică f = gq, atunci spunem că polinomul f se divide prin polinomul g (sau
că f este multiplu de polinomul g sau că g este un divizor al polinomului f) sau că g divide
polinomul f. Dacă f se divide prin g, atunci scriem f Mg (citim: f se divide prin g) sau g | f
(citim: g divide pe f). Teorema împărţirii cu rest este valabilă şi în �[ X ] , �[ X ] dar nu rămâne
adevărată în �[ X ] .
Pentru a efectua împărţirea polinomului f prin polinomul g ≠ 0 vom utiliza algoritmul
care apare în demonstraţia teoremei împărţirii cu rest, ilustrat cu ajutorul unor exemple.
Să se efectueze împărţirea polinomului f = 6X5 –17X3 – X2 + 3 la polinomul g = 3X2 –
6X + 2. Pentru a face aceasta aranjăm ca mai jos polinoamele:

6X5 + 0X4 – 17X3 – X2 + 0X + 3 (Deîmpărţitul)|3X2 – 6X +2 (Împărţitorul)

-6X5 + 12X4 – 4X3 |2X3 + 4X2 + X –1 (Câtul)
/ 12X4 – 21X3 – X2
- 12X4 + 24X3 – 8X2
/ 3X3 - 9X2 + 0X
- 3X3 + 6X2 – 2X
/ - 3X2 – 2X + 3
3X2 – 6X + 2
/ - 8X + 5 (Restul)

În continuare descriem procedeul utilizat:

1) Se ordonează polinoamele f şi g după puterile descrescătoare ale nedeterminatei X.
2) Se face împărţirea polinomului de grad mai mare (aici f) la polinomul de grad mai
mic.
3) Se împarte primul termen al lui f la primul termen al lui g; se obţine astfel primul
termen al câtului ( în exemplu avem: 6X5 : 3X2 = 2X3).
4) Se înmulţeşte rezultatul astfel obţinut (în exemplu, 2X3) cu împărţitorul g şi se scade
acest produs din deîmpărţitul f (adică se adună acest produs cu semn schimbat la f).
Acest calcul ne dă primul rest al deîmpărţirii (în exemplu, primul rest este polinomul
12X4 – 21X3 – X2 +3).
5) Se repetă procedeul luând primul rest ca deîmpărţit.
6) Algoritmul se termină când gradul restului este strict mai mic decât gradul
împărţitorului (în exemplu, câtul este q = 2X3 + 4X2 + X – 1 şi restul este r = -8X + 5).

Divizibilitatea unui polinom prin X–a. Teorema lui Bézout.

Teoremă. Restul împărţirii unui polinom f ι �[ X ], f 0 , prin polinomul
g = x - a ��[ X ] este egal cu valoarea numerică a polinomului f pentru x = a, adică r = f(a).
 Teorema lui Bézout. Polinomul f ι �[ X ], f 0 , se divide prin g = x - a ��[ X ] dacă
şi numai dacă f (a) = 0.
Definiţie. Dacă polinomul f ι �[ X ], f 0 se divide prin (x–a)p, p ι �, p 2 , dar f nu
se divide prin (x–a)p+1, atunci se spune că a este rădăcină multiplă de ordin p pentru polinomul
f.
Se mai poate arăta că a este rădăcină multiplă de ordin k pentru polinomul f dacă
f (a) = 0, f ' (a ) = 0 , f '' ( a) = 0 ,..., f ( k -1) ( a) = 0 şi f ( k ) (a ) �0 , unde f ( k ) ( x) este derivata de
ordinul k a lui f ( x) .
Rădăcina a este de ordinul 2 (sau dublă) pentru f dacă f se divide prin (x-a) 2, dar nu se
divide prin (x-a)3 (sau f (a) = 0, f ' (a ) = 0 , f '' ( a) �0 ).
Rădăcină a este de ordinul 3 (sau triplă) pentru f dacă f se divide prin (x-a) 3, dar nu se
divide prin (x-a)4 (sau f (a) = 0, f ' (a ) = 0 , f '' ( a) = 0 , f ''' (a) �0 ).
Observaţie. Fie f, gÎ C[ X ] . Atunci g | f (citim: g divide pe f), dacă orice rădăcină a
polinomului g (cu ordinul de multiplicitate k) este rădăcină şi pentru polinomul f (cu acelaşi
ordin de multiplicitate, cel puţin). Această proprietate este deosebit de utilă problemelor de
divizibilitate a polinoamelor deoarece este suficient să arătăm că rădăcinile lui g sunt şi
rădăcini ale lui f şi atunci g | f.

Schema lui Horner

Pentru a efectua împărţirea unui polinom f prin X-a se utilizează uneori schema lui
Horner.
Fie f = 3X5 – 2X3 + 3X2 – 5 şi g = X – 2 .
Vom efectua împărţirea obişnuită a celor două polinoame.
3X5 + 0X4 – 2X3 + 3X2 + 0X – 5 |X-2
5 4
-3X + 6X | 3X4 + 6X3+ 10X2 + 23X + 46
/ 6X4 – 2X3
-6X4 + 12X3
/ 10X3 + 3X2
-10X3 + 20X2
/ 23X2 + 0X
-23X2 + 46X
/ 46X – 5
-46X + 92
/ 87

Se obţine câtul q = 3X4 + 6X3 + 10X2 + 23X + 46 şi restul r = 87.

Se poate construii schema lui Horner astfel:

Deîmpărţitul X5 X4 X3 X2 X X0
3 0 -2 3 0 -5
2 3 6 10 23 46 87= restul
4 3
Câtul X X X2 X X0

Să observăm că în schema lui Horner am trecut puterile lui X, de la deîmpărţit, în

ordine descrescătoare (inclusiv puterile care lipsesc – acestea au coeficienţii egali cu zero).
Am construit acest tabel efectuând operaţiile următoare:
 Primul coeficient al câtului este egal cu acel al deîmpărţitului.
 Calculul celui de-al doilea coeficient al câtului: 2 · 3 = 6 şi apoi 0 + 6 = 6
 Calculul celui de-al treilea coeficient al câtului: 2 · 6 = 12 şi apoi -2 + 12 = 10
 Calculul celui de-al patrulea coeficient al câtului: 2 · 10 = 20 şi apoi 3 + 20 = 23
 Calculul celui de-al cincilea coeficient al câtului: 2 · 23 = 46 şi apoi 0 + 46 = 46
 Calculul restului: 2 · 46 = 92 şi apoi – 5 + 92 = 87 = r
Să observăm că schema lui Horner furnizează atât coeficienţii câtului, cât şi restul.
Gradul câtului este cu o unitate mai mic decât gradul deîmpărţitului.
Definiţie. Un polinom f ��[ X ] se numeşte ireductibil peste � (sau încă ireductibil în
�[ X ] ) dacă are cel puţin gradul unu şi dacă nu are divizori proprii (deci se împarte doar la o
constantă a �� sau la sine însăşi).
În caz contrar, el se numeşte reductibil peste peste � (sau încă reductibil în �[ X ] ).
Aşadar, un polinom f ��[ X ] (sau �[ X ], �[ X ], �[ X ]) este reductibil peste � (sau ��� , , )
dacă există cel puţin două polinoame g , h ��[ X ] (sau �[ X ], �[ X ], �[ X ]) , g , h �0 de grad
cel puţin unu pentru care f = gh.
O clasă importantă de polinoame ireductibile din �[ X ] este dată de următoarea
propoziţie:
Orice polinom de gradul întâi din �[ X ] (sau �[ X ], sau �[ X ], sau �[ X ]) este un
polinom ireductibil.

Teorema fundamentală a algebrei. Consecinţe.

Următorul rezultat este cunoscut sub numele de teorema fundamentală a algebrei sau:
Teorema lui d’Alembert-Gauss. Orice polinom cu coeficienţi complecşi de grad mai
mare sau egal cu unu are cel puţin o rădăcină în �.
Următorul rezultat este important deoarece precizează exprimarea unui polinom cu
ajutorul polinoamelor ireductibile.
Teorema (de descompunere în factori ireductibili).
Fie f ��[ X ] (sau �[ X ], sau �[ X ], sau �[ X ]) . Atunci f se poate scrie în mod unic
(mai puţin ordinea factorilor) ca un produs finit de polinoame ireductibile din
�[ X ] (sau �[ X ], sau �[ X ], sau �[ X ]) .
Consecinţe.
1) Orice polinom f ��[ X ] , de grad n ³1 are n rădăcini (nu neapărat distincte; o
rădăcină se repetă de un număr de ori egal cu ordinul său de multiplicitate).
2) Dacă f = a0 + a1 X + L + an X , an �0 , n³1, iar x1, x2, …, xn sunt rădăcini ale lui f,
1 n

atunci
f = an(X – x1)(X – x2) … (X – xn).
3) Dacă un polinom de gradul n se anulează pentru n + 1 valori distincte, atunci f �0
(se spune că f este polinomul identic nul).

Cel mai mare divizor comun. Algoritmul lui Euclid.

Definiţie. Fie f , g ��[ X ] . Spunem că polinomul d ��[ X ] este un cel mai mare
divizor comun al polinoamelor f şi g dacă:
1) d este un divizor comun pentru f şi g, adică d | f şi d | g ;
2) orice alt divizor comun pentru f şi g îl divide pe d, adică (")d’ ��[ X ] , d’ | f, d’ | g
 d’|d.
Cel mai mare divizor comun al polinoamelor (c.m.m.d.c.) f şi g va fi notat cu (f,g).
Oricare ar fi două polinoame f , g ��[ X ] , există (f,g), şi-l vom construi efectiv prin aşa-
numitul algoritm al lui Euclid:
Presupunem acum că f ≠ 0 şi g ≠ 0. Se împarte polinomul de grad mai mare la cel de
grad mai mic. Presupunem că grad(f) ³ grad(g) şi considerăm următorul lanţ de împărţiri cu
rest:
f = gq1 + r1, grad(r1) < grad(g)
g = r1 q2 + r2, grad(r2) < grad(r1)
r1 = r2 q3 + r3, grad(r3) < grad(r2)
…………………………………..
 rn-3 = rn-2qn-1 + rn-1, grad(rn-1) < grad(rn-2)
rn-2 = rn-1qn + 0.
Resturile obţinute la împărţirile de mai sus au proprietatea grad(r 1) > grad(r2) > …>0.
Gradele sunt distincte două câte două şi aparţin mulţimii {0,1,2,…,grad(r1)}. Deci în
inegalitatea de mai sus întâlnim, de exemplu, restul r n-1 ≠ 0 şi rn = 0. Ultimul rest nenul rn-1
reprezintă cel mai mare divizor comun al polinoamelor f, g.
Deci, date fiind două polinoame f , g ��[ X ] , f,g ≠ 0 pentru a determina (f,g) se
realizează lanţul de împărţiri cu rest de mai sus dacă grad(f)³grad(g). Dacă grad(g)³grad(f),
atunci se inversează rolul lui f cu g.
Modalitatea obţinere a c.m.m.d.c. a două polinoame se numeşte algoritmul lui Euclid.

Observaţii.
1) Dacă polinoamele f,g sunt descompuse în factori ireductibili, atunci (f,g) se obţine
luând factorii comuni la puterea cea mai mică.
2) Dacă în lanţul de împărţiri, o egalitate se înmulţeşte cu a ��- {0} , atunci, în final,
c.m.m.d.c. nu se modifică, acesta fiind unic până la asocierea cu o constantă nenulă din �,
adică
(f,g) = (af, bg), (") a,bÎ �*.
3) Fie f , g ��[ X ] , şi d = (f,g). Atunci există u , v ��[ X ] astfel încât d = uf + vg.
4) Dacă d = (f,g) este c.m.m.d.c. al polinoamelor f , g ��[ X ] , atunci d este polinomul
ale cărei rădăcini sunt rădăcinile comune ale polinoamelor f , g .

Definiţie. Fie f , g ��[ X ] . Spunem că polinoamele f şi g sunt prime între ele dacă
(f,g)=1.
Ţinând seama de relaţia precedentă, dacă două polinoame f , g ��[ X ] sunt prime între
ele, atunci exista u,v astfel încât
1 = uf + vg.

Polinoame cu coeficienţi reali

Teorema. Fie fÎ �[X], f ≠ 0. Dacă x0 = a + ib , a,b��, b ≠ 0, este o rădăcină complexă
a lui f, atunci :
1) x0 = a - ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f;
2) x0 şi x0 au acelaşi ordin de multiplicitate.
Din teoremă rezultă că dacă f este un polinom cu coeficienţi reali care au o rădăcină
complexă x0 = a + ib , b ≠ 0, atunci mai are ca rădăcină şi conjugata x0 = a - ib şi cele două
rădăcini au acelaşi ordin de multiplicitate. Dacă x0 este o rădăcină simplă, atunci polinomul f
se divide prin X - x0. Cum şi x0 este de asemenea rădăcină rezultă că f se divide şi prin X - x0 .
Deci f se divide prin (X - x 0)(X - x0 ) = (X – a – ib)(X – a + ib) = (X – a) 2 – (ib)2 = X2 – 2aX +
a2 + b2.
Din teoremă rezultă de asemenea că:
1) Orice polinom cu coeficienţi reali are un număr par de rădăcini complexe (care nu
sunt reale).
2) Orice polinom cu coeficienţi reali de grad impar are cel puţin o rădăcină reală.

Ţinând seama de teorema de descompunere în factori ireductibili, avem următoarea

teoremă:
 Teoremă. Orice polinom f = a0 + a1 X + L + an X , an �0, f ��[ X ] , se poate scrie ca
1 n

un produs de polinoame de gradul întâi sau de gradul doi cu coeficienţi reali (cele care
corespud rădăcinilor complex-conjugate):
f =an(X – x1) k1 …(X – xi) ki (X2 + b1X + c1) l1 …(X2 + bpX + cp) l p , unde
bs2 - 4cs < 0, s = 1, p .

Polinoame cu coeficienţi raţionali

Cum �[ X ] ��[ X ] , înseamnă că rezultatele stabilite referitoare la polinoamele cu
coeficienţi reali rămân valabile şi pentru polinoamele cu coeficienţi raţionali sau întregi.
Teorema următoare precizează proprietăţi specifice polinoamelor cu coeficienţi raţionali
sau întregi.
Teorema. Fie f ��[ X ] , f ≠ 0. Dacă x0 = a + b , a, b ��, b > 0, b ��, este o
rădăcină pătratică a lui f, atunci:
1) x0 = a - b este, de asemenea, o rădăcină (numită conjugata pătratică a lui x0 ) a lui
f;
2) x0 , x0 au acelaşi ordin de multiplicitate.
Teorema afirmă că dacă polinomul f ��[ X ] are ca rădăcină pe x0 = a + b (număr
pătratic), atunci f are ca rădăcină şi pe x0 = a - b (conjugatul pătratic al lui x0), şi mai mult
cele două rădăcini au acelaşi ordin de multiplicitate. Dacă x0 este rădăcină simplă a lui f, atunci
f se divide cu X – x0. Cum şi x0 este rădăcină simplă a lui f rezultă că f se divide şi cu X - x0 .
Deci f se divide prin produsul (X-x0)( X- x0 ) = (X- a- b )( X- a+ b ) = (X – a)2–( b )2 =
X2-2aX +a2- b.

Polinoame cu coeficienţi întregi

Următorul rezultat vizează mulţimea �[ X ] şi ne oferă un mod de a descoperi rădăcinile
raţionale sau întregi ale unui polinom.
Teorema. Fie f = a0 + a1 X + L + an X , an �0, f ��[ X ] .
1 n

p
1) Dacă x0 = q (p, q sunt numere întregi prime între ele) este o rădăcină raţională a lui
f, atunci :
a) p divide termenul liber (adică p | a0);
b) q divide coeficientul dominant al polinomului (adică q | an).
2) În particular, dacă x0 = p este o rădăcină întreagă a lui f, atunci p este divizor al
termenului liber (adică p | a0).

Teorema afirmă că pentru un polinom f cu coeficienţi întregi, rădăcinile raţionale

p
�
posibile se afla printre fracţiile q , unde p este un divizor (în ) al termenului liber a0, iar q
este un divizor (în �) al coeficientului dominant an al polinomului. În particular dacă pentru
f ��[ X ] se caută rădăcini întregi, atunci acestea se află printre divizorii întregi ai termenului
liber a0.

Relaţiile lui Viéte

Stabilesc legătura între coeficienţii polinomului f = a0 + a1 X 1 + L + an X n , an �0 ,
f ��[ X ] şi rădăcinile sale x1, x2, …, xn.
 Teoremă. Numerele complexe x1, x2, …, xn, sunt rădăcinile polinomului f ��[ X ] ,
f = a0 + a1 X 1 + L + an X n , an �0 , dacă şi numai dacă au loc relaţiile (lui Viéte) :

� a
� x1 + x2 + L + xn = - n -1 = S1
an
�
� an - 2
� x1 x2 + x1 x3 + L + xn -1 xn = a = S 2
�
�
n

�x x x + x x x + L + x x x = - an -3 = S
�1 2 3 1 2 4 n - 2 n -1 n
an
3

�
� ............................................
� a
� x1 x2 L xn = ( -1) n 0 = S n
�
� an
În particular să scriem relaţiile lui Viéte pentru polinoamele de gradul III şi respectic
gradul IV.
Fie f = a0 + a1 X + a2 X + a3 X , a3 �0 . Atunci relaţiile lui Viéte pentru acest polinom
1 2 3

sunt:
� a2
� x1 + x2 + x3 = - = S1
� a3
� a1
�x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = = S 2
� a3
� a
� x1 x2 x3 = - 0 = S3
� an
Fie f = a0 + a1 X + a2 X + a3 X + a4 X , a4 �0 . Atunci relaţiile lui Viéte pentru
1 2 3 4

polinomul de gradul IV sunt:

� a3 � a3
� ( x1 + x2 ) + ( x3 + x4 ) = - a = S1 � S + S = - a = S1
'

� 4
� 4

� a � ' a
�( x1 + x2 )( x3 + x4 ) + x1 x2 + x3 x4 = 2 = S 2 �SS + P + P ' = 2 = S 2
� a4 � a4
� � �
�( x + x ) x x + ( x + x ) x x = - a1 = S �SP ' + S ' P = - a1 = S
1 2 3 4 3 4 1 2 3 3
� a4 � a4
� �
� a0 � PP ' = a0 = S
x1 x2 x3 x4 = = S4
�
� a4 �
� a4
4

unde am notat: S = x1 + x2 , P = x1 x2 , S = x3 + x4 , P = x3 x4
' '

Remarcă: Aceste ultime relaţii permit uşor rezolvarea ecuaţiei de gradul IV când relaţia
suplimentară care se dă între rădăcini conţine suma sau produsul a două rădăcini sau când
rădăcinile sunt în progresie aritmetică sau geometrică, în acest caz din relaţiile lui Viéte şi
relaţia suplimentară se scot S , P şi respectiv S ' , P ' cu ajutorul cărora se construiesc ecuaţiile
de gradul II, x 2 - Sx + P = 0 şi respectiv x 2 - S ' x + P ' = 0 care rezolvate ne dau soluţiile x1 , x2
şi respectiv x3 , x4 .

Observaţii:
 1) Relaţiile lui Viéte nu permit găsirea rădăcinilor polinomului f ��[ X ] dacă nu se dau
şi alte relaţii suplimentare referitoare la rădăcini (spre exemplu, rădăcini în progresie aritmetică
sau geometrică, sau alte relaţii).
2) Dacă se cunosc valorile sumelor S1 , S 2 ,..., S n (definite în relaţiile lui Viéte de mai sus)
atunci se poate construii polinomul f ��[ X ] ale cărui rădăcini sunt x1, x2, …, xn şi anume:
f = X n - S1 X n -1 + S 2 X n - 2 + ... + (-1)n -1 Sn -1 X + (-1)n S n .
Pentru cazul în care n = 3 şi respectiv n = 4 avem:
f = X 3 - S1 X 2 + S 2 X - S3 şi respectiv f = X 4 - S1 X 3 + S 2 X 2 - S3 X + S 4 .
3) Relaţiile suplimentare între rădăcini în cazul în care rădăcinile sunt în progresie:
Polinom Rădăcini în progresie aritmetică Rădăcini în progresie geometrică
De gradul trei x +x x22 = x1 x3
x2 = 1 3
2
De gradul patru x1 + x4 = x2 + x3 x1 x4 = x2 x3
De gradul cinci x +x +x +x x34 = x1 x2 x4 x5
x3 = 1 2 4 5
4
Probleme rezolvate (relaţiile lui Viéte)

1) Fie ecuaţia x3+2x2-3x+1=0, cu rădăcinile x1, x2, x3. Să se calculeze:

a) x1 + x2 + x3 ;
2 2 2

1 1 1
b) 2 + 2 + 2 ;
x1 x2 x3
c) x1 + x2 + x3 , n > 3 .
n n n

� x1 + x2 + x3 = -2
�
Rezolvare. Relaţiile lui Viéte pentru ecuaţia 1) sunt: �x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = -3
� x1 x2 x3 = -1
�
a) Suma de calculat devine succesiv:
x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 )2 - 2( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) = 4 + 6 = 10
b) Suma de calculat devine succesiv:
1 1 1 x12 x22 + x12 x32 + x22 x32 ( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 )2 - 2 x1 x2 x3 ( x1 + x2 + x3 )
+ + = = =5
x12 x22 x32 x12 x22 x32 ( x1 x2 x3 )2
3
c) Dacă notăm cu S n = x1 + x2 + x3 = �xi , atunci vom găsi o relaţie de recurenţă
n n n n

i =1

pentru aceste sume. Deoarece x1 este o rădăcină a ecuaţiei date ea verifică ecuaţia, deci avem:
x13 + 2 x12 - 3x1 + 1 = 0 � x13 = -2 x12 + 3 x1 - 1 .
n -3
Această ultimă relaţie o înmulţim cu x1 şi obţinem (în mod analog pentru x2 şi x3 ):
�x1n = -2 x1n -1 + 3x1n - 2 - x1n -3
�n n -1 n-2 n -3
�x2 = -2 x2 + 3x2 - x2
�x n = -2 x n -1 + 3x n - 2 - x n -3
�3 3 3 3

după care se adună, membru cu membru relaţiile obţinute după care vom găsi relaţia de
recurenţă pentru aceste sume:
S n = -2Sn -1 + 3Sn - 2 - Sn -3
De exemplu pentru n = 3 avem:
S3 = x13 + x23 + x33 = -2 S2 + 3S1 - S0
Dar S 2 = 10 (s-a calculat la punctul (a)) , S1 = x1 + x2 + x3 = -2 şi S0 = x1 + x2 + x3 = 3 .
0 0 0

Rezultă că S3 = -29

2) Se consideră ecuaţia x3-2x-1=0, cu rădăcinile x1, x2, x3. Dacă P=x5-2x4+6x+1, atunci să
se calculeze P(x1)+ P(x2)+ P(x3).
Rezolvare: Relaţiile lui Viéte pentru ecuaţia dată sunt:
� x1 + x2 + x3 = 0
�
�x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = -2
� x1 x2 x3 = 1
�
Dacă x1 este rădăcină a ecuaţiei date, atunci x1 - 2 x1 - 1 = 0 sau x1 = 2 x1 + 1 . Cu
3 3

ajutorul acestei expresii vom aduce la o formă mai simplă P(x1):

P( x1 ) = x12 x13 - 2 x1 x13 + 6 x1 + 1 = x12 (2 x1 + 1) - 2 x1 (2 x1 + 1) + 6 x1 + 1 = 2 x13 - 3x12 + 4 x1 + 1 =
= 2(2 x1 + 1) - 3 x12 + 4 x1 + 1 = -3 x12 + 8 x1 + 3 şi analog
P ( x2 ) = -3 x22 + 8 x2 + 3
P ( x3 ) = -3x32 + 8 x3 + 3
de unde suma căutată este
P ( x1 ) + P( x2 ) + P ( x3 ) = -3( x12 + x22 + x32 ) + 8( x1 + x2 + x3 ) + 9 = -12 + 9 = -3
(am folosit faptul că x1 + x2 + x3 = ( x1 + x2 + x3 ) - 2( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) = 4 ).
2 2 2 2

Ecuaţii algebrice de grad superior

Definiţie: Se numeşte ecuaţie algebrică de necunoscută x, o ecuaţie de forma f(x) = 0,
unde f este un polinom nenul. Gradul polinomului f dă gradul ecuaţiei algebrice. Dacă
f = a0 + a1 X 1 + L + an X n , an �0 , atunci ecuaţia are gradul n, iar coeficienţii a n, an-1, ..., a0
se numesc coeficienţii ecuaţiei algebrice. Dacă coeficienţii sunt numere reale, atunci ecuaţia
algebrică se spune că este cu coeficienţi reali, etc.
O ecuaţie care nu poate fi redusă la o ecuaţie algebrică prin operaţiile de adunare,
înmulţire, ridicare la putere, etc. se numeşte ecuaţie transcendentă (exemplu: sinx = x 2+x;
lgx+x-x+1=0 ).
Definiţie: Se spune că a �C este soluţie (sau rădăcină) a ecuaţiei f(x) = 0, dacă punând
x=a în ecuaţie, aceasta se verifică, adică f(a)=0.
Să observăm că dacă a este rădăcină a ecuaţiei f(x)=0, atunci a este rădăcină şi pentru
polinomul f şi reciproc. Prin urmare, rezultatele stabilite pentru rădăcinile polinoamelor rămân
valabile şi pentru ecuaţiile algebrice definite de acestea (relaţiile lui Viéte, rădăcini multiple,
etc.).
A rezolva o ecuaţie algebrică înseamnă a-i determina soluţiile. Am văzut cum se
rezolvă ecuaţiile de gradul I ( ax+b=0, a  0 ), de gradul al doilea ( ax2+bx+c=0, a0 ).
Ecuaţiile algebrice de grad superior vor fi acele ecuaţii algebrice având gradul mai
mare sau egal cu trei.
Atât pentru ecuaţia de gradul trei cât şi pentru cea de gradul patru, formulele care dau
rădăcinile ecuaţiilor se exprimă cu ajutorul radicalilor dar care sunt foarte greu de aplicat.
Ecuaţiile generale de grad strict mai mare decât patru nu pot fi rezolvate prin radicali.
În continuare vom rezolva ecuaţii de grad mai mare decât patru în cazuri particulare.

Ecuaţii binome.
Au forma
 zn - a = 0 .
� a (cos 0 + i sin 0), dacă a > 0
Dacă a �R atunci a = a + 0 � i=� iar dacă a �C
�(- a)(cos p + i sin p ), dacă a < 0
atunci a = r (cos t + i sin t ) .
De unde rezultă z n = a = r (cos t + i sin t ) şi de aici
� t + 2k p t + 2k p �
zk = n r � cos + i sin �, k = 0,1, 2,..., ( n - 1)
� n n �
Exemplu: z 5 - 1 - i = 0 � z 5 = 1 + i deci
� p p �
� + 2k p + 2kp �
� p p� 5
cos 4 + i sin 4 , k = 0,12,3, 4
zk = 5 1 + i = 5 2 � cos + i sin �= 2� �
� 4 4� � 5 5 �
� �
� �

Ecuaţii bipătrate.
Sunt ecuaţiile de forma:
ax 2 n + bx n + c = 0; a, b, c ι R , a 0
Cu substituţia x = t , ecaţia devine at + bt + c = 0 , care rezolvată dă soluţiile t1 , t2 şi
n 2

apoi se rezolvă două ecuaţii binome de forma x = t1 şi x = t2 .

n n

Ecuaţii reciproce.
O ecuaţie de forma anxn+an-1xn-1+...+a1x+a0=0, ano pentru care an-i = ai, 0 £ i £ n
(termenii egali depărtaţi de extremi au coeficienţi egali) se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul
n.
Iată forma câtorva ecuaţii reciproce:
· ax3+bx2+bx+a=0, a0, dacă n=3;
· ax4+bx3+cx2+bx+a=0, a0, dacă n=4;
· ax5+bx4+cx3+cx2+bx+a=0, a0, dacă n=5.

Dacă gradul ecuaţiei reciproce este impar, atunci ea admite soluţia x = -1 , iar
rezolvarea acestei ecuaţii se reduce la rezolvarea ecuaţiei x+1=0 ( cu soluţia x = -1 ) şi a unei
ecuaţii reciproce de grad par.
ax3 + bx 2 + bx + a = 0 � a( x3 + 1) + bx( x + 1) = 0 � ( x + 1)[ax 2 - (a - b) x + a] = 0
ax 5 + bx 4 + cx3 + cx 2 + bx + a = 0 � a ( x5 + 1) + bx( x 3 + 1) + cx 2 ( x + 1) = 0 �
� ( x + 1)[ax 4 - (a - b) x 3 + (a - b + c) x 2 - (a - b) x + a ] = 0
Rezolvarea unei ecuaţii reciproce de grad patru ax4+bx3+cx2+bx+a=0 se face împărţind
ecuaţia prin x2 şi obţinem:
1 1
a(x 2 + 2 ) + b(x + ) + c = 0 (1).
x x
1 1
Acum se notează x + = y de unde x + 2 = y - 2 şi (1) se scrie în funcţie de y:
2 2

x x
1
ay2+by+c-2a=0 cu soluţiile y1, y2. Revenim la substituţie şi rezolvăm ecuaţiile x + = y 1 ,
x
1
x + = y 2 . Toate soluţiile acestor ecuaţii sunt soluţiile ecuaţiei date.
x
 Exemple.
Să se rezolve ecuaţiile:

1) 2x3+3x2+3x+2 = 0;
Rezolvare: Să observăm că este o ecuaţie reciprocă de grad impar. Rezolvarea ei se
reduce la rezolvarea ecuaţiei x+1=0 (când x = -1 ) şi a unei ecuaţii (reciproce) de gradul al
doilea. Pentru a găsi coeficienţii acestei ecuaţii utilizăm schema lui Horner (coeficienţii din
ultima linie, mai îngroşaţi, sunt coeficienţii căutaţi).

X3 X2 X1 X0
2 3 3 2
-1 2 1 2 0
- 1  i 15
Din schemă rezultă ecuaţia 2x2+x+2=0 cu rădăcinile x2,3 = . Ecuaţia dată are
4
- 1  i 15
soluţiile: x1 = -1; x2,3 = .
4

2) x4-x3-10x2+2x+4=0

Rezolvare: Fără a fi o ecuaţie reciprocă de gradul patru, utilizează pentru rezolvare o

tehnică asemănătoare. Se împarte ecuaţia prin x2 şi se scrie sub forma
4 2 2 4
x 2 + 2 - (x - ) - 10 = 0 . Se notează x - = y , de unde x 2 + 2 = y 2 + 4 şi ecuaţia devine
x x x x
2 2
y 2 - y - 6 = 0 , cu soluţiile y1 = 3, y2 = -2 . Rezolvarea ecuaţiilor x - = 3 şi x - = -2 ne
x x
3  17 x =
conduce la soluţiile: x1,2 = , 3,4 -1 3 .
2

PROBLEME REZOLVATE

Ecuaţii cu coeficienţi întregi, raţionali, reali, complecşi.

Să se rezolve ecuaţiile:
1) x3-3x2-3x+1=0 dacă are rădăcină x 1 = 2 - 3 ;
Rezolvare: Fiind o ecuaţie cu coeficienţi raţionali, se ştie că dacă ecuaţia admite o
rădăcină pătratică x 1 = 2 - 3 , atunci ea admite şi rădăcina pătratică conjugată x 2 = 2 + 3 .
Deci polinomul din membrul stâng al ecuaţiei se divide prin
2
(x - x 1 )(x - x 2 ) = [(x - 2) + 3 ][(x - 2) - 3 ] = (x - 2) 2 - 3 = x 2 - 4x + 1 .
Efectuând împărţirea găsim x 3 - 3x 2 - 3x + 1 = (x 2 - 4x + 1)(x + 1) . Aşadar a treia
rădăcină a ecuaţiei este dată de x+1=0, adică x3 = -1.
Observaţie. Pentru rezolvarea acestei ecuaţii, mai simplu era dacă aplicam prima relaţie
a lui Viẻte x1+x2+x3 = 3. Cum x 1 = 2 - 3 , x 2 = 2 + 3 , atunci x3 = 3 – 4 = –1.

2) Să se rezolve ecuaţia
z3+(4-2i)z2+(2-7i)z-3-3i=0
ştiind că admite cel puţin o rădăcină reală.
Rezolvare: Fie α rădăcina reală a ecuaţiei. Deci pentru z = a se verifică ecuaţia şi
avem:
 α3+(4-2i)α2+(2-7i)α-3-3i=0 sau α3+4α2+2α-3+i(-2α2-7α-3)=0
care este un număr complex. Acesta este 0 dacă:
α 3 + 4α 2 + 2α - 3 = 0


2α 2 + 7α + 3 = 0
1
Ecuaţia 2α2+7α+3=0 are soluţiile a1 = -3, a 2 = - . Dar numai α = -3 verifică ambele
2
ecuaţii ale sistemului. Prin urmare, singura rădăcină reală este α = -3. Cu schema lui Horner se
obţine ecuaţia de gardul al doilea rezultată după ce am pus condiţia de rădăcină a ecuaţiei
pentru α = -3.
Z3 Z2 Z1 Z0
1 4-2i 2-7i -3-3i
-3 1 1-2i -1-i 0

Aceasta este z2+(1-2i)z-1-i = 0 cu Δ = 1. Deci rădăcinile ecuaţiei sunt z1 = i, z2 = -i+1.

Ecuaţia dată are soluţiile: -3, i, -1+i.

3) Să se rezolve ecuaţia
x4-2(m-1)x2+(m2-5m-7)x2+(3m2+11m+4)x-4m2-4m=0,
ştiind că are rădăcini independente de m.
Rezolvare: Se ordonează ecuaţia după puterile descrescătoare ale lui m şi se obţine:
m2(x2+3x-4)+m(-2x3-5x2+11x-4)+x4+2x3-7x2+4x=0, (1).
Dacă x este rădăcină independentă de m însemnă că (1) are loc oricare m ��, iar aceasta are
loc dacă coeficienţii trinomului de gradul al doilea în m sunt nuli, adică:
x 2 + 3x - 4 = 0

- 2x - 5x + 11x - 4 = 0
3 2

x 4 + 2x 3 - 7x 2 + 4x = 0

Din prima ecuaţie x1 = -4, x2 = 1. Aceste valori verifică şi celelalte două ecuaţii. Deci ele
reprezintă rădăcinile, independente de m ale ecuaţiei date. Cu schema lui Horner găsim şi
celelalte rădăcini ale ecuaţiei de gradul patru în x.
X4 X3 X2 X1 X0
2 2
1 2-2m m -5m-7 3m +11m+4 -4m2-4m
1 1 3-2m m2-7m-4 4m2+4m 0
-4 1 -1-2m m2+m 0
Ecuaţia
x2-(1+2m)x+m2+m = 0
are soluţiile x3 = m, x4 = 1+m. Ecuaţia data are deci soluţiile: x1 = -4, x2 = 1, x3 = m, x4 = 1+m .

4) Să se determine parametrii reali m, n astfel încât ecuaţia x4-x3-mx2-x+n=0 să

aibă
rădăcină dublă x = 1 şi să se rezolve ecuaţia dată.
Rezolvare:
Metoda 1. Dacă x = 1 este rădăcină dublă a polinomului x4-x3-mx2-x+n, atunci acesta
se divide prin (x-1)2 şi deci restul împărţirii celor două polinoame este polinomul nul.
Efectuând împărţirea avem egalitatea
x4-x3-mx2-x+n = (x2-2x+1)(x2+x+1-n)-2mx+n+m-1
Restul trebuie să fie polinomul identic nul, adică
–2mx+n+m-1 0 
care dă m = 0 şi n+m-1 = 0, adică m = 0 şi n = 1.
 Celelalte rădăcini ale ecuaţiei sunt soluţii (câtul egal cu zero) ale ecuaţiei x2+x+1=0,
-1 �i 3
adică x3,4 = .
2
Metoda 2 (schema lui Horner).
În schema lu Horner cerem ca x = 1 să fie rădăcină dublă deci avem:
x4 x3 x2 x1 x0
1 -1 -m -1 n
1 1 0 -m -m-1 -m+n-1=0
1 1 1 1-m -2m=0
Deci –m+n-1=0 şi –m=0 dau m = 0 şi n = 1, iar celelalte rădăcini ale ecuaţiei
date coincid cu ale câtului x2+x+1-m=0, care pentru m = 0 dă x2+x+1=0 cu soluţiile
-1 �i 3 -1 �i 3
x3,4 = . Soluţiile ecuaţiei date sunt deci x1 = x2 = 1 şi x3,4 = .
2 2
Metoda 3 (metoda identificării). Dacă x1 = x2 = 1 este rădăcină dublă a ecuaţiei atunci
trebuie să avem egalitatea:
x4-x3-mx2-x+n=(x2-2x+1)(x2+ax+b) �
x 4 - x3 - mx 2 - x + n = x 4 + (a - 2) x3 + (1 + b - 2a ) x 2 + (a - 2b ) x + b .
De aici prin identificare rezultă sistemul:
� a - 2 = -1
�1 + b - 2a = - m
�
�
� a - 2 b = -1
�
� b =n
Din prima şi a treia ecuaţie rezultă a = 1, b = 1. Acum din celelalte ecuaţii se obţine m = 0,
n = 1. Deci ecuaţia se scrie (x2-2x+1)(x2+x+1)=0.
-1 �i 3
Celelalte două rădăcini sunt date de rădăcinile ecuaţiei x2+x+1=0, adică x3,4 = .
2
Metoda 4 (metoda reducerilor succesive)
Dacă P = x2-2x+1, Q = x4-x3-mx2-x+n, atunci cel mai mare divizor comun dintre P şi Q
trebuie să fie P.
De asemenea şi polinomul R = Q-x2P se va divide prin P. Avem: R = x3-(1+m)x2-x+n.
De asemenea şi polinomul S = R-xP=(1-m)x 2-2x+n se va divide prin P. Cum S şi P au acelaşi
grad şi S se divide prin P rezultă că ele au aceleaşi rădăcini.
Condiţia ca două polinoame P1 = a1x2+b1x+c1, P2 = a2x2+b2x+c2 să aibă aceleaşi rădăcini
este aceea de proporţionalitate a coeficienţilor termenilor de acelaşi grad, deci:
a1 b 1 c1
= =
a2 b2 c2
b1 b c c
(relaţii ce rezultă uşor din relaţiile lui Viéte x 1 + x 2 = - = - 2 , x 1 x 2 = 1 = 2 ).
a1 a2 a1 a 2
1-m n
În cazul nostru = 1 = . De aici m = 0, n = 1.
m 1
Metoda 5 (relaţiile lui Viéte). Din enunţ x1 = x2 = 1 . Având o relaţie între rădăcini vom
asocia acesteia relaţiile lui Viéte pentru o ecuaţie de gradul IV şi avem
 � ( x1 + x2 ) + ( x3 + x4 ) = 1
� �x3 + x4 = -1
�( x1 + x2 )( x3 + x 4 ) + x1 x 2 + x3 x 4 = - m �x x = 1 - m
� �3 4
� ( x1 + x2 ) x3 x4 + ( x3 + x4 ) x1 x2 = 1 sau �
� x1 x2 x3 x4 = n � x3 x4 = 1
� �
� x3 x4 = n
�
� x1 = x2 = 1
Din relaţiile a doua şi a treia rezultă 1-m = 1, adică m = 0, iar din a doua şi a patra
n = 1-m = 1. Pentru a găsi rădăcinile x 3, x4 se rezolva sistemul x3+x4 = -1, x3x4 = 1, adică
-1 �i 3
ecuaţia x2+x+1=0, de unde x3,4 = şi x1 = x2 = 1 .
2

Rădăcini comune

Vom prezenta câteva tehnici de lucru pentru a determina un parametru astfel încât două
ecuaţii, dintre care cel puţin una este de grad superior, să admită cel puţin o rădăcină comună.
Am văzut că o modalitate de a afla rădăcinile comune a două polinoame este de a afla
c.m.m.d.c. a celor două polinoame şi apoi rădăcinile acestuia sunt rădăcinile comune ale celor
două polinoame. Să vedem acum şi alte metode de a rezolva această problemă.

Exemplu: Să se determine parametrul real a pentru care ecuaţiile:

x2+x+a = 0 şi x3-ax-3 = 0
au o rădăcină comună.

Metoda 1 (metoda scăderilor repetate)

Fie P = x2+x+a şi Q = x3-ax-3. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor P şi Q (care
trebuie să fie de gradul întâi, deoarece polinoamele P şi Q au o rădăcină comună) va fi un
divizor şi pentru polinoamele:
R = xP-Q = x2+2ax+3
S = R-P = (2a-1)x+3-a
V = (2a-1)R-xS = (4a2-a-3)x+3(2a-1)
Cum cel mai mare divizor comun al polinoamelor P, Q este de gradul întâi, care divide pe S, V,
de asemenea polinoame de gradul întâi, se impune condiţia ca S, V să aibă aceeaşi rădăcină.
Aceasta are loc dacă coeficienţii celor două polinoame sunt proporţionali:
2a - 1 3-a
= sau 4a3-a2-12a+12=0 cu unica soluţie reală a=-2.
4a - a - 3 3(2a - 1)
2

Dacă a = -2 atunci ecuaţiile devin:

x2+x-2 = 0 cu soluţiile x1 = -2, x2 = 1
şi
x3+2x-3 = 0 cu soluţiile x1 = 1,
-1 �i 11
Deci rădăcina comună a ecuaţiilor este x = 1, x2,3 = .
2
Observaţie. Ideea de rezolvare a fost aceea că dacă polinomul d divide polinoamele f şi g,
atunci pentru orice alte două polinoame h, k, avem că d divide hf+kg, iar prin astfel de operaţii
să ajungem la faptul că polinomul d divide două polinoame de acelaşi grad cu d (S şi V). După
aceasta se impune condiţia ca aceste ultime polinoame să aibă aceleaşi rădăcini.

Metoda 2 (metoda eliminării parametrului). Fie a rădăcina comună a celor două

ecuaţii. Deci x=a verifică ecuaţiile:
 �a 2 + a + 2 = 0
�3 (1).
�a - aa - 3 = 0
Ideea este de a găsi o ecuaţie pe care o verifică a, ecuaţie care să nu conţină parametrul a, ceea
ce revine la eliminarea lui a între cele două relaţii (1).
Cu a = -a2-a (din prima relaţie), a doua relaţie din (1) devine 2a3+a2-3 = 0. Aceasta este
ecuaţia pe care o verifică rădăcină comuna a. Singura soluţie reală a ecuaţiei este a = 1, pentru
care din cea de a doua ecuaţie se obţine a = -2.
Pentru a = -2 cele două ecuaţii sunt
x2+x-2 = 0, cu soluţiile x1 = -2, x2 = 1 şi respectiv
x3+2x-3 = 0, cu soluţiile x1 = 1,.
-1 �i 11
Dacă a = -2, ecuaţiile au rădăcina comună x = 1, x2,3 = .
2

Metoda 3 (metoda identificării). Fie a rădăcina comună a celor două ecuaţii. Atunci au
loc egalităţile:
x2+x+a = (x-a)(x-b)
x3-ax-3 = (x-a)(x2+gx+d)
sau
x2+x+a = x2-(a+b)x+ab
x3-ax-3 = x3+(g-a)x2+(d-ag)x-ad
iar de aici prin identificarea polinoamelor se obţine sistemul:
�a + b = -1
� ab = a
�
�
�g - a = 0
�d - ag = -a
�
� ad = 3
�
cu soluţia g = a = 1, d = 3, b = -2, a = -2.
Prima ecuaţie mai are pe lângă soluţia comună a = 1, şi soluţia x = b = -2, iar a doua
-1 �i 11
ecuaţie are soluţiile a = 1, x2,3 = .
2
Deci a = -2, iar soluţia comună este x = 1.

Metoda 4 (relaţiile lui Viéte). Dacă x1 este rădăcina comună a celor două ecuaţii atunci
fie x1, x2 rădăcinile primei ecuaţii şi x1, x3, x4 rădăcinile celei de a doua ecuaţii. Scriem relaţiile
lui Viéte pentru cele două ecuaţii şi avem:

x1+x2 = -1
x1x2 = a
x1+x3+x4 = 0
x1x3+x1x4+x3x4 = -a
x1x3x4 = 3

Scriem a patra relaţie sub forma

x1(x3+x4)+x3x4 = -a (1)
iar a treia şi ultima sub formele
x3+x4 = -x1,
3
x3x4 = .
x1
Cu acestea (1) devine
3
- x 12 + = -a , (2).
x1
Ţinând seama de
x1x2 = a şi x2 = -1-x1,
3
de unde relaţia (2) se scrie - x 1 + = -x 1 ( -1 - x 1 ) sau 2 x13 + x12 - 3 = 0 , ecuaţie ce are ca
2

x1
singură soluţie reală pe x1 = 1. Din (2) rezultă a = -2 şi apoi din x1x2 = a se obţine x2 = -2.
-1 �i 11
A doua ecuaţie are rădăcina x1 = 1 şi soluţiile ecuaţiei x2+x+3 = 0, adică x3,4 = .
2
Pentru a = -2, ecuaţiile au rădăcina comună x = 1.

ALTE APLICAŢII
referitoare la polinoame şi ecuaţii

1) Să se determine parametrul real m astfel încât polinomul X 4 + 4 X 3 - X 2 + 6 X - m să

se dividă prin X+2.
Rezolvare: Polinomul f = X 4 + 4 X 3 - X 2 + 6 X - m se divide cu X + 2 � f (-2) = 0
dar f ( -2) = ( -2) 4 + 4(-2)3 - (-2) 2 + 6(-2) - m = 0 de unde 16 - 32 - 4 - 12 = m � m = 32 .

2) Să se arate că polinomul f = ( X 2 + X + 1) 4 n +1 - X se divide cu g = X 2 + 1 .

Rezolvare: Polinomul f este divizibil cu polinomul g dacă rădăcinile lui g sunt şi
rădăcini ale lui f, deci:
( X 2 + X + 1)4 n +1 - X M( X 2 + 1) � ( X 2 + X + 1)4 n +1 - X M( X + i )( X - i ) sau încă
f M( X - i ) � f (i ) = 0
f M( X + i ) � f ( -i ) = 0
de unde
f (i) = (i 2 + i - 1) 4 n +1 - i = i 4 n+1 - i = (i 2 ) 2 n i - i = i - i = 0
f (-i ) = ((-i) 2 - i - 1) 4 n +1 + i = (i 2 - i + 1) 4 n +1 + i = (-i ) 4 n+1 + i = -i + i = 0
ceea ce ne conduce la concluzia că
f M( X - i ) �
� f M( X + i )( X - i ) � f M( X 2 + 1).
f M( X + i ) �
�

3) Să se arate că polinomul g = X 2 + X + 1 divide polinomul f = X 6 n -1 + X + 1.

Rezolvare: Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
f, deci:
 �f ( X ) = 0
X 6 n -1 + X + 1M( X 2 + X + 1) � X 6 n-1 + X + 1M( X - X 1 )( X - X 2 ) � � 1 unde
�f ( X 2 ) = 0
X 1 , X 2 sunt rădăcinile polinomului g = X 2 + X + 1 , deci X 1 , X 2 = -1 �i 3 . Dacă notăm cu
2
e oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = -1 �i 3 , atunci e 2 + e + 1 = 0 . Dar
2
e 3 - 1 = (e - 1)(e14
2
+2e4+
3 1) = 0 � e 3
= 1 şi de aici e 3k = 1, (") k �N .
0
Verificăm acum că x = e este rădăcină şi a polinomului f:
64 70 48
1 1+ e 2 + e
P(e ) = e 6 n -1 + e + 1 = e 6 n �
e -1 + e + 1 = (e 3 )2 n e -1 + e + 1 = + e + 1 = =0
e e
Cum e este oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 ale polinomului g rezultă că, f ( X 1 ) = 0 şi
f ( X 2 ) = 0 , de unde f M( X - X 1 )( X - X 2 ) � f M( X 2 + X + 1) deci X 6 n -1 + X + 1M( X 2 + X + 1)

4) Să se arate că polinomul f = ( X 2 + X + 1)8 n +1 - X se divide cu g = X 2 + 1 .

Rezolvare: Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
f, deci:
�f M( X - i ) �f (i ) = 0
f ( X ) = ( X 2 + X + 1)8 n +1 - X M( X 2 + 1) � f M( X - i)( X + i) � � ��
�f M( X + i ) �f (-i ) = 0
dar
f (i ) = (i 2 + i + 1)8 n +1 - i = i 8 n+1 - i = i 8 n i - i = i - i = 0 , şi
f ( -i ) = ((-i ) 2 - i + 1)8 n +1 + i = (-i)8 n +1 + i = (-i )8 n (-i ) + i = -i + i = 0 .
De aici rezultă că:
f M( X - i ) �
� f M( X - i )( X + i ) � f M( X 2 + 1).
f M( X + i ) ��

5) Să se rezolve ecuaţia reciprocă 2 X 4 + X 3 + X 2 + X + 2 = 0.

Rezolvare: Se împarte ecuaţia cu X 2
2X 4 + X 3 + X 2 + X + 2 = 0 : X 2
1 2 � 1 �� 1�
2 X 2 + X + 1 + + 2 = 0 � 2 �X 2 + 2 �+ �X + �+ 1 = 0
X X � X �� X�
1 3 �1
Notăm X + = t � 2(t 2 - 2t ) + t + 1 = 0 � 2t 2 - 3t + 1 = 0 , D = 9 - 8 = 1 � t1;2 = , de
X 4
1
unde t1 = 1 şi t2 = .
2
1 1 �i 3
Dacă t1 = 1 atunci rezolvăm ecuaţia X + = 1 � X - X + 1 = 0 cu X 1;2 =
2
.
X 2
1 1 1 1 �i 15
Dacă t2 = atunci rezolvăm ecuaţia X + = � 2 X - X + 2 = 0 cu X 3;4 =
2
.
2 X 2 4

6) Aplicând teorema lui Bezout, să se determine parametrii reali a şi b astfel încât

polinomul f = X 4 - 4 X 3 + 4 X 2 + aX + b să se dividă cu g = X 2 - 4 X + 3 . Să se determine
apoi câtul împărţirii.
 Rezolvare: Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
f, deci:
g = 0 � X 2 - 4 X + 3 = 0 � ( X - 1)( X - 3) = 0 , de unde X 1 = 1 şi X 2 = 3 , de unde
f M( X - 1) � �f (1) = 0 � f (1) = 14 - 4 + 4 + a + b = 0
� � � �
f M( X - 3) � �
� �f (3) = 0 �f (3) = 3 - 4 �
4
33 + 4 �
32 + 3a + b = 0
�a + b = -1
� � a = -4, b = 3 .
�3a + b = -9
Efectuând împărţirea
X 4 + -4 X 3 + 4 X 2 - 4 X + 3 2
- X 4 + 4 X 3 -3X 2 X - 4X + 3
X 2 -4 X +3 2
X +1
- X 2 +4 X -3

rezultă câtul q = X 2 + 1 .

7) Să se determine parametrul real m şi apoi să se afle rădăcinile polinomului

X - 6 X 2 + 8 X + m ştiind că are rădăcina x = 2.
3

Rezolvare: Faptul că f ( X ) = X 3 - 6 X 2 + 8 X + m are rădăcina x = 2 înseamnă că

f (2) = 8 - 24 + 16 + m = 0 � m = 0 , de unde
f (X ) = X 3 - 6X 2 + 8X .
Atunci rădăcinile polinomului vor fi: f ( X ) = X ( X 2 - 6 X + 8) = 0 , deci
x1 = 0, x2 = 2, x3 = 4 .

8) Folosind teorema lui Bezout, să se arate că:

a) Polinomul f = ( X + 1)6 n +1 + X 6 n + 2 se divide la g = X 2 + X + 1 .

Rezolvare. Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
-1 �i 3
f, deci: rădăcinile polinomului g = X 2 + X + 1 , sunt X 1 , X 2 = . Dacă notăm cu e
2
-1 �i 3
oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = , atunci e 2 + e + 1 = 0 . Dar
2
e 3 - 1 = (e - 1)(e14
2
+2e4+
31) = 0 � e = 1 şi de aici e 3k = 1, (") k �N .
3

0
Verificăm acum că x = e este rădăcină şi a polinomului f:
f (e ) = (e + 1)6 n +1 + e 6 n + 2 = (-e 2 ) 6 n +1 + e 6 n + 2 = (-e 2 )6 n (-e 2 ) + (e ) 6 n e 2 =
= -e 12 n �
e 2 + e 6 n e 2 = -e 2 + e 2 = 0
Cum e este oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 ale polinomului g rezultă că, f ( X 1 ) = 0 şi
f ( X 2 ) = 0 , de unde
f M( X - X 1 )( X - X 2 )  f M( X 2 + X + 1). Deci ( X + 1)6 n +1 + X 6 n + 2  M( X 2 + X + 1) .

b) Polinomul f = ( X 2 + 1)6 n + 2 + X 4 + 1 se divide la g = X 2 + X + 1 .

 Rezolvare. Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
-1 �i 3
f, deci: rădăcinile polinomului g = X 2 + X + 1 , sunt X 1 , X 2 = . Dacă notăm cu e
2
-1 �i 3
oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = , atunci e 2 + e + 1 = 0 . Dar
2
e 3 - 1 = (e - 1)(e14
2
+2e4+
31) = 0 � e = 1 şi de aici e 3k = 1, (") k �N .
3

0
Verificăm acum că x = e este rădăcină şi a polinomului f:
f (e ) = (e 2 + 1)6 n + 2 + e 4 + 1 = (-e )6 n + 2 + e 3 �
e + 1 = (-e )6 n (-e )2 + e + 1 = e 2 + e + 1 = 0
Cum e este oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 ale polinomului g rezultă că, f ( X 1 ) = 0 şi
f ( X 2 ) = 0 , de unde f M( X - X 1 )( X - X 2 )  f M( X 2 + X + 1).
Deci ( X 2 + 1)6 n + 2 + X 4 + 1M( X 2 + X + 1)

c) Să se arate că polinomul f = ( X 2 + X - 1) 4 n +1 - X se divide cu g = X 2 - 1 .

Rezolvare. Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
f, deci: rădăcinile polinomului g = X 2 - 1 = 0 sunt x1 = 1 şi x2 = -1 .
Verificăm acum că x1 = 1 şi x2 = -1 sunt şi rădăcini ale polinomului f:
f (-1) = (1 - 1 - 1) 4 n +1 + 1 = -1 + 1 = 0; f (1) = (1 + 1 - 1) 4 n +1 - 1 = 14 n +1 - 1 = 1 - 1 = 0.
Deci ( X 2 + X - 1)4 n +1 - X M( X 2 - 1) .

d) Să se arate că polinomul f = ( X - 1)n +3 + X 2 n +3 se divide cu g = X 2 - X + 1 .

Rezolvare: Polinomul g divide polinomul f dacă rădăcinile lui g sunt şi rădăcini ale lui
1 �i 3
f, deci: rădăcinile polinomului g = X 2 - X + 1 , sunt X 1 , X 2 = . Dacă notăm cu e
2
1 �i 3
oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = , atunci e 2 - e + 1 = 0 . Dar
2
e + 1 = (e + 1)(e14-2e4+31) = 0 � e = -1 şi de aici e 3k = (-1) k , (")k �N .
3 2 3

0
Verificăm acum că x = e este rădăcină şi a polinomului f:

f (e ) = (e - 1) n +3 + e 2 n+3 = (e - 1) n (e - 1) 3 + e 2 n eEF3 = (e 2 ) n (e 2 )3 - e 2 n = e 2 n - e 2 n = 0
-1
E55F
1

Cum e este oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 ale polinomului g rezultă că, f ( X 1 ) = 0 şi
f ( X 2 ) = 0 , de unde f M( X - X 1 )( X - X 2 ) � f M( X 2 - X + 1). Deci
( X - 1) n +3 + X 2 n +3 M( X 2 - X + 1) .

9) Dacă x �R se defineşte partea întreagă a lui x notată [ x ] , care este un număr întreg
[ x ] �Z , cu proprietatea că [ x] �x < [ x] + 1 . De asemenea se defineşte partea fracţionară a lui x
notată {x} cu proprietatea că x = [ x ] + {x} , de unde {x} = x - [ x ] şi 0 �{x} < 1 . Cu aceste
definiţii să rezolvăm următoarele exerciţii.

a) Să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor ecuaţiei X - 5 X + 6 = 0 .

2

Rezolvare:
 - Dacă x > 0 atunci x = x şi ecuaţia devine X 2 - 5 X + 6 = 0 cu rădăcinile
X 1 = 3, X 2 = 2 ;
- Dacă x < 0 atunci x = - x şi ecuaţia devine X 2 + 5 X + 6 = 0 cu rădăcinile
X 3 = -3, X 4 = -2 ;
- Dacă x = 0 atunci x = 0 şi ecuaţia este imposibilă ( 6 �0 ).
Rezultă că S = x1 + x2 + x3 + x4 = 3 + 2 + ( -3) + (-2) = 13 + 13 = 26 .
2 2 2 2 2 2 2 2

b) Să se rezolve ecuaţia 3  X  - 7  X  + 2 = 0 .
2

Rezolvare: Notăm  X  = t şi ecuaţia devine 3t 2 - 7t + 2 = 0 cu rădăcinile

1 1
t1 = 2, t2 = - . De aici rezultă că  X  = 2 cu soluţia X �[2,3) şi  X  = - cu soluţia X ��.
3 3
Deci ecuaţia are o infinitate de soluţii.

c) Să se rezolve ecuaţia 3{ X }2 - 7{ X } + 2 = 0 .
Rezolvare: Cu notaţia { X } = t ecuaţia devine 3t 2 - 7t + 2 = 0 cu soluţiile
1 1
t1 = 2, t2 = - . De aici rezultă { X } = 2 cu soluţia X ��şi { X } = - cu soluţia
3 3
� 1�
X �� -�, - �. Deci ecuaţia are o infinitate de soluţii.
� 3�

d) Să se calculeze valoarea parametrului real m astfel încât rădăcinile ecuaţiei

X - 3 X + 2( m - 1) = 0 să verifice ecuaţia X 12 + X 22 = 5 .
2

b c
Rezolvare: Deoarece X 1 + X 2 = - = 3, X 1 X 2 = = 2( m - 1) avem atunci
a a
X1 + X 2 = ( X1 + X 2 ) - 2 X1 X 2 = 3 - 2 �
2 2 2 2
2( m - 1) = 13 + 4 m , de unde 13 + 4 m = 5 şi
deci 4 m = 8 � m = 2 � m = �2 .

10) Se dă polinomul X 2 + X + 1 = 0 cu rădăcinile X 1 , X 2 . Să se calculeze X 1 + X 2 .

2003 2003

-1 �i 3
Rezolvare: Rădăcinile polinomului g = X 2 + X + 1 , sunt X 1 , X 2 = . Dacă
2
-1 �i 3
notăm cu e oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = , atunci e 2 + e + 1 = 0 .
2
Dar e - 1 = (e - 1)(e14+2e4+31) = 0 � e = 1 şi de aici e 3k = 1, (")k �N .
3 2 3

Avem atunci şi X
3k
1 = 1 şi X 23k = 1 , (")k �N , de unde
G5555H
-2

X 2003
+X 2003
=X X +X
2001
� 2
X = X + X = ( X 1 + X 2 ) -2 X 1 X 2 =
� 2001 2 2 2 2
1 2
E55F
1
E55F
1 2
E5555F
2 1 2
E55F
1 1 -1 1

= (-1) - 2 = -1
2

Deci S = X 1 + X 2 = -1 .
2003 2003

11) Se dă polinomul X 2 - X + 1 = 0 cu rădăcinile X 1 , X 2 . Să se calculeze X 1 + X 2 .

2003 2003
 1 �i 3
Rezolvare: Rădăcinile polinomului g = X 2 - X + 1 , sunt X 1 , X 2 = . Dacă
2
1 �i 3
notăm cu e oricare din cele două rădăcini X 1 , X 2 , deci e = , atunci e 2 - e + 1 = 0 . Dar
2
e + 1 = (e + 1)(e14-2e4+31) = 0 � e = -1 şi de aici e 3k = (-1) k , (")k �N .
3 2 3

Avem atunci: X = -1 şi X 1 = (-1) şi respectiv X 2 = -1 şi X 2 = (-1) , (")k �N ,

3 3k k 3 3k k
1

de unde:
X12003 +X 2003 = ( X 13 )667 �
X 2 + ( X 23 )667 �X 2 = - X 12 - X 22 = -( X 12 + X 12 ) =
2
E5555 F 1 E5555 F 2
-1 -1

� �
= -�
( X 1 + X 2 ) 2 -2 X 1 X 2 �= -(1 - 2) = 1
E5555F E5555F
� 1 -2 �
Deci S = X 1 + X 2 = 1 .
2003 2003

12) Să se calculeze suma S = X 1 + X 2 + ... + X 23 , unde X 1 , X 2 ,..., X 23 sunt rădăcinile

2 2 2

ecuaţiei f = X 23 - 2 X 22 + 3 X 21 + 3 X 5 - X 4 - 4 .
Rezolvare. Avem identităţile:
a 2 + b 2 = (a + b) 2 - 2ab
a 2 + b 2 + c 2 = (a + b + c) 2 - 2ab - 2ac - 2bc
M
a12 + a22 + ... + an2 = (a1 + a2 + ... + an ) 2 - 2( a1a2 + ... + an -1an ) = S12 - 2 S 2
În particular,
X 12 + X 22 + ... + X 232 = ( X 1 + X 2 + ... + X 23 ) 2 - 2( X 1 X 2 + ... + X n -1 X n ) = S12 - 2 S 2
Din relaţiile lui Viete avem
S1 = X 1 + X 2 + ... + X 23 = 2
S 2 = X 1 X 2 + ... + X 22 X 23 = 3
de unde S = S1 - 2 S 2 = 4 - 6 = -2 . Deci S = -2.
2

13) Să se determine m �Z astfel încât ecuaţia X - 1 + m = m + 6 să aibă număr

2

maxim de soluţii.
Rezolvare: Avem X - 1 = - m + m + 6 . Dar X - 1 �0 deci este necesar ca şi
2

- m2 + m + 6 �0 . De aici rezultă că m - m - 6 �0 � m �[-2,3] , dar

2
m �Z , deci
m �{ -2, -1;0;1; 2,3} . Pentru fiecare din aceste valori avem:
m = -2 � X - 1 = 0 � X 1 = 1 ;
m = 3 � X - 1 = 0 � X1 = 1 ;
m = -1 � X - 1 = 4 � X - 1 = �4 � X 2 = 5 şi X 3 = -3 ;
m = 0 � X -1 = 6 � X -1 = �6 � X 4 = 7 şi X 5 = -5 ;
m = 1 � X - 1 = 6 � X - 1 = �6 � X 4 = 7 şi X 5 = -5 ;
m = 2 � X - 1 = 4 � X - 1 = �4 � X 2 = 5 şi X 3 = -3 .
În concluzie m �{ -2, -1;0;1; 2,3} şi ecuaţia X - 1 + m = m + 6 are 5 soluţii.
2
 14) Să se determine a,b,c�R astfel încât aceste numere să fie rădăcinile ecuaţiei
X - aX 2 + bX + c = 0 .
3

Rezolvare.
Avem deci X 1 = a , X 2 = b , X 3 = c . Relaţiile lui Viete sunt:
� X1 + X 2 + X 3 = a
�
�X 1 X 2 + X 2 X 3 + X 1 X 3 = b
� X 1 X 2 X 3 = -c
�
de unde
�a + b + c = a �b = -c c =1
� a = k �R
�
� �2 � �
�ab + ac + bc = b � �b = -b cu soluţiile b = -1 sau �
� b=0
�abc = -c �-ab 2 = b a =1
� c=0
�
� � � �