Curs IEM

MEE2 Cap.1.
Convertoare numeric-analogice
1. CONVERTOARE NUMERIC-ANALOGICE
! Convertoarele de tip numeric-analogic = dispozitive care au rolul de a

transforma informaţiile date sub formă numerică într-o mărime analogică,
tensiune sau curent.
! Informaţia de intrare este prezentată în cod binar, binar codat zecimal, Gray
etc., în nivele logice corespunzătoare unei anumite familii de circuite integrate
digitale.
1. 1 Relaţii de conversie
! Se presupune:
♦ se utilizează un cod binar,
♦ mărimea de ieşire este o tensiune.
1.1.1 Convertorul unipolar
! Pt un convertor unipolar, dacă mărimea de ieşire are o singură polaritate, relaţia

de conversie poate fi pusă sub forma
U ies = N ∆U
unde
♦ N este un număr natural, reprezentat în binar cu n biţi,
n
N = ∑ 2 n − i bi , bi ∈ {0,1};
i =1
♦ ∆U este pragul de cuantizare al convertorului
! Relaţia se va mai putea exprima prin

n n
U ies = 2 n ∆U ∑ 2 −i bi = U ref ∑ 2 −i bi
i =1 i =1
unde s-a introdus tensiunea de referinţă: U ref = 2 n ∆U

! Se pp. că U ref ≥ 0 ⇒ Valoarea maximă a tensiunii de ieşire (valoarea cap - scară)
se obţine pentru bi=1, i=1,2,....,n:
1/1
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice
n
U cs = U ref ∑ 2 − i = U ref (1 − 2 − n ) = U ref − ∆U
i =1
! Punctele reprezentative ale graficului Uies(N) se vor aşeza pe o dreaptă (fig. 1).
Semnul tensiunii Uies este semnul lui Uref, deci convertorul este unipolar.
Fig. 1.
1.1.2 Convertorul bipolar.
! Relaţia de conversie a unui convertor bipolar se poate obţine din aceea a

convertorului unipolar, scăzând 0,5Uref:
 n 
U ies = N∆U − 0,5U ref = U ref  ∑ 2 − i bi − 2 −1 
 i =1 
 n 
U ies = U ref  − (1 − b1 )2 −1 + ∑ 2 −1 bi 
 i =2 
! Rezultă că:
♦ dacă b1=0, Uies<0,
♦ dacă b1=1, atunci Uies >0.
! În tabelul de mai jos sunt date valorile Uies pentru câteva combinaţii bi
(0,0,.........,0) U ies = −0,5U ref = U ies min

(1,0,.........,0) U ies = 0
(1,1,..........,1) U ies = −0,5U ref (1 − 2 −n +1 ) = 0,5U ref − ∆U = U ies max
! Codul acesta de reprezentare a numerelor cu semn = cod binar deplasat.
1/2
! Dacă se foloseşte drept prim bit b1 = 1 − b1 , se obţine reprezentarea în

complement faţă de doi,
 n 
U ies = U ref  − 2 −1 b1 + ∑ 2 − i bi 
 i =2 
! Rezultă datele din tabelul următor:
(0,0,0,...................,0) U ies = 0
(0,0,0,...................,1) U ies = ∆U
..............................
n
(0,1,1,...................,1) U ies = U ies max = U ref ∑ 2 −i = 0,5U ref (1 − 2 − n +1 ) = 0,5U ref − ∆U
i =2
(1,0,0,..................,0) U ies = U ies min = −0,5U ref
..............................
(1,1,1,...................,1) U ies = − ∆U
! Codul binar deplasat este cel mai frecvent folosit în CNA, în timp ce
reprezentarea în complement faţă de doi este preferată în sistemele de prelucrare
numerică a semnalelor.
1.2 Reprezentare schematică
Fig. 2.
1.3 Erori ale CNA

1.3.1 Erori statice
! Erorile statice sunt de trei tipuri:

♦ Eroare de “0” sau de "offset" (fig. 3.a);
♦ Eroare de factor de scară (fig. 3.b);
♦ Eroare de neliniariate (fig. 3.c). Când eroarea absolută de neliniaritate
depăşeste pragul de cuantizare, poate apare o eroare de nemonotonie.
1/3
Fig. 3
1.3.2 Erori dinamice
! Răspunsul CNA la schimbarea datelor nu este instantaneu. Tensiunea de ieşire

poate arăta ca în fig.4 (s-a presupus că schimbarea datelor are loc la momentul
t=0).
Fig. 4
! O caracteristică dinamică importantă a unui CNA este timpul de conversie
(tconv) = intervalul de timp necesar ca mărimea de ieşire să se încadreze într-o
bandă de eroare specificată, în jurul valorii de regim staţionar, la schimbarea
datelor de intrare, timp măsurat din momentul schimbării acestora.
! Se pot pune în evidenţă două componente ale timpului de conversie:

♦ timpul de comutaţie, tcom, ce îşi are originea în timpii de propagare finiţi,
necesari părţii numerice a circuitului pentru realizarea comutării şi care nu
se materializează printr-o schimbare a tensiunii de ieşire;
1/4
♦ timpul de stabilire, corespunzător părţii analogice a circuitului, necesar

pentru ca tensiunea de ieşire să se încadreze în banda de eroare impusă.
1.4. Tipuri principale de CAN. Exemple
! Circuitele de conversie numeric-analogică existente în prezent pot fi clasificate

în două mari categorii:
♦ CNA directe în care are loc conversia direct în mărimea de ieşire (fără a
interveni alte mărimi intermediare).
• Avantaj: sunt în general rapide,
• Dezavantaj: nu sunt foarte precise deoarece precizia lor depinde de un
număr mare de elemente de circuit.
• Exemple se pot aminti convertoarele cu rezistenţe ponderate, cele cu
reţea R-2R etc.
♦ CAN indirecte - în care numărul N este convertit mai întâi într-o mărime
intermediară (durata unui impuls, conţinutul unei secvenţe
pseudoaleatoare etc.).
• Avantaj: necesită mai puţine componente de precizie, deci erorile vor
fi mai mici,
• Dezavantaj: viteza este redusă.
• Exemplu: convertorul stohastic.
! În cele ce urmează se vor prezenta câteva exemple de convertoare directe.
1.4.1 Convertorul cu rezistenţe ponderate (fig. 5)
! Schema conţine n comutatoare analogice, comandate de valorile logice ale

variabilelor binare bi , o reţea de n rezistenţe ponderate de valori
2 i R, i = 1,2,! , n şi un sumator analogic.
1/5
Fig. 5.
! Relaţiile de conversie.
n
U ies = − RI , I = ∑ I i ,
i =1
unde curenţii Ii au valori nenule numai pentru acele comutatoare pentru care bi = 1 ,
aşa încât vom putea scrie în general
U ref
I i = −bi , i = 1,...n
2i R
! Rezultă deci
n
I = − ∑ 2 −i R −1U ref bi ,
i =1
n
U ies = U ref ∑ 2 −i bi
i =1
! Semnul tensiunii de ieşire este dat de semnul tensiunii de referinţă, deci

schema lucrează ca un convertor unipolar. Ea necesită un număr mare de
rezistenţe într-o plajă de valori cu atât mai mare cu cât n este mai mare. Având
valori diferite acestea au variaţii diferite cu temperatura si apar dificultăţi în
realizarea sub forma integrată a circuitului.
! Alte surse de erori sunt rezistenţele finite ale comutatoarelor şi tensiunea de
decalaj a amplificatorului operaţional, care conduce la o eroare de offset.
1/6
1.4.2 Convertor cu reţea de rezistenţe R-2R
! În schema din figura 6 se utilizează o reţea de rezistoare având doar două

valori: R şi 2R.
♦ Se verifică uşor că o proprietate a reţelei R-2R este că rezistenţa văzută
spre dreapta din partea stângă a oricărui nod este egală cu R.
♦ Curenţii din braţele verticale ale acestei reţele sunt dirijaţi fie spre un
sumator analogic, fie la masă, prin intermediul unor comutatoare analogice
comandate de variabilele logice bi .
♦ În baza proprietăţii amintite mai sus se pot determina simplu curenţii
aplicaţi comutatoarelor bi. Într-adevăr, în fiecare din nodurile reţelei R-2R
are loc o divizare în două părţi egale a curentului incident, aşa încât
Fig. 6.
U ref
Io = − ,
R
I 1 = 0,5I o ,
I 2 = 0,5I 1 = 2 − 2 I o ,
..........
I n = 2 −n I o
! Curentul I se obţine prin însumarea curenţilor aferenţi comutatoarelor ce se
află pe poziţia 1, deci
n U ref n
I = ∑ I i bi = − ∑b 2 i
−i
,
i =1 R i =1
n
U ies = − RI = U ref ∑ bi 2 −i
i =1
1/7
! Utilizând doar două valori de rezistenţe, schema se pretează mult mai bine la
o realizare sub formă integrată. De aceea, pe baza acestei scheme se realizează o
gamă largă de CAN integrate (eventual mai puţin amplificatorul operaţional, dar
incluzând rezistenţa de reacţie R), ca AD 7520 (Analog Devices).
1.4.3. Convertoare cu comutare în curent
! Comutarea în curent este frecvent utilizată, în special atunci când se doreşte o

viteză ridicată. Sunt posibile două variante:
♦ cu generatoare de curenţi egali;
♦ cu generatoare de curenţi ponderaţi.
! În schema din figura 7 se utilizează generatori de curenţi egali şi o reţea R-2R

inversată.
Fig. 7.
! Pentru stabilirea relaţiei de conversie, vom proceda prin superpozitie.
♦ (1) Presupunând b1=1, bi=0 pentru i ≠ 1 .
Generatorul I0 debitează pe o rezistenţă egală cu R, aşa încât:
U ies1 = IoR
♦ (2) Presupunând b2=1, bi=0 pentru i ≠ 2 , rezultă schema echivalentă din

fig. 8.
1/8
Fig. 8
După aplicarea teoremei lui Thevenin, în schema din figura 8 b,

U ies2 = 0,5I o R
♦ (3) În general, dacă bk=1, bi=0 pentru i ≠ k :

U iesk = 2− k + 1IoR
deci
n n n n
U = ∑ biU ies i = ∑ 2 − i+ 1
RIobi = 2RIo ∑2 −i
bi = U ref ∑ 2− ibi
i= 1 i= 1 i= 1 i= 1
unde
U ref = 2RIo
! În schema prezentată, se utilizează deci generatori de curenţi egali, iar
însumarea lor se face ponderat, cu ajutorul reţelei R-2R.
! Comutatoarele de curent se realizează de regulă în tehnologii bipolare rezultând

comutatori de viteză ridicată.
! O altă posibilitate constă în însumarea unor generatoare de curenţi ponderaţi

(de exemplu convertorul integrat DAC 08).
1/9
MEE2 Cap.2: Convertoare Analog-Numerice
2. CONVERTOARE ANALOG-NUMERICE (CAN)
! Fie o tensiune U ∈ [0,U ref ), U ref > 0 ⇒ poate fi reprezentată cu ajutorul unei
serii de puteri de forma:
∞
U = U ref ∑ 2i bi , bi ∈ {0,1}
i =1
! înseamnă că U poate fi reprezentat, în principiu, exact, în raport cu Uref, prin
secvenţa binară (b1, b2, ....) de lungime, în general, infinită.
! În realitate semnalul trebuie aproximat astfel încât să poată fi reprezentat cu un
număr finit de biţi.
2.1 Erori de cuantizare
! Sunt două posibilităţi de aproximare:

• - trunchiere;
• - rotunjire.
! Ca urmare a aproximării respective rezultă o “eroare de cuantizare“.
! Operaţia de cuantizare pote fi realizată
• cu pas constant (cuantizare uniformă) sau
• cu pas variabil (cuantizare neuniformă)
! În echipamentele de măsură se foloseşte practic în exclusivitate cuantizarea
uniformă, de aceea ne vom referi numai la acest caz.
2.1.1. Erori în cazul aproximării prin “trunchiere“
! Se reţin efectiv primii n biţi

n n
U t = U ref ∑ 2 −i bi = ∆U ∑ 2 n−i bi = N∆U
i =1 i =1
unde ∆U = Q = 2 − n U ref reprezintă pasul de cuantizare, iar

n
N = ∑ 2 n −i bi .
i =1
2/1
Fig.1. Eroarea de trunchiere
! Eroarea de trunchiere este, evident, o aproximare prin lipsă (fig. 1a).

∞
et = U t − U = −U ref ∑ 2 − i bi
i =1 + n
are valorile extreme:
et max = 0,
∞
1
et min = −U ref ∑ 2 − i bi = −U ref 2 − n −1 1 − 2 −1 = −U ref 2 − n = −Q
i =1+ n
! Se vor analiza caracteristicile statistice ale erorii, considerată ca o variabilă

aleatoare. Se presupune o densitate de probabilitate uniformă a erorii în
intervalul [-Q, 0), (fig. 1b).
♦ Valoarea medie:
∞ 0
1 Q
E( e t ) = ∫ p ( e t ) e t de t = ∫ et
Q
de t = −
2
−∞ −Q
♦ Valoarea medie pătratică:

0
1 2 Q 2 et2 0 Q2
E( et2 ) = ∫ et det = =
−Q
Q 12 3 − Q 3
♦ Varianţa
Q 2 Q 2 Q 2 2 −2 n 2
σ t2 = E[et − E( et )]2 = E( et2 ) − [E( et )]2 = − = = U ref
3 4 12 12
2.1.2 Erori în cazul aproximării prin rotunjire
! Faţă de aproximarea prin trunchiere, în acest caz se mai adună o unitate pe

poziţia cea mai puţin semnificativă, dacă primul bit neglijat, bn +1 , ar fi fost 1. ⇒
valoarea rotunjită se poate exprima prin
2/2
 n −i 
U r = U t + ∆Ubn +1 = U ref  ∑ 2 bi + 2 − n bn +1 
 i =1 
Fig. 2. Eroarea prin rotunjire
! Caracteristica arată ca în figura 2a, în care se observă că tranziţiile au loc de

această dată la valorile 0,5∆U , 1,5∆U ,..., ( 2 n − 2 + 0,5)∆U .
! Spre deosebire de aproximarea prin trunchiere, valoarea rotunjită este uneori
mai mare, alteori mai mică decât cea exactă.
! Eroarea de rotunjire va fi
 − n −1
∞ ∞

er = U r − U = U ref 2 bn +1 − U ref ∑ 2 bi =U ref  2 bn +1 − ∑ 2− i bi 
−n −i
i = n +1  i = n +1 
! Valorile ei extreme sunt
er max = U ref 2 − n −1 = 0,5Q
∞
er min = −U ref ∑ 2 − i = −U ref 2 − n − 2 (1 − 0,2) −1 = −0,5Q
i = n +1
! Se va presupune o densitate de probabilitate uniformă în intervalul (-Q/2,
Q/2).Rezultă următoarele valori medii
0,5Q
−1
E(e r ) = ∫Q e r de r = 0
− 0,5Q
0,5Q 0,5Q
e r3 Q2
E( e r2 ) = ∫ Q −1 e r2 de r = =
− 0,5Q
3Q 12
− 0,5Q
Q2
σ r2 = E( e r2 ) = .
12
2/3
! Observaţii.
♦ Eroarea de trunchiere se caracterizează printr-o valoare medie negativă,
echivalentă cu o componentă continuă suprapusă peste semnal, în timp ce
eroarea de rotunjire are valoare medie nulă.
♦ Dispersiile sunt aceleaşi în ambele cazuri.
2.2 Relaţia de conversie
! Valoarea trunchiată sau rotunjită se poate exprima în mod exact cu un număr n

de biţi.
♦ în cazul trunchierii,
Ut  U 
= = Nt ,
∆U  ∆U 
n
N t ,n = ∑ 2 n − i bi , bi ∈ {0,1}
i =1
♦ în cazul rotunjirii,
Ur  U 
= + bn +1 = N r
∆U  ∆U 
! În cazul convertoarelor bipolare, dacă limitarea numărului de biţi este făcută
prin trunchiere şi se utilizează codul “binar deplasat”:
 1 
U + 2 U ref  n
 = N t = ∑ 2 bi
n −i

 ∆U  i =1
 
sau
U  n
 ∆U 
 
= N t − 2 n −1
= − 2 n −1
(1 − b1 ) + ∑
i=2
2 −i bi
! Dacă limitarea numărului de biţi este făcută prin rotunjire,
 1 
U + 2 U ref  n

∆U
 + bn +1 = N r = ∑ 2 n −i bi
  i =1
 
U  n
 ∆U  = N r − 2 n −1
− b n +1 = − 2 n −1
(1 − b1 ) + ∑
i =2
2 −i bi − bn +1
2/4
! Eroarea de cuantizare poate fi echivalată cu un zgomot suprapus peste

semnal.⇒ este caracterizată de un set de parametrii statistici ⇒ sunt însă
necesare ipoteze suplimentare referitoare la caracteristicile spectrale ale
zgomotului. Vom accepta următoarele ipoteze:
♦ zgomotul este alb, având densitatea spectrală de putere N (ω ) = σ 2 ,
constantă în toată banda de frecvenţă. ⇒ două eşantioane de zgomot luate
la momente diferite sunt necorelate.
♦ - zgomotul este independent faţă de semnalul cuantizat.
! Ambele ipoteze sunt discutabile. De exemplu:
♦ în cazul unui semnal continuu, eroarea este constantă, deci componenta
continuă nu are un caracter de zgomot.
♦ în cazul unui semnal aleator modelul este mai apropiat de realitate
2.3 Număr efectiv de biţi
! Practic, în cazul sistemelor de conversie, în afara zgomotului de cuantizare,

datorat CAN, va exista şi un zgomot analogic. Acesta provine
• pe de o parte din zgomotul suprapus în mod inevitabil peste semnalul
de intrare şi
• pe de altă parte din zgomotul propriu al amplificatoarelor ce preced
conversia.
! Notând cu σ a2 varianţa acestuia, rezultă că varianţa zgomotului total σ t2 este:
σ t2 = σ c2 + σ a2
! Pentru caracterizarea raportului semnal/zgomot total în sistemele de conversie şi
prelucrare numerică a semnalelor se utilizează numărul efectiv de biţi, nef. Pentru
a defini această noţiune se porneşte de la expresia dedusă mai înainte a varianţei
zgomotului de cuantizare
2
Q 2 U ref
σ c2 = =
12 2 2 n12
! Se presupune că se aplică la intrare un semnal sinusoidal ce ocupă toată gama
convertorului, deci are amplitudinea şi valoarea eficace date de :
1
U = 0,5U ref , U ef = U ref
2 2
aşa încât
2/5
2 U ef 8U ef2 2
= 2n = σ c2
2 12 3 2 2 n
! Vom explicita n din relaţia de mai sus:
2 2 2
2 U ef 2  U ef   U ef  2
2 = 2n
, 4 n
=   ⇒ n = log 4   + log 4

3 σ c2 3 σc   σc  3
S-a obţinut în acest fel o formulă care dă numărul de biţi necesari pentru un
convertor, astfel încât să se realizeze un raport semnal/zgomot de cuantizare
impus.
! Înlocuind în relaţia de mai sus varianţa zgomotului de cuantizare cu varianţa
zgomotului total, se obţine mărimea numită număr efectiv de biţi :
2
 U ef  2
n ef = log 4   + log 4

 σt  3
! Rezultă deci că numărul efectiv de biţi al unui sistem de conversie real se poate
defini ca fiind numărul de biţi al unui sistem de conversie fără zgomot analogic,
caracterizat prin acelaşi raport semnal/zgomot total ca şi sistemul real. Relaţia de
definiţie de mai sus mai poate fi prelucrată în felul următor:
U ef2 2 σ c2  σ a2 
n ef = log 4 + log 4 = − log 4 2 1 +  + log 4 2 =
σ c2 + σ a2 3 U ef  σ2  3
 c 
U ef2 2  σ a2 
= log 4 + log 4 − log 4 1 + 2 
σ c2 3  σ 
 c 
deci
 σ a2 
n ef = n − log 4 1 + 2 
 σ 
 c 
! Se obţine astfel o legătură între numărul efectiv de biţi al sistemului şi numărul

de biţi al convertorului analog-numeric. Termenul de sub logaritm arată cu cât
scade numărul efectiv de biţi faţă de n, ca urmare a zgomotului analogic.
! Evident, nef<n, cu atât mai mult cu cât σ a este mai mare faţă de σ c . Ne
propunem să reprezentăm numărul efectiv de biţi în funcţie de raportul zgomot
analogic/semnal.
! Se pot obţine reprezentări asimptotice utilizând următoarele aproximări:

2/6
2 2
• Pentru σ a << σ c ⇒n ef ≅ n
2 2
• Pentru σ a = σ c ⇒n ef = n − log 4 2 = n − 0,5
2 2
• Pentru σ a >> σ c
2 2
σ a2  U ef  2 σ2 2 σ
n ef ≅ n − log 4 2 = log 4   + log 4 − log 4 a2 =log 4 − log 4  a

 U ef

σc  σc  3 σc 3  
nu mai depinde de n, astfel încât mărirea numărului de biţi ai CAN nu mai
conduce la o îmbunătăţire a numărului efectiv de biţi al sistemului.
♦ Graficul reprezentând numărul efectiv de biţi în funcţie de raportul zgomot
analogic / semnal este dat în figura 3. Cu linie îngroşată sunt reprezentate
caracteristicile asimptotice deduse mai sus.
Fig. 3.Numărul efectiv de biţi
! Unele instrumente sunt prevăzute cu diferite sisteme de prelucrare numerică

(mediere, filtrare numerică) ce au drept efect îmbunătăţirea raportului s/z la
ieşire faţă de cel de la intrare. Rezultă ca urmare după aceste prelucrări un număr
efectiv de biţi mai mare decât cel al convertorului analog-numeric de la intrare.
Acest câştig poate fi valorificat majorând numărul de biţi cu care lucrează
etajele ce urmează, inclusiv convertorul numeric-analog de la ieşire.
2.4 Principalele tipuri de convertoare analog numerice
! Există în prezent o mare varietate de scheme de conversie analog-numerică.

Alegerea uneia din ele se face pornind de la principalele cerinţe impuse în
aplicaţia concretă (viteză, precizie, cost, consum, complexitate). Convertoarele
utilizate în instrumentele de măsură pot fi clasificate în două mari categorii:
2/7
- CAN integratoare - lente, precise, ieftine – frecvent folosite în voltmetrele

numerice, motiv pentru care vor fi prezentate în capitolul referitor la măsurarea
tensiunilor şi a curenţilor.
- CAN neintegratoare - rapide, relativ scumpe şi de regulă mai puţin precise
decât primele. Sunt preferate în cazurile în care principala cerinţă este viteza, de
exemplu în cazul osciloscopului numeric.
2.5 Convertoare analog-numerice neintegratoare

Pot fi împărţite în două mari categorii:
! cu reacţie; - cu aproximări succesive;
- cu rampă în trepte;
! fără reacţie ; - cu rampă liniară;
- paralel;
- - serie;
- paralel-serie.
2.5.1 Convertoare cu aproximări succesive
COMP
+ T SC CC
_ D RAS
Q1……Qn W
Uin RM
b1…….bn
Uc REF
CNA
Fig. 4. Convertorul cu aproximări succesive

- RAS - registru de aproximări succesive
- COMP – comparator;
- CAN – convertor numeric analog;
- REF – sursa de referinţă a CAN;
- RM – registru de memorie.
2/8
! Mod de funcţionare:
♦ Registrul de aproximări succesive este un bloc logic specific acestui tip de
convertor. El funcţionează secvenţial, cu tactul aplicat la intrarea T.
♦ Pe intrarea SC (start conversie) se aplică semnalul de comandă pentru
începerea unui ciclu de conversie, iar D este o intrare de date.
♦ Registrul de aproximări succesive generează pe ieşirile Q1 ,..., Q n numerele
N după un anumit algoritm.
♦ După primirea semnalului SC=1, pe frontul primului impuls de tact, se
pune bitul cel mai semnificativ Q1=1 şi Q i = 0 , pentru i ≠ 1 .
♦ Valoarea corespunzătoare a tensiunii Uc , generată de CAN, este aplicată
comparatorului şi comparată cu tensiunea de intrare, Uin.
♦ Pe următorul tact, semnalul de la ieşirea COMP, aplicat pe D, este memorat
în Q1, rămânând astfel până la sfârşitul ciclului de conversie, iar Q2=1.
♦ Procesul continuă până la epuizarea celor n biţi. Sfârşitul conversiei este
semnalizat prin semnalul “conversie completă”, CC=1.
Fig. 5. Organigrama de funcţionare a convertorului
! Operaţiile cuprinse între punctele a şi b se execută pe durata unui tact, ta-b =T

(ciclul de tact).
! Un ciclu de conversie tCONV va avea minimum n tacte, tCONV = n T. Uneori se
prevede un tact în plus pentru înregistrarea rezultatului final şi iniţializări.
2/9
! O schemă posibilă de RAS: are la bază un registru de deplasare, RD, care

lucrează pe frontul pozitiv al tactului CLK, deci pe frontul negativ al tactului T.
La fiecare tact, informaţia de la ieşirea unei celule se transferă în celula
următoare.
Fig. 6. Schemă posibilă de generare a RAS
! Prima celulă are drept intrare DRAS=INIT:

( )
INIT = Q R1 + Q R 2 + ..........QRn +1 + SC = Q R1 Q R 2 .......Q Rn +1 SC
! Se observă:
♦ va exista INIT=1 numai după golirea completă a registrului RD (Qi=0,
i=1......n+1) şi aplicarea comenzii start conversie (SC=1).
♦ dacă INIT =0, în n+1 tacte registrul se goleşte, oricare ar fi conţinutul lui
iniţial. Rezultă că în registru se poate afla în starea 1 cel mult o celulă (una
din ieşiri). Unitatea se va deplasa, în continuare, dintr-o celulă în alta, până
când registrul se goleşte.
! Pentru explicarea funcţionării vom porni din momentul când INIT=1.
♦ Pe primul tact, secvenţa (10…0) se aplică CNA ⇒ rezultatul comparării se
traduce prin semnalul COMP ⇒ va fi memorat în bistabilul D aferent
primului bit pe următorul front pozitiv ⇒ starea acestui bistabil nu se va
mai schimba pe durata ciclului de coversie.
2/10
♦ Un interval de timp egal cu T, perioada tactului, este disponibil pentru

CNA şi COMP. Evident, trebuie deci ca T>tCNA+tCOMP , unde tCNA este
timpul de conversie al convertorului numeric-analog, iar tCOMP, timpul de
stabilire al comparatorului.
♦ Când unitatea ajunge în ultima celulă (n+1) a registrului, se setează un
bistabil SR care generează semnalul CC. Frontul pozitiv al semnalului CC
poate fi folosit pentru stocarea datelor într-un registru.
Fig. 7. Funcţionarea schemei de generare a RAS
! Convertorul prezentat este cu comparare (însumare) în tensiune. Privit ca un

sistem cu reglare automată, el tinde să minimizeze tensiunea de eroare aplicată
la intrarea comparatorului, deci să aducă Uc la o valoare căt mai apropiată de
Uin. Lucrul acesta se poate realiza în limitele erorii de cuantizare.
! Deoarece deseori sunt disponibile CNA rapide cu ieşire în curent, există şi CAN
cu comparare (însumare) în curent (fig. 8). Conform ideii expuse mai înainte,
sistemul va acţiona în sensul de a minimiza tensiunea de eroare, deci
U in = RI 0
Fig. 8. Convertoare cu comparare în curent
2/11
! Precizia acestui tip de convertor este determinată de

• calitatea CNA,
• precizia tensiunii de referinţă, URef
• calitatea comparatorului.
! Timpul de conversie este dat de t CONV = ( n + 1)T ,
! Frecvenţa de tact maximă este determinată de viteza CNA şi a comparatorului.
! Prin structura sa este adecvat realizării sub formă integrată. Există RAS-uri
integrate, de exemplu AM 2502-3 (8 biţi), AM 2504 (10 biţi), după cum există şi
convertoare complete într-o capsulă. În formă integrată, monolitică sau hibridă,
se realizează CAN de 8-14 biţi cu timpi de conversie cuprinşi de regulă în
domeniul 5 − 40 µs .
! Exemple de asemenea convertoare produse de firma Analog Devices:
• AD774- convertor de 12 biţi şi timp de conversie 8µs .
• AD670- convertor de 8 biţi şi timp de conversie 10µs . O
particularitate a acestui circuit este faptul că nu necesită semnal de
tact. Acesta este realizat din semnalul de start conversie, trecut printr-
o linie de întârziere, realizată cu porţi logice, având atâtea secţiuni,
câte impulsuri de tact sunt necesare pentru o conversie completă.
2.5.2 Convertoare cu rampă în trepte
! Un convertor mai ieftin ⇒ înlocuind registrul de aproximări succesive cu un

bloc logic de control, (BLC) mult mai simplu (figura 9).
! Mod de funcţiobnare:
♦ odată cu aplicarea comenzii ‘start conversie’ (SC), bistabilul SR trece în
starea 1 şi deschide poarta P ce permite accesul impulsurilor de tact către
numărător.
♦ numărătorul începe să numere pornind din starea 0, iar numărul respectiv
este aplicat pe intrările convertorului numeric-analog.
♦ la ieşirea conv. Numeric analog va rezulta deci o tensiune de forma unei
rampe în trepte.
♦ procesul continuă până când tensiunea Uc depăşeşte nivelul Uin .
♦ in momentul când acest nivel a fost depăşit, comparatorul trece în starea 1
şi resetează bistabilul. ⇒ se blochează poarta P şi se opreşte accesul
impulsurilor de tact către numărător. Totodată se semnalează sfârşitul
2/12
conversiei prin semnalul CC şi se transferă conţinutul numărătorului în

registrul de memorie RM (figura 10).
CC S T
_ S Se
R Q
+
COMP
CLR
NUM
CLK
Q1……Qn W
Uin RM
b1…….bn
Uc REF
CNA
Fig. 9. Convertor cu rampă în trepte
Uc
Uin
SC
CC
Fig.10. Funcţionarea convertorului cu rampă în trepte
! Timpul de conversie este dependent de tensiunea Uin, conform relaţiei

U in
tCONV = T
∆U
2/13
! Valoarea maximă este de 2nT , deci creşte exponenţial cu numărul de biţi. Cum
alegerea perioadei tactului T este supusă aceloraşi restricţii ca în cazul
convertorului cu aproximări succesive, rezultă că în general, acest convertor
este mai lent, mai simplu, deci mai ieftin şi comparabil ca precizie cu
convertorul cu aproximaţii succesive.
2.5.3 CAN cu rampă liniară (convertor tensiune-timp)
Fig. 11. CAN cu rampă liniară
♦ GTLV este un generator de tensiune liniar variabilă comandat ⇒ generează
o rampă liniară crescătoare începând de la nivelul -UfM, pe durata cât
tensiunea de comandă are nivel logic 0.
♦ Bucla formată de COMP3, MS şi bistabilul D are rolul de a permite
pornirea acestei tensiuni atunci când se aplică un front pozitiv pe intrarea
SC, şi oprirea, când s-a atins nivelul UfM.
♦ Panta TLV este m=UfM/T.
! În figurile 12a şi 12b sunt date formele de undă în cazurile U x < 0 şi respectiv
U x > 0 . Din analiza acestora rezultă următoarele concluzii:
♦ durata deschiderii porţii P este în ambele cazuri dată de
Ux
t p = t 2 − t1 = m −1 U x = T
U fM
deci circuitul efectuează o conversie tensiune-timp.
2/14
♦ - ieşirea bistabilului D din partea superioară a schemei va avea nivel logic 0

dacă tensiunea convertită este negativă şi 1 dacă aceasta este pozitivă, deci
ea indică semnul tensiunii.
Fig. 12. Formele de undă în cazurile U x < 0 şi respectiv U x > 0 .
! În continuare problema se reduce la măsurarea numerică a unui interval de timp.

♦ Numărătorul NUM numără impulsurile date de un generator de tact GI pe
durata cât poarta P este deschisă.
♦ Dacă frecvenţa tactului este fr=1/Tr, numărul de impulsuri contorizate de
numărător pe durata deschiderii porţii, tp, este
tp T Ux
Nx = =
Tr Tr U fM
♦ La cap de scară, U CS = U fM , pentru un convertor lucrând cu n biţi,
inclusiv bitul de semn,
T
N xCS = = 2 n −1 − 1
Tr
! Rezultă deci un timp de conversie tconv=2T=2(2n-1-1)Tr. Frecvenţa tactului poate

fi mai mare decât în cazul convertoarelor cu reacţie prezentate mai înainte, fiind
limitată în principal de viteza de lucru a numărătorului. De exemplu, pentru 8
biţi şi fr=10 MHz, Tr = 0,1 µs , rezultă t conv = 2 ⋅ 127 ⋅ 0,1 µs = 25,4 µs , ceea ce
corespunde unui convertor cu performanţe medii în ceea ce priveşte viteza.
2/15
! Rezoluţia ∆U x se obţine din

T ∆U x
1=
Tr U fM
deci este
Tr
∆U x = U fM
T
! O rezoluţia bună implică:
• o frecvenţă de tact fr mare şi
• panta UfM/T mică.
! Precizia este determinată de:

• liniaritatea tensiunii liniar variabile şi precizia pantei acesteia;
• precizia şi stabilitatea frecvenţei fr;
• calitatea comparatoarelor COMP1,2.
2.5.4 CAN paralel
! Convertoarele paralel sunt, din punct de vedere al concepţiei, cele mai simple şi
sunt totodată cele mai rapide. În figura 13 este prezentată schema unui asemenea
convertor de trei biţi.
Fig. 13. CAN paralel pe trei biţi
! Cu ajutorul divizorului format din cele 8 rezistoare se realizează tensiunile de

prag pentru cele 7 comparatoare. Acestea sunt: 1/16Uref, 3/16
Uref.............13/16Uref. Se mai poate eventual utiliza un al optulea comparator,
având drept prag tensiunea 15 / 16U ref , cu scopul sesizării depăşirii.
2/16
! .Semnalele de la ieşirile comparatoarelor indică nivelul tensiunii în aşa-numitul

“cod termometric”, ineficient din punct de vedere al numărului de biţi utilizaţi.
În consecinţă va fi necesară o logică de decodare, care realizează trecerea la trei
biţi.
! Precizia convertorului este determinată de calitatea comparatoarelor şi de
precizia cu care sunt realizate pragurile. Aceasta din urmă, este, la rândul ei
dependentă de precizia realizării divizorului rezistiv.
! Dezavantajul major al schemei constă în numărul mare (2n - 1), de
comparatoare de mare viteză . Aceasta implică şi consumuri foarte mari.
! Utilizând această tehnică, se realizează în prezent convertoare de cel mult 6-8
biţi, de viteză mare (timpi de conversie de zeci de nanosecunde) utilizate pentru
achiziţia semnalului în osciloscoapele numerice, sistemele video, instalaţii radar.
Ca exemplu, circuitul AD9002, produs de Analog Devices, este un convertor de
8 biţi, cu o rată de conversie maximă de 150 Meşantioane/secundă.
2.5.5 CAN paralel-serie
! Având în vedere complexitatea ridicată a convertoarelor paralel în cazul în care

este necesar un număr mai mare de biţi, se pot realiza combinaţii de 2-4
asemenea convertoare, fiecare lucrând pe maximum 4-5 biţi.
! O asemenea schemă este dată în figura 14, unde se realizează un convertor de 8
biţi, utilizând două convertoare paralel de 4 biţi. Primul CAN generează primii 4
biţi (cei mai semnificativi) ai rezultatului.
Fig. 14. Realizarea unui convertor de 8 biţi cu 2 convertoare paralel cu 4 biţi
! Valoarea cuantizată pe 4 biţi este apoi aplicată unui CNA, şi rezultatul este
scăzut din semnalul iniţial, evaluându-se în acest mod eroarea de cuantizare.
! La efectuarea acestei scăderi, semnalul de intrare va trebui să fie întârziat cu un
timp egal cu timpul de conversie al primului CAN. Eventual, se poate renunţa la
2/17
această întârziere, dacă se utilizează un circuit de eşantionare-memorare la

intrare, care să menţină semnalul aplicat la intrarea convertorului constant pe
durata unei conversii.
! În continuare, eroarea rezultată după prima conversie este şi ea cuantizată în al
doilea convertor, care generează ultimii 4 biţi ai rezultatului. În acest mod se
obţine un convertor de 8 biţi utilizând 30 de comparatoare, în loc de 255, câte ar
fi fost necesare în varianta paralel. Evident, şi timpul de conversie va fi mai
mare, el incluzând de două ori timpul necesar unui CAN, plus timpul de
conversie al CNA.
! Un exemplu de asemenea convertoare este familia AD7820, 7821, convertoare
de 8 biţi în două etape, lucrând la circa 1MHz. Un convertor mai rapid este
AD9049, lucrând cu 9 biţi, la o frecvenţă maximă de 30MHz.
2.5.6 Convertoare de tip pipe-line
! În general timpul de conversie al unui convertor analog numeric este definit ca

intervalul de timp scurs din momentul eşantionării semnalului analogic până la
generarea codului numeric corespunzător N.
! În multe aplicaţii ne interesează mai mult perioada cu care poate fi eşantionat
semnalul, decât întârzierea cu care este generată ieşirea. În schemele prezentate
până acum, cei doi timpi erau practic identici (se poate prelua un nou semnal
numai după ce s-a terminat prelucrarea semnalului precedent).
! O categorie de convertoare de mare viteză utilizează principiul “pipe-line”,
bazat pe mai multe convertoare, prelucrând simultan eşantioane succesive ale
semnalului. Pe această cale se obţin convertoare cu o perioadă de eşantionare de
câteva ori mai mică decât timpul propriu-zis de realizare a unei conversii. Altfel
spus, convertorul introduce o întârziere mai mare decât perioada de eşantionare.
! La limită, acestea pot fi convertoare de 1 bit (comparatoare), conform schemei
din fig. 15.
♦ Schema acestui convertor de n biţi funcţionează în n tacte.
♦ Cele n secţiuni ale convertorului sunt separate prin circuite de eşantionare/
memorare (E/M). Acestea eşantionează simultan semnalele prezente la
intrările lor.
♦ Primul CAN compară semnalul de intrare cu 2 −1U ref .
2/18
♦ CNA care urmează preia bitul dat de CAN şi generează, la rândul lui o
tensiune egală cu 0 sau cu 2 −1U ref , după cum bitul de intrare are valoarea 0
sau 1.
♦ Această valoare se scade din semnal, iar “reziduul” astfel obţinut se aplică
etajului următor, care îl compară cu 2 −2 U ref , şi aşa mai departe.
♦ Ca urmare, la primul tact, în prima celulă se obţine primul bit; la tactul al
doilea se obţine în celula a doua bitul al doilea, iar în prima celulă MSB al
următorului eşantion, şi aşa mai departe.
Fig. 15. CAN realizat cu comparatoare
♦ Perioada tactului, determinată de timpul de conversie al unei celule, poate

avea valori reduse.
♦ Perioada de eşantionare este dată de acest tact, dar rezultatul referitor la o
conversie se obţine la ieşirea logicii de reordonare după n tacte.
♦ Configuraţia de mai sus corespunde unui convertor de tip serie.
! În figura 16 este dată o schemă în care se utilizează mai multe secţiuni de 4 biţi
(configuraţie paralel-serie).
Fig. 16. CAN paralel serie
2/19
♦ Numărul total de biţi obţinuţi nu este totuşi egal cu numărul de secţiuni

înmulţit cu 4. Aceasta deoarece la fiecare din treptele ce urmează după
prima este necesară o operaţie de corecţie care consumă un bit.
♦ Astfel, dacă în schema din figura 16 se utilizează 3 secţiuni, numărul de biţi
obţinuţi va fi 4+3+3=10.
♦ Necesitatea operaţiei de corecţie rezultă
• în primul rând din faptul că fiecare din secţiuni lucrează cu
aproximare prin trunchiere, aşa încât reziduul să fie în permanenţă
pozitiv, iar convertorul, în ansamblu, lucrează cu aproximaţie prin
rotunjire.
• în al doilea rând, fiecare din convertoarele paralel de 4 biţi poate fi
afectat de o eroare de nelinearitate, ce poate eventual depăşi pasul de
cuantizare. Eroarea respectivă poate fi corectată prin adăugarea bitului
suplimentar.
! Pentru a ilustra această idee, să considerăm un convertor cu două secţiuni, prima

de 4 biţi, a doua de 5 biţi. La ieşirea primului CAN se obţine valoarea trunchiată
la 4 biţi incluzând însă şi o anumită eroare de neliniaritate. Notând cu U
valoarea exactă a semnalului de intrare, semnalul la ieşirea primului CAN
corespunde valorii
U t + enl (4 ) = U + et + enl (4 )
unde et < 0 reprezintă eroarea de trunchiere la 4 biţi, iar enl (4 ) este eroarea de
neliniaritate a primului convertor. După CAN, care are o precizie
corespunzătoare unui convertor de 8 biţi, se obţine prin scădere
U − (U + et + enl (4 )) = − et − enl (4 )
! După a doua conversie se obţine
− et − enl (4 ) + e(8)
unde e(8) reprezintă eroarea totală a convertorului al doilea. Prin adunarea
celor două rezultate se obţine
(U + et + enl (4 )) + (− et − enl (4 ) + e(8)) = U + e(8)
! Este posibil ca et + enl (4 ) să depăşească nivelul ∆U al primului convertor de 4
biţi. De aceea, este necesar un bit suplimentar la a doua conversie, pentru a
putea corecta eroarea primei conversii.
2/20
! Ca exemplu se poate da familia de convertoare AD 9220, 9221, 9223, realizate

de Analog Devices. Acestea realizează o conversie de 12 biţi utilizând trei
secţiuni de 4,5 şi 5 biţi, la frecvenţe de eşantionare maxime de1,5-10 MHz.
Combinaţie de mai multe CAN lucrând în paralel, decalat în timp
! Există cazuri când nici viteza realizată de un convertor paralel nu mai este
suficientă. In asemenea cazuri pot fi utilizate combinaţii de convertoare paralel
lucrând în paralel, dar cu intrările decalate în timp. Un exemplu este reprezentat
de convertorul ultrarapid din osciloscopul numeric HP54111 (Hewlett-Packard),
care realizează o frecvenţă de eşantionare de1 GHz, deci un timp de conversie
de 1 ns (figura 17).
Fig. 17. Convertorul din osciloscopul numeric HP54111
! Se utilizează 4 convertoare foarte rapide paralel, cu o construcţie mai specială cu

un timp de conversie de circa TCONVi= 4 ns. Ele sunt precedate de circuite de
eşantionare /memorare, comandate pe rând prin semnalele S /H i. Acestea
eşantionează semnalul pe durata cât se aplică pe intrarea de comandă nivel logic
“1” şi menţin la ieşire valoarea memorată a semnalului pe durata cât semnalul de
comandă este pe nivel “0”. Pentru a se realiza viteza necesară sunt realizate în
tehnologia GaAs.
♦ Timpul de eşantionare (starea S) s-a presupus inclus în TCONVi. În această
situaţie TCONV=0,25 TCONV i.
♦ Cele 4 semnale S /H i cu perioadă 4T sunt formate pornind de la un tact de
perioadă T şi sunt decalate în timp, ca în figura 19.
2/21
Fig. 18. Realizarea celor 4 semnale S /H i
♦ Rezultatele obţinute la ieşirile celor 4 convertoare sunt selectate pe rând de

un multiplexor, ale cărui semnale de selecţie sunt comutate cu perioada T şi
reţinute într-un registru de stocare.
♦ Între semnalele S /H i şi tactul din care sunt formate acestea vor exista
nişte mici întârzieri datorate timpilor de propagare. În plus, aceste întârzieri
pot să nu fie riguros egale.
♦ Aceste variaţii ale momentelor de eşantionare pot provoca erori mari în
amplitudine în cazul unor semnale cu viteză de variaţie foarte mare (de
frecvenţă mare). Pentru a evita această sursă de erori se utilizează un circuit
S/H comun, de foarte mare viteză, la intrare, comandat de un singur tact
(acela de perioadă T). S/Hi eşantionează semnale reţinute la momentele
corecte de S/H, astfel încât eventualele decalaje în timp ale semnalelor S/Hi
nu mai contează.
Variantă de achiziţie bazată pe memorare analogică
! O variantă ieftină şi de o viteză relativ ridicată (100 Meşant/s) combină

memorarea analogică la viteză mare, utilizând o memorie CCD (cu transfer de
sarcină), urmată, de o conversie relativ lentă (convertor cu aproximări succesive)
Vom avea în vedere, ca exemplu, sistemul de achiziţie al osciloscopului 2430
(Tektronix).
! Într-un dispozitiv CCD semnalul este memorat prin intermediul sarcinii electrice
ce poate fi transferată de la intrare în celulele respective. Citirea se face prin
transferul spre exterior a acestei sarcini. În cazul de faţă se utilizează celule
2/22
lucrând cu un tact cu 4 faze (4 porţi)/ celulă. Cu celulele respective se constituie

o arie ca în figura19. Semnalul este mai întâi adiţionat prin porţile din grupul A.
Fig. 19. Convertoare realizate cu dispozitive CCD
! Acesta lucrează în 16 tacte ca un registru de deplasare.

♦ La fiecare tact principal, semnalul de intrare este eşantionat şi sarcina
respectivă este introdusă în prima celulă. Sarcina preexistentă în celula 1
trece în 2 ş.a.m.d.
♦ După 16 tacte informaţia din celulele A este transferată în prima linie a
zonei B.
♦ În fine, după ce se umple şi această zonă, sarcina din linia 33 a zonei B
este transferată în C.
♦ După umplerea memoriei informaţia din C este extrasă cu un tact mai lent
şi aplicată unui CAN cu aproximări succesive şi stocată într-o memorie
numerică.
♦ Capacitatea totală de memorie este de 33 x 16 = 528 eşantioane. Se
utilizează două asemenea dispozitive, rezultând o capacitate de 1056
eşantioane (de fapt utilizaţi pentru memoria de semnal sunt numai 1028).
2/23
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric
3. OSCILOSCOPUL NUMERIC
3.1 Introducere. Schema bloc
! Conceput iniţial ca un instrument destinat doar vizualizării semnalelor, deci creării

unei imagini calitative, osciloscopul a fost unul dintre ultimele instrumente care s-a
încadrat în tendinţa de trecere spre instrumente numerice.
! Osciloscopul numeric a apărut din necesitatea de a face şi acest instrument apt pentru a
fi inclus într-un sistem automat de măsură controlat de un calculator.
• Acest instrument îmbină principiul osciloscopului cu eşantionare cu
posibilităţile de memorare numerică a imaginii.
• La aceasta se adaugă facilităţile largi oferite de posibilitatea de prelucrare
numerică a informaţiei achiziţionate, cu ajutorul unui microcalculator
încorporat.
ACy PAy MVY CNA ADy

A
MUX CAN MA
MVX CNA ADx
ACy PAy μC
B MVZ CNA G
At AS,CF BT 1
Fig.
Trg.Ext
Fig.1. Schema bloc a osciloscopului numeric
! Structura osciloscopului numeric:

♦ Osciloscopul este prevăzut cu două canale, fiecare având atenuator calibrat (ACy)
şi preamplificator (Pay) propriu, deci vor exista reglaje separate pentru
coeficienţii de deflexie şi poziţia pe verticală.
♦ Din preamplificatoare se extrag semnalele pentru sincronizarea internă.
♦ Ieşirile preamplificatoarelor se aplică unui convertor analog-numeric (CAN) prin
intermediul unui multiplexor analogic (MUX).
♦ În cazul unor osciloscoape de viteze mai mari se pot utiliza şi convertoare
separate pentru cele două canale.
♦ Semnalul numeric rezultat după conversie este stocat într-o memorie rapidă,
memoria de achiziţie(MA).
3/1
♦ Această memorie este citită la anumite intervale de timp de către

microcalculatorul aparatului ( µC ).
♦ În partea de jos a schemei este blocul de sincronizare şi baza de timp. Se poate
utiliza sincronizare internă, cu unul din cele două canale, sau externă, cu
semnalul Trg.Ext.
♦ Circuitele notate cu AS şi CF reprezintă amplificatorul semnalului de
sincronizare şi circuitul de formare, la fel ca în cazul osciloscopului analogic.
♦ Baza de timp (BT) este controlată cu un oscilator cu cuarţ, de mare stabilitate şi
are şi rolul de a genera impulsurile ce comandă eşantionarea şi conversia.
♦ Partea din dreapta a schemei este blocul de afişaj. S-a considerat cazul unui afişaj
de tip clasic pentru un osciloscop, în care semnalul util este aplicat pe plăcile de
deflexie pe verticală, iar pentru deplasarea pe orizontală se foloseşte un semnal
de baleiaj.
♦ La unele osciloscoape moderne se utilizează sistemul de afişaj cu rastru, specific
monitoarelor TV. În acest caz, o importanţă deosebită capătă semnalul de control
a strălucirii, aplicat pe grilă (G), care conţine de fapt informaţia utilă.
3.2 Achiziţia semnalului în osciloscopul cu eşantionare
! Ca şi în cazul osciloscopului analogic, este necesară crearea unei referinţe (origini) de

timp. ⇒ se realizează prin compararea nivelului semnalului cu un nivel reglabil -
nivelul triggerului.
Fig. 2. Generarea impulsurilor de triggerare
♦ Semnalul pentru trigger se ia din partea analogică a osciloscopului (înainte de

CAN).
♦ Când nivelul semnalului este egal cu cel al triggerului, pe frontul semnalului
selectat (+ sau -) se generează un impuls sincro (SY).
♦ După aceea, un interval de timp, care în cadrul osciloscopului analogic
corespundea cursei directe şi reţinerii, impulsurile SY, chiar dacă mai sunt
generate, nu au efect (sunt invalidate).
♦ Un alt impuls SY valid se poate genera numai după trecerea acelui timp
3/2
! Un ciclu sincro (CS) reprezintă un interval de timp, cel mult egal cu intervalul de timp
dintre două impulsuri SY valide, asociat unui singur impuls SY valid. Reciproc, unui
impuls SY valid îi corespunde un singur CS.
! Un CS poate să conţină:
• o zonă pretrigger (înainte de impulsul SY)
• o zonă posttrigger (după impulsul SY)
! Durata de timp asociată unui CS, va fi notată cu Ta şi va mai fi numită “fereastră de
achiziţie”. Este intervalul în care se iau eşantioanele necesare reprezentării imaginii (în
realitate procesul de eşantionare este de obicei continuu).
! Numărul de eşantioane corespunzător ferestrei de achiziţie va fi notat cu Na (lungimea
înregistrării - record lenght).
! Fereastra de timp vizualizată, reprezintă zona vizualizată din semnal a cărei durată va
fi notată cu Tv. Evident Tv ≤ Ta .
! De exemplu, să presupunem că pentru reprezentarea semnalului pe ecran sunt necesare
NS puncte. Considerăm NS=512 puncte deci, dacă graticula are Nx diviziuni, putem
alege dimensiunea desfăşurării pe orizontală de NS’=500 eşantioane (50
eşantioane/diviziune), 12 eşantioane rămânând în afara caroiajului marcat. Rezultă:
Tv = N x C x = N ' s Ti
unde Ti reprezintă intervalul de timp între două eşantioane alăturate reprezentate pe
ecran.
Moduri de achiziţie
! Există două moduri de achiziţie:

♦ Eşantionare în timp real (real-time-sampling).
• Achiziţia unei imagini vizualizate are loc într-un singur ciclu sincro.
• Dezavantaj: necesită o achiziţie foarte rapidă în cazul semnalelor de
frecvenţă foarte mare,
• Avantaj: permite achiziţia (memorarea) semnalelor într-o singură trecere
(single-shot).
• Acest mod de lucru este foarte util pentru semnalele nerepetitive.
! Eşantionare în timp dilatat (echivalent) (repetitive samping, equivalent time sampling).
• Se poate aplica numai semnalelor repetitive.
• Achiziţia unei imagini are loc într-un număr uneori foarte mare de cicluri de
sincro (este echivalentul osciloscopului analogic cu eşantionare).
• Reuniunea ciclurilor sincro necesare constituirii unei imagini va fi numită
ciclu de achiziţie.
• În cazul osciloscoapelor cu eşantionare în timp real, noţiunile “ciclu de
achiziţie” şi “ciclu sincro” sunt echivalente.
3/3
3.3 Prelucrări de semnal în cazul osciloscoapelor cu eşantionare
! Urmăresc:
♦ realizarea unei densităţi corespunzătoare de puncte pe ecran, pentru a se asigura
continuitatea imaginii, în condiţiile în care numărul de eşantioane achiziţionate de
care se dispune este mic - Nd<Ns (interpolarea);
♦ îmbunătăţirea raportului semnal/zgomot ( mediere, filtrare numerică);
♦ punerea în evidenţă a unor impulsuri foarte scurte existente pe forma de undă
(modul de lucru anvelopă).
3.3.1 Interpolarea
! Pentru un osciloscop cu eşantionare în timp real, ar fi normal ca Ti=Ts, deci

eşantioanele reprezentate să fie chiar eşantioanele achiziţionate. Vom avea deci:
N C
Ts = Ti = x x
N 's
! La schimbarea lui Cx, Ts se modifică în mod corespunzător. De exemplu, pentru
C x = 1ms/div, N x = 10, N ' s = 500 :
10 ⋅ 1 1
Ts = ms = 20μs, fs = = 50kHz
500 Ts
! În principiu este posibil ca Na=Ns şi atunci Ta=Tv dar, frecvent, Na>Ns şi Ta>Tv pentru a
da posibilităţi mai mari de reprezentare a semnalului pretrigger. Există însă situaţii în
care relaţia Ti=Ts nu mai poate fi respectată.
N 's
! Din relaţia de mai sus ar rezulta că f s = , deci fs creşte când Cx scade.
N xCx
1
♦ Dar fs nu poate fi mărit peste o anumită valoare f smax = . ⇒ Rezultă că
Ts min
N xCx
pentru Cx mic, este posibil ca Ti = < Ts min . ⇒ Cum Ts nu mai poate fi
N 's
micşorat la micşorarea în continuare a lui Cx, el rămâne constant la valoarea
Ts = Ts min .
♦ Fie Cxm valoarea minimă a coeficientului de deflexie pentru care:
N x C xm
= Ts min
N 's
1
♦ Pentru un coeficient de deflexie C x = C xm , numărul de eşantionate
N
achiziţionate este:
N x C xm N ' s
= < N 's
NTs min N
3/4
Rezultă că
Cx N x N C
Ti = , Ts = Ts min = x xm ,
N 's N 's
deci
Cx 1
Ti = T s = Ts
C xm N
♦ De exemplu: pentru osciloscopul 468 Tektronix, fsmax=25MHz (Tsmin=40 ns).
Rezultă
N' 500
C x min = Ts min ⋅ s = 40 ⋅ ns = 2 µs/div
Nx 10
♦ Pentru coeficienţi de deflexie mai mici vor fi disponibile mai puţin de N ' s puncte,
după cum urmează:
− C x = 1μs/div ⇒ N = 2 ⇒ numărul de puncte disponibile
N ' s / 2 = 256 ;
− C x = 100 ns/div ⇒ N = 20 ⇒ numărul de puncte disponibile
N ' s / 20 = 25,6 ;
− C x = 10 ns/div ⇒ N = 200 ⇒ numărul de puncte disponibile
N ' s / 200 = 2,56 ;
! Altă situaţie poate să apară când imaginea este memorată cu un anumit C xmem > C xm ,
iar apoi se doreşte extinderea imaginii memorate (deci micşorarea valorii Cx,
1
C x = C xmem ). ⇒ Aceasta înseamnă că din fereastra de timp vizualizată la
N
memorare, Tvmem, se va vizualiza numai o parte,
1
Tv = C x N x = C xmem N −1 N x = Tvmem
N
♦ Dar numărul de eşantioane disponibile în această fereastră nu mai este
1
N s = Tvmem Ts−1 ci N d = Tv Ts−1 = N s .
N
♦ În ambele cazuri, pentru a păstra caracterul de continuitate al imaginii vizualizate,
trebuie realizată o interpolare.
N
♦ Aceasta presupune unirea celor s puncte disponibile prin curbe continue, după
N
N
o anumită regulă, sau realizarea restului de puncte N s − s necesare pentru ca
N
imaginea să aibă cele Ns puncte necesare şi unirea lor cu o curbă continuă.
3/5
Fig. 3. Interpolarea liniară
! Tehnici de interpolare
♦ interpolare liniară, adică prin unirea punctelor respective prin segmente de
dreaptă. (figura 3). Procedeul se poate aplica dacă numărul de puncte disponibil
nu este prea mic.
♦ Interploare de bandă limitată ⇒porneşte de la ideea că semnalul este de bandă
limitată. Această ipoteză se poate justifica prin aceea că osciloscopul numeric (ca
şi cel analogic) are oricum banda limitată. Prin urmare, dacă vrem să vizualizăm
semnale de bandă mai largă decât aceea a osciloscopului, ele vor fi oricum
denaturate.
Interpolarea de bandă limitată
! Problema se pune în felul următor:

• dispunem de eşantioanele x(nTs)=x(nNTi);
• dorim să refacem toate eşantioanele de tipul x(mTi).
Fig. 4 Interpolarea de bandă limitată pentru N=5
! Dacă x(t) este de bandă limitată, teorema eşantionării oferă o soluţie a problemei. Să
admitem condiţiile de bandă limitată:
X (ω ) = 0, ω > ω M
! Spectrul semnalului eşantionat cu perioada Ts va fi:
∞
1 2π
X e (ω ) = ∑ X (ω − nΩ s ), Ts =
Ts n = −∞ Ωs
1 1 1
! Dacă ω M < Ωs ⇒ fM < fs = (frecvenţa Nyquist), atunci
2 2 2Ts
3/6
1  1 1 
X e (ω ) = X (ω ) pentru ω ∈  − Ω s , Ω s  ,
Ts  2 2 
ceea ce sugerează că semnalul x(t) poate fi reconstituit din eşantioanele sale printr-o
filtrare trece jos, cu un filtru cu frecvenţa de tăiere ω M < ω t < Ω s − ω M (figura 5).
Fig. 5. Refacerea semnalului din cel eşantionat
! în domeniul timp, x(t) se poate reprezenta sub forma unei serii:

∞
1
x (t ) = ∑ x (nTs )sincω t (t − nTs ), ω t = Ω s
n = −∞ 2
deci eşantioanele x(mTi) se pot determina
∞
x (mTi ) = ∑ x (nNTi )sincω t (m − nN )Ti
n = −∞
! Formula de mai sus este valabilă numai în ipoteza semnalului de bandă limitată,
fM<0,5fs. În caz contrar spectrele alăturate din figura 5 se suprapun (fenomenul de
aliere spectrală) şi nu mai este posibilă separarea spectrului prin filtrare. De exemplu:
♦ condiţia e îndeplinită pentru semnale sinusoidale de frecvenţă fM<0,5fs;
♦ condiţia nu e îndeplinită, în principiu, de un impuls (sau o succesiune periodică
de impulsuri) ale căror spectre sunt teoretic infinite.
! Problemă: Nu dispunem, în realitate decât de un număr finit de eşantioane (Na), de
exemplu n ∈ [0, N a ] , deci semnalul reconstituit poate fi cel mult obţinut prin
trunchierea seriei.
N a −1
y (t ) = ∑ x (nTS )sincω t (t − nTs )
n =0
N a −1
y (mTi ) = ∑ x (nNTi )sincω t (m − nN )Ti
n =0
! Se pune problema în ce măsură y (mTi ) ≈ x (mTi ) . Evident, deoarece:
3/7
1, k = 0
sincω t kTs = 
0, k ≠ 0
Fig. 6
y (nTs ) = x (nTs ) sau y (mTi ) = x (mTi ) pentru m=kN,

deci reconstituirea nu afectează valorile din punctele de eşantionare propriu-zise. În
rest, limitarea numărului de eşantioane poate fi privită ca eşantionarea semnalului:
x ' (t ) = x (t ) ⋅ w(t )
1, t ∈ [0, Ta )
unde w(t ) =  ⇒ fereastra dreptunghiulară de achiziţie.
0, t ∉ [0, Ta )
! Evident, în interiorul ferestrei de achiziţie cele două semnale sunt identice, dar spectrul
semnalului x’(t) este dat de convoluţia:
X ' (ω ) = X (ω ) ∗ W (ω )
şi este cunoscut că produsul de convoluţie a două spectre, ambele de bandă limitată,
X 1 (ω ) = 0, pentru ω < ω1 şi X 1 (ω ) = 0, pentru ω < ω 2 , are banda mai largă decât
cele două spectre, şi anume ω1 + ω 2 . În cazul de faţă
ωTa
W (ω ) = Ta sinc ,
2
! Rezultă spectru teoretic infinit. Dacă vom considera semnificativi primii l lobi, rezultă
2π
frecvenţa maximă a spectrului ferestrei este l ⋅ , aşa încât lărgimea de bandă a
Ta
2π
semnalului trunchiat este ω M + l > ω M . Pentru ca refacerea semnalului să fie
Ta
aproximativ corectă trebuie ca:
2π π fs 1
ωM + l< = ωt , fM < −l
Ta Ts 2 Ta
deci se constată o diminuare a frecvenţei maxime a semnalului. De aceea, practic,
frecvenţa maximă a unui osciloscop nu este 0,5fsmax ci mai mică. De exemplu, în
1
cazul osciloscopului 468, fsmax=25 MHz, iar f M = f s max = 10 MHz .
2,5
3/8
! Să vedem în continuare care ar fi modalitatea practică de realizare a interpolării. Vom

defini semnalul v(nTi), având perioada de eşantionare Ti, obţinut din x (nTs ) prin
introducerea de eşantioane nule:
 x (nTi ), pentru .n = kN ,
v (nTi ) =  ⇒ v (kTs ) = x (kTs ), k ∈ Ζ
0, pentru n ≠ kN
Fig. 7 Spectrul semnaluli eşantionat
! Deoarece eşantioanele lui v(t) sunt identice cu ale lui x(t), Ve (ω ) ≡ X e (ω ) Dar v este
eşantionat cu perioada Ti, aşa încât spectrul său e periodic cu perioada
2π
Ω' s = = NΩ s .
Ti
Ts
! Pentru a obţine eşantioanele lui x(t) cu o perioadă Ti = trebuie să extragem din
N
spectrul Ve (ω ) numai porţiunile centrate pe frecvenţele kΩ' s = kNΩ s , adică
X (ω − kΩ' ) . Intuitiv, aceasta se poate realiza cu un filtru numeric de tip trece-jos
lucrând la frecvenţa de eşantionare 1/Ti.
! Altfel, aplicând teorema eşantionării:

∞
y (mTi ) = ∑ x (nNTi )sincω t (m − nN )Ti =
n = −∞
∞ ∞
= ∑ v (lTi )sincω t (m − l )Ti = ∑ sinc(ω t lTi )v ((m − l )Ti )
l = −∞ l = −∞
! Aceasta reprezintă însă convoluţia secvenţelor v(lTi) şi s(lTi):
y = v∗s
unde
 π T   π 
s (nTi ) = sinc(nω t Ti ) = sinc n ⋅ s  = sinc n 
 Ts N   N
! Dacă introducem transformatele z
3/9
Z{y (nTi )} = Y (z ), Z{v (nTi )} = V (z ), Z{s (nTi )} = S (z )

Y (z ) = S (z )V (z ),
! Dar
∞
S ( z) = ∑ s(nTi ) z − n
n = −∞
iar în domeniul frecvenţă:
∞
S ( e jωTi ) = ∑ s(nTi )e − jnωT i
n = −∞
∞
reprezintă o dezvoltare în serie Fourier de forma ∑ An e − jnωT
i
a unei funcţii
n = −∞
2π
periodice de variabilă ω şi cu perioada de repetiţie ω r = . Se poate verifica uşor
Ti
2π 2π
că această funcţie are forma din figura 8, unde ω r = =N = Ω' s
Ti Ts
Fig. 8. Spectrul semnalului s(t)

! Într-adevăr:
ωr ωe
1 2 ATi 2
∫ H (ω )⋅ e
jnωTi jnωTi
An =
ωr
dω =
2π ∫e dω =
ωr ωe
− −
2 2
jn
ωe
Ti − jn
ωe
Ti
ωe
sin n Ti
ATi e 2 −e 2 ATi 2
= = ⋅2 =
2π jnTi 2π nTi
ATi ω 
= ω e sinc e nTi 
2π  2 
! Identificând cu An:
ATi ω 
ω e sinc e nTi  = sinc(nω t Ti ) ⇒ ω e = 2ω t ,
2π  2 
ATi π T T
⋅ 2ω t = 1 ⇒ A = ⋅ S = S = N
2π Ti π Ti
3/10
! Rezultă că procesul de interpolare este echivalent cu o filtrare numerică a semnalului

v(nTi) cu un filtru numeric trece-jos având funcţia pondere
h (nTi ) = s (nTi ) = sinc(nω t Ti ), n ∈ Ζ . Filtrul numeric respectiv ar fi un filtru de tip
RII.
Fig. 9. Caracteristica de frecvenţă reală
! În realitate, aşa cum s-a arătat, nu se dispune de o infinitate de eşantioane pentru

v(nTi), aşa încât semnalul filtrat este v ' (t ) = v (t ) ⋅ w(t ) . În plus, în mod normal, se
utilizează un filtru RFI care să aproximeze caracteristica ideală H (ω ) . Ca urmare,
caracteristica de frecvenţă nu va mai fi perfect dreptunghiulară, rezultând oscilaţii atât
în banda de trecere cât şi în cea de oprire, şi o zonă de trecere finită între cele două
benzi.
! Funcţia pondere se poate obţine prin trunchierea funcţiei s(nTi):

h( nTi ) = s (nTi )w' (nTi )
unde w' (nTi ) este tot o funcţie fereastră, de exemplu o fereastră dreptunghiulară:
1, n ∈ [− p, p ]
w' (nTi ) = 
0, n ∉ [− p, p ]
! Deci se va calcula y(mTi):
p
y (mTi ) = ∑ sinc(ω t lTi )v' (m − l )Ti
l =− p
! Desigur, cu cât p este mai mare, cu atât caracteristica de frecvenţă se apropie de una
ideală, dar este necesar un timp de calcul mai mare. Operaţiile aritmetice sunt efectuate
de microcalculator, iar înmulţirile iau un timp relativ lung.
! Existenţa oscilaţiilor pe caracteristica de frecvenţă conduce la o anumită variaţie a

amplitudinii semnalului refăcut, în funcţie de frecvenţă, chiar pentru frecvenţe ce
satisfac condiţia Nyquist. Ele pot fi reduse utilizând o altă fereastră w(t), caracterizată
printr-o trecere graduală, în locul ferestrei dreptunghiulare.
! Răspunsul la impuls se poate caracteriza prin unele oscilaţii deoarece în acest caz nu
e îndeplinită condiţia de bandă limitată. Uneori, pentru reducerea acestora, se folosesc
alte tipuri de filtre trece jos pentru interpolare, în locul unuia ideal, având o
caracteristică de frecvenţă cu o variaţie graduală (de exemplu, caracteristica
3/11
gaussiană). Caracteristica de frecvenţă ne mai fiind dreptunghiulară, va avea loc o

oarecare scădere a amplificării cu frecvenţa când ne apropiem de 0,5fS. Altfel, se poate
introduce la intrare un FTJ (filtru antialiere) cu frecvenţa de tăiere apropiată de
0,5fSmax, în ideea ca răspunsul la impuls să fie apropiat de al unui osciloscop analogic.
3.3.2 Medierea
! Este o operaţie prin care se urmăreşte creşterea raportului semnal / zgomot, pornind
de la premisa periodicităţii semnalului.
! Operaţia se efectuează pe un număr M de cicluri de achiziţie succesive. Putem diviza

fereastra de vizualizare într-un număr NS de celule temporale, caracterizate prin
momentele de eşantionare t 0 , t 0 + Ts , t 0 + 2Ts , ..., t 0 + ( N s − 1)Ts . Vom nota
eşantionul corespunzător celulei temporale k din ciclul de achiziţie i cu xi [k ] (figura
10). Operaţia de mediere se face separat, pentru fiecare celulă temporală.
Fig. 10. Eşantioanele corespunzătoare celulelor temporale 1,2 ..., k, ...
! Procedeul cel mai direct constă în medierea în ferestre fixe, de lungime M (de obicei
M=2K). Aceasta înseamnă că pentru fiecare celulă temporală k se efectuează:
M
1
m[k ] = ∑ xi [k ]
M i =1
! Să punem în evidenţă îmbunătăţirea raportului semnal / zgomot prin acest procedeu.
Putem exprima un eşantion prin
xi [k ] = ui [k ] + ni [k ]
unde
♦ ui [k ] reprezintă eşantioanele de semnal. Dacă vizualizăm un semnal periodic şi
imaginea este sincronizată, valorile lui ui [k ] sunt practic aceleaşi în toate
ciclurile de achiziţie, deci ui [k ] = U = const. pentru un k dat.
♦ ni [k ] reprezintă eşantioanele de zgomot (zgomot de cuantizare + zgomot
analogic). Ca urmare
3/12
M M M
1 1 1
m[k ] = ∑ ui [k ] + ∑ ni [k ] = U + ∑ ni [k ]
M i =1 M i =1 M i =1
! Puterea instantanee corespunzătoare semnalului înainte de mediere este U2 şi rămâne
tot U2 şi după mediere.
! Puterea corespunzătoare zgomotului înainte de mediere ( )

este σ n2 = E ni2 [k ] ,
presupunând că zgomotul nu are componentă continuă, ( E(ni ) = 0 ) şi nu depinde de i
(presupunând că zgomotul este staţionar). După mediere, vom avea:
2
 1 M  1 M
2
σ no = E ∑ ni [k ] = 2 ∑ E ni [k ]n j [k ] ( )
 M i =1  M i , j =1
! Presupunând însă că zgomotul de intrare este alb, eşantioanele de zgomot luate la
momente diferite sunt necorelate, astfel încât:
( )
E ni [k ]⋅ n j [k ] = 
( )
 E ni2 [k ] = σ n2 , pentru i = j
0, pentru i ≠ j
M
1 1
2 ∑ n
2
σ no = σ 2 = σ n2
M i =1M
! Vom nota cu I raportul dintre rapoartele semnal / zgomot la ieşire şi intrare:

U2
2
σ no σ n2
I= = =M
U2 2
σ no
σ n2
Se constată deci o îmbunătăţire de M ori a acestui raport.
! Procedeul poate fi utilizat cu succes pentru vizualizarea unor semnale înecate în

zgomot şi, în general, pentru mărirea numărului de biţi efectivi (figura 11).
Fig. 11. Efectul operaţiei de mediere
! Fizic, explicaţia este evidentă. Deoarece semnalul este cel care declanşează triggerul,
deci este într-o relaţie fixă în raport cu acesta, componenta semnalului este aceeaşi de
la o achiziţie la alta pentru un semnal repetitiv. Zgomotul aleator nu are însă o relaţie
fixă cu momentele de declanşare a impulsului SY, astfel încât eşantioanele de zgomot
se schimbă de la un ciclu de achiziţie la altul, putând fi unele pozitive, altele negative.
3/13
Pe măsură ce numărul de eşantioane prelucrate creşte, prin prelucrare se tinde către

valoarea medie, presupusă nulă.
! Ca urmare a medierii se îmbunătăţeşte şi rezoluţia. Pentru exemplificare să

presupunem că s-ar utiliza un convertor CAN de 2 biţi, cu rezoluţie de 0,25V, lucrând
cu rotunjire, cu nivele:
00 ---- 0 V
01 ---- 0,25V
10 ---- 0,5 V
11 ---- 0,75 V
Fig. 12. Exemplu CAN 2 biţi
♦ Dacă, în realitate, semnalul este la jumătatea distanţei dintre două nivele, de

exemplu 0,25+0,125=0,375V şi peste el este suprapus un zgomot, atunci CAN va
decide cu aceeaşi probabilitate (01)=0,25 sau (10)=0,5V.
1 1
♦ Prin medierea celor două valori rezultă (01 + 10) = (11) .
2 2
♦ În binar, pentru efectuarea corectă a operaţiei de împărţire la 2 va trebui să se
aloce un bit suplimentar, astfel încât cele 4 nivele de intrare se vor considera 000,
1
010, 100 şi 110, iar în urma împărţirii cu 2 rezultă (110) = (011) şi astfel apare
2
şi al 3-lea bit.
♦ Pentru a se fructifica avantajul obţinut, se va lucra cu un CNA la ieşire cu mai
mulţi biţi decât CAN de la intrare.
♦ Rolul zgomotului în acest proces de îmbunătăţire a rezoluţiei este esenţial. În
absenţa lui, CAN ia de fiecare dată aceeaşi decizie şi prin mediere se obţine
acelaşi lucru. Acesta este motivul pentru care în unele sisteme se introduce un
mic zgomot controlat (în literatura engleză numit “dither”)
! Dezavantajul medierii în ferestre fixe constă în aceea că trebuie să se aştepte de

fiecare dată un număr de M cicluri de achiziţie până să se obţină o nouă imagine pe
ecran. În acest fel sunt greu de urmărit eventualele schimbări ale semnalului.
! Este de dorit un procedeu de mediere care să ofere o imagine la fiecare achiziţie. Un

asemenea procedeu este medierea în ferestre glisante. În cele ce urmează, pentru
simplificarea notaţiei, vom scrie xi [k ] = xi (nu vom mai specifica elementul temporal).
La fiecare ciclu de achiziţie se efectuează, pentru fiecare celulă temporală, media
eşantioanelor achiziţionate în ultimele M cicluri de achiziţie
1 M −1
mi = ∑ xi −k
M k =0
3/14
! Dezavantajul metodei, în comparaţie cu metoda ferestrei fixe, constă în necesitatea de

memorie suplimentară. Într-adevăr, în cazul precedent, acumularea celor M eşantioane
corespunzătoare unei celule temporale se făcea într-o singură celulă de memorie, în
care se toca suma parţială.
Fig. 12. Medierea cu ferestre glisante
! În cazul de faţă, trebuie stocate toate cele M eşantioane aferente unei celule temporale,
calculul făcându-se pe baza formulei de recurenţă:
1 M −1 1 1
mi +1 = ∑
M k =0
xi +1− k = mi +
M
xi + 1 −
M
xi − M +1
! Un compromis rezonabil între cerinţele apărute mai sus este realizat prin utilizarea
algoritmului de mediere continuă definit prin:
i −1 1
mi = mi −1 + xi , pentru i < M
i i
M −1 1
mi = mi −1 + xi , pentru i ≥ M
M M
! Să demonstrăm mai întâi că pentru i<M, algoritmul ne dă media pe i eşantioane. Într-

adevăr,
1 1 1
m1 = x1 , m 2 = m1 + x 2 = (x1 + x 2 )
2 2 2
! Conform metodei inducţiei complete, presupunem proprietatea adevărată pentru i-1
1 i −1
mi −1 = ∑xj
i − 1 j =1
! Rezultă
i − 1 1 i −1 1 1 i
mi = ∑ x j + i xi = i ∑ x j
i i − 1 j =1 j =1
! Pentru a vedea ce se întâmplă pentru i ≥ M , să presupunem că se aplică un salt de
amplitudine U la i=M, xi=0 pentru i<M, xi=U pentru i ≥ M . Să luăm o nouă origine
de timp (deci de numerotare a eşantioanelor) începând cu momentul i=M. Aplicând
transformata Z relaţiei de recurenţă:
M −1 1
mi = mi −1 + xi
M M
3/15
se obţine
M − 1 −1 1
M (z ) = z M (z ) + X (z )
M M
1
X (z )
1 z
M (z ) = M = ⋅ X (z )
M − 1 −1 M M −1
1− z z−
M M
! Dar semnalul de la intrare este o treaptă, cu transformata X(z):

Uz
X (z ) =
z −1
1 z Uz
M (z ) = ⋅ ⋅
M M −1 z −1
z−
M
1 i −1 1 U z i −1
2πj C∫ 2πj C∫ M 
mi = z M ( z ) dz = dz =
M −1
z − (z − 1)
 M 
 i +1
 M −1 
      M − 1  i +1 
U  1  M  
= − = U 1 −   
M M −1 M −1  
  M  
1 − M 1−
M 
 
! Vom pune exponenţiala din expresia de mai sus sub forma
i +1
 M −1
  = exp[− α (i + 1)],
 M 
unde
(i + 1)ln1 − 1 
 = −α (i + 1)
 M 
 1  −1 1
− α = ln1 −  ≅ −
 M  M 2M 2
1  1  1 1 1
α= 1 + = ≅ =
M  2M  M  0,5  M − 0,5
M 1 − 
1  M
1+
2M
aşa încât
  1 + i 
mi = U 1 − exp − 
  M − 0,5 
3/16
! Datorită acestui mod de variaţie, acestei medieri i se mai spune mediere

exponenţială.
! Constatăm că o variaţie a eşantionului din celula temporală k, ajunge să apară cu
valoarea sa U aproape integrală pe ecran după un număr de cicluri de achiziţie. Dacă
U = U ref a sistemului de conversie şi impunem o eroare de cel mult ∆U = 2 − n U ref ,
rezultă:
 1+ i  −n
exp − ≤2 ,
 M − 0,5 
i +1
≥ n ln 2,
M − 0,5
i ≥ ( M − 0,5)n ln 2 − 1 = 0,7( M − 0,5)n − 1
De exemplu, pentru n=8 biti, i ≥ 5,6( M − 0,5) − 1 ≅ 5M .
Fig. 13. Comparaţie ntre metodele de mediere continuă, respectiv cu fereastră glisantă
! Comportarea faţă de zgomot, în cazul medierii continue, nu diferă mult faţă de cea
prezentată în cazul ferestrei fixe, pentru acelaşi M.
♦ Avantajul faţă de medierea în fereastră glisantă constă în faptul că introducerea
medierii nu necesită mărirea substanţială a capacităţii memoriei de achiziţie,
decât eventual cu o celulă (pentru contorul i).
♦ Medierea impune însă mărirea numărului de biţi de memorie aferentă unui
eşantion (altfel ar rezulta depăşire la însumare).
! Trebuie subliniat că prin mediere se prelucrează eşantioane din cicluri de achiziţie

succesive. Procedeul nu afectează în consecinţă banda osciloscopului sau timpul de
creştere al răspunsului la impuls.
3.3.3 Modul de lucru “anvelopă“
! Acest procedeu se introduce pentru a permite vizualizarea unor impulsuri foarte

scurte, de durată mai mică decât perioada de eşantionare corespunzătoare
coeficientului de deflexie selectat.
3/17
! Vom presupune C x > C xm . În modul de lucru anvelopă, eşantionarea nu se mai face

cu frecvenţa respectivă, ci cu frecvenţa maximă, fsmax, indiferent de Cx. În consecinţă,
numărul de eşantionări în fereastra de vizualizare este mai mare decât NS.
! De exemplu, dacă Cx=MCxm numărul de eşantioane luate este Nt=MNS.

♦ Nu se memorează decât NS eşantioane în memoria de achiziţie.
♦ Eşantioanele luate se grupează câte 2M, formând în total NS/2 grupuri.
♦ Pentru fiecare grup se stochează în memorie numai eşantionul de valoare maximă
şi cel de valoare minimă din grup, deci în total NS eşantioane.
♦ În plus, procedeul de extragere a anvelopei se poate extinde şi pe mai multe
cicluri de achiziţie (ca şi medierea), numărul de achiziţii fiind reglabil şi cu
posibilitatea de lucru pe un număr infinit de achiziţii (căutând în permanenţă
eşantionul maxim şi cel minim pentru fiecare celulă temporală vizualizată).
♦ Acest mod de lucru permite descoperirea unor variaţii rapide (impulsuri scurte
existente peste semnal, eventual cu apariţie puţin frecventă). (figura 14)
Fig. 14. Modul de lucru pe anvelopă
! Modul de lucru anvelopă mai poate fi utilizat pentru a evita erori grosolane în
interpretarea unor imagini ce apar în unele cazuri.
! Să presupunem că dorim să vizualizăm un semnal sinusoidal de frecvenţă f=1/T şi că

iniţial, necunoscând forma semnalului, coeficientul de deflexie CX este ales prea mare,
astfel încât Ti>0.5T. Eşantioanele vizualizate sunt:
cos nωTi = cos n( 2kπ − ωTi ) = cos nω ′Ti
2π π 2π
unde ω ′ = k − ω . Este posibil ca 0 < ω ' < ω , adică k < ω < k . De exemplu,
Ti Ti Ti
pentru k=1, aceasta se întâmplă dacă
Ti < T < 2Ti ,

! Aceste eşantioane corespund deci şi unei sinusoide de frecvenţă mai mică decât cea
reală, lucru sugerat în figura 15a.
3/18
a. b.
Fig. 15
! În modul de lucru de lucru anvelopă, imaginea apare ca o bandă luminoasă, aşa cum
ar fi ea şi pe un osciloscop obişnuit (figura 15b), evitând o interpretare eronată a
imaginii vizualizate.
3.3.4 Filtrarea numerică
! În cazul în care osciloscopul este utilizat pentru semnale cu o lărgime de bandă mică
în raport cu fn=fs/2, se poate utiliza un FTJ numeric, care să lase practic semnalul util
nemodificat, reducând însă zgomotul total şi mărind în acest fel numărul efectiv de
biţi.
! Dacă presupunem că zgomotul este alb, deci are o densitate spectrală de putere
constantă în frecvenţă, iar filtrul este un FTJ ideal, cu banda ft, atunci puterea
zgomotului este redusă în raportul ft/fn, în timp ce puterea semnalului rămâne
neschimbată, dacă acesta nu are componentele spectrale de frecvenţă mai mare ca ft.
! Dacă, de exemplu, ft/fn=1/4, rezultă o îmbunătăţire de 4 ori a raportului semnal zgomot,

deci un bit efectiv câştigat în plus.
! Această operaţie de filtrare se face asupra eşantioanelor corespunzătoare unui ciclu

de achiziţie. De obicei se utilizează un filtru RFI nerecursiv - efectuând o operaţie de
tipul:
M
y[k ] = ∑ h[i ]x[k − i ]
i =−M
h[i] reprezintă coeficienţii filtrului şi, totodată, coeficienţii funcţiei pondere, iar
M
H ( z) = ∑ h[k ]z −k
k =− M
reprezintă funcţia de transfer. Comportarea în domeniul frecvenţă se obţine punând
z = e jωTs :
M
H ( e jωTs ) = ∑ h[k ]e − jkωT s
k =−M
! Pentru a avea un FTJ cu câştig unitar în banda de trecere, trebuie ca
M
H (e j0 ) = ∑ h[k ] = 1
k =−M
3/19
! În cazul în care la intrare avem zgomot alb n[i ], cu valoare medie nulă şi cu varianţa
( )
E n 2 = σ 2 , pentru zgomotul de la ieşire avem:
M
no [k ] = ∑ h[i ]n[k − i ]
i=−M
( [k ]) = ∑ E(h[i ]n[k − i ]h[ j ]n[k − j ]) =

M
E no2
i, j = − M
( )
M M
= ∑ h 2 [i ]E n 2 [k − i ] + ∑ h[i ]h[ j ]E(n[k − i ]n[k − j ])
i =−M i, j = − M
i≠ j
! Dacă zgomotul este alb, atunci eşantioanele de zgomot sunt necorelate astfel încât:
σ 2 i = j
E(n[i ]n[ j ]) = 
0 i ≠ j
! Puterea medie a zgomotului la ieşire este deci
M
σ o2 = σ 2 ∑ h 2 [i ]
i=−M
! Ca exemplu, să considerăm un filtru de lungime 3, deci M=1:
M
h[1] = h[- 1] = 0,25, h[0] = 0,5, ∑ h[i ] = 1,
i=− M
σ o2 = σ i2 = (0,25 + 0,0625 + 0,0625) = 0,375σ i2
rezultând o reducere a zgomotului în raport 3/8, deci o creştere în raportul 8/3 a raportului
S/Z.
Fig. 17. Caracteristica FTJ numeric.
! Evident, filtrul respectiv nu e un filtru ideal, el conducând la o anumită reducere şi a

frecvenţelor utile. Într-adevăr, caracteristica sa este:
H (e jωTs) = 0,25e− jωTs + 0,25e jωTs + 0,5 = 0,(
51+ cosωTs)
reprezentată în figura 17.
3/20
3.4. Blocuri funcţionale ale osciloscopului cu

eşantionare în timp real
3.4.1 Blocul de achiziţie a semnalului
! În figura 18 este dată schema-bloc a secţiunii de achiziţie a osciloscopului 468

Tektronix.
la AS
ACYA PAYA
RT0
CAN
POZ.Y Cy
COMUT
la AS
CONV
ACYB PAYA
POZ.Y Cy COM ADD
RAM1
RT1 RT3
DI
Qi
COMP WE
ADRi BB
A
B AQC
MIN T3
A>B
. NUM.ADR RT-AF Di Qi
IADR
MAX T4
A>B
A
B
ADRi
RT2 COMP RT4 WE
Qi
T1 Di
T2 74S37
RAM2
3/21 21
Fig. 18. Schema-bloc a secţiunii de achiziţie a osciloscopului 468 Tektronix.
• Acest bloc permite achiziţia a două canale, cu posibilitatea de a lucra în modul de

lucru NORMAL sau ANVELOPĂ.
• Pentru fiecare canal există atenuatoare calibrate şi preamplificatoare separate.
Ieşirile preamplificatoarelor sunt aplicate comutatorului de canale, care
îndeplineşte funcţiuni similare blocului respectiv din osciloscopul analogic.
• El permite funcţionarea cu unul sau două canale, selecţia fiind făcută cu
comutatorul COM, dar şi însumarea semnalelor din cele două canale, comandată
prin semnalul ADD.
• După conversia analog-numerică, rezultatul este mai întâi memorat, pe tactul
CONV în registrul RT0.
! În continuare schema prezintă două secţiuni aproape identice. Cea din partea
superioară a schemei este destinată prelucrării :
• eşantioanelor impare, în modul de lucru NORMAL, cu un singur canal;
• eşantioanelor canalului A, în modul de lucru NORMAL, cu două canale;
• eşantioanelor minime, în modul de lucru ANVELOPĂ
! Secţiunea din partea inferioară a schemei preia

• eşantioanele pare, în modul de lucru NORMAL, cu un singur canal;
• eşantioanele canalului B, în modul de lucru NORMAL, cu două canale;
• eşantioanele maxime, în modul de lucru ANVELOPĂ.
! Fiecare secţiune conţine câte două registre de stocare şi câte un bloc de memorie
RAM.
• Cele două blocuri RAM constituie memoria de achiziţie. Divizarea memoriei de
achiziţie în două secţiuni, face ca în fiecare din ele să fie memorat un eşantion la
două eşantioane achiziţionate, deci cu o frecvenţă de două ori mai mică, reducând
astfel cerinţele privind timpii de acces.
• În exemplul considerat, fiecare din secţiuni are o capacitate de 256 cuvinte şi un
timp de acces de 50 ns, iar perioada minimă de eşantionare este 40 ns.
• Adresele pentru cele două blocuri RAM sunt comune şi sunt generate de un
numărător de adrese care numără pe tactul IADR modulo 256. Ca urmare, vor
exista în memorie în permanenţa, ultimele 512 eşantioane.
• După cum s-a văzut, fereastra de achiziţie include atât o zonă prettriger,
conţinând Na − eşantioane, cât şi una posttrigger, de Na + eşantioane şi
Na = Na − + Na + . Pentru a realiza acest lucru, din momentul în care a apărut
semnalul SY se mai achiziţionează Na + eşantioane, după care achiziţia este
stopată.
22 3/22
• Sfârşitul ciclului de achiziţie e marcat de semnalul ACQ (achiziţie completă), iar

ultima adresă este memorată în registrul RT-AF.
! Funcţionarea diferă după cum se lucrează în :
• modul de lucru NORMAL;
• modul de lucru ANVELOPĂ.
Modul NORMAL
! În modul de lucru NORMAL, tactul CONV are perioada de repetiţie egală cu

N C
Ts = x x pentru C x > C xm , sau Tsm pentru C x ≤ C xm .
N 's
! Prin divizarea cu 2 a tactului CONV = SAVE se formează tactele SAVE0 şi SAVE0 .
În acest mod de lucru,
T1 = SAVE0, T2 = SAVE0
T3 = T4 = SAVE0
! Rezultă cronogramele din figura 19. Dacă se lucrează cu un sigur canal, eşantioanele
convertite sunt stocate pe rând, primul în RT1, al doilea în RT2 ş.a.m.d.
! . Eşantioanele 1 şi 2 sunt depuse în RAM1 şi respectiv RAM2 pe aceleaşi adrese.

Numărătorul de adrese este apoi incrementat, deci tactul pe care este incrementat
numărătorul de adrese poate fi tot semnalul SAVE0=IADR.
! Când se lucrează cu două canale, există două posibilităţi;

• -modul COMUTAT, în care jumătate din eşantioane (de exemplu cele impare)
sunt alocate canalului A, iar cealaltă jumătate, canalului B;
• -modul ALTERNAT, în care cele două canale sunt achiziţionate în două cicluri
de achiziţie consecutive, în fiecare din acestea achiziţia desfăşurându-se ca în
eşant1 eşant2
cazul unui singur canal.
CONV
CONV=
SAVE
SAVE0
SAVE0
RT0 RT1 RT3 RAM1
eşant1
RT0 RT2 RT4 RAM2
eşant2 3/23 23
Fig. 19.
Modul anvelopă
! În modul de lucru ANVELOPĂ, tactul CONV are o frecvenţă mai mare decât 1/Ti,
rezultat din relaţia Ti N s′ = C x N x ; deci Ts<Ti, sau Ti=MTs. În general, poate avea
valoarea Fsmax .
! Într-un interval de timp 2Ti, se memorează două valori: valoarea maximă şi cea minimă
a celor 2M=2Ti/Ts eşantioane obţinute în acest timp.
! Tactul SAVE0 se obţine prin divizarea frecvenţei tactului CONV cu 2M, având deci
perioada 2Ti. Avem deci:
T(SAVE)=MTs =MT(CONV)
T(SAVE0)=2T(SAVE)=2MTs=2Ti
CONV
SAVE0
T1
T2
MIN
MAX
esant
1 2 3 4
Fig. 20
! După trecerea în 1 a lui SAVE0 se generează câte un tact atât pentru T1, cât şi T2,
înregistrând astfel primul eşantion în RT1 şi RT2. Acestea sunt deci nişte tacte
necondiţionate.
! Vom presupune în continuare că tactele T1 şi T2 sunt generate pe durata cât COMP=0.
• Mai departe, comparatoarele digitale notate în schema din figura 18 cu COMP,
compară eşantionul curent, de la ieşirea lui RT0, cu eşantioanele de la ieşirile lui
RT1 şi RT2.
• Apariţia unei valori mai mici decât cea din RT1 va conduce la un impuls MIN iar
acesta va genera un impuls T1 aşa încât valoarea respectivă este stocată în RT1, în
locul celei precedente.
24 3/24
• Dacă, din contră, conţinutul lui RT0 este mai mare ca cel al registrului RT2, se
generează un impuls MAX, iar acesta va conduce la apariţia unui impuls T2,
înregistrându-se astfel valoarea lui RT0 în RT2.
• Rezultă deci ca următoarele tacte T1 ,T2 sunt condiţionate de ieşirile COMP,
conform
T1 = CONV ⋅ MIN , T2 = CONV ⋅ MAX .
Şi în acest caz, T3=T4= SAVE0, iar înregistrarea în RAM-uri se face pe următorul
tact SAVE0, când SAVE0=0.
Blocul de conversie
! Convertorul analog numeric va trebui să fie ales dintre cele de viteză mare . Se pot
utiliza convertoare paralel , cu maximum 8 biţi, combinaţii paralel - serie sau structuri
de tip pipe-line.
! Există cazuri când nici viteza realizată de un convertor paralel nu mai este suficientă.
In asemenea cazuri pot fi utilizate combinaţii de convertoare paralel lucrând în paralel,
dar cu intrările decalate în timp. Un exemplu este reprezentat de convertorul ultrarapid
din osciloscopul numeric HP54111 (Hewlett-Packard), care realizează o frecvenţă de
eşantionare de 1 GHz, deci un timp de conversie de 1 ns (figura 21).
! Se utilizează 4 convertoare foarte rapide paralel, cu o construcţie mai specială cu un
timp de conversie de circa TCONVi= 4 ns. Ele sunt precedate de circuite de eşantionare
/memorare, comandate pe rând prin semnalele S /H i. Acestea eşantionează semnalul
pe durata cât se aplică pe intrarea de comandă nivel logic “1” şi menţin la ieşire
valoarea memorată a semnalului pe durata cât semnalul de comandă este pe nivel “0”.
Pentru a se obţine viteza necesară sunt realizate în tehnologia GaAs.
Fig. 21 Convertorul ultrarapid din osciloscopul numeric HP54111
! Timpul de eşantionare (starea S) s-a presupus inclus în TCONVi. În această situaţie

TCONV=0,25 TCONV i.
3/25 25
Fig. 22
• Cele 4 semnale S /H i cu perioadă 4T sunt formate pornind de la un tact de
perioadă T şi sunt decalate în timp, ca în figura 22.
• Rezultatele obţinute la ieşirile celor 4 convertoare sunt selectate pe rând de un
multiplexor, ale cărui semnalede selecţie sunt comutate cu perioada T şi reţinute
într-un registru de stocare.
• Între semnalele S /H i şi tactul din care sunt formate acestea vor exista nişte
mici întârzieri datorate timpilor de propagare. În plus, aceste întârzieri pot să nu
fie riguros egale. Aceste variaţii ale momentelor de eşantionare pot provoca erori
mari în amplitudine în cazul unor semnale cu viteză de variaţie foarte mare (de
frecvenţă mare).
• Pentru a evita această sursă de erori se utilizează un circuit S/H comun, de foarte
mare viteză, la intrare, comandat de un singur tact (acela de perioadă T). S/Hi
eşantionează semnale reţinute la momentele corecte de S/H, astfel încât
eventualele decalaje în timp ale semnalelor S/Hi nu mai contează.
! O altă variantă, ieftină şi de o viteză relativ ridicată (100 Meşant/s), combină

memorarea analogică la viteză mare, utilizând o memorie CCD (cu transfer de sarcină),
urmată, de o conversie relativ lentă (convertor cu aproximări succesive) Vom avea în
vedere, ca exemplu, sistemul de achiziţie al osciloscopului 2430 (Tektronix).
• Într-un dispozitiv CCD semnalul este memorat prin intermediul sarcinii electrice
ce poate fi transferată de la intrare în celulele respective.
• Citirea se face prin transferul spre exterior a acestei sarcini. În cazul de faţă se
utilizează celule lucrând cu un tact cu 4 faze (4 porţi)/ celulă. Cu celulele
respective se constituie o arie ca în figura23.
26 3/26
Fig. 23
• Semnalul este mai întâi adiţionat prin porţile din grupul A.
• Acesta lucrează în 16 tacte ca un registru de deplasare.
- La fiecare tact principal, semnalul de intrare este eşantionat şi sarcina
respectivă este introdusă în prima celulă.
- Sarcina preexistentă în celula 1 trece în 2 ş.a.m.d.
- După 16T informaţia din celulele A este transferată în prima linie a zonei
B.
- In fine, după ce se umple şi această zonă, sarcina din linia 33 a zonei B este
transferată în C.
- După umplerea memoriei informaţia din C este extrasă cu un tact mai lent şi
aplicată unui CAN cu aproximări succesive şi stocată într-o memorie
numerică.
- Capacitatea totală de memorie este de 33 x 16 = 528 eşantioane. Se
utilizează două asemenea dispozitive, rezultând o capacitate de 1056
eşantioane (de fapt utilizaţi pentru memoria de semnal sunt numai 1028).
3.4.2 Baza de timp
! Conţine următoarele blocuri funcţionale (figura 24):

A.- Oscilatorul cu cuarţ;
B.- Divizoarele de frecvenţă pentru generarea semnalelor CONV, SAVE (care
generează, de fapt, frecvenţa de eşantionare);
C.- Numărătoare pentru fixarea poziţiei ferestrei de achiziţie (PFA);
D.- Vernierul de timp (VT).
! În funcţie de valoarea lui Cx, microcalculatorul stabileşte factorul de divizare Fd=Fq/Fs

unde Fq este frecvenţa oscilatorului pilot.
• El este transmis bazei de timp prin intermediul registrului RT-FD.
• Blocul de divizare generează în consecinţă tactul CONV, cu T(CONV)=Ts, şi, de
asemenea, în funcţie de modul de lucru (ANVELOPA/NORMAL), tactul SAVE.
Ultimul e generat numai atâta timp cât AQ=1(pe durata achiziţiei).
3/27 27
! Începerea achiziţiei este dictată de microcalculator prin semnalul SAQ = 0 .Acesta

conduce la AQ=1.
! Blocul PFA preia de la microcalculator prin intermediul registrelor RS-NPT,

Na_(numărul de eşantioane pretrigger).
• El trebuie să asigure achiziţionarea a Na_ eşantioane înainte de SY şi Na+ după
SY. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca între momentul începerii
achiziţiei ( SAQ = 0 ) şi apariţia impulsului SY să se fi achiziţionat cel puţin Na_
impulsuri.
• dacă această condiţie nu este îndeplinită (impulsul SY vine prea repede), se
ignoră acest impuls SY şi se aşteaptă următorul.
• Ca urmare, din momentul aplicării SAQ = 0 se numără Na_ impulsuri SAVE (se
aminteşte că la fiecare două impulsuri SAVE se memorează două eşantioane în
memoria de achiziţie). De abia după aceea se validează impulsurile SY de la CF.
• În continuare, după apariţia SY se mai achiziţionează Na+ eşantioane.
• După aceea, ciclul de achiziţie se încheie, AQ=0, se generează AQC (achiziţie
completă) pentru înregistrarea adresei finale a memoriei de achiziţie în RSAF.
Bloc de divizare CONV

programabil
SAVE
RS-FD AQ
factor de divizare
RS-
NPT nr. de eşantioane pretrigger
SAVE AQ
Sy
P F A
AQC
RS-
SAQ DELTAT Vernier timp
Sy VT
Fig. 24. Schema bloc a bazei de timp
28 3/28
! Principalele funcţiuni ale bazei de timp sunt sintetizate în figura 25.

• DELTAT este un impuls adus în ‘1’ de primul impuls SY valid şi resetat de
primul impuls SAVE ce urmează.
• O schemă mai detaliată pentru blocul PFA este prezentată în figura 26.
• Numărătoarele N1 şi N2 îndeplinesc funcţiile contorilor din organigramă şi se
încarcă ambele paralel cu Na- După Na_ tacte, B(N1)=1, VALSY=1.Bistabilul B1
memorează semnalul de validare sincro (VALSY).
• Primul impuls SY după validare, aduce bistabilul B2 şi semnalul SYVAL în “1”.
• Din acest moment începe să numere înainte numărătorul N2, având capacitatea
Na. După Na+=Na-Na_ tacte, CO(N2)=1, deci ieşirea sa de transport, CO,
generează semnalul ce indică sfârşitul achiziţiei, AQC.
3/29 29
DA SAQ=0 NU
AQ=1, N1=Na-
Se activează SAVE
VALSY=0
NU ∃ SAVE DA
N1-1 Aşteaptă Na- impulsuri SAVE
NU DA
N1<0
VALSY=1 Validează SY
NU DA
∃ Sy
N2=Na -
NU DA
∃ SAVE
Mai achiziţionează Na + eşantioane

(N2+1)mod Na
NU DA
N2=0
AQ=0, AQC=1
Fig. 25. Funcţiunile bazei de timp
30 3/30
CD B CU CO
N1 N2 AQC
LD LD
SAVE
SAQ
“1” D D D
Q “1” Q “1” Q
B1 B2 B3
T T T
SY SAVE Q
R R R DELTAT
VALSY
SAQ
SYVAL
“1” D
Q
B4
T
AQC Q
R AQ
SAQ Fig. 26. Schema detaliata a blocului PFA
! Trebuie subliniat că procesul de achiziţie nu se limitează la Na eşantioane, ci continuă,

dacă nu a venit impulsul SYVAL, prin eliminarea din memoria de achiziţie (de
capacitate Na) a eşantioanelor mai vechi, aşa încât în fiecare moment în memorie se
reţin numai ultimele Na
Vernierul de timp
! În general, nu există o relaţie de sincronism între tactul SAVE(CONV), pe care are loc
conversia şi semnalele SY.
• Dacă poziţia pe ecran a unui eşantion ar fi definită numai prin numărul de ordine
al acestui eşantion, numărătoarea făcându-se începând de la impulsul SY, este
posibilă o eroare de poziţie cel mult egală cu Ts.
• Ca urmare, la vizualizări repetate ale aceluiaşi semnal, va apărea un joc pe
orizontală al imaginii (jitter), dând chiar impresia unei sincronizări incorecte.
• În situaţia când imaginea e vizualizată cu Ti=Ts, acest joc nu poate fi prea
supărător.
• El devine important când imaginea este extinsă(Ti<Ts).
3/31 31
• Ca urmare este necesar să se măsoare cu precizie mai mare intervalul de timp

dintre impulsul SY şi primul front pozitiv al impulsului CONV sau SAVE.
• Acest interval de timp este convertit într-o tensiune continuă şi adăugat la
semnalul de deflexie pe x, corectând jitterul.
! Acesta este DELTAT, care este măsurat de vernierul de timp şi citit la fiecare ciclu de
achiziţie de microcalculator. Teoretic, s-ar putea utiliza o schemă simplă de măsurare
numerică a intervalului de timp (DELTAT deschide o poartă prin care trece un semnal
de tact către un numărător. Numărul de impulsuri este T(DELTAT)/Ttact).
! Rezoluţia măsurătorii este Ttact, ceea ce impune o frecvenţă de tact foarte mare pentru o
rezoluţie bună. Metoda poate fi aplicată pe treptele cu Cx mare(Ts mic), unde
dispunem de FsMax >> Fs .
! În rest, se pot utiliza scheme cu integrator cu dublă pantă, care prin multiplicarea
intervalului de timp măsurat, permit obţinerea unei rezoluţii mai mari.
3.4.3 Cursori
! Pentru a putea citi cât mai uşor şi cât mai precis intervalele de timp sau tensiuni se
utilizează cursori:
-pe orizontală (de tensiune);
-pe verticală (de timp).
∆U 1,2
∆t1, 2
Fig. 27. Utilizarea cursorilor
! Poziţia lor pe ecran este specificată printr-un număr cu o rezoluţie mai bună decât cea a
imaginii (de exemplu, se pot utiliza 10 biţi-1024 puncte pentru ambii cursori). Valorile
∆U , ∆t sunt prezentate pe un afişaj numeric exterior sau pe ecran.
! Va exista un singur buton pentru modificarea poziţiei celor 4 cursori. (fig. 28) Aceasta
se realizează prin divizarea variabilă a unei tensiuni VR cu ajutorul unui potenţiometru.
Tensiunea respectivă este convertită într-un număr de 10 biţi în CAN. Există două
comutatoare ce selectează cursorul reglabil:.V/T-(cursorul de tensiune sau timp), 1/2 -
care selectează câte unul din cei doi cursori ai unei perechi. Cei 10 biţi daţi de CAN şi
32 3/32
cei doi biţi rezultaţi de la comutatoare sunt preluaţi de microprocesor şi introduşi în

memoria sa prin intermediul a două registre tampon. Acestea preiau datele pe semnalul
RCRS şi sunt activate şi citite pe rând prin semnalele OE1 , OE 2 .
! Cunoscând Cx şi Cy, microprocesorul transformă numerele respective, NT1-NT2 şi NV1-
NV2 în nivele de timp sau tensiune, conform relaţiilor:
N C
∆t1,2 = x x N T 1 − N T 2
N ' TMax
unde N’TMax reprezintă numărul total de puncte ale cursorului de timp corespunzător
scării gradate. De exemplu, în cazul reprezentării pe 10 biţi,
N TMax = 210 = 1024, N ' TMax = 1000
Rezoluţia în citirea cursorului temporal este deci
N C
∆t 0 = x x
N ' TMax
În mod asemănător, pentru cursorii de tensiune:
N yC y
∆U 1,2 = NV 1 − NV 2
N 'VMax
N yC y
∆U 0 =
N 'VMax
VR
CNA
OE1
RT1
RCRS
RT2
OE2
V/T
1/2
Fig. 28. Comanda cursorilor
3/33 33
3.4.4 Afişarea
! După cum s-a mai arătat, există două variante principale de realizare a blocului de
afişaj:
• sistemul specific osciloscopului clasic, în care semnalul ce trebuie vizualizat se
aplică plăcilor de deflexie pe verticală, iar deplasarea spotului pe orizontală este
realizată cu ajutorul unei tensiuni liniar variabile;
• sistemul “cu rastru” specific monitoarelor TV, în care fiecare imagine (cadru)
este descompusă într-un număr linii, iar fiecare linie , într-un număr de puncte
(pixeli). Semnalele aplicate celor două sisteme de deflexie au doar rolul
acoperirii, linie după linie, a întregului ecran. Semnalul ce trebuie afişat, este
aplicat sistemului de control a strălucirii. Imaginea este una sintetizată, cu
multiple posibilităţi de introducere a unor cursori şi texte.
! În cele ce urmează ne vom referi succint la unele aspecte legate de primul tip de afişaj.
Blocul de afişaj poate lucra în două moduri distincte:
• NORMAL - fiecare ciclu de achiziţie este urmat de un ciclu de afişare - procesul
de achiziţie este reluat ciclic şi o dată cu el şi cel de afişare; acest mod de lucru
simulează funcţionarea fără memorie, beneficiind totuşi de posibilităţile de
prelucrare numerică;
• MEMORIE - se afişează o imagine stocată în memorie.
! Un ciclu de afişaj începe prin reactualizarea memoriei de afişaj. Aceasta conţine 3

elemente:
• memoria RAM pentru semnalul vizualizat - conţinând cele Ns eşantioane ale
acesteia, de exemplu pe 8 biţi;
• -memoria RAM aferentă cursorului de timp; aceasta conţine 1024 elemente
binare(1 bit) şi va avea doar doi biţi în 1 corespunzători punctelor luminoase,
reprezentând poziţiile celor doi cursori, iar restul în 0; cursorii de timp se afişează
simultan cu semnalul, acţionând asupra sistemului de control a strălucirii;
• memoria pentru cursorii de tensiune(verticali).
! Pentru fiecare din cei doi cursori, această memorie trebuie să conţină câte o singură
valoare, constantă, exprimată de exemplu pe 10 biţi.
• Cei doi cursori se afişează în două curse directe succesive, fiecare din ele
destinată numai cursorului respectiv.
• Prin urmare, memoria va fi constituită dintr-un singur registru de memorie de 10
biţi ce conţine în binar poziţia pe ecran a unui cursor orizontal.
34 3/34
! Se afişează în mod succesiv:

• un semnal video cu cursorii de timp;
• un al doilea semnal video cu cursorii de timp, dacă se lucrează cu 2 canale
alternate;
• o linie dreaptă reprezentând un cursor V;
• a doua linie reprezentând al doilea cursor V.
! Fiecare din aceste 4 operaţii necesită o parcurgere completă a ecranului pe orizontală.
• Citirea memoriei video are loc pe durata fiecărei desfăşurări, sub acţiunea unui
tact, generat de un numărător de adrese.
• În exemplul nostru, numărătorul de adrese este incrementat cu un tact cu
frecvenţa de repetiţie 1/TV=125 kHz. Rezultă astfel că durata unei desfăşurări(a
unei curse directe) va fi 1024Tv = 8 ms şi este constantă, indiferent de Cx
(deosebire esenţială faţă de osciloscopul analogic).
Generarea semnalelor analogice pentru deflexia pe verticală.
! Blocul acesta trebuie gândit astfel încât să permită reglajele Cx, Cy şi POZY chiar
pentru o imagine memorată. Să stabilim locul unde trebuie amplasate aceste reglaje în
osciloscop.
• În osciloscopul analogic treptele Cy se realizează la intrare sau în unul din
primele etaje de amplificare pentru a nu fi depăşită gama dinamică a
amplificatoarelor pe y.
• Osciloscopul numeric are o gamă dinamică şi mai clar limitată datorită
convertorului analog numeric (-Uref/2, Uref/2). Ca urmare, este necesar să se
păstreze reglajul de coeficientului de deflexie pe verticală înaintea convertorului.
• În acest fel se poate regla Cy pe durata achiziţiei (pentru semnalul achiziţionat),
dar nu şi pe durata afişării a unui semnal memorat(aşa cum se întâmplă la un
osciloscop cu memorie pe TK, unde nu se pot efectua reglaje asupra imaginii
memorate).
• În cazul osciloscopului numeric, există posibilitatea modificării în anumite limite
a lui Cy pentru o imagine memorată. Aceasta se realizează prin reglarea
corespunzătoare a amplificării semnalului după conversia CNA.
• Prin acest reglaj nu se modifică rezoluţia determinată de numărul de biţi ai CNA -
micşorând, de exemplu Cy faţă de Cym(utilizat la achiziţia imaginii) de două ori,
numărul de nivele pe verticală se înjumătăţeşte, iar diferenţa în tensiune între
două nivele rămâne aceeaşi.
! În figura 29, sunt reprezentate gamele dinamice ale semnalului în diferite puncte ale
instrumentului. Evident, la intrare aceasta este
 1 1 
 − N yC y , N yC y 
 2 2 
3/35 35
• S-a presupus o amplificare în tensiune a primelor două blocuri din schemă egală
cu A1 . La nivelul convertoarelor, această gamă este
 1 1 
 − U ref , U ref 
 2 2 
unde U ref = A1N yC y .
• Dacă UM/2 este tensiunea necesară pe plăcile de deflexie y pentru a deplasa

spotul de la mijlocul ecranului la extremitatea superioară,
U M = A2U ref = A1 A2 N y C y
deci
UM
Cy =
A1 A2 N y
ACy PAy CAN CNA ADy
Cy POZ.Y CyM POZ.YM
1 1 1 1
− N yC y − A1N y C y − − U ref − − A2U ref −
2 2 2 2
1 1 1 1
N yC y A1N yC y U ref A2U ref
2 2 2 2
Fig. 29. Realizarea gamelor dinamice
! În ceea ce priveşte reglajul de POZy, plasarea sa înaintea CAN este obligatorie, pentru
a aduce semnalul în domeniul de lucru al convertoarelor.
• Acest reglaj este activ pe durata achiziţiei semnalului. Asupra imaginii memorate
el nu poate acţiona.
• Pentru a acţiona asupra imaginii memorate, butonul POZy trebuie să adune o
componentă continuă reglabilă în ADy.
• Această tensiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- în modul de lucru normal (NORM) să fie nulă;
- în modul de lucru MEM (reprezentarea unei imagini memorate)să fie nulă
atât timp cât nu se manevrează butonul POZy astfel încât la trecerea de pe
NORM pe MEM, imaginea să nu se deplaseze pe verticală.
! În schema din figura 30, convertorului CNA1 i se aplică datele video, deci ieşirea
acestuia reprezintă într-o primă formă semnalul analogic pentru deflexia pe verticală
(semnalul propriu-zis, cu rezoluţia de 8 biţi, sau cursorii de tensiune, cu rezoluţia de
10 biţi).
! Tensiunea de decalaj pentru corecţia poziţiei se aplică după CNA1 şi trebuie să
îndeplinească condiţiile amintite mai înainte.
36 3/36
• În acest scop, se utilizează un circuit de urmărire şi memorare U/M, care

generează la ieşire o tensiune UMEM egală cu tensiunea de intrare, atâta timp cât
semnalul de comandă U / M =1.
• Din momentul când acesta devine 0, circuitul memorează şi menţine la ieşire
valoarea tensiunii de intrare din momentul tranziţiei.
• În modul de afişaj normal, UMEM urmăreşte deci tensiunea de intrare.
• Când se trece în modul MEM, semnalul de comandă devine 0, astfel încât
circuitul memorează tensiunea UPOZ corespunzătoare poziţiei potenţiometrului pe
durata achiziţiei.
! Considerând CNA1 cu ieşire în curent
n
I 0 = I R ∑ bi 2 − i
i =1
U1 U U
+ I 0 + POZ − MEM = 0
R R R
U 1 = −( RI 0 + (U POZ − U MEM ))
RT-CY
I _
Uref CNA1 CNA2 ADY UY
+
U1
U2
A/
R R
_
U/M
+
U/M UMEM
POZ.YA NORM
-1
POZ.YB
Fig. 30. Etajul de ieşire pentru deflexia pe verticala
3/37 37
! Evident, în modul NORM, UPOZ=UMEM, deci U1=-RI0. Acelaşi lucru se întâmplă şi în

modul MEM dacă nu se acţionează potenţiometrul de poziţie.
• Din momentul acţionării acestui potenţiometru, deoarece circuitul U/M nu mai
lucrează în modul urmărire, apare o tensiune de decalaj, care deplasează imaginea
pe verticală.
• Cum am mai arătat, pentru modificarea coeficientului de deflexie pe verticală
pentru o imagine memorată, ar fi necesară modificarea corespunzătoare a
amplificării amplificatorului de deflexie pe verticală, A2.
• Mai elegant, acest reglaj se poate realiza utilizând un atenuator cu atenuare
programabilă numeric, înainte de ADY.
• Pentru aceasta se foloseşte CNA2 , care are drept tensiune de referinţă semnalul
util U1 . Prin intermediul RT-Cy i se aplică pe intrările de date un cuvânt prin
care se reglează semnalul de ieşire în funcţie de Cy, deci
m m
−i
U 2 = U ref ∑ ci 2 = U 1 ∑ c i 2 −i
i =1 i =1
m
U 2 = −(RI 0 + (U POZ − U MEM ))∑ ci 2 −i
i =1
! Semnalul la ieşirea ADY este deci
m
U Y = Ad U 2 = Ad (RI 0 + (U POZ − U MEM ))∑ ci 2 −i
i =1
iar amplificarea globală
m
Ad ∑ ci 2 −i
i =1
Generarea semnalului analogic pentru canalul x
! Sunt necesare 3 elemente:

• circuite pentru generarea unei rampe lineare sau în trepte;
• circuite pentru generarea şi memorarea unui semnal de corecţie a jitterului, ce va
fi însumat cu rampa;
• circuite pentru amplificarea programată a rampei, în scopul posibilităţii reglării,
în anumite limite, a lui Cx pentru o imagine memorată.
! Generatorul de rampe poate fi realizat:

• numeric (rampă în trepte), aplicând unui CNA ieşirea numărătorului de adrese
video;
38 3/38
• analogic (rampă liniară) cu un GTLV pornit simultan cu începerea numărării la

numărătorul de adrese video.
•
! Sarcina acestui GTLV este mai uşoară decât a celui dintr-un osciloscop obişnuit,
întrucât lucrează cu pantă fixă (independentă de Cx).
! După cum s-a văzut, în fiecare ciclu de achiziţie se măsoară intervalul de timp
∆t între impulsul SY şi următorul impuls SAVE.
• Acest interval diferă de la un ciclu de achiziţie la altul datorită nesincronismului
dintre tactul de eşantionare al osciloscopului şi semnalul vizualizat.
• O desfăşurare porneşte în principiu sincron cu tactul. Ca urmare, dacă s-ar
poziţiona de fiecare dată eşantioanele pe ecran numai în funcţie de numărul de
ordine, ar putea rezulta un joc pe orizontală al imaginii(jitter), ca în figura 32,
unde s-au luat doar două cicluri de achiziţie succesive.
GTLV ∑ CNA2 ADX
UCJ RT.CX POZ X

-UR CNA1
RT.C.J. D0-7
D0-7
Fig. 31. Generarea semnalului analogic pentru canalul X
∆t1 ∆t2
a b
Fig. 32. Aparitia jitterului pe orizontala
3/39 39
! Pentru ca acest fenomen să nu apară, trebuie ca, faţă de momentul de declanşare a

rampei, situat într-o poziţie constantă faţă de tact, să deplasăm prima formă de undă cu
∆t1 , a doua cu ∆t 2 etc.
! Această deplasare se realizează adăugând peste rampă o componentă continuă ∆U .
Notând cu m panta tensiunii liniar variabile, valoarea acestei tensiuni, necesară pentru
obţinerea unei întârzieri ∆t rezultă din relaţia (figura 33)
∆U T
∆t = = ∆U d
m UM
! Tensiunea de corecţie este dată de CNA1 (figura 31), care are pe intrările de date un
număr generat de microprocesor, pe baza informaţiei obţinute de la vernierul de timp.
UM m
∆U = U CJ = U R ∑ ci 2 −i
∆U i =1
∆t Td
Fig 33. Reglarea tensiunii de deflexie
! Pentru a face posibilă modificarea în anumite limite, mai ales în sensul extinderii
imaginii pe orizontală, a factorului Cx după memorarea unei imagini, se poate modifica
amplificarea canalului x, ceea ce este echivalent cu mărirea pantei tensiunii liniar
variabile. În schema din figura 31 acest lucru se realizează cu ajutorul convertorului
CNA2, care funcţionează ca atenuator programabil.
3.5. Osciloscoape cu eşantionare în timp echivalent
! Eşantioanele necesare pentru achiziţia unei imagini sunt luate în mai multe cicluri
sincro succesive.
! Acest lucru este posibil numai pentru semnale repetitive. Osciloscopul numeric în timp
echivalent reprezintă de fapt o îmbinare a principiului osciloscopului analogic cu
eşantionare cu introducerea memoriei numerice.
! Sunt posibile următoarele variante:
• Eşantionare secvenţială(coerentă)
În acest caz se ia câte un eşantion la fiecare ciclu sincro. Primul eşantion se ia la un
timp foarte scurt după SY. Pentru fiecare din eşantioanele următoare, intervalul de
timp faţă de impulsul SY este incrementat cu o cantitate fixă.
SY
40 3/40
ciclul 1
Fig. 34. Eşantionarea coerenta
Deci momentele de eşantionare sunt în mod esenţial determinate de

impulsurile SY. Ca urmare, este imposibilă achiziţia şi vizualizarea semnalului
pretrigger.
• Eşantionare aleatoare
- Eşantioanele sunt achiziţionate într-o ordine aleatoare în raport cu locul pe
care-l ocupă în înregistrare.
- relaţia temporală exactă între aceste eşantioane şi SY se determină prin
măsurarea intervalului de timp dintre SY şi momentul de eşantionare, în
fiecare ciclu sincro. Înainte de primul ciclu sincro, se şterge memoria de
achiziţie.
- Eşantioanele se iau la intervale de timp egale, de exemplu Ts=25 ns, dar
neexistând o relaţie de sincronism faţă de impulsurile SY, momentele de
eşantionare din cicluri sincro diferite apar ca aleatoare. Ca urmare,
măsurarea intervalelor de timp dintre SY şi momentele de eşantionare
trebuie făcută în fiecare ciclu de achiziţie şi rezultatul memorat.
- Este foarte importantă rezoluţia cu care se face această măsurătoare. Să
considerăm, ca exemplu, un osciloscop destinat să lucreze până la 1GHz
(T=1 ns). Dacă dorim să vizualizăm o perioadă a semnalului desfăşurată pe
întregul ecran, presupunând Nx=10, este necesar Cx =100ps/div. O rezoluţie
de o zecime de diviziune, deci de 10 ps este de dorit.
∆t1
ciclul 1
∆t 2
ciclul 2
3/41 41
Fig 35. Eşantionarea aleatoare

• Deci la fiecare nou ciclu de sincro se reţine un număr de eşantioane şi o
valoare ∆t . Dacă Cx este suficient de mare, există posibilitatea ca într-un singur
ciclu sincro să se achiziţioneze toate eşantioanele necesare construcţiei imaginii.
Se obţine deci, ca un caz particular, eşantionarea în timp real.
• Dacă în fiecare ciclu de achiziţie s-ar stopa achiziţia la apariţia impulsului SY, ar
însemna că vom dispune în final de o imagine achiziţionată într-un timp NaTs
pretrigger. De exemplu pentru Na=1024 şi Ts=25ns, rezultă tpt=25 µ s . În realitate
există un numărător programabil de eşantionare pretrigger, ca şi în cazul
osciloscopului în timp real, cu ajutorul căruia se poate selecta fereastra de timp ce
se doreşte a fi achiziţionată.
• Rezultă concluzia importantă că un osciloscop cu eşantionare aleatoare permite
vizualizarea semnalului şi înainte de îndeplinirea condiţiei de trigger.
• Existenţa unui vernier de timp ce permite măsurarea intervalelor ∆t cu o
rezoluţie foarte bună, dă posibilitatea unei benzi foarte largi. Pentru ca acest lucru
să se poată realiza, un rol foarte important îl are circuitul de eşantionare-
memorare de foarte mare viteză (cu un timp de eşantionare foarte scurt).
• Lărgimea de bandă a osciloscopului poate fi astfel mult mai mare decât frecvenţa
de eşantionare (spre deosebire de osciloscopul cu eşantionare în timp real). De
exemplu, cu un CAN având FSMAX=40 MHz, se poate obţine un osciloscop cu o
bandă de 1 GHz.
• Sistemul de eşantionare aleatoare are şi un dezavantaj. Dacă presupunem
Ts=25ns, există o anumită probabilitate ca într-un interval de timp, mai mic decât
Ts, să se primească un eşantion de la un ciclu sincro. De exemplu, dacă această
fereastră este de 10 ns, probabilitatea va fi de 10/25, iar dacă e de 1 ns, de 1/25.
Pentru exemplul considerat, Cxm=100 ps/div, deci pentru Nx=10 diviziuni,
fereastra de timp de 1 ns reprezintă un ecran. Pentru această fereastră sunt
necesare în medie 25 cicluri sincro pentru a obţine un eşantion. Dacă în plus
semnalul are o frecvenţă de repetiţie mică, de exemplu 1000 Hz (perioadă mult
mai mare decât fereastra de timp pe care dorim să o vizualizăm), vom dispune de
1000 cicluri/secundă, deci de 40 puncte achiziţionate/secundă. Rezultă că într-un
asemenea caz, achiziţia unei imagini poate dura mult, mai ales dacă se doreşte un
număr mare de puncte. Se poate recurge eventual şi la interpolare.
• Schema bloc rămâne în principiu cea prezentată la început.
• Pentru realizarea unei benzi cât mai mari, esenţiale sunt blocurile preamplificator,
eşantionare-memorare şi vernierul de timp.
42 3/42
Vernierul de timp
! Vom prezenta o schemă utilizată în unele osciloscoape Hewlett-Packard pentru a
obţine o rezoluţie de 10 ps (figura 36).
! Se utilizează doi generatori de curent cu I1=1250I0. Aceştia încarcă pe rând, prin
intermediul unui comutator electronic, comandat de semnalul Q3, un condensator, C.
! La venirea impulsului SY, Q 3 → 1 şi condensatorul începe să se încarce sub I1.
I
u(t ) = 1 t
C
I
u( ∆t ) = 1 ∆t
C
COMP trece în 1 şi deschide poarta P. Când însă Q1=1, CLR = 0 , şi cum aceasta este
o comandă asincronă prioritară, numărătorul NUM stă în starea 0. Când Q1 trece în 0,
condensatorul se descarcă sub curentul I0.
I
u(t ) = u( ∆t ) − 0 (t − ∆t )
C
80MHz
×2
Q
S
SY (3)
D Q
R 0
(1)
T 1
T Q COMP
+
s I1
40MHz _
0
D Q 1
(2) P
T Q I0
NUM
CLR
Fig 36. Vernierul de tipm pentru osciloscopul Hewelett Packard
SY
Ts
Q1
Q2
Q3
CLR 3/43 43
Fig. 37
! Deoarece acum Q1=0, numărătorul începe să numere până în momentul când u(t)=0 şi
COMP=0. Aceasta se întâmplă când
u( ∆t + τ ) = 0
I
u( ∆t ) − 0 τ = 0
C
deci
I1
τ = ∆t = 1250∆t
I0
! Numărătorul numără pe durata τ un număr N de impulsuri:

τ
N= = 2 Fsτ = 8 ⋅ 10 7 ⋅ 1250 ⋅ ∆t = 1011 ∆t
0,5Ts
! Evident, rezoluţia este ∆t 0 = 10 −11 s = 10 ps. Dacă s-ar fi utilizat metoda obişnuită de
măsurare numerică a intervalului de timp, ar fi fost necesară o frecvenţă de tact de 100
GHz, frecvenţă la care numărarea este imposibilă.
! În concluzie, schema realizează o amplificare a intervalului de timp măsurat de 1250
de ori, utilizând un integrator cu două pante.
44 3/44
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor
4. MĂSURAREA TENSIUNILOR ŞI CURENŢILOR
4.1. Instrumente analogice pentru măsurarea tensiunilor continue
! Pot fi împărţite în următoarele categorii:

• Instrumente electromecanice
• Compensatoare
• Voltmetre electronice analogice
4.1.1. Compensatoare de curent continuu
! Sunt aparate utilizate în laboratoarele de metrologie pentru operaţii de etalonare şi

calibrare. Odată cu apariţia voltmetrelor numerice de mare precizie, importanţa lor a
scăzut mult, ele având acum mai mult o importanţă istorică.
Compensatoare prin opoziţie simplă
Montajul Poggendorf
! Este o metodă de nul, ce foloseşte schema din figura 1.

• Rm este un potenţiometru precis calibrat.
• Tensiunea necunoscută, divizată de acest potenţiometru este comparată cu o
tensiune de referinţă. Instrumentul indică un curent nul dacă:
Indicator Rmx
de nul
Ux =UR
Rm
R
Rmx
Rm Ux Ux = UR m
UR Rmx
Fig. 1. Montajul Poggendorf
! Un dezavantaj al schemei este impedanţa de intrare limitată.

• Sursa UX trebuie să genereze un curent care va conduce la o cădere de tensiune pe
impedanţa sa internă.
• Precizia este dependentă de precizia sursei de referinţă şi a raportului de divizare.
Montajul Lindeck-Rothe (figura 2)
! La echilibru: Indicator
mA de nul
I U x = RN I
UR RN Ux
Fig. 2. Montajul Lindeck-Rothe
4/1
! Precizia cu care se cunoaşte RN şi se măsoară I condiţionează precizia măsurătorii. La

echilibru circuitul nu absoarbe curent.
Compensatoare prin substituţie (figura 3)
! Se realizează echilibrul în două situaţii (cu sursa de referinţă şi cu tensiunea măsurată):
Detector de nul Rmx Rmx

UR = U ; Ux = U
Rm Rm
Ux
Rmx , Rm U U x Rmx R
UR
= = U ; U x = U R mx
Rmr U R Rmr Rmr
Fig. 3. Compensatoare prin substituţie
! Precizia este determinată de

• precizia sursei de referinţă UR şi
• a etalonării potenţiometrului.
! Se pot obţine precizii de ordinul 5.10-4. Curentul absorbit la echilibru este nul.
4.1.2.Voltmetre electronice analogice de curent continuu
! Prin introducerea componentelor electronice se urmăreşte mărirea sensibilităţii şi a

impedanţei de intrare. Schema bloc generală este dată în figura 4:
Ampl.c.c.
Ux FTJ Protectie
Atenuator calibrat
Fig. 4. Schema bloc a voltmetrelor de cc.
• Atenuatorul calibrat e realizat sub forma unui divizor rezistiv, asigurând o

impedanţă de intrare constantă şi foarte mare( ≥ 10 MΩ ).
• Filtrul trece jos FTJ urmăreşte eliminarea semnalelor perturbatoare alternative
• Amplificatorul decurent continuu trebuie să aibă o impedanţă de intrare foarte
mare astfel încât să nu şunteze divizorul.
• Apar probleme specifice unor asemenea amplificatoare, legate de tensiunea de
decalaj şi de deriva termică .
! Există două posibilităţi:
• Utilizarea unor amplificatoare cu cuplaje directe.
• Utilizarea unor amplificatoare cu modulatoare-demodulatoare (choppere)
4/2
a) Utilizarea unor amplificatoare cu cuplaje directe.
! Se utilizează de obicei aşa-numitele amplificatoare "instrumentale" sau "de măsură".
! Sub această formă sunt cunoscute amplificatoarele integrate, monolitice sau hibride,
caracterizate prin existenţa unei reacţii negative puternice, ce asigură:
- sensibilităţi mici la factorii perturbatori;
- factor de rejecţie de mod comun mare;
- tensiune de decalaj şi derivă termică foarte mici.
- un control şi o stabilitate riguroasă a amplificării.
! În cazul unor aparate mai puţin pretenţioase, cu UCS>0,3V şi la care se acceptă un reglaj
iniţial de 0 înainte de efectuarea măsurării se pot utiliza şi amplificatoare realizate cu
elemente discrete.
! Exemplu - un montaj "în punte" (figura 5).

V+
T1 T2
Im Stabil. Ucs
T3 T4
FTJ V_
Divizor Aducere la “0”

V_
Fig. 5. Amplificator cu cuplaj direct – montajul in punte
! Se utilizează pentru T1 şi T2 tranzistoare TEC-MOS (cu canal indus - în exemplu)

pentru a se realiza:
- impedanţă de intrare foarte mare;
- curenţi de intrare foarte mici - de ordinul a 10 pA, cu dublare la creşterea
temperaturii cu 100C.
- Curentul de intrare reprezintă o sursă de erori în măsura în care se închide
prin circuitul măsurat, generând căderi de tensiune suplimentare.
- De asemenea, trecând prin rezistenţele mari ale divizorului generează o
tensiune de decalaj, iar aceasta este variabilă cu temperatura.
! Este de dorit ca schema să fie perfect simetrică. În aceasta situaţie T3 şi T4 sunt
generatori de curenţi egali. Dar, notând cu Im curentul prin instrumentul de măsură şi cu
ICi , ISi curenţii de colector, respectiv de sursă ai tranzistoarelor respective,
I S1 = I C3 + I m ; I S2 = I C4 − I m ; I C3 = I C4
I S1 − I S2
Im =
2
! Atâta timp cât tensiunea de intrare este nulă şi tranzistorii T1 şi T2 sunt identici, Im=0
(puntea formată cu cei patru tranzistori este la echilibru).
4/3
! Nesimetriile schemei se corectează din potenţiometrul de aducere la “0” (punând

intrarea la masă, se reglează până când se obţine indicaţia nulă).
! Aplicarea unei tensiuni la intrare conduce la dezechilibrarea punţii, şi deci la apariţia
unui curent prin instrumentul de măsură.
b) Utilizarea unor amplificatoare cu modulatoare-demodulatoare (choppere)
! Asemenea amplificatoare se pot folosi pentru măsurarea tensiunilor foarte mici - până la
ordinul microvolţilor. Le întâlnim ca amplificatoare la unele voltmetre numerice de
mare sensibilitate.
! Schema bloc:
• Tensiunea continuă de intrare modulează în amplitudine o sursă de impulsuri
dreptunghiulare (de exemplu, utilizând un comutator analogic comandat de o
succesiune de impulsuri).
• Comutatoarele pot fi electronice sau mecanice. Comutatoarele electronice sunt
mai fiabile, dar au dezavantajul unei comutări mai puţin nete decât primele
(rezistenţe finite în ambele stări).
1
Aten. Prot. FTJ Mod. Gen. imp.
2
4
3 Amplif.
FTJ Demod.
c.a.
Fig. 6. Amplificatoare cu modulator / demodulator
Ux 1
2
Ux
0,5 AU x 3
− 0,5 AU x
0,5 AU x 4
Fig. 7. Formele de unda pentru amplificatoare cu modulator / demodulator
4/4
4.2. Măsurarea tensiunilor alternative (periodice)
4.2.1 Introducere. Precizarea mărimilor măsurate
! Valoarea instantanee la un anumit moment de timp u(to )= u(to + kT ). Se măsoară

cu osciloscopul şi foarte rar prin alte metode, utilizând instrumente dotate cu circuite de
eşantionare şi memorare.
! Valoarea de vârf. Există două posibilităţi, în funcţie de care din cele două vârfuri
UV+ ,UV− se măsoară (figura 8),
UV+
UVV
UV_
Fig. 8.
• Valoarea vârf-vârf.
UVV = UV+ − UV−

• - Valoarea medie: Dezvoltând semnalul periodic într-o serie Fourier
∞
Ao
u(t ) = + ∑ An cos(nωt + ϕ n )
2 n =1
valoarea medie (componenta continuă) este
Ao 1 T
u(t ) = U o = = ⋅ ∫ u ( t )dt
2 T 0
Este valoarea indicată de un instrument magneto-electric dacă frecvenţa f este mult
mai mare decât frecvenţa proprie a instrumentului.
• Valoarea medie absolută (valoarea medie a tensiunii redresate). Poate fi definită
atât în cazul unei redresări mono-alternanţă cât şi în cazul unei redresări dublă-
alternanţă.
- în cazul redresării dublă alternanţă:
T
1
T ∫0
U m = u(t ) = u (t ) dt
- în cazul redresării mono-alternanţă, se obţin valori diferite, în funcţie de

semialternanţa selectată:
- semialternanţa pozitivă: u + =
1
(u(t ) + u(t ) ) ⇒ U m+ = u+ (t )
2
- semialternanţa negativă: u − (t ) = (u (t ) − u (t ) ) ⇒ U m− = u − (t )
1
2
4/5
- valoarea eficace
T
1 2
U ef = ∫ u (t )dt = u 2 (t )
T0
! Observaţie: În foarte multe cazuri, diverse tipuri de voltmetre ce măsoară în realitate
valoarea de vârf sau valoarea medie absolută, sunt gradate în valori eficace,
presupunând semnalul măsurat sinusoidal.
! Se mai definesc:
• - Factorul de creastă:
UV
KV =
U ef
Pentru semnal sinusoidal, KV = 2 ; are valori mari pentru impulsuri de durată foarte
scurtă (cu factor de umplere foarte mic).
• Factorul de formă
U ef
KF =
Um
π
Pentru semnal sinusoidal K F = = 1,11
2 2
! În general, un voltmetru de curent alternativ poate fi construit în una din variantele din
figura 9.
Conv. Ampl. c.c.
c.a. - c.c.
Voltm.valori medii (de c.c.)
Ampl. c.a. Conv.

c.a. - c.c.
Fig. 9. Voltetre de c.a.
4.2.2 Convertoare c.a. - c.c.
4.2.2.1. Convertor tensiune de vârf - tensiune continuă
! Este curent denumit detector de vârf, de amplitudine sau de anvelopă. Sunt posibile
următoarele variante:
• Detectorul serie (fig. 10a), frecvent utilizat ca demodulator pentru semnale MA în
radioreceptoare, nu se foloseşte în voltmetre, deoarece nu separă curentul
continuu de cel alternativ.
• Detectorul paralel (fig. 10b)
4/6
uc(t)
_
C id(t)
R C R !
u(t) uo(t)
+
serie paralel
Fig. 10.Detectoare de vârf serie şi paralel

Detectorul paralel
! Analiza funcţionării în ipoteza diodei ideale.
uC(t)
u(t)
Fig. 11. Analiza funcţionării

• Vom presupune pentru început dioda ideală (rezistenţă nulă când e polarizată
direct şi infinită, când e polarizată invers)
• Pe durata cât dioda e deschisă, C se încarcă repede prin rezistenţa mică a diodei,
astfel încât uC (t ) urmăreşte practic u (t ).
• Când u(t) începe să scadă, u(t) < u (t) , deci u (t) = u(t) − u (t) < 0 şi
C d C
dioda se blochează.
• Ca urmare, C se descarcă prin R, cu constanta de timp τ = RC , mult mai mare ca
la încărcare. Dacă τ >> T (perioada semnalului), atunci descărcarea este foarte
lentă, astfel încât pe condensator rămâne practic o tensiune continuă
U C ≅ U = UV . Tensiunea la ieşire este:
uo (t ) = u (t ) − uC (t ) = −U C + u (t )
! Un instrument magnetoelectric, sau în general, un voltmetru de curent continuu, pus la

ieşire va indica valoarea medie a acestei tensiuni
uo (t ) = −U C + u (t )
! Dioda este parcursă, un timp foarte scurt de curent (mai puţin de o semiperioadă); de
aceea detectorul se mai numeşte şi detector în clasă C.
! În general, dacă semnalul are o formă oarecare, detectorul are tendinţa de a adăuga o
componentă continuă peste u(t), UC. Ca urmare, se translatează semnalul în domeniul
negativ al tensiunii, cu vârfurile pe axa Ox, deoarece în ipoteza diodei ideale, tensiunea
u0(t) nu poate lua valori pozitive.
4/7
uo (t ) = u (t ) − U C , uo (t )max = 0.
uo(t)
-Uc
id(t)
Fig. 12.
! Rezultă
U C = u (t )max = UV +
! Tensiunea indicată de instrument va fi

U mas = uo (t ) = u (t ) − U V + = U V + − u (t )
! În cazul unui semnal sinusoidal, u (t ) = U cos(ωt ) , U = U şi u (t ) = 0 , deci

V+
U mas = U
V+
! Dacă dioda e plasată invers, atunci se obţine schema din figura 13.
uc(t)
C +
u(t) R !
_
id(t) uo(t)
Fig. 13
• Dioda e deschisă pe semialternanţa negativă şi condensatorul se va încărca la
valoarea:
uC (t ) = U C = −u (t )min = −U V − ,
uo (t ) = u (t ) + U C
• În ipoteza diodei ideale, tensiunea uo(t) nu poate fi negativă, deci
u o (t )min = u (t )min + U C = 0
U C = −U V −
aşa încât tensiunea indicată este
U mas = uo (t ) = u (t ) − U
V−
• Semnalul e translatat în sus, (figura 14) aşa încât minimele să se afle pe nivelul 0.
4/8
• În cazul semnalului sinusoidal, u (t ) = U sin (ωt ) , atunci u (t ) = 0 şi

UV − = −U astfel că U mas = −U =U .
V−
u o (t ) • Deseori instrumentul este etalonat în valori eficace

pentru semnal sinusoidal, astfel încât
u o (t )
U mas = .
2
Fig. 14
! Observaţie. Toate aceste calcule s-au făcut în ipoteza τ >> T .
Analiza funcţionării în ipoteza diodei reale.
! Într-o analiză mai apropiată de realitate, va trebui pornit de la relaţia neliniară

 q ⋅uD (t ) 
 mkT 
i D (t ) = I S  e − 1
 
 
Dar din figura 13,
u D (t ) = −uo (t ) = −u (t ) − U C
uo (t ) = i D (t )⋅ R
! După efectuarea calculelor şi a unor dezvoltări în serie, presupunând u (t ) = U cos(ωt ) ,
se ajunge la concluzia că,
A) pentru U < 50 mV (la semnal mic), detectorul are o caracteristică pătratică:

uo (t ) ≅ c ⋅U 2 ,
în care
1 q
c = 4 mkT ,
1 q
+
RI S mkT
Dacă
mkT
R ⋅ I S << ,
q
rămâne
1 qRI S
c≅
4 mkT
! Această comportare pătratică poate fi utilizată în unele aplicaţii (de exemplu în sondele
detectoare folosite pe liniile de măsură, unde se doreşte o indicaţie proporţională cu
puterea). Trebuie însă avută în vedere dependenţa pronunţată a caracteristicii de
temperatură, atât direct, cât şi prin intermediul lui IS.
4/9
B)- pentru U>1V (la semnal mare) detectorul are o caracteristică aproximativ liniară, dar care
nu trece prin origine:
mkT mkT
Uo ≅ U − ln 2π = U − V0 ,
q qRI S
Termenul V0 este o cantitate pozitivă pentru valori uzuale ale lui R. El poate fi
micşorat prin mărirea lui R.
Impedanţa de intrare
! Circuitul fiind neliniar, o definire în sensul obişnuit a impedanţei de intrare nu e

posibilă.
! Se va utiliza o definiţie energetică. Fie Ri rezistenţa de intrare. Puterea activă medie dată
U2
de sursă este . Aceasta se disipă pe rezistenţa R unde există:
2 Ri
U C2
- o putere datorată componentei continue:
R
U2
- o putere datorată componentei alternative:
2R
Deci:
U 2 U C2 U 2
= +
2 Ri R 2R
R
! La nivel mare U C ≅ U şi rezultă Ri ≅ . La nivel mic Ri diferă de această valoare.
3
! Concluzii
• Utilizând asemenea detectoare se construiesc voltmetre a căror indicaţie este
dependentă de tensiunea de vârf, dar care sunt de obicei gradate în valori eficace
pentru semnal sinusoidal, aşa încât:
1
U mas = ⋅ u o (t )
2
Indicarea corectă a valorii eficace are loc numai pentru semnal sinusoidal. Dacă
semnalul este distorsionat, având şi armonici, această indicaţie este eronată, cu atât mai
mult cu cât distorsiunile sunt mai mari.
• Scara instrumentului e neliniară, mai ales la tensiuni mici, cu tendinţa de
liniarizare la nivele mari. Practic, pentru UCS > 3V, se poate conta pe o scară
liniară. La nivele mici trebuie avută în vedere comportarea pătratică.
• - Sunt deseori realizate sub forma unui cap de probă de înaltă frecvenţă, legat
printr-un cablu ecranat de aparatul de curent continuu. În felul acesta se pot
realiza capacităţi de intrare foarte mici (de ordinul pF).
• - Sub această formă, şi ţinând seama şi de structura sa simplă, detectorul de vârf
poate fi utilizat până la frecvenţe foarte înalte.
4/10
Detectoare de vârf liniarizate
! Un dezavantaj important al detectorului de vârf prezentat mai înainte îl constituie

caracteristica neliniară.
! Circuitul din figura 15 diminuează în mare măsură acest dezavantaj.
• Pe semialternanţa pozitivă, presupunând C descărcat, D este deschisă, deci D’ este
blocată şi are loc încărcarea condensatorului C.
• Datorită buclei de reacţie şi faptului că D’ este blocat, pe R’ nu există cădere de
tensiune, deci uc se regăseşte pe intrarea inversoare a lui A1.
• În consecinţă A1 va acţiona astfel încât uc=u. Rezultă deci că tensiunea de la ieşire
urmăreşte tensiunea de intrare şi prin urmare AO1 compensează căderea de
tensiune pe diodă.
• Când u începe să scadă, D se blochează şi ca urmare se întrerupe bucla de reacţie
globală. Se deschide D’, aşa încât AO1 devine repetor, împiedicând amplificarea
excesivă a semialternanţei negative şi intrarea amplificatorului într-un regim
neliniar.
D’ R’
-
- D
+ A2
+ A1
u(t) R C uc
Fig. 15. Detectorul de vârf liniarizat
4.2.2.2.Convertorul tensiune vârf-vârf - tensiune continuă (detector vârf-vârf)

uc(t) D2
+ -
C1 -
u(t) D1 C2 + R
Fig. 16. Convertor tens. vârf-vârf – tens continuă
• Când u(t)>0 şi creşte, C1 se încarcă repede prin D1, deschisă, până la amplitudinea
U a lui u(t).
• Când u(t) începe să scadă, tensiunea la bornele lui D1, u(t)-uc<0 şi D1 se
blochează.
• Presupunând iniţial C2 descărcat, se deschide D2 şi se încarcă C2 repede prin D2.
Tensiunea văzută de C2 este u(t)-UC.
• Încărcarea lui C2 are loc atât timp cât u(t) scade, deci până când u(t) = -U. Rezultă
că C2 va fi încărcat la -U-UC = -2U.
• În continuare, când u(t) înceapă să crească, D2 se blochează şi C2 se descarcă încet
prin R2. Dacă τ 2 = RC 2 >> T , condensatorul C2 rămâne practic încărcat la -2U.
Circuitul mai este cunoscut sub denumirea de “redresor cu dublare de tensiune”
4/11
4.2.2.3. Convertoare valoare medie absolută - tensiune continuă (detectoare de valorii

medii absolute)
! Pot fi utilizate detectoare mono sau dublă alternanţă. Fie redresorul monoalternanţă din
figura 17.
uD(t) um
iD(t)
u(t) R um(t)
-Vo u
Fig. 17. Detectorul de valori medii absolute Fig.18. Caracteristica diodei
cu redresor monoalternanţă
! Principala problemă care apare e legată de neliniaritatea diodelor, caracterizate prin

relaţia
  q  
i D = I S exp u D  − 1
  mkT  
! În conducţie, uD>0 şi exponenţiala repede mult mai mare ca 1, aşa încât
 q  iD q q
i D ≈ I S exp uD  , ln = uD = (u − Ri D ),
 mkT  I S mkT mkT
! Tensiunea la ieşirea redresorului este dată de
Ri D = um (t ) ,
mkT i D mkT u
u m (t ) = u − ln =u− ln m
q IS q RI S
sau
mkT q mkT q
u m (t ) = u − ln um + ln RI S
q mkT q mkT
mkT
! Vom presupune că u m >> (semnal mare) ceea ce implică
q
um q u q u q
>> 1 ⇒ m >> ln m
mkT mkT mkT
aşa încât
mkT q
u m (t ) = u + ln RI S = u + Vo
q mkT
! Caracteristica se poate deci aproxima cu una liniară, care nu trece totuşi prin origine
(apare un fenomen de “prag”). Termenul V0 este negativ pentru valori normale ale lui R.
• De exemplu, pentru o diodă cu germaniu:
KT
I S = 2 ⋅ 10 −7 A, R = 1 kΩ, m = 1, = 26mV, Vo = −256mV
q
4/12
• Pentru o diodă cu siliciu: I S = 2 ⋅ 10 −12 A, m = 2, Vo = −550 mV .

! Ca urmare, pulsurile de curent nu mai au formele ideale corespunzătoare curentului
redresat mono- sau dublă alternanţă şi valoarea medie obţinută la ieşire este, de
asemenea, o funcţie neliniară de U, cu tendinţă de liniarizare la U mare.
Procedee de liniarizare
! Există diverse variante de realizare a unor detectoare de valori medii absolute cu

caracteristică liniară.
• În realitate, în toate aceste scheme, funcţionarea rămâne în esenţă neliniară, dar
pragul de la care începe să apară comportarea aproximativ liniară este mult
coborât.
• Coborârea acestui prag se realizează prin introducerea unor elemente
amplificatoare. Vom prezenta în continuare trei variante.
! O primă variantă se poate obţine prin introducerea redresorului în bucla de reacţie a

unui amplificator operaţional (figura 19).
+ D1 i(t)
_
D3 D4 !
u(t) Rm
D2
R uo(t)
ur(t)
Fig. 19. Liniarizarea caracteristicii folosind AO.
• Se presupune iniţial că amplificatorul are amplificarea finită A, aşa încât

uo (t ) = A(u (t ) − u R (t ))
• Notând cu Rd rezistenţa unei diode deschise, cu Rm rezistenţa internă a
instrumentului de măsură şi cu Ro rezistenţa de ieşire a amplificatorului
operaţional, tensiunea la bornele rezistorului R rezultă prin divizarea tensiunii de
ieşire a amplificatorului:
R
u R (t ) = uo (t )
R + 2 R d + R m + Ro
 R 
uo (t ) = A u − uo 
 R + 2 Rd + Rm + Ro 
A R + 2 Rd + Rm + Ro
uo (t ) = u≈ u
R R
1+ A
R + 2 Rd + Rm + Ro
• Aproximarea din relaţia de mai sus este valabilă în măsura în care produsul dintre
amplificare şi factorul de divizare este mult mai mare ca 1.
4/13
• Factorul de divizare este însă dependent de semnal, prin intermediul rezistenţei

neliniare Rd. Această rezistenţă poate avea valori mari la semnal mic, aşa încât
pentru a îndeplini într-o plajă de tensiuni cât mai largă condiţia impusă mai sus,
este necesară o amplificare cât mai mare a amplificatorului. Dacă este îndeplinită
condiţia de mai sus, care compensează de fapt neliniaritatea, rămâne, cum era de
aşteptat,
u R (t ) = u ( t )
• Pe semialternanţa pozitivă, u>0, D1 şi D2 sunt deschise şi curentul prin instrument
este:
u R (t ) u (t )
i (t ) = =
R R
• Pe semialternanţa negativă, u<0, D3 şi D4 sunt deschise şi
u R (t ) u(t )
i (t ) = − =−
R R
u
• Deci în general, i =
R
• Se obţine astfel caracteristica din figura 20, eliminându-se, cel puţin aparent,
neliniarităţile şi efectul de prag. Se elimină totodată şi efectul variaţiei
parametrilor diodelor cu temperatura.
i
u
Fig. 20. Caracteristica liniarizată a detectorului
! O altă variantă este prezentată în figura 21.
R i R2
_
R1
i1 + uo
D2 D1 R/2
u1 Sumator
R1
_
u +
Fig. 21. O alta variantă de coborâre a pragului diodelor folosind AO
• Pe semialternanţa pozitivă, u(t)>0, D1 este deschisă, iar D2 - blocată. Evident

u1 (t ) = −u (t )
4/14
 u 2u  R
uo (t ) = − R2 (i + i1 ) = − R2  + 1  = 2 u (t )
R R  R
• Pe semialternanţa negativă, u(t)<0, D2 este deschisă, iar D1 - blocată.
- Primul amplificator operaţional funcţionează ca repetor.
R
- Curentul prin R1 + este i1=0, deoarece între extremităţile acestui grup de
2
rezistoare diferenţa de potenţial este nulă. Rămâne:
R2
uo (t ) = − R2 i (t ) = − u (t )
R
Deci, în general:
R2
uo (t ) = u (t )
R
• Un dezavantaj al schemei este rezistenţa de intrare redusă (R In paralel cu R1).
! În figura 22 este prezentată o schemă care asigură o rezistenţă de intrare ridicată.

R1 A
R i 2R
C D2 D1 _
B
R1 i _
1
+ uo(t)
+
u
Fig. 22. Detector de valori medii cu rezistanţă de intrare ridicată
• Atunci când u(t) > 0, D2 este deschisă, iar D1 - blocată,

uC ( t ) = u ( t ) = u B ( t )
uCB = 0 → i = 0
uo = u
• Atunci când u(t) < 0, D1 este deschisă, iar D2- blocată,
u
i1 = , u A = u + i1 R1 = 2u, u AB = 2u − u = u
R1
u
i = , uo = u − 2 Ri = −u
R
• Deci
uo ( t ) = u ( t )
4/15
4.2.2.4.Convertoare valoare eficace - tensiune continuă
! Metode de realizare
- prin calculul efectiv al expresiei u 2 (t ) ;
- pe baza efectului termic, încălzirea fiind proporţională cu puterea activă,
deci cu pătratul valorii eficace;
- cu unele instrumente electro-mecanice (electromagnetice, electrodinamice,
ferodinamice, electrostatice).
- voltmetru de valori pseudoefective.
! Conversie prin calcul efectiv al mediei pătratice
R U o2
U o2 xy x xy
x
x xy - R R
-
u 2 (t )
y
u(t) +
− u 2 (t ) +
Uo
u 2 (t )
−
R
Fig. 23. Convertor prin calculul efectiv al valorii medii pătratice
• În dezvoltarea practică a acestei soluţii un rol important l-a avut realizarea unor
înmulţitoare analogice performante. Există circuite integrate pentru acest scop,
având o precizie de 0.5-1%, lucrând până la frecvenţe de ordinul a sute de kHz-
MHz.
• O asemenea schemă este prezentată în figura 23, în care sunt utilizate două
asemenea circuite: unul pentru realizarea ridicării la pătrat, celălalt, introdus în
bucla de reacţie a unui amplificator, pentru extragerea rădăcinii pătrate.
• Operaţia de mediere este realizată aproximativ de un integrator. Egalând cu 0
suma curenţilor de la intrarea ultimului amplificator se obţine
U o = u 2 (t )
! Conversie pe baza efectului termic

• Este bazată de regulă pe utilizarea unor termocupluri. O asemenea schemă este
dată în figura 24, în care se utilizează două temocupluri, TK1 şi TK2, încălzite de
rezistoarele R1 şi R2.
_
C D
+
1 Uo
u TK1 TK2
R1 R2
Fig. 24.Convertor pe baza efectului terminc folosind termocupluri
4/16
- R1 este străbătută de un curent proporţional cu tensiunea măsurată, u(t).

- Creşterea curentului prin R1 conduce la o tensiune pe borna + a
amplificatorului operaţional.
- Circuitul funcţionează ca un sistem cu reglare automată, cu reacţie negativă,
care tinde să minimizeze tensiunea de eroare, ce apare între intrările
amplificatorului operaţional.
- Ca urmare, apare o tensiune Uo la ieşirea amplificatorului, care încălzeşte R2
- Procesul continuă până la echilibrare, când, cele două rezistoare sunt aduse
la aceiaşi temperatură. Dacă R1=R2, aceasta înseamnă că
U o2 = u 2 (t ) ⇒ U o = u 2 (t )
- Condensatorul C previne apariţia unor oscilaţii.
- La decuplarea tensiunii u, apare din nou un dezechilibru, generând o
tensiune cu polaritate opusă la ieşirea amplificatorului. Aceasta ar putea
conduce iar la încălzirea lui TK2, accentuând şi mai mult dezechilibrul.
Dioda D previne această situaţie, împiedicând reîncălzirea lui TK2
• Principalele surse de erori îşi au originea în diferenţe între rezistenţele R1 şi R2,
între caracteristicile TK1 şi TK2 (care ar trebui să fie identice). În general, aceste
erori pot fi reduse la circa 0,1% din UCS. Timpul de stabilire a indicaţiei este de
câteva secunde.
• În locul termocuplurilor se pot utiliza joncţiuni semiconductoare (figura 25)..
Tensiunile uBE ale celor doi tranzistori fiind aceleaşi, echilibrul, implicând
egalitatea curenţilor de colector, se realizează când temperaturile sunt egale.
Rezistenţele de încălzire şi senzorii se realizează în câte o capsulă, rezultând un
control riguros al propagării căldurii şi un timp de stabilire mult mai mic.
V+
R2 R2
_
C D
+
1 Uo
u
R1 R1
V-
Fig. 25. .Convertor pe baza efectului terminc folosind diode semiconductoare
! Instrumente de valori pseudoeficace

• Acestea sunt instrumente care indică valoarea eficace numai pentru anumite tipuri
de semnale.
• Pentru o formă de undă dată există o relaţie de tipul:
4/17
U ef = k1U v + k 2U m
U ef U v U ef
= k1 + k 2 ⇒ k F = k1k F k v + k 2
Um U ef U m
unde coeficienţii k1 şi k2 depind de tipul semnalului.
• Pentru un semnal dat se cunosc kF şi kV, deci ecuaţia nu determină în mod unic k1
şi k2. Aceşti coeficienţi pot fi determinaţi în mod unic pentru o pereche de
semnale, dintr-un sistem de forma
k F 1 = k1k F 1kV 1 + k 2
k F 2 = k1k F 2 kV 2 + k 2
• Se poate utiliza schema din figura 26.
R1 R
Det.
i
vârf
UV
R2
Det. val. + Uo
medie Um
Fig. 26. Masurarea tensiunilor eficace
- În această schemă se utilizează un detector de vârf şi unul de valori medii

absolute, iar tensiunile de la ieşirile lor sunt însumate ponderat, conform
relaţiilor:
 R R
 k1 = ; k2 =
U U   R1 R2
U o = − Ri = − R v + m  ⇒
 R1 R2   R1 = R ; R2 = R
 k1 k2
- Cu rezistenţele astfel determinate, instrumentul va indica în mod corect
valoarea eficace pentru cele două tipuri de semnale pentru care au fost
calculaţi coeficienţii k1 şi k2.
4.2.3 Milivoltmetre electronice de curent alternativ
! Cu amplificare în curent continuu (figura 27). În acest caz detecţia precede amplificarea
şi este realizată cu un detector de vârf, plasat într-un cap de probă (sondă de măsura).
D.V. Atenuator ACC.
Cap de proba
Fig. 27. Milivoltmetru de c.a. cu amplificare în c.c.
• Principalele caracteristici ale instrumentelor realizate pe această cale sunt:

4/18
- se realizează milivoltmetre de bandă foarte largă (până la frecvenţe de

ordinul GHz, cu cap de probă adecvat conectării la linia de măsură);
- rezistenţa internă este de zeci-sute kΩ (relativ mică);
- capacitate de intrare foarte mică (câţiva pF);
- este un aparat de valori de vârf etalonat de obicei în valori eficace pentru
semnal sinusoidal;
- există un generator intern de calibrare ce permite reglarea amplificării în
curent continuu;
- sensibilitate relativ redusă;
- dacă nu se iau măsuri speciale, scara ar fi neliniară. Ar fi necesare gradări
diferite pentru fiecare scară (în special pentru scările cu sensibilitate mare);
• Se impune de aceea căutarea unor soluţii care să rezolve problema neliniarităţii
detectorului. Un exemplu în acest sens este reprezentat de schema din figura 28-
(milivoltmetrul BM 495 Tesla).
1/k
DV1 + _ Atenuator
DV2
ui calibrat
uosc/k D.M.
ud OACT
A.c.c uosc
Fig.28. Milivoltmerul BM495 Tesla
- DV1 - detector de vârf ce detectează tensiunea ui - semnalul măsurat;

- DV2 - detector de vârf ce detectează tensiunea de frecvenţă fixă (de circa
100 kHz) generată de un oscilator OACT. Pe cât posibil este identic cu DV1,
dar cu dioda conectată invers, astfel încât unul din detectoare generează la
ieşire o tensiune pozitivă, celălalt, negativă ;
- OACT - oscilator de frecvenţă fixă (circa 100 kHz) cu amplitudinea
comandată în tensiune.
- Tensiunea ce comandă această amplitudine se obţine prin amplificare, cu
amplificatorul A, a diferenţei semnalelor de la ieşirile celor două detectoare.
- Schema reprezintă un sistem cu reglare automată, care tinde să minimizeze
tesiunea de eroare de la intrarea amplificatorului. Dacă amplificarea este
foarte mare, bucla de reacţie va regla amplitudinea Uosc astfel încât la
intrarea amplificatorului să avem o tensiune aproape nulă, ceea ce implică:
U osc
- Ui = ⇒ U osc = kU i
k
- Această tensiune, de nivel relativ mare, cu o frecvenţă fixă ce nu ridică
probleme, este aplicată detectorului de valori medii DM. Datorită nivelului
mare, detectorul poate lucra practic liniar.
• Este foarte important ca diodele celor două detectoare să aibă caracteristci cât
mai apropiate şi deci să afle la aceeaşi temperatură. De aceea se plasează ambele
diode în capul de probă.
• În cazul exemplului concret, instrumentul are scări de măsură de la 10mV la
10V. Scările, comutate prin comutarea atenuării k, sunt practic liniare aşa încât
4/19
gradarea e unică. Domeniul de lucru este 10 kHz-1,2GHz. Limitarea la frecvenţe

joase se datorează valorii mici a condensatoarelor din grupurile de detecţie.
! Cu amplificare în curent alternativ (fig. 29). În acest caz amplificarea precede detecţia.
Principalele caracteristici ale acestei variante sunt:
Atenuator c.a. Detector
Fig. 29. Milivoltmetru de c.a. cu amplificare în c.a.

• lărgime de bandă mai mică, deoarece amplificarea se realizează la frecvenţa
semnalului. De exemplu: 10Hz - 10MHz; este varianta utilizată pentru
milivoltmetrele de audiofrecvenţă;
• sensibilitate mare (zeci de µV );
• rezistenţă de intrare mare (10 MΩ );
• Cin mare, datorată în primul rând cablului ecranat prin care se aduce semnalul -
poate fi micşorată eventual utilizând sonde divizoare;
• detectorul este de obicei un detector de valori medii absolute, iar problema
neliniarităţii se rezolvă prin introducerea detectoarelor în bucla de reacţie ;
• atenuatorul calibrat trebuie compensat, pentru a prezenta o atenuare constantă în
toată banda;
• există generator intern pentru calibrare şi semireglaj al amplificării.
! Ca un exemplu tipic pentru această categorie de instrumente se va prezenta

milivoltmetrul E 0402, ce permite măsurarea tensiunilor în domeniul 10 µV - 300 V, la
frecvenţe cuprinse între 10Hz şi 10MHz. Instrumentul prezintă o rezistenţă de intrare de
10M Ω şi o capacitate de intrare Cin=18pF.Schema bloc este prezentată în fig. 30.
Max 1mV
toate gamele
III
ATC1 Repetor A2
I,II TEC Av=100
A1
II,III Av=10 B=10 MHz
ATC2 B=100 kHz
10 MΩ I
10 k? Iesire AC
100 mV
Detector
Fig. 30. Schema bloc a milivoltmetrului E0402
• Cele 14 scări de măsură vor fi grupate în trei categorii, conform tabelului de mai
jos:
I II III
0,1;0,3 mV 1;3;10;30;100;300 mV 1;3;10;30;100;300 V
4/20
• Pe scările 0,1 şi 0,3mV (grupul I), banda este mai îngustă (100kHz), prin limitarea
benzii asigurându-se şi o reducere a zgomotului.
• Un prim atenuator calibrat (ATC1), cu o atenuare de 1/1000, este introdus numai
pentru scările din grupul III. Este un atenuator compensat, schema sa fiind dată în
aceiaşi figură.
• Al doilea atenuator (ATC2), este introdus după un repetor, astfel încât lucrează pe
rezistenţe mici (600 ohmi) şi nu mai necesită măsuri speciale de compensare. El
are 6 trepte, cu atenuările 1/1, 1/3, 1/10, 1/30, 1/100, 1/300.
• Urmează un prim amplificator, cu amplificarea 10, introdus în circuit numai
pentru scările din grupul I. Acesta are lărgimea de bandă de 100 kHz.
• După A1, scările de 0,1, 0,3mV sunt aduse peste cele din grupul II, rezultând astfel
o tensiune de maximum 1mV pentru toate gamele.
• Un al doilea amplificator, cu amplificarea 100, este comun pentru toate scările.
4.3. Voltmetre cu scară liniară în unităţi logaritmice
! Sunt uneori necesare aparate cu scara gradată în decibeli:

U
U dB = 20 lg
U ref
sau în neperi:
U
U Np = ln
U ref
Trebuie deci realizat un instrument a cărui indicaţie să fie proporţională cu logaritmul
tensiunii aplicate.
! Principiul de realizare este ilustrat prin schema din figura 31, în care un tranzistor este
introdus în bucla de reacţie a unui amplificator.
IC
R _
Ui + Uo
Fig. 31. Principiul de realizare al voltmetrului cu scară liniară în unităţi logaritmice
• Dacă amplificatorul este ideal, uCB=0, şi din ecuaţiile Ebers-Moll rămâne:

 uBE 
 uT 
IC = IS e − 1
 
 
kT
uT =
q
Dar
4/21
U o = −u BE
u BE
uT
• În conducţie e >> 1, astfel încât:
uBE Uo
−
U
I C = i ≅ I S e uT = I S e uT
R
I U
U o = −uT ln C = −uT ln i
IS RI S
• Observaţii:
- schema funcţionează numai pentru Ui>0. Pentru Ui<0, se poate utiliza un
tranzistor pnp;
- impedanţa văzută de amplificatorul operaţional este foarte mică (impedanţa
de intrare în emitor, în conexiunea bază comună,1/gm, de ordinul zecilor de
ohmi). În aceste condiţii amplificarea în buclă deschisă a amplificatorului
poate să scadă şi ipoteza făcută privind caracterul ideal al acestuia să nu mai
fie valabilă.
- caracteristica este puternic dependentă de temperatură, atât direct, datorită
lui uT , cât şi prin intermediul lui IS.
• O schemă îmbunătăţită este prezentată în figura 32.
ic1 uBE1 uBE2 ic2

R3 Rr
Ri _ _
Ui UR
+ uo +
Uo R1 R2
Fig. 31. Varianta îmbunătăţită a voltmetrului cu scară liniară în unităţi logaritmice
Ui U
I C1 = ; IC2 = R
Ri Rr
U BE 1 U BE 2
UT UT
I C1 ≅ I S 1e ; IC2 ≅ I S2e
I C1 I
U BE1 = U T ln ; U BE 2 = U T ln C 2
I S1 I S2
U R 2 + U BE1 − U BE 2 = 0
R2
U R2 ≅ U0
R1 + R2
R2 Ui UR
U 0 = −U T ln + U T ln
R1 + R2 Ri I S 1 Rr I S 2
4/22
R1 + R2 U i Rr I S 2
U 0 = −U T ln ⋅ ⋅
R2 U R Ri I S 1
• Pentru ca cei doi tranzistori să se afle la aceeaşi temperatură sunt montaţi în
aceeaşi capsulă, rezultând acelaşi UT. Variaţia cu UT poate fi redusă utilizând un
termistor în locul lui R1.
• Chiar dacă IS1 şi IS2 nu sunt identici, raportul lor e practic independent de
temperatură. Prin reglarea lui RR se poate realiza:
RR I S 2
⋅ ≈ 1,
Ri I S1
astfel încât
R1 + R2 U i
U o = −U T ⋅ ln
R2 UR
R1 + R2
• Dacă se ia U T = 1 , se obţine o scară având factorul de conversie
R2
1V/1Np. Dacă dorim o gradare în decibeli,
Ui U U
U o = K ' ln = K ' ln 10 ⋅ lg i = 2,3K ' lg i
UR UR UR
• Punând condiţia 2,3K’=20, deci
20
K' = = 8,69
2,3
rezultă:
Ui
U o = 20 lg
UR
cu o pantă de 1V/dB. Dacă se doreşte o pantă de 1V/20dB,
1
K' = = 0,434
2,3
! Convertor lnU – timp

• O variantă complet diferită porneşte de la ideea unei conversii iniţiale lnU – timp
(figura 33).
T1 u(t)
UR
ucom
_ COMP
U
0
+ uo(t) T1 T1+ T2
1 uC(t)
UR C R u(t)
Fig. 33. Convertor ln(u) – timp
4/23
- În această schemă ucom reprezintă nişte impulsuri de comandă cu durata T1.

- Acestea comandă un comutator electronic, închis atât timp cât ucom se află pe
nivel logic “1” şi deschis în rest.
- În intervalul (0, T1), când ucom=1, C se încarcă repede la tensiunea UR.
- După aceea, t>T1, C se descarcă prin R, conform relaţiei:
t −T1
−
u (t ) = U R e τ , τ = RC
- Vom nota cu T2 timpul în care u(t) scade la valoarea U a tensiunii măsurate.

T2
−
u (T1 + T2 ) = U = U R e τ U
; T2 = −τ ln
UR
(U<UR, deci rezultă o cantitate pozitivă). Măsurarea în scară logaritmică a

tensiunii U se reduce acum la măsurarea timpului T2.
- Practic, aceasta este durata impulsurilor obţinute la ieşirea porţii (fig. 34) şi
se poate măsura fie analogic, fie numeric. Vom presupune că impulsurile de
comandă sunt generate periodic, cu perioada Tr, deci se pune de fapt
problema măsurării factorului de umplere a acestei secvenţe.
- Analogic aceasta presupune determinarea componentei continue a
semnalului u0(t), care este proporţională cu factorul de umplere. Un
instrument magnetoelectric, căruia i se aplică u0(t) va indica această
mărime.
- Numeric - u0(t) deschide o poartă prin care trec impulsurile de tact către un
numărător. Numărul de impulsuri numărate este evident proporţional cu
mărimea dorită.
ucom(t
)
T1 Tr T1+Tr
uc(t)
T1+T2
uo(t)
T2
Fig. 34. Formele de undă ale tensiunilor din schema reprezentată în fig. 33
4/24
4.4 Voltmetre numerice
! Un voltmetru numeric conţine în principiu aceleaşi elemente ce realizează pregătirea

semnalului în vederea măsurătorii ca şi un voltmetru analogic
• atenuator calibrat,
• filtru trece jos,
• protecţie,
• amplificare şi
• conversie ca-cc în cazul instrumentelor de curent alternativ.
! La acestea se adaugă
• convertorul analog-numeric,
• registrele de memorie pentru stocarea rezultatului,
• decodificatorul şi
• sistemul de afişaj numeric.
! Blocul specific şi care determină în mod decisiv caracteristicile instrumentului este
convertorul analog-numeric, motiv pentru care ne vom concentra atenţia asupra lui. Sunt
utilizate în special convertoare integratoare, de care ne vom ocupa în cele ce urmează.
4.4.1 Convertoare analog - numerice integratoare
! În această categorie sunt incluse convertoare relativ lente, dar de precizie ridicată, în special
datorită capacităţii lor de a rejecta perturbaţiile alternative. Pot fi împărţite în două mari
categorii:
• Conversie tensiune-timp, urmată de măsurarea numerică a intervalului de timp. Din
această categorie fac parte convertoarele cu dublă pantă şi cele cu mai multe pante.
• Conversie tensiune-frecvenţă urmată de măsurarea numerică a frecvenţei.
4.4.1.1. Convertoare cu integrare cu dublă pantă
Principiul de funcţionare
! În prima etapă se integrează, într-un timp bine determinat t1, tensiunea necunoscută:
1 t Ux U t U t
u(t ) = − ∫ dt = − x = − x , t ∈ (0, t1 ), τ = RC
C0 R RC τ
U t
u(T1 ) = − x 1
RC
U
Panta este − x , dependentă deci de Ux. Dacă Ux>0, rezultă o rampă descrescătoare.
τ
! În a doua etapă, se aplică la intrarea integratorului o tensiune de referinţă, de polaritate opusă
lui Ux , -Uref
U x t1 U ref (t − t1 )
. u(t ) = − + , t ≥ t1
τ τ
Se constată că în acest interval, panta este constantă.
4/25
Fig. 35. Convertoare cu integrare cu dublă pantă

.
! Să determinăm intervalul de timp în care u(t + tx )= 0:
1
U x t1 U ref t x U
= ⇒ t x = t1 x
τ τ U ref
Constatăm că acest interval de timp este proporţional cu tensiunea Ux, ceea ce justifică
afirmaţia că avem de-a face cu o conversie tensiune-timp. Din acest moment, problema care
mai rămâne este doar aceea a măsurării numerice a intervalului de timp tx.
Schema bloc
! O schemă bloc este dată în figura 36. Ea permite conversia tensiunilor Ux , cuprinse între 0 şi
Uref.
BLC
C
N1
0
K1
R _
Ux 1
_ COMP
P 2
K2 DI PL
-Uref + CU
2 + NUM
1 CD
GI
RM W
Fig. 36. Schema bloc a sistemului de măsurare numerică a intervalului de timp tx
! Schema este compusă din

• integratorul propriu-zis,
• un comparator, un numărător reversibil cu posibilitate de încărcare paralel (NUM),
• un oscilator ce generează impulsuri de tact cu frecvenţa de repetiţie fi (GI),
• un bloc logic de control (BLC) şi
• un registru de memorie (RM) în care se înregistrează rezultatul conversiei.
! Schema funcţionează în trei stări.

Starea "0" – este o fază de iniţializare.
- K1=0 – intrarea schemei este pusă la masă, se descarcă condensatorul C.
- PL=1 - de încarcă numărătorul cu N=N1, dat de BLC.
Starea "1" – este cea în care se realizează rampa descrescătoare. În această stare, BLC poziţionează
comutatoarele după cum urmează:
4/26
- K1=1 - se încarcă C, tensiunea la intrarea integratorului fiind Ux (panta variabilă);

ca urmare, tensiunea la ieşirea integratorului este negativă şi ieşirea comparatorului va fi
COMP=1;
- K2=1 – poarta este deschisă, deci impulsurile de tact sunt aplicate pe intrarea CD de
numărare înapoi. NUM numără înapoi, începând din N1, până când se ajunge la N=0.
Această fază se încheie când N=0. Durata acestei stări este deci:
1
t1 = N 1Ti , Ti =
fi
Starea "2" – este cea în care se realizează panta crescătoare.
- - K1=2 – integratorului i se aplică –Uref (rampă crescătoare, pantă fixă);
- - K2=2. Atât timp cât u(t)<0, COMP=1 şi poarta e deschisă iar N creşte. Această
stare se încheie când u(t)=0, COMP=0. În acest moment poarta se blochează,
rezultatul numărătorului este transferat în memorie şi ciclul de conversie se
încheie. Numărul de impulsuri contorizate în final este
tx U 1 U
Nx = = t1 x = N1 x
Ti U ref Ti U ref
deci este proporţional cu tensiunea
Precizia
! Din examinarea relaţiei de conversie de mai sus se constată, referitor la precizie, că aceasta nu
depinde de R,C sau fi . Ea poate fi afectată numai de o eventuală eroare a tensiunii de referinţă.
Faptul că Nx nu depinde în mod explicit de alţi factori perturbatori oferă garanţia unei bune
precizii.
! Totuşi, la o analiză mai atentă, va trebui să mai includem printre posibilele elemente ce
afectează
• precizia de liniaritatea imperfectă a rampelor,
• fluctuaţii relativ rapide ale frecvenţei generatorului de tact,
• tensiunile de decalaj şi derivele termice ale integratului şi ale comparatorului,
• tensiunile perturbatoare, suprapuse peste semnal, injectate în nodul de intrare.
Aceste tensiuni perturbatoare, sunt de regulă semnale alternative, şi ca urmare sunt în mare
măsură atenuate prin efectul de integrare. Pentru ca un semnal alternativ să fie complet
rejectat trebuie ca durata integrării, t1, să fie multiplu al perioadei acestui semnal. Principala
perturbaţie alternativă este tensiunea reţelei, cu frecvenţa de 50 Hz, deci cu perioada T=20 ms;
de aceea este util să se aleagă t1=kT. În mod uzual k=1, deci t1=20 ms.
Circuitul de aducere automată la "0"
! Asigură corecţia tensiunii de decalaj.

• Se urmăreşte corecţia tensiunii de decalaj datorate amplificatorului şi eventual şi a
comparatorului.
• În schema din figura 37 se presupune că integratorul este precedat de un amplificator şi
se urmăreşte corecţia tensiunii de decalaj datorate acestuia şi amplificatorului
operaţional din integrator.
4/27
0
1 K1
Ux _
2 _
-Uref +
+
C K3
Fig. 37. Circuitul de aducere automată la “0”
! În starea "0", comutatorul K3 este închis şi astfel se stabileşte o buclă de reacţie negativă.
Amplificatoarele având amplificarea foarte mare, pe condensator va apare o tensiune egală cu
tensiunea de decalaj, Vos, (figura 38a), astfel încât la bornele amplificatorului operaţional
ideal, diferenţa de potenţial să fie nulă.
Vos
_
_
_ COMP
+
+
Vos +
C K3
a. b.
Fig. 38. Schema echivalentă
! În celelalte două stări, comutatorul e deschis şi C nu se poate descărca, anihilând astfel efectul
tensiunii de decalaj. În bucla de reacţie poate fi inclus şi comparatorul (figura 38b).
Măsurarea tensiunilor bipolare
! După cum a rezultat din principiul de funcţionare, tensiunea de referinţă trebuie să aibă
polaritate opusă faţă de tensiunea măsurată. În consecinţă, pentru a putea măsura atât tensiuni
pozitive cât şi negative vor fi necesare două surse de referinţă, Uref şi -Uref. (figura 39) .
! Semnalul COMP la sfârşitul stării 1 indică polaritatea (Ux>0 va conduce la COMP=1, în timp
ce dacă Ux<0, COMP=0).
Fig. 39. Comparatorul dublă pantă cu două tensiuni de referinţă
! În funcţie de aceasta, comutatorul K1 este pus pe poziţia 2’ dacă Ux<0 sau 2” dacă Ux>0. Vor
fi necesare si unele modificări în logica de comandă a porţii de acces a impulsurilor spre
numărător.
4/28
! Altă posibilitate (figura 40)

• În intervalul de timp (0, t1):
(U x + 0,5U ref ) t t
u(t ) = − ⇒ u(t1 ) = −(U x + 0,5U ref ) 1
R C RC
• La t=t1 se comută K1 pe -Uref:
t − t1 t U ref t − t1
u(t ) = u(t1 ) − ( −U ref + 0,5U ref ) = − (U x + 0,5U ref ) 1 +
RC RC 2 RC
Fig. 40. Comparatorul dublă pantă cu două tensiuni de referinţă (altă variantă)
Fig. 41.
• Dar u ( t1 + t x ) = 0 , deci
U ref t x  U ref  t1  
= U x +  ⇒ t = t 1 + 2 U x 
2  RC  
x 1
2 RC   U ref 
U x = 0 ⇒ t x = t1
U x = −0,5U ref ⇒ t x = 0
U x = 0,5U ref ⇒ t x = 2t1
• Domeniul de măsură este U x ∈ ( −0,5U ref ,0,5U ref ) .
! Modul de utilizare al numărătorului poate fi modificat, în sensul că în starea "0" el e adus la 0,

apoi în starea "1" el numără N1 impulsuri înapoi. În starea "2" el numără înainte. Dacă în
aceste stări el trece prin 0 atunci tx>t1 şi Ux e pozitiv, în caz contrar este negativ.
tx t t 2U x
t1 = N1Ti , N x = − N1 + = − N1 + i + 1
Ti Ti Ti U ref
Ux
N x = N1
0,5U ref
rezultat interpretabil direct, dacă Ux>0.
! Dacă Ux<0, Nx<0, pentru a determina U x trebuie efectuat complementul faţă de 2 al

conţinutului numărătorului.
4/29
4.4.1.2. Convertorul tensiune – frecvenţă
Schema bloc şi principiul de funcţionare
! O schemă bloc este dată în figura 42, în care se utilizează un generator de impuls comandat.
Acesta generează un impuls negativ, de durată T1 şi amplitudine Ui atunci când i se aplică pe
intrare un front pozitiv. În schemă mai apare o referinţă de timp ce generează periodic
impulsuri cu durata Tr. Schema permite măsurarea tensiunilor pozitive.
! Presupunem u(t) iniţial 0 şi Ux>0. Tensiunea u(t) scade conform relaţiei:

Ux t
u(t ) = −
R1 C
Fig. 42. Schema bloc a convertorului tensiune frecvenţă
până când u(t ) = −V p (figura 9).

• În acest moment COMP=1 şi generatorul de impuls produce un impuls de polaritate
opusă tensiunii măsurate.
• Dacă este suficient de mare, u(t) creşte liniar pe durata T1.
• După terminarea acestui impuls, u(t) scade cu aceeaşi pantă ca la început, până când
u(t)=-Vp (un timp T2). Se generează un nou impuls ş.a.m.d.
• Apare deci o succesiune periodică de impulsuri de formă triunghiulară la ieşirea
integratorului, şi de impulsuri de foarte scurtă durată la ieşirea comparatorului.
Să determinăm frecvenţa lor de repetiţie.
! Generarea tehsiunii la ieşirea schemei:

• Pe porţiunea A-B (figura 43), considerând tA=0 ca origine de timp, se poate scrie:
Ux U
u ( t ) = u ( 0) − t ⇒ u (T2 ) = u(0) − x T2 = −V p
R1C R1C
Fig. 43. Formele de undă ale convertorului tensiune frecvenţă
4/30
• În domeniul B-C:
U U 1
u(t ) = u(T2 ) −  x − i  (t − T2 ) ⇒ u (T1 + T2 ) = u(0)
 R1 R2  C
U U U 1 U U
u(0) − x T2 −  x − i  T1 = u (0) ⇒ x (T1 + T2 ) = i T1
R1C  R1 R2  C R1C R2 C
• Rezultă că perioada T = T1 + T2 este dată de
U R
T = i 1 T1
U x R2
şi
R2 1 U x
f =
R1 T1 U i
! Rezultă că la ieşirea comparatorului apare o succesiune de impulsuri foarte scurte cu frecvenţa
de repetiţie proporţională cu Ux.
• Problema se reduce la măsurarea numerică a acestei frecvenţe.
• Această operaţie este realizată de ansamblul poartă, generator referinţă de timp,
numărător. Într-adevăr, numărul impulsurilor numărate pe durata deschiderii porţii (Tr )
este
Tr R 2 Tr U x
N= =
T R1 T1 U i
proporţional cu tensiunea măsurată.
! Precizia este determinată de:

• aria impulsului UiT1,
• raportul rezistenţelor R1/R2;
• imprecizii ale comparatorului şi A.O;
• precizia referinţei de timp.
Variantă pentru măsurarea tensiunilor bipolare
! Se mai adaugă un comparator iar generatorul are posibilitatea de a produce impulsuri negative
sau pozitive în funcţie de intrarea pe care este comandat. (figura 44). În plus, numărătorul este
reversibil.
Fig. 44. Variantă pentru determinarea tensiunilor bipolare
4/31
• Dacă Ux>0, tensiunea la ieşirea integratorului este negativă şi COMP1=0, funcţionarea

fiind cea prezentată mai înainte.
• Dacă Ux<0, tensiunea la ieşirea integratorului este pozitivă şi COMP2=0.
- Rampa e pozitivă, iar când depăşeşte valoarea +Vp COMP1=1, se generează un
impuls pozitiv ş.a.m.d.
- Impulsurile de la ieşirile lui COMP1 sunt numărate de numărător invers.
- Conţinutul numărătorului va trebui decodificat, în sensul de a se identifica semnul
şi modulul tensiunii măsurate.
- De exemplu, să presupunem pentru simplificare un numărător cu capacitatea
maximă de 15, numărând binar. La cei 4 biţi necesari pentru a reprezenta
numerele 0-15 se mai adaugă unul pentru semn. Iniţial numărătorul e resetat. Dacă
Ux>0, atunci numărătorul numără direct. În cazul când nu apare depăşire, bitul de
semn rămâne 0. La numărare inversă se obţin stările:
0 00000
1 11111
2 11110
3 11101
........................
16 10000
- Bitul de semn 1 indică Ux<0. Se observă imediat că pentru a avea valoarea corectă
a modulului trebuie calculat complementul faţă de 2 al numărului respectiv.
• Durata conversiei depinde de numărul de digiţi şi de frecvenţa maximă a convertorului.
De exemplu, pentru fmax=100kHz şi 4 digiţi, durata unei măsurători este 104/105=0,1 s.
Rejecţia perturbaţiilor alternative
! Existenţa numărătorului reversibil face ca şi acest convertor să aibă posibilitatea eliminării

perturbaţiilor alternative.
! Să considerăm de exemplu un semnal perturbator de valoarea medie nulă şi perioada de 1s,
egală cu durata numărării, Tr şi un convertor cu panta 100 kHz/V.Se observă (figura 45) că la
sfârşitul măsurătorii voltmetrul va indica corect valoarea medie nulă.
Fig. 45. Rejecţia perturbaţiilor alternative.
O variantă mai simplă
! Se renunţă la generatorul de impulsuri, înlocuindu-l cu un comutator ce scurtcircuitează

condensatorul C atunci când se ajunge la tensiunea -Vp (figura 46).
4/32
Fig. 46. O variantă mai simplă a convertorului tensiune frecvenţă
! În această schemă, comutatorul este comandat de un monostabil (MS), care va ţine

comutatorul închis un timp T0 cât mai scurt, dar suficient pentru descărcarea completă a
condensatorului.
• Iniţial, la ieşirea integratorului:
Ux U
u(t ) = − t ⇒ u(T1 ) = − x T1
RC RC
RC
u(T1 ) = −V p ⇒ T1 = V p
Ux
Semnalul e reprezentat în figura 47.
Fig. 47. semnalul la ieşirea integratorului
• Perioada semnalului de la ieşirea integratorului, precum şi a impulsurilor date de

comparator sau de monostabil este
T = T1 + To
1 1 Ux
f = = =
T RC ToU x + V p RC
To + V p
Ux
• Pentru a obţine o proporţionalitate între f şi Ux trebuie ca ToUmax<<VpRC, caz în care:
Ux U
f = ⇒ f max = xmax
V p RC V p RC
• Condiţia pusă este deci echivalentă cu
V p RC 1
To << = = Tmin .
U xmax f max
4/33
4.4.2 Erori specifice voltmetrelor numerice
! În cazul voltmetrelor numerice apar următoarele tipuri de erori:

• erori datorate aparatului propriu-zis;
• erori datorate perturbaţiilor externe;
• erori datorate interacţiunii dintre circuitul de măsură şi voltmetru.
Erorile de primul tip sunt dependente în primul rând de tipul de convertor utilizat şi acestea
au fost analizate în paragrafele precedente. De aceea, în cele ce urmează ne vom ocupa de
ultimele două categorii.
4.4.2.1 Erori datorate perturbaţiilor externe
! Sunt importante în special în cazul măsurării tensiunilor mici. Sunt determinate de apariţia
în circuitul de măsură a unor tensiuni parazite produse de
• câmpuri electrice sau magnetice;
• perturbaţii provenite de la reţea;
• tensiuni termoelectrice etc.
•
! Tensiunile parazite pot fi continue sau alternative. Dacă instrumentul este de c.c., perturbaţiile
continue afectează direct măsurarea, iar cele alternative în mod indirect, prin efectul de
redresare datorat neliniarităţilor existente în circuit.
! După modul cum acţionează tensiunile perturbatoare, avem:

• perturbaţii serie (de mod diferenţial), când sursa perturbatoare apare direct între bornele
de măsură (figura 48a);
• perturbaţii de mod comun, când aceasta apare între oricare din bornele de măsură şi
masă (carcasa aparatului) sau pământ (figura 48b).
Ups
Ux
VOLTM. VOLTM.
Ux
Upc
a) b)
Fig. 48. Petrurbaţii
Perturbaţii serie
! Acestea pot fi:
• Perturbaţii continue - pot apărea de exemplu în puntele de contact ale unor metale
diferite, la modificarea temperaturii mediului ambiant. Sunt în general foarte mici, de
ordinul µV , şi în măsura în care nu variază în timp, pot fi eventual compensate;
• Perturbaţii alternative - cel mai adesea de 50 Hz, datorate cuplajelor electrice sau
magnetice cu circuite alimentate de la reţea.
4/34
! În cazul circuitelor de impedanţe foarte mari predomină efectul cuplajelor capacitive, putând
rezulta tensiuni alternative de ordinul volţilor. Pot fi evitate prin ecranarea electrostatică
completă a circuitului.
! În cazul circuitelor de impedanţă mică predomină efectul cuplajelor magnetice. Deoarece

tensiunea indusă prin cuplaj magnetic este proporţională cu aria circuitului indus, aceasta pot
fi redusă prin utilizarea conexiunilor bifilare, eventual cu cabluri torsadate.
! Proprietatea unui voltmetru de c.c. de a prezenta erori cât mai mici datorită tensiunilor
alternative suprapuse se caracterizează prin raportul de rejecţie serie (RRS), egal cu raportul
dintre tensiunea alternativă serie perturbatoare şi o tensiune continuă echivalentă, ce ar avea
acelaşi efect asupra voltmetrului. Se exprimă în dB:
tensiunea alterntiva perturbatoare
RRS = 20 lg
tensiunea continua echivalenta
! La voltmetrele electronice analogice, RRS este de ordinul 30…50 dB la frecvenţa de 50 Hz.

De exemplu, un RRS de 40 dB (raport 100) înseamnă că, dacă la măsurarea unei tensiuni
continue de valoare U se suprapune o tensiune alternativă de amplitudine U, eroarea de
măsură va fi de 1%.
! În cazul voltmetrelor electronice numerice, se obţin factori de rejecţie mari prin:

• utilizarea de filtre trece-jos la intrare;
• principiul măsurării în cazul voltmetrelor cu integrare.
! Să presupunem că semnalul de măsurat şi deci şi tensiunea perturbatoare

u ps (t ) = U cos(ωt + ϕ ) , sunt integrate pe o durată T. Rezultă la ieşirea integratorului:
1 T U T U
U int = ∫ u ps (t )dt = ∫ cos(ωt + ϕ )dt = [sin(ωT + ϕ ) − sin(ϕ )] =
τ 0 τ 0 τω
2U ωT ωT
= sin( ) cos( +ϕ)
ωτ 2 2
care depinde de ϕ . În cazul cel mai defavorabil,
2U  ωT 
U int . max = sin 
ωτ  2 
! În cazul unei tensiuni continue Uo:
T
1 T
U int o = ∫
τ 0
U o dt = U o
τ
! Pentru a determina tensiunea echivalentă, vom pune condiţia ca aceasta să aibă acelaşi efect
asupra indicaţiei ca şi tensiunea perturbatoare, deci
2U ωT T 2 ωT
U int . max = U int o ⇒ sin = Uo ⇒ Uo = U sin
ωτ 2 τ ωT 2
4/35
U 1
RRS = 20 lg = 20 lg = −20 lg sin c(πfT )
Uo ωT
sinc
2
RRS
[dB]
13
1 2 3 4 fT
Fig. 49. Dependenţa raportului de rejecţie serie de produsul fT
n
! Se obţine o rejecţie infinită (totală) a frecvenţelor de tipul f = . Deoarece componenta
T
alternativă cea mai supărătoare este de 50 Hz, este util ca perioada de integrare T să fie
T=1 = 20 ms , rezultând în acest fel şi rejecţia multiplilor frecvenţei de 50 Hz
50 Hz
(armonice). Dacă se ia T = n , n > 1 , creşte timpul de măsură, fără rezultate deosebite
50 Hz
în ceea ce priveşte raportul de rejecţie.
! Practic, rejecţia nu va fi infinită deoarece:

• integratorul nu este ideal;
• egalitatea f=1/T, unde f este frecvenţa perturbatoare, nu poate fi riguros respectată
(frecvenţa reţelei nu este deosebit de stabilă). Se poate conta totuşi pe valori de ordinul
60-70 dB.
• Raportul de rejecţie variază repede cu frecvenţa, aşa încât dacă se doreşte o evaluare
precisă a acestui raport, frecvenţa perturbatoare trebuie cunoscută suficient de exact.
Dacă frecvenţa este cunoscută cu aproximaţie, se poate determina o valoare minimă
pentru raportul de rejecţie, pornind de la
sin (πfT )
RRS = −20 lg ≥ 20 lg(πfT )
πfT
Perturbaţii de mod comun
! Conform regulilor de protecţie a muncii, orice instrument cu carcasă metalică, trebuie să aibă
carcasa legată electric la pământ. Aceasta ar putea conduce la ideea falsă că pentru a conecta
un voltmetru la o sursă în vederea măsurării acesteia ar fi necesar un singur conductor.
! Dacă însă sursa şi voltmetrul electronic (VE) se află la oarecare distanţă, punctele de masă nu
se mai află practic la acelaşi potenţial, intre cele două puncte putând exista o diferenţă de
potenţial, care deşi este inofensivă pentru operator, conduce la eronarea totală a măsurătorii.
4/36
! În consecinţă apare ca absolut necesar un al doilea conductor (conductorul de referinţă) între

bornele de masă. Dacă voltmetrul are o bornă de masă şi o bornă caldă, situaţia se poate
prezenta ca în figura 50.
Fir cald
SUR SA V .E.
U ps
Conductor de
referinţă
Fig. 50. Perturbaţii de mod comun la voltmetrul cu o bornă caldă şi una de masă
Conductorul de referinţă, are o rezistenţă finită, şi ca urmare între extremităţile sale va mai
rămâne o diferenţă de potenţial, care apare ca o perturbaţie serie, Ups
! Majoritatea voltmetrelor electronice moderne au intrări flotante (ambele izolate faţă de masă)
pe care le vom nota cu HI şi LO şi o bornă de masă (GND) la care este legată carcasa metalică
a aparatului.(figura 51). Tensiunea perturbatoare dintre punctele de masă nu mai apare direct
între bornele de intrare ale voltmetrului ci între aceste borne şi borna legată la pământ; ea
devine o tensiune perturbatoare de mod comun.
HI
SURSA V.E.
LO
GND
Upc
Fig. 51. Perturbaţii de mod comun la voltmetrul cu 2 borne calde şi una de masă
! Problema apare şi în cazurile când se măsoară tensiunea între două puncte neconectate la masă
- de exemplu tensiunea de dezechilibru a unei punţi.
! Pentru a putea lua în consideraţie efectul tensiunii de mod comun trebuie analizat ansamblul
sursă-linie-voltmetru (figura 52).
HI
r1
Ux
V.E.
LO
r2
Upc
R2 C2 R1 C1
GND
Fig. 52. Efectul tensiunii de mod comun asupra ansamblului sursă-linie-voltmetru
! Apar următoarele impedanţe:

• r1,2 - rezistenţele conductoarelor de la sursă la voltmetru, înglobând eventual şi
rezistenţa sursei;
• R1,2 - rezistenţele de izolaţie ale bornelor de intrare HI şi LO faţă de masă;
• C1,2 - capacităţile dintre bornele de intrare şi masă.
4/37
! Vom nota impedanţele de scurgeri

Z1=R1||C1; Z2=R2||C2
! Pentru a caracteriza gradul de imunitate al sistemului de măsură la perturbaţiile de mod

comun, se defineşte raportul de rejecţie de mod comun (prescurtat RRMC sau CMRR în
engleză) ca raport intre tensiunea de mod comun perturbatoare şi o tensiune serie echivalentă,
aplicată între bornele voltmetrului care ar avea acelaşi efect asupra măsurătorii. Se exprimă în
mod curent în decibeli:
tensiunea perturbatoare de mod comun
RRMC = 20 lg
tensiunea serie echivalenta
! Pentru a evalua această mărime pentru ansamblul din figura 52, vom desena un circuit
echivalent (figura 53), în care sursa Ux a fost pasivizată, nodul corespunzător punctului de
masă al sursei a fost despicat, introducând încă o sursă Upc , iar nodul LO a fost ales ca nod de
referinţă pentru scrierea unui sistem de ecuaţii de tensiuni la noduri.
HI
r1 [1]
Zi
Z1
LO
r2
Upc Upc Z2
GND
[2]
1 1 1   1 1  U pc
V 1  + +  − V 2  +  =
 r1 Z 1 Z i   r1 Z 1  r1
1 1  1 1 1 1  U pc U pc
− V 1  +  + V 2  + + +  = − −
 r1 Z 1   r1 r2 Z 1 Z 2  r1 r2
• Ultima ecuaţie se poate înlocui cu una mai simplă obţinută prin adunarea ecuaţiilor
sistemului:
1 1 1  U pc
V1 + V 2  +  = −
Zi  r2 Z 2  r2
• Vom calcula tensiunea V1, care apare efectiv între bornele de intrare ale voltmetrului:
11 1  11 1 
 + −  + 
r1  r2 Z 2  r2  r1 Z 1 
V 1 = U pc ≅
1 1 1  1 1 1 1  1
 + +  +  +  + 
r
 1 Z 1 Z Z
i  2 r2   1r Z 1  Zi
1 1
−
r1Z 2 r2 Z1 r r 
≅ U pc ≅ U pc  2 − 1 
1 1  Z 2 Z1 
+
r1r2 4/38
r1Z i
• S-a avut în vedere că impedanţele de scurgeri şi impedanţa de intrare sunt mult mai mari
decât rezistenţele conductoarelor de legătură.
! Se vede că tensiunea perturbatoare de mod comun produce o tensiune echivalentă la intrare

numai în măsura în care r1 ≠ r2 , Z 1 ≠ Z 2 . Nu se poate practic conta pe îndeplinirea egalităţii
r2 r
= 1 care ar conduce la anularea acestei tensiuni. Se caută de obicei să se realizeze
Z 2 Z1
|Z1|>>r1, |Z2|>>r2.
! Factorul de rejecţie de mod comun se poate defini atât în curent continuu, cât şi în curent
alternativ.
! În curent continuu rămâne

r2 r1
RRMCcc = −20 lg −
R2 R1
• De obicei, la voltmetrele digitale, rezistenţa de izolaţie R2 este sensibil mai mică decât
R1, datorită unor particularităţi constructive; la borna HI sunt legate doar conductoare
subţiri şi elemente de circuit de dimensiuni mici, pe când bornei LO (masa electrică) îi
corespund suprafeţe metalice mari - carcase, suporţi etc. apropiaţi de cutia metalică
(masa aparatului). În aceste cazuri:
R2
RRMC cc ≅ 20 lg ,
r2
şi singura cale de mărire a RRMCcc este de a mări R2.
• Pentru a specifica RRMCcc la voltmetrele electronice se ia convenţional r2 = 1 kΩ
(acoperitor). O valoare tipică pentru rezistenţa de izolaţie este R2 = 1 GΩ şi rezultă:
109
RRMCcc = 20 lg 3 = 120 dB
10
! În curent alternativ, RRMCca este dependent de frecvenţă şi se datorează capacităţilor

parazite, faţă de care efectul rezistenţelor de izolaţie este de obicei neglijabil:
1 1
Z1 ≅ ; Z2 ≅ ;
ωC1 ωC2
−1
RRMC ca = 20 lg jωr2 C 2 − jωr1C1 = −20 lg ωr2 C 2 − ωr1C1 .
Din aceeaşi motive ca mai înainte, C2>>C1, aşa încât
RRMC ca ≅ −20 lg ωr2 C 2 .
! Exemplu: Pentru r2 = 1 kΩ , C2=3nF, f=50 Hz,

( )
RRMC ca = −20 lg 2π 5 ⋅ 10 ⋅ 10 3 ⋅ 3 ⋅ 10 −9 = 60 dB .
• tensiune perturbatoare alternativă de mod comun este rejectată de două ori: o dată prin
rejecţia de mod comun şi apoi prin rejecţia perturbaţiei serie.
• În exemplul considerat, o tensiune continuă de mod comun de 10 V, produce o tensiune
continuă de eroare de 10 µV , iar o tensiune alternativă de 10 V produce o tensiune
4/39
alternativă suprapusă peste semnal de 10 mV (aceasta va mai fi încă o dată rejectată prin
rejecţia serie a componentei alternative).
! În măsurări de precizie, aceste erori pot fi intolerabile. O îmbunătăţire esenţială se poate

obţine prin introducerea unui ecran de gardă în interiorul aparatului de măsură.
• Este o cutie de metal care îmbracă complet circuitele voltmetrului şi este izolată şi faţă
de acestea (nu e legată la “masa electrică”) şi faţă de carcasa metalică a instrumentului.
• O bornă exterioră G permite conectarea direct la gardă.
• Conductanţa de scurgeri şi capacitatea directă între bornele HI, LO şi masă se reduc
foarte mult.
• R1 şi R2 pot ajunge la R2 = 100 GΩ , iar C1 şi C2 la 3 pF.
• Borna de gardă se leagă printr-un al treilea conductor la borna rece a sursei de măsură.
Astfel, garda este practic menţinută la un potenţial egal cu al bornei 2 a voltmetrului
(figura 54).
HI
SURSA LO V.E
G .
GND
Fig. 54.Utilizarea inelului de gardă
• Upc va genera o cădere de tensiune pe r1 datorată curentului prin R1||C1 - foarte mică şi
pe r2 datorată curentului prin R2||C2 - de asemenea, foarte mică (figura 55).
r1
HI
Ux
r2 C1G
LO
R1G R2G C2G V.

r
G
Upc
C1 C2
R2 RG CG
R1 GND
- Curentul generat prin r2, R2G||C2G este nul, deoarece LO şi G sunt menţinute la
acelaşi potenţial prin conductorul de gardă.
- Prin R1G şi R2G trec doar curenţii generaţi de Ux, deci aceste rezistenţe au doar un
efect de şuntare a impedanţei de intrare.
- Un curent important trece RG||CG, şi rezistenţa r, dar căderea de tensiune pe r nu
apare între bornele 1 şi 2 - garda preia deci cea mai mare parte a curentului dat de
sursa perturbatoare, canalizându-l prin al treilea conductor al liniei, ce nu participă
propriu-zis la măsurătoare. Se pot obţine:
RRMCcc=160 dB, RRMCca=120 dB.
4/40
4.4.2.2 Erori datorate interacţiunii voltmetru – sursă
! Pot fi puse în evidenţă două fenomene.

• Putere absorbită din circuitul de măsură, ca urmare a impedanţei de intrare finite a
voltmetrului (figura 56). Tensiunea efectiv măsurată de voltmetru este
Rv
Um = U
Ri Ri + Rv x
Um Eroarea relativă este
Rv U − Ux Ri
ε= m =−
Ux Ri + Rv
U
Fig. 56
Evident, rezultă o eroare cu atât mai importantă, cu cât este mai mare rezistenţa circuitului
măsurat în raport cu rezistenţa voltmetrului.
• - Injecţia de curent –produsă de voltmetru în circuitul de măsură- este inevitabilă în

cazul voltmetrelor electronice ce folosesc dispozitive semiconductoare, la intrarea
cărora există un curent chiar dacă tensiunea aplicată este nulă (figura 57).
Iv
V.E.
Ri U m = U x + Ri ⋅ IV
U Fig. 57
• Practic, la voltmetrele moderne, IV este de ordinul 0,1…1 nA. Efectul poate fi important
când se măsoară tensiuni foarte mici pe rezistenţe foarte mari .
4/41
MEE2 Cap.5. Masurarea frecvenţelor si intervalelor de timp
5. MĂSURAREA FRECVENŢELOR ŞI A INTERVALELOR DE TIMP
! Deşi există şi metode analogice pentru măsurarea acestor mărimi, în prezent predomină
metodele numerice datorită preciziei ridicate şi a complexităţii relativ reduse. Se
întâlnesc, frecvent, două categorii de aparate:
• numărătoare universale care, în afara măsurării frecvenţelor mici, pot măsura şi
perioade de repetiţie, intervale de timp, rapoarte de frecvenţe, durate ale
impulsurilor, numărare de impulsuri etc.
• frecvenţmetre numerice, având doar posibilitatea măsurării frecvenţei.
Frecvenţmetrul poate fi considerat un subset al numărătorului universal.
5.1. Blocuri componente ale numărătorului universal
5.1.1 Schema bloc
! schemă bloc este dată în figura 1
Circuit de Poarta Numarator Registru

intrare principala memorie
T CPP W
TX
Baza de TB RESET
Decodificator Afisaj
timp BLC TRANSF
Fig.1. Schema bloc a numărătorului universal
5.1.2. Circuitul de intrare
! Realizează o serie de operaţii de condiţionare a semnalului şi conţine în principal

următoarele elemente (figura 2):
V+
T6
+/_
CA/CC T3 T4 T7 T8
T1 T2
T5
V_
ATENUATOR REGLARE AMPLIFICATOR TRIGGER

LIMITATOR SCHMITT
1:1 / 1:10 / 1:100 NIVEL DIFERENTIAL
Fig.2. Circuitul de intrare

5/1
• Atenuatorul calibrat are câteva trepte şi nu necesită o precizie deosebită. În

principal are rolul de a evita depăşirea gamei dinamice de intrare.
• Circuit de protecţie, de obicei realizat sub forma unui limitator cu diode.
• Reglaj al nivelului triggerului, realizat de fapt prin însumarea cu o tensiune
continuă reglabilă.
• Amplificator diferenţial, cu posibilitatea inversării polarităţii (T3 ,. T4 )
• Trigger Schmitt (T7, T8).
Caracteristici determinate de circuitul de intrare
! Impedanţa de intrare –
• până la frecvenţe de ordinul zecilor de MHz se preferă orezistenţă de intrare de 1
MΩ , în paralel cu care apare, inevitabil, o capacitate de ordinul a câteva zeci de
pF.
• pentru frecvenţe mai mari se preferă o impedanţă de 50 Ω , la care efectul
capacităţii este mai puţin important.
! gama dinamică – definită ca domeniu al semnalelor de intrare pentru

careamplificatoarele care preced triggerul se comportă liniar- este mai puţin importantă
decât la alte aparate, de exemplu osciloscoape, voltmetre. Totuşi, depăşirea acestei game
poate conduce la fenomene de saturaţie, ce limitează comportarea în frecvenţă şi poate
duce la scăderea impedanţei de intrare. O limitare la intrare este necesară pentru
protecţia amplificatoarelor. Această protecţie este eficientă în cazul impedanţei de
intrare de 1 MΩ , şi mai puţin eficientă în cazul impedanţei de 50 Ω , caz în care se pot
utiliza şi siguranţe foarte rapide.
! Sensibilitatea - este definită ca semnalul de intrare minim care poate fi măsurat –

specificată de obicei pentru un semnal sinusoidal, în valoare eficace. Sensibilitatea este
determinată de diferenţa dintre pragurile Up+ , Up- ale triggerului (fereastra trigger)::
U p+ − U p−
Um =
2
Aparent poate fi mărită prin apropierea pragurilor. În realitate, prin îngustarea ferestrei
trigger scade imunitatea faţă de zgomot, deci în ultimă instanţă, sensibilitatea este
limitată de zgomot.
UP+
Um
Fereastra
trigger
UP-
Fig.3. Alegerea pragurilor de triggerare
5/2
5.1.3. Poarta principală
! Este un circuit ŞI, având pe una din intrări impulsurile de numărat iar pe cealaltă un
semnal de comandă ce determină deschiderea porţii pe o durată determinată de timp.
5.1.4. Baza de timp
! Este constituită dintr-un oscilator de mare precizie şi stabilitate şi un lanţ de divizoare

de frecvenţă.
Formator
impulsuri
Amplificator
1/10 1/10 1/10 fQ/10N
Osc. ext. separator
fQ/10N-1
fQ/10
fQ
Fig.4. Baza de timp
! De mare importanţă pentru eroarea de măsură a aparatului este eroarea relativă a

frecvenţei etalonului cu cuarţ:
fQ − fQ
o
εQ =
fQ
o
! Precizia frecvenţei oscilatorului cu cuarţ este influenţată de mai mulţi factori:
- temperatură;
- variaţia tensiunii de alimentare;
- îmbătrânirea (stabilitatea pe termen lung);
- câmpuri magnetice;
- câmpuri gravitaţionale;
- vibraţii, umiditate etc.
Variaţia cu temperatura
! În cazul unui oscilator cu cuarţ bine construit, frecvenţa de oscilaţie depinde practic
numai de parametrii cuarţului, dar şi aceştia depind în oarecare măsură de temperatură.
Modul concret de variaţie depinde de tipul cuarţului (fig. 5). Există o temperatură în
jurul căreia ∆f / f = 0 .
∆f / f
T0
Fig. 5. Dependenţa parametrilor cuarţului de temperatură

5/3
! Oscilatorul poate fi construit

• cu funcţionare în aer liber RTXO (room temperature crystal oscillator). Printr-o
alegere bună a tăieturii cristalului se poate obţine un coeficient de variaţie de
2,510-6 /oC.
• oscilatorul compensat în temperatură - TCXO (temperature compensated crystal
oscillator). În acest caz există un element variabil cu temperatura, al cărui efect va
conduce la o variaţie în sens invers a frecvenţei. (de exemplu o diodă varicap
comandată de un termistor). Pe această cale se obţine un coeficient de variaţie cu
temperatura de 5.10-7/oC.
• oscilator termostatat cu două variante:
- cu sistem de încălzire închis-deschis (încălzirea este cuplată când
temperatura din incintă scade sub o anumită valoare şi decuplată când
depăşeşte o altă valoare).
- cu control proporţional (curentul de încălzire este comandat continuu printr-
un amplificator, în funcţie de temperatura din incintă şi cea ideală). În acest
caz se obţine un coeficient de 7.10-9/oC.
Variaţia cu tensiunea de alimentare
! Eroarea rezultată din această variaţie este determinată de eficienţa sistemului de

stabilizare a tensiunii de alimentare şi de schema utilizată pentru oscilator. În principiu
se pot obţine coeficienţi de variaţie de ordinul 10-7-10-8 pentru o variaţie de 10% a
tensiunii de alimentare (înainte de stabilizare).
Variaţia în timp
! Are două componente:

∆f / f
stabililitate pe
termen lung
stabilitate pe
termen scurt
5 10 15 zile Fig. 6. Variaţia în timp a stabilităţii cuarţului
• îmbătrânirea - caracterizată prin stabilitatea pe termne lung- este o deplasare
lentă dar continuă în timp a frecvenţei datorată migrării unor particule mici între
cristalul de cuarţ şi electrozi. Depinde de tipul cristalului şi de regulă este mai
importantă în prima lună de utilizare. Valori tipice sunt de 10-8-10-9 /lună.
• stabilitatea pe termen scurt, este afectată de defecte microscopice în structura
cristalului şi de instabilitatea circuitului oscilator. Are un caracter aleator, fiind
deseori considerată un zgomot de fază (variaţii aleatore ale fazei sau frecvenţei).
Este specificată prin valoarea normată medie pătratică pentru o secundă şi poate
avea valori de 10-11-10-9/s.
5/4
! În general, oscilatorul etalon are un trimer ce permite un reglaj în limite reduse a

frecvenţei. Cunoscând stabilitatea pe termen lung şi impunând o eroare acceptabilă
rezultă intervalele de timp la care este necesară o operaţie de recalibrare a oscilatorului.
5.1.5. Blocul logic de control
! Furnizează semnale de comandă pentru diversele părţi componente astfel încât aparatul
să îndeplinească funcţiunea dorită.
! Poate fi comandat manual sau automat, prin intermediul unei interfeţe pentru legătura la
o magistrală de calculator.
T CPP TRANSF RESET N
Tx
TB TC BCP CR
CMD
trecicl
Fig. 7. Blocul logic de control
! Principalele funcţiuni ale acestui bloc sunt:

• comandă închiderea şi deschiderea porţii principale;
• comandă transferul conţinutului numărătorului în memorie, la sfârşitul unui ciclu
de măsură;
• resetează decadele numărătorului;
• comandă timpul de afişare (reciclare);
• generează impulsurile necesare afişajului dinamic;
• comandă indicaţiile de dimensiune: Hz, kHz, MHz, s, ms µs şi punctul zecimal,
indicatorul de depăşire şi de deschidere a porţii;
! Din structura sa, două blocuri sunt esenţiale:

• bistabilul de comandă a porţii principale care va fi notat BCP (figura 7) ;
• circuitul de reciclare, notat cu CR .
! Bistabilul de comandă a porţii principale (BCP)

• primeşte două semnale:
- un semnal de tact TC şi
- un semnal de comandă CMD, şi
• are drept ieşire un semnal CPP , ce comandă deschiderea porţii principale.
• În funcţie de modul de lucru al instrumentului la un moment dat, se utilizează
drept semnal de tact
- fie impulsurile date de circuitul de intrare,
- fie cele obţinute de la baza de timp.
• La fiecare semnal CMD=1, BCP generează un singur impuls CPP cu durata egală
cu perioada de repetiţie a tactului.
! În figura 8 este dată o schemă de BCP realizat cu două bistabile J-K, iar în figura 9 sunt
reprezentate formele de undă corespunzătoare.
5/5
CPP
J Q J Q
“1”
K R K R Q
Tc
CMD
Fig. 8. Bistabilul de comandă al porţii principale, realizat cu 2 bistabile JK
CMD
Q1=CPP
Q2
Fig. 9. Formele de undă corespunzătoare BCP din fig. 8
! Circuitul de reciclare primeşte CPP şi, pe frontul căzător al acestuia, care marchează de
fapt închiderea porţii principale, deci terminarea unui ciclu de măsură, generează, in
ordine, semnalele:
• TANSF - pentru transferul conţinutului numărătorului în registrul de memorie, ca
rezultat al măsurării;
• RESET N - resetează numărătorul;
- aduce CMD în 0, pentru o durată de timp reglabilă (timpul de reciclare)
după care CMD revine în 1, făcând astfel posibilă reluarea măsurătorii
(figura 10).
CPP
Transf.
Reset N
CMD
trecicl
Fig. 10. Funcţionarea circuitului de reciclare
5/6
5.2. Configuraţii în utilizarea numărătorului universal
5.2.1 Configuraţia frecvenţmetru
CI PP Registru Decodif.
Numarator
memorie Afisaj
CPP RESET N TRANSF
BCP CR
0,1 1 10 100 Hz
Div. B.T. CMD T.Recicl
Fig. 10. Utilizarea numărătorului universal ca frecvenţmetru
! Principalele caracteristici ale acestei configuraţii sunt:

• tactul numărătorului este furnizat de circuitul de intrare; vom nota perioada acestuia
cu Tx;
• tactul BCP este dat de baza de timp; notând perioada acestuia cu TB, rezultă că
aceasta va fi şi durata deschiderii porţii principale;
• din baza de timp se selectează frecvenţe joase, de exemplu (0,1-100 Hz), rezultând
durate ale deschiderii porţii principale, TB, de 10 ms , 100 ms, 1 s, 10 s.
• numărul de impulsuri Nx numărate şi valoarea frecvenţei citite fxm vor fi deci
T
N x ≅ B = TB f x
Tx
Nx
fxm =
TB
Nx Tx
Dupa CI
BT
CPP TB
Fig. 11
Rezoluţia
! Este evident dată de
1
f x0 =
TB
deci rezoluţia optimă se obţine pe treapta cu TB maxim.
5/7
Semnificaţia lui Nx şi poziţia virgulei
! Să considerăm pentru TB valorile 0,1s, 1s şi 10s. Pentru aceste valori, poziţia punctului
zecimal (virgulei) şi unitatea de măsură în care este afişat rezultatul sunt date în tabelul
de mai jos.
TB = 10 s fxm=0,1 Nx (Hz) x x x x x , x (Hz)
TB = 1 s fxm= Nx (Hz) x x x x x x (Hz)
TB = 0,1 s fxm=10 Nx (Hz)= 0,01 Nx (kHz) x x x x, x x (kHz)
Erori în măsurarea frecvenţelor
! Se pot pune în evidenţă trei cauze de erori.
A) O primă categorie de erori rezultă din chiar reprezentarea rezultatului printr-un număr
întreg. Aceste erori pot fi considerate erori de cuantizare.
În realitate, din cauza nesincronismului dintre momentul deschiderii porţii şi
impulsurile numărate apare o incertitudine de o unitate. De exemplu, să presupunem
TB=1,3Tx. În cazul a, dacă numărătorul numără pe front pozitiv, Nx=1, iar în cazul b, Nx =2
(figura 13). În general putem scrie:
a T 
N x =  B  + (1)
 Tx 
b este egal cu partea întreagă a raportului, plus

Sau, altfel spus, numărul de impulsuri (întreg)
eventual o unitate. Dar Fig. 13
TB T  T
−1<  B  ≤ B
Tx  Tx  Tx
TB T T T
− 1 < N x ≤ B + 1 ⇒ B − 1 < f x m TB ≤ B + 1
Tx Tx Tx Tx
1 1 1 1
fx − < f xm ≤ f x + ⇒− < f xm − f x ≤
TB TB TB TB
Rezultă o eroare relativă
f xm − f x 1 1
ε r′ = ± max
=± ≅±
fx f xTB Nx
Datorită acestei forme de exprimare, eroarea aceasta mai este numită eroare de tip 1/N. Ea
este reprezentată, ca funcţie de frecvenţă în figura 14.a în scară logaritmică şi în figura 14.b în
scară liniară. Este evident că ea scade cu frecvenţa, deci poate avea valori supărătoare la
frecvenţe mici. Poate fi redusă prin mărirea duratei deschiderii porţii principale, deci a lui TB.
O creştere peste valoarea de 10s nu este însă practică, deoarece ar echivala cu o mărire
exagerată a duratei măsurătorii.
ε ′r ε ′r
[%] TB=10 s [%]
TB=1 s 5/8
102 102
TB=10 s
TB=0,1 s
TB=1 s
B) Eroarea datorată impreciziei oscilatorului cu cuarţ

Valoarea citită Nx este interpretată ca
Nx
f xm =
TB0
unde TB0 este valoarea nominală a perioadei bazei de timp. Valoarea sa reală este afectată de o
anumită eroare, ce derivă din eroarea etalonului cu cuarţ:
10 n 10 n
TB =
1
fB
=
fQ
=
f Q0 1 + ε Q(= TB0 1 − ε Q
) ( )
deci
N x = f x TB
şi în consecinţă
f xm = f x
TB
TB0
= f x 1 − εQ( )
Rezultă deci o eroare relativă
f xm − f x
ε r′′ = = −ε Q
fx
Eroarea totală este ε r = ε ′r + ε ′′
r . La frecvenţe mici este mai important primul tip de eroare,
în timp ce la frecvenţe mari , va predomina cel de-al doilea. Ca urmare, la creşterea frecvenţei
eroarea nu mai scade nelimitat, ea fiind mărginită inferior de valoarea ε r′ . De exemplu, în
figura 14.a au fost reprezentate şi erorile globale, pentru ε =10-8. Se observă curbarea
Q
caracteristicilor, care tind către o asimptotă orizontală.
C) Erori datorate basculării incorecte a triggerului. Acestea de datorează zgomotului sau
alegerii incorecte a nivelului triggerului.
Efectul zgomotului
Dacă zgomotul nu depăşeşte, ca amplitudine vârf la vârf, fereastra triggerului el nu
poate genera impulsuri suplimentare şi, în consecinţă, nu va conduce la erori (figura 15. a.)
Dacă zgomotul are valori mari şi poate depăşi fereastra triggerului, apar impulsuri false
(figura 15.b), care dacă apar în mod frecvent, au efecte catastrofale asupra rezultatului
măsurătorii. Pericolul impulsurilor false este cu atât mai mare cu cât panta semnalului este
mai mică în zona nivelelor de prag.
5/9
Up+ Up+
Up_
Up_
nu apare
cunivelului fără
zgomottriggerului impuls in impuls fără
Alegerea
zgomot plus parazit zgomot
Alegerea corectă a nivelului triggerului, având în vedere forma semnalului măsurat, este
esenţială pentru realizarea unei măsurări corecte. Vom ilustra această idee prin câteva
exemple. a. b.
- Măsurarea frecvenţei purtătoare a unui semnal MA (fig. 16)
Fig. 15
b
a
În cazul alegerii nivelului astfel încât fereastra triggerului să fie plasată ca în varianta a, la
fiecare perioadă a purtătoarei se generează Fig.câte
16 un impuls, aşa încât se va măsura corect
frecvenţa purtătoare. În varianta b instrumentul va indica o valoare mai mică decât cea
corectă.
În cazul unui semnal MF, dacă perioada semnalului modulator este un submultiplu al
duratei deschiderii porţii, Tm=TB/k, se măsoară corect frecvenţa purtătoare. Dacă Tm<<TB se
obţine aproximativ aceeaşi frecvenţă.
- Măsurarea frecvenţei de repetiţie a unui semnal periodic oarecare (fig. 17)
Se observă că în cazul a instrumentul măsoară corect frecvenţa de repetiţie a semnalului, în
timp ce în cazul b, se generează câte două impulsuri în fiecare perioadă, deci se măsoară de
fapt frecvenţa armonicii a doua.
5.2.2 Măsurarea perioadelor

Fig. 17
CPP
CI BCP PP Numarator Memorie
CMD TB RESET N TRANSF.
CR Decodif.
5/10
0,1 1 10 100 1000
Afisaj
(µs )
Div. BT
Principalele caracteristici ale acestei configuraţii sunt:

• Tactul numărătorului este furnizat de baza de timp; vom nota perioada acestuia cu TB ;
baza de timp furnizează de această dată o referinţă de frecvenţă.
• Tactul BCP este dat de circuitul de intrare (figura 19); notând perioada acestuia cu Tx,
rezultă că aceasta va fi şi durata deschiderii porţii principale;
• Din baza de timp se selectează frecvenţele mari, începând cu frecvenţa oscilatorului cu
cuarţ. Vom lua de exemplu f Q = 10 MHz , rezultând perioade ale tactului de TB, de 0,1, 1,
10, 100 µs .
• Numărul de impulsuri Nx numărate şi valoarea perioadei citite Txm vor fi deci
UP+
Tx
UP- Nx ≅ ,
TB
Dupa
CI Tx m = N x TB
Dupa
BCP
T
BT
Rezoluţia măsurării perioadei este
Tx 0 = TB
astfel încât rezoluţia optimăNcorespunde
X frecvenţei maxime TBselectate din baza de timp.
Semnificaţia indicaţiei şi poziţia virgulei
Fig. 19 Rezoluţie
TB=0,1 µs Txm=0,1Nx ( µs ) x x x x x x, x ( µs ) 0,1 µs
TB=1 µs Txm= Nx ( µs ) xxxxxx x ( µs ) 1 µs
TB=10 µs Txm=10 Nx ( µs )= x x x x x, x x (ms) 10 µs
=0,01 Nx (ms)
TB=100 µs Txm=100 Nx ( µs )= x x x x x x, x (ms) 100 µs
=0,1 Nx (ms)
TB=1 ms Txm= Nx (ms) xxxxxxx (ms) 1 ms
TB=10 ms Txm=10 Nx (ms)= x x x x x, x x (s) 10 ms
=0,01 (s)
Erori
A) Eroarea de cuantizare
Ca şi în configuraţia precedentă, deoarece Nx este un număr întreg,
T 
N x =  x  + (1),
 TB 
deci
5/11
Tx T
−1< N x < x +1
TB TB
Tx T T
− 1 < x m < x + 1 ⇒ − TB < Tx m − Tx < TB
TB TB TB
Tx m − Tx TB 1
ε r′ = ± Max =± = ±TB f x ≅ ±
Tx Tx Nx
Se constată că în această configuraţie eroarea este proporţională cu frecvenţa semnalului şi are
valoarea minimă când se lucrează cu frecvenţa maximă a bazei de timp.
Să comparăm această eroare cu eroarea de acelaşi tip în cazul configuraţiei
frecvenţmetru. Avem în cele două cazuri
1
ε r′F = ± , ε r′T = ±TBT f x
T BF f x
Vom numi frecvenţă critică frecvenţa pentru care ε ′r = ε ′r , deci:

F T
1 1
= TBT f cr ⇒ f cr =
TB F f cr TB F TBT
Pentru o evaluare corectă, vom lua pentru fiecare caz perioada bazei de timp care conduce la
eroarea minimă, deci
1
f cr =
TB F Max TBT min
De exemplu, pentru TBT = 0,1 µs , TBF=10 s, se obţine fcr=1 kHz.
Pentru f <fcr (la frecvenţe mici) este mai avantajos modul de lucru periodmetru, în timp ce la
frecvenţe mari, f>fcr, este de preferat configuraţia frecvenţmetru.
ε′rF
ε′rT
fcr fx
B) Erori datorate impreciziei oscilatorului cu cuarţ
Numărul citit este interpretat ca
Fig. 20
Tx m = N xTBo
unde TB0 este valoarea nominală a perioadei bazei de timp. În realitate
5/12
fQ
Tx m =
Tx
TB
TBo = Tx
fQo
= Tx 1 + ε Q ,( )
deci
ε r′ = ε Q
C) Erori de basculare a triggerului
Sunt cauzate de zgomotele suprapuse peste semnalul de intrare şi zgomotele cauzate

de circuitele de intrare ale numărătorului. Sunt erori aleatoare care se manifestă prin variaţii
aleatoare ale momentelor de declanşare şi de revenire, conducând la o variaţie aleatoare a
timpului de deschidere a PP. Să evaluăm această eroare.
∆Tx
α
En
∆Tx
Vom aproxima semnalul în jurul nivelului de prag cu tangenta în acel punct şi vom considera
un impuls perturbator de amplitudine En. Notând cu tgα panta tangentei,
∆Tx 1 Fig. 21 En
= ⇒ ∆Tx =
En
În cazul cel mai defavorabil,tg αo eroare detgsens
α contrar poate apărea la bascularea
următoare, care conduce la lungirea cu 2 ∆Tx a timpului de deschidere a PP. Rezultă o eroare
relativă
2∆Tx 2 En
ε r′′′= =
Tx Tx tg α
d u (t )
unde tg α = reprezintă panta de variaţie a semnalului (slew-rate), în jurul
d t u =U p
pragului. Evident, eroarea este cu atât mai mare cu cât panta este mai mică.
În cazul unui semnal sinusoidal:
d u(t )
u(t ) = U sin(ωt ) ⇒ = Uω cos(ωt )
dt
Panta maximă se obţine când semnalul trece prin zero
sin(ωt ) = 0 ⇒ cos(ωt ) = ±1
Valoarea optimă a pragului este deci U p = 0 , pentru care se obţin
du(t ) 2 En 1 En
= Uω , ε r′′′= =
dt U p TxωU π U
5/13
U
De exemplu, pentru un raport semnal / zgomot = 100 , deci 20 dB, se obţine
En
1
ε r′′′ = [%] ≅ 0,3%
π
valoare destul de ridicată, chiar în condiţiile unui raport semnal / zgomot bun.
Deoarece această eroare este generată de zgomot, este normal ca ea să fie exprimată sub forma
erorii medii pătratice,
1
(ε r′′′) 2 = (ε r′′1′ ) 2 + (ε r′′2′ ) 2 = 2 Enef
Tx tg α
în care s-au presupus că erorile corespunzătoare basculărilor succesive ale triggerului sunt
independente. Dacă se pun în evidenţă cele două tipuri de zgomote:
- NCI - zgomotul propriu al CI;
- Ns - zgomotul ce însoţeşte semnalul:
2 2
N CIef + N Sef
(ε r′′)′
2
= 2
Tx tg α
Această a treia cauză de eroare este mai supărătoare în cazul configuraţiei de
periodmetru, faţă de configuraţia de frecvenţmetru, intervenind chiar la nivele mici ale
zgomotului în raport cu fereastra triggerului.
Măsurarea perioadelor multiple
Rezoluţia şi precizia se pot îmbunătăţi făcând măsurarea pe un număr mai mare (10
sau 100) de perioade. Configuraţia de măsură este dată în figura 22. Singura deosebire faţă de
cea precedentă constă în introducerea unui divizor de frecvenţă cu câteva decade între CI şi
BCP. Ca urmare, pentru un factor de divizare 10k,
100 101 102

CI BCP
Div. BT2
CPP
CMD PP
Div. BT1
TCPP = 10k Tx
T
N x = 10k x ⇒ Txm = 10− k TB N x
TB
−k Fig. 22k
Rezoluţia este evident 10 TB , deci de 10 ori mai bună. Acelaşi rezultat s-ar putea
k
obţine şi utilizând o frecvenţa de la BT de 10 ori mai mare, dar s-ar putea ajunge la
frecvenţe prea mari şi numărătorul ar fi greu de realizat.
5/14
Eroarea de primul tip va fi

1 T f
ε r′ k = ± = ± B kx = ±10− k ε r′o
Nx 10
k
deci se reduce de 10 ori.
Eroarea datorată bazei de timp rămâne nemodificată:
ε r′′k = ε r′o′ = ε Q
k
Eroarea datorată triggerului rămâne 2 ∆Tx , dar pentru 10 Tx , deci pentru Tx:
2 ∆Tx
ε ′rk′′ = ′′′10− k
= ε ro
k
10 Tx
Mărirea lui k conduce însă la creşterea foarte importantă a timpului de măsurare.
5.2.3 Măsurarea raportului a două frecvenţe
C I1
f1(mare) PP
BCP CR
−k
10 f2
f2 mică 100 101 102
C I2
Div. BT2
Se observă că de această dată apar două circuite de intrare (figura 23). Semnalul aplicat la
intrarea primului circuit de intrare este cel cu frecvenţa mai mare şi el determină frecvenţa de
tact. Durata deschiderii porţii (durata impusului
Fig. 23 CPP) este determinată semnalul de pe
canalul al doilea, de frecvenţă mai mică,
1
−k
= 10k T2
10 f2
Numărul de impulsuri numărate în acest interval este:
10k T2  10k T2 f
Nx =   + (1)⇒ N x ≅ = 10k 1 ,
 T1  T1 f2
deci valoarea măsurată a raportului de frecvenţe este
 f1 
  = 10− k N x
 f 2 m
−k
Rezoluţia este 10 .
Erori
- eroarea de cuantizare,
5/15
−1
1  f 
ε r′k = ± = ±10− k  1  ;
Nx  f 2 m
- baza de timp nu mai intervine, aşa încât eroarea de tipul al doilea dispare;
- eroarea de basculare datorată canalului CI2, care asigură durata deschiderii porţii
principale, este ca la periodmetre ε r′o′′, iar având în vedere măsurarea multiplă,
ε r′k′′ = 10 − k ε r′o′′ .
5.2.4 Măsurarea intervalelor de timp între două impulsuri

Din schema bloc (figura 24) rezultă următoarele particularităţi:
• Şi această configuraţie necesită două circuite de intrare, schema funcţionând cu două
semnale de intrare, când comutatorul K este pe poziţia B, sau cu unul singur, pe poziţia A.
• Bistabilul de comandă a porţii principale are două intrări de tip SET/RESET
(START/STOP), pe front pozitiv. Un front pozitiv pe START îl duce în 1, un front pozitiv pe
STOP îl va duce în 0. Aceste tranziţii pot avea loc o singură dată pentru un semnal de
comandă CMD=1.
• Frecvenţa de tact este dată de baza de timp din care se extrag frecvenţele mari (ca în
configuraţia periodmetru).
• Durata deschiderii porţii principale este determinată de semnale de intrare.
Nivel 1
Front
START CPP
C I1 BCP
PP Numarator Memorie
A STOP CMD
K RESET N
C I2
B Decod.
Nivel 2 TB TRANSF
Front
Afisaj
Numărul de impulsuri0,1numărate pe durata deschideriiCporţii
1 10 100 1000 R şi valoarea măsurată a
intervalului de timp sunt
µ s
Div. BT
Fig. 24
CI  ∆t 
N x =  x  + (1)
 TB 
t
CI2 ∆t
Nx ≅ x
t TB
∆t x
CPP 5/16
∆t xm = TB N x
Div. TB t
BT.
t
Rezoluţia este egală cu TB. Semnificaţia rezultatului şi poziţia triggerului se deduc la fel ca la
configuraţia periodmetru.
Realizarea bistabilului de comandă a porţii

Se utilizează o schemă modificată prin adăugarea unui multiplexor, ce selectează una
din cele două intrări în funcţie de starea BCP. Multiplexorul este realizat cu un circuit ŞI-
SAU-NU (Figura 26). Dacă CPP=0, se selectează intrarea de start, iar cea de STOP este
inhibată, dacă CPP=1, se activează intrarea de STOP, iar cea de START se inhibă.
CPP
7451 J Q1 J Q2
T1 - START
1
T2 - STOP “1”
K Q1 K Q2
CMD
CMD CMD
t t
T1 Fig. 26 T
1
t t
T2 T2
t t
Q1 Q1
Q2 t Q2 t
Reglajele
1 t sunt, în acest caz, obligatorii având o influenţă
de nivel şi de selecţie a fronturilor t
1
majoră asupra valorii măsurate. Schimbarea t frontului pe care este declanşat triggerul se poate
face fie în CI (aşa cum s-a văzut în exemplul din schemă), fie aplicând un inversor tpe
a b
semnalul dat de trigger (la ieşirea CI). Cele două variante nu sunt în totalitate echivalente. În
Fig. 27
prima variantă se obţine declanşarea triggerului când semnalul scade sub -Up+, iar în a doua
când scade sub Up-, dacă selecţia frontului este pusă pe minus. Cele două variante sunt
echivalente numai în cazul când cele două fronturi sunt simetrice faţă de 0. În cele ce urmează
vom presupune a doua variantă, ceea ce înseamnă că dacă se selectează FRONT = -, se obţine
pe intrarea T1 un front pozitiv când scade sub Up-.
Măsurători ce pot fi efectuate în această configuraţie

Măsurarea duratei unui impuls
Pentru a măsura intervalul de timp între frontul crescător şi cel căzător al unui impuls
se vor selecta FRONT1=+, FRONT2=-, k=A. Evident, în măsura în care fronturile nu sunt
perfecte (au durate nenule), cele două reglaje de nivel vor influenţa rezultatul măsurării.
Up1 Up2 -
5/17
Fig. 28
Măsurarea pauzei între impulsuri

Comutatoarele se poziţionează k=A, FRONT1=-, FRONT2=+
Up1 - Up2
Măsurarea perioadei de repetiţie

Fig. 29
Comutatoarele se poziţionează K=A, FRONT1=FRONT2=+. Pentru o măsurare
corectă ar trebui ca pragurile să fie alese egale. În realitate ele vor trebui astfel alese încât
U p1+ > U p 2+ , pentru că în caz contrar, ambele basculări s-ar produce pe acelaşi front.
Aceasta va conduce la o eroare, dacă cele două fronturi nu sunt perfecte.
Up1 Up2
Fig. 30
Măsurarea duratei frontului
Pentru a măsura durata frontului crescător se aleg k=A, FRONT1=FRONT2=+, iar
pentru frontul căzător, k=A, FRONT1=FRONT2=- .
Up2 Up1 -
Up1 Up2 -
Măsurarea întârzierii între două succesiuni de impulsuri de aceeaşi frecvenţă În acest

caz se operează cu două semnale, aşa încât
Fig. se
31 vor alege k=B şi, dacă interesează întârzierea
frontului pozitiv, FRONT1=FRONT2=+
Up1
Up2
Pe această cale se pot măsura defazaje
Fig. 32
∆t1 + ∆t2
ϕ= 360o
5/18 2T
∆t1 ∆t2
Erori
• Eroarea de cuantizare este , la fel ca la celelalte configuraţii:
1 T
ε r′ = ± =± B
Nx ∆t x
• Eroarea datorată etalonului de frecvenţă ε ′′
r = εQ
• Eroarea datorată basculării incorecte a triggerelor
Aceste erori au o componenta aleatoare, datorată surselor de zgomot aferente celor două
canale şi zgomotelor suprapuse peste cele două semnale. Erorile respective se pot evalua, cum
s-a arătat la configuraţia periodmetru, separat pentru cele două canale:
En1 En 2
∆te1 = , ∆te2 =
du1 du2
dt U p dt U p
1 2
În cazul cel mai defavorabil, apar în acelaşi sens şi eroarea totală este:
∆te ∆te1 + ∆te2

∆te = ∆te1 + ∆te2 , ε r′′ = = .
∆t x ∆t x
Deoarece En1 şi En2 au caracter de zgomot
En1 = N CI1 + N S1 , En21 = ECI

2
1
+ E S21
En 2 = N CI 2 + N S 2 , En22 = ECI
2
2
+ E S22
Este util să se evalueze eroarea medie pătratică
2
+ N S21 2
+ N S22
(∆te )2
= (∆te ) + (∆te )
1
2
2
2
=
N CI 1
2
+
N CI 2
2
 du1   du2 
   
 dt   dt 
Pot însă să apară asemenea erori şi datorită alegerii incorecte a pragurilor în raport cu mărimea
ce se doreşte a fi măsurată (eroare subiectivă- datorată operatorului), dar şi unei neidentităţi a
5/19
celor 2 circuite de intrare, inclusiv a cablurilor de legătură dintre instrument şi obiectul

măsurat (eroare sistematică).
Pentru a evita sau reduce asemenea erori este util să se cunoască foarte exact
momentele basculărilor. Pentru aceasta, unele numărătoare au ieşiri speciale, destinate
vizualizării pe un osciloscop, a semnalului de comandă a porţii, sau a ieşirilor celor două
circuite de intrare.
Metode de îmbunătăţire a rezoluţiei şi preciziei

Măsurarea intervalelor de timp multiple
Metoda măsurării multiple, care a fost prezentată în cazul configuraţiei periodmetru.

poate fi utilizată şi în acest caz pentru îmbunătăţirea rezoluţiei măsurătorii şi reducerea
erorilor. Ştergerea numărătorului şi memorarea rezultatului se fac o dată la 10k impulsuri CPP.
Pe această cale se reduce de 10k ori eroarea de cuantizare. Eroarea datorată
oscilatorului cu cuarţ nu este afectată. Eroarea datorată triggerului se reduce într-o anumită
măsură. Dacă aceasta ar avea un caracter pur aleator, cum este componenta datorată
zgomotului, ea s-ar reduce de 10k ori. Componenta sistematică şi cea subiectivă nu sunt însă
afectate de această îmbunătăţire.
Sincronizarea porţii principale
Să remarcăm că în unele situaţii, în cazul comenzii asincrone a porţii principale, poate

apărea o eroare mai mare de o unitate. Să presupunem, de exemplu, că durata deschiderii
porţii principale este 1,8TB (figura 34).
TB
CPP 1,8TB
Nx=3
0,1 0,5 0,2
Pentru a elimina acest dezavantaj se poate sincroniza deschiderea porţii principale cu tactul,
ca în figura 35. Ar putea apărea, totuşi,Fig.
prin34
hazard, un impuls suplimentar, la închiderea PP,
datorită întârzierii introdusă de bistabilul D faţă de tact. Se poate preveni acest fenomen
introducând o întârziere pe intrarea de tact a PP, mai mare decât timpul de răspuns al
bistabilului.
START 2 1
D
1 Q
STOP BCP PP TB
T
2
TB
CMD NX=2
Fig. 35
5/20
Interpolator analogic de timp
Se măsoară trei intervale de timp (figura 36):

- ∆t 0 măsurat normal, prin numărare cu o poartă sincronă a No impulsuri;
∆t o = N o TB
- ∆t1 ;
- ∆t 2 ;
şi se determină ∆t cu relaţia
∆t o = ∆to + ∆t1 − ∆t 2
Pentru măsurarea intervalelor de timp foarte mici ∆t1 si ∆t 2 se multiplică acestea de
1000 ori cu un integrator cu dublă pantă. Se măsoară de fapt
∆t1′ = 1000∆t1 , ∆t 2′ = 1000∆t 2 , utililzând acelaşi tact TB şi se obţin:
START ∆t x STOP
1 2 No
∆t1 ∆t0 ∆t2

∆t1′ ∆t ∆t 2′ ∆t
N1 = = 1000 1 , NFig.
2 =
36 = 1000 2
TB TB TB TB
 N N  T
∆t =  N o + 1 − 2 TB = (1000 N o + N 1 − N 2 ) B
 1000 1000  1000
Ca urmare, rezoluţia obţinută este de 1000 de ori mai bună (TB/1000), echivalentă cu cea
obţinută cu un tact de frecvenţă 1000 fB.
Metoda vernierului dublu
Semnalele de START şi STOP (asincrone cu tactul) declanşează, fiecare, câte o

succesiune de impulsuri, cu perioada TB′ = TB (1 + 1 / N ) , N fiind numit factor de interpolare.
N are valori mari (zeci-sute) astfel încât diferenţa între T’B şi TB este foarte mică.
START STOP
∆t x
5/21
∆t1 (N1 )
∆t2 (N 2 )
Se numără impulsurile:
- date de vernierul de START şi până la coincidenţa cu tactul principal:
∆t1 = N1TB′ = N1TB (1 + 1 / N ) ,
- date de vernierul de stop, de la STOP până la coincidenţa cu tactul principal
∆t2 = N 2TB′
- ∆t între cele două coincidenţe, numărat cu tactul principal
3
∆t3 = N 3TB
şi avem
∆t x + ∆t 2 = ∆t1 + ∆t 3
∆t x = ∆t1 + ∆t 3 − ∆t 2 ⇒ ∆t x = TB N 3 + TB (1 + 1 / N )( N 1 − N 2 )
Relaţia este practic exactă, intervalele respective fiind, prin modul cum s-au definit, multipli
ai tactului cu care s-au măsurat.
N1 − N 2
∆t x = TB ( N 3 + N1 − N 2 ) + TB
N
Evident, rezoluţia este TB/N. Exemplu: Numărătorul HP 5370A are oscilatorul de referinţă pe
frecvenţa de 200 MHz, deci TB=5 ns, iar T ′ :
B
TB′ = TB (1 + 1 / 250) = 5,02 ns
Rezoluţia va fi de 20 ps, care altfel, ar fi necesitat un tact de 1/20 ps=50 GHz .
2.5 Configuraţia auto-test

Majoritatea numărătoarelor universale sunt prevăzute cu o posibilitate de auto-test.
Această configuraţie este prezentată în figura 38. Poarta principală este deschisă un timp de
10 k Tq
10 Tq deci N x =
k
= 10 k . Prin urmare, afişajul va trebui să indice o putere a lui 10,
Tq
depinzând de treapta de divizare selectată de la baza de timp. În acest
PP Numarator Registru
CPP memorie
-k
10 fQ
BCP CR Decodificare
Afişaj
100 101 ...10k CMD
Div. BT2
fQ
fel se verifică decadele de divizare ale bazei de timp, BCP, numărătorul, memoria,
decodificarea şi afişajul. Nu se pun în evidenţă erorile oscilatorului cu cuarţ.
Fig. 38
5.3. Extinderea gamei de măsură a frecvenţmetrelor
5.3.1 Măsurarea frecvenţelor mici
5/22
După cum s-a văzut, la măsurarea frecvenţelor mici pot apare erori relative importante.
Mai indicate este să se măsoare perioada şi să se calculeze frecvenţa. Pe această bază se
construiesc frecvenţmetrele pentru frecvenţe mici, numite frecvenţmetre reciproce. Acestea
funcţionează în configuraţia periodmetru, dar afişează direct frecvenţa, dedusă prin calcul.
5.3.2 Măsurarea frecvenţelor mari
Realizarea frecvenţmetrelor în forma arătată până aici este posibilă pentru frecvenţe
până la câteva sute de MHz. Principalul element limitativ este numărătorul. Pentru frecvenţe
mai mari se pot utiliza tehnicile:
- divizarea frecvenţei cu un circuit de prescalare, până la circa 1,5 GHz;
- convertor heterodină, până la circa 20 GHz;
- oscilator de transfer, până la circa 20 GHz;
- convertor heterodină armonic, până la circa 40 GHz.
5.3.2.1 Divizarea de frecvenţă
După CI se introduce un divizor de frecvenţă cu N. Pentru a nu afecta rezoluţia

instrumentului se poate mări simultan de N ori durata deschiderii porţii principale.
Exemplu: numărătorul E0204 are pe intrarea A f max=40 MHz, iar pe intrarea B,
semnalul este divizat cu 10 cu un divizor ECL, frecvenţa maximă fiind ridicată la 300 MHz.
Deoarece nu se divizează în acelaşi timp şi fQ, frecvenţmetrul indică fx/10, iar rezoluţia este
mai proastă dacă se utilizează intrarea B, decât în cazul utilizării intrării A.
5.3.2.2 Convertorul heterodină
Principiul blocului convertor heterodină constă în scăderea din frecvenţa de măsurat fx

a unei frecvenţe cunoscute, aşa încât frecvenţa diferenţă să se încadreze în gama de lucru a
unui frecvenţmetru obişnuit. Frecvenţa cunoscută se obţine, de regulă, tot de la baza de timp a
frecvenţmetrului, prin multiplicare cu un factor variabil N. Fie aceasta fo, aşa încât
frecvenţmetrul va trebui să măsoare:
f i = f x − Nfo < f max
unde fmax este frecvenţa maxima până la care poate lucra frecvenţmetrul fără convertor.
Cunoscând N şi fo rezultă fx. Operaţia de acord ce constă în căutarea numărului N pentru care
0<fi<fmax se poate realiza manual sau automat.
Pentru exemplificare vom considera convertorul heterodină al numărătorului Philips PM6634
(figura 39).
fx- kfh
fx Mixer Filtru Amplif. CI
0,4-12,8 GHz 10-210 MHz
kfh
∑ kf h fh=200 MHz fq=10 MHz
F.T.B Generator x 20
reglabil armonici
Prin multiplicarea frecvenţei cuarţului, din baza de timp a numărătorului, se obţine
fh=20fq=200 MHz. Generatorul de armonici generează un spectru larg de armonici, prin
Fig.5/23
39
formarea din semnalul de frecvenţă fh a unor impulsuri de durată foarte scurtă, deci cu spectru
foarte larg. La ieşirea sa se vor găsi componentele spectrale de la fh până la circa 65fh=13GHz.
Notaţia ∑ kf h este una simbolică, utilizată în special în lucrările referitoare la sinteza de
frecvenţă şi semnifică de fapt ∑ Ak cos(2πkf h t + ϕ k ) . Filtrul trece bandă este cu
k
frecvenţa reglabilă, putând fi acordat pe oricare din aceste componente. Acordul poate fi
realizat manual sau automat, prin intermediul unei tensiuni de comandă (filtru YIG). După
mixare, rezultă frecvenţa fx-kfh. Mărind frecvenţa kfh , fi= fx-kfh scade până când, la un moment
dat, se va încadra în banda FTJ (fi< 210MHz). Indicatorul de nivel va sesiza acest lucru prin
indicarea unui maxim. Dacă instrumentul este cu acord automat, acest maxim este sesizat de
procesorul de control ce comandă şi frecvenţa centrală a FTB prin intermediul unei tensiuni în
scară. După realizarea acordului se măsoară fi şi cunoscând kfh se deduce fx.
Dacă se măreşte în continuare k se va obţine un alt maxim, deoarece:
0 ≤ f x − k 200 ≤ 200 ⇒ 0 ≤ (k + 1)200 − f x ≤ 200
Aceasta poate să conducă la erori. De exemplu, să considerăm fx=4,35 GHz
0,15 0,05
4,2 4,35 4,4
Se obţine un maxim pentru kfh=4,2 GHz şiFig. fx-kf40

h este măsurat de frecvenţmetru. Se obţine fx
adunând fx=4,20+0,15=4,35 GHz. Pentru următorul k se obţine, de asemenea, nivel la ieşirea
filtrului deoarece kfh=4,4 GHz şi kfh- fx=0,05 GHz<200 MHz (figura 40). Am fi înclinaţi să
calculăm frecvenţa după aceeaşi regulă şi ar rezulta valoarea eronată fx=4,4+0,05=4,45 GHz.
În concluzie, pornind de la valori mici ale lui k, trebuie luat în considerare primul
maxim care apare. Ca verificare, trecând la următorul k trebuie să rezulte o frecvenţă cu fh mai
mare.
5.3.2.3 Convertor cu oscilator de transfer
Ideea acestui convertor se poate ilustra prin schema din figura 41.
fx fx − N fh Ind. bătăi
Mixer
nule (osciloscop, casca)
N fh fh
xN Oscilator
Frecvenţmetru
În această schemă se utilizează un oscilator cu frecvenţa reglabilă, fh , ce poate fi
măsurată cu un frecvenţmetru. Urmează un multiplicator de frecvenţă şi un mixer. În final, un
indicator de bătăi nule sesizează momentul când frecvenţa la ieşirea mixerului este nulă.
Fig. 41
5/24
Se variază fh până când N fh=fx . Măsurând fh<<fx se determină fx dacă se cunoaşte N.

Apare două probleme:
- stabilitatea modestă a oscilatorului cu frecvenţa reglabilă;
- dificultatea cunoaşterii lui N, deoarece un multiplicator de frecvenţă ce lucrează în
bandă largă generează în realitate mai multe armonici de diferite ordine.
O schemă prin care se urmăreşte eliminarea acestor dificultăţi este prezentată în figura 42.
- MIXER 1 fi1 Amplificator CF fref

FTJ
+
∑ kf1
k
Gen. armonici f1 OCT
fx fref
f1
+ -
fo<<f1
GA ∑ m f2 + MIXER 3 fi2 - +
MIXER 2 f1-fo=f2 - MIXER 4
În locul
f1 oscilatorului reglabil se utilizează un oscilator sincronizat (buclă cu fază blocată
PLL). FRECVENŢMETRU fa/fb a Nfo FTJ
“N”
Din BT a aparatului se mai generează două frecvenţe fixe fref şib fo de mare stabilitate şi
precizie. fo
La ieşirea MIX 1 se obţin frecvenţe de forma:
= kf142
f i1 ( k )Fig. − fx
Aceasta este comparată în CF cu frecvenţa fref. Dacă cele două frecvenţe nu sunt egale, CF
generează o tensiune de eroare care modifică frecvenţa OCT până când, pentru un anumit
k=N, se obţine egalitatea
f i1 ( N ) = Nf1 − f x = f ref
În acest moment bucla PLL este sincronizată. f1 este, în general, o frecvenţă mult mai mică
decât fx şi poate fi măsurată, fref este cunoscut, deci ar mai trebui cunoscut N. Restul schemei
are drept scop tocmai determinarea lui N. Frecvenţa f1 este mixată în MIX2 cu fo, fo<<f1
rezultând f2=f1-fo. După generatorul de armonici GA rezultă un spectru bogat cu frecvenţe de
forma mf2 care se aplică la MIX3:
f i2 (m ) = mf 2 − f x = mf1 − mfo − f x
În MIX4 rezultă componentele de forma
f ref − f i2 ( m ) = f i 2 − mf1 + mf o + f x = Nf1 − f x − mf1 + mf o + f x = ( N − m) f1 + mf o
Cum f1 >> f o după FTJ rămâne componenta pentru m=N, adică Nfo. Aceasta este aplicată,
împreună cu f 0 unui măsurător de raport de frecvenţe ce determină N.
Frecvenţa mică f1 este măsurată de un frecvenţmetru. În final se determină fx,
f x = Nf1 − f ref .
5/25
5/26

Curs IEM

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs IEM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEE2 Cap.1.

! Convertoarele de tip numeric-analogic = dispozitive care au rolul de a

1.1.1 Convertorul unipolar

! Pt un convertor unipolar, dacă mărimea de ieşire are o singură polaritate, relaţia

♦ ∆U este pragul de cuantizare al convertorului

! Relaţia se va mai putea exprima prin

unde s-a introdus tensiunea de referinţă: U ref = 2 n ∆U

1.1.2 Convertorul bipolar.

! Relaţia de conversie a unui convertor bipolar se poate obţine din aceea a

(0,0,.........,0) U ies = −0,5U ref = U ies min

! Dacă se foloseşte drept prim bit b1 = 1 − b1 , se obţine reprezentarea în

1.2 Reprezentare schematică

1.3 Erori ale CNA

! Erorile statice sunt de trei tipuri:

1.3.2 Erori dinamice

! Răspunsul CNA la schimbarea datelor nu este instantaneu. Tensiunea de ieşire

! Se pot pune în evidenţă două componente ale timpului de conversie:

♦ timpul de stabilire, corespunzător părţii analogice a circuitului, necesar

1.4. Tipuri principale de CAN. Exemple

! Circuitele de conversie numeric-analogică existente în prezent pot fi clasificate

! În cele ce urmează se vor prezenta câteva exemple de convertoare directe.

1.4.1 Convertorul cu rezistenţe ponderate (fig. 5)

! Schema conţine n comutatoare analogice, comandate de valorile logice ale

! Semnul tensiunii de ieşire este dat de semnul tensiunii de referinţă, deci

1.4.2 Convertor cu reţea de rezistenţe R-2R

! În schema din figura 6 se utilizează o reţea de rezistoare având doar două

1.4.3. Convertoare cu comutare în curent

! Comutarea în curent este frecvent utilizată, în special atunci când se doreşte o

! În schema din figura 7 se utilizează generatori de curenţi egali şi o reţea R-2R

♦ (2) Presupunând b2=1, bi=0 pentru i ≠ 2 , rezultă schema echivalentă din

După aplicarea teoremei lui Thevenin, în schema din figura 8 b,

♦ (3) În general, dacă bk=1, bi=0 pentru i ≠ k :

! Comutatoarele de curent se realizează de regulă în tehnologii bipolare rezultând

! O altă posibilitate constă în însumarea unor generatoare de curenţi ponderaţi

2. CONVERTOARE ANALOG-NUMERICE (CAN)

2.1 Erori de cuantizare

! Sunt două posibilităţi de aproximare:

2.1.1. Erori în cazul aproximării prin “trunchiere“

! Se reţin efectiv primii n biţi

unde ∆U = Q = 2 − n U ref reprezintă pasul de cuantizare, iar

Fig.1. Eroarea de trunchiere

! Eroarea de trunchiere este, evident, o aproximare prin lipsă (fig. 1a).

! Se vor analiza caracteristicile statistice ale erorii, considerată ca o variabilă

♦ Valoarea medie pătratică:

2.1.2 Erori în cazul aproximării prin rotunjire

! Faţă de aproximarea prin trunchiere, în acest caz se mai adună o unitate pe

Fig. 2. Eroarea prin rotunjire

! Caracteristica arată ca în figura 2a, în care se observă că tranziţiile au loc de

2.2 Relaţia de conversie

! Valoarea trunchiată sau rotunjită se poate exprima în mod exact cu un număr n

! Dacă limitarea numărului de biţi este făcută prin rotunjire,

! Eroarea de cuantizare poate fi echivalată cu un zgomot suprapus peste

2.3 Număr efectiv de biţi

! Practic, în cazul sistemelor de conversie, în afara zgomotului de cuantizare,

! Se obţine astfel o legătură între numărul efectiv de biţi al sistemului şi numărul

! Se pot obţine reprezentări asimptotice utilizând următoarele aproximări:

Fig. 3.Numărul efectiv de biţi

! Unele instrumente sunt prevăzute cu diferite sisteme de prelucrare numerică

2.4 Principalele tipuri de convertoare analog numerice

! Există în prezent o mare varietate de scheme de conversie analog-numerică.

- CAN integratoare - lente, precise, ieftine – frecvent folosite în voltmetrele

2.5 Convertoare analog-numerice neintegratoare

2.5.1 Convertoare cu aproximări succesive