Modul Tematic 2 PDF

MODUL TEMATIC 2
Coordonatori:
Lect. arh. Mariana FETTI
Lect. dr. arh. Alina VOICULET
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU”
Departamentul: SINTEZA DE PROIECTARE
An universitar: 2009 -2010
MODUL TEMATIC 2: Stiinta, arta, cultura: spatii ale meditatiei si creativitatii – elemente caracteristice pentru entitatea spirituala a poporului
A. TEATRUL
“Teatrul este locul de intalnire al operei si al interpretilor cu publicul…Locul teatral cind nu este improvizat devine cladire teatrala” – Jean JacQuot
CRITERII DE CLASIFICARE:
Criteriul cadrului construit:
• constructii pentru spectacole in spatii inchise
• constructii pentru spectacole in aer liber (Teatrul de la Mamaia, Navodari)
Criteriul amplasarii scenei:

• Arena – scena amplasata in centrul salii de spectacol
• Englezesc – scena inainteaza in cadrul salii de spectacol
• Italienesc – scena este retrasa si despartita de sala de spactacol
Criteriul formei in plan a salii de spectacol:

• Sali de forma rotunda
• Sali de forma semirotunda
• Sali in forma de potcoava (eliptice / ovale)
• Sali de forma trapezoidala
• Sali de forma rectangulara
Criteriul numarului de sali de spectacol:

• constructii cu o sala unica
• constructii cu doua sali (una mare si una mica)
• constructii cu mai multe sali (capacitati si dispuneri diferite)
Criteriul flexibilitatii:
• contructii cu partiu fix (structura cu diafragme, pereti portanti)
2
• constructii cu partiu flexibil (spatiul de spectacol poate sa fie unic sau divizat)
Criteriul cadrului construit:

• constructii proiectate si construite pentru spectacole
• constructii reconvertite prin reamenajare la programul de spectacole\constructii demontabile destinate spectacolelor intinerante (Teatrul Naţional
Iaşi – Sala Atelier; arh Angelo Rovenţa – sala temporara)
Criteriul modului de transport al mesajului artistic

Vorba:
- Conferinte: Prelegeri / Discutii
- Teatru: Dramatic / Papusi
Vorba si muzica: Revista / Estrada / Copil / Cabaret
Muzica:
- Opera: Opereta / Balet
- Concert: Simfonic / Recital
TIPOLOGII:
Tipologia tipului de cladire:
• teatre realizate in cladiri independente – cladiri proiectatea cu functiunea unica de teatru
• teatre inglobate in alte cladiriri – teatre realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale oraselor sau cele cuprinse in cladiri cu functiuni
complexe (centre culturale, mediateci, muzee, pavilioane expozitionale).
Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

• teatre cu un singur nivel – asigura accesul publicului la nivelul salii de spectacol
• teatre cu balcon si logii – realizeaza accesul publicului pe mai multe nuveluri
Repartizarea publicului / Accesul

Pentru primirea publicului se realizeaza un aparat de primire compus din holul principal de acces, garderoba si foaiere. . Dispunerea acestor functiuni
imbraca sala de spectacole pe cel putin 3 laturi. Designul acestor spatii poate varia foarte mult functie de rolul si prestanta avuta in vedere. Holul de
3
primire si foaierele sunt dimensionate functie de urmatorii factori: sosirea spectatorilor se realizeaza esalonat cu circa 30-15 minute inainte de inceperea
spectacolului, insa plecarea acestora are loc intr-un interval scurt de timp. Aparatul de primire se compune din urmatoarele componenete:
Holul - vestibul
Acest element permite accesul direct al spectatorilor si are rolul de repartizare al acestora. Functie de complexitatea programului din hol, spectatorul este
directionat catre garderoba si foaiere sau pur si simplu se intra in sala de spectacol. De regula casieria este amplasata tot in incinta acestui hol. Exista cazuri
in care casa de bilete este amplasata in afara teatrului fiind complet separate.
Garderoba
Locul in care se pastreaza imbracamintea de exterior precum si obiectele personale ale spectatorilor. Amplasarea graderobei este posibila atat in cadrul
holului de acces, cat si intr-o zona adiacenta acestuia. Functional este important sa se prevada un spatiu larg in fata garderobei pentru a evita inghesuiala si
a permita evacuarea constanta dupa terminarea spectacolui. Garderoba contine o zona de depozitare (cuiere) precum si o tejghea (mobilier pe care se face
predarea – primirea vestimentatiei) precum si un spatiu pentru imbracare si dezbracare. In cazul in care teatrul are mai multe sali de spectacol cu o singura
zona de acces este preferabil sa se repartizeze cate o garderoba pentru fiecare sala.
Foaierele si culoarele
Foaierul face parte din categoria spatiilor cu caracter reprezentativ si care trebuie puse in valoare din punct de avedere arhitectural. Functional, avand in
vedere ca in general parterul este ocupat de catre holul de acces, foaierul se poate amplasa la etaj. Foaierul se poate rezolva intr-un singur spatiu sau
printr-o insiruire de spatii, pe un singur nivel sau mai multe niveluri. Dimensionarea acestui spatiu se realizeaza tinand conte de urmatoarele date: se
considera ca doar 1/6 din numarul toatal de spectatori va utiliza foaierul, si se aloca 0.8 pana la 2.0 mp de spectator. In cazul adoptarii solutiei cu culoare
se recomanda ca suprafata acestora sa nu depaseasca 40% din suprafata totala.
Bufetul
Este un element de alimentatie publica, de la care se ofera o gama redusa (aperitive, bauturi, racoritoare, dulciuri, cafea, etc). Rezolvarea sa tine cont de
dimensiunea teatrului, putand sa porneasca de la o simpla tejghea si ajunge la o incapere de sine statatoare in imediata vecinatate a foierului. Realizarea
unui puncte de alimentatie publica implica si construirea unor anexe pentru spalarea veselei si depozitarea produselor. Astazi aceste spatii sunt reduse
foarte tare datorita sistemului de preambalare a mancarii si a bauturilor.
4
Fumoarul
Este compus dintr-o incapere sau o serie de incaperi destinate fumatorilor, fiind amplasat in apropierea bufetului si a foaierului cu care poate sa comunice
printr-un spatiu tampon.
Grupurile sanitare
Incaperile cu functiunea de grupuri sanitare se realizeaza la fiecare nivel, si pentru o accesare cat mai echilibrata se dispun tinandu-se cont de axul de
simetrie al salii de spectacole. Accesul se face din foaiere si trebuie realizat discret.
Exista si zona lojei oficiale care poata sa apara in cazul teatrelor de mari dimensiuni. Acesta este amplasata axat in fundul salii si contine urmatoarele spatii:
loja propriu –zisa, foaier, fumoar, grup sanitar si uneori bufet propriu. Accesul se poate realiza separat de cel al publicului (nu este obligatoriu).
Sala de spectacole:
Proportionarea si forma unei sali de spectacole este elementul de la care se porneste proiectarea, urmand ca restul elementelor functionale sa o imbrace
si sa o deserveasca. Daca anvelopanta urmareste strict elementele functionale, si aceasta este influentata de modul in care este proiectata sala de
spectacol.
Capacitatea unei sali de spectacol este data de urmatoarele:
- necesitatile comunitatii
- forma in plan
- tipul de organizare spatiala (italian, elisabetan sau arena)
In cazul salilor de tip italian capacitatea optima este de 600 – 700 locuri insa poate ajunge si la 1200. Trebuie tinut cont ca distanta dintre scena si ultimul
spectator trebuie sa fie mai mica de 24 metri. Se pot realiza si sali mai mari insa aceasta presupune sisteme suplimentare atat din punct de vedere vizual
(proiectii pe panouri) cat si din punct de vedere audio ( difuzoare ).
Salile de tip elisabetan si arena au o capacitate optima de 400-600 de locuri, permitand in principiu orice capacitate tinand cont de distanta de 24 de metri
pentru vizibilitate.
Sala de spectacole accepta orice forma geometrica.
Alegerea formei pentru sala de spectacole se face dupa urmatoarele criterii:
- capacitate urmarita
- tipul de spectacol cel mai des prezentat
- tipul de sala dorit (italian, elisabetan sau arena)
- nivel de flexibilitate
5
- performante acustica
Sala de spectacol – Forma:

Sala de forma rotunda – este definita de un cerc intrerupt in dreptul portalului scenei. Forma permite rezolvari de tip italian si elisabetan, si nu se poate
adapta usor la tipul arena. Poate fi rezolvata cu sau fara loje si au avantajul unor adancimi mari pe axa longitudinale a salii exact in zona cu cea mai mare
vizibilitate. Apar probleme acustice datorate concavitatii peretilor.
Sala de forma semirotunda – porneste de la amfiteatrele Greciei antice si este utilizata rar datorita defectelor generate de vizibilitatea redusa pentru
locurile laterale. Se creaza focare sonore multiple datorita concavitatii peretilor de fund si de portalul . Se adapteaza usor la varianta italiana si la varianta
elisabetana.
Sala in forma de potcoava cu variante eliptice si ovale – apar in sec XVIII si se dezvolta pana in perioada contemporana, insa datorita orientarii si a lipsei de
flexibilitate sunt abandonate de catre teatrul contemporan. Sala in forma de potcoava este prototipul teatrului italian. Au aparut din incercarea de a
realiza o capacitate cat mai mare intr-un volum compact fara a indeparta prea mult spectatorii de scena. Peretii laterali sunt perforati cu loje sau balcoane.
Aceste forme prezinta niste dezavantaje majore: acustica greu de controlat, vizibiliatate limitata (orientarea spectatorilor din loje si balcoane catre sala si
culise ), flexibilitate foarte scazuta.
Sala de forma trapezoidala cu variante in sector de cerc – este un tip de sala mai bine orientata catre scena si care permite o buna receptionare a
spectacolului. Parterul este rezolvat cu o usoara panta catre scena si asigura conditii pentru realizarea unei acustici convenabile datorita neparalelismului
peretilor longitudinali.
Sala de forma rectangulara – este o forma geometrica care a fost adoptata relativ recent (in perioada interbelica). A aparut accidental datorita eforturilor
oamenilor de teatru de a genera spatii noi, formule spatiale mai putin conventionale si in special procesului de reconversie al unor cladiri vechi in spatii
destinate actelor artistice. Aceste cautari au avut ca rezultat un spatiu neutru, care a purtat apoi denumirea de studio creativ. A aparut astfel forma
arhetipala care caracterizeaza spatiul teatrului contemporan.
Utilizarea salilor de forma rectangulara se datoreaza in special comuniunii aproape totale obtinute intre spectator si spectacol ca rezultat al unei flexibilitati
crescute si a unei capacitati reduse (max 600 locuri) - fapt care a contribuit la micsorarea distantei dintre actor si spectator. Gabaritele mici elimina marile
probleme puse de asigurarea vizibilitatii si acusticii in salile traditionale. O forma particulara care reia principiile de baza ale salilor de forma
dreptunghiulara este sala patrata.
6
Sala de forma circulara – se bazeaza pe cerc care, datorita calitatilor sale vizuale autocentratoare, impune formula de teatru arena cu scena in mijlocul salii.
Pentru asigurarea unui grad ridicat de flexibilitate se recurge la un sistem de gradene modulat pe sectoare de cerc care prin pliere si depozitare pe contur
si ofera numeroase formule de ocupare a spatiului.
Salile studio de forma dreptunghiulara, patrata sau circulara au devenit spatii absolut necesare teatrelor moderne, intrand in circuit alaturi de cele clasice,
precum salile de tip italian iar in unele cazuri producand chiar inlocuirea acestora din urma.
Asigurarea vizibilitatii.
Este ideala asigurarea vizibilitatii optime din toate punctele unei sali de spectacol. Adaptatarea favorabila intre formele din plan si spatiu este realizata cu
ajutorul studiului epurelor de vizibilitate atat in plan cat si in sectiuni longitudinale.
In plan se poate determina aria ocupata de locurilor cu vizibilitate optima in functie de deschidertea portalului scenei si a celor doua unghiuri ce marcheaza
limitele ariei. La nivelul sectiunilor longitudinale se urmareste asigurarea unghiului minim de vizibilitate pentru ultimul rand al balconului precum si a
campului vizual vertical pentru ultimul rand al parterului. Se pot realiza simulari complete pe calculator pentru verificarea fiecarui loc in sala.
Locurile spectatorilor
In sala de spectacol locurile sunt organizate in sectoare de fotolii, amplasate astfel incat sa se asigure conditii de vizibilitate optima. Regasim sectoarele de
fotolii in balcoane, logii si sala de spectacol (parter). Accesul la locul rezervat se face pe circulatiile din sala de spectacol, iar dimensionarea acestora tine
cont de necesitatea sigurarii unei evacuari rapide in caz de calamitate. Pentru a se elimina posibilitatile de blocare a cailor de evacuare, trebuie corelate
asezarea usilor cu traseul circulatiilor.
In cazul salilor de mici dimensiuni (sub 400 locuri) nu este necesar decat un sector de locuri la are ai acces prin circulatiile perimetrale. Atunci cand sala
creste in dimensiuni (peste 600 de locuri) trebuie realizat un coridor central (median) care va consuma exact locurile cu cea mai buna vizibilitate la care se
mai pot adauga si alte circulatii intermediare.
Pentru a se asigura o buna circulatie in cadrul sectoarelor cu locuri, fotoliul trebuie sa aiba sezutul rabatabil. Fotoliile sunt obligatoriu fixate in pardoseala
salii de spectacole pentru a nu bloca prin rasturnare caile de evacuare. Randurile de fotolii se amplaseaza decalate la jumatate pentru a oferi o vizibilitate
optima si o micsorare a pantelor salilor.
Scena si anexele ei
Este zona utilizata pentru pregatirea si producerea spectacolului. In cazul teatrului clasic este zona plasata dupa portalul scenei iar in varianta moderna
este o zona juxtapusa cu sala de spectacole ca urmare modificarii raportului dintre spectator si spectacol bazata pe o mai buna comunicare. Dotarile
anexelor scenei sunt diferite in functie de importanta, dimensiunile si specificul teatrului.
7
Cerinte de baza (case de cultura)

Scena are mici spatii laterale care se utilizeaza pentru depozitarea decorurilor. Sala de spectacole are pasarele pe care se monteaza bateriile de reflectoare.
Lipsesc buzunarele sau turnul scenei si nu exista fosa pentru orchestra.
Cerinte medii (drama si liric)
Scena este dotata cu un buzunar lateral si turn pentru manevrarea rapida adecorurilor la care se adauga o turnanta (scena rotativa); la acest nivel de
dotare apare fosa orchestrei in fata portalului scenei si se pot performa spectacole lirice (opereta, opera si balet); sala de spectacol are pasarele (
amenajate in tavanul decorativ al salii) pentru reflectoare.
Cerinte complete (nivel national)
Scena are trei buzunare (doua laterale si unul de fund), subsol (pentru a realiza o geometrie variabila a pardoselilor) si turn (podul scenei); fosa pentru
orchestra este mai ampla si poate primi orchestre cu un numar mai mare de instrumentisti; sala de spectacol are pasarele ( amenajate in tavanul decorativ
al salii) pentru reflectoare.
Scena si anexele sunt dotate cu mecanisme si aparate care sa modifice cu usurinta decorul in timpul reprezentatiei si sa asigure un grad cat de mare
pentru punerea in scena. Totalitate mecanismelor , utilajelor si aparaturii de scena poarta denumirea de mecano – scena si este compusa din urmatoarele
elemente:
- Scena este elementul central si poate fi definita ca suprafata pe care se performeaza
- Podiumul scenei cu trape este de fapt suprafata de joc care prin intermediul trapelor actionate de sisteme hidraulice din subsolul scenei permit
realizarea unei geometrii convenabile pentru pardoseala scenei.
- Subsolul scenei este destinat utilajelor hidraulice care permit obtinerea unei geometrii variabile a pardoselii scenei.
- Turnul scenei este un spatiu de dimensiunile (in plan) scenei, este amplasat deasupra ei si este dotat cu pasarele si sisteme de ridicat pentru
manevrarea rapida pe verticala a decorurilor de fundal si a sofitelor cu reflectoare. In turn sunt amplasate sistemele de manevrare a cortinelor si
efectele speciale (ruloul pentru ninsoare)
- Buzunarul de fund (ariescena) este amplasata in spatele scenei si are rolul de a fi spatiul de manevra din spatele scenei si depozit pentru scena
turnanata; spatiul se poate utiliza si in cadrul piesei de teatru.
- Buzunarele laterale sunt spatii de manevra laterale ale scenei si depozitele culisantelor; decorurile sunt montate pe culisante (panouri in
pardoseala) care prin translatie deplaseaza rapid decorurile intre buzunare si scena, buzunarele sunt si locuri pentru accesul sau iesirea actorilor din
scena.
- Fosa orchestrei se gaseste de obicei in fata portalului scenei si ofera spatiu pentru orchestre in teatrul liric marind distanta dintre spectacol si
spectator.
8
- Turnanta(scena turnanata) este un panou de forma circulara inglobat in pardoseala pe care se monteaza diverse elemente scenografice (recuzita si
decoruri), care vor participa in cadrul actului de teatral prin rotirea turnantei in diverse momente ale spectacolului.
Dorinta de a micsora timpul necesar pentru inlocuirea decorurilor a condus la evolutie constanta a mecanismelor sin spatele si de pe scena propriu-
zisa. Criterii dupa care se pot clasifica decorurile de pe scene:
• Scena culisanta – este alcatuita din doua panouri de scena care prin culisare alternativa aduc in portalul scenei aranjamentele dorite.
• Scena rabatabila – este alcatuita din doua panouri de mari dimensiuni care prin rabatre alternativa permit schimbarea scenelor.
• Scena oscilanta – miscarea panourilor este oscilanta
• Scena turnanta – clasica – consta in rotirea unui panou circular care ofera in cadrul vizibil diferite aranjamente scenice.
• Scena turnanata inelara – este varianta de mari dimensiuni a turnantei care permite montarea simultana a mai multor scene pe care le ofera apoi
publicului printr-o miscare de rotire.
Spatiile anexa din spatele scenei:

• Spatiile destinate personalului artistic: actori, regizori, si spatiul necesar pentru pregatire ( cabine, sali de repetitie, sali de lectura, biblioteca, sala
de gimnastica, frizura – coafura, club - bufet)
• Spatiile destinata productiei: sunt salile in care se confectioneaza elementele care iau parte in desfasurarea spectacolului – ateliere de décor,
pictura, montaj, croitorie, cizmarie, peruci
• Spatii pentru depozitare: in care se pastreaza decorurile, diversele materiale, aparatura electrica, costume
Spatiile de productie si depozitare trebuie sa beneficieze de un gabarit mare datorita tehnologiilor de realizare si a dimensiunilor la care ajung o data
finalizate ( decoruri de fundal).
Amplasarea spatiilor de productie si depozitare nu presupune vecinatatea imediata cu scena insa au nevoie de o comunicare directa si fluenta cu spatiul
culise – scena pt a se asigura o manipulare rapida a decorurilor si a recuzitei precum si un acces facil pentru actori, figuranti si mansinisti.
Personalul implicat in activitatea scenei este impartit in doua categorii:

• Personal artistic este alcatuit din : actori, figuranti, regizori si scenografi. Acestea sunt persoanele care confera spectacolului dimensiunea sa
artistica prin jocul lor si prin conceptiile dramatice puse in scena.
• Personal tehnic este alcatuit din : echipa tehnica a spectacolului, persoanele implicate in realizarea de costume, recuzita si manevrarea
instalatiilor scenei. Aceasta echipa este condusa de regizorul de culise.
Istoric
9
Desi teatru românesc a aparut tarziu (pana in secolul 19 spectacolele de teatru erau sub forma de spectacole de divertisment jucate in curtile boieresti sau
sub forma de teatru folcloric) el a evoluat rapid si constant.
Primele reprezentatii, de catre artisti amatori, au avut loc in Iasi in 1814 si in Bucuresti in 1818. Spre mijlocul secolului, apetitul societatii românesti pentru
teatru a dus la o prezenta aproape continua a trupelor straine in amandoua capitalele si la primele reprezentatii in limba româna. Scolile de teatru ale
Societatii Filarmonice din Bucuresti (1833) si ale Conservatorului Filarmonic si Dramatic din Iasi (1936) si mai tarziu a mai multor scoli de arta dramatica de
stat (1864) au pus bazele educatiei teatrale si 1852 a fost anul aparitiei primelor trupe teatrale independente. O trasatura a teatrului românesc de la
fondarea teatrelor nationale din Bucuresti si Iasi, dupa 1870, pana in zilele noastre este subventionarea lor de catre stat.
In timpul anilor comunismului s-au remarcat mari regizori de teatru: Sica Alexandrescu (1896-1973), Liviu Ciulei, Lucian Giurchescu, Radu Penciulescu,
Lucian Pintilie, Andrei Serban, David Esrig, Ion Cojar si multi altii. Multi s-au alaturat diasporei si au devenit nume rasunatoare in teatrul international. Dupa
1989, teatrul românesc s-a impus prin reprezentatii de succes pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata
unor regizori ca Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa Gábor si Mihai Maniutiu.
Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52 in 1996. Numarul de spectatori a
fluctuat: de la 1.5 milioane in 1938 a crescut la 6-7 milioane in anii 80 si a scazut la 1 milion in ultimii cativa ani.
EXEMPLIFICARE
Teatrul National Targu Mures – Istoric
Teatrul din Targu-Mures, cunoscut ca unul dintre cele mai importante colective artistice din Romania, numara peste 60 de ani de existenta. Din anul 1946,
pana in 1973 activitatea teatrului s-a desfasurat in cladirea Palatului Culturii.
Actuala cladire a teatrului, dovada a pretuirii de care se bucura arta in Romania, a fost inaugurata la 13 octombrie 1973. Proiectul a fost realizat de
arhitectul Constantin Savescu (Marina Bordenache, Mihaela Sava, Aurel Sarbu, Vladimir Slavu, Razvan Florea )din Bucuresti, distins pentru aceasta lucrare
cu premiul Uniunii Arhitectilor in anul 1973. Tapiseria din foaierul principal, de o inestimabila valoare, a fost conceputa de Aspasia Burduja, artista plastica
din Bucuresti.
Pentru bogata sa activitate, evidentiata de-a lungul anilor in valoroase repertorii, in numeroase distinctii obtinute la diferite festivaluri de teatru si nu in
ultimul rand in succesul la public, in anul 1978 Teatrului de Stat Targu-Mures i s-a conferit prin Decret Prezidential, numele de Teatru National.
Teatrul National Targu-Mures este subordonat Ministerului Culturii si Cultelor.
Specificul artistic: este un teatru de repertoriu, unicul teatru national din Romania cuprinzand doua sectii - romana si maghiara. Are in dotare o sala
principala cu 599 de locuri, o sala studio cu 100 de locuri, 7 ateliere, cabine pentru actori, spatii de repetitii
Sala de spectacol are poate fii utilizata de circa 600 spectatori. Sala si scena sunt realizate pe principiul teatrului italian, cu portal de scena care in ciuda
dimensiunilor sale mari, separa totusi pe spectator de actiunea care se desfasoara pe scena. Studiile au arata ca orice tentativa de a fi asigurat mecanizarea
10
necesara transformarii in teatru elisabetan sau arena ar fi majorat considerabil valoarea investitiei. Pentru a da totusi posibilitatea desfasurarii unor
spectacole de tip elisabetan s-a preconizat o curbura mai accentuata a gradenelor scenei, astfel in cat prin acoperirea fosei orchestrei, proscenium obtinut
sa inainteze cat mai mult in sala. Sala de spectacol a fost realizata intr-o mica panta cu un mic salt pe verticala in partea din spate.
Partea destinata receptiei publicului este rezolvata pe doua niveluri, astfel incat parcurgerea drumului de la intrarea in teatru pana la sala consta intr-o
suita de planuri aflate la diferite niveluri.
Teatrul National Marin Sorescu (Craiova) – Istoric

Teatrul Naţional Craiova ocupă un loc special în istoria teatrului românesc. Fondat în 1850, a continuat să funcţioneze, în ciuda tuturor convulsiilor de care
a fost străbătută istoria naţiunii noastre. In 1965 este construita actualul teatru de stat, realizat dupa un proiect de arh Alexandru Iotzu, arh Ciurea
Oprisan.
Teatrul de la Craiova a fost proiectat pt utilizare curenta pentru spectacole de drama, cele de opera si opereta sau eventuale conferinte urmand sa aiba loc
doar accidental. Capacitatea salii este de 650 de locuri. Accesul principal are loc pe fatade opuse si permite accesul de pe ambele artere importante ce
delimiteaza terenul. Foaierul ocupa ultimul nivel, care are forma unei supante ce invaluie miezul zonei de receptie de la parter si alcatuieste cu aceasta un
tot unitar. Dala in forma hexagonala a fost rezolvata cu gradene dispuse in amfiteatru continuu. Scena dispune de doua buzunare amplasate lateral si in
fund, astfel incat cabinele actorilor sa fie legate direct de spatiul de joc. Exista o mare flexibilitate legata de utilizarea scenei, italiana in mod curent sau
elisabetana prin inaintarea scenei si in cadrul salii si desfiintarea temporata a primelor patru randuri de gradene. Lucrarea este finisat cu materiale
pretioase pentru epoca in care a fost realizata: marmura, mocheta, lemn si otel inoxidabil. Colaborarea de durată dintre T.N. Craiova si regizorul Silviu
Purcărete, începută în 1989 şi care continuă şi în prezent, a constituit un moment de referinţă în devenirea acestei instituţii.
Repertoriul actual, precum şi festivalurile internaţionale unde este constant invitat, fac din Teatrul Naţional din Craiova un ambasador extraordinar al
culturii româneşti.
Teatrul National Bucuresti - Istoric

1834 – Ia fiinţă Societatea Filarmonică la iniţiativa lui Ion Heliade Rădulescu şi Ion Câmpineanu;
1836 – Societatea Filarmonică cumpără Hanul Câmpinencii pentru a construi clădirea Teatrului Naţional;
1845 – Este ales planul arhitectului vienez Heft; clădirea, construită în stil baroc, va exista până în anul 1944, când va fi bombardată de către nazişti.
1852 – Se deschide Teatrul cel Mare din Bucureşti, primul director fiind Costache Caragiale. Sala de spectacole, cu o capacitate redusă, construită iniţial
pentru protipendadă, a fost mărită pentru a cuprinde şi alte categorii de spectatori.
Prima reprezentaţie are loc la 31 decembrie 1852 cu piesa „Zoe sau Un amor românesc”.
1864 – Teatrul cel Mare devine instituţie publică de cultură când, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărât
să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională”.
11
1916 – 1918 – În timpul primului război mondial Trupa Teatrului Naţional se refugiază la Iaşi.
20 Decembrie 1973 - este inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional cu trei săli de spectacol: Sala Mare, Sala Mică şi Sala Atelier;
Proiectul iniţial (1964-1973) a fost semnat de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu, iar structura de rezistenţă de inginerul Alexandru
Cişmigiu. Arhitectura clădirii se înscria în modernismul anilor '60, dar a rămas neterminată la exterior. Forma de "pălărie" care i-a devenit simbol, i-a fost
fatidică. Faptul că forma clădirii nu amintea de o "casă" în sens clasic şi aducea cu o pălărie, pare să fi fost cauza pentru care Ceauşescu a cerut în 1978,
după un incendiu la Sala Mare, remodelarea ei, atât la exterior, cât şi la interior. În urma modificărilor a apărut o nouă sală, Sala Amfiteatru.
Sala principala a teatrului are la parter fotolii asezate in 20 de randuri continue, pe gradene care asigura o vizibilitate optima. Loja oficiala cu o capacitate
de 34 de locuri si are un salon cu anexele respective, acces direct din exterior, scara si lift propriu. Un singur rand de loji libere, decalate, dupa un traseu
descendent catre scena, asigura pentru public inca 174 de locuri. Capacitatea totala a salii mari este de 920 de locuri. Pentru confortul si tinuta acestei Sali
nu au fost prevazute strapontine.
Portalul scenei are o deschidere variabila pana la 16 m. Plafonul salii, calculat acustic ca principala sursa de reflectarea sunetului, este conceput in
suprafete cu dubla curbura, riflate si decalate intre ele. Peretii au fost imbracati intr-un material transparent la sunet, colorati inchis pentru a nu reflecta
lumina din scena.
Scena mare, cu dimensiuni de 32x24 m, are doua buzunare laterale si unul de fund. Avanscena poate cobori mecanic si sa acopere fosa de orchestra (60
persoane).
Sala Studio a fost proiectata ca o sala transformabila pentru cele trei genuri principale de spectacol: italian, elisabetan si arena cu capacitati de 539, 455,
598 de locuri, tinuta arhitecturala in toate cele trei variante avand aspect unitar. Variabilitatea scenei a fost obtinuta prin prevederea a trei pachete de
gradene cu fotolii, dintre care unul fix pentru toate cele 3 game de spectacol si doua mobile, actionate prin mijloace mecanice. Scena salii Studio si scena
salii principale sunt dispuse la acelasi nivel, fiind legate intre ele printr-o galerie de manevra pe care gliseaza o culisanta pentru transportul pieselor de
décor.
Teatrul mic – Istoric

În 1914, la Bucureşti se înfiinţează un nou teatru. Acesta poartă numele actriţei Maria Filotti şi îşi are sediul în strada Sărindar. După cel de-al doilea război
mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă, pe rând, denumirile Studioul Actorului de Film "Constantin Nottara" şi Teatrul pentru tineret şi copii
după care, botezat în 1964 cu numele său actual, intră în familia teatrelor mici din Eoropa. S-a schimbat între timp şi denumirea străzii, din Sărindar în
strada Constantin Mille, dar sediul teatrului, acelaşi din 1914, a devenit, şi datorită tradiţiei un loc iubit de publicul bucureştean. Consolidarea reputaţiei
teatrului se datorează însă, bineînţeles, performanţelor sale artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul MIC au cuprins tot diapazonul
dramaturgiei universale şi româneşti, de la clasici până la moderni şi contemporani, de la marile tragedii pâna la comedii de mare succes.
12
Teatrul Odeon – Istoric

- secolul XVII
In zona actuala a Teatrului Odeon se afla in sec. XVII proprietatea spatarului Dumitrache Ghica, primit ca zestre de la Maria Vacarescu. Casele Ghica au fost
cumparate in 1860 de Nicolae Lahovary, familia mentinandu-si proprietatea pana la nationalizarea din 1948.
1860-1945
Procesul de modernizare a Caii Victoriei a afectat si proprietatea Lahovary. In locul rezidentei de lux – devenita caduca, terenul a fost utilizat pentru noi
functiuni. Casa Ghica a fost inchiriata pentru institutii sau comert: Clubul tinerimii, Partidul National de peste Carpati, Societatea Mercur, berarie si bodega
importanta etc.
O interventie mai importanta a fost vanzarea (sau inchirierea) a doua parcele de pe latura de nord unde a fost construit, catre Calea Victoriei, un imobil in
care are sediul, in perioada interbelica, celebra gazeta L’Independance Roumaine (la al carui etaj au avut loc reprezentatiile lui Lumière) si magazinul de
muzica Orfeu.
Restructurarea majora a proprietatii s-a produs la inceputul sec. XX. Din initiativa lui Emil lahovai, arhitectul Grigore Cherchez a conceput un ansamblu
arhitectural de avengura: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fatada orientata catre Calea Victoriei, flancat de doua corpuri
laterale, catre nord magazine si apartamente si catre sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat in 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale
independente – Hotel Majestic si corpul nordic cu apartamente si magazine, configurand astfel cele doua pasaje.
Teatrul a suferit unele transformari catre jumatatea secolului, amplificarea salii, inaltarea scenei si introducerea unor corpuri de legatura cu aripile laterale
– anexe ale scenei – peste cele doua pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atat teatrul, cat si corpurile laterale, in special cel nordic care a fost partial refacut.
- 1947 –2003
Pana in anii 60 ansamblul si-a pastrat integritatea fizica,insa cu schimbarea functiunilor. Fosta casa a fost transformata in libraria Cartea Rusa, iar Hotel
Majestic a fost scos din functiune.
In anii 70, intr-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic si-a recapatat functiunea originara.
In anul 1974 Sala Comedia a Teatrului National devine Sala Majestic a Teatrului Giulesti, teatru care in anul 1990 isi schimba denumirea in Teatrul Odeon.
In anii 80 a fost construit un imobil catre Calea Victoriei, pe locul ramas gol prin demolari pe latura de nord si s-a amenajat alveola creata in fata teatrului.
In anul 2002 cladirea Teatrului Odeon este renovata aproape in intregime. S-a refacut podeaua scenei, scaunele din sala au fost schimbate, tencuiala
peretilor interiori a fost data jos pana la stucatura si refacuta. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refacute scarile interioare si
exterioare cu piatra din cariera Vlatza (Bulgaria).
Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulesti. Sala
Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant. In anul 1990 Teatrul
Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.
13
Teatrul Nottara- Istoric

Teatrul Nottara, situat pe Bulevardul Magheru, una dintre cele mai importante artere comerciale ale capitalei, a fost fondat în 1947, ca Teatrul ARMATEI,
căpătând mai târziu drept patronimic numele marelui actor român Constantin Nottara (1859-1935). In prezent, Teatrul NOTTARA, este o instituţie publică
de cultură aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, funcţionând ca o companie permanentă cu un colectiv artistic de 42 de actori
angajaţi şi cu o echipă tehnică şi administrativă de până la 100 de membri. În fiecare stagiune, repertoriul cuprinde cel puţin 15 titluri, atât la Sala Magheru
- “Horia Lovinescu” – scenă italiană cu o capacitate de 485 de locuri (dimensiuni: 8,5x11m), cât şi la Sala Studio – “George Constantin” - un spaţiu elegant şi
funcţional cu maximum 99 de locuri (dimensiuni aproximative: 6,5x6,5m).
Teatrul Bulandra - Istoric

Teatrul Bulandra s-a înfiinţat în 1947, în jurul personalităţii remarcabile a doamnei Lucia Sturdza Bulandra. In anul 1966 au loc o serie de experimente sub
indrumarea Liviu Ciulei, Paul Bartnovski si Dan Jitianu prin care se trece de la scena italiana la sistemul de scena in arena.
Sub patronajul Municipalităţii şi Direcţiei Cultură, învăţământ a Municipiului Bucureşti, atât sala Izvor, cât şi sala Toma Caragiu au fost renovate - concepţia
modernă aparţinând arhitectului Octavian Neculai fiind inaugurate în noiembrie 2002 şi respectiv noiembrie 2003.
Bibliografie:
• Gaelle Breton, Theatres, 1990, Editions du Moniteur
• Gheorghe Vais, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca
• Daniela Radulescu, Arhitectura centrelor culturale moderne, 1996, Editura tehnica, Bucuresti
• Andreea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, 2002, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
• Zeno Bogdanescu, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
• Alexandru Iotzu, Teatrul act de creatie arhitecturala, 1981, Editura tehnica, Bucuresti
• Revista Arhitectura
2/1959 (Pagina 35); 3/1959 (Pagina 32); 3/1959 (Pagina 53); 5/1962 (Pagina 41); 3/1963 (Pagina 32); 1/1964 (Pagina 26); 2/1969 (Pagina
42); 4/1969 (Pagina 18); 1/1970 (Pagina 46); 1/1974 (Pagina 17, 40); 2/1988 (Pagina 18-24); 1-2/1991 (Pagina 28);
• El Croquis nr. 134/135 (2007); pagina 118
• Arhitext Design nr 1/2 (2007); pagina 56
• A+U nr. 437 (2007) – numar tematic
• Casabella nr. 752 (2007), pagina 80
14
• Techiques &architecture nr. 488, pagina 68

• The Plan nr 20 (2007), pagina 70
• Arhitext Design nr 7 (2007); pagina 24
• The Architectural Review nr. 1325 (2007), pagina 52,60,66
• Detail nr 7/8 (2007); pagina 810
• L’Arca nr 299 (2007); pagina 42
• Detail nr 11 (2007); pagina 1306
• L’architecture d’aujourd’hui nr 373; pagina 48,110
• Domus nr 910 (2008); pagina 12
• El Croquis nr. 139 (2008); pagina 60
• Arhitectura nr 61 (2008); pagina 72
• Internet:
- http://www.archdaily.com/28649/bengt-sjostrom-starlight-theatre-studio-gang-architects/
- http://www.archdaily.com/15548/quarterhouse-performing-arts-and-business-centre-in-folkestone/
- http://www.archdaily.com/16207/vila-joiosa-auditorium-theatre-arquitecturas-torres-nadal/
- http://www.archdaily.com/23279/bijlmer-park-theater-paul-de-ruiter/
- http://www.archdaily.com/1218/national-grand-theater-of-china-paul-andreu/
Legislatie:
Spatiul necesar se calculeaza:
- Foaier: 0.80-2.00mp de vizitator (se considera ca 1/6 din public viziteaza foaierul)
- Foaiere laterale: trebuie sa fie mai late de 5.50m si sa nu depaseasca 20-30m lungime
- Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea proportie la nivelul publicului: 3/5
femei si 2/5 barbati. Date suplimentare – 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru 50 de spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 50 de spectatori.
- usile se deschid in afara
- pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m pentru 20 vizitatori.
15
- la parter, balcon si la sectiunea cea mai joasa a parterului inaltat, scarile pot sa fie mai late de 1.80 fara despartire. Pentru fiecare parte a balconului
sau a parterului inaltat trebuie sa fie minim o scara.
• NP – 051-2001 – Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap
• P 118 – 99 – Normativ de siguranta la foc a constructiilor
• NP – 006/1996 – Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori
• C 125 – 05 – Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.
• Ghidul arhitectului – Neufert
16
Schema functionala teatrul (italian)
Figure 1
17
CINEMATOGRAFUL
“Logica artei este ingradita in aprecierile morale ale oamenilor de Oamenii acestui timp. In oglinda iti vezi chipul, in Arta iti vezi Sufletul” – Vasili Suksin
In cadrul salilor de cinematograf, spectacolul este unul direct si se realizeaza prin proiectia mesajului artistic (imagine si sunet) de pe suportul pelicula cu
ajutorul unor instalatii specializate.
CRITERII DE CLASIFICARE:
Criteriul capacitatii:
• cinematografe mici – capacitate mai mica sau egala cu 300 locuri
• cinematografe mijlocii - capacitate cuprinsa intre 400 – 600 locuri
• cinematografe mari – capacitate mai mare de 800 locuri
• cinematografe foarte mari – capacitate egala sau mai mare de 2000 de locuri
Criteriul numarului de Sali:

• cinematografe cu o singura sala – tipologie des intalnita si reprezinta proptotipul cinematografului dezvoltat in perioada interbelica.
• cinematografe cu 2 sali – cinematografe cu o sala mare sau foarte mare si cealalta mica sau mijlocie. Acest tip de rezolvare functionala este
avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca asigura o exploatare intensiva a spatiilor de primire ale publicului.
• cinematografe cu peste 3 Sali – se regasesc de obicei in marile ansambluri arhitecturale dedicate celei de a saptea arte sau in cadrul marilor
complexe comerciale (movieplex).
Criteriul tipului de spatiu:

• Cinematografe in spatii inchise - se caracterizeaza prin realizarea salii de proiectie in spatii inchise (construite integral) si au un program de
functionare continuu.
• cinematografe in spatii deschise – sunt realizate in aer liber si pot functiona doar dupa lasarea intunericului. Acestea sunt cinematografe sezoniere
care functioneaza doar in perioade de timp favorabil (vara) sau permanent in zonele in care clima permite.
TIPOLOGII:
Tipologia tipului de cladire:
18
• cinematografe realizate in cladiri independente – cladiri proiectatea cu functiunea unica de cinematograf

• cinematografe inglobate in alte cladiriri – cinematografe realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale oraselor sau cele cuprinse in
cladiri cu functiuni complexe (centre culturale, mediateci, teatre, muzee, paviliaane expozitionale si centre comerciale).
Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

• cinematografe cu un singur nivel – asigura accesul publicului la nivelul salii de proiectie
• cinematografe pe doua niveluri – realizeaza accesul publicului la un alt nivel decat cel al salii de proiectie
Elemente functional spatiale specifice cinematografului.

Schema functional generala cuprinde: zona de primire a publicului, zona functiunii de baza (sala de spectacol si dotari caracteristice), zona de deservire
directa (cabina de proictie, ecranul si instalatiile de sonorizare), zona de deservire indirecta ( spatiile administrative si anexele personalului), zona
functiunilor de alimentare energetica si de intretinere.
Pentru cinematografele pe un singur nivel avem urmatoarele caracteristici:
- fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor
- posibilitatea de evecuare direct in exterior
- amplasarea zonei de primire a publicului astfel incat sa permita utilizarea garderobei atat in cadrul fluxului de acces cat si de iesire.
Pentru cinematografele pe doua niveluri avem urmatoarele caracteristici:
- fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor, rezolvate simetric
- cele 2 garderobe sunt amplasate intre fluxuri
- nivelul salii de spectacole contine 2 foaiere, asigurand regruparea publicului la accesul si la iesirea din sala.
Sala de proiectie (de spectacol)

Sala de proiectie este unitatea de baza a programuli, ale carui forma si dimensiuni sunt determinate de ecranul pe care se proiecteaza imaginea, care la
randul sau depinde de formatul peliculei utilizate pentru realizarea filmului. Numarul mare de formate ale filmelor (fotorame) existent la ora actuala in
industria cinematografica a fost impus de catre marile companii pentru protejarea productiei. Majoritatea formatelor se realizeaza pe filmul fotografic de
35 mm.
Parametrii tehnici şi constructivi sunt legaţi şi de sistemul de cinema: prezentare de filme pe format normal ( sălile până la apariţia formatelor late),
prezentare de filme pe format ecran lat (cinemascop), prezentare de film pe format ecran lat (panoramic) sau de format special (cinerama, cinemiracle,
kinopanorama, circorama, poliecran, lanternă magică).
19
Forma salilor de proiectie cinematografica este data de raportul existent intre dimensiunile sale pentru a asigura o buna vizibilitate si o acustica
corespunzatoare. Rapotul optim in cazul salilor cu ecran normal este dat de urmatoarea formula : h/l/L=2/3/5 (h – inaltimea medie, l=latimea medie, L=
lungimea medie), abatea fiind de 5%.
Forma cinematografelor
Gama formala a cinematografelor este impusa de tehnologia de proiectare. Formele cele mai intalnite sunt: dreptunghiulare si trapeozoidale, avand
unghiul intre laturile lungi de 24 de grade. Forma finala a unei Sali de cinematograf este data si de limita de vedere, respectiv de 50 de metri, de limita de
palpaire a imaginii formate pe ecran, nevoaia de eliminare a zonelor cu vizibilitate slaba si de sistanta minima a primului rand fata de ecran.
Sala normala ere o forma alungita.
Salile pentru proiectii panoramice necesita un raport intre laturi de ½, 1/1.5.
Pentru obtinerea unei figuri mai largi exista varianta de proiectie sincron cu trei aparate.
Pentru sistemul de proiectie semisferic, care consta in proiectia in interiorul unei semisfere a unei imagini corespunzatoare unghiului al spectatorului (180
de grade) se util;izeaza o sala de forma circulara. Imaginea este captata cu un obiectiv “ochi de peste” care acopera un camp de 180 de grade care asigura
imaginii deformari substantiale. Proiectia filmului se face din afara volumului semisferei,, catre o oglinda concava ampalasata in centrul salii, si care reflecta
apoi pe ecran (intradosul semisferei). (Ex – Cinematograful Panrama din Paris).
Planetarium – utilizeaza un procedeu asemanator, si reprezinta un sistem de simulare al boltii ceresti. Proiectia se face pe o semisfera, de unde imaginile
sunt proiectate in sistem, ca spoturi independente de catre un sistem complex de aparate de proiectie.
Sala de spectacol
Modul de asezare a pachetelor de scaune (fotolii), in salile de cinematograf se realizeaza dupa aceleasi principii generale ca si la salile de teatru. In plus se
va tine seama de distanta minima pana la ecran si de limitele de palpaire ale imaginii, aceste caracteristici fiind functie de tipul ecranului cu care este
echipata sala. Se asigura circulatii clare si fluente iar treptele se semnalizeaza cu lumini de pardoseala. Amplasarea fotoliilor in sala se poate face in doua
moduri: axat (fiecare scaun in spatele celuilalt), sau decalat (axate la al doilea rand). Pardoseala salilor de cinematograf are o inclinatie de 1/10 inspre
ecran, si de aceea asezarea decalata al locurilor va asigura o vizibilitate mai buna. Gabaritul pentyru un loc este de 0.55 / 0.8 m si este echipat cu un fotoliu
cu sezut rabatabil. Scaunele se fixeaza cu suruburi in pardoseala pentru a creste siguranta evacuarilor.
Varianta locurilor amplasate axat scade foarte mult vizibilitatea pentru randurile departate de ecran, ajungand pana la o mascare de 61% din inaltimea
ecranului pentru locurile situate la 25 dde metri. In varianta dispunerii decalate a locurilor, vizibilitatea este mai mare data fiid posibilitatea de a privii
printre cei din randul anterior. Ecranul este mascat intr-o proportie mai mica, respectiv 25%. Dispunerea axata este acceptabila doar pentru salile cu pante
mari sau pentru cele cu gradene.
Peretii si tavanul salilor de proiectie sunt realizate din materiale nonreflective si nu trebuie colorate cu noante deschise.
Acustica salii de proiectie:
20
Functie de materiale si forma tavanului, sunetul este deflectat la in mod diferit. Timpul de reverberatie poate creste o dat cu cresterea volumui spatiului si
descreste de la 0.8 – 0.2 secunde de la frecvente joase la frecvente inalte. Peretele din spatele salii trebuie sa fie realizat din materiale fonoabsorbante
pentru prevenirea ecoului. Din punct de vedere al sunetului, bobxele trebuie amplasate perimetrl pentru ca diferenta dintre primul si ultimul rand sa nu fie
mai mare de 4 dB.
Axele salii de proiectie

Acestea sunt spatiile destinate instalatiilor de imagine sunet si fac parte din zona functiunilor de deservire directa. Elementul functional propriuzis al
acestei zone este cabina de proiectie.
In cazul cinematografelo traditionale, cabina de proiectie este amplasata in spatele salii. Axa de proiectie trebuie sa faca un unghi de 90 de grade cu planul
verical al ecranului. In cadrul cabinei de proiectie intalnim 3 spatii specializate:
- cabina de proiectie propriuzisa, respectiv spatiul in care se gasesc aparatele de proiectie (dotarea minima este de 2 aparate).
- Cabina de bobinare a filmelor – asigura conditiile de derulare a peliculei de pe bobinele deja utilizate, pregatindu-le pentru proiectia
urmatoare. Innaceeasi incapere se afla si paratura de comanda a instalatiei de sonorizare a salii.
- Cabina tabloului electric este un spatiu dotat cu sisteme de alimentare electrica a aparatelor de proiectie.
Cabina de proiectie este izolata fonic de sala si comunica cu aceasta prin intermediul unor perechi de geamuri (fonoizolante) pe unde se face proiectia si
urmarirea ecranului de catre operator. Datorita temperaturilor foarte mari degajate de becurile aparatelor de proiectie si caracterului imflamabil al
peliculelor aceste spatii sunt considerate cu risc ridicat de incendiu si sunt prevazute cu evacuare directa in exterior.
Amplasarea aparatelor de proiectie fata de pardoseala cabinei se poate face in doua moduri standard, cu axa de proiectie la 1.25 fata de pardoseala, sau
pe pardoseala, cand inaltimea saliieste mai mica sau cand exista un tavan fals consistent. In acest caz urmarirea ecranului se face in sistem periscop.
21
Decorarea ecranului
Inainte de aparitia multiplexului, in majoriytatea cinematografelor, ecranul era decorat si acoperit intre filme cu un sistem de draperii. In unele sali, in lipsa
acestora se utilizau panouri mobile de mari dimensiuni, pe care era reprezentata arta abstracta, acesta fiind modul in care ecranul participa la decorarea
intregului ansamblu. In mod curent in cinematografele moderne, pe ecran ruleaza in mod continuu prezentari de tip Power point, sau scurte filme de
prezentare ale unor proiectii viitoare si in cele mai mute cazuri publicitate.
Ecranul de proiectie este perforat pentru a permite trecerea sunetului si este ridicat cu minim 1.20 mdeasupra pardoselii.
Zona foyerului si zona de alimentatie publica

In cadrul foyerului, in diverse formule administratia ampleaseza si zona de alimentatie publica. In cadrul acestei zone se pot cumpara bauturi si snack food.
Zona de alimentatie publica poate sa fie un simpla tejghea sau poate sa capete o mai mare importanta devenind asemenea unui magazin cu auto servire.
Din punct de vedere al venitului, vanzarea de alimente reprezinta principala sursa de venit pentru ca castigurile din vanzarea biletelor este orintata in
general catre producatorii filmelor.
Cinematografele in aer liber – drive in

Capacitatile normale se incadreaza intre 450 si 500 de automobile. Limita maxima este de 1300 de masini si este impusa de conditiile de vizibilitate. Cabina
de proiectie se amplaseaza la o distanta de circa 100 de metri de ecran. Circulatia masinilor se face in sensuri unice cu intrarea si iesirea de pe gradenele de
parcare tot inainte. Sonorizarea se poate face in doua siteme: interiora prin radiourile masinilor sau prin difuzoarele amplasate pe stalpii fiecarui loc de
parcare.
Multiplex si Megaplex
Prima tara din lume care a realizat un cinematograf cu doua Sali este canada, in 1975 cu sala Elgin Theatre din Ottawa. Succesul financiar a condus la
deschidearea a numeroase astfel de cinematografe (multiplex) incepand din 1960 in Statele unite si apoi in intreaga lume. Din punct de vedere
organizatoric si functional, sistemul multiplex a permis realizarea unui singur foyer de acces, a unei case de bilete comune si cel mai important al utilizarea
unei singure zone tehnice.
Dupa 1970 foarte multe Sali de film de mari dimensiuni au fost impartite in mai multe Sali in care se puteau rula filme diferite. Salile unice au ramas cu
numele de Uniplex pe acelasi motiv.
Un megaplex este un complex care poate cuprinde peste 20 de Sali de cinema. Primul megaplex a fost deschis in 1988, in Belgia si poata denumirea de
Kinepolis (Brusseles).
Salile de proiectie invecinate se separa cu pereti de partitionare care sa aiba aiba urmatoarele caracteristici de izolare fonica – 85dB si 18 – 20000 Hz.
22
Scurt istoric:
“Prima proiectie publica in sistem cinematograf este organizata de Lumiere la 28 dec 1895 la Paris. Aparatul fratilor Lumiere este primul care raspunde
intr-o maniera rationala celor doua functii ale cinematografului: captarea imaginilor si proiectia lor. Numerosi cercetatori s-au angajat inainteal lor in
realizarea iluziei miscarii.....Punerea la punct a instantaneului fotografic la sfarsitul anilor 1870 deschide calea catre redarea miscarii. Inspirandu-se din
experientele lui Muybridge, Marey realizeaza in 1882 o pusca fotografica care permite realizarea a 12 fotografii pe secunda. Edison inventeaza in 1890
kynetoscopul, asigurand gratie perforatiilor filmului, un spatiu egal intre fotograme. Insa kynetoscopul este un aparat de balci, cu miscare continuua si
vizionare individuala, excluzand posibilitatea unei proiectii. Simpla curiozitate stiintifica la origine, inventia fratilor Lumiere si-a dezvaluit rapid imensele
posibilitati, atat artistice cat si comercial industriale. Brevetele se vor diversifica (Gaumont, Palthe, Contisouza). Incepand cu primii ani ai secolului XX
aparatele capata alura definitiva: camera va fi separata de aparatul de proiectie. Toate aporturile ulterioare (ca inlocuirea manetei cu motorul) nu sunt
decat ameliorari ale dispozitivului initial. Cinematografului nu-i lipsea decat sonorul si culoarea. Foarte repede a aparut ideea de a colora filmele, la inceput
mecanic si mai apoi mecanic; dar abia in 1934, o data cu punerea la punct a tehnicronului trichrom, va incepe cariera cinematografului color. Soanorul va fi
introdus in 1927.
Stiluri arhitectonice
Primele cinematografe – exotism si atmosfera
Primele cinematografe au copiat fidel model arhitectural al teatrului, care la 1900 reprezenta prin opulenta si bogatia decorurilor un punct insemnat de
atractie pentru oameni, un loc de relaxare si uitare a grijilor de zi cu zi. Au aparut astfel adevarate palate – cinematograf cu intari grandioase al caror
menire erea sa te transpuna intr-o alta lume si sa te atraga prin fast si decoruri grandioase.
Ex – Grauman Chinese Theatre (Hollywood); Egiptian Hall in Piccadilly (Londra)
Arhitectura urma curentul filmelor, producand cladiri exotice inspirate din luxul unor civilizatii care nu mai existau dar pe care filmul le reanima.
John Eberson este un architect imagrant in SUA, care avea sa devina extreme de prolific ca decorator de Sali de cinema introducand peisajul mediteraneea
pictat direct pe peretii salilor de proiectie.
1930 este anul de final al acestor stiluri exotice, acest stil disparand treptat atat din nevoi economice de simplificare a constructiilor cat din cauze legate de
acustica salilor de proiectie.
Art Deco – palate de vis “dream palaces”
Stilul arteco este strans legat de cinematografe pentru ca a coincis cu perioada maxima de expansiune a acestora. Acest stil a permis refinisari si
reconditionari ale unor cladiri vechi si transformarea lor in cinematografe cu aspect interesant totul la un pret accesibil. Stilul art deco este un stil
decorativ, cu elemente usor recogniscibile si acre se pot aplica cu usurinta.
Ex – Kensington Cinema (Odeon - Londra); Charles Lee Wilthern Theatre si Marcus Printeca’s Pantages Theather (Los Angeles)
23
Anul 1927 a adus sosnorul in salile de proiectie, fapt ce amodificat subsantial decoratia peretilor si a simplificat arhitectura acesora. Criza economica,
interesul investitorilor a simplificat foarte mult stilul art deco, au disparut detaliile si insertiiole de piatra sau lemn iar in locul lor au aparut curbele si liniile
expresioniste.
Modernismul
Stilul modernist nu s-a impus de la inceput ca stil care sa acopere zona cinematografelor desi aveau in comun atat aspectul inovator cat mai ales erau
produsul unei epoci in schimbare si in miscare. Cauzele principale au fost doua: pe de o parte producatorii inca isi mai doreau Sali de cinematograf cat mai
extravagante si mai vizibile iar pe de alta parte elita din lumea arhitecturii nu aluat foarte mult in serios cladirile cinematograf.
Ex – arh. Teo van Doesbourg – L-Aubette (Strasbourg) caladirea in sine care va contine si un cinematograf devine curand “Gesamtkunstwerk”, respectiv
opera de arta totala.
Un alt exemplu interesant din punct de vedere al limbajului arhitectural este realizat de Johanes Duikers – Cineac (Amsterdam). Imobilul este amplasat la
intersectia al doua strazi iar parterul este taiat la 45 de grade pentru a permite accesul. Vitrajele salilor sunt realizate cu sticla din pardoseala pana in
parapet, un lucru nou pentru anii 1934. Un alt aspect interesant tine de signalistica, numele cinematografului fiind dispu pe un schelet metalic si iluminat
noaptea fiind mai inalt decat intreaga cladire.
Ex – Le Corbusier – Cinema la Scala (La Chaux des Fondes - Elvetia) – este un imobil care se afla la limita dintre clasicism (fatada) si modernism.
Expresionismul
Expresionismul a permis artistilor sa exprime starile interioare ale privitorilor prin intermediul formelor absatracte, adesea provenite diresct din
subconstient prin intermediul viselor. In arhitectura a avut ca rezultat forme uneori greu de inteles isa in domeniul cinematografelor au fost gasitye
elemnte care sa le defineasca in mod foarte interesant.
Un arhitect recunoscut al acestui curent este Erich Mendelsohn care prin celebrele Einstein Tower of Posdam si Universum Cinema (Berlin) aduce o
dinamica noua si creaza forme arhitecturale sculpturale. Ca elemente arhitecturale folosite cu succes sunt orizontalele si verticalele continue de sticla, care
permit iluminarea spatiului ziua si radiaza lumina noaptea, precum si elementele curbe si dinamice din care sunt realizate cladirile. Utilizarea elementelor
de decor care apar asemnea unor circuite fluide pe fatada reprezinta elementul inivator, element des utilizat dupa 1930.
Forma curba si vitrajele sunt elemente utilizate in realizarea a numeroase cinemaotografe: Gaumont Palace (Wolverhamton)1932, precum si in
cinematograful realizat in interiorul garii Victoria (Londra)1934.
Un alt arhitect inspirit de Mendelsohn este si Rudolf Frankel. Acesta a realizat cinematograful Lichtburg in berlin iar in Roamania blocul si cinematograful
Scala 1938.
Fatada de la bulevard se continua in mod fluent si curb cu fatada strazii perpendiculare, iar ferestrele alcatuiesc alcatuiesc benzi orizontale continue.
Interiorul reia forma curba a fatadei in detaliu la fiecare suprafata de perete. Este o cladire lipsita de colturi, iar forma curba a balconului se regasete in
forma de evantai a salii de spectacole.
Cinematografele moderne – liniile fluide si arhitectura luminii
24
Dupa 1930 este abandonat stilul teatral, bogat decorat in favoarea unei interpretari directe a functiunii de cinematograf, care a generet volume sculpurale
si linii continue si fluide.
Doua cladiri genereaza aceasta mutatia – Univesum de Mendesohn si Titania Palast (Berlin) 1928, de Scholoenbach si Jacobi. Acesta din urma este un
elemnt masiv pe timpul zilei insa noaptea cladirea radiaza lumina, imaginea centranduse pe un turn.
In Marea Britanie acest curent este urmat de arh. Harry Weeden iar in Statele Unite de arh. Charles Lee. Noiale cinematografe sunt de dimensiuni medii, si
se caracterizeaza prin prezenta unui turn pe care sunt fixate lumini de neoane, fiind o prezenta des intalnita in peisajul suburbiilor americane.
Jumatatea secolului XX
Dupa anii 1950 programul de cinematograf este foarte mult simplificat, nu se mai construiect cinematografe in centrele oraselor, se pastreaza cele
existente iar functional devine tot mai des inglobata in cadrul unor immobile mai mari si asezate de obicei la periferia oraselor. Decoratiile Art Deco si liniile
de forta verticale sau orizontale (decoratii sau ferestre) sunt inlocuite cu reclame. Signalistica incepe sa capete o importanta mai mare decat arhitectura
constructiei. Ex – Baldwin Theater (Los Angeles) 1949 are cateva elemente de forta insa acestea au doar rol decorative: arce de beton , signalistica de mari
dimensiuni precum si un plafon iesit in consola.
Intre anii 1970 – 80 noul boom in materie de cinematografe are loc datorita dezvoltarii megaplexurilor si multiplexurilor. Din punct de vedere arhitectural
insa acestea nu se mai incadreaza intr-un stil anume, devin spatii de reclama si spatii in care vizitatorul este indemnat prin toate mijloacele sa consume.
Integrarea cinematografelor in cadrul altor cladiri a fost posibila dataorita progreselor tehnologice care au permis o mai buna depozitare si manipulare a
filmelor, factor cea diminuat riscul de incendiu. Multe cladiri de birouri au primit in parter cate un cinematograf, aceasta fiind de fapt modalitatea
principala prin care au amia fost construite sali de proiectie in mijlocul orasului. Ex – Curzon Cineme (Londra - Mayfair)1966.
Cinematograful alaturi de Muzeu, Imax si Planetarium
Rolul primordial al filmului este de a arata audientei acele locuri si lucruri la care aceasta nu are acces. Acest obiectiv a sustinut si lansarea proiectelor de
arhitectura caresa sustina ideea de cinematograf. Transformarea filmului in divertisment si posibilitaea de a circula oriunde pe glob a transformat
cinematograful, investitorul impunand date de tema pragmatice care au eliminat arhitectura din program. Rolul educational al filmului a ramas insa si a
fost utilizat in cadrul unor institutii specializate precum muzeele, universitati sau centre expozitionale.
Aici au fost utilizate forme arhitecturale noi, care sa reprezinte si sa caracterizeze programul de cinematograf. In cadrul acestor institutii de cultura, Imax-ul
reprezinta o piatra de granita proiectand atat filme documentare (educationale) cat si cele de “entertainement”. Cladirile care contin astfel de
cinematografe au fost dezvoltate intr-un mod nou si ingenuos de catre arhitecti generand forme puternice cu impact asupra vizitatorului, care sa exprime
noile tehnologii cinematice si de media.
Ex – Danis Lemning –Boing Imax (Seattle), 3D Imax din Futuroscope Park (Poitiers), arh Cardinal - Educational Science Center (Edmonton), Calatrava –
Science Center (Valencia)1991 ; Avery Associate’s – Imax (Londra)1999 ; Coop Himmelb(l)au – UFA Palast (Dresda)1998.
25
Bibliografie:
• Heathcore,Edwin, Cinema Builders, 2001, Editura Wiley – Academy, West Sussex, Chichester
• Valentine,Maggie, The Show Stars on the Sidewalk – An architectural history of the movie theater, Editura Yale university Press, 1994,New Haven
• Webb,M, Greater London’s Movie Theater, Birmingham, Amber Valley, 1986
• Vais, Gheorghe, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca
• Bocanet Anca, Istoricul Imobilelor ARO si evolutia stilistica in opera lui Horia Creanga, Creanga – Catalogul expozitiei organizate la implinirea a 100
de ani de la nastere, 1992
• Bogdanescu, Zeno, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti
• Petrovici, Virgil, Lumina si culoare in spectacol, Editura Albatros, 1974
• Andrea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, Editura Universitara Ion Mincu
• A+U nr. 436 (2007); pagina 118
• L-Arca nr 226 (2007); pagina 58
• Domus nr 905 (2007); pagina 146
• Internet:
- http://www.arnewde.com/interior-design/rio-cinema-design-by-123-and-kristoffer-sundin-in-stockholm-sweden/
- http://www.arcspace.com/architects/coop_himmelblau/ufa/index.html
- http://www.avery-architects.co.uk/imax.html
- http://www.greatbuildings.com/wiki/Rise_Cinema_Complex
- http://en.wikipedia.org/wiki/Movie_theater
- http://www.archdaily.com/28865/prada-transformer-position-2-cinema/
Legislatie:
- Pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m pentru 20 vizitatori.
- Casele scarilor trebuie sa fie marcate din materiale neinflamabile, daca cinematograful nu este mai sus decat etajul 1; altfek trebuie sa fie rezistente la
foc Necesare sunt cel putin 2 scari. Latimea scarilor la balcoane care nu cuprind mai mult de 125 persoane poate fi de 1m.
- Usile se deschid in afara
- Scarile libere trebuie sa aiba inaintea iesirilor podeste de minim 80 cm, si nu sunt admisibile decat pana la maxim 2 metri deasupra terenului.
- La scara intoarsa adancimea treptelor trebuie sa fie mai mare de 23 cm.
26
- Iesirile sunt admisibile pana la 1.5 m latime daca foaia principala a usii are 1 m si foaia fixa poate fi deschisa usor din interior prin apasarea unui
maner.
- Pardoseala parterului salii de cinematograf poate sa fie pana la 600 de persoane mai mica de 12 m, la cinematografe mai mari mai putin de 8 metri de
la nivelul strazii. Ultimul rand in sala trebuie sa aiba o inaltime de 2.3 m
- Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea proportie la nivelul publicului: 3/5
femei si 2/5 barbati. Date suplimentare – 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru 200 de spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 200 de spectatori
• NP – 051-2001 – Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap
• P 118 – 99 – Normativ de siguranta la foc a constructiilor
• NP – 006/1996 – Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori
• C 125 – 05 – Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.
• Ghidul arhitectului – Neufert
27
Schema functionala cinematograf
Figure 2
28
Figure 3
Arh Mihailescu Stefan
29
B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII

CUPRINS:
1. PREZENTARE PROGRAM
1.1 DEFINITII 02
1.2 ETIMOLOGIE 03
1.3 CLASIFICARI 03
2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM
2.1 FAZA PREGATITOARE 04
2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE 05
2.3 FAZA CONTEMPORANA 06
3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 06
4. LEGISLATIE SPECIFICA 08
5. DESCRIERE
5.1 FUNCTIILE MUZEULUI SI ALE COLECTIILOR 08
5.2 SCHEMA FUNCTIONALA 09
5.3 ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE 09
1.PREZENTARE PROGRAM
1.1 DEFINITII
MUZEU
= (DEX) Institutie care se ocupa cu strangerea, pastrarea si expunerea obiectelor care prezinta interes istoric, stiintific, artistic, etc; cladire in care sunt
pastrate si expuse astfel de obiecte.
= (ICOM) Institutie permanenta, fara scop lucrative, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii acesteia, deschisa publicului si care efectueaza cercetari
asupra marturiilor materiale ale omului si ale mediului sau, le dobandeste, le conserva, le comunica si in special le expune in scopul cercetarii, educarii si
delectarii.
= (L311/2003) Institutia de cultura, de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii, care colectioneaza, conserva,
cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii, marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei
comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator. Pot face obiectul unui patrimoniu muzeal: bunuri imobile de valoare exceptionala, arheologica,
30
istorica, etnografica, artistic, documentara, memorialistica, stiintifica si tehnica; situri si rezervatii cu caracter arheologic, istoric, artistic, etnografic, tehnic
si architectural, constituite din terenuri, parcuri natural, gradini botanice si zoologice, precum si constructiile aferente; bunurile clasate in patrimonial
cultural national mobil; alte bunuri care au rol documentar, educative, recreativ, ilustrativ si care pot fi folosite in cadrul expozitiilor si al altor manifestari
muzeale.
GALERIE
= (DEX) muzeu, sectie a unui muzeu sau sala intr-o expozitie ori intr-un muzeu, in care sunt expuse mai ales opera de pictura si de sculptura; magazine in
care se vand opera de arta.
= (MERRIAM-WEBSTER ON-LINE DICTIONARY) institutie sau organizatie privata care expune sau face comert cu opere de arta.
EXPOZITIE
= (DEX) prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate pentru a pune in lumina specificul unei activitati, realizarile unui artist etc. sau in scop
instructiv; loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte.
COLECTIE
= (L311/2003) ansamblu de bunuri culturale si naturale, constituit in mod sistematic si coerent de catre personae fizice sau personae juridice de drept
public ori de drept privat. Colectiile publice sunt colectiile accesibile publicului si specialistilor indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc
bunuri semnificative prin valoarea lor artistica, documentara, istorica, stiintifica, culturala si memorialistica. Colectiile private accesibile publicului sunt
colectiile aflate in proprietatea private a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul si specialistii au acces numai cu acordul
detinatorilor.
1.2 ETIMOLOGIE
< museion (grec) = templu al muzelor, loc consacrat muzelor; prin extensie, termenul a fost folosit pana in sec al XVIII-lea pentru a desemna un edificiu sau
niste incaperi consacrate stiintei sau artelor; capata intelesul actual catre sfarsitul sec al XVIII-lea - se mentioneaza institutionalizarea si deschiderea catre
public a colectiilor de arta sau de stiinta naturala, desemnand locul in care acestea sunt conservate si expuse.
1.3 CLASIFICARI
IN FUNCTIE DE FORMA DE PROPRIETATE / CONSTITUIRE / ADMINISTRARE A PATRIMONIULUI:
-publice
-private (ale unor persoane fizice sau juridice)
31
IN FUNCTIE DE FORMA DE ORGANIZARE

-cu personalitate juridica
-fara personalitate juridica (sub forma de filiale sau sectii)
IN FUNCTIE DE ARIA DE ACOPERIRE TERITORIALA, DE MARIMEA SI DE IMPORTANTA PATRIMONIULUI:

-de importanta nationala
-de importanta regionala
-de importanta locala
IN FUNCTIE DE TIPUL PATRIMONIULUI DETINUT:

-muzee de arta
-muzee de istorie
-muzee de stiinta
-muzee de tehnica
-muzee de etnologie
IN FUNCTIE DE MODUL DE EXPUNERE:

-in aer liber
-la interior
-mixte
IN FUNCTIE DE PREZENTAREA FIZICA

-muzee traditionale
-muzee virtuale
IN FUNCTIE DE NATURA COLECTIILOR

-generaliste
-specializate
32
2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM

Putem distinge trei faze in istoria muzeelor:
2.1 faza pregatitoare
2.2 faza de institutionalizare
2.3 faza contemporana
2.1 FAZA PREGATITOARE

Prima faza a debutat in Quattrocento, in Italia, cand era practicata colectionarea unor obiecte pentru valoarea lor artistica sau istorica. Activitatea
colectionarilor sustinea si era in stransa legatura cu lucrarile umanistilor despre istoria greco-romana, colectionandu-se obiecte antice (sculpturi,
mozaicuri, medalii, etc) si opere ale artistilor contemporani, obiectele medievale fiind excluse.
Primii colectionari care si-au deschis colectiile spre a fi vazute de public au fost papii si printii italieni si cativa artisti, urmati apoi si de alti suverani
europeni.
In paralel cu aceste colectii au rezistat si cabinetele de curiozitati medievale, pana in sec. al XVIII-lea.
Prima colectie deschisa in permanenta catre a fi vizitata, in 1683, (de catre studentii de la Oxford) s-a numit Ashmolean Museum si era un cabinet
de curiozitati in care fusesera stranse obiecte etnografice si obiecte antice din marmura.
In spatiul arhitectural si urbanistic, colectia private era adapostita:

►in palatul sau resedinta posesorului sau
1. asa-numitele studiolo (cabinete) ale principilor italieni
2. gradinile amenajate special pentru sculpturi (Cortile di Belvedere, proiectata de Bramante)
3. galerii (cea a Palatului Fontainbleau, a palatului de la Mantova, de la Sabionetta, cele ale Vaticanului, cea a palatului Pitti, Marea Galerie de la Louvre,
cea a palatului Pamphili, galeriile palatului Ermitage)
►intr-o vila conceputa special in acest scop (vila Mantegna la Mantova, vilele Madama, Giulia, Borghese, Albani, etc la Roma)
2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE

Situata in epoca Luminilor, a fost etapa in care:
n au fost separate obiectele de stinta naturala de cele artistice, fiind prezentate in spatii separate;
n majoritatea marilor colectii regale sau princiare au fost nationalizate, alimentand nationalismele, si au fost dechise catre vizionare publicului larg, in
mod regulat, in scopuri in primul rand pedagogice si in al doilea rand pentru delectare;
33
n s-au deschis primele mari muzee europene: Muzeul Capitoliului, Palazzo Pitti, Muzeul Pio Clementino la Vatican (1763), British Museum (1759), Muzeul
Louvre (1793);
n administratia napoleoniana a raspandit acest tip de institutie in intrega Europa, creand Prado, Brera, Mauritshuis, si inspirand crearea altora;
In Statele Unite primele muzee au aparut in 1870 – Metropolitan Museum in New York si Musem of Fine Arts in Boston.
In spatiul arhitectural si urbanistic, noul program a provocat aparitia unor noi tipologii arhitecturale:
►in sec. al XIX-lea:
n edificii neoclasice, proiectate de cele mai mari nume ale arhitecturii, in orasele importante (Schinkel la Berlin, von Klenze la Munchen si Sankt
Petersburg, Semper la Viena), au imprumutat cateodata aparenta unor edificii renascentiste sau, mai adesea, a unor temple antice, pentru ca muzeul
este templul ridicat in numele gloriei nationale, pentru celebrarea cultului artei si stiintei (Altes Museum din Berlin, Glyptothek din Munchen, British
Museum si National Gallery la Londra, Metropolitan Museum la New York); simbolistica exterioara era sustinuta in interior de pompa holului de primire
si a scarii monumentale care conduceau la etaj, de decoratia foarte incarcata, de utilizarea culorilor impunatoare – rosu pompeian pentru salile de
arheologie; tablourile erau agatate “in tapiserie”.
n vechile spatii ale colectiilor din palate au fost reamenajate, tinandu-se cont in primul rand de exigentele unui bun iluminat.
►la inceputul sec. al XX-lea:
n cadrul construit a fost pus in serviciul operei expuse, a devenit sobru, s-a realizat acordul cu arhitectura miscarii moderne (Muzeul Kroller-Muller);
n muzeul a devenit un program care solicita arhitectura avangardei, mergand pana la sacrificarea functionalitatii in favoarea originalitatii spatiilor
interioare (Muzeul Guggenheim proiectat de Frank Lloyd Wright); s-au utilizat din ce in ce mai mult metalul si betonul aparent in cheie monumentala
(Muzeul National al Mexicului, Muzeul de Etnologie de la Osaka) sau brutalista (muzeul proiectat la Yale de Louis Kahn).
2.3 FAZA CONTEMPORANA
Situata in sec. al XX-lea, a fost caracterizata de o multiplicare in avalansa a obiectele muzeale, institutiile de acest tip proliferand inclusiv in zone
geografice pana acum mai putin dotate din acest punct de vedere.
Muzeul nu s-a mai limitat la conservarea si restaurarea colectiilor, expunerea si utilizarea lor in cercetare, ci a devenit un centru cultural, gazduind
conferinte, spectacole, proiectii, biblioteci, servicii pedagogice, restaurante, puncte de vanzare pentru carti, cataloage, albume si suveniruri.
In spatiul arhitectural si urbanistic:

► muzeele au devenit masinarii din ce in ce mai complexe, atat din punctul de vedere al exigentelor tehnice privind iluminatul, asigurarea microclimatului
higrotermic, flexibilitatea spatiilor de expunere, cat si din punctul de vedere al articularii spatiale a diferitelor functiuni; vechile muzee au fost extinse (la
Washington, New York, Londra, Berlin, Paris), iar cele noi tind catre gigantism (Centrul Pompidou).
34
► daca pana in aceasta etapa muzeele ocupau cele mai prestigioase zone ale centrelor urbane, in urma inflatiei muzeale au inceput sa ocupe si
amplasamente in zone rurale sau naturale, unde exercita un dublu rol, social si economic, stimuland viata locala si afluxul de turisti; in mediul urban
amplasarea noilor muzee nu s-a mai realizat neaparat in zona centrala; politica in privinta patrimoniulu a incurajat utlizarea ca muzee a cladirilor vechi;
muzeul a fost ridicat la rangul de dotare majora.
3.BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Blaser, Werner - Tadao Ando : Architektur der Stille - Tadao Ando : Architecture of Silence / Naoshima Contemporary Art Museum [Text] Birkhauser;
Basel; Boston; Berlin, 2001
Drew, Philip - Twentieth-Century Museums II [Album] Phaidon Press 1999
Henderson, Justin - Museum Architecture [Text] Rockport Publishers 2001
Hourston, Laura - Museum Builders II [Text] Academy Editions 2004
Museum and Art Spaces of the World [Album] Images Publishing Melbourne 2001
Miller, R. Craig - Modern Design in The Metropolitan Museum of Art 1890 - 1990 [Album]
Harry N. Abrams, 1990
MNAC : Muzeul National de Arta Contemporana - The National Museum of Contemporary Art [Text] 2004
Naredi - Rainer, Paul von - Museum Buildings : A Design Manual [Text] Birkhauser Basel, Berlin, Boston 2004
Schwarz, Bertron, Frey - Designing Exhibitions : A Compendium for Architects, Designers and Museum Professionals - Ausstellungen Entwerfen :
Kompendium fur Architekten, Gestalter und Museologen [Text] Birkhauser Basel, Boston, Berlin 2006
Steele, James - Museum Builders [Album] Academy Group Ltd 1994
Vandenberg, Maritz - Twentieth-Century Museums I [Album] Phaidon Press 1999
A+U 04/2008 (The Cistercian Abbey of Le Thoronet, Reconsidering the Museum)
A+U 09/2006 (Exhibition Space)
Architecture interieure Cree 326/2006 (Maisons d’architecte – Musee Branly)
Detail 9/2006 (Konzept Museums)
Techniques & Architecture 469/2004 (Museums – collection / culture)
The Plan 035/2009
The Plan 025/2008
www.archdaily.com
www.cimec.ro
35
www.guggenheim.org
www.louvre.fr
4.LEGISLATIE SPECIFICA
LEGEA nr. 311 din 8 iulie 2003 a muzeelor si a colectiilor publice.
LEGEA nr. 12 din 11 ianuarie 2006 pentru modificarea si completarea Legii muzeelor si a colectiilor publice nr. 311/2003.
ORDINUL ministrului culturii si cultelor nr. 2185/2007 pentru aprobarea Normelor de clasificare a muzeelor si a colectiilor private.
ORDINUL ministrului culturii nr. 2035/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale
detinute de muzee, colectii publice, case memoriale, centre de cultura si alte unitati de profil.
ORDIN nr.2297/2006 pentru aprobarea Criteriilor de acordare a avizului in vederea infiintarii muzeelor si colectilor publice.
HOTARAREA nr.1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.
HOTARAREA DE GUVERN nr.216/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor si atelierelor de conservare si restaurare.
5.DESCRIERE
FUNCTIILE MUZEULUI:
- Constituirea stiintifica, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului muzeal;
- Cercetarea stiintifica, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului muzeal;
- Punerea in valoare a patrimoniului muzeal in scopul cunoasterii, educarii si recreerii.
FUNCTIILE COLECTIILOR PUBLICE:

- Constituirea, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului propriu;
- Cercetarea, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului propriu;
- Punerea in valoare a patrimoniului propriu.
SCHEMA FUNCTIONALA
(dupa Neufert, Ernst and Peter – “Architects’ Data”, Blackwell Science, 3rd edition)
36
Figure 4
37
ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

Zona de acces
- realizeaza accesul si orientarea publicului catre spatiile de expunere permanenta si temporara, catre auditoriu sau salile multifunctionale;
- este in legatura directa cu spatiul comercial al muzeului, cu cafeneaua (sau bar sau restaurant, in functie de dimensiunea muzeului), eventual cu parcajul
subteran;
- este dotata cu receptive, spatiu pentru vanzarea de bilete, spatiu informatii, garderoba si grup sanitar pentru public;
- poate functiona ca foyer pentru auditoriu.
Expozitia permanenta
- permite organizarea traseului de vizitare astfel incat publicul sa poata viziona colectia expusa in conditii optime – se vor asigura varietate in prezentare,
ordine, o repartizare judicioasa a spatiului in functie de exponat;
(in galeriile de arta este posibil sa nu existe un traseu circular, ci doar sali separate)
- modalitatile de expunere a colectiei vor asigura o buna punere in valoare a patrimoniului muzeului (prin mobilierul utilizat, iluminat natural si /sau
artificial, dupa caz) si protejarea exponatelor impotriva distrugerilor, furturilor, incendiilor, umiditatii sau uscaciunii excesive, insoririi excesive, prafului;
- exponatele din hartie sau cele textile sunt extrem de sensibile la lumina si la conditiile higrotermice, salile dedicate lor vor fi proiectate tinand cont de
acest lucru;
- poate fi situata in spatiul interior si /sau la exterior.
Expozitia temporara
- poate fi situata in spatiul interior si/sau la exterior;
- va asigura o buna punere in valoare si protectia exponatelor si se va putea adapta diferitelor exponate;
- va putea fi vizitata si independent de expozitia permanenta.
Auditoriu / auditorii
- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este inchis;
- va fi dotat cu camera pentru conferentiar, echipamente de proiectie, cabine de traducere simultana.
Sala / sali multifunctionale

- va fi utilizata pentru organizarea activitatilor cu publicul;
- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este inchis.
38
Mic spatiu commercial

- va fi destinat vanzarii de cataloage, carti, lucrari pe alte suporturi, suveniruri, etc;
- va fi dotat cu mic depozit.
Cafenea / bar / restaurant

- va avea posibilitatea extinderii cu terasa;
- e bine sa existe posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa-i permita functionarea cand muzeul este inchis;
- va avea dotarile specifice tipului de alimentatie publica propus, spatiu preparare, depozitare, camera personal, grup sanitar.
Birouri
- pentru administrarea muzeului;
- vor fi accesibile personalului si, ocazional, publicului;
- zona birourilor se va compune din secretariat, asteptare, birouri, sala consiliu, grup sanitar.
Spatii destinate activitatilor profesionale

- pentru studiu si cercetare specifica, pentru lucrari in vederea amenajarii expozitiilor, pentru intretinerea, conservarea si restaurarea obiectelor din
patrimonial muzeului;
- vor avea acces controlat, doar pentru personal.
Spatii de depozitare pentru obiectele din patrimoniul muzeului

-vor respecta cerintele specifice pentru conservarea obiectelor depozitate;
- vor avea un grad ridicat de control si securitate.
Camera securitate si control
Spatii tehnice si de intretinere

Parcaje pentru personal si vizitatori la suprafata si/sau subterane, cu o zona de incarcare-descarcare pentru exponate si alte necesitati
Intocmit,
Asist. Arh. Ioana Craiovan
39
C. BIBLIOTECI
"When you are growing up, there are two institutional places that affect you most
powerfully – the church, which belongs to God, and the public library, which belongs to you.
The public library is a great equalizer"
Sursa:
Keith Richards, chitarist Rolling Stones
1. Prezentare program: conţinut, categorii, clasificări, tipologii etc.

2. Istoric (scurt), evoluţie program
3. Bibliografie selectivă
4. Legislaţie specifică
5. Descriere (scheme), zonificări principale, relaţii spaţial funcţionale interioare și exterioare, utilizare etc.
6. Exemple
40
1. Prezentare program: conţinut, categorii, clasificări, tipologii etc.
CONŢINUT
Bibliotecă este un termen provenit din combinaţia termenilor greceşti: biblos (carte) şi theke (cufăr). Se poate referi atât la o colecţie privată, cât şi, de
cele mai multe ori, la colecţii mari, deţinute şi administrate de diverse instituţii.
Astăzi, bibliotecile tind să devină adevărate centre informaţionale, care extind ariile de cercetare ale utilizatorilor ce fac parte segmentului vizat. Astfel,
bibliotecile sunt specializate în funcţie de categoria de utilizatori deservită.
În epoca trecerii de la o cultură a hârtiei la o cultură a electronicii s-a început automatizarea bibliotecilor, urmată de conectarea în reţele, astfel că peste
biblioteca tradiţională începe să se suprapună biblioteca electronică iar aceasta să contribuie la transformarea bibliotecii clasice în bibliotecă virtuală.
Biblioteca virtuală este o bibliotecă alcătuită din colecţii de date electronice aflate în „biblioteci electronice” interconectate între ele prin intermediul
reţelelor de calculatoare.
O bibliotecă virtuală cuprinde:
- facsimile ale unor lucrări (imagini scanate care redau întocmai aspectul original). Acestea se folosesc în special pentru incunabule şi lucrări rare, cu
imagini, hărţi etc.
- texte (obţinute cu programe de recunoaştere text, pentru lucrările ce nu au imagini). Avantajul constă că aceste texte pot fi preluate direct şi introduse în
programe de prelucrare a textelor, ca citate.
CATEGORII
- bibliotecă cu acces liber al publicului la rafturile de cărţi
- bibliotecă cu acces restricţionat, închis al publicului la rafturile de cărţi
CLASIFICĂRI
Clasificare dupa entitatea (instituţie, corporaţie) care deţine și finanţează:
- Bibliotecă naţională
- poate deţine colecţii de literatură și documente istorice produse într-o anume ţară sau regiune
- Bibliotecă publică
- accesibile publicului larg și oferă posibilitatea ca măcar o parte din cărţi să poată fi împrumutate acasă de către cititor pentru o anumită
perioadă de timp
41
- oferă o gamă mai vastă și mai generală de literatură, informaţii media etc.
- multe librării publice deservesc deasemenea comunitatea, organizând și furnizând servicii și evenimente publice
- Bibliotecă academică
- este localizată în campusul colegiului sau universităţii și deservește în primul rând studenţii acestor instituţii sau ale altor instituţii
academice
- deţine o literatură destinată activităţii educaţionale și de cercetare
- accesibilă de obicei publicului general, în special cele aparţinând unor instituţii publice
- Bibliotecă școlară
- aparţine școlii sau liceului ai căror elevi și procese de învăţământ le deservește
- Bibliotecă privată
- Biblioteci specializată
- este deţinută de alte tipuri de instituţii publice sau private ai căror membrii îi deservește (spitale, muzee, laboratoare de cercetare, firme
de avocatură, departamente și agenţii guvernamentale etc.)
Clasificare după tipul de documente și materiale deţinute

- bibliotecă de date
- bibliotecă digitală
2. Istoric (scurt), evoluţie program
ISTORIC
Antichitate
Mesopotamia - Sumer
- tăbliţe de lut cu scriere cuneiformă - descoperite în camerele templelor, ce reprezintă în principal însemnări cu tranzacţii comerciale și inventarieri
și doar câteva documente se referă la chestiuni tehnologice, însemnări istorice sau legende
Mesopotamia - Nippur
- evidenţe de la 1900 B.C. ale existenţei bibliotecilor
Mesopotamia - Ninive
- evidenţe de la 700 B.C. ale existenţei bibliotecilor având și siteme de clasificare a documentelor
42
- Biblioteca Regală a lui Ashurbanipal (ultimul rege al Imperiului Neo-Asirian) deţinea mii de tăbliţe de lut și fragmente conţinând texte diverse
(literare, religioase, administrative) începând din secolul VII B.C., printre acestea enumerându-se:
- "Enuma Elish", cunoscută și ca "Epopeea Creaţiei" ce descrie Creaţia
- "Epopeea lui Gilgamesh"
- texte astonomice/astrologice descriind luna, soarele, planetele, stelele, eclipsele și vizibilitatea lor, conjuncţia lor, fenomene astronomice
- texte standard utilizate de scribi și învăţaţi descriind liste de cuvinte, vocabular bilingv, liste cu semne și sinonime, liste de diagnostice
medicale
Ugarit
- cele mai vechi arhive private reprezentând corespondenţe și inventarieri
Egiptul Antic
- papirusuri - descoperite în camerele templelor, cu însemnări similare celor din Sumer
- Biblioteca lui Ramses III - descrisă de Diodorus din Sicilia - cca. 1200 B.C.
Imperiul Persan
- cele mai multe biblioteci au fost realizate de către elita Zoroastră și de către Regii Persani, printre primele aflându-se Biblioteca Regală din Isfahan
- Biblioteca din Gundishapur, una dintre cele mai imporatnte biblioteci publice, a fost realizată în jurul anului 667 A.D. și făcea parte dintr-un
complex știinţific mult mai mare situat în Academia din Gundishapur
- cărţile religioase și știinţifice începând cu Zoroastru erau arhivate in Bibliotecile "Ganj-i-hapigan" în Takht-i-Suleiman și "Dez-i-Napesht" în
Persepolis și conţineau cel mai probabil texte din domeniile magilor persani ale psihologiei, astronomiei, alchimiei, știinţelor medicale, cărţi ce au
fost arse după invazia lui Alexandru cel Mare în Persia
Lumea elenistică
- în secolul V B.C. apar bibliotecile private și personale constituite din cărţi de ficţiune și non-ficţiune, diferite de materialele deţinute în arhive de
către stat sau instituţii
- prima librărie publică a fost realizată în 330 B.C., având ca scop prezervarea cu acurateţe a exemplelor de opere aparţinând dramaturgiei grecești
Imperiul Roman
- primele biblioteci romane au fost aduse din Grecia, Asia Mică și Siria în urma cuceririlor din secolele I și II B.C.
- Caius Asinius Pollio a realizat în cca. 40 B.C. prima bibliotecă publică din Roma
- în perioada domniei lui Augustus existau biblioteci publice lângă Forumul Roman, în Porticul lui Octaviae (ditrusă în 80 A.D.), lângă Teatrul lui
Marcellus, în Templul lui Apollo Palatius (Biblioteca Palatină, ditrusa cca. 190 A.D.), în Forumul lui Trajan (Biblioteca Ulpiana)
- arhivele de stat erau ţinute într-o construcţie între Forumul Roman și Colina Capitoliului
- bibliotecile private apar în perioada ultimei Republici, devenind încăperi în vilele romane, așa cum o arată singurele fragmente rămase la
43
Herculaneum (Vila Papirusurilor)

- în provinciile cucerite, fiecare împărat înfiinţa biblioteci publice care să le depașească pe cele ale predecesorilor săi
- spre deosebire de bibliotecile grecești, cititorii aveau acces direct la manuscrise care erau ţinute pe rafturi încastrate în pereţii unei camere
largi, în care se efectua deobicei și lectura și copierea textelor
- ca regulă, bibliotecile publice romane erau bilingve având o cameră latină și una grecească
- cele mai multe băi romane erau de asemenea centre culturale, construite având incluse o bibliotecă cu obișnuitele două camere pentr
textele latine și cele grecești
- bibliotecile deţineau manuscrise pe pergamente (Biblioteca din Pergamum) și manuscrise pe papirus (Biblioteca din Alexandria)
- existau puţine biblioteci regale sau ale instituţiilor care să fie deschise unui public erudit ca, spre exemplu, Biblioteca din Alexandria - pe vremuri,
cea mai mare bibliotecă din lumea antică
- erudiţii puteau consulta cărţile bibliotecii, dar nu puteau avea acces direct la rafturi, cărţile fiind ţinute într-o încăpere mai mică din care
erau aduse de către personalul bibliotecii
- în secolul VI, cele mai mari biblioteci erau cele din Constantinopole și Alexandria
- perioada primilor creștini atrage dupa sine învăţaţi care colectează cărţi despre Scripturi, precum Pamphilus din Caesarea, și apariţia unor școli
teologice ca cea din Caesarea, cunoscută ca deţinând una dintre cele mai mari biblioteci ecleziastice din epoca sa
- odată cu răspândirea creștinismului, multe dintre lucrările antichităţii clasice nu mai sunt considerate utile și li se vor refolosi pergamentele și
papirusurile, manuscrisele se transformă în codexuri, universal utilizate în literatura creștină
China Antică
- în timpul Dinastiei Qinse întemeiază biblioteca imperială
- în timpul Dinastia Han, unul dintre curatorii bibliotecii imperiale se condideră a fi iniţiatorul unui sistem de clasificare și a unui prim sistem de
notare a cărţilor, la vremea respectivă cataloagele bibliotecii fiind redactate pe manuscrise din mătase fină și ţinute în saci din mătase
Evul Mediu
Lumea creștină
- după căderea Imperiului Roman, bibliotecile existau răspândite în diverse locuri, adesea în orașe nefortificate și puţine dintre ele erau particulare
- odată cu apariţia mănăstirilor, se întemeiază prima librărie creștină, la Montecassino
- designul medieval al acestor librării era condiţionat de elaborarea și/sau prezervarea manuscriselor, în acest sens existând mobilier special
adecvat (rafturi și bănci pentru scris)
- multe librării realizau împrumuturi între ele, dacă operaţiunea era acoperită financiar sau cu un material similar ca valoare
- pe lângă textele religioase, aceste librării au prezervat si marea majoritate a textelor antice ce s-au transmis până în prezent
44
Islam
- identic cu lumea creștină, bibliotecile islamice conţineau cărţi redactate pe hârtie, având o forma modernă sau de codex în loc de pergamente
- bibliotecile se situau în moschei, case particulare, universităţi
- unele moschei sponsorizau și librării publice
- în secolul VIII, mai întâi iranienii și apoi arabii au importat din China tehnica fabricării hârtiei
- în 794 exista deja o fabrică de hârtie în Bagdad
- în secolul IX, librăriile se dezvoltă, ajungîndu-se la complexuri de clădiri înconjurate de grădini, în care lucrau persoane abilitate să realizeze copii și
translatori în limba arabă a diverselor texte aparţinând lumilor persană, greacă, romană, sanscrită etc.
- deși mare majoritate au fost distruse sau au cunoscut un declin după invazia mongolă, există și azi librării ce încă funcţioneză: Librăria din
Chinguetti în Africa de Vest, Librăria Centrală din Mashad, Iran
- în librăriile islamice medievale s-a introdus conceptul de catalog al librăriei, în care cărţile erau organziate pe categorii și tipuri specifice
- librăriile nu erau doar locuri ce adăposteau coelcţia de manuscrise, ci și spaţii (librării) publice ce efectuau împrumuturi și în care se ţineau
activităţi școlastice
- librăriile islamice au influenţat intens librăriile manastirești europene, cu precădere pe cele situate în zonele de graniţă (Spania și Sicilia)
Epoca modernă
- invenţia tiparului de către Johannes Gutenberg în secolul V a revoluţionat producţia de cărţi
- începând cu secolul V, în Nordul și Centrul Italiei, apar librăriile fondate și patronate de umaniști în jurul cărora se generează o intensă activitate
academică
- în Florenţa, Cosimo de Medici își întemeiază propria colecţie ce va pune bazele Bibliotecii Laurentiene
- în Roma, Papa Sixtux VI reunește colecţiile papale în biblioteci separate de greacă și latină și întemeiază cea mai veche librărie publică din
Europa modernă, Biblioteca Apostolica Vaticana, aflată îi grija bibliotecarului umanist Bartolomeo Platina
- în 1475, Platina realizează un catalog ce include 2527 de volume
- în Franţa, în 1257 se fondează Biblioteca Sorbonei
- în secolul XIV se întemeiază marile biblioteci universitare: Bologna, Praga, Oxford, Londra, Paris etc.
- în Statele Unite, în 1653 se deschide biblioteca publică din Boston, iar, la iniţiativa lui Benjamin Franklin, în 1732, se crează The Library Company
din Philadelphia
45
EVOLUŢIE PROGRAM
Formatul / suportul de redactare a cărţii (manual → tipărit → digital)
tăbliţa de lut /
codex cărţi digitale (e-books) /
sul de papirus, pergament, hârtie, carte tipărită
manuscris audio-books
mătase
Tipul de spaţiu (real → virtual)
încăpere a unui templu / palat / vilă construcţie independentă internet
3. Bibliografie selectivă / ilustraţii

Peter Carolin, M. J. Long “Libraries” | AD / 7 / 74
George M. Eberhart “The whole library handbook”
Brian Edwards, Biddy Fisher “Libraries and learning resource centres”
Philip Jodidio “Architecture now!” | vol. 1 - 6
Guillaume de Laubier “The Most Beautiful Libraries in the World”
Philip D. Leighton, David C. Weber “Planning academic and research library buildings”
Neufert “Libraries”
teNeues “Library Design”
William W. Sannwald “Checklist of library building design consider”
“Building libraries for the 21st century: the shape of
T. D. Webb
information”
Jianzhong Wu “The library of the 21st century”
Mies van der Rohe Awards 2001, 2003, 2005, 2007
46
www.archdaily.com
www.wikipedia.org
4. Legislaţie specifică
LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ
"Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri
Indicativ C 107-2-1997
cu altă destinaţie decât cele de locuit"
"Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi
Indicativ C 125-1987
tratamentelor acustice în clădiri"
Indicativ C 125-2005, "Normativ privind proiectarea şi execuţia măsurilor de izolare fonică şi a
include NP 014-1996 tratamentelor acustice în clădiri (revizuire C 125-1987)"
"Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli
Indicativ GP 030-2001
aglomerate"
Indicativ GP 089-2003 "Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri"
Indicativ NP 002-0- "Proiectarea de ansamblu a sălilor de audiţie publică în spiritul conceptului

1996 de performanţă"
"Normativ de proiectare a sălilor aglomerate cu vizitatori. Cerinţe
Indicativ NP 006-1996
utilizatori"
"Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la
clădiri"
"Normativ pentru proiectarea şi execuţia sistemelor de iluminat artificial
din clădiri"
"Normativ privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor
pentru circulaţia pietonală în construcţii"
47
"Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al

cerinţei de siguranţă în exploatare"
"Normativ pentru adaptarea clădirilor civile și spaţiului urban aferent la
exigenţele pesoanelor cu handicap"
Indicativ P 025-1985 "Normativ pentru reţeaua culturală"
"Normativ privind dotarea cu ascensoare a clădirilor de locuit, social

Indicativ P 092-1982
culturale şi administrative"
Indicativ P 118-1999 "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor"
"Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la

clădiri civile, social-culturale şi tehnico-administrative"
"Instrucţiuni tehnice privind proiectarea şi execuţia sălilor de audiţie
publică din punct de vedere acustic"
Indicativ P 130-1999 "Normativ privind comportarea în timp a construcţiilor"
LEGISLAŢIE INTERNAŢIONALĂ
ISO 11620:1998 Information and documentation - Library performance indicators
Information and documentation - Document storage requirements for

ISO 11799:2003
archive and library materials
Information and documentation - Requirements for binding of books,
ISO 14416:2003 periodicals, serials and other paper documents for archive and library use -
Methods and materials
ISO 2789:2006 Information and documentation - International library statistics
48
Information and documentation - Performance indicators for electronic

ISO/TR 20983:2003
library services
5. Descriere (scheme), zonificări principale, relaţii spaţial funcţionale interioare și exterioare, utilizare etc.
ZONIFICĂRI PRINCIPALE
Zonă de lectură / studiu - spaţii de lectură și studiu
- spaţii de studiu individual
- spaţii de studiu pentru grupuri
Zonă de depozitare (rafturi) - colecţii standard
- arhive, colecţii speciale
Zonă personal - spaţii de birouri
- spaţii de cercetare
Alte zone / spaţii / facilităţi - spaţii pentru seminarii
- spaţii multimedia
- spaţii pentru evenimente culturale
- auditorium
- spaţii / centru de conferinţe
- spaţii de expoziţie / galerie de artă
- spaţii destinate unor categorii de vârstă specifice
- snack-bar și/sau cafenea
- librărie / shop
49
Diagrama funcţională a unei librării:
Figure 5
50
RELAŢII SPAŢIAL FUNCŢIONALE INTERIOARE
Bibliotecarii și arhitecţii trebuie sa gestioneze o balanţă între funcţionalitatea și necesităţile contemporane ale unei biblioteci, ale cărei câteva componente
se pot rezuma prin, spre exemplu, solitudine versus interacţiune, liniște versus zgomot, durabilitate versus comfort, deschidere versus securitate, orar
limitat versus program 24/7 etc.
Zonă de lectură / studiu

Designul este condiţionat de necesităţile individuale ale cititorului în relaţie cu amplasamentul cărţilor și cu personalul de serviciu și supraveghere.
Dimensiuni
- dimensiunile depind de tipul de material ce se consultă
- spre exemplu, hărţile necesită suprafeţe largi, manuscriptele pot avea nevoie de un raft vertical, anumite tipuri de lecturi pot impune spaţii
pentu un număr mare de cărţi
Figure 6
51
- metoda de consultare poate implica și utilizarea unui echipament (microcititor, proiector etc.)
Figure 7
- circulaţiile sunt determinate de metoda de livrare a cărţilor
- în unele cazuri, cititorul își colectează singur cărţile, fie de la un membru al personalului din imediata vecinătate, fie având acces liber la
rafturile cu cărţi
- în alte cazuri, un membru al personalului utilizează un cărucior pentru a livra materialele cititorului
- în general, cărucioarele sunt adaptate dimeniunii coridoarelor și, prin urmare, nu impun o mărire a dimensiunilor dintre mese
- în unele situaţii, bibliotecarul lasă căruciorul încărcat lângă masa cititorului, caz ce conduce la o creștere a dimensiunii spaţiului
dintre mese
52
Figure 8
- numărul cititorilor amplasaţi la o masă variază în funcţie de timpul de ședere al cititorului în bibliotecă și de gradul de supraveghere și izolare
cerute
- dacă șederea e scurtă, sau presupune efectuarea de drumuri scurte și dese până la rafturile de cărţi, ditanţa coridoarelor și, implicit,
numărul de cititori situaţi la o masă, e deobicei redusă pentru a minimaliza discomfortul creat celorlalţi cititori prin spatele cărora se
efectuează tranzitul
- pentru o ședere lungă (în particular pentru aceea în care personalul livrează cărţile către cititor) poate implica necesitatea unui spaţiu de
studiu individual
- când se studiază materiale rare sau fragile, numărul citiorilor de la o masă se reduce datorită condiţiilor de supraveghere
53
Figure 9
Caracteristici spaţiale
- caracteristicile spaţiale ale zonei de lectură / studiu sunt în principal condiţionate de tipul de acces la cărţi (liber sau închis)
- în varianta bibliotecilor cu acces liber la cărţi, politica este de a amplasa cititorii cât mai aproape posibil de cărţile pe care doresc să le
consulte / utilizeze
- în general, materialele nu au o valoare excepţională și cerinţele de supraveghere sunt mai reduse (se pot limita doar la
supraveghere video)
- spaţiul destinat rafturilor de cărţi este deobicei cu mult mai mare decât cel destinat cititorilor, acesta din urmă având multiple
formule de organziare / amenajare
54
- schimbări în politica de achiziţii sau în popularitatea anumitor părţi din colecţie conduc relativ frecvent la modificări ale mobilării
acestor zone
- în varianta bibliotecilor cu acces închis la cărţi, proporţia dintre zona cititorilor și cea a rafturilor de cărţi este inversă
- cărţile sunt aduse de pe rafturi de către pesonal și livrate unui număr mare de cititori de la deskul de recepţie
- materialele tind să fie mai valoroase decât cele din bibliotecile cu acces liber la cărţi, motiv pentru care supravegherea este extrem
de importantă, cititorii fiind concentraţi în spaţii mari, deschise (adesea înconjurate într-o proporţie redusă de materiale anexe cu
acces liber) și supravegheaţi și serviţi de unul sau mai multe puncte centrale (faţă de care materialele ce necesită o supervizare
deosebită sunt ţinute la o distanţă de maxim 15 m)
- cititorii petrec de obicei mult timp așezaţi pe locurile lor și numărul lor sporit poate condiţiona necesitatea unui spaţiu cu o înălţime
mai mare pentru asigurarea comfortului (vizual)
Caracteristici ambientale
- caracteristicile ambientale trebuie sa echilibreze cerinţele de comfort al cititorilor, prezervarea cărţilor și nevoia de mobilitate a mobilierului și
echipamentelor
- iluminarea spaţiilor trebuie asigurată atât natural, cât și artificial pentru toţi cititorii, dar, în același timp, trebuie să vizeze necesitatea prezervării
materialelor (în special a celor din bibliotecile cu acces închis, ce presupune o mai mare valoare a acestora)
- există o diferenţiere între iluminatul general și cel individual, aferent fiecărui cititor, fapt ce implică dotarea cu lumini de citit a posturilor
de citit ce conferă o atmosferă privată și de concentrare și se pot utiliza totodată pentru elimnarea umbrelor de pe suprafeţele de citit
- mobilitatea mobilierului și a echipamentelor este o cerinţa necesară cu precădere în cazul bibliotecilor cu acces liber la rafturile de cărţi și atrage
după sine o atenţie sporită asupra modalităţilor de rezolvare a iluminatului
- asigurarea și gestionarea unui nivel de zgomot adecvat sunt deasemenea cerinţe ce trebuie să fie avute în vedere
Zonă de depozitare (rafturi)

Există două variante posibile de amplasare a rafturilor de cărţi: în spaţiile de studiu / citit (bibliotecile cu acces liber la cărţi) și în spaţii independente /
depozite (bibliotecile cu acces închis la cărţi) în care doar personalul bibliotecii are acces.
Dimensiuni
- dimensiunile spaţiilor de depozitare a cărţilor sunt determinate de către tipul materialelor deţinute, precum și de modul de accesare a acestora
- modulul de bază constă în dimensiunea raftului sau a sertarului care trebuie sa poată depozita diferite materiale de la micofilme și mici cărţi până
la hărţi de mari dimensiuni
55
Figure 10
- există avantaje (se poate economisi până la 30% din spaţiu) dacă casificarea materialelor se face după dimensiunea lor și nu după tipul de subiect
- rafturile au fost in general standardizate la 0.90 lăţime, dar pot varia până la 3.00 m
- lăţimea coridorului dintre rafturi este dată de condiţia de a manipula și materialele cele mai puţin accesibile ca poziţie, precum și de utilizarea
cărucioarelor de cărţi
- dimensiunile unui cărucior sunt de 920 mm x 990 mm x 500 mm (D x H x W)
Figure 11
56
- lăţimea coridorului depinde radical și de existenţa rafturilor mobile

- există o varietate de sisteme care permit ca rafturi întregi să fie ușor manipulate
- în general, un raft poate fi mutat în lungul axelor perpendiculare pe laturile sale
- este o soluţie mai degraba utilizată în cazul bibliotecilor cu acces închis la cărţi, în care personalul instruit este cel care manipulează acest
sitem
- înălţimea rafturilor este dată de comfortul prin care utilizatorul ajunge la cărţi
- pentru adulţi, înălţimea rafturilor este de maxim 1.80 m
- pentru copii, înălţimea rafturilor este de circa 1.20 m
- în cazul în care se utilizează o scară (set de scări), acesată dimensiune se mărește
- lungimea unui rând de rafturi este dată de accesibilitatea sa din ambele capete și este în general de maxim 9.00 m (10 unităţi x 0.90 m)
- în cazul rafturilor mobile, lungimea rândului de cărţi este dată de posibilităţile tehnice ale mecanismului
Figure 12
dimensiunile sunt influenţate și de existenţa unor siteme automatizate de manipulare a cărţilor
- în bibliotecile cu acces liber la cărţi, zona de rafturi tinde să se dezvolte pe un unic larg nivel accesat facil de spaţiul de lectură
- în bibliotecile cu acces închis la cărţi, zona de rafturi nu are restricţii de gabarit sau amplasare, altele decât cele impuse de dimensiunea colecţiei
sau ale normativelor de protecţie la foc
57
- problema sprinklerelor în biblioteci este una extrem de dificilă, dată fiind condiţia de preservare a materialelor
- dacă se utilizează, distanţa dintre sprinklere și limita superioară a raftului de cărţi trebuie să fie minim 0.50 m
- caracteristicile ambientale depind de condiţiile cerute de materialele depozitate (cu precădere în cazul ariilor în care publicul este restricţionat)
- o cerinţă este și asigurarea și circularea adecvată a aerului între rafturile de cărţi
- de asemenea, trebuie asigurată corecta iluminarea a acestor spaţii pe diferite niveluri
Zonă de personal
În general, cerinţele legate de pesonalul administrativ sunt similare celor ale unei organizaţii de birouri, în care activităţile sunt mai degrabă specializate și
presupun de cele mai multe ori o intensă concentrare și posibilitatea de a accesa cantităţi considerabile de bibiografie și materiale de referinţă.
Dimensiuni
- dimensiunile zonei de lucru depind de tipul și cantitatea materialului manipulat, într-o manieră similară zonei de citit / studiu
- spre exemplu, la un moment dat poate fi necesar un număr mai mare de documente spre a fi procesate, fapt ce atrage după sine nevoia de
a beneficia de o suprafaţă mare de lucru, dar și de un mobilier fix și mobil în respectivul spaţiu de studiu
- asemene spaţiilor de birouri, se pot realiza spaţii deschise sau înschise, dar care ţin cont de:
- cantitatea de depozitări și echipamente necesare
- importanţa fluxului de lucru, care, dacă presupune utilizarea de trolere, face ca spaţiile să nu fie excesiv de compartimentate pentru a
putea facilita circularea acestora
- valoarea materialelor manipulate, unele dintre ele necesitând partiţionări spaţiale din raţiuni de securitate
- iluminarea spaţiilor trebuie asigurată atât natural, cât și artificial, dar, în același timp, trebuie să vizeze necesitatea prezervării materialelor, în
special a celor ce necesită condiţii speciale de prezervare (intensităţi speciale, filtre de lumină etc.)
- asigurarea și gestionarea unui nivel de zgomot adecvat sunt deasemenea cerinţe ce trebuie să fie avute în vedere
- gestionarea adecvată a reţelei de cabluri ce conectează diferitele aparaturi / echipamente ce poate genera probleme în funcţionalitatea și
designul spaţiilor
58
INTER-RELAŢIONAREA ELEMENTELOR / COMPONENTELOR SPAŢIAL-FUNCŢIONALE

Conexiuni funcţionale
Sistemul de conexiuni trebuie să pornească de la zona de acces a publicului și de la circulaţia acestuia către zona de rafturi (depozitare) și cea de lectură.
Aceasta implică un număr mare de public, adesea care nu cunoaște respectiva clădire, drept pentru care necesită o signalistică simplă.
Relaţiile dintre public, implicit zona de citit, și material, respectiv zona de depozitare a acestuia, depind de tipul de acces la acestea (liber / închis).
Flexibilitate
Trebuie avute în vedre, în organizarea spaţiilor, mai multe aspecte ce ţin de evoluţia acestui program:
- achiziţionarea de noi materiale (cărţi)
- schimbări în ponderea și relaţia dintre public și cărţi (acces liber / închis)
- echipamente și tehnologii noi
Circulaţii / conexiuni orizontale și verticale

Opţiunea pentru realizarea cât mai multor relaţionări în plan orizontal este de preferat, dată fiind facilizarea relaţiilor dintre diferitele tipuri de spaţii și
interacţiuni între utilizatori (public + personal) și materialele deţinute.
INTER-RELAŢIONAREA ELEMENTELOR / COMPONENTELOR TEHNICO-STRUCTURALE

Gridul structural
Trama structurală este extrem de importantă ca dimensionarea, deoarece ea trebuie relaţionată / suprapusă cu schema de rezolvare a spaţiilor de
depozitare a cărţilor, precum și cu spaţiile de lectură / studiu.
Numărul de rafturi depinde de tipul de organizare, accesibilitate pentru utilizatori, tipologie (fixe sau mobile), sistem de catalogare, separare pe diferite
formate, dar, deasemenea, depinde de și se conformează gridului structural al clădirii.
59
Figure 13
60
ELEMENTE DE DESIGN / COMFORT

- design interior
- mobilier: deskuri, scaune, mese (fix / mobil)
- rafturi - înălţime max. 1.80 m (zonele pentru adulţi)
cca. 1.20 m (zonele pentru copii)
- dimensiune troler: 920 mm x 990 mm x 500 mm (D x H x W)
- finisaje: pardoseala, pereţi, tavane - culori, materiale, texturi
- echipamente, aparatură, corpuri de iluminat etc.
- iluminat: natural, artificial
- imaginile oferite dinspre interior către exterior (vizualizarea / amenajarea peisajului exterior)
SISTEME, INSTALAŢII ȘI ECHIPAMENTE INTERIOARE

- sistemul acustic
- sistemul de încălzire, ventilare, climatizare, refrigerare
- în zonele publice: temperatură 20°C ± 2°C
umiditate 50 ± 5%
- în zonele de depozitare / arhivare: temperatură 18°C ± 2°C
umiditate 50 ± 5%
- sistem special de climatizare pentru materialele fragile / sensibile și colecţiile speciale
- sistemul electric și de iluminare
- evitarea iluminării solare directe (razele UV și radiaţiile afectează hârtia)
- instalaţii și echipamente sanitare
- sistemul de securitate
- scări, rampe și ascensoare
- înălţimea necasară încăperilor ≥ 3.00 m
- diferenţa de nivel a rampelor ≤ 6% (panta)
61
Sursa:
Neufert
Peter Carolin, M. J. Long of St. John Wilson & Partners - “Libraries” | AD / 7 / 74
Sam Demas and Jeffrey A. Scherer - “Library Design trends” | books.google.com
62
6. Exemple
Peckham Library and Mediatek, London, Great Britain WILLIAM ALSOP

Multimedia Library, Troyes, France PIERRE DU BASSET, DOMINIQUE LYON
National Library, Astana, Kazakhstan BIG
Phoenix Central Library, Phoenix, USA WILIAM P. BRUDER
Library of the Eberswalde Technical School,
HERZOG & DE MEURON
Eberswalde, Germany
Monterrey Central Library, Nuevo León, Mexico LEGORRETA ARCHITECTS
Jaume Fuster Library, Barcelona, Spain JOSEP LLINÀS
Public Library, Landau, Germany LAMOTT ARCHITEKTEN
University Library of the University of Amsterdam,
ROELOF MULDER & IRA KOERS
Amsetrdam, The Netherlands
The University of Helsinki City Campus Library, Helsinki,
ANTTINEN OIVA
Finland
Seattle Central Library, Seattle, USA OMA + LMN
Renovation and Expansion of the Morgan Library,
RENZO PIANO
New York, USA
La Bibliothèque Nationale, Paris, France DOMINIQUE PERRAULT
La Mesa Public Library,Los Alamos, USA ANTOINE PREDOCK
Bibliotheca Alexandrina, Alexandria, Egypt SNØHETTA
Kuhmo Library, Kuhmo, Finland JYRKI TASA
University Library Utrecht, Utrecht, The Netherlands GROSFELD VAN DER VELDE ARCHITECTEN
University Library Utrecht, Utrecht, The Netherlands WIEL ARETS ARCHITECT & ASSOCIATES
63
Seattle Central Library / OMA + LMN
Figure 14
64
65
Seattle Central Library / OMA + LMN
Figure 15
66
67
The University of Helsinki City Campus Library / ANTTINEN OIVA
Figure 16
68
69
University Library of the University of Amsterdam / ROELOF MULDER & IRA KOERS
Figure 17
70
University Library Utrecht / GROSFELD VAN DER VELDE ARCHITECTEN
Figure 18
71
72
University Library Utrecht / GROSFELD VAN DER VELDE ARCHITECTEN
73
D. SCOLI/GRADINITE/FACULTATI
NOTA INTRODUCTIVA
Educatia in sensul larg presupune orice act sau experienta cu efect (trans)formativ asupra mintii, caracterului sau insusirilor fizice ale unui individ. Fiecare
generatie, de la inceputurile evolutiei societatii umane, cauta in mod natural sa se conserve si sa-si supravietuiasca transmitand descendentilor valorile
culturale si sociale acumulate.
Termenul provine din latinescul educatio, educarae care inseamna a creste, a cultiva, a ocroti, a scoate la vedere ceea ce este inauntru.
Forme ale educatiei
Copilul in primii sai sapte ani de acasa este educat informal de catre membrii familiei; cunostintele se transmit/insusesc oral sau prin observare si imitare.
Ulterior procesul educarii devine treptat sistematic si formal. Etapele initiatice pe care tanarul le parcurge apoi, invatarea bunelor deprinderi reclama
participarea la exemplul unor persoane cu experienta.
Distingem astfel trei forme ale educatiei:
• formala – in cadrul unei institutii specializate, cu obiective clar definite si caracterizata de intensitate, concentrare, continuitate
• nonformala – in afara scolii dar in cadrul institutiilor culturale (muzee, biblioteci, cluburi), orientata pe interesul particular, flexibila, accesibila
• informala – familie/apropiati/media, neintentionata, fara un obiectiv predefinit, cantitativa
Linia ce desparte cele trei categorii este mai degraba teoretica, in practica ele functionand ca un intreg. Dinamica si vastitatea informatiei determina o
schimbare de accent in educatia formala, de la expunerea “ex-cathedra” a unui ansablu de cunostinte la deprinderea prin experienta a unui set de abilitati,
atragand scoala in sine, ca institutie, intr-un proces de informalizare. Insa trasaturile distinctive ale acesteia in contextul mai larg al educatiei raman
continutul sau, organizat pe ani si etape de varsta - continut ce presupune un parcurs ascensional, fiecare noua etapa devenind accesibila in urma
acreditarii fazei anterioare - si gradul elevat de pregatire al “invatatorului”.
Dupa varsta educationala distingem
• varsta prescolara: cresa, gradinita
• scoala primara / elementara (clasele I-IV)
• scoala medie / generala / gimnaziu (clasele V-VIII)
• liceu (cu variantele sale asimilate - scoala vocationala, scoala profesionala, scoala tehnica, scoala sportiva, etc.) (clasele IX-XII sau XIII)
• scoala superioara: universitate (facultate, colegiu)
• studii post-universitare (post-obligatorie - scoala doctorala, academie)
Clasificare dupa eligibilitate
• scoli publice (guvernamentale)
• scoli private (pentru copii cu nevoi speciale atunci cand guvernul nu intervine, religioase, scoli cu standarde diferit de educatie)
74
Scoala la origine inseamna destindere, timp liber, invatare prin schimb de idei (gr. σχολή, scholē), sursa a cunoasterii si mijlocul de apropriere a ei.
In prezent, scoala se refera generic la procesul formal de educare si la institutia de invatamant in care pedagogi specializati predau sistematic elementele
de baza ale disciplinelor curriculare.
- pedagogie – παιδαγωγέω, παῖς (pais, pedos) copil + άγω (ago) a indruma – indrumarea copilului. In Grecia antica, pedagog era (de obicei) un sclav
insarcinat cu supravegherea instruirii fiilor stapanului (fetele nu erau invatate in public) – il ducea la scoala (διδασκαλεῖον) sau gymnasion
(γυμνάσιον)
- curriculum – set de cursuri si continutul lor oferit in cadrul unei scoli; in latina, curriculum inseamna intrecere, cursa, si a fost ulterior interpretat ca
serie de experiente reprezentand etape ale maturizarii copilului.
Istoric
Ideea gruparii studentilor intr-un loc specific destinat educatiei apare in Antichitatea clasica. Celebra scoala din Atena functiona dupa principiile enuntate
de insasi conducatorul ei. Platon descrie in Republica unul din primele programe educationale, identificand cateva etape esentiale in viata viitorilor
proteguitori ai cetatii. In viziunea sa, primii 20 ani sunt dedicati educatiei elementare - pregatire fizica, cultivarea sensibilitatii muzicale si a proceselor
cognitive de baza -, urmati apoi de studiile superioare – filozofia reclama cunoasterea desavarsita a matematicii, astronomiei si armoniei, vitale in
transcenderea lumii sensibile si in deprinderea cu gandirea abstracta. Ciclul este incununat de o extinsa perioada de ucenicie in aplicarea invataturilor in
viata orasului. Astfel, abia dupa 50 ani, cei mai buni filozofi pot decide soarta cetatatii.
Scoli formale existau si in India (Gurukul) sau China. Semne ale invatamantului primar apar in 425 dHr, din nevoia ca tot personalul militar sa beneficieze
macar de o educatie elementara, dar abia in Imperiul Bizantin se pun bazele unui sistem scolar incepand cu nivelul primar.
Islamul si-a dezvoltat propriul sistem educational, punand accentul pe cunoastere si pe un mod sistematic de predare si de raspandire a ei in cladiri
dedicate. Initial moscheile combinau ritualurile religioase cu activitatile de educare, insa, incepand cu secolul al IX-lea, scoala (Madrassah) devine o
institutie independenta publica aflata sub controlul califului. Scoala din Nizamiyya (1066) este considerata a fi cea mai veche scoala ce a supravietuit.
Imperiul otoman face din orasele Bursa si Edirne principalele sale centre de invatamant, al caror sistem de organizare (Kulliye) ramane model pentru scolile
de azi. Un astfel de centru grupa intr-un singur complex de cladiri o moschee, un spital, Madrassah, o bucatarie publica si cantine, facand cunoasterea
accesibila unui public mai larg prin oferirea (uneori fara plata) de spatii de cazare, masa si servicii medicale. Se instituite primele burse, competitii oratorice
sau de poezie, festivitatile de deschidere si examenele notate.
In Europa Evului Mediu scolile aveau drept scop principal (in opozitie cu universitatile) invatarea limbii latine, lucru ce a condus la identificarea lor cu asa-
numitele scoli de gramatica (scoli primare, menite sa selecteze canditatii in functie de abilitati). Treptat au fost incluse in programa scolara cunoasterea
limbilor vernaculare precum si domeniile tehnice, artistice, stiintifice si practice.
75
Acceptiunea europeana a termenului scoala se refera in general la educatia primara – scoli dedicate elevilor cu varste intre 4 si 11 ani (4 daca scoala
include si gradinita), la cea secundara – gimnaziul care educa studentul pentru inca 3-6 ani, si la cea tertiara – liceul sau scoala vocationala reprezentand un
alt ciclu de 4-5 ani.
Caracteristici generale
- Accesibilitate. Proiectul trebuie sa ia in considerare nevoile specifice ale studentilor si profesorilor cu dizabilitati motorii, acustice sau de orice natura
precum si evolutia in timp a cladirii – spatii flexibile pot fi mai usor modificate daca acest lucru va fi necesar.
- Functionalitate. Sentimentul de apartenenta la comunitate este ajutat de gruparea claselor in jurul unor spatii de folosinta comuna, conectarea vizuala a
spatiilor prin intermediul culorilor sau a tiparelor (indeosebi la nivelul scolilor primare), conceperea unor spatii de adunare active alternate cu nise pentru
lectura sau activitati statice, descentralizarea spatiilor administrative pentru incurajarea interactiunii cu studentii, asigurarea unui “cartier general” pentru
fiecare student si profesor. Pentru asigurarea flexibilitatii si adaptabilitatii la programele in schimbare sunt indicate folosirea de pereti operabili pentru
cresterea eficientei spatiilor largi, multifunctionale, posibilitatea de folosire diferita a salilor de clasa in functie de activitate si dimensiunile grupului
(indeosebi in cazul claselor primare, unde studentii isi petrec majoritatea timpului in acelasi spatiu)
- Performanta. Expertii in materie de educatie sustin ca, in timpul invatarii constiente, informatia primita este optim retinuta 10% din ceea ce citeste, 20%
din ce aude, 30% din ce vede, 50% din ce aude si vede, 70% din ce rosteste si 90% din practica personala.
Confortul vizual, acustic si termic este in directa corelare cu performantele studentilor. In consecinta, o atentie sporita, in comparatie cu alte programe de
arhitectura, ar trebui indreptata in cazul scolilor asupra unor factori precum iluminatul natural - in special in salile de curs, lumina solara ce patrunde in
interior trebuie controlata (printr-o corecta orientare cardinala) si difuzata, efectele de stralucire si zonele fierbinti influentand negativ procesul de
invatare - si cel artificial (recomandat a fi unul perfomant si eficient), ventilatia corecta a aerului (naturala pe cat posibil, copiii fiind in general mai
predispusi la alergii), acustica salilor (copiii nu au capacitatea completarii lacunelor daca nu aud corect discursul profesorului) si protectia fonica la
zgomotele exterioare, umiditatea si temperatura (controlabile la nivelul salii de curs), conceperea cladirii ca mijloc de educare, legaturile nemijlocite cu
mediul exterior (ferestre operabile si usor accesibile catre gradini sau spatii exterioare ce adesea servesc ca suport in planul de invatamant)
Caracteristici specifice
Scolile pot fi configurate variat, in functie de dimensiuni si program. In cazul scolilor ce integreaza mai multe cilcuri de invatamant, se recomanda
segregarea pe etape de varsta (cls 1-4, 5-8, 9-12). Odata cu inaintarea in varsta, studentii devin mai independenti si mai temperamentali. Cheia este
descifrarea a insasi tipului de relatii ce se stabilesc intre studenti si intre acestia si profesori. Daca in ciclul primar instruirea are cel mai adesea loc sub
supravegherea directa a invatatorului si de cele mai multe ori intr-o singura sala de curs, in gimnaziu studentul trece la o noua faza, in care afirmarea
personalitatii si explorarea pe cont propriu devine prioritara. Organizarea fizica a cladirii scolii va reflecta neconditionat aceste conditii, o buna orientare in
spatiu si o corecta articulare exterior-interior fiind menite sa confere studentului incredere, siguranta si securitate.
76
In raport cu scoala primara, gimnaziile si liceele prezinta un grad de complexitate sporit, necesitand in plus laboratoare de stiinta, ateliere artistice, spatii
pentru cor sau orchestra precum si alte functiuni. Centrele media si auditoriile sunt adesea o cerinta importanta. Tot aici se pune mai mult accentul pe
interdisciplinaritate, lucru ce presupune existenta unor facilitati spatioase si flexibile.
Indiferent de configuratia spatiala a scolii, studentilor trebuie sa li se asigure un mediu sanatos si stimulant.
Scolile elementare ar trebui sa fie confortabile vizual, acustic si termic, sa asigure o excelenta calitate a aerului atat in interior cat si in afara, si sa fie sigure.
Ele participa la comunitate si constituie mijloace de educatie atat la nivel intern-functional cat si ca prezente urbane. Integrarea in comunitatea ce le
genereaza este extrem de importanta. Nu in ultimul rand, scolile elementare trebuie sa fie eficiente economic astfel incat sa asigure cele mai bune conditii
de invatare in limitele unui buget limitat.
Tipuri de spatii
- sali de clasa
- birouri administrative (cu spatii dedicate, cabinete, sala de intruniri – cancelarie)
- facilitati artistice
- cantina – in scolile elementare cantina poate coincide cu sala auditorium
- spatii comune – curti
- sala / teren de sport
- servicii medicale
- lobby / hol principal – posibil spatiu de expunere
- biblioteca / centru media
- sali multifunctionale
- sali pentru educatie muzicala (cu tratamente acustice adecvate)
- laboratoare stiintifice
- toalete – accesibile
Salile de clasa
- clasificare: individuale– 2mp/elev, Sali de clasa speciale (pe abilitati, minim 10, maxim 26 elevi) – 3mp/elev, Sali de clasa pe plan liber, flexibile–
4.5mp/elev incluzand spatiile auxiliare necesare
- forma clasei: rectangulara sau patrata -12x20, 12x16, 12x12, 12x10 (de preferat patrate in scoala primara)
- dotari: tabla cu panouri glisante si ecran pentru proiectii, prize TV, inregistrari, etc., lavoar la intrare.
77
- modalitati de dispunere: individual sau in grupuri de cate 2-3, cu spatii interioare/exterioare intermediare pentru activitati/discutii in grupuri mai mari si
depozitari comune
- iluminat: natural, de preferinta pe doua laturi. la o adancime maxima de 7.20m se accepta ferestre pe o singura latura, dimensionate insa in consecinta
- inaltimea recomandata a claselor: 2,70 – 3,40m
Laboratoarele lingvistice - in apropierea centrului media si bibliotecii. dimensionare – 30 locuri la 1000 elevi. se accepta laboratoare fara lumina naturala
daca beneficiaza de tratamente acustice speciale.
Laboratoare stiintifice (biologie, fizica, chimie) – 2.5mp/elev, demonstratii practice 4.5mp/elev, 60-80mp, doua accese, posibil luminate artificial
Laboratoare foto - studio cu hol intre sala de curs si laborator. camera obscura pentru 2-3 elevi
Biblioteca, centru media – accesibil elevilor si profesorilor dar si celor ce nu apartin scolii. biblioteca – carti si reviste, cu facilitati pentru imprumut, lectura
si spatii de lucru. centru media este o prelungire a bibliotecii cu spatii pentru inregistrari si vizionari sau auditii (implicit spatii pentru echipamente si
depozite aferente).
- dimensionare: 0.35-0.55mp/persoana.
- la 1000 carti – depozitare 20-30volume/metru de rafturi; rafturile cu acces direct – 4mp incluzand circulatiile, spatiile de lectura si cataloagele
Informatii suplimentare in « NEUFERT – Architects’Data », editia 2000, pag. 307-313
Gradinita (germ. Kindergarten, gradina de copii) este o forma de educatie a copilului intre 3 si 7 ani, in perioada de tranzitie a acestuia de la mediul familial
la cel mai formal al scolii primare. Programul zilnic variaza intre 4 si 10 ore. Copilul face primii pasi in dezvoltarea abilitatilor sociale intr-un grup de aceeasi
varsta fara asistenta parintilor. Aici este invatat sa isi dezvolte aptitudini de baza prin intermediul activitatilor creative, al jocului si al interactiunii sociale.
Scop
Copilul invata sa comunice, sa se joace si sa interactioneze cu ceilalti. Educatorul ii pune la dispozitie diverse materiale si activitati pentru a-i dezvolta
comportamentul social, increderea in sine si abilitatile academice. Copilul care si-a petrecut in prealabil cea mai mare parte a timpului acasa invata la
gradinita sa se adapteze unui alt mediu in lipsa prezentei tutelatoare a parintilor. Gradinita poate fi prima lui oportunitate de a se juca si a interactiona
periodic cu un grup consistent de copii.
Istoric
manifestari timpurii, cu caracter local
1816, Scotia – Robert Owen, filosof si pedagog, deschide primul centru prescolar; 1819, Anglia; 1828, Ungaria – contesa Theresa Brunszvik concepe o
forma de educare a copiilor prescolari sub forma unor Angyalkert – ideea este apoi preluata si dezvoltata in Ungaria dar “Gradinile ingerilor” dar raman
accesibile nobilimii si clasei de mijloc
78
1837-1840, Germania – Friedrich Fröbel consacra termenul Kindergarten ca Institut pentru jocuri si activitati. Filosofia sa are la baza patru idei: libera
exprimare a sinelui, creativitatea, participarea sociala si exprimarea activa. Gradinita este conceputa prin analogie cu gradina de flori, ca mediu propice
cresterii, protejat de influentele exterioare straine. Invatatorul / gradinarul este intruchiparea unei persoane foarte respectabile ale carei valori devin
model de imitat.
Teoriile si practicile elaborate de Fröbel – de mare actualitate in invatamantul prescolar – si insasi ideea ca jocul si cresterea impreuna stau la baza
educatiei copilului au fost la acel moment considerate periculoase si in consecinta respinse de comunitatea germana iar cartile sale arse.
Prima gradinita, fondata in Blakenburg in 1837, propunea jocurile, cantecele, povestile si mestesugurile ca mijloc de stimulare a aptitudinilor psihice si
motrice. Obiectele din clasa erau impartite in cadouri si ocupatii. Cadourile erau fixe ca forma, scopul lor fiind asimilarea conceptului reprezentat.
Ocupatiile permiteau o libertate sporita si puteau fi asamblate si manipulate dupa voie. Intreaga activitate a copilului avea o certa incarcatura simbolica ce
se dorea asumata de catre copil. Gradinita este inchisa in 1848.
Ulterior gradinitele se dezvolta sub forma unor centre pentru copiii saraci sau cu nevoi speciale. Majoritatea sunt conduse de persoane filantropice
voluntare. Principiile lui Fröbel se pastreaza insa: educarea prin joaca, participarea la jocuri in grup, urmarirea unui scop precis in cadrul activitatilor,
petrecerea timpului in aer liber.
Caracteristici
1. Familiaritate – avand in vedere ca la gradinita copilul isi petrece periodic o buna parte din timpul sau in lipsa membrilor familiei si ca adesea
gradinita reprezinta primul sau contact sistematic cu un mediu diferit, este important ca el sa se poata simti ca acasa, binevenit, sa beneficieze de
spatii diferite adecvate tipului de activitate si metodei pedagogice, spatii in care sa se simta si sa fie in siguranta, spatii pe care sa le identifice ca
atare, primitoare, amplu iluminate si ventilate natural in mod corespunzator, cu finisaje naturale pe cat posibil si cu obiecte de mobilier adecvate
(ergonomie, materiale, tipuri de detalii)
2. Dimensionare in functie de copil (mobilier, incaperi cu inaltimi variate, indeajuns de joase pentru intimitate dar suficient de inalte pentru a evita o
experienta spatiala monotona, ferestre,usi, lavoare, toalete la cote accesibile
3. Autonomie: copilul trebuie oricand sa fie in masura sa raspunda nevoilor fiziologice (foame, sete, somn, mers la toaleta), sa isi stabileasca propriul
ritm, sa isi aleaga activitatile si jucariile, sa poata alege intre a-si face prieteni si a petrece timpul cu ei sau a fi singur, sa i se permita sa fie activ sau
static dupa bunul plac.
4. Incurajarea auto-exprimarii – asemenea facilitati sunt caracterizate de un anumit grad de retinere in privinta culorilor si a mobilierului (tonuri
neutre pentru fundaluri si culori calde pentru accente), spatii pentru manifestari artistice, la inaltimea copilului, precum si spatii pentru expunere;
spatii pentru obiecte aduse de copii de acasa spre a fi folosite in comun sau care au o insemnatate deosebita; versatilitate vs. permanenta
79
5. Dinamica: asigurarea de spatii, interioare cat si exterioare, pentru activitati fizice: spatii de joaca dedicate si spatii multi-functionale adapostite care
sa permita activitati similare celor din mediul exterior (alergare, jocuri cu mingea, scari, leagane, balansoare, tobogane) cu posibilitatea depozitarii
echipamentelor de joc (triciclete), cu acces rapid la toalete si acces controlat din exterior
6. Contactul cu natura trebuie incurajat atat in interior cat si in exterior: gropi cu nisip/pamant, bazine de apa, jardiniere in care sa copiii sa creasca
flori/legume, activitati de urmarire a comportamentului animalelor, colectionarea de pietre/frunze, activitati domoale, departe de grup dar totusi
supravegheate
7. Flexibilitate: organizarea spatiala, altfel bine structurata, trebuie sa permita un grad controlat de flexibilitate, astfel incat spatiile sa ramana
recognoscibile de catre copii, sa poata fi ierarhizate corespunzator dinamicii activitatilor, sa permita o rearanjare de catre copil in functie de tipul de
activitate si intotdeauna sa includa spatii de depozitate adecvate (ordine)
Tipuri de spatii
Gradinita contine o varietate de tipuri de spatii in functie de intervalele orare in care sunt folosite, de varsta copilului, de capacitatea centrului si de
orientarea acestuia. Tipurile principale includ (dar nu se limiteaza la) urmatoarele spatii:
- sali de clasa
- spatii de reuniune pentru copii si adulti
- spatii de odihna
- spatii de joaca interioare si exterioare
- spatii de birouri pentru personalul angajat
- incaperi de intruniri pentru adulti
- un cabinet medical
- sala de mese
- depozitari
Universitatea – lat. universitas magistrorum et scholarium, comunitatea maestrilor si a discipolilor. Termenul incepe sa fie folosit simultan cu emergenta
vietii urbane si a ghildelor medievale, si desemneaza asociatiile de studenti si profesori avand drepturi legale colective in mod curent garantate de carte
emise prelati sau principi.
Astazi termenul se refera la institutia de invatamant superior in care aceasta forma legala de organizare a prevalat. Universitatea continua ciclul scolar
(fara sa aiba caracter obligatoriu), asigura educatie pre si post graduatorie si acorda certificari academice.
80
Istoric
Academia lui Platon (Universitatea din Atena), fondata in 387 iHr
Persia, Gundishapur, important centru medical in sec. al VI-lea si al VII-lea dHr
China, Taixue, 3dHr
India, Bihar, Universitatea Nalanda, sec al V-lea dHr
Evul mediu
Universitatea din Constantinopol, fondata in anul 425 dHr si reorganizata ca breasla studenteasca in 849, este cea mai veche institutie de invatamant
superior recunoscuta, ce prezinta caracteristici si mod de organizare valabile si astazi (cercetare si pedagogie, auto-administrare, independenta academica,
etc).
Scolile Madrassah sunt primele care acorda diplome de absolvire (Universitatea Al Karaouine in Fez, Maroc). Tot in secolul al IX-lea scolile medicale din
mediul islamic acorda diplome si grade studentilor calificati sa practice medicina.
Universitatea Al-Azhar, Cairo, Egipt, 975, este prima care ofera diplome post-graduatorii si are facultati individuale (seminar teologic, drept islamic si
jurisprudenta, gramatica araba, astronomie, filosofie si logica in filosofia islamica)
In Europa, primele astfel de universitati apar sub egida bisericii catorice, prin bule papale, si sunt cunoscute ca Studia generalia: Bologna (1088),
Paris/Sorbona (1150) Oxford (1167), Palencia (1208), Cambridge (1209), Salamanca (1218), Montpellier (1220), Padova (1222), Napoli (1224), Toulouse
(1229). Ulterior sunt fondate de regi (Universitatea Carol, Praga) si municipalitati (Universitatea din Cologne). In perioada medievala primara, cele mai
multe universitati s-au dezvoltat pe structurile preexistente ale celor mai recunoscute centre scolare.
Universitatea era conditionata de absolvirea trivium-ului (scoala preparatorie de gramatica, retorica si dialectica) si a quadrivium-ului (aritmetica,
geometrie, muzica si astronomie).
Caracteristici generale
Universitatile sunt in general impartite in departamente academice – facultati. Desi organizate diferit, fiecare universitate isi are propriul consiliu de
administratie.
amplasare/amplasament
- dimensiuni: 25mp/student cu frecventa , 10mp/fara frecventa
- izolat de sursele de poluare ale orasului
- permite posibilitatea extinderilor ulterioare
- asezarea pe teren se face in functie de tipul cladirii si de spatiile pe care la gazduieste –cu posibilitatea dispunerii lor pe mai multe niveluri (Sali de
curs pe teme generale, specializate, administratie) sau fara (spatiile destinate activitatilor extra-academice – facilitati sportive de exemplu).
- numar de niveluri recomandabil – 2-3
81
- atelierele cu echipamente dedicate specializate sau spatiile ce necesita alimentare frecventa se fac in general pe un nivel.
Tipuri de spatii
1. Facilitati centrale
- Aula
- sala de ceremonii
- rectorat/decanat/administratie
- senat studentesc (spatiu sau cladire)
- biblioteca
- cantina
- facilitati sportive
- camine
- parcari
2. Facilitati de baza
- Sali de curs/seminar/ateliere
- biblioteci pe departamente
- Sali de studiu dedicate profesorilor
- Sali de intruniri
- Sali de examen
3. Facilitati specifice
- domeniul tehnic/artistic – arhitectura, arta, muzica: ateliere, studiouri, spatii workshop, Sali de repetitie
- tehnico-stiintific: inginerie, fizica, astronomie, economie: ateliere de desen, laboratoare, studiouri, hale industriale, observatoare astronomice,
incubatoare de afaceri
- medicina, chimie, biologie: laboratoare cu dotari adiacente specifice, laboratoare experimente, spitale universitare, gradini botanice proprii
4. Facilitati auxiliare
- facilitati recreative
- librarii, anticariate
- centre de imprimare
- centre de angajare
- banci
82
Bibliografie
NEUFERT – Architects’Data
Mark Dudek, Kindergarten Architecture, Taylor & Francis, Londra, 2001
Ana Canizares, Julio Fajardo, Kindergartens, Schools and Playgrounds, Loft Publications, Londra, 2007
Aurora Cuito, Kindergarten Architecture, Gingko Press, 2002
Mark Dudek, Schools and Kindergartens: A Design Manual, Birkhäuser, Basel, 2008
Pilar Chueca, Preschools and Kindergarten, Links International, Londra, 2006
Prakash Nair, Randall Fielding, The Language of School Design: Design Patterns for 21st Century Schools Fully Revised 2nd Edition, Designshare, Inc., 2005
Roger Yee, Educational Environments vol. 1-4, Visual Reference Publications, 2007
Mark Dudek, Architecture of Schools: The New Learning Environments, Architectural Press, 2000
Perkins Eastman Architects, Building Type Basics for Elementary and Secondary Schools, ed. 2, Wiley, 2010
Herman Hertzberger, Abram de Swaan, The Schools of Herman Hertzberger, 010 Publishers, 2009
Sibylle Kramer, Schools: Educational Spaces, Braun, 2009
T Verstegen & D Broekhuizen, Contemporary Dutch School Architecture: A Tradition of Change, Nai Publishers, 2009
Maja Ivanic, Spela Kuhar, Contemporary School Architecture in Slovenia 1991-2007, Springer, 2008
Alan Ford, Designing the Sustainable School, Images Publishing, 2007
Sibylle Kramer, College & Universities – Educational Spaces (Architecture in Focus), Braun Publishing, 2010
Bryan Edwards, University Architecture, Taylor & Francis, 2001
David J. Neuman, Building Type Basics for College and University Facilities, Wiley, 2003
Legislatie
Actul Nr.5/N/ din 22.01.1997 – Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului
NP 009-1997 Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor pentru case de copii
NP 010-1997 Normativ privind poriectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor pentru şcoli şi licee NPO1097
NP 011-1997 Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor pentru grădiniţe de copii
NP 022-1997 Normativ privind proiectarea de crese si crese speciale pe baza exigentelor de performanta
Arh. Bogdan Bradateanu
83
E. PROGRAME CULTURALE
(ALTE) PROGRAME :
A. Programe destinate spectacolelor:
A.1. teatru experimental;
Denumirea se refera mai degraba la un anumit tip de spectacol teatral, decat la un program arhitectural. Cu toate acestea, exista institutii teatrale care
si-au consacrat activitatea promovarii teatrului alternativ.
Din acest punct de vedere, teatrele experimentale reprezinta un program destinat gazduirii de spectacole de teatru contemporan si / sau dans
contemporan si / sau performance artistic. Trebuie sa poata adaposti si spectacole de teatru de tip clasic, dar trebuie sa permita o multitudine de alte
puneri in scena, de tip alternativ – respectiv situatii in care rolul si postura clasica spectator-sala / actor-scena sunt redefinite si exprimate intr-o
maniera atipica. Trebuie sa aiba posibilitatea maririi sau micsorarii atat a zonei de locuri pentru spectatori, cat si a scenei propriu-zise. Flexibilitatea
spatiului salii de specatcol este calitatea esentiala a acestui tip de program. Posibilitatea de inglobare evenimentiala a unuia sau a mai multor spatii
publice invecinate este binevenita.
Lista functiunilor posibile:
1. Spatii destinate spectatorilor:

o hol acces care contine: windfang, spatiu asteptare, casa de bilete, grupuri sanitare, garderoba, punct info, posibil spatiu expo ori mic muzeu,
posibil spatiu comercial (exp. librarie), posibil cafenea;
o sala propriu-zisa conformata special pentru tipul de spectacol propus, cu pardoseala orizontala pentru a permite mai multe amenajari, dar care
sa aiba in dotare gradene amovibile, metalice, dotate cu banci;
o spatii de evacuare – coridoare, scari, vestibuluri, conformate si dimensionate in conformitate cu regulamentele in vigoare (v. lista de
normative).
2. Spatii destinate actorilor:

o hol acces in cladire cu loc pentru paznic/portar, eventual spatiu de asteptare, posibil bar-bufet de mici dimensiuni;
o cabine individuale sau pentru 2-4 actori, dotate cu: masa de machiaj, depozitare haine/costume, loc de odihna si minim un grup sanitar cu dus;
o spatiu regrupare actori – mic hol – aflat la iesirea din culise – dotat cu grupuri sanitare;
o culisele scenei cu spatiu pentru decoruri si spatiu pentru actori;
o eventual mica sala de repetitii; dupa caz si in functie de dimensiune, pot fi mai multe sali.
84
3. Spatii destinate administratiei teatrului:

o birouri cu oficiu, depozitari si un grup sanitar cu minim 2 cabine, unisex; birourile vor fi dimensionate si dotate dupa numarul aproximat al
personalului administrativ.
4. Spatii tehnice, care se impart in:

o spatiile destinate spectacolului – in cazul teatrului experimental multe din acestea pot lipsi propriu-zis, dar iata totusi o scurta lista a lor: scena si
turnul scenei, decorurile si spatiile pentru depozitarea si manipularea acestora, spatele scenei si culisele, precum si regia salii (lumini, sunet,
proiectii etc.); la alte nivele vor trebui amplasate: depozit(e) de costume, depozit(e) de decoruri, atelier(e) de croitorie costume, atelier(e) de
reparatii decoruri, tamplarie etc.
o spatiile destinate intretinerii cladirii: spatii tehnice (termocentrala, post trafo, centrala telefonica, centrala de ventilatie si climatizare,
supraveghere pompieri, BMS etc.), spatii de depozitare, grupuri sanitare pentru personalul care intretine cladirea.
La lista enuntata mai sus se pot adauga si alte functiuni necesare unei bune functionari a teatrului si pentru adaptarea sa la conditiile date de situl ales.
Exemple de teatre experimentale:
• New Luxor Theatre (www.bolles-wilson.com/flash/projekt_flash.php?projektID=109), Rotterdam, Kop van Zuid, in Olanda, realizat intre 1996 –
2001 de catre Bolles + Wilson.
85
Figure 19
86
87
Figure 20
88
• Dance Theatre, Haga, Olanda, (www.oma.eu), realizat in 1987 de OMA – Rem Koolhaas, in cadrul complexului urban Spui.
Figure 21
89
Figure 22
90
• C Venue, Chambers Street, Edinburgh (www.cvenues.com/venues/staffing/index.html) – infiintata in 1996, este o companie teatrala scotiana care
organizeaza Festivalul Anual de Teatru din Ediburgh si care administreaza un complex de sali destinate teatrului experimental, amenajate in diverse
cladiri existente. A se consulta planurile diverselor sali.
Figure 23 Figure 24
A.2. stadion / arena;

Desi arenele si stadioanele sunt spatii destinate in principal activitatilor sportive, in ultimele decenii ele au cunoscut o noua intrebuintare si ca spatii
pentru desfasurarea marilor evenimente culturale. Avand posibilitatea adapostirii unui numar mult mai mare de oameni decat orice alt program
cultural consacrat, stadioanele si arenele reusesc sa devina puncte de reper pentru marile spectacole si puneri in scena ale perioadei contemporane.
In cazul gazduirii unui eveniment cultural, cum ar fi un concert, stadionul trebuie sa poata respecta o serie de conditionari, care se traduc in amenajari
spatiale si functionale dupa cum urmeaza:

o zona preselectie spectatori, urmata de o zona de control bilete, amplasate in general la o distanta mai mare (maxim 1 km) de arena propriu-
zisa; aceste zone, delimitate de cele mai multe ori prin obstacole amovibile (bariere, garduri), sunt necesare distribuirii corecte a spectatorilor
spre diferitele sectoare din arena precum si pentru eliminarea posibilelor pericole care pot interveni in multimi atat de mari, de ordinul zecilor
de mii de persoane;
91
o zona acces, dotata cu spatii comerciale temporare (chioscuri, pavilioane, corturi) si grupuri sanitare; in cazul in care numarul de spectatori
depaseste capacitatea utila normala a stadionului, sunt necesare alte toalete suplimentare, pana la obtinerea numarului cerut de
reglementarile in vigoare;
o posibila zona VIP, cu acces separat, controlat si pazit, continuat de o circulatie directa la locurile din arena rezervate; zona VIP poate sa contina
un hol-lounge, cu receptie, mic bar-bufet, grupuri sanitare, zona asteptare si relaxare, precum si anexata si aflata in imediata apropiere, o
camera de paza si control inteligent.
2. Spatii destinate artistilor (actori, cantareti): in general nu sunt folosite vestiarele sportivilor; sunt amenajari temporare in baraci, rulote etc.pentru
pregatirea de dinainte si de dupa spectacol; spatii pentru regie tehnica, de sunet si lumina; scena propriu-zisa, constructie temporara, realizata pe o
structura metalica demontabila si dotata cu instalatie proprie de lumini, proiectii, sunet etc.; spatii (ingradiri) pentru echipamente tehncie,
intretinere etc.;
3. Spatii rezervate presei audio si TV, inclusiv parcari speciale pentru carele de transmisie, platforme temporare pentru fixarea camerelor de luat
vederi, dar si o zona de regrupare a reporterilor si, in functie de importanta evenimentului, o zona de prelucrare media, dotata cu instalatii
electrice, iluminat, sonorizare, acces IT, eventual mic bar-bufet, cu grupuri sanitare separate.
Exemple de amenajari ale unor arene:

• Stade de France, realizat in 1998 de grupul CR SCAU Architecture, din care fac parte Michel Macary, Aymeric Zublena, Regembal Michel and Claude
Costantini si construit de Bouygues si GTM. Pentru amenajari de concerte a se consulta pagina: http://www.stadefrance.com/aida-
scenographie.html?noredir=1
92
Figure 25
Figure 26 plan pentru intrecere sportiva
93
Figure 27 plan amenajare concert
Figure 28
• Olympiastadion, realizat in 1936 si proiectat de Albert Speer pentru Jocurile Olimpice, a fost renovat si extins, adaugandu-i-se un acoperis pentru
tribune, intre 200 si 2004, dupa proiectul companiei GMP si executat de Walter Bau – AG impreuna cu DYWIDAG - www.olympiastadion-berlin.de/ ;
www.gmp.de
94
Figure 29
Figure 30
95
Figure 31
A.4. sala multifunctionala;

Sala multifunctionala raspunde, dupa cum ii tradeaza si denumirea, unui numar mare de posibile cerinte functionale: de la competitii sportive de orice
tip, la concerte, congrese sau targuri internationale, la spectacole de teatru si opera, prezentari de moda sau lansari de produse, la ceremonii si festivitati
de premiere etc.. Abilitatea acestui program consta in a gazdui aceste manifestari publice si de a le prezenta unui numar mare de spectatori / participanti.
Salile multifunctionale reprezinta varianta indoor a stadioanelor si arenelor. Amplasamentul acestor programe ridica unele probleme, pentru ca trebuie sa
permita si accesul direct si simplu atat cu autoturismele, dar si cu mijloacele de transport in comun, din orice zona a orasului unde sunt amplasate, dar, in
acelasi timp, trebuie sa faciliteze si evacuarea, intr-un timp cat mai scurt a tuturor spectatorilor si distribuirea lor catre mijloacele de transport cu care au
venit. Amplasarea salilor multi functionale in afara centrelor urbane este de multe ori preferata, tocmai pentru a evita posibilele congestionari ce se
produc deseori in aceste situatii.
Lista cu functiuni uzuale (similara cu cea de la capitolul anterior):
96
o zona preselectie spectatori, delimitata prin bariere amovibile;

o parcari spectatori;
o zona acces, unde se realizeaza controlul biletelor (unde se afla eventual si casele de bilete), hol principal dotat cu: garderoba, spatii comerciale
temporare (chioscuri, pavilioane, corturi) si grupuri sanitare; este posibila amplasarea unei zone de alimentatie de mai mari dimensiuni, daca
spatiul o permite, cu conditia ca accesul la aceasta precum si evacuarea sa fie separate de fluxurile salii propriu-zise;
o posibila zona VIP, cu acces separat intr-un hol, controlat si pazit, urmat de scari / coridoare catre locurile din sala rezervate; zona VIP poate sa
contina un lounge, cu receptie, mic bar-bufet, grupuri sanitare, zona asteptare si relaxare, precum si o camera de paza si control inteligent.
2. Spatiile sportivilor, antrenorilor si arbitrilor – vestiare, cu dusuri si grupuri sanitare, facilitati de fizioterapie, sauna, masaj si recuperare fizica, cu sala
de forta si incalzire, posibil cu un centru de fitness si sanatate care poate functiona si independent; cabinet medical cu acces pentru ambulanta
direct din exteriorul cladirii;
3. Spatii destinate artistilor (in cazul unui spectacol sau concert): pot fi folosite vestiarele sportivilor si circulatiile aferente acestora; sunt de semenea
necesare spatii pentru regie tehnica, de sunet si lumina; scena propriu-zisa, dotare permenanta a salii, realizata pe o structura metalica modulabila
si dotata cu instalatie proprie de lumini, proiectii, sunet etc. si care permite diferite scenografii;
4. Spatii rezervate presei audio si TV, cu acces separat si controlat (incluzand si punctul de verificare a acreditarii de presa), cu amenajarea in
exteriorul salii de parcari speciale pentru reporteri si pentru carele de transmisie, platforme temporare pentru fixarea camerelor de luat vederi, dar
si un hol de regrupare a reporterilor si, in functie de importanta evenimentului, si cel putin o sala de prelucrare media, dotata cu instalatii electrice,
iluminat, sonorizare, acces IT, eventual mic bar-bufet, cu grupuri sanitare separate;
5. Spatii tehnice destinate ingrijirii si mentenantei salii – centrale termice si de ventilatie si climatizare, sisteme (mixte) de improspatare si tratare a
aerului, instalatii de protectie la foc si la fulger, centrale de automatizare, gospoadarie a apelor, centrala telefonica, post(uri) trafo, generator etc.
dimensionate si in functie de cerintele de amplasament (retele edilitare si facilitati existente in vecinatati)
Exemple de sali multifunctionale:

• Zenith, la Rouen, in Franta, realizata intre 1998-2001 de arhitectul elvetian Bernard Tschumi (v. http://www.tschumi.com/)
97
Figure 32
Figure 33
98
Figure 34
• Zenith, la Strasbourg, in Franta, in 2008, dupa proiectul lui Massimiliano Fuksas. Proiectul este poreclit si „Hula Hoops” datorita formei jucate a
invelitorii. (http://www.archdaily.com/2782/zenith-strasbourg-massimiliano-fuksas/)
99
Figure 35
100
Figure 36 plan de situatie
Figure 37 sectiune longitudinala

101
Figure 38 planul principal al salii
102
Figure 39
103
B. Programe destinate educatiei, instruirii si invatamantului:

B.1. muzee interactive;
Fara a nega caracterul lor originar, acela de a expune spre contemplarea vizitatorilor o serie de creatii de valoare, muzeele interactive introduc o
dimensiune noua in parcurgerea spatiilor lor, anume posibilitatea de a manui si experimenta folosirea directa a unora din exponate. Cliseul „Nu atingeti”
este depasit si simpla contemplare devine o experienta activa, fapt ce le confera acestor spatii muzeale un rol important in educatie. Desigur, exponatele
nu sunt neaparat obiecte unicat, valori patrimoniale inestimabile ori creatii artistice nepretuite. Ele sunt, in cazul muzeelor interactive, inlocuite de
instalatii mecanice, optice ori electronice care trimit mai degraba la intelesuri abstracte, legate de fenomene fizice, de rememorarea unor epoci istorice,
ori de experiente senzoriale. Muzele interactive pot avea ca tematica: stiintele naturale (acvarii, terarii), stiintele aplicate (fizica, chimia etc), tehnica si
istoria militara, traditiile si obiceiurile folclorice, gastronomia, muzica, artele aplicate, simturile, istoria si evolutia anumitor domenii de activitate (sport,
jucarii, modelism etc.), artele contemporane audio – video etc..
In afara de functiunile obligatorii oricarui edificiu public (acces, evacuare, grupuri sanitare) si de cele implicite (casa de bilete, bar-bufet, punct info,
punct comercial etc) este practic imposibil de stabilit o schema functionala tip pentru aceste programe. Specificul fiecarui muzeu de acest fel structureaza
si organizeaza suita de functiuni si spatii interioare.
Exemple de muzee interactive:
• Cité des Sciences et de l'Industrie, la Paris, in Franta, proiect comisionat in 1980 de arhitectul Adrien Fainsilber si de inginerul Peter Rice si ridicat pe
structura abandonata a unui fost abator.
104
Figure 40
• Pavilhão do Conhecimento, la Lisabona, in Portugalia, (www.pavconhecimento.pt), proiect realizat cu ocazia Expozitiei Internationale Expo 98 de la
Lisabona de catre arhitectul portughez Carrilho da Graça.
105
Figure 41
106
Figure 42
107
B.4. fundatii culturale;

Fundatiile culturale sunt institutii, infiintate din initiative private, care isi propun cultivarea unor valori culturale / artistice si promovarea lor in cadrul
societatii prin manifestari singulare sau repetitive si prin intalniri tematice intre diferite personalitati si vizitatori. Fundatiile culturale pot spriini construirea
si dezvoltarea unor spatii muzeale (Fundaçao Serralves din Portugalia – www.serralves.pt - sau mult mai cunoscuta fundatie Guggenheim -
www.guggenheim.org) dar pot de asemenea sa desfasoare activitati de pregatire si educare in anumite specialitati – bazate pe metoda invatamantului in-
formal, adica adiacent invatamantului scolar de baza. In cazul muzeelor, structura functionala este cea tipica oricarui spatiu muzeal. In cazul fundatiilor
care contin si centre de educare si invatamant spatiile necesare, pe langa cele dedicate expunerii, ar fi dupa cum urmeaza:
1. Hol acces si distributie, care contine: secretariat si punct info, zona asteptare, grup sanitar minimal, eventual un mic spatiu expo si / sau comercial
2. Nod de circulatie cu holuri de distributie la fiecare etaj, in cazul in care cladirea se desfasoara pe mai multe niveluri.
3. Sali de curs / Sali atelier – organizate pt cel putin o minigrupa de 9-12 cursanti;
4. Sala mare, destinata manifestarilor (conferinte, proiectii, prelegeri) pentru un public mai mare dotata cu foyer, grupuri sanitare dedicate,
depozitare mobilier si eventual regie (audio, video);
5. Biblioteca de mici dimensiuni (aprox 2000 – 3000 volume) – pentru carti si periodice, dotata cu depozitare proprie, administratie si spatii pentru
bibliotecar, precum si sala de consultare si lectura;
6. Bar-cafenea adiacent holului si salii mari, dotat cu zona lounge, depozitare si zone preparare / servire si aprovizionare.
Exemple de fundatii culturale:

• Fundaçao Serralves, din Porto, in Portugalia, realizat intre 1991 si 1999 de Alvaro Siza. Proiectul a avut o prima varianta pe care beneficiarul a
respins-o intr-o faza foarte avansata. O a doua varianta a fost initiata de la zero, dezvoltata pana la faza de executie si in final construita.
Principalele calitati ale edificiului sunt date pe de-o parte de felul foarte discret in care o cladire de mari dimensiuni se integreaza aproape
imperceptibil in parcul din jurrul sau si pe de alta parte, de sensibilitatea si poezia spatiului interior - dialog permanent interior deschis / exterior
inchis.
108
Figure 43
109
Figure 44
• Colegiul Da Vinci, in Dordrecht, Olanda, proiectat intre 2004-2005 de Mecanoo / Francine Houben si ridicat pana in 2007. Cladirea reuneste mai
multe sali de curs pentru invatamant alternativ (teoretic dar si practic, sub forma de ateliere) pentru diverse companii implicate dar este dotata si
cu o centru de conferinte si un restaurant, totalizand 22.500 mp.
110
Figure 45
• Centrul Knut Hamsun, Hamaröy, Norvegia. Proiectul a fost realizat in 1994 de Steven Holl dar cladirea s-a finalizat abia in 2009, la 150 ani de la
nasterea scriitorului laureat al premiului Nobel. Cladirea contine cateva spatii de expunere, dar si sali de lectura, un auditorium echipat pentru
proiectii de film, o biblioteca si o cafenea.
111
Figure 46
112
Figure 47
113
C. Spatii publice
Spatiul public reprezinta un caz particular de spatiu destinat culturii, desi nu este propriu-zis un program arhitectural. In extenso, cel putin in acceptia
sa contemporana, spatiul public urban poate fi scena oricarui program functional, pentru un interval limitat de timp.
Spatiul public este teatrul vietii sociale si economice cotidiene, este spatiul intalnirii, al comemorarii, este spatiul manifestarilor culturale spontane sau
organizate.
Spatiul public poate fi teatru in adevaratul sens al cuvantului, poate fi spatiu de expunere si de „performance” artistic. Este si spatiul rememorarii si de
aceea are un important rol educativ.
Spatiul public poate fi subiectul unor multiple „puneri in scena” si este probabil cel mai flexibil tip spatial disponibil in orasul contemporan.
114
Figure 48
115
Figure 49
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
CARTI
1. Baudrillard, Jean / Nouvel, Jean - Obiectele Singulare, trad. de Ciprian Mihali, ed. Paideia, col. “Spatii Imaginate”, Bucuresti, 2005
2. Chase, John / Crawford, Margaret / Kaliski, John - Everday Urbansim, Monacelli Press, New York, New York, 1999
3. Lewin, Kurt - Principles of topological psychology, McGraw-Hill, New York, 1966
4. Rowe, Colin si KOETTER, Fred - Collage City, The MIT Press, Cambridge, Massachusets, 1978
5. Sitte, Camillo - Arta construirii oraselor – urbanismul dupa principiile sale estetice, ed. Tehnica, trad. si ingrijire de Rodica Eftenie, Hanna Derer,
Mihai Eftenie, Bucuresti, 1992
6. Zumthor, Peter - Atmosphere, ed. Birkhäuser DBZ, Basel, 2005
116
PERIODICE SI CULEGERI
7. *** - A.D. – Architectural Design “The Periphery”, Vol. 64, Nr. ¾ martie-aprilie 1994, ed. Academy Group Ltd., Londra
8. *** - Arta, tehnologie si spatiu public, coordonator Ciprian Mihali, ed. Paideia, col. “Spatii imaginate”, Bucuresti, 2003
9. *** - Detail, Review of Architecture, Serie 2004, iunie
10. *** - El Croquis: Bolles/Wilson 1990/1994 - Gigantes/Zenghelis 1987/1994, 1994, 67
11. *** - Re:Working Eisenman, Academy Editions, London, Ernst & Sohn, Berlin, 1993
12. *** - West 8, Skira Architecture Library, Milano, 2000
WEB:
13. http://alvarosizavieira.com/category/projects
14. http://www.aml-partner.de/
15. http://www.architypereview.com/
16. http://www.archiweb.cz
17. http://www.arcspace.com/architects/Steven_Holl/hamsun_museum/
18. http://www.aum.fr/
19. http://www.cvenues.com/venues/staffing/index.html
20. http://archleague.org/emerging/2008/
21. http://www.assadi.cl/
22. http://www.bolles-wilson.com/
23. http://www.bengtssondesign.com/
24. http://www.d3a.cz
25. http://www.hackenbroich.com/
26. http://www.kwkpromes.pl/
27. http://www.mcdowellbenedetti.com/
28. http://www.mecanoo.nl/Default.aspx?tabid=116&DetailId=631&pcode=A361
29. http://www.i-cherubini.it/mauro/blog/2004/02/26/urban-flotsam/
30. http://www.serralves.pt/
31. http://www.tschumi.com/
117
NORMATIVE / REGLEMENTARI CU CARACTER GENERAL:
. NORMATIVUL DESCRIERE
1. Legea 50/1991 modificata la zi privind autorizarea de construire
(modificari dese)
2. Legea 10/1995 modificata la zi privind calitatea in constructii
(modificari dese)
3. HGR 766/1997 privind stabilirea categoriei de importanta
4. NP 068-2002 privind siguranta in exploatare
5. NP 24-1997 privind parcajele
6. NP 051-2001 privind persoanele cu disabilitati fizice
7. NP 063-2002 privind scari si rampe
8. P 102 - 2001 privind adaposturi de protectie civila
9. P 118- 1999 privind siguranta la foc
10. NP 086-2005 privind instalatiile de stingerea incendiilor
11. C 300-1994 privind stingerea incendiilor pe durata
executarii constructiilor
12. GP 063-2001 privind dispozitive si sisteme de evacuare a
fumului
13. C 107/0-2002 privind executarea de izolatii termice
14. C 107/2-1997 privind calculul coeficientilor globali de
izolare termica
15. GP 058-2000 privind optimizarea protectiei termice
16. NP 040-2002 privind hidroizolatiile
118
17. P 100/1-2006, inclusiv Anexele 1 si 2 privind proiectarea antiseismica

la Ord MDLPL 688/2007
18. I 18 / 2-2002 privind instalatii de semnalizare a
incendiilor
19. I 20-2000 privind protectia la trasnet
20. NP 061-2002 privind iluminatul artificial
21. I 9-1994 privind instalatiile sanitare
22. I 13-2002 privind incalzirea centrala
23. I 36-2001 privind centralele termice
24. GT 060-2003 ghid privind criteriile de performanta –
instalatii de incalzire centrala
25. SC 004-2000 privind instalatiile de climatizare
26. GT 058-2003 ghid privind criteriile de performanta –
instalatii de ventilare/climatizare
27. P 130 - 1999 privind urmarirea comportarii in timp a
constructiilor
28. HCG-MB 066 2006 privind parcarile si caile de circulatie
29. CR 1-1-3-2005 privind actiunea zapezii
30. P 92-1982 privind ascensoarele
Întocmit,
Asist. Dr. Arh. Vladimir Nicula
119
CUPRINS
A. TEATRUL/CINEMATOGRAFUL 2
B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII 30
C. BIBLIOTECI 40
D. SCOLI/GRADINITE/FACULTATI 74
E. PROGRAME CULTURALE
Coordonatori:
Lect. arh. Mariana FETTI
Lect. dr. arh. Alina VOICULET
120

Modul Tematic 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Tematic 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODUL TEMATIC 2

Criteriul amplasarii scenei:

Criteriul formei in plan a salii de spectacol:

Criteriul numarului de sali de spectacol:

Criteriul cadrului construit:

Criteriul modului de transport al mesajului artistic

Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

Repartizarea publicului / Accesul

Sala de spectacol – Forma:

Cerinte de baza (case de cultura)

Spatiile anexa din spatele scenei:

Personalul implicat in activitatea scenei este impartit in doua categorii:

Teatrul National Marin Sorescu (Craiova) – Istoric

Teatrul National Bucuresti - Istoric

Teatrul mic – Istoric

Teatrul Odeon – Istoric

Teatrul Nottara- Istoric

Teatrul Bulandra - Istoric

• Techiques &architecture nr. 488, pagina 68

Schema functionala teatrul (italian)

Criteriul numarului de Sali:

Criteriul tipului de spatiu:

• cinematografe realizate in cladiri independente – cladiri proiectatea cu functiunea unica de cinematograf

Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

Elemente functional spatiale specifice cinematografului.

Sala de proiectie (de spectacol)

Axele salii de proiectie

Zona foyerului si zona de alimentatie publica

Cinematografele in aer liber – drive in

Schema functionala cinematograf

B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII

IN FUNCTIE DE FORMA DE ORGANIZARE

IN FUNCTIE DE ARIA DE ACOPERIRE TERITORIALA, DE MARIMEA SI DE IMPORTANTA PATRIMONIULUI:

IN FUNCTIE DE TIPUL PATRIMONIULUI DETINUT:

IN FUNCTIE DE MODUL DE EXPUNERE:

IN FUNCTIE DE PREZENTAREA FIZICA

IN FUNCTIE DE NATURA COLECTIILOR

2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM

2.1 FAZA PREGATITOARE

In spatiul arhitectural si urbanistic, colectia private era adapostita:

2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE

In spatiul arhitectural si urbanistic:

FUNCTIILE COLECTIILOR PUBLICE:

ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

Sala / sali multifunctionale

Mic spatiu commercial

Cafenea / bar / restaurant

Spatii destinate activitatilor profesionale

Spatii de depozitare pentru obiectele din patrimoniul muzeului

Camera securitate si control

Spatii tehnice si de intretinere

1. Prezentare program: conţinut, categorii, clasificări, tipologii etc.

1. Prezentare program: conţinut, categorii, clasificări, tipologii etc.

Clasificare după tipul de documente și materiale deţinute

2. Istoric (scurt), evoluţie program

Herculaneum (Vila Papirusurilor)

Formatul / suportul de redactare a cărţii (manual → tipărit → digital)

Tipul de spaţiu (real → virtual)

încăpere a unui templu / palat / vilă construcţie independentă internet

3. Bibliografie selectivă / ilustraţii

Indicativ GP 089-2003 "Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri"

Indicativ NP 002-0- "Proiectarea de ansamblu a sălilor de audiţie publică în spiritul conceptului

"Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al