1

Disciplina:”Toleranţe şi
Control Dimensional”

l. s. Colin Tudor
catedra “Design Industrial şi de Produs”
UTM 2011
Toleranţe şi Control Dimensional 2 2

Abaterile fundamentale
• Abaterea fundamentală este abaterea care
determină poziţia câmpului de toleranţă faţă de
linia zero. Această abatere poate fi atât cea
superioară, cât şi cea inferioară, mai precis abaterea
fundamentală este abaterea cea mai apropiată de
linia zero. Abaterile fundamentale pentru alezaje se
notează cu majuscule (A, B, C, D, ...), iar pentru
arbori − cu minuscule (a, b, c, d, ...); unele abateri
fundamentale pot fi notate cu două litere (CD, DE,
EF, cd, de, ef, ...).
Toleranţe şi Control Dimensional 3

• Abaterile fundamentale ale alezajelor de la A

până la H şi ale arborilor de la a până la h se
folosesc la poziţionarea câmpurilor de toleranţă
în ajustajele cu joc, iar abaterile fundamentale ale
alezajelor de la P până la ZC şi ale arborilor de la
p până la zc − la formarea ajustajelor cu
strângere. Celelalte abateri ale alezajelor K, M, N
şi ale arborilor k, m, n, precum şi ale alezajelor J,
JS şi arborilor j, js, se folosesc la poziţionarea
câmpurilor de toleranţă în ajustajele
intermediare.
Toleranţe şi Control Dimensional 4

Fig. 3.19. Poziţia abaterilor fundamentale ale alezajelor şi arborilor faţă de linia zero
Toleranţe şi Control Dimensional 5

• De regulă, abaterile fundamentale se calculează

numai pentru arbori: abaterile superioare (es)
pentru arborii de la a până la h şi abaterile
inferioare (ei) pentru arborii de la p până la zc.
Formulele empirice pentru calculul abaterilor
fundamentale sunt date în standard (GOST
25346-89, STAS 8100/2-88); de exemplu,
abaterile superioare (în µm) pentru arborii d, e, f,
g se calculează cu expresia:
• es=a⋅Dc ,
• în care a şi c sunt coeficienţi pentru abaterea
concretă.
 Toleranţe şi Control Dimensional 6

D
D
D +145
+120
+100

0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0

-30 -36
f -43
f
f

Fig. 3.20. Abaterile fundamentale ale alezajului D şi arborele f

pentru diferite intervale de dimensiuni
Toleranţe şi Control Dimensional 7

• Ca urmare, relaţiile de calcul particulare au următoarele

forme pentru abaterile fundamentale considerate:
• d es=−16D0,44 (µm);
• e es=−11D0,41 (µm);
• f es=−5,5D0,41 (µm);
• g es=−2,5D0,34 (µm).
• Pentru arborii n, abaterea fundamentală (ei) se calculează
cu expresia:
• ei=+5D0,34 (µm).
• Pentru arborii de la p până la zc, abaterile fundamentale
se calculează cu expresia de forma:
• ei=ITn+b⋅D (µm),
• în care IT este toleranţa uneia dintre treptele de precizie,
b − coeficientul constant pentru abaterea dată.
• De exemplu, pentru arborii:
• t ei=+(IT7+0,63D) (µm);
• za ei=+(IT8+3,15D) (µm),
• în care dimensiunea D se ia în milimetri (mm).
Toleranţe şi Control Dimensional 8

• Abaterile fundamentale pentru alezaje sunt

stabilite astfel, încât, în sistemul arbore unitar, să
se poată forma ajustaje analoage cu cele din
sistemul alezaj unitar. Pentru aceasta, abaterile
fundamentale ale alezajelor sunt luate egale ca
valoare şi opuse ca semn abaterilor fundamentale
ale arborilor notaţi cu aceeaşi literă (fig. 3.21).
A Cu alte cuvinte:
+
EI=-es, pentru abaterile fun-
P
+ damentale ale alezajelor de la
0
Linia zero 0 A până la H şi, ES=-ei, pentru
abaterile fundamentale ale
p
alezajelor de la P până la ZC.
a Fig. 3.21. Abaterile fundamentale ale arborilor şi
alezajelor notaţi cu aceeaşi literă
Toleranţe şi Control Dimensional 9

• Relaţiile de mai sus sunt valabile pentru treptele

de precizie de la IT8 până la IT18.
• Pentru alezajele K, M, N în treptele de precizie
(toleranţe) până la IT8 (inclusiv) şi alezajele de la
P până la ZC în treptele de precizie până la IT7
(inclusiv), abaterile fundamentale se calculează
cu relaţia:
• ES=−ei+∆, (3.58)
• în care mărimea ∆ se ia egală cu diferenţa dintre
toleranţa treptei de precizie, considerate şi
toleranţa treptei precedente, mai precise, adică:
• ∆=Tn−Tn-1, (3.59)
• Este de menţionat că abaterea fundamentală nu
depinde de treapta de precizie, ci numai de
dimensiunea nominală.
Toleranţe şi Control Dimensional 10

• Câmpurile de toleranţe.
• Spaţiul cuprins între abaterile limită, adică între abaterea
superioară ES (es) şi cea inferioară EI (ei) este un câmp de
toleranţă.
• Din reprezentarea grafică, se observă că, pentru arborii f, g
şi h, abaterile fundamentale sunt abaterile superioare (es),
iar câmpurile de toleranţă ale acestor arbori sunt situate
mai jos decât abaterile lor fundamentale (es). Pentru
arborii n şi p abaterile fundamentale sunt abaterile
inferioare (ei) şi deci câmpurile lor de toleranţă sunt
situate mai sus faţă de aceste abateri (fig. 3.22).
• Câmpurile de toleranţă pentru alezajele F, G şi H sunt
situate mai sus decât abaterile lor fundamentale (EI), iar
câmpurile de toleranţă pentru alezajele N şi P − mai jos
faţă de abaterile fundamentale (ES).
Toleranţe şi Control Dimensional 11

p +

ei
µ n +

ei
Linia zero es=0
0 0
- - h

es
µ g
-
f
d

es
Fig. 3.22. Abaterile fundamentale ale arborilor f, g, h, n şi
p

F
µ +
G
ES
+
EI
+

H Linia zero
0 0
- EI=0 -

ES
EI

µ N -
P
D

Fig. 3.23. Abaterile fundamentale ale alezajelor F, G, H, N şi P

Toleranţe şi Control Dimensional 12

• Dacă abaterile fundamentale sunt superioare ES

(es) (cazul când câmpurile de toleranţă sunt
situate sub linia zero), abaterile inferioare pot fi
calculate cu relaţiile:
• EI=ES−TD, (3.60)
• ei=es−Td, (3.61)
• În cazul în care câmpurile de toleranţă sunt
situate deasupra liniei zero, adică abaterile
fundamentale sunt cele inferioare, abaterile
nefundamentale se vor calcula cu relaţiile:
• ES = EI + TD, (3.62)
• es=ei+Td, (3.63)
• În toate aceste relaţii, abaterile ES, EI, es, ei se
iau cu semnul lor (“minus” sau “plus”).
Toleranţe şi Control Dimensional 13

• Din cele arătate, se poate trage concluzia că

câmpul de toleranţă se formează prin combinarea
abaterii fundamentale şi abaterii calculate cu
valoarea toleranţei, care depinde de treapta de
precizie. Ţinând cont de aceasta, câmpul de
toleranţă se notează prin litera ce indică abaterea
fundamentală (în unele cazuri − prin două litere)
şi numărul treptei de precizie de care depinde a
doua abatere (de exemplu, alezajele F6, G7, H8,
F8, P7… şi arborii f6, g6, h6, k6, p6, f7, h7, d8…).
Toleranţe şi Control Dimensional 14

• Utilizarea unui număr mare de arbori şi alezaje nu este

economică, deoarece cere un număr mare de scule
aşchietoare şi mijloace de măsurare. De aceea, având în
vedere practica multor ţări, în sistemul de toleranţe şi
ajustaje în vigoare se foloseşte principiul preferenţialităţii
de alegere a câmpurilor de toleranţe, conform căruia, din
numărul total de câmpuri, se recomandă un număr destul
de mic. De exemplu, pentru dimensiunile de la 1 până la
500 mm se recomandă câmpurile de toleranţe
preferenţiale de gradul 1 pentru arbori: g6, h6, js6, k6, n6,
p6, r6, s6, f7, h7, e8, d9, h9, a11, b11, c11, d11 şi h11 (în total
18 câmpuri de toleranţe) şi câmpurile de toleranţe pentru
alezaje: H7, JS7, K7, N7, P7, R7, S7, F8, H8, E9, H9, D10,
A11, B11, C11 şi H11 (în total 16 câmpuri de toleranţe).
Toleranţe şi Control Dimensional 15

• Este de menţionat că, în conformitate cu standardul (STAS

8100/2 −88), pentru arborii j şi alezajele J, a căror
câmpuri de toleranţă întretaie linia zero (fig. 3.24), nu se
indică o formulă pentru calculul abaterilor fundamentale.
Valorile abaterilor fundamentale, pentru aceste câmpuri,
sunt date în standard, pentru treptele de precizie 6, 7 şi 8,
fără a se preciza modul în care au fost stabilite. Din analiza
acestora, rezultă că abaterea fundamentală este cea
pozitivă pentru alezajul J şi cea negativă −pentru arborele
j. Pentru arborii js şi alezajele JS, a căror câmpuri de
toleranţă ocupă o poziţie simetrică faţă de linia zero (fig.
3.24), abaterile fundamentale sunt egale cu 0,5ITn sau cu
±ITn/2, ITn reprezentând valoarea toleranţei pentru treapta
respectivă de precizie.
Toleranţe şi Control Dimensional 16

+13 +18 +12,5

+9,5
J6 0 J6 0
0 Js6 0 Js6
-6 -9,5 -7
-12,5

+12 +14 +12,5

+9,5
j6 0 j6 0
0 js6 0 js6
-7 -9,5
-11 -12,5

Fig. 3.24. Câmpurile de toleranţă pentru arborii j, js şi alezajele J, JS

Toleranţe şi Control Dimensional 17

• Ajustajele.
• Ajustajele se formează prin combinarea
câmpurilor de toleranţe ale alezajelor şi arborilor.
Acestea pot fi formate atât în sistemul alezaj
unitar, cât şi în sistemul arbore unitar. La
formarea ajustajelor în sistemul alezaj unitar ,
trebuie să se combine alezajul unitar H cu
toleranţa ce corespunde uneia dintre treptele de
precizie (de exemplu, H7, H8, H9 etc.) cu orice
arbore, a cărui toleranţă poate fi egală cu toleranţa
alezajului sau poate să difere cu cel mult două
trepte de precizie (de exemplu: pentru alezajul H7,
arborii pot fi: m6, r6, e6, e7, f7, f6, g6, n6, p6,
r6…).
Toleranţe şi Control Dimensional 18

r6

m6
H7 H7 H7 H7
0 0

f7
e7

1 2 3 4

Fig. 3.25. Schema câmpurilor de toleranţe pentru câteva ajustaje

formate în sistemul alezaj unitar
Toleranţe şi Control Dimensional 19

• În mod similar, pot fi formate ajustaje şi în sistemul arbore

unitar, în care se combină arborele unitar h, luat în una
dintre treptele de precizie (h6, h7, h8…), cu alezajele
“neunitare” (F8, P7, JS6 …).

F8
F7

0 0
h6 h6 h6 h6

P7

5 6 7 8

Fig. 3.26. Schema câmpurilor de toleranţe pentru câteva ajustaje formate

în sistemul arbore unitar
Toleranţe şi Control Dimensional 20

• În ambele sisteme descrise (fig. 3.25 şi 3.26), pot fi formate

ajustaje cu joc (1, 2, 5, 6), ajustaje cu strângere (3 şi 7) şi
ajustaje intermediare (4 şi 8).
• Ajustajele formate prin combinarea câmpurilor de toleranţe
ale arborelui şi alezajului, se vor nota sub formă de raport;
de exemplu, ajustajele prezentate în figurile 3.25 şi 3.26 se
vor nota astfel:

• în care la numărător, întotdeauna, se indică câmpul de

toleranţă a alezajului, iar la numitor − câmpul de toleranţă
pentru arbore. La formarea ajustajelor, alezajele şi arborii
pot fi de aceeaşi precizie, adică piesele sunt prelucrate în
aceeaşi treaptă de precizie (de exemplu, ajustajele 1, 2 şi 8).
 Toleranţe şi Control Dimensional 21

• Pentru dimensiunile nominale de la 1 până la 500

mm, ajustajele preferenţiale în sistemul alezaj
unitar sunt (în total 17):

• În STAS 8100/4-88 sunt prevăzute 20 de ajustaje pre-ferenţiale de

gradul 1 în sistemul alezaj unitar. Faţă de cele prezentate, mai sunt
prevăzute ajustajele:

În sistemul arbore unitar, se recomandă ajustajele (în total 10):

Toleranţe şi Control Dimensional 22

• De asemenea, în STAS 8100/4-88 sunt prevăzute 15

ajustaje preferenţiale de gradul 1 în sistemul arbore
unitar. Dintre cele prezentate,
nu sunt prevăzute ajustajele:
• Sunt prevăzute, însă, în plus faţă de cele prezentate,
ajustajele:

Pentru dimensiunile de la 1 până la 500 mm, în

ajustajele preferenţiale, toleranţa ajustajului este, de
regulă, mai mare decât toleranţa arborelui. Aceasta se
explică prin faptul că, la prelucrarea alezajelor apar
greutăţi ce ţin de repartizarea căldurii, de rigiditatea
scăzută, uzura ridicată, orientarea sculei aşchiet. etc.
Toleranţe şi Control Dimensional 23

• În ajustajele standardizate, toleranţele pieselor

îmbinate pot să difere cu cel mult două trepte de
precizie. Pentru majoritatea ajustajelor
preferenţiale, toleranţa alezajului este, de regulă,
mai mare cu o singură treaptă de precizie, decât
toleranţa arborelui .

• 3.2.3. Notarea abaterilor limită şi a

ajustajelor pe desene
• În sistemul de toleranţe şi ajustaje se prevăd trei
metode de notare a toleranţelor şi ajustajelor pe
desene (fig. 3.27).
• abaterile limită ale dimensiunilor se indică prin
câmpul de toleranţă notat cu litere şi cifre, scrise
imediat după dimensiunea nominală;
Toleranţe şi Control Dimensional 24

• abaterile limită se notează prin valorile numerice în

milimetri (mm), scrise după dimensiunea
nominală, de regulă cu caractere mai mici. Sus se
indică abaterea superioară ES (es), iar jos −
abaterea inferioară EI (ei);
• abaterile limită ale dimensiunilor se notează prin
litere şi cifre, iar în paranteze se indică valorile lor
numerice în milimetri (mm). Exemple de notare a
abaterilor şi toleranţelor pe desene sunt prezentate
în figurile 3.27, a, b, c, d.
• Pe desenele de ansamblu, abaterile limită şi
ajustajele se notează sub formă de raport (fig. 3.27,
e): la numărător − câmpul de toleranţă pentru
alezaj, iar la numitor − câmpul de toleranţă pentru
arbore.
Toleranţe şi Control Dimensional 25
Toleranţe şi Control Dimensional 26

Fig. 3.27. Metoda de notare a abaterilor şi ajustajelor pe desene

Toleranţe şi Control Dimensional 27

• Valorile numerice ale abaterilor se indică, obligatoriu,

în următoarele cazuri:
• − pentru dimensiunile ce nu aparţin şirurilor
dimensiunilor liniare nominale R5, R10, R20, R40; de
exemplu: 41,5 H7(+0,025);
• − când abaterile limită prescrise nu sunt prevăzute
de standardele GOST 25347-82 (STAS 8100/3-88),
GOST 25670-83 (STAS 2300-88) (de exemplu,
pentru piesele din masă plastică, pentru care abaterile
limită se prescriu conform standardului GOST 25349-
89).
Toleranţe şi Control Dimensional 28 28

ÎNTREBĂRI