канон

Canonul de la duhovnic – pedeapsă sau rețetă
tămăduitoare?
Explicații utile
Canonul de la duhovnic – pedeapsă sau rețetă tămăduitoare?
Canonul dat la spovedanie este o făclie ce-l scoate pe om

din întuneric la lumină, din boală către sănătate, din rătăcire pe calea cea dreaptă, rea șezându-l
la locul lui, în Biserica lui Hristos.
Iată-ne deja în post! Cu toții căutăm să ne cercetăm atent interiorul ființei, alergând la scaunul
spovedaniei spre a ne curăți de greşeli, de gânduri care ne despart de Cereasca Împărăție. Potrivit
rânduielii Sfintei Taine a Pocăinței, preotul, după ce ascultă mărturisirea celui dornic să se împace cu
Dumnezeu, îi rânduiește un canon. De-a lungul anilor, am auzit numeroase păreri despre canon, numit
în termeni teologici și „epitimie”. Unii creștini îl văd ca pe o pedeapsă, un fel de sancțiune aplicată
penitentului pentru păcatele săvârșite. De aceea caută duhovnici permisivi, ca nu cumva canonul să le
devină o povară prea grea. Alții îl consideră un mijloc de îndreptare a vieții fiului, fiicei duhovnicești.
Sunt bine venite câteva lămuriri la o serie de întrebări privind această chestiune: De ce este necesar
canonul? Nu e suficientă doar mărturisirea păcatelor? Ce rol are epitimia?
Legat de problema ridicată, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că „după ce diavolul pustiește
sufletul omului, se îndepărtează și lasă în suflet idolul păcatului”. Cu alte cuvinte, păcatul devine o a
doua natură a fiinţei umane, modelându-i negativ felul de a fi, de a simți sau chiar de a gândi. Într-o
asemenea nefericită stare, firea omenească nu mai „funcționează” după legile date de Creator, ci
urmează mincinoasele obiceiuri ale patimii, ajunse o forță greu de stăpânit. Dialogul din cadrul
spovedaniei pregătește tămăduirea credinciosului de acele deprinderi pătimașe.
De aceea, duhovnicul ascultă mărturisirea, punând, eventual, întrebări lămuritoare, apoi rânduiește, în
numele lui Hristos, anumite recomandări constând în fapte sau atitudini contrare rătăcirilor ori
căderilor spovedite, având tocmai menirea de a-l elibera pe cel rănit de ele, vindecându-l și izbăvindu-
l. Tocmai aceste sfaturi, „rețete” duhovnicești constituie canonul; el capătă mai degrabă un caracter
terapeutic decât pedepsitor, reprezentând un mijloc de corectare, de îndreptare. În timpul spovedirii
păcatelor, preotul se arată ca un părinte iubitor, răbdător, dar, în momentul când statornicește
canonul, el devine judecător și medic. El va estima modalitățile cele mai adecvate de tămăduire ale
fiilor săi duhovnicești, incapabili să-și prescrie singuri medicamentul salvator. Dumnezeieștii părinți
clarifică însuși statutul de judecător al duhovnicului: el nu proclamă sentințe, nu critică, ci apreciază,
cumpănește cu dragoste antidotul potrivit penitentului. Însă prescripția duhovnicească nu se
recomandă aleatoriu. De aceea, Sfinții Părinți au alcătuit canoane, prevederi utile ghidării preoţilor, pe
care ei trebuie să le citească, să le știe, cumpănind cu grijă ca hotărârile luate să nu fie utopice, dar
nici prea facile, permiţând astfel coabitarea cu păcatul, cu boala. Părintele Dumitru Stăniloae face o
precizare extrem de importantă în acest sens: „Duhovnicului i se cere să fie în stare, prin citiri de cărţi
duhovniceşti, prin urmărirea diferitelor procese sufleteşti, prin experienţă, nu numai să dea cu o
anumită siguranţă sfaturile cele mai eficiente, ci să le argumenteze în faţa penitentului, ca acesta să
se lase convins să le urmeze”. Nici nu se putea altfel, căci nu stabilirea canonului îl scapă pe credincios
de păcat, ci împlinirea lui. Sfântul Nicodim Aghioritul ne adeverește că în îndeplinirea de către ucenic
a epitimiei avem dovada cea mai puternică a faptului că acesta i-a înțeles rolul în învierea sa
duhovnicească.
E drept că păcatele se iartă prin mărturisirea lor și dezlegarea dată de Hristos prin mâna și gura
preotului. Totuşi sufletul rănit al celui ce primește milostivirea Domnului trebuie supus unei perioade
de convalescență duhovnicească. Nu ajunge doar să-i arătăm preotului suferințele noastre sufleteşti, ci
se impune și urmarea tratamentului adecvat spre a reuşi întremarea spirituală deplină. Însă, după
mărturisirile dumnezeieștilor părinți, de foarte multe ori însănătoșirea apare concomitent cu împlinirea
canonului. Unii sunt tentați să-şi ascundă păcatele, gândindu-se la vorba din popor: „timpul le
tămăduiește pe toate”. Se pare că nu se întâmplă chiar așa. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „timpul
nu foloseşte la nimic. Noi nu întrebăm dacă rana a fost deseori pansată, ci dacă pansamentul l-a făcut
bine pe penitent. Numai rănitul ne arată când este momentul potrivit să-l scoatem”. Așadar, nici
timpul, nici uitarea nu ne aduc pacea inimii, ci doar spovedania sinceră, însoțită de pocăință, urmată
de canonul hotărnicit de duhovnic. Altfel spus, părerea de rău pentru cele ce am greșit alături de
epitimia primită după mărturisire ne țin legaţi de Biserică și, implicit, de Împărăția Cerurilor.
Concluzionând, canonul dat la spovedanie este o făclie ce-l scoate pe om din întuneric la lumină, din
boală către sănătate, din rătăcire pe calea cea dreaptă reașezându-l la locul lui, în Biserica lui Hristos,
unde se va pregăti pentru părtășia deplină cu iubirea Sfintei Treimi. Chiar atunci când ni se pare cam
aspru, canonul rânduit de duhovnic trebuie să poarte pecetea iubirii, a milostivirii Părintelui Ceresc,
căci dacă sufletul omului nu se simte înconjurat de iubire aici pe pământ, nu-și poate întinde aripile,
înălţându-se către Veșnicie.
arhim. Mihail Daniliuc
Ce este canonul dat de duhovnic celui ce se

pocăieşte pentru păcatele săvârşite?
Canonul, numit şi epitimie, este mijlocul de pocăinţă rânduit de duhovnic credinciosului care se
spovedeşte, constând în general în închinăciuni, metanii, rugăciune, post, fapte de milostenie.
Cea mai aspră epitimie este oprirea de la sfânta împărtăşanie pentru un anumit timp. Fiind leac
pentru boala sufletului păcătosului, canonul urmăreşte îndreptarea celui ce s-a pocăit şi
milostivirea lui Dumnezeu şi este ajutor pentru întărirea în virtute şi îndepărtarea de la păcat.
Care este semnificaţia tainei pocăinţei?
Prin mărturisire şi pocăinţă, omul reintră în comuniune cu Dumnezeu, recapătă o smerenie,

delicateţe sufletească şi se ruşinează de păcat şi de la a-L supăra pe Hristos. Această delicateţe
este opusă rigidităţii pornirii spre păcat, egoismului nepăsător şi împietririi sufleteşti. Prin
mărturisire, omul face primul pas spre ridicarea din păcat.
Taina pocăinţei este o taină a comunicării sincere între credincios şi duhovnic, o taină a
comuniunii dintre ei. Dacă în celelalte taine ale Bisericii, Sfântul Duh lucrează adesea în chip
nevăzut, în taina pocăinţei El lucrează datorită legăturii duhovniceşti create între duhovnicul şi
fiul său duhovnicesc, prin fiecare din ei, sădind pocăinţă în inima credinciosului prin mărturisirea
sa şi dând harul Său preotului spre vindecarea sufletească a celui bolnav.
În această taină, Sfântul Duh este Duhul comuniunii care uneşte pe credincios şi duhovnic într-
unul singur întru Hristos. Prin unirea dintre cei doi, ei cunosc taina iubirii dumnezeieşti şi se
împărtăşesc de tainele împărăţiei cerurilor. Datorită acestui fapt, duhovnicul poate lega şi
dezlega. Cei doi au devenit una pe pământ, s-au smerit desăvârşit unul în faţa celuilalt şi au lăsat
deoparte gândurile şi sentimentele contrare până la unitate de fiinţă. Unirea rugăciunilor celor
doi, cererea lor, este totdeauna împlinită, spune Mântuitorul: ,,Iarăşi amin grăiesc vouă, că dacă
doi din voi se vor uni pre pământ pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatăl meu, carele
este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul
lor” (Matei 18, 19-20).
Care sunt roadele pocăinţei ?
Păcatul este o povară zdrobitoare, care apasă sufletul şi îl mustră, îngreunându-l şi ţinându-l
departe de Dumnezeu. Prin adevărata pocăinţă, povara este lepădată, sufletul se uşurează, iar
credinciosul dobândeşte harul iertării, nădejdea mântuirii, scăpare de pedeapsa pentru păcat,
împăcare cu Dumnezeu, dobândirea raiului şi a statornicei fericiri veşnice.
Precum prin păcat este pierdută curăţia desăvârşită primită prin botez, tot astfel prin pocăinţă ea
este recăpătată. Precum prin păcat, credinciosul se lipseşte de harul dumnezeiesc, tot aşa prin
pocăinţă acesta este redobândit. Apoi, precum prin păcat omul cade în robia diavolului, tot astfel
prin pocăinţă este izbăvit de ea.
Sfântul Simeon Noul Teolog ne îndeamnă: ,,Să îmbrăcăm prin pocăinţă haina cea luminoasă,
care este Însuşi Duhul Sfânt. Iar aceasta nu se face altfel decât prin lucrarea stăruitoare a
virtuţilor şi prin răbdarea necazurilor; fiindcă sufletul necăjit este mişcat de încercări şi ispite
spre lacrimi, iar lacrimile, curăţind inima, o fac templu şi sălaş al Sfântului Duh”.
Postul în care ne aflăm, al Adormirii Maicii Domnului, reprezintă un prilej de reflecţie, de

meditaţie asupra noastră înşine, de cumpănire a faptelor bune şi a celor rele pe care le-am
savârşit. Postul creează atmosfera necesară conştientizării stării de păcat, înclină sufletul
spre pocăinţă şi îndeamnă credinciosul la mărturisire. În cele de mai jos vom analiza
diferenţele dintre pedeapsa din legea civilă şi epitimia sau canonul dat credinciosului la
Spovedanie.
În legătură indisolubilă cu Taina Spovedaniei se află epitimia sau canonul pe care duhovnicul îl
recomandă credinciosului pentru îndreptare, în urma mărturisirii. Se poate observa la unii
credincioşi o reţinere în ceea ce priveşte acceptarea canonului, văzând în acesta o pedeapsă
(uneori prea aspră) pentru păcatele săvârşite. Însă, această părere se apropie prea mult de
viziunea juridică a pedepsei prezentă în dreptul penal. Aici, pedeapsa este măsura coercitivă pe
care o hotărăşte judecătorul (instanţa), în numele statului, pentru săvârşirea unor infracţiuni, şi
care constă, în principal, în restrângerea unor drepturi şi libertăţi, pentru o perioadă de timp.
Pedeapsa poate îmbrăca diferite forme: amendă, închisoare, munca în folosul societăţii. În alte
sisteme de drept se pot întâlni şi alte forme: bătaia în public, confiscarea averii sau chiar
pedeapsa capitală. Scopul principal al pedepsei în materie penală este restabilirea echităţii
sociale, apoi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnatului, cât şi din
partea celorlalţi membri ai societăţii (puterea exemplului).
Canonul de la Spovedanie nu e o pedeapsă, ci un mijloc de îndreptare
În contradicţie cu pedeapsa penală, epitimia este în primul rând un mijloc de îndreptare a

păcătosului. Căci, prin cuvântul Sfântului Vasilie cel Mare, „vindecarea să se hotărască nu cu
timpul, ci cu chipul pocăinţei“ (can. 2), reluat şi întărit de Sinodul V-VI ecumenic (Trulan) care
cere ca duhovnicul „să cerceteze felul păcatului şi aplicarea spre întoarcere a celui ce a păcătuit,
şi astfel să aducă bolii vindecarea potrivită“. De asemenea, duhovnicul trebuie să stea în orice
chip împotriva patimei „fie prin doctoriile cele mai aspre şi mai iuţi, fie prin cele mai moi şi mai
blânde şi să se nevoiască spre închiderea rănii, cercetând roadele pocăinţei şi îngrijind cu
înţelepciune pe omul cel chemat spre strălucirea cea de sus“ (Canonul 102).
Reiese în mod clar de aici viziunea Bisericii asupra epitimiei. Departe de a fi o pedeapsă, ea este
un mijloc de însănătoşire. Aşa cum bolnavul se duce la medic pentru vindecare trupească, aşa
merge credinciosul la duhovnic pentru a primi vindecarea sufletească şi, prin ea, pe cea
trupească. Iar duhovnicul, aşa cum arată la textul aceluiaşi Canon 102, în frumoasa limbă a
Pidalionului, este „cel ce se arată ştiutor de doftoria cea întru duhul“, căci „nu simplă este boala
păcatului, ci de multe feluri, şi multe odrasle de vătămare odrăsleşte, din care răul mult se
revarsă şi înainte sporeşte, până să stea împotriva puterii celui ce vindecă“. Se ştie dar că, deşi
din punct de vedere al harului nu există nici o diferenţă între preot şi preotul-duhovnic, totuşi
duhovnicia reclamă o anumită experienţă, astfel că ea nu se primeşte de la începutul preoţiei, ci
printr-o ierurgie specială, doar după ce preotul capătă experienţa necesară.
Menirea preotului-duhovnic nu este aceea de a pronunţa sentinţe, ci de a se apleca cu dragoste şi
dăruire asupra celui care vine la el, de a-i asculta mărturisirea şi de a căuta mijlocul de îndreptare
(nu pierdem din vedere înţelesul de „dreptar“ al termenului „canon“). Duhovnicul, analizând
mărturisirea şi observând gradul de căinţă, prescrie tratamentul cel mai adecvat pentru
însănătoşire. Şi acesta poate consta în fapte de milostenie, participare de un anumit număr de ori
la Sfântul Maslu, un număr de rugăciuni, un număr zilnic de mătănii, pelerinaje la mănăstiri. Şi
sunt mijloace eficace de adâncire a pocăinţei, de eliberare de patimă, de smulgere din nefiresc şi
readucerea credinciosului la vrednicia de a reintra în comuniune cu ceilalţi membri ai Bisericii:
dăruirea de bani şi de lucruri pentru îndreptarea celui zgârcit, a furului şi a înşelătorului,
botezarea unor prunci proveniţi din familii sărace şi creşterea unor astfel de copii pentru
îndreptarea celor care au lepădat prunci.
Pentru a-l ajuta pe cel căzut să conştientizeze starea de păcat, dar şi ca un ghid în suişul spre
comuniune, Biserica veche cunoştea patru stări sau patru etape: tânguirea, când cel ce se căia de
faptele sale nu avea voie să intre în biserică, ci se ruga de cei care intrau „ca fiecare, după
milostivire pentru dânsul, să facă întinsă rugăciune către Domnul“, ascultarea, când i se permitea
intrarea în pridvorul bisericii şi prezenţa doar cât să audă „Scriptura şi învăţătura“, apoi fiind
obligat să părăsească sfântul lăcaş, prosternarea, când i se permitea intrarea în biserică, lângă uşă,
şi stând în genunchi participa la Liturghia catehumenilor, ieşind deodată cu aceştia, şi împreună
starea, când i se permitea rămânerea pe tot parcursul Sfintei Liturghii (Can. 75 al Sfântului
Vasile cel Mare şi Can. 11 al Sfântului Grigorie al Neocezareei).
Diferenţele dintre pedeapsă şi epitimie
Dacă pedeapsa este o măsură coercitivă, de constrângere, hotărâtă de o instanţă învestită cu

putere de către stat, epitimia este un tratament recomandat de duhovnic, în calitatea sa de
vindecător de suflete, şi care trebuie acceptat de bună voie de credincios. Epitimia vine numai în
urma mărturisirii sincere. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că iniţiativa aparţine
credinciosului, el este cel care conştientizează starea de păcat şi necesitatea mărturisirii, în el se
trezeşte nădejdea de îndreptare şi credinţa în existenţa unui mijloc adecvat pentru a-l readuce la
starea de normalitate, de vindecare, la starea de dinaintea săvârşirii păcatului. El este cel care
vine spre duhovnic. O astfel de situaţie este aproape de neconceput în realitatea instanţei penale,
unde întâlnim plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi sesizarea din oficiu a organelor
abilitate. Autodenunţul se întâlneşte foarte rar, şi, de obicei, tot în urma unor mustrări grave ale
conştiinţei.
Mai mult, aşa cum se desprinde din textul Canonului 102 Trulan, citat mai sus, îndreptarea
păcătosului se face prin conlucrarea sa permanentă cu duhovnicul care i-a dat epitimia. Pe lângă
lupta cu păcatul, prin mijloacele specifice recomandate de duhovnic, credinciosul are datoria de a
se mărturisi regulat aceluiaşi duhovnic, pentru cercetarea stării sale de îndreptare. Iar duhovnicul
trebuie să aibe mereu în minte ideea că mântuind, trebuie să-şi mântuiască sufletul, adică
niciodată să nu se facă părtaş păcatelor mărturisite lui, ci să caute tratamentul adecvat spre
tămăduirea celui care a venit cu nădejde la el, şi vindecându-l, să aibă şi el, ca duhovnic, sufletul
împăcat. În acest sens, Sf. Vasile cel Mare arată că de vor fi unii „cu anevoie de smuls din
năravurile lor, şi vor voi mai mult a sluji îndulcirilor trupului, decât Domnului, şi nu vor primi
viaţa cea după Evanghelie“ cu unii ca aceştia duhovnicii să nu aibă comuniune, „ci temându-ne
de osânda cea grea şi înfricoşata Ziua răsplătirii Domnului luând-o înaintea ochilor, să nu voim
cu păcate străine să pierim“ (Canonul 84 şi 85).
De asemenea, trebuie evidenţiată şi o altă diferenţă grăitoare: dacă în aplicarea dreptului penal,
pentru o infracţiune concretă, există în mod obligatoriu o pedeapsă, în cazul păcatului mărturisit
nu este obligatorie epitimia. Totul depinde de conştientizarea stării de păcat, pocăinţa sinceră şi
hotărârea de a nu mai săvârşi păcatul. Dacă toate acestea îl fac pe duhovnic să constate că nu este
necesară epitimia, îi va acorda iertarea credinciosului de păcate şi îi va da dreptul de a se
împărtăşi.
Oprirea de la Împărtăşire
Singurul aspect al epitimiei, care se apropie de ideea de pedeapsă, este oprirea credinciosului de
la Sfânta Împărtăşanie. Se ştie că Împărtăşirea reprezintă recunoaşterea stării de curăţenie, de
vrednicie a credinciosului. Or, starea de păcat face implicit ca preotul-duhovnic, în calitatea sa de
chivernisitor al tainelor dumnezeieşti, să oprească pe credincios de la Sfânta Cuminecare.
Această oprire pe de o parte duce la conştientizarea profundă a situaţiei de excludere din
comuniunea bisericească, iar pe de altă parte duce la imposibilitatea săvârşirii unui păcat şi mai
mare, anume Împărtăşirea cu Sfintele Taine în stare de nevrednicie. Tânjirea credinciosului spre
Sfânta Împărtăşanie duce la căinţa adevărată, care se însoţeşte de smerenie şi de fapte bune, de
rugăciune şi de post, şi împreună readuc pe credincios în starea de vrednicie, de membru deplin
al Bisericii, apt şi vrednic de Sfânta Cuminecare.
Aceste mijloace de vindecare a păcatului şi de reeducare a păcătosului sunt mijloace specifice

Bisericii, care fac de neacceptat punerea semnului de egalitate între pedeapsă şi epitimie. Toate
argumentele prezentate ar trebui să elimine definitiv reţinerea credincioşilor care nu acceptă
canonul dat de duhovnic în scaunul de Spovedanie, nepierzându-se din vedere faptul că, în
tratamentul prescris, duhovnicul întrebuinţează întotdeauna „dreapta judecată“, spre plinirea
scopului ultim al Bisericii: mântuirea credincioşilor.
Sursa: ZIARUL LUMINA

Pr. Ioan: Este obligatoriu pentru duhovnic să pună întrebări la spovedanie? Unii dintre
credincioşii care vin la mărturisit, se dezvinovăţesc în faţa propriei conştiinţe zicând că
duhovnicul nu l-a întrebat de păcatul pe care l-a făcut, el, nu are nici o vină că nu a mărturisit
păcatul! Este corect?
Pr Ilarion: „Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele” (Iacov 5,16). La Scriptură spune
„mărturisiţi-vă” şi nu „întrebaţi-vă” de păcate. Adică, fiecare este dator să-şi mărturisească
singur păcatele fără să-l întrebe prea mult duhovnicul.
Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia
acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat.
Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu.
Deci, este datoria primordială a credinciosului de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a
întreba.
Întrebările puse de duhovnic înaintea penitentului, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte
ca să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit ştiind
cu ce păcate este împovărat şi nu le mărturiseşte pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele.
Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat, după care face un păcat şi mai mare
luând Sfânta Împărtăşanie cu nevrednicie, având sufletul întinat.
Duhovnicul nu are de unde să ştie ce păcate apasă sufletul cuiva. Cel mai bine le ştie cel ce le-a
făcut şi le poate mărturisi singur. Credinciosul adevărat şi care cu adevărat vrea să-şi cureţe
sufletul de păcate, nu va lăsa pe duhovnic să-şi deschidă gura şi să-l întrebe ceva până ce nu şi-a
golit sarcina păcatelor care-i măcinau conştiinţa.
Pe undeva, pot să spun că este şi datoria duhovnicului de a întreba. Atunci, când vede că cel ce a
venit să se mărturisească este stăpânit de emoţii, se sfiieşte, se jenează şi nu îndrăzneşte să spună
păcatele. Duhovnicul îl poate ajuta să depăşească această stare intrând în dialog cu el şi
descoperindu-i păcatele prin întrebări. Dar, şi aceasta nu poate fi decât o pornire a mărturisirii şi
nu o completă mărturisire. Întrebările duhovnicului îl pot ajuta în felul acesta şi pe cel ce nu s-a
spovedit niciodată sau de când era copil.
Pe unii, duhovnicul trebuie să-i înveţe să se mărturisească .
*
Pr. Ioan: Aţi putea să ne spuneţi, câteva întrebări de bază care, nu ar trebuie să lipsească din
chestionarul duhovnicului ce pot fi puse la scaunul de mărturisire?!
Pr Ilarion: Întrebările pot fi tot atât de multe câte păcate pot exista. Iar păcatele sunt cât nisipul
de pe fundul mării. Chiar de ai face un studiu şi ţi-ai dedica întreaga viaţă cercetării formelor şi
felurilor de păcate ce pot stăpâni pe om, nu ţi-ar ajunge să ai un rezultat final. Şi hârtia ar fi
insuficientă.
Un om nu le poate face pe toate. Însă sunt păcate obişnuite, adică ce se pot grupa ca specifice pe
grupe de vârstă, pe sexe, pe stare şi poziţie socială. Un duhovnic trebuie să tină cont de această
grupare şi categorie în care se înscrie fiecare credincios care vine la mărturisit. Duhovnicul nu va
pune unui copil întrebările ce se pun unui adult şi nici unui bărbat, întrebări specifice ce se pun
unei femei.
Duhovnicul trebuie să fie un bun psiholog şi să folosească mult tact şi multă iscusinţă când
întreabă pe credincios de păcate. În raport de acest lucru, îl poate zidi sau îl poate pierde
sufleteşte.
Indiferent de vârstă, sex sau categorie socială, nu trebuie să lipsească în primul rând întrebările
legate de credinţă şi stare morală. De aici se face pornirea mărturisirii, verificând cunoştinţele
moral-religioase ale credinciosului, ceea ce-l va ajuta pe duhovnic să-şi dea seama dacă, păcatele
au fost săvârşite din ignoranţă, din neştiinţă sau lipsă de educaţie religioasă.
Nu trebuie să lipsească pentru credincioşii care vin pentru prima dată la un duhovnic următoarele
întrebări şi grupate astfel:
1.- Pentru cei ce revin la credinţă:
- Crezi în Dumnezeu închinat în trei feţe: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh?
- Crezi că Tatăl a făcut lumea văzută şi cea nevăzută şi El o conduce?
- Crezi că Fiul este născut din Tatăl şi a luat trup omenesc din Sfânta Fecioara Maria?
- Crezi că a venit în lume, pentru a mântui pe om şi pe cei ce cred în El şi se împărtăşesc cu Prea
Sfântul Lui Trup şi Sânge, Cel vărsat pe Sfânta Cruce?
- Crezi că a fost răstignit şi a murit pe Cruce şi a fost înmormântat şi a treia zi a Înviat din
morţi?
- Crezi că s-a Înălţat la Cer şi şade dea dreapta Tatălui până va fi sfârşitul lumii, când iarăşi are
să vină pe norii cerului ca să judece vii şi morţii?
- Crezi că Împărăţia care are să fie pentru cei drepţi, nu va mai avea sfârşit, ca şi muncirea
păcătoşilor la fel în iad?
- Crezi că fiecare om va lua răsplată pentru faptele pe care le-a făcut ori bune ori rele?
- Crezi în Duhul Sfânt? Crezi căpurcedede la Tatăl şi, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este
închinat şi mărit?
- Crezi că El este Duhul Cel de Viată Făcător a toată zidirea?
- Crezi că El sfinţeşte apele când este chemat de preot la agheazmă?
- Crezi că El alungă duhurile cele necurate şi curăţeşte pe tot omul, pe tot dobitocul, tot locul şi
tot lucrul acolo unde este chemat?
- Crezi că Sfânta Fecioara Maria este mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Născătoare de
Dumnezeu?
- Crezi că ea este cu trupul la Cer şi se roagă pentru tot omul care doreşte mântuirea?
- Crezi că ea vine în ajutor la tot omul care o cheamă în ajutor şi ocroteşte pe toţi care sunt la
necazuri?
- Crezi că ea este mama orfanilor, a văduvelor, a săracilor, a celor ce sunt călători şi în război a
celor ce sunt prigoniţi pentru credinţă?
- Crezi că Biserica este Una şi Conducătorul ei este Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
- Crezi că Biserica cea dreaptă în credinţă, este Biserica Ortodoxă, numai prin ea se poate găsi
mântuire?
- Crezi că Biserica este Casa lui Dumnezeu de unde ascultă glasul rugăciunii oamenilor?
- Crezi că în afară de Biserică nu se poate găsi mântuirea?
- Urmezi Biserica la sărbători şi o respecţi când treci pe lângă ea?
- Ştii că în ea se găseşte pe Sfânta Masă, în Altar, Sfântul Trup şi Sânge ale Mântuitorului nostru
Iisus Hristos?
- Crezi că demonii intră şi în ea de ispitesc pe oameni în timpul rugăciunii şi-i scoate afară, îi
ispiteşte cu somn şi cu tot felul de greutăţi ca să nu fie atenţi la slujbă?
- Crezi în cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii?
- Care sunt acelea?
- Crezi că Taina Sfântului Botez este uşa de intrare spre mântuire a omului şi cine nu intră prin
ea nu se poate mântui?
- Ştii că un copil nebotezat nu se poate mântui?
- Ştii că Botezul este bun, numai atunci când se face doar în numele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh, iar dacă nu, nu este valabil?
- Ştii cine are dreptul să săvârşească Sfintele Taine, sfintele Slujbe în Biserică şi de a purta
veşminte?
- Ştii că preotul răspunde de toate sufletele care se pierd?
- Ştii că el are datoria de a supraveghea fiecare suflet, de a face mustrare la greşeală, şi de a
îndrepta?
- Ştii că ai datoria de a-l asculta şi de a face ceea ce spune şi tu şi copii tăi?
- Ştii că are dreptul de a fi respectat, pentru că el este sluga lui Dumnezeu? Iar cei ce nu-l
respectă, crezi că greşesc şi vor avea de dat răspuns?
2.- Pentru bărbaţi.
Întrebările de la grupa 1, se pot pune şi bărbaţilor care vin pentru prima dată în faţa
duhovnicului, prin care duhovnicul le poate cerceta credinţa şi educaţia moral-religioasă.
Se mai pot adăuga şi următoarele întrebări de bază:
- Ştii că soţul nu trebuie să-şi lase soţia şi să se ducă la alta? Iar cel ce face aşa ceva ştii cum se
numeşte?
- Ştii că soţul are datoria de a-şi iubi soţia şi copii şi să le asigure cele necesare?
- Ştii că cei ce facpăcatul curviei, nu pot să primească Sfintele Taine? Ştii că nici la Sfânta
Biserică n-au voie să vină ? Ştii că nu au voie să boteze sau să cunune pe cineva ?
- Ştii că cei ce fac păcatul curviei nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu se pocăiesc?
- Nu cumva ţi-ai lăsat soţia şi te-ai dus după alte femei, socotindu-le că sunt mai frumoase?
- Nu cumva fiii şi fiicele tale, fac păcatul curviei, iar tu nu-i mustri şi nu-i îndrepţi?
- Nu cumva îţi laşi copii să se ducă nopţile pe la baruri, la discoteci, cluburi de noapte unde nu-i
poţi controla?
- Nu cumva ai lăsat soţia să săvârşească păcatul curviei, chiar dacă ai auzit că lumea vorbeşte
de fapta ei?
- Ştii că cel ce face păcatul curviei fiind cununat religios este mai vinovat decât cel necununat,
pentru că batjocoreşte Sfânta Taină a Cununiei?
- Ştii pe vreun fin sau fină de botez sau de cununie, care
trăiesc în păcatul curviei, la care ai fost indiferent şi nu i-ai îndreptat ?
- Ştii că păcatul curviei pentru cei căsătoriţi se mai cheamă şi atunci când nu-şi doresc copii şi
folosesc metode păcătoase?
- Ştii că acest păcat este cel mai greu pentru că în el se omoară copii şi te faci vrăjmaş a lui
Dumnezeu că te-ai opus poruncii dumnezeieşti de a se înmulţi lumea pe pământ?
- Ştii că uciderea de om este păcatul care duce la iad?
- Ştii că a ucide pe om,mai înseamnă şi atunci când iei hrana şi îmbrăcămintea aproapelui şi
când îi răpeşti hatul sau moştenirea?
- Ştii că a ucide pe om este şi atunci când îl necinsteşti, îl defaimi în faţa altora ucigându-i
cinstea, iar omul care nu are cinste este ca un mort între cei vii?
- Ştii că cel ce ucide în orice fel pe om, şi-a ucis propriul lui suflet şi l-a dat pe mâna demonilor
din iad?
- Ştii că tatăl minciunii este satana, iar al adevărului este Dumnezeu?
- Nu cumva eşti obişnuit să spui minciuni?
- Dar soţia şi copii tăi?
- Ei n-au ucis, n-au făcut vărsare de sânge, n-au batjocorit, n-au luat haina şi hrana cuiva, n-
au tăiat hotarul cuiva cu ştirea ta? Şi dacă n-a fost cu ştirea ta, atunci când ai aflat ce măsuri de
îndreptare ai luat?
- Ştii că furtul este un păcat care omoară sufletul şi-l osândeşte la chinul iadului?
- Nu cumva înjuri de lucruri sfinte?
- Nu cumva furi sub motiv că şi acel om ţi-a furat, sau pe motiv că eşti sărac, sau că ai găsit pe
cale ceva, sau pe motiv de lipsă?
- Soţia sau copiii, nu cumva fac astfel de fapte şi ce măsuri de îndreptare ai luat?
- La cel ce munceşti cu ziua, munceşti cu drag sau cauţi să treacă ziua şi să iei banii?
- Dar celui ce–ţi munceşte îl plăteşti după cum te-ai înţeles cu el? Îl plăteşti la timp? Nu-i iei din
bani sub diferite motive? Nu cumva îl faci să aştepte mult timp plata de la tine făcându-l să
sufere el şi familia lui?
- Ştii că celui ce opreşte banii lucrătorului, îi este oprită şi lui cale spre mântuire?
- Ştii că în felul acesta sunt şi cei ce închid cărările şi drumul?
- Ştii că părintele care nu se îngrijeşte de copii lui ca să fie buni creştini, nu are parte de
Împărăţia lui Dumnezeu?
- Ai dat copiilor tăi învăţături creştineşti?
- Te ascultă copii tăi?
- Merg cu tine la Biserică ?
- Se închină seara şi dimineaţa ?
- Nu au patimi ca: fumatul, beţia, drogurile, desfrânarea, furtul, bătaia?
- Sunt muncitori sau leneşi?
- Nu cumva joacă jocuri de noroc?
- Nu cumva fac farmece, spiritism şi altele?
- Nici soţia ta şi nimeni din casa ta?
3.- Pentru femei
Întrebările de la grupa 1, se pot pune şi femeilor care vin pentru prima dată în faţa duhovnicului,
prin care duhovnicul le poate cerceta credinţa şi educaţia moral-religioasă.
Pe lângă cele comune de la grupa 2 (pentru bărbaţi se mai pot adăuga şi următoarele întrebări de
bază:
- Mergi împreună cu copiii tăi la Biserică şi respecţi Biserica când treci pe lângă ea?
- Ai avut grijă să-ţi botezi la preot copiii?
- Ştii Crezul, Tatăl Nostru, Cel 10 porunci, fericirile şi cauţi să-i înveţi şi pe copiii tăi?
- Copiii ştiu rugăciunile? Se închină seara şi dimineaţa? Fac rugăciunea când se aşează la
masă? Ce faci atunci când ei nu fac întocmai?
- Ştii că este păcat mare orice descântec, orice căutat în cărţi, în cafea, în bobi, în ghioc?
- Ştii că atunci când creştinul vrea să afle ceva, trebuie să se roage şi Dumnezeu îi descoperă?
- Nu cumva din descântec ai omorât pe cineva? Sau ai îmbolnăvit pe cineva de a cheltuit toţi
banii? Ştii că ai făcut un mare păcat cu aceasta?
- Nu cumva iei mana de la vite şi laşi viţeii să ragă de foame, copii să plângă şi oamenii să
blesteme? Ştii cât de mare păcat este acesta?
- Nu cumva ai luat de la oamenii morţi, de sub cap sare şi ai luat din lucruri de pe el, piedica de
la picioare, lumânări şi apa de la scăldat, ca să faci lucrul satanei -vrăji-?
- Ştii că cine face astfel de lucruri, se închină satanei şi nu lui Dumnezeu şi un astfel de om nu
mai are mântuirea lui?
- Nu cumva cu frigare desfaci ursitele şi le faci şi aduci moarte la unii şi nebuneală la alţii, încât
tulburi omul cel făcut de Dumnezeu cu lucrurile satanei?
- Nu cumva te înşeli, că descântecele pe care le faci cu semnul Sfintei Cruci, crezi că ar fi bune
şi că ar fi de la Dumnezeu şi-ţi pierzi astfel sufletul?
- Nu cumva ţi-ai părăsit bărbatul şi ai alergat la altul, stricând astfel Taina Cununiei, pe motiv
că-i mai frumos, sau că n-ai copii, sau să-i faci în ciudă soţului?
- De când eşti văduvă, nu cumva ai căzut în păcatul curviei? Ştii cât de mare este acest păcat şi
cât de mult se îngreţoşează Dumnezeu de tine şi că te vei arăta la judecată cu trupul pătat şi nu-l
vei putea ascunde?
- Nu cumva faci baie în sărbători şi duminică, te sulemenşti şi dormi şi nu te duci la Biserică?
- Nu cumva batjocoreşti pe alţii?
- Nu cumva eşti certată cu cineva? Ştii că nu te poţi împărtăşi până nu te împaci? Ştii că cearta
şi batjocura este de la satana, iar răbdarea şi iubirea este de la Dumnezeu? De ce ai ales lucrul
de la satana?
- Nu cumva ai ucis pruncii în pântece cu buruieni, băi şi injecţii? Ştii că ucigaşii n-au loc în Rai?
- Nu cumva ai învăţat şi ai îndemnat şi pe alţii să facă avort şi cum să ucidă pruncii?
- Nu cumva furi de prin case, când casnicii sunt plecaţi la muncă?
- Nu cumva asculţi pe la ferestre? Ştii că lucrul acesta numai satana îl face?
- Nu cumva blestemi pe copilul tău? Iţi place să-l vezi nefericit?
- Eşti supusă şi ascultătoare fată de bărbatul tău nu-l amărăşti? Nu-l întărâţi la mânia cea peste
fire? Nu-l povesteşti la lume? Nu-l pedepseşti? Iţi place să-l vezi supus ţie şi-l stăpâneşti pentru
aceasta cu tot felul de trucuri şi viclenii?
- Ai intrat în timpul necurăţiei trupeşti în: Biserică ? Dar în pridvor ? Dar pe pământul din
curtea Bisericii ? Ştii că
pridvorul este sfinţit odată cu Biserica? Ştii că mai înainte de a se zidi Biserica s-a sfinţit
pământul din curtea Bisericii de către arhiereu? Ştii că nu ai voie să te atingi de nimic ceea ce
este sfânt? Ştii că nu ai voie să săruţi icoanele? Ştii că nu ai voie să bei aghiazmă şi să mănânci
anaforă?
4.- Pentru tineri
- Ascultaţi de părinţi? Respectaţi pe părinţi?, Ei nu te-au ascultat pe tine când erai în leagăn?
Te-au lăsat să mori?
- Ştii porunca a 5 a din Decalog? Dacă nu o ştii atunci, învaţ-o!
- N-ai căzut în păcatul curviei? Ştii că fecioria îţi aduce fericire şi împlinire, iar curvia
nefericire, suspin şi plâns?
- Ştii că cei ce merg cu păcatul curviei în faţă şi vin aşa la Taina Cununiei, se scârbeşte Sfântul
Duh de ei atunci când trebuie să se coboare peste ei?
- Eşti sârguincios la muncă? Îi ajuţi cu drag şi bucurie la muncă pe părinţi sau stai tot în lene?
Lenea îţi va aduce nefericirea!
- Ştii Crezul? Dar Fericirile? Tatăl Nostru, Cele 10 Porunci? Te închini seara şi dimineaţa lui
Dumnezeu?
- Duminica şi sărbătorile lipseşti de la Biserică? Ţi-e lene să te primeneşti pentru a merge la
Biserică? Sau te ocupi în timpul Sfintei Liturghii cu altceva? Ştii ce zice porunca a 4 a? Dacă nu
ştii învaţ-o!
- Nu înjuri cumva de lucruri sfinte? Ştii că prin aceasta se defaimă Dumnezeu şi calci porunca a
3-a? Ştii porunca a 3-a? Dacă nu, învaţ-o?
- Nu cumva cumperi lucruri nefolositoare şi urâte lui Dumnezeu: ruj, pudră, ţigări, droguri,
băutură, cuţite,
pumnale, prezervative, culori pentru machiat, care toate te duc la ruşine?
- Nu cumva îţi cauţi norocul prin cârţi de joc, prin cafea, pe la ghicitori, în loc să alergi la
Dumnezeu să-ţi descopere?
- Nu cumva furi din casă, de la părinţi bani pentru ţigări, băutură, droguri şi alte lucruri
nefolositoare, care îţi pot aduce necinste şi pierderea mântuirii?
- Nu cumva râzi de cei ce sunt în neputinţă şi în suferinţă, de handicapaţi, de săraci?
- Nu cumva eşti trufaş şi mândru şi-i desconsideri pe cei din jurul tău?
- Nu cumva calci haine în zi de duminică şi sărbători?
5.- Pentru copii (7-14 ani)
- Ascultaţi de părinţi?
- Te închini seara şi dimineaţa? Ştii rugăciuni? Ce rugăciuni ştii?
- Ţi-e lene să te speli dimineaţa şi să te închini lui Dumnezeu? Faci treabă în felul acesta?
- Te duci duminica şi în sărbători la Biserică? Nu te leneveşti şi apoi te duci la joacă cu prietenii
tăi?
- Nu furi din casă, de prin piaţă sau de la oameni?
- Te sârguieşti la învăţătură sau eşti leneş şi nu înveţi? Respecţi pe profesori, sau râzi de ei?
- Nu-i baţi pe cei ce sunt mai mici decât tine?
- Nu cumva înjuri şi râzi de alţii?
6.- pentru cei ce au serviciu şi pentru funcţionari
Se pot folosi o parte din întrebările de la grupele: 1, 2 şi 3, pe lângă care, se adaugă şi
următoarele:
- Iubeşti Biserica? Respecţi preotul?
- Mergi la Sfânta Liturghie în zi de duminică şi sărbătoare?
- Nu cumva înjuri de lucruri sfinte?
- Cinsteşti icoanele din casa ta? Ai icoane? Unde le ţii?
- Nu ai căzut cumva în desfrânare? Ştii că desfrânarea, mai mult decât alte păcate, te
îndepărtează cel mai mult de mântuire?
- Nu cumva te-ai oprit de a avea copii, care este tot o desfrâ-nare şi ucidere?
- Serviciul îl faci cu conştiinţa curată? Nu cauţi a profita în mod necinstit de poziţia pe care o
ai? Ştii că pentru însuşirea lucrului nedrept trebuie să dai înapoi împătrit, ca să fii iertat şi să ai
mântuire?
- Nu cumva în duminici şi sărbători în timpul Sfintei Liturghii dormi, pe motiv că eşti obosit de
la serviciu?
- Eşti cununat cu soţia ta şi la Biserică?
- Copii tăi i-ai botezat pe toţi şi mergi cu ei la Biserică în sărbători şi duminici?
- Nu cumva ai unele păreri îndoielnice ascunse asupra vreunei învăţături ale Bisericii?
- Ai grijă de cei morţi ai tăi? Faci milostenii şi pomeniri pentru sufletul lor?
- Crezi în puterea Sfintelor Taine că sunt mântuitoare, sau le consideri simple obiceiuri?
- Citeşti cărţi religioase? Ce fel de cărţi? Iţi hrăneşti sufletul cu ele? Ai citit Sfânta Scriptură?
- Nu cumva ai citit cărţi laice sau sectare care te-au smintit în credinţă şi te-au făcut să te
îndoieşti de anumite adevăruri de credinţă?
- Cu subalternii tăi, te porţi părinteşte sau foarte aspru? Nu-i pedepseşti trăgându-le din salariu
şi prin aceasta aduci lipsă în casa lor?
Deasa marturisire
Pr. Ioan: De câte ori putem să ne mărturisim într-un an şi când este cel mai bine?
Pr. Ilarion: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, îndeamnă: „..de câte ori vei cădea, scoală-te şi te
vei mântui„
De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sunt reguli
speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea
păcatului să stea pe sufletul tău. Aşa cum, nu poţi sta murdar de noroi după ce ai căzut pe timp de
ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului.
Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti. De
aceea sunt preoţi în fiecare sat, în fiecare localitate, ca să alerge credincioşii ca la un doctor la
care să găsească vindecare şi curăţire de întinăciune. Însă, cine face lucrul acesta? Câţi dintre
credincioşii bisericii noastre simt greutatea păcatului şi întinăciunea lui? Câţi aleargă imediat la
preot pentru a da jos ceea ce-l apasă şi-l gârboveşte? Omul s-a obişnuit cu păcatul. S-a obişnuit
cu întinăciunea pe suflet, cu mirosul cel urât şi cu greutate care-i sufocă sufletul. Amână azi,
amână mâine. Unii aşteaptă postul pentru a face lucrul acesta. Alţii, nu se spovedesc cu anii.
Mulţi, din necredinţă se consideră că n-au greşit prea mult şi nu au făcut păcate mari, la ce
trebuie să se spovedească? Adevărata grijă pentru sufletul curat se face zilnic. Fiecare zi are un
început şi o încheiere. Se cântăresc atât păcatele cât şi faptele bune dintr-o zi petrecută pe
pământ. Orice zi poate fi bună sau mai puţin bună, depinde de faptele tale. Judecata omului se
face zilnic de către înger şi de către diavolii care te-au ispitit, şi care te pârăsc la Dumnezeu, la
sfârşitul fiecărei zile. Ar fi extrem de bine ca la sfârşit de zi să te mărturiseşti şi să spui păcatele
zilei, căindu-te. Ştim că aşa ceva este foarte greu şi uneori nu se poate. Atunci, măcar în cele 4
posturi maride peste an şi cel târziu odată într-un an. Cu cât te vei mărturisi mai des într-un an,
cu atât vei fi mai curat la suflet şi te va ajuta să ţii mai bine minte păcatele de la o mărturisire la
alta.
Vânătoarea de dezlegări şi fuga de duhovnic
Pr.Ioan: Sunt credincioşi care se spovedesc la un preot şi se duc la alt preot să se dezlege.
Alţii, se duc la un alt duhovnic să mărturisească păcatul cel mare, pentru a nu-l mai mărturisi la
duhovnicul lui şi a nu primi canon aspru. Sunt corecte aceste practici?
Pr Ilarion: Nu sunt corecte.Dacă cineva a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate
dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui.
Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a
legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau
cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică, episcopul locului.
Episcopul are deplinătatea puterii preoţeşti. Preotul este un trimis al episcopului şi tot ceea ce
săvârşeşte, o face prin episcopul său.
Este greşit să se creadă că, preotul poate orice dezlega. Poate, dar nu şi ce a legat Dumnezeu şi ce
au legat Sfinţii Părinţi, Soboarele Ecumenice şi, ce a legat episcopul său. Deci, preotul are
puterea limitată faţă de alte puteri mai mari în cadrul preoţiei. Preoţia nu înseamnă numai
„preotul” ci, în treapta preoţiei fac parte: diaconul cu putere sub a preotului, apoi, preotul, cu
putere sub a episcopului. Puterea totală de a lega şi a dezlega, o are numai episcopul, nu preotul.
Această putere i-o împărtăşeşte preotului numai episcopul prin hirotesirea intru duhovnic dar,
limitată de puterea episcopului său. Nu este corect, ca preotul să se considere cu puteri nelimitate
şi cu puteri de autoritate absolută în biserica unde slujeşte şi, faţă de popor, pentru că, nu este
aşa. Preotul nu este decât un „trimis” al episcopului său. Adică, un „trimis” într-o parohie sau
mănăstire, unde să-l reprezinte pe episcop, să slujească şi să conducă turma în limitele
binecuvântării primite de la episcop. Nu este corect ca preotul într-o parohie sau mănăstire să se
exprime faţă de credincioşi sau faţă de monahi: „Eu sunt aici stăpân şi nu episcopul!” Puterea
despre care îi vorbeşte Mântuitorul Sfântului Ap. Petru, o are episcopul şi nu preotul. Se ştie că
apostolii după Înălţarea Mântuitorului la cer, au ocupat demnitatea de episcop în diferite
localităţi şi la rândul lor au hirotonit episcopi şi preoţi în comunităţile de creştini convertiţi de la
păgânism. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu a coborât de la Mântuitorul şi a curs la Sfinţii
Apostoli, la episcopi şi la preoţi, prin punerea mâinilor a episcopului. Să se ştie că, harul şi
puterea preoţească curge în diacon şi preot prin episcop şi, înafara episcopului diaconul şi preotul
este fără har. Atunci când pentru un anumit motiv episcopul leagă pe diacon sau pe preot, nu-l
poate dezlega nimeni pe acel diacon sau preot, decât episcopul care l-a legat. Preotul nu are
puterea de a se dezlega singur. Deci, puterea preotului este sub ascultare faţă de episcop. De
aceea şi rupturile în Biserică, schismele şi orice răzvrătire sau neascultare, au ca rezultat căderea
din har. Numai tendinţele de erezie sau abaterea de la adevărurile de credinţă a episcopului poate
justifica neascultarea preotului faţă de episcopul său şi putinţa lui de a rămâne în har.
De aceea, preoţii îndeamnă pe cei ce vin şi cer să fie dezlegaţi, fiind legaţi de un alt preot, să se
ducă să se dezlege la preotul care a pus legătura. Altfel, rămâne legat cel ce a căutat să se dezlege
la alt preot.
Crezi că Dumnezeu nu te vede, că umbli din duhovnic în duhovnic, pentru aţi vâna vrednicia de
a te împărtăşi? Te vede! He…!he…! Ce viclean este diavolul!
Crezi că dacă preotul la care mergi şi poate pentru prima dată îţi mărturiseşti păcatul cel mare, pe
motiv că eşti străin şi nu te cunoaşte, ţi-a adus vreun folos? Nu! Pentru că, adevăratul tău motiv
este de a ascunde un păcat faţă de duhovnicul tău.
Canonul
Pr. Ioan: Este obligatoriu ca fiecare credincios care se mărturiseşte să primească şi canon?
Sunt unii credincioşi care uită canonul ce l-a primit, ce se poate întâmpla cu aceştia?
Pr. Ilarion: Canonul nu este o pedeapsă dată de preot şi nu trebuie înţeleasă aşa. Canonul,
poate fi considerat ca un leac vindecător, care vindecă şi îndreaptă. Iertarea păcatelor, depinde şi
de îndeplinirea canonului.
Nu este obligatoriu ca preotul să dea canon fiecărui creştin care vine la mărturisire, depinde de
păcatele fiecăruia. Dar, este bine ca preotul să dea sub formă de canon fiecărui credincios ce se
mărturiseşte, măcar grija de a se ruga, rânduindu-i zilnic rugăciuni şi acatiste: de a se spovedi cât
mai des, de a posti posturile şi mai ales în zile de miercuri şi vineri de a face metanii, milostenie;
de a veni regulat la Sfânta Biserică şi de a nu pierde Sfânta Liturghie. Adică, de a-l păstra pe om
în har şi mereu în contact cu Dumnezeu. În acest fel, îl vei feri să cadă uşor în păcate şi ispite, şi
de a-i păstra vie şi trează conştiinţa de a nu mai păcătui.
Pentru păcate grele, canonul este obligatoriu şi mai ales împlinirea celor poruncite de Sfinţii
Părinţi prin canoane.
Este obligatoriu ca fiecare creştin să-şi facă canonul exact, nici mai mult şi nici mai puţin, pentru
că, Dumnezeu priveşte la această ascultare.
Diavolii, pun piedici ca să nu împlineşti canonul. Dacă ai primi să faci 5 lucruri, te face să uiţi 2
şi să faci numai 3. Pentru aceasta îţi scoate în cale multe griji, ca să te facă să amâni împlinirea
canonului şi prin multă amânare să uiţi.
Pentru cel ce a uitat canonul, să se roage îngerului păzitor să-i aducă aminte. Unii, se duc la
duhovnic ca să-l întrebe ce canon i-a dat la mărturisire. Însă, se întâmplă ca duhovnicul să nu-şi
mai aducă aminte după atâta timp şi mai ales că mărturiseşte mai multă lume într-o zi.
După mărturisire, creştinul intră în cercetarea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl cercetează şi-l
încearcă pentru a vedea dacă cel ce s-a mărturisit a părăsit păcatul, l-a lepădat ca pe o cârpă şi se
îngreţoşează de el. Îl încearcă cu aceleaşi păcate pe care le-a mărturisit, de exemplu:
- Dacă ai fumat, vei fi afumat cu fum până la exasperare;
- Dacă ai furat şi ai păgubit pe alţii, ţi se ia şi ţie din toate părţile;
- Dacă ai fost certăreţ, ai certat mult şi ai mustrat pe alţii, eşti şi tu certat şi mustrat de parcă toţi
te vrăjmăşesc.
Dacă canonul a fost prea uşor dat de duhovnic din cauza că nu a cântărit bine păcatele, ignorând
ce spun canoanele, sau din cauza celui ce se mărturiseşte, motivând că nu-l poate împlini şi cere
să i se dea unul mai uşor, şi din această cauză nu s-a zidit şi repetă păcatele, atunci, vin
nenumărate încercări peste el şi, bătaia lui Dumnezeu nu încetează până ce nu se zideşte.
*
Pr. Ioan: Părinte, vă rog să ne spuneţi ce canon se dă pentru anumite păcate, pentru cele mai
grele?
Pr. Ilarion: Întotdeauna, să ţii cont de căinţa omului care vine la spovedit. Să nu dai canoane
prea grele, peste puterea omului de a le face, din două motive: În primul rând, dacă omul vine cu
părere de rău şi se căieşte mai reduci din anii opriţi. Dacă mai ia şi alt canon, de asemenea, mai
reduci un an sau doi. Cercetezi pe om să vezi cam ce ar putea să împlinească, fără să-i fie
imposibil şi silă. Nu trebuie să punem sarcini greu de dus, pentru a nu i se părea omului că
mântuirea este imposibilă şi să renunţe la căinţă. În al doilea rând să ţii cont că nici Dumnezeu
nu-i dă omului necazuri peste puterea lui de a rezista şi de a le învinge. Dumnezeu nu se uită la
osteneala noastră cea peste putere.
Oprirea de la Sfânta Împărtăşanie poruncită de Sfinţii Părinţi, este timpul socotit de ei ce ar
fi necesar la curăţirea sufletului de întinăciunea păcatului, pentru ca omul să se poată uni cu
Trupul şi Sângele Mântuitorului. Astfel, pentru păcatul uciderii cu voia Sf. Vasile cel Mare prin
canonul 56, socoteşte că-i trebuie omului timp de 20 de ani să se cureţe de acest păcat; pentru
uciderea fără de voie 10 ani după canonul 54 şi 57; pentru cel ce ucide în război 3 ani să nu se
împărtăşească; pentru vrăjitori 20 de ani să nu se împărtăşească, după canonul 65 a Marelui
Vasile; pentru cei ce iau mana la vaci 4 ani si câte 100 de metanii pe zi să facă; pentru cei ce
ghicesc 6 ani, după canonul 60 şi 61 a Sinodului VI Ecumenic; pentru cei care curvesc 7 ani sunt
opriţi de la Sf. Împărtăşanie, după canonul 59 al Sf. Vasile cel Mare; pentru preacurvie 15 ani
este oprire de la Sf. Împărtăşanie, canonul 58 a Sf.Vasile; pentru curvia cu dobitoacele 15 de ani
este oprire, canonul 63 a Sf. Vasile; curvia cu naşii, 9 ani este oprire şi 150 metanii pe zi; curvia
cu fina de botez 12 ani oprire şi 300 metanii pe zi; curvia cu soacra 15 ani oprire şi câte 160
metanii pe zi; curvia cu cumnata, 11 ani oprire; mama cu fiul sau tatăl cu fiica, 20 de ani oprire
şi câte 366 metanii pe zi; curvia cu sora sau fratele, 12 ani oprire; curvia cu verişoara, 10 ani
oprire; curvia cu călugăr sau călugăriţă 9 ani oprire şi 150 metanii; sodomia şi perversiunile
sexuale, oprire 15 ani; cel ce a făcut căsătorie nelegiuită, să se desfacă căsătoria şi 7 ani oprire;
părinţii care sunt de acord să-şi căsătorească fiica sau fiul după un sectar sau păgân, 5 ani
oprire; femeile care fac avort sunt oprite 20 ani; femeile care iau contracepte sau buruieni să nu
nască sunt oprite 7 ani; femeia care va muri făcând avort să nu se înmormânteze pentru că este
sinucigaşă; cel ce se leapădă de credinţă 10 ani oprire; cine va mânca animale necurate este
oprit 1 an şi să facă 100 metanii pe zi; cei ce practică yoga, bioenergia, radiestezie se canonisesc
ca vrăjitorii.
(Pr. Ioan V Argatu " Pe treptele suirii catre cer", editia a2a, 2007, pg.107-130)
Canonul Sfintei Împărtăşanii

6 septembrie 2012
lacramioara întreabă:
Sărut mâna părinte, am citit că este canon de citit înainte de Sfânta Împărtăşanie, vă rog să îmi
spuneţi dacă pot să îl citesc fără ca părintele duhovnic să îmi dea binecuvântare? Mulţumesc de
răspuns şi Doamne ajută.
Răspunsuri
6 septembrie 2012
ioanistrati a răspuns:
Există un canon de citit la Sfânta Împărtăşanie, care trebuie făcut de toată lumea: Rânduiala
Sfintei Împărtăşiri, aflată în mai toate cărţile de rugăciuni. Există însă şi canoane date de
duhovnic, care trebuie respectate întocmai pentru vindecarea sufletului, acelea se primesc şi se
dezleagă numai de părintele duhovnic. Aşa că, da, puteţi citi Canonul general al Sfintei
Împărtăşanii şi canonul dat de duhovnic. Pr. Ioan Valentin Istrati
Buna ziua....am o intrebare....Canonul de umilinta catre Domnul nostru Isus Hristos...trebuie citit doar cu
dezlegare de la preot?....sau nu neaparat?
Orice rugăciuni putem face, cu atât mai mult dacă ne ating inima cuvintele acelea. Numai cele în dreptul
cărora scrie că le rosteşte preotul, trebuiesc trecute cu vederea, deoarece numai el (prin harul preoţiei)
le poate aduce Tatălui ceresc.
Cât despre canonul de umilinţă... "duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va
urgisi."(Ps.50)
Ava Pimen a zis ucenicilor lui: "Credeţi-mă copiii mei, unde e Satana acolo voi fi azvârlit si eu".
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)
1.Ca relaţia să fie între duhovnic şi ucenic, presupune ca duhovnicul să fie "albit" în lupta cu patimile, sau
în orice caz "părul" său să fie mai "cărunt" ca al ucenicului. Altfel, relaţia nu mai poate fi gândită:
duhovnic (părinte) - ucenic (fiu duhovnicesc), ci devine una formală sau de conjunctură, înţeleasă ca
spoveditor - penitent. Aceasta poate fi una din explicaţiile pentru care Sf. Paisie de la Neamţ a schimbat
100 de duhovnici.
2.Sinceritatea relaţiei duhovnic - ucenic, are la bază sinceritatea legăturii celor doi cu Dumnezeu,
întemeiată pe fericita frică de Dumnezeu.De aici încolo abia se poate vorbi de un tip de sinceritate
nevătămător.
Cât despre această sinceritate, putem spune că ea se reflectată calitativ în lucrarea duhovnicească
depusă de fiecare în parte şi, de la caz la caz, ea se observă a fi din partea amândurora sau doar din
partea numai a unuia, astfel:
- din partea amândurora sau în întregime, când şi duhovnicul şi ucenicul dovedesc o atitudine plină de
responsabilitate cu privire la tot ce presupune atât părinţia cât şi filiaţia duhovnicească:
a)Părinţia implică: rugăciune pentru fiul duhovnicesc; interes faţă de starea şi nevoile duhovniceşti ale
ucenicului; neamestecul în chestiunile ce ţin de viaţa personală a fiului duhovnicesc, printr-o limitare
strictă doar la cele ce cad sub incidenţaTainei Mărturisirii păcatelor; cutremurul spiritual cu privire la
asumarea marii reponsabiblităţi înaintea Domnului, prin primirea de ucenici, etc. Mai putem adăuga aici,
că gradul de nepătimire al duhovnicului, şi deci conlucrarea lui cu Duhul Sfânt, ar putea fi numit cheia
duhovniciei.
b) Filiaţia presupune: conştientizarea faptului că la scaunul spoved. stă Însuşi Domnul primind
mărturisirea păcatelor (şi de aici, mărturisirea responsabilă şi plină de discernământ a păcatelor);
asumarea canonului dat de duhovnic la spovedanie (dacă acesta este conform practicii şi înv.Bisericii,
canonul putând fi mai uşor dar nu mai greu decât cele prev. de Pravile), ştiind că cel ce nu se supune
judecăţii pline de milă de aici, de nevoie este să se supună Judecăţii Domnului dincolo, ca un călcător de
lege; etc.
- din partea numai a unuia, când unul din cei doi nu dovedeşte responsabilitate cu privire la implicaţiile
ce decurg din Taina Spovedaniei.
Ava Pimen a zis ucenicilor lui: "Credeţi-mă copiii mei, unde e Satana acolo voi fi azvârlit si eu".
dimitrie scrie:una din explicaţiile pentru care Sf. Paisie de la Neamţ a schimbat 100 de duhovnici.
Hmm, din nou o nelămurire: unii preoţi spun să-ţi păstrezi duhovnicul pt că asta denotă că esţi un
credincios statornic că este bine să ţi-l alegi pe cel de lângă casă, în parohia căruia eşti pe când alţii
îndrumă la căutarea acelui "pe potriva sufletul tău". Cum e mai bine ? Da, de de nu există un consens în
această privinţă !?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)


In primul rand, sa-ti pastrezi credinta si Biserica, pentru a dovedi ca esti statornic in credinta! Pe
duhovnic, trebuie sa-l cauti, iar daca l-ai gasit, sa nu-l mai parasesti, decat in cazuri exceptionale. Trebuie
si o staruinta din partea preotilor spoveditori de a deveni buni duhovnici-psihologi. Adica, sa aiba
rabdare cu fiii duhovnicesti si sa-i asculte. Sa respecte canoanele si sa nu se uite la fata, ci la inima
penitentului. Dar si fiul duhovnicesc sa se ingrijeasca, ca duhovnicul lui (care poate fi chiar preotul
paroh) sa fie un bun duhovnic, prin faptul ca trebuie sa se roage pt. el, sa-l asculte, sa nu ascunda nimic
din cele facute si sa staruie in respectarea canonului, dovedind ascultare.
 Dacă tot sa început a se vorbi despre duhovnic şi ucenic, am să vă împărtăşesc şi eu

cîteva idei care mi-au plăcut nespus de mult după citirea cărţii: " Duhovnicul către
ucenicul său", este o carte foarte bună chiar v-o recomand să o citiţi, sunt multe lucruri
de învăţat, dar acum am să vă spun doar despre ascultare, care este după cum spunea
Sf. Grigorie Sinaitul, viaţa veşnică, bogăţia de cununi, suire şi călătorie la cer.
Încep cu ideia că duhovnicul este oarecum, în locul lui Dumnezeu, şi orice spune el, e ca
din gura lui D-zeu. Nu mîntuie nici preoţia, nici postul, nici asceza, nici rugăciunea ci doar
ascultarea de duhovnic. Cel ce face ascultare se aseamănă cu Hristos, care S-a făcut
ascultător pînă la moarte, şi încă moarte pe Cruce.
Duhovnicul poate să cadă, iar cel ce face ascultare, nu cade niciodată. Să faci ce spune
duhovnicul fără să analizezi, fără să cercetezi, sau să murmuri. Ascultarea aduce
iluminare, lacrimi şi rugăciune. Dacă n-ai ascultare, chiar dacă le ai pe acestea, le vei
pierde, sau nu-ţi vor fi de nici un folos. Cît de mult îl cinsteşti ţi îl iubeşti pe duhovnic,
atît de mult primeşti. Harul ascultării îl înconjoară pe ascultător ca o flacără şi de aceea
nu-l poate prinde diavolul. Teologia este rezultatul rugăciunii, iar rugăciunea este
rezultatul ascultării. Cînd faci ascultare, o să găseşti şi rugăciune şi teologie.
Cu cît ai mai mult devotament şi ascultare faţă de duhovnicul tău, cu atît ai mai multă
rîvnă. Cînd nu eşti unit cu duhovnicul tău, simţi o împotrivire, ai parcă un spin înăuntrul
tău. Nu are importanţă cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda că L-a avut pe Hristos?
Nimic. Ce i-a folosit lui Adam că L-a avut ca stareţ pe Dumnezeu şi că era în rai? Nimic.
Nu s-a folosit de Rai, căci a făcut neascultare. Să te opui, să te împotriveşti cînd auzi că
se spune ceva împotriva duhovnicului tău, aşa e corect şi aşa trebuie să faci. Cel ce
contrazice pe părintele său face bucurie dracilor, iar de cel ce se smereşte pînă la
moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui D-zeu asemănîndu-se
Fiului lui D-zeu, care a împlinit ascultarea de Părintele Său pînă la moarte.
Să dea D-zeu, ca aceste cuvinte de învăţătură a Sf. Părinţi să fie de folos la toţi cei care
au luat în serios
Cum ne pregătim pentru spovedanie
Ce este Sfânta Spovedanie?
Sfânta Spovedanie, numită şi Mărturisire sau Pocăinţă, este una din cele şapte Sfinte Taine ale
Bisericii lui Hristos, de aceeaşi importanţă pentru mântuire ca şi Sfântul Botez. Pentru aceasta
Spovedania se mai numeşte şi "al doilea Botez". Căci Botezul spală şi iartă, pe lângă păcatul
strămoşesc, toate păcatele făcute de la naştere până în clipa săvârşirii lui. Iar Taina Mărturisirii
dezleagă şi iartă toate păcatele făcute de la Botez,şi de la ultima spovedanie, până în clipa
mărturisirii.
Când a fost întemeiată Taina Sfintei Spovedanii?
Taina Mărturisirii sau Spovedaniei a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos chiar în
ziua Învierii, seara, când a intrat la ucenicii Săi prin uşile încuiate şi, suflând asupra lor, le-a zis:
„Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute
(loan 20,22-23).
Ce ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin aceste cuvinte?
Iisus Hristos ne învaţă pe toţi că nu este mântuire fără mărturisirea regulată a păcatelor la
duhovnic şi fără iertare, dezlegare şi pocăinţă, adică părăsirea păcatelor.
Care sunt condiţiile canonice obligatorii ale Sfintei Spovedanii?
Pentru ca mărturisirea păcatelor să fie primită la Dumnezeu şi creştinul să primească dezlegare,

Spovedania trebuie să împlinească următoarele condiţii canonice:
- Să fie făcută liber, adică de bunăvoie, iar nu silită;
- Să fie completă, adică să ne mărturisim toate păcatele din copilărie şi de la ultima spovedanie,
iar nu pe unele să le mărturisim şi pe altele mai grele să le tăinuim sau să le spunem altui
duhovnic, din cauza ruşinii şi a mândriei;
- Mărturisirea să fie secretă, adică să se facă în taină şi individual, ca nimeni să nu ştie păcatele
aproapelui, iar nu în bloc, adică în comun, cum obişnuiesc unii preoţi de astăzi, călcând
canoanele Bisericii şi desfiinţând taina;
- Mărturisirea păcatelor să se facă la preoţi iscusiţi şi cu multă umilinţă şi zdrobire de inimă, iar
nu în grabă şi fără căinţă;
- Credinciosul să primească canonul dat de duhovnic şi să promită că părăseşte definitiv păcatele
făcute;
- Dacă condiţiile canonice de mai sus sunt împlinite, duhovnicul este dator să facă dezlegarea
păcatelor mărturisite, punând mâinile pe capul credinciosului care stă în genunchi. Fără
respectarea acestor condiţii canonice obligatorii, mărturisirea nu are valoare harică, iar
credinciosul nu poate fi dezlegat de păcate.
Care este momentul haric principal al Sfintei Spovedanii?
Momentul haric principal al Sfintei Spovedanii este momentul dezlegării păcatelor pe care o
face preotul la urmă, prin punerea mâinilor în chipul crucii pe capul credinciosului, zicând aceste
cuvinte: "... şi eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de
toate păcatele, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin".
Spovedania în comun, fără dezlegare cu mâinile pe capul fiecăruia, este canonică?
Spovedania în comun şi fără dezlegare individuală pe capul credincioşilor, nu este canonică şi

nu este valabilă, credincioşii rămânând nedezlegaţi de păcatele lor, urmând a se spovedi din nou.
De câte ori pe an trebuie să se spovedească credincioşii?
Canonic, credincioşii trebuie să se spovedească cel puţin de patru ori pe an, în cele patru
posturi iar copiii, bolnavii, bătrânii şi credincioşii mai râvnitori, trebuie să se spovedească la
patruzeci de zile sau, cel mai des, în fiecare lună, după sfatul duhovnicului lor. Adică, ori de câte
ori au cazuri speciale sau îi îndeamnă conştiinţa şi doresc să se împărtăşească cu Trupul şi
Sângele lui Hristos.
Ce trebuie să ştie credincioşii despre Sfânta Spovedanie?
Credincioşii trebuie să ştie următoarele:

- Această taină, numită şi "al doilea botez", a fost întemeiată de Fiul lui Dumnezeu şi este
obligatorie pentru iertarea păcatelor;
- Fără mărturisirea regulată a tuturor păcatelor nu este mântuire;
- Fără spovedanie curată, fără împlinirea canonului dat şi fără dezlegarea duhovnicului, nimeni
nu se poate împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, afară de cazuri speciale, ca: boală gravă,
naştere de copii, operaţie, război e.t.c;
- Mărturisirea se face, canonic, la acelaşi duhovnic; în caz de nevoie (deplasare, boală, serviciu,
primejdie de moarte etc.)
- Credinciosul se poate spovedi la orice duhovnic, cu condiţia să respecte canonul dat de
părintele lui duhovnicesc.
În ce condiţii poate fi schimbat duhovnicul?
Schimbarea duhovnicului se face, de regulă, cu voia celui dintâi şi din motive întemeiate ca:
- depărtarea prea mare a credinciosului faţă de duhovnicul său;
- dorinţa unui duhovnic mai iscusit, pentru a primi canon mai aspru, cu scopul vindecării unor
păcate grele care îl apasă pe conştiinţă şi de care nu poate scăpa; dacă preotul din parohie este
prea tânăr şi fără experienţă;
- dacă duhovnicul îl împărtăşeşte prea repede şi fără canon;
- dacă credinciosul se sminteşte de duhovnicul său;
- dacă duhovnicul dintâi a decedat.
Credinciosul trebuie să aibă încredere totală în duhovnicul ales, să se roage pentru el şi să-l
asculte ca pe însuşi Hristos, căci acesta va răspunde de sufletul lui în ziua judecăţii.
Păcatele mărturisite o dată, mai trebuie mărturisite la spovedanie?
Păcatele odată mărturisite şi dezlegate sunt iertate prin harul Duhului Sfânt şi nu mai trebuie
spovedite. Totuşi ele mai pot fi mărturisite în următoarele condiţii:
- Dacă nu au fost mărturisite complet;
- Dacă au fost săvârşite din nou, după spovedanie;
- Dacă duhovnicul nu a dat canon pentru ele;
- Dacă cineva n-a împlinit canonul dat de duhovnic;
- Dacă credinciosul cere să i se schimbe canonul dat;
- Dacă cineva îşi schimbă duhovnicul, pentru a şti în ce stare sufletească se află
credinciosul.
Pe cine nu poate spovedi şi dezlega duhovnicul?
- Pe cel ce nu crede în Dumnezeu;

- Pe cel ce nu este ortodox;
- Pe cel ce huleşte pe Dumnezeu şi înjură de cele sfinte;
- Pe cel robit de păcate grele şi care nu vrea sau nu poate să le părăsească;
- Pe cel ce este certat sau urăşte pe cineva şi nu vrea să-l ierte;
- Pe cel ce a furat lucruri de valoare, până nu întoarce paguba înapoi şi îşi cere iertare;
- Pe cel bolnav psihic, care nu este cunoscut de duhovnic;
- Pe cel ce nu primeşte canon la spovedanie şi nu făgăduieşte că părăseşte definitiv păcatul;
Canonul dat de duhovnic, poate fi schimbat de altul?
Canonul de la Spovedanie nu poate fi schimbat sau anulat, decât numai de duhovnicul care l-a
spovedit şi i l-a dat, în cazuri speciale, canonul dat poate fi mărit, micşorat sau anulat numai de
episcopul locului. Însă, dacă duhovnicul moare, canonul dat de el poate fi schimbat de altul, dacă
îşi mărturiseşte din nou păcatele făcute.
Cum trebuie să se pregătească credincioşii pentru Sfânta Spovedanie?
Înainte de a merge la spovedanie, credincioşii trebuie să se roage lui Dumnezeu cu căinţă şi

lacrimi, ca să le dăruiască smerenie, mărturisire curată şi iertare, iar duhovnicului să-i dea
Domnul înţelepciune şi cuvânt de învăţătură să le poată vindeca
rănile lăsate de păcat şi să-i călăuzească pe calea mântuirii. Apoi, credincioşii sunt
datori să-şi noteze în linişte păcatele mai mari, făcute din tinereţe sau de la ultima
spovedanie, pe care trebuie să le citească cu căinţă, stând în genunchi, în faţa
duhovnicului. La urmă, duhovnicul îi mai întreabă de unele păcate, apoi le fixează un
canon după putere şi îi dezleagă, dacă promit că vor părăsi păcatele făcute şi îşi vor
face canonul dat.
Care sunt principalele roade harice ale Sfintei Spovedanii?

- Sfânta Spovedanie, făcută regulat, cu căinţă şi canon, ne aduce iertare şi dezlegarea tuturor
păcatelor de la Botez până la ultima mărturisire;
- Sfânta Spovedanie ne împărtăşeşte harul Duhului Sfânt şi ne împacă din nou cu Hristos, pe
Care Îl mâniem cu păcatele noastre;
- Sfânta Spovedanie ne aduce lacrimi, căinţă, smerenie şi putere de sus să punem început de viaţă
duhovnicească;
- Sfânta Spovedanie ne face vrednici, prin mila lui Dumnezeu, de Sfânta Împărtăşanie, care este
însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos;
- Sfânta Spovedanie linişteşte conştiinţa, izgoneşte pe diavoli, luminează mintea, ne învaţă să ne
rugăm; împacă familiile tulburate, uneşte pe creştini, aduce pace şi bucurie în suflet, stinge
răzbunarea şi ura dintre oameni şi alungă desfrâul şi mândria din casele şi inimile creştinilor;
- Sfânta Spovedanie, unită cu Sfânta Împărtăşanie, ne întăresc in credinţă, ne dau deplină nădejde
de mântuire şi ne fac lăcaş al Prea Sfintei Treimi.
Şi ce altă bucurie este mai mare ca aceasta?
De aceea, creştinii care nu se spovedesc toată viaţa şi mor nedezlegaţi de păcatele lor, nu se pot
mântui, căci dincolo nu mai este pocăinţă şi dezlegare.
Sursa:
Arhimandrit IOANICHIE BĂLAN
RÎNDUIALA SFINTEI SPOVEDANII ŞI A SFINTEI
ÎMPĂRTĂŞANII
Cu o prefaţă de I. P. S. D A N I E L
MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
EDITURA MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 26 martie 2013, apărut sub semnătura arhim. Mihail
Daniliuc)
Canonul
Orice creştin-ortodox practicant ştie că mântuirea este legată de spovedanie sinceră şi de

primirea unui canon.
Aş dori să vă prezint o situaţie legată de canon.

O creştină-ortodoxă când avea vârsta de 71 ani a mers la o mânăstire unde s-a spovedit şi a
primit canon să ajuneze în fiecare vineri.
Batrâna are acum 86 ani, ţine şi acum canonul, ţine toate posturile, se spovedeşte şi se
împărtăşeşete.
Nu mai ţine minte nici mănăstirea şi nici numele preotului care i-a dat acest canon.
Este posibil ca în curând datorită slăbiciunii şi vârstei înaintate să nu mai poată posti.
Cine îi poate ridica acest canon? Poate episcopul să ridice canonul?
Nu doresc discuţii de dragul discuţiilor sau păreri.
#2
23.01.2012, 17:40:50
Data înregistrării: 05.07.2009
zaharia_2009 Locaţie: Romania
Senior Member Religia: Ortodox
Mesaje: 2.132
Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14


împărtăşeşete.

Se poate spune , cu putina exagerare ca Sf. Vasile cel Mare s-a sfirsit cu zile in sensul ca bolnav
fiind nu a vrut sa renunte la postul cel mai strasnic crezind cu tot sufletul ca daca va muri atunci
va ajunge mai degraba la Dumnezeu . Si desi nu a postit 40 de zile precum Ilie, Moise, Hristos,
Nicolae Velimirovici (ca mai contemporan cu noi) etc, totusi este cunoascut ca unul din cei mai
mari postitori !
Renuntarea la post , la un anume fel de post , este mai degraba conforma cu
mentalitatea/apucaturile veacuului prezent , chiar daca apucaturile sunt girate de medici,
sociologi, psihologi, fizicieni, biologi s.a.m.d.
Parintele Cleopa spunea despre batrini si deslegarea lor de la post : ,,... ca un bolnav sau un
batrin si bolnav ca sa fie deslegat de la post el trebuie sa nu se mai poata intoarce singur in pat ,
de pe o parte pe alta, adica altii sa ii faca aceasta ".
Adevarul este ca nu toti oamenii sunt de aceiasi putinta dar mai ales credinta . Cei cu credinta
tare , de nezdruncinat , nu renunta in ruptul capului la virtutiile mintuitoare .
Dupa parerea mea , cred ca este pacat/gresit ca atunci cind un batrin are o deprindere frumoasa
de om imbunatatit orecumva, sa renunte la acestea .
Extrem de rareori veti auzi un doctor din lume sa spuna clar sa postim , sau sa nu facem avorturi,
sau sa nu avem viata sexuala de tineri ca sa putem fi echilibrati perfect neuropsihic, sau sa nu fim
impotriva parintilor cind acestia tin mortis sa ne induhovniceasca cu practicile bisericii pt. ca nu
cumva sa ne stressam, asta daca este sa luam drept justificare a alegerii medicina.
Dar eu am vazut cu proprii ochi episcop nonagenar (si acum in viata) si am auzit marturisiri
despre un mitropolit (trecum de 10 ani la Domnul) care gindind ei ca sunt pe ultima suta de
metrii a vietii au inceput sa bea la mesele/agapele duhovnicesti si un paharel de votca, sa
manince si un pic de muschi file de porc, si niste cremvusti, si niste chiftele, si niste ceafa de
porc, si niste sarmale, si putina friptura de pui , gindin ca deacum sunt neputinciosi si ca
Dumnezeu stie aceasta si ca din multa lui Dragoste il va deslega de acest pacat .
Deci , ca un corolar , in principiu, fiercare batrin , cind se simpte neputincios poate chiar sa
renunte la post de tot !
Daca nu se mai stie cine a dat canonul , atunci in mod corect , numai episcopul poate deslega
desi daca va veti marturisi necazul pt. care il cautati pe episcop la vreunul din consilierii sai
atunci nu numai ca vor da acestia deslegarea dar chiar va vor mustra pt. ca ati aplicat unui batrin,
de o asemenea virsta, un asemenea regim !
Dar corect este : da, episcopul va deslega !

__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim
Marturisitorul .
#3
23.01.2012, 20:51:40
dorinastoica14 Mesaje: n/a
Guest
Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009

Se poate spune , cu putina exagerare ca Sf. Vasile cel Mare s-a sfirsit cu zile in sensul ca
bolnav fiind nu a vrut sa renunte la postul cel mai strasnic crezind cu tot sufletul ca daca va
muri atunci va ajunge mai degraba la Dumnezeu . Si desi nu a postit 40 de zile precum Ilie,
Moise, Hristos, Nicolae Velimirovici (ca mai contemporan cu noi) etc, totusi este cunoascut ca
unul din cei mai mari postitori !
Renuntarea la post , la un anume fel de post , este mai degraba conforma cu
mentalitatea/apucaturile veacuului prezent , chiar daca apucaturile sunt girate de medici,
sociologi, psihologi, fizicieni, biologi s.a.m.d.
Parintele Cleopa spunea despre batrini si deslegarea lor de la post : ,,... ca un bolnav sau un
batrin si bolnav ca sa fie deslegat de la post el trebuie sa nu se mai poata intoarce singur in
pat , de pe o parte pe alta, adica altii sa ii faca aceasta ".
Adevarul este ca nu toti oamenii sunt de aceiasi putinta dar mai ales credinta . Cei cu credinta
tare , de nezdruncinat , nu renunta in ruptul capului la virtutiile mintuitoare .
Dupa parerea mea , cred ca este pacat/gresit ca atunci cind un batrin are o deprindere
frumoasa de om imbunatatit orecumva, sa renunte la acestea .
Extrem de rareori veti auzi un doctor din lume sa spuna clar sa postim , sau sa nu facem
avorturi, sau sa nu avem viata sexuala de tineri ca sa putem fi echilibrati perfect neuropsihic,
sau sa nu fim impotriva parintilor cind acestia tin mortis sa ne induhovniceasca cu practicile
bisericii pt. ca nu cumva sa ne stressam, asta daca este sa luam drept justificare a alegerii
medicina.
Dar eu am vazut cu proprii ochi episcop nonagenar (si acum in viata) si am auzit marturisiri
despre un mitropolit (trecum de 10 ani la Domnul) care gindind ei ca sunt pe ultima suta de
metrii a vietii au inceput sa bea la mesele/agapele duhovnicesti si un paharel de votca, sa
manince si un pic de muschi file de porc, si niste cremvusti, si niste chiftele, si niste ceafa de
porc, si niste sarmale, si putina friptura de pui , gindin ca deacum sunt neputinciosi si ca
Dumnezeu stie aceasta si ca din multa lui Dragoste il va deslega de acest pacat .
Deci , ca un corolar , in principiu, fiercare batrin , cind se simpte neputincios poate chiar sa
renunte la post de tot !
Daca nu se mai stie cine a dat canonul , atunci in mod corect , numai episcopul poate deslega
desi daca va veti marturisi necazul pt. care il cautati pe episcop la vreunul din consilierii sai
atunci nu numai ca vor da acestia deslegarea dar chiar va vor mustra pt. ca ati aplicat unui
batrin, de o asemenea virsta, un asemenea regim !
Dar corect este : da, episcopul va deslega !

Mulţumesc frate Zaharia. Ţi-am scris pe privat.
#4
23.01.2012, 21:38:52
Mihnea Dragomir Locaţie: Ţinuturile Loirei, Franţa
Senior Member Religia: Catolic
Mesaje: 5.448
Citat:

împărtăşeşete.

Admirabilă credinţa şi ascultarea acestei bătrâne !
Referitor la întrebarea dv: oricare preot, şi nu doar episcopul, are capabilitatea de a lega şi
dezlega, conferită lui prin descendenţa apostolică.
__________________
Doamne, Tu pe toate le ştii ! Tu ştii că Te iubesc !
www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
#5
23.01.2012, 22:21:24
zaharia_2009 Locaţie: Romania
Mesaje: 2.132
Da, corect, orice preot are capabilitatea de a lega si de a deslega numai ca cel care leaga stie pt.
ce , pt. cit si mai ales de ce leaga... el cintareste , el isi exprima direct in ,,legare" modul in care
crede, intelege si aplica sf. canoane, ca si in intensitatea aplicarii canoanelor .
Cel care desleaga, altul decit cel care a legat dar de acelasi rang clerical, moralmente , nefiind
intru totul identic cu precedentul in materie duhovniceasca nu se poate baga sa deslege ceea ce
altul leaga . Defapt in ortodoxie este o practica f. larg raspindita de a nu deslega cineva ceva ce
altul a legat .
La episcop , acolo unde exista plinatatea harului intru hirotonie, explicatia este cu totul alta ...
lesne de inteles .
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim
Marturisitorul .
#6
25.01.2012, 11:22:38
Locaţie: bucuresti
fallen
Religia: Ortodox
Senior Member
Mesaje: 1.002
Scuze, n-am inteles f. bine. E vorba de post negru in fiecare vineri? In cazul asta, e cam greu
chiar si pentru un om tanar si sanatos, ba chiar se poate sa fie mai usor pentru un om in varsta,
dar nu lipsit de riscuri. (oricum mi se pare un canon prea aspru, mai ales pe o perioada lunga).
Daca e vorba insa de post vegetarian, s-ar putea sa nu fie o problema asa de mare. Am aflat de
curand ca strabunica mea, in timpul razboiului, avand sotul si trei baieti ofiteri, a "promis" ca
daca scapa toti va posti tot restul vietii. Cu siguranta nu era absolut necesar acest lucru, dar cert
este ca a mancat vegetarian din 48 cand s-a terminat razboiul, pana a murit, prin 88 parca, la 94
sau 95 de ani.
Desigur, daca un om e bolnav, orice canon se poate ridica de catre duhovnic.
Dar ceea ce vroiam sa subliniez e ca regimul vegetarian, la oameni in varsta mai ales, se pare ca
nu face neaparat rau, dar acum depinde de fiecare. Oricum, o zi sau doua pe saptamana ar fi
binevenita pt oricare dintre noi.... .
#7
25.01.2012, 11:56:13
ovidiu b. Religia: Ortodox
Senior Member Mesaje: 3.259
Citat:
În prealabil postat de fallen

Scuze, n-am inteles f. bine. E vorba de post negru in fiecare vineri? In cazul asta, e cam greu
chiar si pentru un om tanar si sanatos, ba chiar se poate sa fie mai usor pentru un om in
varsta, dar nu lipsit de riscuri. (oricum mi se pare un canon prea aspru, mai ales pe o
perioada lunga)...
Nu înţeleg de ce ar fi greu mai ales pentru un om tânar şi sănătos? Din contră un tânar sănătos ar
fi mai în măsură să ţină post. Cu cât eşti mai luptat de instinct cu atât eşti mai răzvrătit. De aceea
tinereţea trebuie disciplinată.
__________________
Pentru iubitorii de Dumnezeu nu este durere, nu este primejdie - afară de păcat - şi nu este
moarte: ei trebuie fericiţi şi urmaţi cu aceeaşi lepădare de sine şi de viaţă, oricând vremea
ne-ar cere-o. (Pr. Arsenie Boca)
#8
25.01.2012, 12:07:53
OmuBun Mesaje: n/a
Guest
Citat:

Eu de-aici inteleg ca i s-a cerut sa tina in fiecare vineri, post negru. La varsta pe care o are acum,
sunt convins ca e foarte greu. Acum depinde foarte mult si de ceea ce doreste ea personal, nu de
ceea ce vor cei din jurul ei.
Citat:

împărtăşeşete.
Cel care o spovedeste si la care se impartaseste, cred ca este cel mai in masura sa dezlege. Nu
vreau sa supar pe nimeni, dar ca sa mergi la episcop cu o asa problema, mi se pare ca se incalca o
regula extrem de simpla: se trece peste cel care ii este duhovnic de atatia ani. Consider ca
duhovnicul ar trebui sa stie despre intentia de a merge la episcop, iar in acest caz nu cred ca va
incuviinta, ci va decide el insusi ce trebuie sa faca.
#9
25.01.2012, 12:19:53
Guest
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Admirabilă credinţa şi ascultarea acestei bătrâne !
Referitor la întrebarea dv: oricare preot, şi nu doar episcopul, are capabilitatea de a lega şi
dezlega, conferită lui prin descendenţa apostolică.
Greşit! Persoana este ortodoxă. La ortodoxi este foarte importantă nevoinţa pentru a obţine
iertarea păcatelor şi mântuirea. Nu am nici un resentiment pentru cei de alte confesiuni cu atât
mai puţin cu cei catolici dar sunt multe difernţe între ortodoxie şi catolicism.
Canonul dat de un preot nu poate fi dezlegat de alt preot! Există nişte reguli. Le respectă acei
cărora le pasă de sufletul lor.
Persoana despre care vorbesc nu vrea să renuţe la postul negru din ziua de vineri. şi nici nu se
plânge de neputinţă. Aceasta este dorinţa celor apropiaţi.
Îmi amintesc că am citit despre părintele Cleopa că era în spital şi din dragoste o asistentă a
insistat să mănânce puţin lapte într-o zi de luni (puţină lume ţine postul de lunea care este pentru
binele casei şi pentru Sfinţii Îngeri) Insistenţele au fost zadarnice.
De asemenea citesc în Filocalia de la Optima o relatare despre o monahie care a cerut
duhovnicului (pentru slăbiciune şi bătrâneţe) dezlegare la peşte în posturi. A primit-o şi ori-de-
câte-ori mânca peşte în post vomita. După ce şi-a reluat postul s-a simţit bine şi a murit la o
vârstă foarte înaintată.
Last edited by dorinastoica14; 25.01.2012 at 12:24:20.
#10
25.01.2012, 12:31:38
Guest
Citat:
În prealabil postat de OmuBun

Eu de-aici inteleg ca i s-a cerut sa tina in fiecare vineri, post negru. La varsta pe care o are
acum, sunt convins ca e foarte greu. Acum depinde foarte mult si de ceea ce doreste ea
personal, nu de ceea ce vor cei din jurul ei.
Cel care o spovedeste si la care se impartaseste, cred ca este cel mai in masura sa dezlege. Nu
vreau sa supar pe nimeni, dar ca sa mergi la episcop cu o asa problema, mi se pare ca se
incalca o regula extrem de simpla: se trece peste cel care ii este duhovnic de atatia ani.
Consider ca duhovnicul ar trebui sa stie despre intentia de a merge la episcop, iar in acest caz
nu cred ca va incuviinta, ci va decide el insusi ce trebuie sa faca.
Dezlegarea de la un episcop există. Problema este dacă e bine sau nu să se insiste pentru a
convinge persoana să renunţe la acest canon având în vedere că nu s-a plâns că este greu sau că
nu vrea să-l mai facă.
Eu mă gândesc că ar fi bine să merg la preotul care o spovedeşte ( acesta nu ştie că ea face
canon) cu dispensa scrisă de episcop, să-i facă dezlegarea şi dacă vrea să mai ajuneze în
continuare vinerea,bine, dacă nu să hotârască ea cum şi cât posteşte, dar să aibă dezlegarea
făcută.
Ce credeţi e bine aşa?
Last edited by dorinastoica14; 25.01.2012 at 12:35:32.
Aş vrea să spuneţi un cuvânt despre duhovnic

Scumpa mea Măicuţă, aş vrea să spuneţi un cuvânt despre duhovnic, despre legătura dintre
duhovnic şi fiul duhovnicesc. Cât de strânsă trebuie să fie? Am auzit un cuvânt la predică:
oamenii nu vor să se lase în mâinile lui Dumnezeu, nu se lasă modelaţi de duhovnic. De atunci
mă gândesc că sunt şi eu aşa, mi am dat seama că nu pot să mă las modelată de duhovnic, deşi
asta caut de foarte multă vreme. Nu ştiu ce este cu mine, parcă mă doare sufletul de atâtea
întrebări. Nu am ascuns nimic la Spovedanie. Atunci când duhovnicul îşi face griji pentru mine,
mie mi se pare prea mult, pentru că văd neputinţa asta a mea, că nu îmi fac canonul tot timpul şi-l
supăr. Cum să învăţ să-l respect mai mult, să am deplină încredere în duhovnic? E atât de greu
pentru mine. Îmi dau seama ce dificil e de exprimat ceea ce simţi. O fi durerea aceea
(transformarea) de care citeam eu pe site?
Vă mulţumesc din suflet şi abia aştept un răspuns!
D.
Draga mea D.
Legătura cu părintele Duhovnic e o legătură de viaţă în Hristos! Numai întrucât eşti în Hristos şi
te menţii acolo îţi este părintele Părinte. Şi numai întrucât duhovnicul este în Hristos şi se
menţine acolo îţi este Părinte! Şi intrarea se face prin Sfintele Taine şi rămânerea, menţinerea, se
face prin rugăciune!
Părintele se roagă pentru tine şi tu să te rogi pentru el şi să spui: "Doamne, pentru rugăciunile
părintelui meu, te rog ajută-mă să fac asta şi asta şi asta!".
Mai ales la canon. Să ceri de la Domnul să-ţi dea putere, pentru rugăciunile părintelui să faci
canonul!
Atunci te vei naşte mai profund în Domnul şi tot mai profund îţi va fi părintele părinte!
A te lăsa modelată de duhovnic însemnă a te încrede în rugăciunile lui şi a te ruga pentru el şi a-l
asculta cu rugăciune!
A te lăsa modelată de Dumnezeu înseamnă a primi toate evenimentele vieţii ca pe nişte locuri de
întâlnire cu Domnul şi a le primi ca din Sfântul Potir! Să consideri că nu ţi se cuvine nimic, nici
bine, nici rău, ci că totul e dar! Vei descoperi atunci aspecte nebănuite ale evenimentelor tale!
Mută centrul atenţiei de la eveniment la Domnul! Ce vrei să-mi spui, Doamne? Ce mă înveţi
acum? Ce puteri îmi oferi acum?
Curaj!
Domnul să lucreze aceste cuvinte în duhul tău ca să poţi primi răspunsul pe care îl cauţi!
Cu dragoste în Domnul,
M. Siluana
4. Care sunt conditiile canonice ale Sfintei Spovedanii ?
Spovedania, pocainta sau marturisirea pacatelor este una din cele sapte sfinte Taine ale Bisericii
prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate si
hotarasc sa duca o viata curata, dupa voia lui Dumnezeu. Ea incepe de la varsta de 6-7 ani si se
savarseste cat mai des, dupa nevoile sufletesti ale fiecaruia. Calugarii din manastiri, dupa traditie
se marturisesc o data pe saptamana, iar mirenii cel mai des odata pe luna si cel mai rar de patru
ori pe an, in cele patru posturi ( Constitutiile Apostolilor, 11-13; Marturisirea Ortodoxa etc. ) .
Conditiile canonice si obligatorii ale adevaratei spovedanii sunt acestea : Mai intai, alegerea unui
duhovnic bun si iscusit. Apoi, spovedania sa fie intreaga, sincera, de buna voie, iar nu silita, cu
umilinta si sa fie neprihanitoare ( Invatatura catre duhovnic, pag. 141-149 ) . Dumnezeu
osandeste pacatul dupa constiinta si intelepciunea fiecaruia, pe unii de la varsta de 10 ani, iar pe
aliti de la o varsta mai mare. Daca isi va spovedi omul pacatele, cu tot sufletul, cu cainta si de
buna voie, atunci duhovnicul poate usura vindecarea ranilor sale sufletesti, iar canonul cu care
trebuie sa-l canoniseasca pe credincios sa-l imparta in trei. O parte sa o puna pe seama
milostivirii lui Dumnezeu canimeni nu este fara de pacat afara de unul singur Dumneu Care ne-a
rascumparat cu Sfant Sangele Sau din mainile diavolului. A doua parte din canon sa o ia
duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu sa dezlege si sa lege pacatele oamenilor,
dupa cum spune nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos ( Indreptarea Legii, 1652,
cap. 322 ) . Iar a treia parte din canon sa o dea aceluia care a savarsit pacatele.
Duhovnicul sa aiba un loc sfant unde sa spovedeasca pe oameni. De obicei, spovedania se face in
Sfanta Biserica, in fata icoanei Mantuitorului nostru Iisus Hrisos. Preotul este dator ca pe fiecare
sa-l primeasca la spovedanie cu fata vesela, cu blandete si evlavie, " iar nu cu mahnire si cu fata
posomorata " ( Ibidem, 327 ) . Iar de va fi vreun om bolnav de moarte, si va chema preotul sa-l
spovedeasca, iar acesta nu va merge, macar de nu ar fi duhovnic, atunci pacatele celui ce a murit
nespovedit raman asupra preotului, " si preotul trebuie sa se pocaiasca trei ani si metanii 100 pe
zi " ( Pravila bisericeasca de la Govora, 1648, pag. 47 ) .
Credinciosii sunt datori sa spuna toate pacatele si sa nu-si schimbe duhovnicul, decat cu
binecuvantare si din motive intemeiate. " Oricare om sau femeie de-si va lasa duhovnicul sau
fara oarecare vina si se va duce sa se spovedeasca la altul, sa se desparta de Biserica, impreuna
cu acela ce il primeste pe el " ( Ibidem, 117 ) . Cel ce s-a spovedit si a primit canonisirea si
dezlegarea trebuitoare fara a mai repeta pacatele facute, " unul ca acesta nu este obligat sa le
repete la alta marturisirie " ( Sfantul Simion al Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor,
cap. IX, 24 ) . Unii sunt de parere ca, in chip exceptional, " cand cineva din mireni asista la
moartea neprevazuta a cuiva daca acela nu are cui sa se marturiseasca, se poate spovedi celui ce
asista, adica mireanului, ca apoi acesta sa marturiseasca pacatele celui mort la duhovnic, luand
dezlegare pentru amandoi " ( Pravila bisericeasca, ms, de Arhim. Nicodim Sachelarie ) .
Sa se stie ca " este si o spovedanie pacatoasa sau falsa " si anume, cand cineva cauta un duhovnic
lesne iertator, care dezleaga, nu dupa legea lui Dumnezeu, ci dupa parerea sa, sau are aceleasi
pacate. Acestia se afunda amandoi in osanda, mai rau decat daca nu s-ar fi spovedit. Cand cel ce
se marturiseste nu spune toate pacatele sale, sau le spune pe jumatate, sau le justifica cu
minciuni, ducand in eroare pe duhovnic, cand se vor spovedi in colectiv mai multi oameni la
duhovnic, spunand pacatele in gand, fara a le auzi preotul si a le aprecia pe toate in lumina
Sfintelor Canoane si a legilor morale, in toate aceste trei cazuri, Taina Spovedaniei nu este
savarsita canonic si pacatele raman nedezlegate ( Ibidem ) , caci spovedania se face numai
individual.
Alte conditii canonice ale Sfintei Spovedanii sunt si acestea : spovedania se face numai
individual si niciodata in grup, in public, cum este obiceiul in unele parti. Credinciosii sunt datori
sa-si cerceteze constiinta din copilarie si sa noteze pe hartie toate pacatele facute, pentru a nu uita
nici unul. Marturisirea se face intotdeauna cu post si rugaciune, inainte de a manca, atat preotul
cat si credinciosul. Ea se face in orice zi si ori de cate ori ne mustra constiinta, indiferent de
vrednicia preotului, caci harul Duhului Sfant savarseste taina. Spovedania se face la nevoie si
fara post, chiar daca nu este cineva vrednic de Sfanta Impartasanie, caci numai prin spovedanie
se spala si se dezleaga pacatele.
95. Care este cheia Sfintei Spovedanii si care sunt efectele ei ?
Dupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, Taina Pocaintei se immparte in patru parti si
anume :
a. Durerea inimii si parerea de rau a celui ce a facut pacatul.

b. Spovedania prin viu grai si individual la duhovnic.
c. Implinirea canonului dat de duhovnic.
d. Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a spovedit prin
punerea mainilor si semnul Sfintei Cruci. Cel mai mare efect al Spovedaniei este dezlegarea si
iertarea pacatelor celui ce s-a marturisit, dupa cuvantul Domnului, care zice: "Carora veti ierta
pacatele se vor ierta lor si carora le veti tine, tinute vor fi " ( Matei 16, 19; Ioan 20, 23 ) .
96. Pe cine nu are voie dubovnicul sa dezlege la spovedanie ?
Nu are voie sa dezlege pe cel ce nu se hotaraste a parasi pacatul si a face canonul. De asemenea,
nu are voie sa dezlege pe acei carora le amana canonisirea pana ce preotul duhovnic va cerceta
canoanele si pravilele bisericesti, spre a se orienta asupra canonisirii lor ( Sf. Vasile, can. 84,
Cartagina, 43; Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic, Pravila Bisericeasca de Arhim. Nicodim
Sachelarie, Sfantul Simeon Tesaloniceanul ) .
97. Care este cel mai important si mai folositor canon ce trebuie dat la Sfanta Spovedanie?
In vremile vechi, cand crestinii aveau mare ravna si evlavie sa se impartaseasca mai des cu
Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru crestinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau
mai lung de la Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie. De aceea si Canoanele Parintilor vechi, ca
Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa etc. opreau pe cei pacatosi pentru pacatele
grele de la Sfanta Impartasanie, uneori pana la 10, 15 sau chiar 20 de ani, si le aplicau la
spovedanie cele patru trepte de canonisire : plangerea la usa bisericii, ascultarea, ingenuncherea
in pridvorul bisericii si starea impreuna cu credinciosii in biserica. Abia la urma ii primeau la
Sfanta Impartasanie ( vezi Sfantul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11 ) .
Acum, insa, cand credinta a slabit si crestinii cei mai multi zac in adancul nesimtirii si a lipsei de
evlavie faita de Sfanta impartasanie cu Trupul si Sangele lui Hristos, cred ca cel mai mare canon
pentru indreptarea sufletelor lor este parasirea pacatelor spovedite si lupta cu ele pana la moarte.
Iar postul, rugaciunea, milostenia, metaniile si alte nevointe sa li se dea dupa putere, dupa starea
lor de sanatate si dupa greutatea pacatelor facute, potrivit cu scumpatatea si iconomia Sfintelor
Canoane. Deci, cel mai mare si mai de folos canon la spovedanie este parasirea si ura fata de
pacatele facute, precum si plangerea lor pana la moarte. Ca de ii vom opri pe credinciosi numai
de la Sfanta si Dumnezeieasca Impartasanie, atatia sau atatia ani, si nu le vom da canon simtt si
cu oarecare osteneala, potrivit cu gravitatea pacatelor lor, ei, nemaiavand evlavia si ravna celor
dintai crestini pentru cele sfinte, primesc usor departarea de Sfanta Impartasanie si raman in
nesimtire fata de pacatele lor.
De aceea, trebuie a-i sfatui si a-i indemna pe credinciosi sa faca canonul cuvenit. Dar mai mult
decat toate, sa paraseasca pacatele, ca parasirea pacatelor, dupa Sfintii Parinti, este adavarata
pocainta. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca : " Cel mai cumplit lucru al pacatului este a petrece in
pacat si cel mai rau lucru al caderii este a nu se scula din pacat " ( Cuvant la Proorocul Iona, la
Daniil, la cei trei coconi si pentru pocainta, in Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, Buzau, 1833 ) .
Asadar, daca cel mai cumplit lucru este a petrece in pacat, apoi cel mai folositor lucru este
canonul parasirii pacatului. Daca cel mai rau lucru al caderii este a zace in cadere, apoi cel mai
mare si mai folositor canon este a ne ridica din cadere !
98. Astazi se pot aplica intocmai Canoanele stabilite de Biserica ?
Sfintele Canoane, atat cele apostolice, cat si ale Sinoadelor ecumenice, locale si ale Sfintilor
Parinti, intotdeauna au fost, sunt si vor fi dreptare si calauzitoare ale sufletelor, iar noua tuturor
ni se cuvine a ne supune si a pazi dumnezeiestile Canoane cu nestramutare, " ca cei ce nu le
pazesc se supun sub infricosate certari si canonisiri " ( Pidalion, Manastirea Neamt, ed. 1844, fila
8 ) . In cazuri exceptionale sa urmeze porunca ierarhului locului si a duhovnicului.
99. Nu cumva prin acestea crestinii se indeparteaza de Biserica si de Prea Curatele Taine?
Nu Sfintele Canoane sunt pricina departarii crestinilor de Biserica lui Hristos, ci nepazirea
scumpatatii si a iconomiei celor randuite de Canoane ii indeparteaza pe preoti si pe popor de
Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane, dintotdeauna, sunt spre folosul si mantuirea sufletelor,
chiar si acelea care au numai valoare istorica si nu se mai pun in aplicare azi : Canoanele istorice
ne arata cum au fost puse pe atunci in aplicare de Sfintii Parinti si de conducatorii Bisericii
crestine, cand Biserica era atacata de erezii si prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea
celor ce pastoresc azi Biserica lui Hristos, atat in Rasarit cat si in Apus.
Canoanele care contin in ele dogme si legi morale cu nimic nu si-au pierdut valoarea. Ele sunt ca
niste faruri de lumina ale Bisericii, spre indreptarea corabiei celei vii care este Biserica lui
Hristos, ce pluteste in valurile veacurilor spre limanul mantuirii.
Deci nimeni nu are voie sa invinuiasca Sfintele si dumnezeiestile Canoane pentru rautatea ce
stapaneste azi pe cei ce nu au frica de Dumnezeu. Un lucru trebuie tinut minte. Preotii si pastorii
sa cunoasca bine scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane si sa le puna in practica dupa vreme
si de la caz la caz cu fiecare suflet ranit de pacate. Studentii teologi ar trebui sa cunoasca cat mai
bine cum sa aplice scumpatatea si iconomia Canoanelor care s-au pus de Duhul Sfant in Biserica
lui Hristos. Mare primejdie este atat pentru preoti cat si pentru pastoritii lor, daca nu cunosc cat
de putin Sfintele Canoane, precum si felul cum trebuie sa le aplice. Caci zice Sfantul Ioan Gura
de Aur " ca mare primejdie este pentru un preot a nu cunoaste Canoanele si mare prapastie este
acolo unde Canoanele nu stapanesc. De aceea si fiecare episcop, cand se hirotoneste,
marturiseste ca va pazi Canoanele Bisericii " ( Canonul 2 al Sinodului VII Ecumenic ) .
100 Ce ne puteti spune despre spovedania in comun, fara a-si marturisi pacatele individul si fara
dezlegare pe capul fiecaruia, ce se practica in unele locuri ?
Asemenea spovedanie este necanonica, nu are valoare de Taina, iar pacatele raman nedezlegate.
Asemenea practici trebuie cu totul parasite pentru a nu se desfiinta Taina Sfintei Spovedanii si a
arunca in osanda atat pe preot cat si pe credincios.
101. Daca cineva ramane in aceleasi pacate dupa marturisire si nu se pocaieste, este vinovat
credinciosul sau duhovnicul ? In acest caz cum este mai bine sa se procedeze ? Sa-l primesca in
continuare pentru a nu se deznadajdui sau sa-l trimita la alt duhovnic ?
Daca cineva, dupa marturisire, staruie mereu in aceleasi pacate sau si in altele mai grele si daca
preotul si-a facut datoria si l-a sfatuit indeajuns sa paraseasca pacatul iar el nu a ascultat, atunci
preotul nu este vinovat. Iar daca preotul nu l-a sfatuit indeajuns si nu l-a canonisit dupa legea lui
Dumnezeu si din nepasarea lui acela cade in aceleasi sau in alte pacate mai grele, atunci si
preotul are pacat si se osandeste ca unul ce nu a pus doctoriile necesare pe ranele pacatelor. Iar
daca preotul si-a dat toata silinta sa-l ajute sufleteste pe cel ce petrece in nepasare si nepocainta,
insa fara de folos, atunci este bine a-l trimite la alt doctor mai iscusit, poate prin acela ii va da
Dumnezeu credinciosului indreptare. Insa nu degraba sa-l departeze de el, ci sa procedeze cu
blandele si cu indelunga rabdare, ca sa nu-l arunce in deznadejde.
102. Ce datorii are duhovnicul fata de fiii sai duhovnicesti si ce datorii au fii duhovnicesti fata de
dahovnic ?
Duhovnicul are marea datorie fata de fiii sai duhovnicesti, de a-i supraveghea, de a-i invata
pururea si de a se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Iar fii duhovnicesti au si ei datoria de
a asculta invataturile duhovnicului lor, de a-i cere intotdeauna sfat si binecuvantare pentru toate,
de a-si face canonul randuit, de a se sili spre indreptarea lor si de a se ruga pentru parintele lor
duhovnicesc.
103. Cum trebuie inteleasa duhovnicia in viata Bisericii Ortodoxe ?
Duhovnicia " este judecatorie interna a sufletului crestin care are imparatia lui Dumnezeu
inauntrul sau, avand ca judecator constiinta sa, adica stiinta de sine, in raport cu legile Domnului,
cu ajutorul carora preotul poate face deosebire intre bine si rau. Intrucat crestinul nu se poate
cunoaste exact pe sine, nici Legea lui Dumnezeu nu o stie pe deplin si nici aplicarea la faptele
sale nu o poate face fara partinire. Pentru a-si completa aceasta judecata interna, apeleaza la un
judecator extem, asemenea lui, dar superior lui prin harul Duhului Sfant, pe care il consulta si de
la care cere ceea ce-i lipseste - iertare, lumina si adevar " . Acesta este duhovnicul, a carui
misiune este sa examineze, sa indrume, sa judece in numele lui Hristos, sa dea sentinta dezlegarii
sau nedezlegarii pacatelor, neconditionat sau conditionat, toate implinindu-se in cadrul legilor lui
Dumnezou date lui de Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, in afara carora nu poate sa fie legare
sau dezlegare de pacate, lumina si adevar bisericesc ( Ioan 14, 15-30; 15, 1-14; Pnvila
Bisericeasca de arhim. Nicodim Sachelarie ) .
104. Cand are voie credinciosul sa-si schimbe dubovnicul ?
Iata ce spun Canoanele in legatura cu aceasta : " Oricare om isi va lasa duhovnicul sau fara
anumita vina si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica impreuna cu acela ce il primeste
la el " ( Pravila Bisericeasca de la Govora, cap. 118 ) . In caz ca duhovnicul dupa multa rabdare
si sfatuire, nu observa nici o indreptare la credincios, un astfel de penitent trebuie trimis la alt
duhovnic, sub motiv ca nu se pricepe a-i vindeca ranele sale sufletesti.
Daca cineva a fost afurisit ( exclus din Biserica ) de episcopul sau, nu are voie sa fie primit de alt
episcop mai inainte de a fi iertat de episcopul sau. Insa el poate sa apeleze la sinod ca sa se apere
si sinodul poate da o alta hotarare ( Antiohia, 6 ) . Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca "
preotul trebuie sa afuriseasca ( sa oprsasca ) de la cele sfinte pe cel vinovat cand este randuit de
Canoane, ca sa nu se incarce de pacate straine. Ca nu este aceea rabdare ci pricina de pierzare.
Ca nu se cuvine a fi noi mai milostivi decat Sfintii Parinti. Arhiereul sau duhovnicul, fiind
stapanit de aceleasi pacate ca si cel pe care il spovedeste, sa nu socoteasca ca i se vor ierta lui
acele pacate, daca va fi ingaduitor si-i va usura pe pacatosi, calcand legile Domnului. Ci pentru
ale sale pacate sa ceara iertarea iar legea lui Dumnezeu sa o aplice cu dreptate. Poate fi
ingaduitor numai atunci cand pacatosul se va hotari a se indrepta de la rau si a se smeri intru
pocainta " ( Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 9, 30 ) .
105. Cum trebuie sa se procedeze cu acei credinciosi care au savarsit pacate grele si totusi cer cu
staruinta Sfanta Impartasanie ?
Cu aceia care au pacate grele si totusi cer staruitor Sfanta Impartasanie, iata cum trebuie
procedat. Daca se vor spovedi curat, cu mare durere de inima, cu lacrimi si cu cainta, duhovnicul
care i-a oprit un timp de la cele sfinte, potrivit Sfintelor Canoane, poate sa le faca acest
pogoramant. Adica sa imparta canonul dat si numarul anilor de pocainta in trei parti, dupa cum
am spus mai inainte. O parte sa o puna spre milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca
nimeni dintre oameni nu este fara de pacat; a doua parte a canonului sa ramana asupra celui ce a
savarsit pacatele; iar a treia parte de canon sa o ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la
arhiereu sa lege si sa dezlege, dupa cum zice nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos.
( Indreptarea legii, Targoviste,1652 ) . Duhovnicul, pentru a se orienta mai bine in legatura cu
scumpatatea si pogoramantul pe care il face de la caz la caz cu cei ce se spovedesc si se pocaiesc,
este bine sa citeasca cu intelegere Sfintele Canoane si mai ales canonul 102 al Sinodului al VI-
lea Ecumenic, iar nicidecum sa se bazeze pe priceperea sa, caci " duhovnicul are putere a lega si
a dezlega numai in conformitate cu legea Domnului " .
Asadar canonisirea trebuie facuta numai potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi, potrivit cu
Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti, caci altfel spovedania si pocainta nu ar aduce
nici un folos credinciosului si nici duhovnicului.
106. Cum trebuie procedat cu acei credinciosi care nu primesc canon la spovedanie ? Dar cu cei
care sunt bolnavi si nu pot face canonul ?
Cei ce nu vor sa primeasca un canon la Sfanta Spovedanie, dupa multa sfatuire, de vor ramane in
indaratnicia lor, nu li se poate face dezlegarea de pacate, cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul
in invatatura catre duhovnic. Celor bolnavi, insa, li se poate face usurare de canoanele care cer
osteneala trupeasca, precum : post, metanie, priveghere, milostenie, daca nu au de unde da etc.;
insa pentru osteneala duhului nu sunt scutiti, adica de sfanta rugaciune, cea dintotdeauna, si de
multumire catre Dumnezeu pentru suferinta pe care o au. Dupa cum am zis, canonul celor
bolnavi se poate schimba, nu insa si obligatia de a ierta, a se ruga si a multumi neincetat lui
Dumnezeu pentru toate, caci prin aceasta se vor mantui.
107. De cate ori pe an trebuie sa se spovedeasca mirenii ?
Spovedania nu este legata de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la
duhovnic ori de cate ori simtim nevoia sa ne usuram sufletul de povara pacatelor si sa primim
mangaierea harului si nadejdea iertarii. Cu cat ne spovedim mai des cu atata mai bine. De obicei
insa, spovedania este legata de cele patru posturi. Porunca a patra a Bisericii invata sa ne
marturisim pacatele de patru ori pe an, in cele patru posturi. Cei mai sporiti in evlavie sa se
spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti " macar o data pe an " si anume in Postul Pastilor (
Martursirea Ortodoxa, partea I, intrebarea 90 ) .
108. De cate ori pe an trebuie sa ne impartasim dupa randuiala Bisericii ?
Sfanta Impartasanie, fiind strans legata de Spovedanie, se poate da, cu dezlegarea duhovnicului,
in cele patru posturi, sau cel mai des odata pe luna pentru cei mai evlaviosi si cel mai rar la
Sfintele Pasti. Insa numai dupa savarsirea canonului dat. Sfantul Ioan Gura de Aur recomanda
credinciosilor ca se pot impartasi cel mai des de douasprezece ori pe an, la cele douasprezece
praznice Imparatesti, cu dezlegarea duhovnicului lor, " insa cu frica si cu cutremur, ca sa nu luam
osanda in loc de hrana si moarte in loc de viata " ( Impartire de grau, Cuvintele 53 si 54 ) .
109. Care sunt conditiile principale pentru a primi cineva cu vrednicie Trupul si Sangele
Domnului ?
Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri : trupeasca si sufleteasca. In general ea
consta din urmatoarele parti :
a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar
clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie.
b. Impacarea cu toti oamenii. Nimeni nu se poate impatatasi certat cu cineva si neimpacat, sau
avand rautate, ura si gand de razbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primeste la cele
sfinte numai pe cei care iarta si traiesc in dragoste.
c. Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie trupeasca. Sotii sunt datori sa
tina cel putn sapte zile de curatie inainte de Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta
Impartasanie. Credinciosii sunt datori sa tina curatenie si sa posteasca miercurea, vinerea si in
cele patru posturi cand se impartasesc. In caz de boala grea, preotul le randuieste un post mai
scurt, dupa caz. Cei care se impartasesc intre posturi sunt datori sa posteasca cel putin trei pana
la sapte zile, inainte de Sfanta Impartasanie. Crestinii sunt datori sa se infraneze inainte de
primirea celor sfinte, de bautura, de tutun, distractii, glume, zavistie, clevetire etc.
d. Implinirea canonului dat de duhovnic. Credinciosii nu se pot impartasi fara invoirea
duhovnicului lor si fara implinirea canonului randuit de el la spovedanie, afara de caz de boala
sau alte imprejurari grave, cand pot primi cele sfinte in orice situatie s-ar gasi cel in cauza.
e. Rugaciunea. Credinciosii sunt datori sa se roage mai inainte de primirea Sfintei Impartasanii in
mod deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din Psaltine si Acatistier, sa faca dupa putere
metanii, inchinaciuni, milostenie la saraci si alte fapte bune. In mod deosebit sunt datori sa
citeasca seara, Acatistul Mantuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocainta,
Canonul ingerului pazitor si Canonul Sfintei Impartasanii, iar dimineata cele douasprezece
rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte, credinciosii trebuie sa citeasca rugaciunile de multumire.
110. In ce imprejurari se pot impartasi credinciosii cu pogoramant, adica exceptional?
Dupa cum am spus cei ce sunt opriti un timp de la Sfanta Impartasanie se pot impartasi cu
pogoramant numai in caz de primejdie de moarte, adica de accidente, de operatie, internare in
spital pentru mai mult timp etc. De asemenea, femeile insarcinate se pot impartasi in luna a noua,
orice oprire canonica ar avea, cu conditia ca dupa nastere sa tina in continuare canonul dat de
duhovnic.
111. Care dintre crestini nu se pot impartasi nici chiar inainte de moarte ?
Nu pot fi impartasiti nici chiar pe patul de moarte, crestinii ortodocsi care refuza cele sfinte; cei
care s-au lepadat de credinta; cei care au parasit Biserica si s-au dus la secte; cei dementi, adica
cei care nu pot judeca cu mintea si nu se pot spovedi; cei in agonie care nu au apucat sa fie mai
inainte spovediti si impartasti; cei indracti ( demonizati ) ; cei care hulesc pe Dumnezeu si Il
injura, chiar si pe patul de moarte; cei care au savarsit pacate impotriva Sfantului Duh pana in
ceasul mortii si nu s-au pocait; cei deznadajduti care vor sa-si puna capat zilelor; cei cu totul
robiti pana la moarte de betie, de grele pacate trupesti, furii de cele sfinte si cei care nu vor sa
ierte nici pana la moarte pe aproapele lor.
112. Ce alte sfaturi ne mai puteti da in legatura cu duhovnicul si duhovnicia ?
Nici un cleric ( duhovnic ) nu poate dezlega la spovedanie pe cel legat de altul, decat numai daca
cel ce l-a legat a murit sau l-a legat pe nedrept si este dezlegat de episcopul sau. Alta invatatura a
Bisericii zice asa : " Cauta sa gasesti un duhovnic bun, duhovnicesc, sa fie invatat si iscusit in
fapte, sa cunoasca bine ranele sufletesti ca sa stie sa dea o doctorie cu pricepere " , precum ar fi
facut cand ar fi avut o rana trupeasca. Caci s-au vazut multi in ziua de azi careand boala, au
omorat duhovniceste pe multi din cei bolnavi, precum zice si Hristos, " cand un orb povatuieste
pe alt orb, amandoi cad in groapa " .
Cand vei gasi un duhovnic bun sa nu te mai duci la altul, caci daca negutatoresti marturisirea nu
te poti folosi. Daca te-ai marturisit la un duhovnic de mai multe ori si din pricina ca ai cazut in
aceleasi pacate, te rusinezi de el si te duci la altul ca sa te rusinezi mai putin si sa primesti canon
mai usor, acestia " mai rau manie pe Dumnezeu " . Unii crestini obisnuiesc sa caute duhovnici
foarte ingaduitori, care iarta fara canon si chiar le dau si Sfanta Impartasanie. Unii ca acestia se
pierd pe sine si se fac pierzare si pentru altii, dar " vremea judecatii ( osandei ) lor este in veac "
zice Sfanta Scriptura.
Altii uneltesc viclesugul mai cu maiestrie, caci se duc la un duhovnic si spun unele pacate, apoi
se duc la zltul si spun alte pacate, talcuindu-le in asa fel incat sa le infatiseze fara adevarata lor
vina. Altii spun repede pacatele lor ca duhovnicul sa nu le bage in seama, nici sa cerceteze cu
deamanuntul pricinile si urmarile acelor pacate si astfel sa poata fi taimaduiti. Altii, ceea ce este
si mai rau, nu voiesc sa le marturiseasca pe toate, ci ascund pe cele mai mari. Toate aceste
uneltiri ale diavolului, cauta pe orice cale sa duca la pierzare sufletele oamenilor slabi in
credinta.
Duhovnicul nu este decat un martor inaintea lui Dumnezeu si un organ prin care Duhul Sfant
lucreaza taina iertarii pacatelor. Duhovnicul talcuieste si aplica legea lui Dumnezeu pentru
vindecarea sufletului omenesc. " Daca duhovnicul constata pe cineva ca nu este sincer, are
datoria sa-l respinga de la spovedanie " . Daca nu ar face asa ar insemna ca duhovnicul nu
slujeste pe Dumnezeu cu credinta, cu inima curata si devotata. Pocainta este una din cele sapte
Taine pe care o lucreaza Duhul Sfant in chip nevazut prin slujba vazuta a duhovnicului. Cand te
spovedesti nu cumva sa-ti pleci urechea la glasul diavolului care iti sopteste in minte, zicand : "
Oare ce va zice duhovnicul cand va auzi astfel de pacate ? " Uneori diavolul ii sopteste
credinciosului prin oamenii cei rai si barfitori cum ca duhovnicul ar spune altora pacatele de la
spovedanie. La aceasta sa-si aduca aminte fiecare de bogatul ce si-a marturisit pacatele sale in
mijlocul Bisericii cu glas tare inaintea tuturor celor de fata si, in timp ce si le marturisea, ingerul
Domnului ii stergea pacatele lui cele marturisite in fata tuturor, cum spune Sfantul Ioan Scararul
in Cuvantul 4 din Filocalia, vol. IX. Sa se stie si aceasta, ca duhovnicul nu poate dezlega pe cel
ce nu-l dezleaga Dumnezeu si nici nu poate lega pe cel ce nu s-a legat pe sine prin calcarea
poruncilor lui Dumnezeu. Asadar, in cele spuse pana aici este clar ca nici duhovnicul, afara de
pricinile aratate mai sus, nu se poate schimba, nici canonul dat de un duhovnic nu-l poate dezlega
altul, cat timp duhovnicul lui traieste. Iar daca cineva se sminteste de vreo slabiciune a
duhovnicului sau si nu mai are evlavie la el, atunci, daca are motiv bine intemeiat, se poate duce
la alt duhovnic, insa numai cu binecuvantarea duhovnicului dintai. La nou duhovnic este dator sa
faca o spovedanie generala din copilarie, ca acela sa-l poatacunoaste bine si astfel sa-i randuiasca
un canon potrivit, spre indreptarea lui.
113. In ce conditii se spovedesc si se impartasesc copii ? Dar cei batrani si greu bolnavi ?
Copiii mici pana la sase-sapte ani, daca sunt botezati, se impartasesc fara spovedanie, la 30 sau
40 zile. Spovedania lor incepe de la varsta de 7 ani. Cei batrani si bolnavi este bine sa se
impartaseasca la fel, la trei-patru saptamani, daca nu au vreo oprire de la Sfanta Impartasanie.
Daca au pacate cu totul grele, de moarte, Sfintii Parinti randuiesc sa se impartaseasca numai pe
patul de moarte sau cum va hotari duhovnicul lor.
114. Cum se cuvine a se spovedi si a se impartasi calugarii, dupa randuiala Sfintilor Parinti ? Cat
de des se pot impartasi monahii, schimonahii si calugarii bolnavi ?
Tot ce am spus pana acum despre aceasta sfanta taina este valabil si pentru calugari. Monahii si
schimonahii sunt datori a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului mai des decat mirenii, insa
cu pregatirea cuvenita, dupa Sfintele Canoane, si cu dezlegarea duhovnicului lor. Calugarii se pot
impartasi cel mai des odatape luna, sau, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul 53 din
Impartire de grau, la cele douasprezece praznice imparatesti. Schimonahii, indeosebi cei bolnavi,
si batranii se pot impartasi cel mai des odata pe saptamana, dupa traditia noastra manastireasca.
Aceasta ne invata si povatuirile din Liturghier, zicand : " Preoti de popor sa invete pe credinciosii
lor ca, in cuget curat, parte barbateasca si femeiasca sa se impartaseasca de va fi cu putinta, la
praznicele cele imparatesti de peste an, iar de nu macar in cele patru posturi de peste an, sa se
pregateasca de impartasirea cu Sfintele Taine, insa cu cuvenita pregatire si cu invoirea
duhovnicului lor sa faca aceasta" .
Sursa: Sfaturi Duhovnicesti, de Parintele Cleopa capitolul "Despre pacat"
Related link: GHID PASTORAL (COMPLET)
Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită

 Patriarhia Română
 Protoieria Pacificului
 Alte Biserici Ortodoxe

Colinde Româneşti
Mânastiri pe glob
Alte instituţii culturale
 Imigrare în USA,INS
 Ziare Românesti
 Alte Instituţii Publice


 SfântaTreime.org
 Albume cu Fotografii
 Lista site-urilor

 SFANTUL NICODIM AGHIORITUL
DESPRE CANON SI IMPLINIREA LUI


 Ce este � mplinirea canonului
Dupa marturisire, urmeaza a treia parte a pocaintei, adica facerea canonului

dat de duhovnic, care este o � mplinire prin fapte a canonisirii, dupa cum o
hotaraste Gavriil al Filadelfiei, � n cartea lui despre Taine. Asadar si tu, frate al
meu pacatos, esti dator sa primesti cu mare bucurie canonul pe care ti-l va da
duhovnicul, fie ca e vorba de post, de plecari ale genunchilor, de milostenie, sau de
altceva. Si, � nainte de toate, sa primesti din tot sufletul � ndepartarea de la
� mpartasire, at� tia ani c� t va hotar� el. Fiindca cu aceasta mica pedeapsa
� mbl� nzesti marea urgie pe care o are Dumnezeu � mpotriva ta. Cu acest canon
trecator, scapi de canonul cel vesnic al iadului.
Pilde ale celor care s-au canonisit pentru pacatele lor
Daca sora lui Moisi n-ar fi fost izgonita afara din tabara pe sapte zile, nu s-ar
fi curatit de lepra (Numeri 12). Daca desfr� natul din Corint nu ar fi fost dat
satanei, el nu si-ar fi m� ntuit sufletul (I Corinteni 5). Asa si tu, frate, daca nu
primesti aceasta mica pedeapsa a canonului, nici de lepra pacatului nu te vei curati
pe deplin, nici sufletul tau nu se m� ntuieste. Negutatorie este aceasta, iubitule,
una
aducatoare de mult c� stig si de mare � nsemnatate pentru cei � ntelepti:
dai, si scapi de milioane; primesti (pedepse)

trecatoare, si scapi de cele vesnice.
� mparatul David, pentru ispasirea pacatelor sale, a fost alungat din
� mparatia sa de � nsusi fiul sau, Avesalom. Cutreiera muntii si vaile descult, era
ocar� t si lovit cu pietre de Simei (2 � mparati 16:6-13), era dispretuit si defaimat
de toti. Si tu cauti sa-L � mbl� nzesti pe Dumnezeu fara nici un canon? O, om fara
de minte ce esti! � mparatul Teodosie cel Mare a � mplinit o vestita canonisire la
Milan, asa cum i-a fost hotar� ta de Sf� ntul Ambrozie. � mparatul Romanos cel
batr� n, Lecapenul, din pricina juramintelor pe care le calcase, pocaindu-se, s-a
calugarit. Si, c� nd era timpul sa man� nce p� ine, avea (l� nga el) un baietas
care � l lovea cu un bici peste picioare, pentru canonisire, si-i spunea: ,,Mergi,
calugar nevrednic, la trapeza!� Alt � mparat, pentru un omor pe care � l
sav� rsise, a fost canonisit sa suie un munte � nalt, cu picioarele goale. Si, acolo sus
afl� ndu-se, dezbracat de vesm� ntul � mparatesc, a tinut un post � ntreg de
patruzeci de zile numai cu p� ine si apa, � n necurmata rugaciune si tacere,
dormind pe pam� ntul tare. Si alti multi � mparati au � ndurat cele mai aspre
canonisiri pentru pacatele lor. Si tu, pacatosule, esti � chipurile! - mai de soi
dec� t ei? Sau ai un trup mai de soi si mai gingas, si nu primesti un canon at� t de
usor, de la duhovnicul tau, pentru pacatele tale?
Sa nu te � nsele cugetul zic� nd ca dai bani sa-ti rascumperi canonul!
� mparatii acestia aveau bani mai multi dec� t tine si puteau sa dea milioane ca sa
nu capete aceste canoane. Dar aceasta nu este cu putinta sa se � nt� mple, chiar
daca cineva ar da o � mparatie. Fiindca dreptatea nepartinitoare a lui Dumnezeu
nu poate fi multumita � n alt chip dec� t numai daca se pedepseste � nsusi trupul
care a pacatuit. Iar de se va afla vreun duhovnic iubitor de c� stig, si-ti va spune sa-
i dai bani, ca el te iarta, ia aminte si sa nu-i dai crezare, fiindca nu poate sa te ierte
� n asemenea chip, si-ti pierzi si banii, si ram� i si neiertat. Sf� ntul Isidor
Pelusiotul scrie unui asemenea duhovnic asa: � Duhovnicii nu pot ierta pe cei
bogati care dau bani, caci ei nu s� nt stap� ni si domni ai iertarii, sau mostenitori
ai jertfelnicului dumnezeiesc, ca acei necredinciosi care ziceau: � Veniti sa
mostenim altarul lui Dumnezeu!� Caci, dupa cum a spus Apostolul, acei care aduc
jertfe pentru pacatele lor, nu pot sa ierte cu a lor putere pacatele celor nepocaiti,
chiar daca acestia ar fi bogati� (epistola 1060 catre Zosim). (Vezi si la � nceputul
capitolului IX din ,,� nvatatura catre duhovnic� ).
Cel ce � mplineste canonul sau este fiu adevarat al Bisericii

Daca � ti � mplinesti canonul dat de duhovnicul tau, prin aceasta arati ca
� ntr-adevar te pocaiesti si esti fiu cu adevarat al lui Dumnezeu si al Sfintei Biserici,
care a hotar� t aceasta pedeapsa. Iar daca, dimpotriva, � ncalci canonul
duhovnicului tau, aceasta este un semn ca pocainta ta nu este adevarata, ci
mincinoasa, un semn ca nu esti fiu adevarat al lui Dumnezeu si al Bisericii, asa cum
graieste si Pavel: ,,Rabdati, spre � nteleptire! Dumnezeu Se poarta cu voi ca fata de
fii, caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca s� nteti fara de
certare, de care toti au parte, atunci s� nteti fii nelegitimi si nu fii adevarati�
(Evrei 12:7-8).
Cel ce se pocaieste se cuvine sa ceara de la sine un canon mai greu
Daca, din � nt� mplare, duhovnicul tau vrea sa-ti dea canon usor, atunci tu,
din dragostea pentru Dumnezeu, trebuie sa-l rogi sa-ti dea canon mai greu (cum fac
multi care se pocaiesc cu os� rdie), ca sa � mbl� nzesti mai v� rtos, prin acest
canon vremelnic, dumnezeiasca dreptate si sa te � ncredintezi mai bine ca
Dumnezeu te-a iertat de pedeapsa cea vesnica pe care ai fi capatat-o pentru pacat.
Pacatosul trebuie sa-si capete canonul fie aici, � n chip vremelnic, fie dincolo, pe
veci
Frate, sa alegi una din doua: ori sa primesti aici, � n chip vremelnic, canonul
pacatelor tale; ori acolo, pentru vecie. Daca-l primesti aici, atunci scapi de cel de
acolo; iar daca nu-l primesti aici, atunci negresit ai sa-l capeti dincolo, dar va fi pe
vecie. Dupa cum scrie si Gavriil al Filadelfiei, � n cartea sa despre Taine ,,Cel ce nu
s-a supus (canoanelor) aici trebuie sa fie trimis la scaunul de judecata de dincolo, si
va da socoteala de nelegiuirile pe care le-a sav� rsit, ca unul ce a � ncalcat
asezamintele Sfintei Biserici.�
Cel ce se pocaieste trebuie sa se � ndeparteze de la Sf� nta � mpartasanie
Mai presus de toate, � ti spunem, frate, ca trebuie fara gres sa stai departe
de Sf� nta � mpartasire at� tia ani c� ti � ti va hotar� duhovnicul, pentru ca
aceasta � ndepartare este o canonisire a canonisirilor, trebuincioasa si alcatuind
adevarata ta pocainta. Fiindca, daca vei cuteza sa te � mpartasesti � n acesti ani,
vei ajunge un al doilea Iuda. Si, daca vei sili pe duhovnic sa te ierte, tu nu vei mai fi
un om care se pocaieste, ci un asupritor si un tiran care sileste legile dumnezeiesti si
canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii si ale Parintilor. Pentru aceasta,
dumnezeiasca � mpartasire � ti va fi tie nu pentru iertare, ci pentru o mai mare
os� nda si pedeapsa. Si, ca sa � ntelegi mai bine acest lucru, � ntelege din pilda
aceasta: dupa cum omul care are rani pe trup merge si le arata doctorului, si
primeste de la el porunca cum sa ia cutare doctorie pentru rani, si sa nu bea vin sau
sa nu man� nce cutare m� ncare, pentru ca altfel ranile nu i se vindeca - tot asa si
tu, frate al meu, porti rani nevazute � n sufletul tau, adica anumite pacate. Ai mers
si le-ai aratat duhovnicului, adica te-ai marturisit, iar duhovnicul a hotar� t sa
folosesti o anumita doctorie pentru pacatele tale, canonul adica: hrana uscata,
plecarea genunchilor, milostenie, rugaciuni si celelalte. Pe l� nga acestea, ti-a
prescris sa nu bei si sa nu man� nci cutare m� ncare, adica sa nu te � mpartasesti
cu dumnezeiestile Taine. Asadar, daca nu-i vei da ascultare duhovnicului (mai
adevarat, Canoanelor Sfintilor Parinti, n. n.), ranile si pacatele tale nu se vor
vindeca, ba vor ajunge mai cumplite si mai � ntinse. Dar ce zic eu ca nu se vindeca?
Ti se trage � nca si moartea, sufleteasca si trupeasca, cum spune dumnezeiescul
Pavel: ,,De aceea, multi dintre voi s� nt neputinciosi si bolnavi, si multi au murit�
(I Corinteni 11:30). Adica, deoarece se � mpartasesc fiind nevrednici, unii mor
sufleteste si ajung neputinciosi si bolnavi, si multi dintre ei � nceteaza din viata.
Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se
iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului - si deci de ce acestuia nu i se
� ngaduie sa se � mpartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si
� ndreptat? - acestuia � i raspundem � n trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta
pacatosului pacatul, � nsa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va � mplini canonul si
va sta departe de Sf� nta � mpartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, � nainte de
iertare, � i hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se
iarta pacatosului pacatul, nu � nsa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte
cuvinte canonul, � n care se cuprinde si � ndepartarea de la Sf� nta
� mpartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu -
c� nd Natan i-a spus: ,,Domnul a ridicat pacatul tau� - dar nu s-a iertat si
pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din
� mparatia sa de catre fiul sau, Avesalom, si sabia nu s-a � ndepartat de casa lui si
alte nenumarate rautati a patimit, dupa cum � nsusi Natan i le proorocise; 3)
adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus
la � ncercare si, cu timpul, sa fie � ntarit � n harul lui Dumnezeu.
� n sf� rsit, � ti spunem, frate, ca acel canon pe care ti-l va da duhovnicul
(dupa Canoanele Sfintilor Parinti n. n.), trebuie sa-l � mplinesti c� t mai repede cu
putinta, adica c� ta vreme te afli � n harul lui Dumnezeu, si sa nu am� ni, fiindca
nu stii ce ti se va � nt� mpla m� ine: ,,Ca nu stii la ce poate da nastere ziua de
m� ine� (Pildele lui Solomon 27:1). [...]
Sf� ntul Nicodim Aghioritul, Dulce sfatuire, Editura Credinta Stramoseasca, 2000.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
86. Ce este pacatul si de ce atrage dupa sine mania lui Dumnezeu in veacul de acum si in cel viitor ?
pacatul este calcarea cu buna stiinta si

Dupa invatatura Sfintei Scripturi,
de bunavoie a voii lui Dumnezeu. El se mai numeste si faradelege ( Invatatura

de Credinta Ortodoxa, pag. 426; Romani 5, 13; Iacob 2, 9; Isaia 49, 12-13 ) . Radacina pacatului este
pofta care ispiteste pe om ( Iacob 1, 13-15 ) . Pacatul atrage mania lui Dumnezeu asupra omului fiindca "
pacatul este uraciune inaintea lui Dumnezeu " ( Deuteronom 17, 25; Pilde 3, 32 ) . Pacatul atrage mania
lui Dumnezeu asupra omului, deoarece " pacatosii sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu " ( Iov 21,17; Ieremia
21,14; Psalm 20, 8-10; 78, 6; Isaia 10, 6 ) .
87. In cate feluri se impart pacatele si care sunt pacatele mai greu de vindecat ?
Sfantul Ioan Evanghelistul imparte pacatele in doua : pacate de moarte si pacate care nu sunt de moarte
( 1 Ioan 5, 16-17 ) . Tot el imparte pacatele de moarte in trei mari grupe : pofta trupului, pofta ochiului si
trufia viietii ( 1 Ioan 2, 16 ) . Sfintii Parinti impart pacatele de moarte in trei mari grupe :
a. pacatele capitale, in numar de sapte;

b. pacate strigatoare la cer, care sunt mult mai grave precum : uciderea, pruncuciderea, asuprirea
saracilor, rapirea avutului altora, uciderea aproapelui, etc;
c. pacate impotriva Duhului Sfant. Acestea sunt cele mai grave pacate facute de oameni pe pamant
pentru ca hulesc pe Dumnezeu si alunga harul Duhului Sfant de la om. Dintre acestea amintim :
necredinta in Dumnezeu, apostazia ( lepadarea de credinta ) , eresul, secta, deznadejdea, sinuciderea,
ura de om pana la moarte, prea marea incredere in Dumnezeu, injuraturile etc. Cele dintai se numesc "
pacate capitale " , pentru ca sunt cele mai numeroase si stapanesc pe cei mai multi oameni. Cele de-al
doilea se numesc " strigatoare la cer " , pentru ca striga si cer de la Dumnezeu pedeapsa omului inca in
viata. Pacatele cele mai mari si mai greu de vindecat sunt pacatele impotriva Duhului Sfant si pacatele
de moarte care stapanesc pe om de mai multa vreme, adica patimile.
88. Care este cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu ?
Cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu este pacatul mandriei, caci acesta a facut pe ingeri diavoli,
dupa cum si smerenia " poate face din diavoli ingeri " ( Scara, Cuvantul 25 ) .
89. Care sunt imprejurarile pacatului si cate sunt acestea ?
Imprejurarile pacatelor sunt in numar de sapte si anume : Cine a facut pacatul ? Ce fel de pacat a facut ?
Din ce motiv si pentru ce l-a facut ? Prin ce mijloc l-a facut ? In ce vreme l-a facut ( in tinerete, la
batranete, ziua, noaptea etc. ) ? In ce loc l-a facut ? De cate ori l-a facut ? ( A se vedea pe larg invatatura
catre duhovnic de Sfantul Nicodim Aghioritul, pag. 26-27, ed. 1928 ) .
90. Care si cate sunt treptele pacatului ?
Treptele pacatului sunt in numar de douasprezece, dupa Sfantul Nicodim Aghioritul si anume : Prima
treapta, cand face cineva fapta buna cu scop rau pentru bani, pentru lauda, pentru cinste, adica cand
amesteca binele cu raul. A doua treapta este implinirea faptei bune pe jumatate, necompleta. A treia
treapta este ispita, momeala, adica ispitirea ce vine asupra omului de la diavol, de la lume si de la trup
si-l ispiteste pe om prin cele cinci simturi numite de Sfintii Parinti " ferestrele sufletului " . A patra
treapta este unirea, adica amestecarea mintii cu ispita. A cincea treapta a pacatului este lupta miniti,
adica a sufletului cu ispita. Pana aici nu este pacatul zamislit. De aici insa incepe a zamisli pacatul care
aduce osanda asupra omului. A sasea treapta a pacatului este invoirea mintii cu pacatul, adica indulcirea
mintii de ispita, de pofta. Din clipa aceasta se zamisleste pacatul in mintea si inima omului si-l face pe
om vrednic de osanda, precum spune Sfantul Apostol Iacob : " Pofta zamislind, naste pacatul, iar pacatul
savarsindu-se, naste moarte " ( Iacob 1, 13-15 ) .
A saptea treapta a pacatului este pacatul facut cu mintea prin imaginatie. Ca dupa ce omul se invoieste
sa faca pacatul, el se sileste, din indemnul diavolului, sa intipareasca acel pacat in mintea sa ca si cum l-
ar fi facut cu lucrul. Prin imaginatie pacatul creste si se inradacineaza in inima omului. A opta treapta a
A noua
pacatului este hotararea vointei de a face pacatul si insasi savarsirea lui cu fapta.
treapta este obiceiul pacatului, adica savarsirea lui de

mai multe ori. A zеcea treapta a pacatului este patima,
deprinderea, adica savarsirea permanenta cu voia si fara
voia omului. A unsprezecea treapa a pacatului este deznadejdea, cand omul isi pierde
nadejdea iertarii prin pocainta, prin harul si mila lui Dumnezeu. A douasprezecea treapta a pacatului
este sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din cauza pacatelor sale cu voia sa libera. Aceasta
este cea mai grea treapta a pacatului, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti. Cel care se sinucide nu
mai are iertare in veci, iar Biserica nu are voie sa se roage pentru el. ( Dupa Invatatura catre duhovnic,
pag. 15 ) .
Sfintii Parinti ne invata sa ne luptam cu pacatul cat este mic, in clipa zamislirii, iar nu cand se face mare si
se inradacineaza prin patima in inima noastra. Sa-l ucidem, cand este furnica, iar nu leu, caci altfel "
furnicoleul " ne ucide el pe noi. La fel si psalmistul David, insuflat de Duhul Sfant, zice : " Fericit este cel
ce va lua si va lovi pruncii tai de piatra " ( Psalm 136, 9 ) , adica, feririt este acel crestin care isi va zdrobi
pacatele sale de piatra-Hristos cat sunt inca mici ca niste prunci, ca de vor creste mari ne vor robi in
Babilonul patimilor si ne vor ucide ele pe noi.
91. Care este baia duhovniceasca care spala, dezleaga si scoate din radacina pacatele omului ?
Intai este baia sfantului si dumnezeiescului Botez care spala pacatul stramosesc si toate pacatele facute
pana la Botez ( Fapte 2, 38; Ioan3, 3-5 ) . A doua baie, deopotriva cu Botezul, este Taina Sfintei
Spovedanii. care spala si curata pacatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfantul Isaac Sirul : " Dar dupa
dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor dupa Botez, Taina Pocaintei, ca pocainta este numita si a doua
nastere " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 72 ) . Iar dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul a indraznit sa zica : "
Mai mare decat Botezul, dupa Botez, este izvorul lacrimilor " ( Cuvantul al 7-lea, Pentru plans, Filocalia,
vol. IX ) .
92. Cand raman pacatele nedezlegate la Sfanta Spovedanie ?
Cand crestinul nu-si marturiseste toate pacatele asemenea lui Iuda si cand duhovnicul nu le dezleaga. El
nu are voie sa le dezlege pana ce crestinul nu primeste canonul randuit. Daca duhovnicul dezleaga pe
cineva " mai inainte de a face acela canonul, sau mai inainte de a marturisi ( de a se fagadui ) ca il va
face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care l-a dezlegat " ( A se vedea Carte
folositoare de suflet si Invatatura catre duhovnic, de Sfantul Nicodim Aghioritul ) .
Iarasi, pacatele omului raman nedezlegate daca nu face fapte de pocainta, " caci fara de
indreptare nu poate sa existe iertare " . Insa adevarata pocainta este
parasirea pacatului si cainta inimii.
93. Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant ( hulele ) de care zice Domnul " ca nu se iarta nici in
veacul de acum, nici in cel viitor " ? Daca sunt marturisite si se face canon pentru ele sunt iertate ?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acestea : necredinta si impotrivirea adevarului dovedit al credintei
crestine; increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu; deznadejdea fata de indurarea lui
Dumnezeu, pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui in fapte bune. precum si
neindrumarea celor gresiti pe calea mantuirii; ura de moarte, nepocainta pana la moarte si nesocotirea
darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinta, eresul, secta, sinuciderea etc.
Pricina pentru care aceste pacate nu se iarta de catre Dumnezeu nici in veacul de acum nici in cel viitor
este " indaratnicia omului de a nu se pocai de aceste pacate in toata viata si impietrirea inimii lui " . Cel
ce savarseste astfel de pacate, nu primeste iertare de la Dumnezeu pentru ca nu voieste sa fie iertat si sa
asculte poruncile lui Dumnezeu. Daca un astfel de vinovat se caieste din adancul sufletului, se
marturiseste si se hotaraste sa nu mai pacatuiasca si cere indurare lui Dumnezeu cu staruinta si cu
lacrimi, atunci prin Taina Pocaintei el va putea primi iertare, caci " nu este pacat oricat de greu ar fi el,
care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu " ( Invatatura de Credinta
Ortodoxa, ed. 1953 ) .
94. Care sunt conditiile canonice ale Sfintei Spovedanii ?
Spovedania, pocainta sau marturisirea pacatelor este una din cele sapte sfinte Taine ale Bisericii prin
care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate si hotarasc sa duca o
viata curata, dupa voia lui Dumnezeu. Ea incepe de la varsta de 6-7 ani si se savarseste cat mai des, dupa
nevoile sufletesti ale fiecaruia. Calugarii din manastiri, dupa traditie se marturisesc o data pe saptamana,
iar mirenii cel mai des odata pe luna si cel mai rar de patru ori pe an, in cele patru posturi ( Constitutiile
Apostolilor, 11-13; Marturisirea Ortodoxa etc. ) . Conditiile canonice si obligatorii ale adevaratei
spovedanii sunt acestea : Mai intai, alegerea unui duhovnic bun si iscusit. Apoi, spovedania sa fie
intreaga, sincera, de buna voie, iar nu silita, cu umilinta si sa fie neprihanitoare ( Invatatura catre
duhovnic, pag. 141-149 ) . Dumnezeu osandeste pacatul dupa constiinta si intelepciunea fiecaruia, pe
unii de la varsta de 10 ani, iar pe aliti de la o varsta mai mare. Daca isi va spovedi omul pacatele, cu tot
sufletul, cu cainta si de buna voie, atunci duhovnicul poate usura vindecarea ranilor sale sufletesti, iar
canonul cu care trebuie sa-l canoniseasca pe credincios sa-l imparta in trei. O parte sa o puna pe seama
milostivirii lui Dumnezeu canimeni nu este fara de pacat afara de unul singur Dumneu Care ne-a
rascumparat cu Sfant Sangele Sau din mainile diavolului. A doua parte din canon sa o ia duhovnicul
asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu sa dezlege si sa lege pacatele oamenilor, dupa cum spune
nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos ( Indreptarea Legii, 1652, cap. 322 ) . Iar a treia parte
din canon sa o dea aceluia care a savarsit pacatele.
Duhovnicul sa aiba un loc sfant unde sa spovedeasca pe oameni. De obicei, spovedania se face in Sfanta
Biserica, in fata icoanei Mantuitorului nostru Iisus Hrisos. Preotul este dator ca pe fiecare sa-l primeasca
la spovedanie cu fata vesela, cu blandete si evlavie, " iar nu cu mahnire si cu fata posomorata " ( Ibidem,
327 ) . Iar de va fi vreun om bolnav de moarte, si va chema preotul sa-l spovedeasca, iar acesta nu va
merge, macar de nu ar fi duhovnic, atunci pacatele celui ce a murit nespovedit raman asupra preotului, "
si preotul trebuie sa se pocaiasca trei ani si metanii 100 pe zi " ( Pravila bisericeasca de la Govora, 1648,
pag. 47 ) .
Credinciosii sunt datori sa spuna toate pacatele si sa nu-si schimbe duhovnicul, decat cu binecuvantare si
din motive intemeiate. " Oricare om sau femeie de-si va lasa duhovnicul sau fara oarecare vina si se va
duce sa se spovedeasca la altul, sa se desparta de Biserica, impreuna cu acela ce il primeste pe el " (
Ibidem, 117 ) . Cel ce s-a spovedit si a primit canonisirea si dezlegarea trebuitoare fara a mai repeta
pacatele facute, " unul ca acesta nu este obligat sa le repete la alta marturisirie " ( Sfantul Simion al
Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. IX, 24 ) . Unii sunt de parere ca, in chip exceptional, "
cand cineva din mireni asista la moartea neprevazuta a cuiva daca acela nu are cui sa se marturiseasca,
se poate spovedi celui ce asista, adica mireanului, ca apoi acesta sa marturiseasca pacatele celui mort la
duhovnic, luand dezlegare pentru amandoi " ( Pravila bisericeasca, ms, de Arhim. Nicodim Sachelarie ) .
Sa se stie ca " este si o spovedanie pacatoasa sau falsa " si anume, cand cineva cauta un duhovnic lesne
iertator, care dezleaga, nu dupa legea lui Dumnezeu, ci dupa parerea sa, sau are aceleasi pacate. Acestia
se afunda amandoi in osanda, mai rau decat daca nu s-ar fi spovedit. Cand cel ce se marturiseste nu
spune toate pacatele sale, sau le spune pe jumatate, sau le justifica cu minciuni, ducand in eroare pe
duhovnic, cand se vor spovedi in colectiv mai multi oameni la duhovnic, spunand pacatele in gand, fara a
le auzi preotul si a le aprecia pe toate in lumina Sfintelor Canoane si a legilor morale, in toate aceste trei
cazuri, Taina Spovedaniei nu este savarsita canonic si pacatele raman nedezlegate ( Ibidem ) , caci
spovedania se face numai individual.
Alte conditii canonice ale Sfintei Spovedanii sunt si acestea : spovedania se face numai individual si
niciodata in grup, in public, cum este obiceiul in unele parti. Credinciosii sunt datori sa-si cerceteze
constiinta din copilarie si sa noteze pe hartie toate pacatele facute, pentru a nu uita nici unul.
Marturisirea se face intotdeauna cu post si rugaciune, inainte de a manca, atat preotul cat si
credinciosul. Ea se face in orice zi si ori de cate ori ne mustra constiinta, indiferent de vrednicia
preotului, caci harul Duhului Sfant savarseste taina. Spovedania se face la nevoie si fara post, chiar daca
nu este cineva vrednic de Sfanta Impartasanie, caci numai prin spovedanie se spala si se dezleaga
pacatele.
95. Care este cheia Sfintei Spovedanii si care sunt efectele ei ?
Dupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, Taina Pocaintei se immparte in patru parti si anume :
a. Durerea inimii si parerea de rau a celui ce a facut pacatul.

b. Spovedania prin viu grai si individual la duhovnic.
c. Implinirea canonului dat de duhovnic.
d. Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a spovedit prin punerea
mainilor si semnul Sfintei Cruci. Cel mai mare efect al Spovedaniei este dezlegarea si iertarea pacatelor
celui ce s-a marturisit, dupa cuvantul Domnului, care zice : " Carora veti ierta pacatele se vor ierta lor si
carora le veti tine, tinute vor fi " ( Matei 16, 19; Ioan 20, 23 ) .
96. Pe cine nu are voie dubovnicul sa dezlege la spovedanie ?
Nu are voie sa dezlege pe cel ce nu se hotaraste a parasi pacatul si a face canonul. De asemenea, nu are
voie sa dezlege pe acei carora le amana canonisirea pana ce preotul duhovnic va cerceta canoanele si
pravilele bisericesti, spre a se orienta asupra canonisirii lor ( Sf. Vasile, can. 84, Cartagina, 43; Canonul
102 al Sinodului VI Ecumenic, Pravila Bisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie, Sfantul Simeon
Tesaloniceanul ) .
97. Care este cel mai important si mai folositor canon ce trebuie dat la Sfanta Spovedanie ?
In vremile vechi, cand crestinii aveau mare ravna si evlavie sa se impartaseasca mai des cu Sfintele Taine,
cel mai greu canon pentru crestinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfanta
si Dumnezeiasca Impartasanie. De aceea si Canoanele Parintilor vechi, ca Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul
Grigorie de Nyssa etc. opreau pe cei pacatosi pentru pacatele grele de la Sfanta Impartasanie, uneori
pana la 10, 15 sau chiar 20 de ani, si le aplicau la spovedanie cele patru trepte de canonisire : plangerea
la usa bisericii, ascultarea, ingenuncherea in pridvorul bisericii si starea impreuna cu credinciosii in
biserica. Abia la urma ii primeau la Sfanta Impartasanie ( vezi Sfantul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11
).
Acum, insa, cand credinta a slabit si crestinii cei mai multi zac in adancul nesimtirii si a lipsei de evlavie
faita de Sfanta impartasanie cu Trupul si Sangele lui Hristos, cred ca cel mai mare canon pentru
indreptarea sufletelor lor este parasirea pacatelor spovedite si lupta cu ele pana la moarte. Iar postul,
rugaciunea, milostenia, metaniile si alte nevointe sa li se dea dupa putere, dupa starea lor de sanatate si
dupa greutatea pacatelor facute, potrivit cu scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane. Deci, cel mai
mare si mai de folos canon la spovedanie este parasirea si ura fata de pacatele facute, precum si
plangerea lor pana la moarte. Ca de ii vom opri pe credinciosi numai de la Sfanta si Dumnezeieasca
Impartasanie, atatia sau atatia ani, si nu le vom da canon simtt si cu oarecare osteneala, potrivit cu
gravitatea pacatelor lor, ei, nemaiavand evlavia si ravna celor dintai crestini pentru cele sfinte, primesc
usor departarea de Sfanta Impartasanie si raman in nesimtire fata de pacatele lor.
De aceea, trebuie a-i sfatui si a-i indemna pe credinciosi sa faca canonul cuvenit. Dar mai mult decat
toate, sa paraseasca pacatele, ca parasirea pacatelor, dupa Sfintii Parinti, este adavarata pocainta.
Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca : " Cel mai cumplit lucru al pacatului este a petrece in pacat si cel mai
rau lucru al caderii este a nu se scula din pacat " ( Cuvant la Proorocul Iona, la Daniil, la cei trei coconi si
pentru pocainta, in Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, Buzau, 1833 ) .
Asadar, daca cel mai cumplit lucru este a petrece in pacat, apoi cel mai folositor
lucru este canonul parasirii pacatului. Daca cel mai rau lucru al caderii este a zace
in cadere, apoi cel mai mare si mai folositor canon este a ne ridica din cadere !
98. Astazi se pot aplica intocmai Canoanele stabilite de Biserica ?
Sfintele Canoane, atat cele apostolice, cat si ale Sinoadelor ecumenice, locale si ale Sfintilor Parinti,
intotdeauna au fost, sunt si vor fi dreptare si calauzitoare ale sufletelor, iar noua tuturor ni se cuvine a
ne supune si a pazi dumnezeiestile Canoane cu nestramutare, " ca cei ce nu le pazesc se supun sub
infricosate certari si canonisiri " ( Pidalion, Manastirea Neamt, ed. 1844, fila 8 ) . In cazuri exceptionale sa
urmeze porunca ierarhului locului si a duhovnicului.
99. Nu cumva prin acestea crestinii se indeparteaza de Biserica si de Prea Curatele Taine ?
Nu Sfintele Canoane sunt pricina departarii crestinilor de Biserica lui Hristos, ci nepazirea scumpatatii si
a iconomiei celor randuite de Canoane ii indeparteaza pe preoti si pe popor de Biserica lui Hristos.
Sfintele Canoane, dintotdeauna, sunt spre folosul si mantuirea sufletelor, chiar si acelea care au numai
valoare istorica si nu se mai pun in aplicare azi : Canoanele istorice ne arata cum au fost puse pe atunci
in aplicare de Sfintii Parinti si de conducatorii Bisericii crestine, cand Biserica era atacata de erezii si
prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce pastoresc azi Biserica lui Hristos, atat in
Rasarit cat si in Apus.
Canoanele care contin in ele dogme si legi morale cu nimic nu si-au pierdut valoarea. Ele sunt ca niste
faruri de lumina ale Bisericii, spre indreptarea corabiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce pluteste
in valurile veacurilor spre limanul mantuirii.
Deci nimeni nu are voie sa invinuiasca Sfintele si dumnezeiestile Canoane pentru rautatea ce stapaneste
azi pe cei ce nu au frica de Dumnezeu. Un lucru trebuie tinut minte. Preotii si pastorii sa cunoasca bine
scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane si sa le puna in practica dupa vreme si de la caz la caz cu
fiecare suflet ranit de pacate. Studentii teologi ar trebui sa cunoasca cat mai bine cum sa aplice
scumpatatea si iconomia Canoanelor care s-au pus de Duhul Sfant in Biserica lui Hristos. Mare primejdie
este atat pentru preoti cat si pentru pastoritii lor, daca nu cunosc cat de putin Sfintele Canoane, precum
si felul cum trebuie sa le aplice. Caci zice Sfantul Ioan Gura de Aur " ca mare primejdie este pentru un
preot a nu cunoaste Canoanele si mare prapastie este acolo unde Canoanele nu stapanesc. De aceea si
fiecare episcop, cand se hirotoneste, marturiseste ca va pazi Canoanele Bisericii " ( Canonul 2 al
Sinodului VII Ecumenic ) .
100 Ce ne puteti spune despre spovedania in comun, fara a-si marturisi pacatele individul si fara
dezlegare pe capul fiecaruia, ce se practica in unele locuri ?
Asemenea spovedanie este necanonica, nu are valoare de Taina, iar pacatele raman nedezlegate.
Asemenea practici trebuie cu totul parasite pentru a nu se desfiinta Taina Sfintei Spovedanii si a arunca
in osanda atat pe preot cat si pe credincios.
101. Daca cineva ramane in aceleasi pacate dupa marturisire si nu se pocaieste, este vinovat credinciosul
sau duhovnicul ? In acest caz cum este mai bine sa se procedeze ? Sa-l primesca in continuare pentru a
nu se deznadajdui sau sa-l trimita la alt duhovnic ?
Daca cineva, dupa marturisire, staruie mereu in aceleasi pacate sau si in altele mai grele si daca preotul
si-a facut datoria si l-a sfatuit indeajuns sa paraseasca pacatul iar el nu a ascultat, atunci preotul nu este
vinovat. Iar daca preotul nu l-a sfatuit indeajuns si nu l-a canonisit dupa legea lui Dumnezeu si din
nepasarea lui acela cade in aceleasi sau in alte pacate mai grele, atunci si preotul are pacat si se
osandeste ca unul ce nu a pus doctoriile necesare pe ranele pacatelor. Iar daca preotul si-a dat toata
silinta sa-l ajute sufleteste pe cel ce petrece in nepasare si nepocainta, insa fara de folos, atunci este
bine a-l trimite la alt doctor mai iscusit, poate prin acela ii va da Dumnezeu credinciosului indreptare.
Insa nu degraba sa-l departeze de el, ci sa procedeze cu blandele si cu indelunga rabdare, ca sa nu-l
arunce in deznadejde.
102. Ce datorii are duhovnicul fata de fiii sai duhovnicesti si ce datorii au fii duhovnicesti fata de
dahovnic ?
Duhovnicul are marea datorie fata de fiii sai duhovnicesti, de a-i supraveghea, de
a-i invata pururea si de a se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Iar fii
duhovnicesti au si ei datoria de a asculta invataturile duhovnicului lor, de a-i cere
intotdeauna sfat si binecuvantare pentru toate, de a-si face canonul randuit, de a
se sili spre indreptarea lor si de a se ruga pentru parintele lor duhovnicesc.
103. Cum trebuie inteleasa duhovnicia in viata Bisericii Ortodoxe ?
Duhovnicia " este judecatorie interna a sufletului crestin care are imparatia lui Dumnezeu inauntrul sau,
avand ca judecator constiinta sa, adica stiinta de sine, in raport cu legile Domnului, cu ajutorul carora
preotul poate face deosebire intre bine si rau. Intrucat crestinul nu se poate cunoaste exact pe sine, nici
Legea lui Dumnezeu nu o stie pe deplin si nici aplicarea la faptele sale nu o poate face fara partinire.
Pentru a-si completa aceasta judecata interna, apeleaza la un judecator extem, asemenea lui, dar
superior lui prin harul Duhului Sfant, pe care il consulta si de la care cere ceea ce-i lipseste - iertare,
lumina si adevar " . Acesta este duhovnicul, a carui misiune este sa examineze, sa indrume, sa judece in
numele lui Hristos, sa dea sentinta dezlegarii sau nedezlegarii pacatelor, neconditionat sau conditionat,
toate implinindu-se in cadrul legilor lui Dumnezou date lui de Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, in afara
carora nu poate sa fie legare sau dezlegare de pacate, lumina si adevar bisericesc ( Ioan 14, 15-30; 15, 1-
14; Pnvila Bisericeasca de arhim. Nicodim Sachelarie ) .
104. Cand are voie credinciosul sa-si schimbe dubovnicul ?
Iata ce spun Canoanele in legatura cu aceasta : " Oricare om isi va lasa duhovnicul sau fara anumita vina
si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica impreuna cu acela ce il primeste la el " ( Pravila
Bisericeasca de la Govora, cap. 118 ) . In caz ca duhovnicul dupa multa rabdare si sfatuire, nu observa
nici o indreptare la credincios, un astfel de penitent trebuie trimis la alt duhovnic, sub motiv ca nu se
pricepe a-i vindeca ranele sale sufletesti.
Daca cineva a fost afurisit ( exclus din Biserica ) de episcopul sau, nu are voie sa fie primit de alt episcop
mai inainte de a fi iertat de episcopul sau. Insa el poate sa apeleze la sinod ca sa se apere si sinodul
poate da o alta hotarare ( Antiohia, 6 ) . Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca " preotul trebuie sa
afuriseasca ( sa oprsasca ) de la cele sfinte pe cel vinovat cand este randuit de Canoane, ca sa nu se
incarce de pacate straine. Ca nu este aceea rabdare ci pricina de pierzare. Ca nu se cuvine a fi noi mai
milostivi decat Sfintii Parinti. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stapanit de aceleasi pacate ca si cel pe care
il spovedeste, sa nu socoteasca ca i se vor ierta lui acele pacate, daca va fi ingaduitor si-i va usura pe
pacatosi, calcand legile Domnului. Ci pentru ale sale pacate sa ceara iertarea iar legea lui Dumnezeu sa o
aplice cu dreptate. Poate fi ingaduitor numai atunci cand pacatosul se va hotari a se indrepta de la rau si
a se smeri intru pocainta " ( Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 9, 30 ) .
105. Cum trebuie sa se procedeze cu acei credinciosi care au savarsit pacate grele si totusi cer cu
staruinta Sfanta Impartasanie ?
Cu aceia care au pacate grele si totusi cer staruitor Sfanta Impartasanie, iata cum trebuie procedat. Daca
se vor spovedi curat, cu mare durere de inima, cu lacrimi si cu cainta, duhovnicul care i-a oprit un timp
de la cele sfinte, potrivit Sfintelor Canoane, poate sa le faca acest pogoramant. Adica sa imparta canonul
dat si numarul anilor de pocainta in trei parti, dupa cum am spus mai inainte. O parte sa o puna spre
milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca nimeni dintre oameni nu este fara de pacat; a doua
parte a canonului sa ramana asupra celui ce a savarsit pacatele; iar a treia parte de canon sa o ia
duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu sa lege si sa dezlege, dupa cum zice
nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos. ( Indreptarea legii, Targoviste,1652 ) . Duhovnicul,
pentru a se orienta mai bine in legatura cu scumpatatea si pogoramantul pe care il face de la caz la caz
cu cei ce se spovedesc si se pocaiesc, este bine sa citeasca cu intelegere Sfintele Canoane si mai ales
canonul 102 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, iar nicidecum sa se bazeze pe priceperea sa, caci "
duhovnicul are putere a lega si a dezlega numai in conformitate cu legea Domnului " .
Asadar canonisirea trebuie facuta numai potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi, potrivit cu Sfintele
Canoane si invataturile Sfintilor Parinti, caci altfel spovedania si pocainta nu ar aduce nici un folos
credinciosului si nici duhovnicului.
106. Cum trebuie procedat cu acei credinciosi care nu primesc canon la spovedanie ? Dar cu cei care
sunt bolnavi si nu pot face canonul ?
Cei ce nu vor sa primeasca un canon la Sfanta Spovedanie, dupa multa sfatuire, de vor ramane in
indaratnicia lor, nu li se poate face dezlegarea de pacate, cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul in
invatatura catre duhovnic. Celor bolnavi, insa, li se poate face usurare de canoanele care cer osteneala
trupeasca, precum : post, metanie, priveghere, milostenie, daca nu au de unde da etc.; insa pentru
osteneala duhului nu sunt scutiti, adica de sfanta rugaciune, cea dintotdeauna, si de multumire catre
Dumnezeu pentru suferinta pe care o au. Dupa cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba, nu
insa si obligatia de a ierta, a se ruga si a multumi neincetat lui Dumnezeu pentru toate, caci prin aceasta
se vor mantui.
107. De cate ori pe an trebuie sa se spovedeasca mirenii ?
Spovedania nu este legata de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic
ori de cate ori simtim nevoia sa ne usuram sufletul de povara pacatelor si sa primim mangaierea harului
si nadejdea iertarii. Cu cat ne spovedim mai des cu atata mai bine. De obicei insa, spovedania este legata
de cele patru posturi. Porunca a patra a Bisericii invata sa ne marturisim pacatele de patru ori pe an, in
cele patru posturi. Cei mai sporiti in evlavie sa se spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti " macar o data
pe an " si anume in Postul Pastilor ( Martursirea Ortodoxa, partea I, intrebarea 90 ) .
108. De cate ori pe an trebuie sa ne impartasim dupa randuiala Bisericii ?
Sfanta Impartasanie, fiind strans legata de Spovedanie, se poate da, cu dezlegarea duhovnicului, in cele
patru posturi, sau cel mai des odata pe luna pentru cei mai evlaviosi si cel mai rar la Sfintele Pasti. Insa
numai dupa savarsirea canonului dat. Sfantul Ioan Gura de Aur recomanda credinciosilor ca se pot
impartasi cel mai des de douasprezece ori pe an, la cele douasprezece praznice Imparatesti, cu
dezlegarea duhovnicului lor, " insa cu frica si cu cutremur, ca sa nu luam osanda in loc de hrana si
moarte in loc de viata " ( Impartire de grau, Cuvintele 53 si 54 ) .
109. Care sunt conditiile principale pentru a primi cineva cu vrednicie Trupul si Sangele Domnului ?
Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri : trupeasca si sufleteasca. In general ea consta
din urmatoarele parti :
a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar clericul.
Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie.
b. Impacarea cu toti oamenii. Nimeni nu se poate impatatasi certat cu cineva si neimpacat, sau avand
rautate, ura si gand de razbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primeste la cele sfinte numai
pe cei care iarta si traiesc in dragoste.
c. Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie trupeasca. Sotii sunt datori sa tina
cel putn sapte zile de curatie inainte de Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta Impartasanie.
Credinciosii sunt datori sa tina curatenie si sa posteasca miercurea, vinerea si in cele patru posturi cand
se impartasesc. In caz de boala grea, preotul le randuieste un post mai scurt, dupa caz. Cei care se
impartasesc intre posturi sunt datori sa posteasca cel putin trei pana la sapte zile, inainte de Sfanta
Impartasanie. Crestinii sunt datori sa se infraneze inainte de primirea celor sfinte, de bautura, de tutun,
distractii, glume, zavistie, clevetire etc.
d. Implinirea canonului dat de duhovnic. Credinciosii nu se pot impartasi fara invoirea duhovnicului lor si
fara implinirea canonului randuit de el la spovedanie, afara de caz de boala sau alte imprejurari grave,
cand pot primi cele sfinte in orice situatie s-ar gasi cel in cauza.
e. Rugaciunea. Credinciosii sunt datori sa se roage mai inainte de primirea Sfintei Impartasanii in mod
deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din Psaltine si Acatistier, sa faca dupa putere metanii,
inchinaciuni, milostenie la saraci si alte fapte bune. In mod deosebit sunt datori sa citeasca seara,
Acatistul Mantuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocainta, Canonul ingerului pazitor si
Canonul Sfintei Impartasanii, iar dimineata cele douasprezece rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte,
credinciosii trebuie sa citeasca rugaciunile de multumire.
110. In ce imprejurari se pot impartasi credinciosii cu pogoramant, adica exceptional ?
Dupa cum am spus cei ce sunt opriti un timp de la Sfanta Impartasanie se pot impartasi cu pogoramant
numai in caz de primejdie de moarte, adica de accidente, de operatie, internare in spital pentru mai
mult timp etc. De asemenea, femeile insarcinate se pot impartasi in luna a noua, orice oprire canonica ar
avea, cu conditia ca dupa nastere sa tina in continuare canonul dat de duhovnic.
111. Care dintre crestini nu se pot impartasi nici chiar inainte de moarte ?
Nu pot fi impartasiti nici chiar pe patul de moarte, crestinii ortodocsi care refuza cele sfinte; cei care s-au
lepadat de credinta; cei care au parasit Biserica si s-au dus la secte; cei dementi, adica cei care nu pot
judeca cu mintea si nu se pot spovedi; cei in agonie care nu au apucat sa fie mai inainte spovediti si
impartasti; cei indracti ( demonizati ) ; cei care hulesc pe Dumnezeu si Il injura, chiar si pe patul de
moarte; cei care au savarsit pacate impotriva Sfantului Duh pana in ceasul mortii si nu s-au pocait; cei
deznadajduti care vor sa-si puna capat zilelor; cei cu totul robiti pana la moarte de betie, de grele pacate
trupesti, furii de cele sfinte si cei care nu vor sa ierte nici pana la moarte pe aproapele lor.
112. Ce alte sfaturi ne mai puteti da in legatura cu duhovnicul si duhovnicia ?
Nici un cleric ( duhovnic ) nu poate dezlega la spovedanie pe cel legat de altul, decat numai daca cel ce l-
a legat a murit sau l-a legat pe nedrept si este dezlegat de episcopul sau. Alta invatatura a Bisericii zice
asa : " Cauta sa gasesti un duhovnic bun, duhovnicesc, sa fie invatat si iscusit in fapte, sa cunoasca bine
ranele sufletesti ca sa stie sa dea o doctorie cu pricepere " , precum ar fi facut cand ar fi avut o rana
trupeasca. Caci s-au vazut multi in ziua de azi careand boala, au omorat duhovniceste pe multi din cei
bolnavi, precum zice si Hristos, " cand un orb povatuieste pe alt orb, amandoi cad in groapa " .
Cand vei gasi un duhovnic bun sa nu te mai duci la altul, caci daca negutatoresti marturisirea nu te poti
folosi. Daca te-ai marturisit la un duhovnic de mai multe ori si din pricina ca ai cazut in aceleasi pacate,
te rusinezi de el si te duci la altul ca sa te rusinezi mai putin si sa primesti canon mai usor, acestia " mai
rau manie pe Dumnezeu " . Unii crestini obisnuiesc sa caute duhovnici foarte ingaduitori, care iarta fara
canon si chiar le dau si Sfanta Impartasanie. Unii ca acestia se pierd pe sine si se fac pierzare si pentru
altii, dar " vremea judecatii ( osandei ) lor este in veac " zice Sfanta Scriptura.
Altii uneltesc viclesugul mai cu maiestrie, caci se duc la un duhovnic si spun unele pacate, apoi se duc la
zltul si spun alte pacate, talcuindu-le in asa fel incat sa le infatiseze fara adevarata lor vina. Altii spun
repede pacatele lor ca duhovnicul sa nu le bage in seama, nici sa cerceteze cu deamanuntul pricinile si
urmarile acelor pacate si astfel sa poata fi taimaduiti. Altii, ceea ce este si mai rau, nu voiesc sa le
marturiseasca pe toate, ci ascund pe cele mai mari. Toate aceste uneltiri ale diavolului, cauta pe orice
cale sa duca la pierzare sufletele oamenilor slabi in credinta.
Duhovnicul nu este decat un martor inaintea lui Dumnezeu si un organ prin care Duhul Sfant lucreaza
taina iertarii pacatelor. Duhovnicul talcuieste si aplica legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului
omenesc. " Daca duhovnicul constata pe cineva ca nu este sincer, are datoria sa-l respinga de la
spovedanie " . Daca nu ar face asa ar insemna ca duhovnicul nu slujeste pe Dumnezeu cu credinta, cu
inima curata si devotata. Pocainta este una din cele sapte Taine pe care o lucreaza Duhul Sfant in chip
nevazut prin slujba vazuta a duhovnicului. Cand te spovedesti nu cumva sa-ti pleci urechea la glasul
diavolului care iti sopteste in minte, zicand : " Oare ce va zice duhovnicul cand va auzi astfel de pacate ?
" Uneori diavolul ii sopteste credinciosului prin oamenii cei rai si barfitori cum ca duhovnicul ar spune
altora pacatele de la spovedanie. La aceasta sa-si aduca aminte fiecare de bogatul ce si-a marturisit
pacatele sale in mijlocul Bisericii cu glas tare inaintea tuturor celor de fata si, in timp ce si le marturisea,
ingerul Domnului ii stergea pacatele lui cele marturisite in fata tuturor, cum spune Sfantul Ioan Scararul
in Cuvantul 4 din Filocalia, vol. IX. Sa se stie si aceasta, ca duhovnicul nu poate dezlega pe cel ce nu-l
dezleaga Dumnezeu si nici nu poate lega pe cel ce nu s-a legat pe sine prin calcarea poruncilor lui
Dumnezeu. Asadar, in cele spuse pana aici este clar ca nici duhovnicul, afara de pricinile aratate mai sus,
nu se poate schimba, nici canonul dat de un duhovnic nu-l poate dezlega altul, cat timp duhovnicul lui
traieste. Iar daca cineva se sminteste de vreo slabiciune a duhovnicului sau si nu mai are evlavie la el,
atunci, daca are motiv bine intemeiat, se poate duce la alt duhovnic, insa numai cu binecuvantarea
duhovnicului dintai. La nou duhovnic este dator sa faca o spovedanie generala din copilarie, ca acela sa-l
poatacunoaste bine si astfel sa-i randuiasca un canon potrivit, spre indreptarea lui.
113. In ce conditii se spovedesc si se impartasesc copii ? Dar cei batrani si greu bolnavi ?
Copiii mici pana la sase-sapte ani, daca sunt botezati, se impartasesc fara spovedanie, la 30 sau 40 zile.
Spovedania lor incepe de la varsta de 7 ani. Cei batrani si bolnavi este bine sa se impartaseasca la fel, la
trei-patru saptamani, daca nu au vreo oprire de la Sfanta Impartasanie. Daca au pacate cu totul grele, de
moarte, Sfintii Parinti randuiesc sa se impartaseasca numai pe patul de moarte sau cum va hotari
duhovnicul lor.
114. Cum se cuvine a se spovedi si a se impartasi calugarii, dupa randuiala Sfintilor Parinti ? Cat de des se
pot impartasi monahii, schimonahii si calugarii bolnavi ?
Tot ce am spus pana acum despre aceasta sfanta taina este valabil si pentru calugari. Monahii si
schimonahii sunt datori a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului mai des decat mirenii, insa cu
pregatirea cuvenita, dupa Sfintele Canoane, si cu dezlegarea duhovnicului lor. Calugarii se pot impartasi
cel mai des odatape luna, sau, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul 53 din Impartire de grau,
la cele douasprezece praznice imparatesti. Schimonahii, indeosebi cei bolnavi, si batranii se pot
impartasi cel mai des odata pe saptamana, dupa traditia noastra manastireasca. Aceasta ne invata si
povatuirile din Liturghier, zicand : " Preoti de popor sa invete pe credinciosii lor ca, in cuget curat, parte
barbateasca si femeiasca sa se impartaseasca de va fi cu putinta, la praznicele cele imparatesti de peste
an, iar de nu macar in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca de impartasirea cu Sfintele
Taine, insa cu cuvenita pregatire si cu invoirea duhovnicului lor sa faca aceasta " .
115. Cum trebuie sa se pregateasca clericii, preotii si diaconii pentru Sfanta Liturghie ?
Despre toate acestea scrie pe larg in povatuirile Sfintei Liturghii din Liturghier. In general, clericul de mir
este dator sa respecte urmatoarele : Sa se spovedeasca la duhovnicul sau inainte cu o zi de Sfanta
Liturghie; sa aiba dezlegare de la duhovnic pentru savarsirea celor sfinte; sa tina curatenie inainte si
dupa Sfanta Impartasanie cateva zile; sa fie impacat cu enoriasii sai si cu toti oamenii; sa-si citeasca din
timp toate rugaciunile randuite pentru Sfanta Impartasanie; sa faca in ajunul fiecarei sarbatori Vecernia
si Utrenia la biserica; sa savarseasca orice slujba, mai ales Sfanta Liturghie, fara graba si cu toata evlavia;
sa-si pregateasca din timp prescuri si vin natural pentru cele sfinte; sa-si pregateasca temeinic in cursul
saptamanii predica duminicala sau a sarbatorii, prin care este dator sa-si hraneasca duhovniceste
enoriasii sai.
116. Care este rolul si importanta predicii in biserica ?
Fiecare preot este dator sa catehizeze " cu timp si fara timp " pe credinciosii sai, caci " credinta vine prin
auz, iar auzul prin vestirea cuvantului lui Dumnezeu " ( Romani 17, 10 ) . Altfel, poporul piere din lipsa de
cunostinta a cuvantului dumnezeiesc, iar preotul va da infricosat raspuns la judecata. Auzi ce spune
Dumnezeu prin gura proorocului : " Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada sa nu mai fii preot,
caci ai uitat legea Domnului tau " ( Osea 4, 6 ) . Catehezele si predicile, in general, trebuie sa se faca pe
temeiul Sfintei Scripturi si dupa invataturile Sfintilor Parinti. Sa fie bine gandite, simtite, traite de preot,
ca sa poata convinge si pe credinciosi. Predicile, sa fie calde, mangaietoare, pe intelesul tuturor,
presarate cu istorioare practice usor de tinut minte. Sa iasa din inima, ca sa mearga la inima. O mare
importanta au, mai ales acum cand s-au inmultit sectele, predicile catehetice cu tema, ca sa stie poporul
dreapta credinta ortodoxa si sa se poata feri de cursele sectarilor.
117. In cate feluri este dator a predica preotul ?
Preotul este dator a predica in trei feluri si anume : cu cuvantul, cu scrisul si cu viata, dupa invatatura
Sfantului Ioan Gura de Aur. Cu gura este dator sa invete pe credinciosi cuvantul Domnului, dogmele,
canoanele si invataturile Sfintilor Parinti. Cu scrisul sau cu mana este dator sa scrie cele ce a invatat din
Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti. Iar cu viata este dator sa predice prin trairea sa personala, dupa
putere, despre cele ce invata, aducandu-si aminte de cuvantul Domnului care zice : " Cela ce va face si va
invata, acela mare se va chema intru Imparatia Cerurilor ( Matei 5,16 ) . Cea mai puternica este predica
prin viata preotului.
118. Se poste mantui cineva fara duhovnic si fara spovedanie ?

Nu. Nimeni nu se poate mantui, nici mireni, nici calugari, nici clerici, fara spovedania pacatelor si fara
dezlegarea de la duhovnic, dupa cuvantul Domnului care zice : " Luati Duh Sfant, carora le veti ierta
pacatele se vor ierta si carora le veti tine, tinute vor fi " ( Ioan 20, 23 ) . Si in alt loc : " Oricate veti lega pe
pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer " ( Matei 18, 18 )
. Deci, cum va intra cineva in imparatia cerurilor, nefiind dezlegat pe pamant de pacatele sale ? Ca
aceasta putere s-a dat numai celor alesi, adica apostolilor, episcopilor si preotilor, iar nu mirenilor. Toti
trebuie sa avem duhovnicii nostri si sa ne spovedim regulat, chiar si aceia carora li se pare ca nu au
pacate. Asa ne invata Sfantul Apostol si evanghelist Ioan : " De vom zice ca pacat nu avem, ne inselam pe
noi insine si adevarul nu este cu noi. De vom marturisi pacatele noastre, credincios si drept este
Dumnezeu ca sa ne ierte noua pacatele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea " ( I Ioan
1, 8-9 ) . Iar Sfantul Simeon Tesaloniceanul arata, zicand : " Toti trebuie sa ne pocaim, si mireni si calugari
si preti si arhierei. Toti sa ne pocaim ( spovedim ) , ca sa ne mantuim " ( Tratat asupra tuturor dogmelor,
cap. 251, Despre Taina Pocaintei ) . Fara spovedanie, nimeni nu se poate mantui, deoarece " toti multe
gresim " ( Iacob 3, 2 ) . Tot omul este zamislit si nascut in pacate ( Facere 8, 21; Psalm 50, 6; Matei 7, 1l;
Romani 3, 11 ) . Sfanta Scriptura ne arata ca " pacatul aduce moarte " ( Iacob 1, 15 ) si ca " nimic necurat
nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu " .
Deci sa tinem minte ca " pacatul este calcarea Legii lui Dumnezeu si este uraciune si necuratie inaintea
Lui " si ca mania Domnului vine asupra celor rai si pacatosi care mor nespovediti si fara pocainta.
Pacatosii, prin spovedanie si pocainta, intorc mania cea dreapta a lui Dumnezeu si capata mantuirea
sufletelor lor.
119. Duhovnicul poate opri de la lucrarea celor sfinte pe un cleric ? Ce trebuie sa faca duhovnicul in
aceasta situatie ?
Cele mai mari pacate facute de clerici, adica lepadarea de credinta ortodoxa, uciderea, desfranarea,
profanarea celor sfinte ( ierosilia, sacrilegiul ) etc., trebuie sa fie spovedite numai la arhierei, precum si
alte pacate grele care nu le pricepe duhovnicul, facandu-se toate cu sfatul arhiereului, pentru ca lucrarea
duhovniciei este mai ales a arhiereului. Duhovnicul nu poate opri de la savarsirea celor sfinte pe vreun
diacon sau preot, pentru orice pacat, ci trebuie sa-l trimita la episcopul locului sau la Sfantul Sinod, dupa
regula Bisericii noastre Ortodoxe.
120. Ce parere aveti despre acei clerici care dau prea des si fara cercetarea cuvenita Sfanta Impartasanie
la credinciosi ?
Preotii care dau Sfanta Impartasanie credinciosilor fara cercetarea cuvenita si fara canonisire sunt datori
sa citeasca cu atentie Povatuirile din Liturghier care privesc pregatirea sufleteasca si trupeasca a
credinciosilor pentru Sfanta Impartasanie. Preotii sunt datori sa cunoasca bine Sfintele Canoane si
practica Bisericii Ortodoxe, iar la nevoie sa consulte pe episcopul locului, pe care sunt datori sa-l asculte
toata viata.. Preotii trebuie sa citeasca invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur despre felul cum trebuie
data Sfanta Impartasanie. Iata ce zice el in Cuvantul 55 din cartea sa Impartire de grau " Nu mica munca
zace asupra voastra, preotlor, daca stiind la cineva vreo rautate ii vet ingadui sa se impaartaseasca de
Masa aceasta. Sangele lui Hristos din mana voastra se va cere. Macar vreun voievod de-ar fi, macar
eparih, macar cel incoronat cu coroana, daca cu nevrednicie se apropie ( de cele sfinte ) , opreste-l. Mai
mare stapanire ai tu decat acela... ca decat cel indracit mai rau este cel ce a pacatuit si se apropie. Ca
acela, pentru ca este indracit, nu se munceste; iar acestia cand se apropie cu nevrednicie, la munca
vesnica se dau. Deci nu numai pe acestia sa-i oprim, ci in scurt pe toti care ii vom vedea ca se apropie cu
nevredrnicie. Nici unul sa nu ia ca Iuda, ca sa nu patimeasca ca Iuda " . Si iarasi zice : " Nu da sabie in loc
de hrana. Ci macar din nebunie de va veni acela sa se impartaseasca, opreste-l. Sa nu te temi. Teme-te
de Dumnezeu nu de om. Iar daca tu nu indraznesti sa-l opresti, ada-l la mine. Nu voi ingadui sa se faca
acestea. De suflet ma voi desparti mai inainte decat voi da Sange stapanesc cu nevrednicie. Si sangele
meu tot il voi varsa, mai inainte decat voi da Sange asa de infricosat celui caruia nu i se cuvine. Iar daca
mult iscodind cineva nu a stiut pe cel rau, nu este nici o vina " .
De aceea, duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija la spovedanie, socotind bine pe cine trebuie sa
opreasca si cui sa-i dea cele sfinte cu vrednicie. Daca cineva duce o viata imorala si cauta prin inselaciune
sa primeasca Sfanta Impartasanie, va intra satana in el ( Ioan 13, 27 ) , asemanandu-se lui Iuda. Daca
cineva este pe patul de moarte si nu mai poate vorbi i se poate da Sfanta Impartasanie pe marturia celor
din jurul sau, cum ca bolnavul este om credincios, ca s-a spovedit regulat si a dorit cele sfinte. Cel mai
mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste, plangand amar, asemenea talharului de pe cruce,
poate fi impartasit. Iar daca cineva nici pe patul de moarte nu vrea sa se impace cu aproapele, sau refuza
cele sfinte, nu trebuie sa fie impartasit.
In ce priveste purtarea Sfintelor Taine de catre mireni, chiar cu voia preotului, iata ce spune Pravila
Bisericeasca : " Preotul care va da Sfanta Taina a lui Dumnezeu ( Impartasania ) , citetului celui destoinic,
sau omului simplu sa o poarte ei incoace si incolo pentru oarecare treburi, iar nu insusi preotul sa o
poarte cu frica de Dumnezeu, unul ca acela sa se pocaiasca trei ani " ( Pravila Bisericeasca de la Govora,
35 ) . Si iarasi : " Preotul care va impartasi pe orice om, fie mic, fie mare, tanar sau batran, pana ce nu va
lua stire despre dansul de la duhovnicul lui de este destoinic sau nu, unul ca acesta sa se izgoneasca din
preote, adica sa se pocaiasca cinci ani; iar daca din neglijenta va impartasi, chiar de-ar fi cocon mic,
sapte ani sa aiba pocanie " ( op. cit., 35 ) . " Nu este ingaduit a se tine Sfintele Taine, in casa, mai ales in
familie, sau a le purta la sine si din indelungarea de vreme sa se neglijeze pastrarea lor, ci numai la
biserica pe Sfanta Masa sa se pastreze cele sfinte; caci credinciosii cand trec pe langa biserica se inchina
lui Hristos. In vreme de nevoie, de persecutii, de foc, de cutremure sau cand se duc cele Sfinte la bolnavi
acasa, poate preotul sa ia cu sine cele sfinte, dar si atunci cu mare cinste si grija, pe cat posibil mergand
cu ele ca la vohodul cel mare, cu lumanarea aprinsa inainte, fara a cauta vreun castig lumesc " ( Sfantul
Simeon Tesaloniceanul, cap. 9 ) .
" Nu ce cuvine a liturghisi prin case particulare de catre episcopi sau preoti " ( Laodiceea, 58 ) . Deoarece
al VI-lea Sinod Ecumenic supune caterisirii pe preotii care slujesc si boteaza prin paraclise, care sunt in
casele particulare, fara invoirea episcopului, si noi hotaram aceasta. Caci pe cand Sfanta Biserica
Ortodoxa indrepteaza cuvantul adevarului si pastreaza adevarul si invata moralitatea vietuirii, apoi este
urat si necuvios intru ascultare si anarhie ( clericii ) furisandu-se prin case, sa rupa buna randuiala si sa o
umple de multa tulburare si sminteala. Pentru aceasta prezentul sinod, de acord cu Sinodul Ecumenic al
VI-lea, canonul 31, a hotarat sa fie lepadati din cler cei ce liturghisesc prin paraclise, care sunt prin case,
lepadarea din cler facandu-se de catre episcopul locului. Iar daca unii dintre acestia patrund in case si
vor indrazni sa liturghiseasca fara voia episcopului, aceia sa se cateriseasca, iar mirenii care sunt partasi
acestora sa se supuna afurisirii ( Ibidem l, 2,12 ) .
121. Spun Sfintii Parinti ca cel mai greu se mantuiesc clericii, adica arhiereii, preotii si duhovnicii. Ce ne
puteti spune in aceasta privinta ?
Sfintii si dumnezeiestii Parinti spun intr-adevar ca cu anevoie se vor mantui preotii, duhovnicii si toti
pastorii de suflete. Datoriile pastorilor de suflete sunt multe si grele, fata de sine, fata de familie, fata de
clericii care depind de ei si cu care colaboreaza in slujba Domnului, precum si fata de poporul incredintat
lor spre a-l duce spre mantuire si multi pastori se lasa inselati de lacomie, care este radacina tuturor
pacatelor ( I Timotei 6, 10 ) , prin care smintesc pe credinciosi si nedreptatesc pe colaboratorii lor, preoti,
diaconi, cantareti etc. Toate veniturile bisericii sunt o proprietate a lui Dumnezeu, iar preotul nu este
decat un iconom al lor si este obligat sa le imparta cu dreptate la toti cei ce au nevoie si merita
impartasirea din ele. Cel ce este nedrept fata de colaboratorii sai se pedepseste cu afurisirea din slujba
sa si daca nu se indreapta se cateriseste, " ca unul ce a ucis pe fratele sau " ( Const. Apostolice, 9 ) .
Ce pot sa spun eu mai mult in aceasta privinta ? Fiecare preot duhovnic si pastor de suflete stie mai bine
decat mine ce are de facut. Deci, sa-i ajute Dumnezeu sa-si indeplineasca datoriile fata de Hristos, fata
de familie, fata de sine, fata de societatea in care traieste si mai ales fata de sufletele incredintate lui
spre mantuire, spre a dobandi cat mai multi pentru imparatia lui Dumnezeu.
122. Ce trebuie sa faca pastorii de suflet pentru a dobandi Imparatia lui Dumnezeu ?
Trei sunt lucrurile de capetenie pentru mantuirea sufletelor noastre : credinta dreapta in Dumnezeu,
faptele cele bune si smerenia. Adica, cand vom lucra cu poruncile lui Hristos sa zicem in inima noastra "
ca slugi netrebnice suntem fiindca nu am facut decat ceea ce, eram datori sa facem, dupa cum ne invata
Domnul " ( Luca 17, 10 ) .
Parintele Cleopa
Publicat de danutza la 11:19
Etichete: spovedania
Niciun comentariu:
Trimiteţi un comentariu
Linkuri de întoarcere către această postare
Creaţi un link
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)
A apărut o eroare în acest obiect gadget
Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la manastirea Neamt
Icoana Sf Ana cu MAica Domnului de la manastirea Bistrita
SEMNATI MARTURISIREADE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI!

Daca sunteti cu adevarat crestini ortodocsi, va rog sa o demonstrati semnand impotriva ecumenismului,
asa cum au facut-o zeci de mii de greci si, din pacate, foarte putini romani si asa cum ar fi facut-o,
probabil, si marii duhovnici ortodocsi care si-au manifestat opozitia vehementa fata de aceasta erezie.
Clericii, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot
să declare aceasta scriind:
„Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez".
Să trimită însă spre informare şi numele lor complet, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau
profesională, localitatea şi ţara la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ.
fax:2310.276590 sau pe e-mail la: mailto:palimpce@otenet.gr
Iata cateva dintre marturiile duhovnicilor despre ecumenism:
Marturii
Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a
numit panerezia timpurilor noastre"
Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a
secolului nostru"
Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"
Pr. Adrian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"
Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic!
Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"
Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori
ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"
Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe
care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu
toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca
nu L-au iubit."
Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc
Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere
cu ereticii!"
Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor
ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa. Fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau
mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare
Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!
Prof Ion Patrulescu:

Băgaţi de seamă, când auziţi cuvântul „ecumenist”, spuneţi „egal apostazie”. Ştiţi ce înseamnă
apostazie? În limba greacă înseamnă „lepădare de Hristos”. Şi spuneţi-le tuturor, că v-o spun cu
autoritatea pe care o am, ca unul care ştie ce spune, spuneţi-le tuturor – că acum face ravagii
ecumenismul, toată mass-media e cucerită, la nivelul ierarhiei se face acest compromis cu politica – că
ecumenismul este proiecţia în Biserică a Noii Ordini Mondiale, globale. Adică este, hai s-o spunem până
la capăt, este pregătirea venirii şi instalării lui Antihrist la guvernarea lumii şi a Bisericii. Cine se face
părtaş la această poveste, eu vă spun de pe acuma, va da seama!
scrieti presedintelui aici ca sustineti organizarea referendumului privitor la

actele biometrice:
Adresa presedintelui: Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6 – Bucuresti – Romania, Cod
postal 060116
email: procetatean@presidency.ro
banner
Comentati articolele
Va invit sa comentati articolele si sa imi transmiteti sugestiile sau parerile dvs.
banner
Credeti ca traim in vremurile apocaliptice?
Persoane interesate
Lista mea de bloguri
ROMÂNIA, UNEŞTE-TE!
Costel Condurache a plecat la Ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii!

Acum 13 ore
Puterea Credintei
Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Acum 4 săptămâni
Pr.CONSTANTIN LUPU-MARINEI - SAVINESTI - NEAMT
Parintele Justin - Emisiunea Universul credintei, inchinată trecerii sal...
Acum 4 săptămâni
Lumea dupa Eufrosin
Până nu ne-om trezi, bine nu ne-a fi. Gazele mamii lor…
Acum 5 săptămâni
Biblioteca Teologica Digitala
Homosexualii și perverșii sexuali să fie exilați din țară
Acum 5 săptămâni
Mucenicul's Blog
“Limba latină se trage din cea română, nu invers”
Acum 3 luni
Anca
Oglinda noastra sunt ceilalti
Acum 8 luni
Despre masonerie
De la masonerie la Clubul Bilderberg
Acum un an
 Curtea Brâncovenească
Revelion 2011-2012
Acum un an
 Nihil Sine Deo
Mântuitorul Hristos denigrat într-un manual şcolar în India … şi jidovitul Bartolomeu I tace
Acum 3 ani
Lista mea de bloguri
 PELERIN ORTODOX
De ziua pomenirii sfântului întocmai cu apostolii cneazului Vladimir Întâistătătorii și ierarhii

Bisericilor Ortodoxe Locale au oficiat Liturghia la lavra Pecerska din Kiev (VIDEO)
Acum 6 ore
Saccsiv's Weblog
MIHAI GIURGEA tine cu MONSANTO. E cel cu MITINGUL ANTI TAXE din 31 iulie: “Ziua Judecatii
Partidelor” – primul miting anti-sistem …
Acum 9 ore

Bucovina Profundă
29 iulie: pomenirea marturisitorului Zaharia Marineasa (1921-1997)
Acum 9 ore
Vremuri vechi si noi
Sfaturi pentru părinţi (1): Părintele Porfirie-Copiii au nevoie în primul rând de rugăciunea
părinţilor
Acum 11 ore
 † Apologeticum
Costel Condurache a trecut la cele veșnice
Acum 12 ore
Articole CrestinOrtodox.ro
M-am nascut ortodox
Acum 14 ore
 Revista ATITUDINI
Întâmplări minunate cu Părintele Justin: Câteva minuni săvârşite în timpul vieţii, dar şi după
adormirea Părintelui Justin
Acum 4 zile
 Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie SFÂNTUL DANIIL SIHASTRUL - Prima pagină
Energiile create si necreate
Acum 6 zile
Ortodoxie şi Viaţă
O biserică îndelung dorită de comunitatea de la poalele Tâmpei
Acum o săptămână
Slujirea Apostolic-Misionară a Bisericii Ortodoxe
Numarul crestin-ortodocsilor in IRLANDA s-a DUBLAT in cinci ani!
Acum 2 săptămâni
Fanu Weblog
„Faţă către faţă”
Acum 3 săptămâni
Graiul Ortodox
PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – Biografia unei biruinţe
Acum 4 săptămâni
Ortodox liber - Nihil sine Deo
Decizie istorica a Bisericii Ortodoxe din Moldova – “GUVERNANTII NU MAI AU ACCES LA SFANTA
TAINA A IMPARTASANIEI”
Acum 5 săptămâni
Blogul lui RAFAEL UDRIŞTE
PRICEASNA OCHILOR ALBAȘTRI
Acum o lună

Savatie Baştovoi
ROMÂNIA ÎNGERILOR
Acum 3 luni
Blog † Vestitorul ortodox
Sfantul Gherasim „Parjolitorul"...
Acum 5 luni
Botosaniul Ortodox
Povestea lui Raul
Acum 5 luni
STRAJERII ORTODOXIEI
Hristos a Înviat !: Noaptea de Anul Nou – prilej pentru neprețuite bin...
Acum 7 luni
 ORTODOXIA
Cei 67 000 de “turisti” sovietici care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 …
Acum 7 luni
+ Altarul Ortodox +
Sf. Nicolae Velimirovici-Rugăciune pentru vrăjmaşi
Acum 9 luni

Jurnal Duhovnicesc » Joi, 15 iulie 2010, ora 17:23 – Se cere revolutie si in Biserica
Miercuri, 5 septembrie 2012, ora 23:31 Centrala atomo-nucleara in zona Fagaras-Hoghiz
Acum 10 luni
IISUS ESTE DOMNUL
Î.P.S. Bartolomeu Anania despre “fraţii” Domnului
Acum un an
Miscarea De Rezistenta
Leviatanul 2.0
Acum un an
Theologhia | amin.
“Tată” pentru 400 de suflete – Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina
(VIDEO)
Acum un an
 AXA 47 - revista de oceanografie ortodoxă
__404__
Acum un an
Mărturie Creștin-Ortodoxă
Predică la Duminica a XXV-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) – 13.11.2011

Acum un an
BISERICA „SECRETĂ“
Despre Avva Ilie, din Patericul Egiptean
Acum 2 ani
Vremurile de pe urmă
Robia sexualitatii
Acum 2 ani
Sfinte moaste in tara si in afara unde se vorbeste si romaneste
Sfinte moaste ortodoxe intr-o carte de rugaciuni din 1926
Acum 2 ani
Mari Duhovnici Romani
Gherasim Iscu ( 1912 - 1951 )
Acum 2 ani
† ProOrtodoxia
Ne-am mutat!
Acum 2 ani
Etichete
 acatiste (1)
 accidente (2)
 actele biometrice (3)
 acupunctura (2)
 afaceri (1)
 agheasma (2)
 aiud (1)
 ajutor umanitar (8)
 animale (1)
 anticomunism (1)
 anticrestinism (11)
 antihrist (28)
 apocalipsa (56)
 apostoli (1)
 arhiepiscopia Tomisului (1)
 arme (1)
 arta (2)
 articole (2)
 ascultare (1)
 astrologie (4)
 ateism (4)
 atentat (1)
 avort (9)
 banci (7)
 bani (1)
 barfa (1)
 basarabia (1)
 betie (1)
 biblia (4)
 big brother (6)
 bilderberg (3)
 bioenergie (6)
 biserica ortodoxa (10)
 biserici (5)
 blasfemii (5)
 boboteaza (8)
 boli (6)
 bombe (1)
 BOR (10)
 budism (2)
 calculatoare (2)
 calendarul (1)
 camata (3)
 camatarie (2)
 cancer (3)
 canon (1)
 capitanul (1)
 caragiale (1)
 cardul de sanatate (10)
 carduri (4)
 caritate (3)
 carte ortodoxa (9)
 catolicism (30)
 cavaleri malta (1)
 cenzura (1)
 cernobal (2)
 cernobil (1)
 chemtrails (2)
 chimicale (2)
 cipuri (78)
 citate (1)
 clone (1)
 club rotary (1)
 codex alimentarius (6)
 codul muncii (1)
 coloranti (1)
 comisia trilaterala (2)
 comunism (3)
 conferinte (24)
 control (6)
 controlul nasterilor (1)
 convertiri (14)
 copii (3)
 craciun (5)
 credinta (42)
 crestinism (10)
 criza economica (36)
 cruce (11)
 cugetari (1)
 cununii (1)
 curaj (1)
 cutremure (4)
 datorii (4)
 defaimare (2)
 denii (2)
 deochi (1)
 descoperiri (7)
 dezastre (1)
 diavol (4)
 domnitori (1)
 donator organe (2)
 dovezi (2)
 dragoste (1)
 droguri (1)
 duhovnici (86)
 duminica (1)
 Dumnezeu (1)
 E-uri (6)
 ecografii (3)
 ecumenism (82)
 educatie (2)
 educatie sexuala. copii (2)
 elite (9)
 eminescu (5)
 eretici (36)
 erezii (46)
 eromania (1)
 escroci (1)
 etnobotanice (1)
 europa (3)
 eutanasie (1)
 evolutionism (10)
 evrei (9)
 exorcism (2)
 explozii solare (2)
 extraterestrii (10)
 false minuni (4)
 femei celebre (1)
 fertilizare in vitro (1)
 filozofi (2)
 fluor (1)
 FMI (6)
 foamete (4)
 frica (3)
 furtuna solara (3)
 furtuni (1)
 G20 (1)
 garda de fier (1)
 geocentrism (2)
 globalizare (2)
 google (1)
 grecia (5)
 gripa porcina (3)
 haarp (1)
 halloween (3)
 hipnoza (3)
 holocaust (1)
 homeopatie (5)
 homosexualitate (22)
 horoscop (4)
 Hristos (1)
 hule (1)
 iad (2)
 icoane (10)
 Iisus (4)
 implant (2)
 inaltarea (8)
 inchinare (1)
 indoiala (1)
 ingeri (6)
 inselaciune (1)
 inselare (3)
 internet (3)
 invataturi (46)
 inventii (1)
 ispite (1)
 istorie (4)
 iudaism (1)
 joia mare (1)
 lege (2)
 legionari (1)
 LUCID (1)
 Maica Domnului (19)
 manastiri (11)
 mancare (11)
 mandrie (1)
 manipulare (5)
 mantuire (10)
 marsuri (1)
 martiri (3)
 marturii (2)
 marturisirea credintei (3)
 masonerie (58)
 matuire (1)
 maxime (1)
 medicamente (6)
 medicina (8)
 milostenie (1)
 minuni (9)
 MISA (1)
 misionarism (1)
 moarte (3)
 moaste (9)
 molitfele (1)
 monaha (1)
 monahism (1)
 morminte (1)
 muntele Athos (3)
 nasa (1)
 nasterea Domnului (3)
 nasteri (1)
 nationalism (4)
 necrestini (1)
 necrestinti (1)
 nestiinta (1)
 new age (1)
 nom (30)
 noua ordine mondiala (32)
 numarul fiarei (1)
 oameni de stiinta (2)
 OMG (15)
 omilie (1)
 ong (1)
 ONU (3)
 ortodoxie (134)
 ozn (6)
 pacate (5)
 paganism (6)
 pamant (2)
 papa (15)
 par arsenie boca (15)
 par Cleopa (5)
 par Iustin Parvu (5)
 par Paisie Aghioritul (5)
 par Papacioc (4)
 par Serafim Rose (3)
 paranormal (1)
 pasiuni (1)
 pasti (38)
 pata petrol (1)
 pateric (3)
 patimi (2)
 patriarhul bartolomeu (1)
 pecetluire (2)
 pelerinaje (1)
 pensii (1)
 permis auto (1)
 persecutia crestinilor (6)
 petre tutea (1)
 pilde (3)
 plati (1)
 pocainta (5)
 poeti (1)
 poezii (14)
 politica (10)
 poruncile dumnezeiesti (1)
 post (12)
 practici oculte (1)
 predici (25)
 preoti (5)
 prezicatori (1)
 prigoana (6)
 profetii (26)
 profetii false (4)
 protest (3)
 puterea gandului (1)
 rabdare (1)
 radiatii (1)
 radioactivitate (1)
 rai (1)
 rastignirea (1)
 rataciri (22)
 razboi (40)
 razboiul cu diavolul (2)
 reducerea populatiei (1)
 regi (1)
 reguli (1)
 reiki (1)
 reincarnare (5)
 religie (6)
 retete (2)
 revolte sociale (9)
 rock (2)
 romania (27)
 rosia montana (1)
 rugaciune (7)
 rusaliile (6)
 sanatate (53)
 saptamana patimilor (3)
 saracie (2)
 sarbatori (25)
 sare iodata (2)
 satanism (22)
 scanare (1)
 Schimbarea la fata (1)
 seceta (1)
 sectanti (7)
 securitate (2)
 semne (17)
 sf apostol andrei (2)
 sf Fecioara (1)
 sf ioan botezatorul (2)
 sf ioan casian (1)
 sf ioan gura de aur (4)
 sf Nectarie (1)
 sf Paisie Aghioritul (1)
 sfanta lumina (2)
 sfanta traditie (1)
 Sfanta Treime (1)
 sfarsitul veacurilor (31)
 sfaturi duhovnicesti (11)
 sfintele taine (4)
 sfinti (120)
 sfintii inchisorilor (12)
 sfintii martiri Brancoveni (1)
 sfintii Petru si Pavel (2)
 siguranta (1)
 sinoade (2)
 smerenie (5)
 smolensk (1)
 soros (1)
 spionaj (6)
 spovedania (1)
 stiinta (7)
 superstitii (2)
 supraveghere (1)
 supravietuire (1)
 tatuaje (1)
 tehnologie (2)
 telefonie (1)
 televizor (2)
 templul lui solomon (1)
 terapii alternative (3)
 terorism (2)
 traditi populare (3)
 trezvie (1)
 ue (40)
 ultrasunete (2)
 umor (1)
 unesco (1)
 uniatie (1)
 univers (1)
 urari (1)
 USA (4)
 vaccinuri (37)
 valeriu gafencu (2)
 vindecare (7)
 virusi (1)
 vise si vedenii (4)
 vrajitorie (4)
 vremea (2)
 wikileaks (1)
 yoga (6)
 zodii (1)
Arhivă blog
 ► 2013 (7)
 ► 2012 (56)
 ► 2011 (465)
 ▼ 2010 (905)
o ► decembrie (53)
o ► noiembrie (101)
o ► octombrie (86)
o ► septembrie (68)
o ► august (71)
o ► iulie (56)
o ► iunie (92)
o ▼ mai (98)
 POSTUL SF PETRU SI PAVEL
 DESPRE CREDINTA
 DESPRE SMERENIE
 MARSUL TACERII
 PELERINAJ DEOSEBIT IN DOBROGEA LA MOASTELE SF IOAN...
 SE MISCA APELE LA CATOLICI
 CAZURI DE POSEDARE SAU AMAGIRE DEMONICA
 DESPRE FALSE VINDECARI SAU CUM SE LASA CRESTINII I...
 Învãtãtura Ortodoxã despre Bisericã si unitatea ei...
 PROFETII DESPRE VREMURILE DE PE URMA (II)
 PROFETII DESPRE VREMURILE DE PE URMA
 PRO SI CONTRA VIZITEI PAPEI IN CIPRU
 AU INCEPUT SA NE SUGEREZE DIN CE IN CE MAI MULT ID...
 GRECII TIN STINDARDUL LUPTEI ANTIECUMENISTE RIDICA...
 AVERTISMENT DE LUAT IN SEAMA:Profesorul Gasson:"ga...
 VA CONDUCE OBAMA LUMEA?
 CE SA NE MAI ASCUNDEM... E TIMPUL SA STITI CE VA A...
 SI CARE AR FI SOLUTIA SALVATOARE PENTRU UE? OARE S...
 DATORIILE TARILOR DIN UE. CINE ESTE IN SPATELE ACE...
 ELITELE AU NISTE OBIECTIVE CLARE. PE CARE SI LE VO...
 AVEM MOTIVE SA NE SIMTIM MANDRI CA SUNTEM ROMANI. ...
 ESTI IMPOTRIVA CURENTULUI? NU AVEM NEVOIE DE TINE!...
 Mitropolitul Athanasios de Lemesou:"papismul este ...
 DESPRE POGORAREA SFANTULUI DUH
 DARUL VORBIRII IN LIMBI
 POGORAREA SFANTULUI DUH.RUSALIILE
 DAM BANI GREI CA SA ...NE OTRAVIM?
 CELE MAI BUNE MEDICAMENTE
 SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA. LA MULTI ANI...
 GAY FEST 2010 ROMANIA ARE SUSTINEREA UNOR DIPLOMAT...
 MANCAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE....SAU OTRAVA...
 De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vind...
 „În afara Bisericii toţi acei clerici care nu ascu...
 O INTREBARE INTERESANTA! UN RASPUNS SI MAI INTERES...
 UN MOTIV IN PLUS SA PARTICIPAM LA MARSUL PENTRU NO...
 PENTRU A-SI DUCE LA BUN SFARSIT PLANUL DE INSTAURA...
 SODOMITII CASTIGA TEREN IN INTREAGA LUME. PORTUGAL...
 NOUL OM AL NOII ORDINI MONDIALE
 DOUA SCRIERI ALE PAR PAISIE AGHIORITUL DESPRE SFAR...
 "Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor in...
 DIN PACATE...
 SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE PACATUL HOMOSEXUAL...
 CODEX ALIMENTARIUS: ASPARTAMUL CARE UCIDE
 SA LE DEMONSTRAM CA SUNTEM NORMALI
 Culmea tupeului: Henri Paul: „Trebuie să discutăm ...
 SINOADELE ecumenice ale Bisericii
 SE INTORC ACASA DIN CE IN CE MAI MULTI...
 ECUMENISMUL - TOT MAI PUTERNIC
 UNITATE - DEZBINARE
 SA NU ABANDONAM LUPTA IMPOTRIVA CIPURILOR!
 TOM SI JERRY FOLOSITI IN LUPTA SATANEI PENTRU ATRA...
 SIMBOLURI SATANISTE ASCUNSE
 ILLUMINATI SI NOUA ORDINE MONDIALA
 FILMUL SIRENELE. O MARTURISIRE CUTREMURATOARE A UN...
 CONCERTUL AC&DC SI VREMEA REA
 NOM SI LOGO-UL UE
 E BINE CA NE-AM TREZIT. OARE VA AVEA ECOU CEREREA ...
 CAND OMUL UITA DE DUMNEZEU...
 VOR PRELUA CONTROLUL INCET, DAR SIGUR, APOI NE VOR...
 "SOLIDARITATEA" EUROPEI
 RAZBOIUL CRESTINILOR CU DIAVOLII
 CUVINTELE SFINTILOR
 SFINTELE TAINE
 Falsificarea Sfintei Scripturi făcută de papa Ioan...
 MARSUL PENTRU NORMALITATE
 PENTRU HRANA SUFLETULUI
 Inaltarea Domnului
 DESPRE DREAPTA CREDINTA
 BISERICA SI SECTELE
 MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ARE UN NOU SEF
 CE MARE ADEVAR! L-O FI LUAT GURA PE DINAINTE SAU C...
 O HOTARARE TRISTA SI NEDREAPTA...
 Inaltarea Domnului - Sfantul Nicolae Velimirovici
 INALTAREA DOMNULUI
 La Sfanta Inaltare - Sfantul Grigorie Palama
 De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vind...
 MARI DUHOVNICI DESPRE VREMURILE DE PE URMA
 MARI DUHOVNICI DESPRE ECUMENISM SI MASONERIE
 BISERICA ORTODOXA SI MASONERIA
 DESPRE MASONERIE (II)
 DESPRE MASONERIE
 DOCUMENTAR DESPRE MASONII CARE CONDUC LUMEA
 CAT DE "DEMOCRATICE" SUNT ALEGERILE LOR?
 CUCERIRILE STIINTEI
 SE MISCA PAMANTUL! ESTE AL DOILEA CUTREMUR DIN CHI...
 RAU A AJUNS POPORUL ROMAN!
 ACAD FLORIN CONSTANTINIU: "Mondializarea este un p...
 MIRACOLE SAU INSELARE?
 FALSE MINUNI
 CE SE INTAMPLA LA FESTIVALUL"Rebirth - Fire" CE ES...
 DESPRE ICOANE
 O icoană ortodoxă care plînge atrage credincioşii ...
 Moarte in tabara psihedelica de la Schela!
 SEMNELE APOCALIPTICE
 DESPRE DREAPTA CREDINTA
 DESPRE ORTODOXIE
 DESPRE FALSE MINUNI
 PAR CLEOPA DESPRE PACAT, SPOVEDANIE, SFANTA IMPART...
o ► aprilie (109)
o ► martie (79)
o ► februarie (56)
o ► ianuarie (36)
 ► 2009 (157)
Prieteni Online
sunteti de acord cu principiile promovate de ecumenism?
Credeti ca BOR si-a pierdut harul Duhului Sfant prin acceptarea noului
calendar?
Are dreptate BOR care sustine noul calendar in disputa cu BOSV
Credeti ca trebuie ceruta in continuare organizarea referendumului anticip?
Credeti ca le influenteaza nefast deciziile politice apartenenta la masonerie a

politicienilor romani?
V-ar interesa sa cunoasteti, inainte de a va exprima decizia , orientarea

religioasa a candidatilor la presedintie?
Abonaţi-vă la
Postări
Comentarii
ACTA, NON VERBA!

FAPTE, NU VORBE!
Despre mine
Vizualizaţi profilul meu complet
Postări populare
Clasa a V-a. Sfânta Taină a Mărturisirii
Am văzut când am vorbit despre Taina Botezului că celui botezat, pe lângă păcatul strămoşesc i
se iartă şi păcatele personale.
Azi vom vorbi despre Taina iertării şi anume despre Sfânta Taină a Mărturisirii (Spovedaniei). Se
mai numeşte Taina Pocãinţei sau a Mãrturisirii.
Toţi greşim înaintea lui Dumnezeu: unii mai mult, alţii mai puţin. Nimeni nu este însă fără de păcat.
De aceea, Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, a rânduit SFÂNTA SPOVEDANIE, adică taina prin
care Dumnezeu iartă, prin preot, păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în scaunul
de spovedanie. Prin mărturisire, sufletul se uşurează, inima dobândeşte linişte, conştiinţa câştigă
împăcare şi toate rănile cauzate de păcat se vindecă.
Aceastã Sfântã Tainã a fost ANUNŢATÃ de Mântuitorul Hristos înainte de Înviere prin afirmaţia : « Amin,
grãiesc vouã (Apostolilor) : oricâte veţi lega pe pãmânt vor fi legate în cer şi oricâte veţi dezlega pe
pãmânt vor fi dezlegate şi în cer » (Matei 18,18); apoi ea a fost INSTITUITÃ dupã Înviere prin cuvintele :
«Luaţi Duh Sfânt: cãrora veţi ierta pãcatele, li se vor ierta lor şi cãrora le veţi ţine, ţinute vor fi!»(Ioan 20,
22).
Privitor la SÃVÂRŞITORII acestei Sfinte Taine, PREOŢII DUHOVNICI, Sfântul Ioan Gurã de Aur scrie în
tratatul «Despre preoţie» : „Preoţii locuiesc pe pãmânt, dar dispun de cer, cãci au primit o putere pe
care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor…cãci orice hotãrãsc ei jos, confirmã Dumnezeu sus…” .
CONDIŢIILE MÃRTURISIRII CORECTE :
 sã aibã credinţa cã Dumnezeu poate ierta orice pãcat ;
 sã fie sincerã şi completã, cu cãinţã şi recunoaşterea vinovãţiei ;
 sã conţinã hotãrârea de îndreptare, cu constatarea realitãţii ei, de la o spovedanie la alta ;
 sã ia în considerare canonul dat de duhovnic şi sã-l împlineascã.

MOMENTELE TAINEI sunt : cãinţa, hotãrârea de îndreptare, analizarea conştiinţei, citirea
molitfei, mãrturisirea pãcatelor, dezlegarea şi canonul.
FORMULA DE DEZLEGARE este : „Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu

darul şi cu îndurãrile iubirii Sale de oameni, sã te ierte pe tine … şi sã-ţi lase ţie toate pãcatele. Iar eu
nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este datã, te iert şi te dezleg de toate pãcatele tale, în
numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. (Molitfelnicul ortodox).
EFECTELE TAINEI sunt : iertarea pãcatelor mãrturisite şi restabilirea comuniunii cu Dumnezeu,

de care ne îndepãrteazã pãcatul, precum şi a comuniunii cu semenii şi cu toatã creaţia, ceea ce
înseamnã reintrarea în starea de har.
MOMENTUL SPOVEDANIEI : este obligatorie pentru adulţi înainte de primirea Euharistiei, însã
nu toţi cei care se spovedesc se pot şi împãrtãăi, întrucât pentru anumite pãcate, credinciosul poate fi
oprit de la împãrtãşit pentru o anumitã perioadã, conform canoanelor Bisericii şi aprecierii
duhovnicului. Trebuie sã apelãm la Taina Spovedaniei cât mai des, ori de câte ori ne simţim
sufletul împovãrat, indiferent dacã putem sau nu sã ne împãrtãşim.
Conştientizarea stării de păcat şi întoarecerea de pe drumul lui este accentuată de Domnul

nostru Iisus Hristos şi în Prabola Fiului Risipitor (Luca 15, 17-22). Întoarcerea cu profundă căinţă a fiului
rătăcitor a adus cu sine şi iertarea pentru că a început prin “şi-a venit în sine” adica a revenit la
conştiinţa de sine, fiindcă fusese ieşit din fire, se trădase, se golise de sine, dar şi-a revenit a fi aşa cum a
fost creat de Dumnezeu”.
Fiul risipitor a zis: „Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta” deci, nu a greşit numai înaintea tatălui său
trupesc ci şi a Tatălui Ceresc. Conştientizează că orice greşeală făcută de cineva aici, de pe pământ, o
face şi faţă de cer. Ce facem aici se apreciază şi dincolo. Tânărul dă greşelii sale o greutate mare (mare
este supărarea ce o provoci părinţilor tăi), încât nici nu crede că e posibilă iertarea. De aceea el nici nu a
cerut să fie integrat în dreptul de fiu, ci în acela de servitor, în dreptul de slugă: “Fă-mă ca pe unul din
argaţii tăi”, i-a cerut el, smerit, tatălui său.
Mărturisirea păcatelor şi dezlegarea de ele nu se săvârşeşte niciodată pentru mai mulţi oameni o
dată. Căci aşa cum un doctor tratează pe fiecare pacient În parte şi prescrie o reţetă potrivită fiecăruia,
tot astfel şi preotul duhovnic trebuie să cerceteze personal pe fiecare credincios În parte şi să-i prescrie
remediul, canonul potrivit.
După spovedanie, unii credincioşi se pregătesc pentru a primi cu vrednicie Sfânta Împărtăşanie.
SFANTA IMPARTASANIE
Sfanta Impartasanie este de mare folos omului, daca se impartaseste cu adevarat cu credinta,
cu pregatire si cu dezlegarea duhovnicului. Ca cel ce se apropie cu nevrednicie, osanda isi ia,
ca foc este care arde pe cei nevrednici - ai vazut ce spune in rugaciunile dinainte de
impartasanie.
- Cine se poate imparatsi ?
- Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are
impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu
este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de
impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si
a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.
Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in

Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine,
nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi
cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.
Si daca te temi tu, o perotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica
prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va
supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l
arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele
meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i
vrednic ".
Iar daca s-a curatit si s-a pregatit dupa randuiala canonica a Bisericii lui Hristos prin
marturisire, si a facut canonul cuvenit, sa se apropie cu frica si cutremur.
- Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita

spovedanie ?
- Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in
fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi
impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind
supravegheati de parinti.
La fel si despre cei batrani si bolnavi zice Sfantul Simeon al Tesalonicului : " Cei batrani si
bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in
sarbatorile mari ".
Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si
ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin
nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon
si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de
a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este
randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor.
- Spuneti-ne ceva despre impartasania calugarilor, despre deasa impartasanie.
- Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi
spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin
de doua-trei ori pe saptamana la marturisire : " Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas
in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa ", sau te miri ce. Daca il mustra
constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza.
Asa ca si calugarii batarni si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da
voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe
luna.
- Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ?
- Da, avem la Sfantul Simeon al tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa
se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat care te
opreste douazeci de ani de la impartasanie.
In caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de
moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.
- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se

impartaseasca.
- Dar de cate feluri este Sfanta Impartasanie ? In cate feluri ne putem impartasi ?
- Impartasirea cu Preacuratele Taine este cea mai infricosata, cea mai buna si cea mai sfanta.
A te impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, zice Mantuitorul : Cine mananca Trupul Meu si
bea Sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru dansul.
CELE CINCI FELURI DE IMPARTASIRI
Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos.
Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului.
A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe

calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot
sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult,
pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea "
Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine
pacatosul ", cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus,
de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine.
Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate
reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se
impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir.
Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus
sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam, ne-a aratat cum sa ne rugam; a spus
sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe
cei inchisi si sa iertam pe cei ce ne gresesc.
Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Acesta este
al treilea fel de impartasire. Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai
lucrat poruncile lui Hristos.
Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim in Filocalie : " Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine
face o porunca il primeste pe Hristos. Si nu numai pe Hristos, ci toata Sfanta Treime ". Si auzi
ce spune Scriptura : Cel ce Ma iubeste pe Mine si are poruncile Mele, si le pazeste pe ele,
Eu si Tatal vom veni si lacas la dansul vom face.
Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si fiul pe toata Sfanta TReime o primeste
acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu, macar de ar fi oprit de la Sfanta Impartasanie de
vreun preot. Intelegeti ? Acesta-i al treilea chip de impartasire pe cale lucrarii poruncilor.
A patra impartasire este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de preot pe atatia ani de la impartasire,
fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie,
Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul, si predica preotului. Daca ascult cu evlavie cuvantul
Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit
cu Hristos.
Aceasta este impartasirea prin urechi, al patrulea fel de impartasire. Si Apostolul spune clar :
Credinta vine prin auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Tu primesti cu lingurita pe
Hristos; eu il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si
predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu.
Tu poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda primesti Sfanta Impartasanie. iar eu, daca
stau cu credinta, ca vamesul, in Biserica si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin
urechi. Acesta este al patrulea fel de impartasire.
Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi
la Sfanta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe cei ce injura,
pe cei ce traiesc necununati, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica care se
scoate, reprezinta fata acelui suflet.
Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul
slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea cu Iisus, si se zic cuvintele : " Plinirea paharului
credintei Duhului Sfant ", apoi se pun si particelele ce se scot pentru credinciosi. In
dumnezeiescul Sange din Sfantul Potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.
Din prescura a patra se scot particele pentru vii, din a cincea pentru morti si le trage in Sfantul
Potir. Din aceste particele ca faina, ce s-au adapat cu dumnezeiescul Sange in Potir, atatea mii
si milioane de suflete au primit impartasirea si comuniunea direct cu Iisus Hristos, cu Trupul si
Sangele Lui.
Acestea patru din urma sunt cai de impartasire, pe calea lucrarii faptelor bune, dar nu
inlocuieste pe cea dintai. Numai o impartasire temporara si in caz de ceva, tot trebuie sa se
impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, cu Preacuratele Taine.
Iata asa ne putem impartasi in cinci feluri in Biserica Universala.
- Daca un neoprotestant se impartaseste pe cele patru cai, dar nu se impartaseste cu Trupul si

Sangele Mantuitorului, poate avea nadejde de mantuire ?
- Nu ! Nu are nici o valoare, pentru ca este rupt de Biserica lui Hristos si nu are Darul preotiei.
Acela ii sectar, om ratacit. Asa-i, mai baiete ! Nu putem noi schimba ceea ce a intemeiat
Hristos pentru toata lumea. El a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; beti dintru
acesta toti, acesta este sangele Meu ... ( Ioan 6,53 )
De ce v-am spus despre Sfanta Impartasanie ? Este bine sa va pregatiti, mama. Fratiile
voastre de la tara, macar in posturi si macar o data la patruzeci de zile sa va impartasiti.
Parintele duhovnic
Doamne ajută! Aş avea două întrebări legate de relaţia pe care trebuie să o avem cu părintele
duhovnic.
1. Ce se întâmplă când părintele duhovnic dă un canon prea uşor, sau nu dă deloc, pentru un
păcat greu sau mai multe? (În cazul meu, îmi spune că nu este bine ceea ce am făcut, explicându-
mi unde greşesec, şi să încerc să nu mai fac). Este bine să cerem noi un canon, sau acceptăm doar
sfaturile părintelui, neîncercând să punem la socoteală judecata celui care are harul Lui
Dumnezeu. Este o dovadă de mândrie sau nesăbuinţă?
2. În ce caz ne putem schimba duhovnicul? Sunt argumentele enunţate mai sus suficiente?
Precizez, că în cazul meu, părintele duhovnic nu mă mustră pentru unele dintre aşa-zisele păcate
mici, justificând asta prin faptul că astea sunt fleacuri.
Consider că ar fi de folos şi părerile altor persoane, de aceea mă adresez dumneavoastră. Iertaţi-

mi îndrăzneala!
Last edited by CelMandru; 14.02.2012 at 10:27:22.
#2
19.04.2011, 11:34:31
irodion
Religia: Ortodox
Banned
Mesaje: 37
Citat:
În prealabil postat de CelMandru

duhovnic.
păcat greu sau mai multe? (În cazul meu, îmi spune că nu este bine ceea ce am făcut,
explicându-mi unde greşesec, şi să nu încerc să nu mai fac). Este bine să cerem noi un canon,
sau acceptăm doar sfaturile părintelui, neîncercând să punem la socoteală judecata celui care
are harul Lui Dumnezeu. Este o dovadă de mândrie sau nesăbuinţă?
Precizez, că în cazul meu, părintele duhovnic nu mă mustră pentru unele dintre aşa-zisele
păcate mici, justificând asta prin faptul că astea sunt fleacuri.
Consider că ar fi de folos şi părerile altor persoane, de aceea mă adresez dumneavoastră.

Iertaţi-mi îndrăzneala!
Duhovnicul meu mi-a zis ca cel mai greu canon este renuntarea la
pacat. De exemplu, Arsenie Boca nu dadea canon.
Doamne ajuta!
#3
19.04.2011, 11:50:00
georgeval Locaţie: Valenii de Munte
Mesaje: 3.068
Citat:

duhovnic.

Cu siguranta ca duhovnicul este in masura sa dea canonul, daca lipseste canonul sa incercam noi
sa ne impunem un canon. Daca nu implinesti canonul dat de duhovnic atunci vei fi apasata
sufleteste.
Scimbarea duhovnicului se poate face. In primul rand trebuie sa i ai binecuvantarea de la actualul
duhovnic invocand anumite motive, pentru ca nu se poate continua cu mai multi duhovnici+ doar
nu avem mai multi parinti.
#4
19.04.2011, 11:58:31
CelMandru Locaţie: Bucureşti
Mesaje: 188
Mulţumesc din suflet pentru aceste cuvinte.

#5
19.04.2011, 12:13:54
windorin Religia: Ortodox
Citat:

păcat greu sau mai multe?
2. În ce caz ne putem schimba duhovnicul?

1. Nu am considerat niciodata ca duhovnicul meu imi da canoane prea usoare, desi abia daca imi
da.
2. Nu m'am gandit niciodata la schimbarea duhovnicului, la conditii, etc. Nu am simtit nevoia.
Daca ai astfel de ganduri, poate nu esti multumit de parintele tau.

Poate este impietrirea si mandria ta, poate este prea marea lui ingaduinta, nu stiu.
Duhovnicul bun pentru tine este acela de la care nu mai vrei sa pleci si ale carui vorbe isi
sunt de ajuns.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea
dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da
socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
#6
19.04.2011, 12:24:22
CelMandru Locaţie: Bucureşti
Mesaje: 188
Citat:
În prealabil postat de windorin
1. Nu am considerat niciodata ca duhovnicul meu imi da canoane prea usoare, desi abia daca
imi da.
2. Nu m'am gandit niciodata la schimbarea duhovnicului, la conditii, etc. Nu am simtit nevoia.
Daca ai astfel de ganduri, poate nu esti multumit de parintele tau.

Poate este impietrirea si mandria ta, poate este prea marea lui ingaduinta, nu stiu.
Duhovnicul bun pentru tine este acela de la care nu mai vrei sa pleci si ale carui vorbe isi
sunt de ajuns.
Ai dreptate. Este din mândria mea. Nu degeaba mi l-a dat Dumnezeu. Mulţumesc pentru
gânduri!
#7
19.04.2011, 22:22:39
George.m Data înregistrării: 09.12.2010
Senior Member Mesaje: 962
Citat:

duhovnic.

Incearca sa-i spui duhovnicului tau aceste ganduri pe care le ai, legate de canon. Daca doresti sa
primesti un canon, marturiseste-i asta. Trebuie sa incercam sa fim foarte deschisi fata de
duhovnic, sa-i spunem orice framantare pe care o avem. Prin glasul sau, Dumnezeu ne poate
sfatui.
In cazul in care simti ca intre tine si duhovnic nu (mai) exista o compatibilitate sufleteasca, il poti
schimba.
аааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааааа
SFÂNTA TAINA A ÎMPARTASANIEI
Sfânta Taina a Împartasaniei este cea mai importanta dintre Sfintele Taine pentru ca, daca
prin celelalte Sfinte Taine crestinul primeste harul divin, prin aceasta Taina el primeste pe
Însusi Izvorul harului, pe Iisus Hristos, în mod real.
Ce trebuie sa stim despre Sfânta Împartasanie?

Sfânta Împartasanie, numita si Cuminecatura, Precistanie si, mai ales, Euharistie, este Însusi
Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, pe care Domnul l-a purtat pe pamânt si pe care
ni-l ofera în dar tuturor celor ce credem în El si facem voia Lui, spre iertarea pacatelor si viata de
veci. Sfânta Împartasanie se sfinteste numai în timpul Sfintei Liturghii, prin rugaciunea preotului
si arhiereului slujitor, când, prin pogorârea Sfântului Duh, pâinea si vinul, adica Cinstitele Daruri
ce se aduc pe Altar, se prefac în chip tainic si dumnezeiesc în Însusi Trupul si Sângele Domnului
nostru Iisus Hristos. Desi noi vedem pe Sfânta Masa din Sfântul Altar si în Sfântul Potir(*)
numai pâine si vin, pentru neputinta noastra, ele sunt cu adevarat Trupul si Sângele
Mântuitorului. Pentru aceea le primim cu mare evlavie si credinta, stiind ca sunt foc mistuitor
care curata si iarta pe cei vrednici, iar pe cei nevrednici îi ard si-i osândesc.
Cine a întemeiat Sfânta Taina a Împartasaniei?

Sfânta Taina a Împartasaniei a fost întemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos.
Când a întemeiat Mântuitorul Hristos Sfânta Taina a Împartasanieie?

Sfânta Taina a Împartasaniei a fost întemeiata la Cina cea de Taina, în Joia Mare (dinaintea
Patimilor Sale), când a mâncat cu ucenicii Sai astfel: “Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine si
binecuvântând, a frânt si le-a dat ucenicilor, zicând: “Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu”. Si
luând paharul si multumind, le-a dat, zicând: “Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sângele Meu,
al Legii celei Noi (Literal: “… al Legamântului – sau al “Testamentului” – celui Nou”. Expresia:
“al Legii celei Noi” a intrat în cultul liturgic si s-a consacrat ca atare. “Legea”, însa, e înrudita cu
sensul primilor doi termeni: un testament semnat si pecetluit are puterea unei legi.), carele pentru
multi se varsa spre iertarea pacatelor” (MATEI 26, 26-28). Deci, Sfânta Împartasanie se da
oamenilor dreptcredinciosi spre iertarea pacatelor si spre înnoirea vietii lor duhovnicesti.
Ne putem mântui fara Sfânta Împartasanie?
Nimeni dintre oameni nu se poate mântui fara aceste patru Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea,
Spovedania si Sfânta Împartasanie. Prin primele doua Taine ne facem fii ai Bisericii lui Hristos
dupa har, iar prin ultimele doua ne facem fii si mostenitori ai Împaratiei Cerurilor. Iata ce zice
Iisus Hristos despre Sfânta Împartasanie: “Adevar, adevar va spun: Daca nu veti mânca Trupul
Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viata întru voi. Cel ce manânca Trupul
Meu si bea Sângele Meu are viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua de apoi. Caci Trupul Meu
este adevarata mâncare si Sângele Meu adevarata bautura. Cel ce manânca Trupul Meu si bea
Sângele Meu ramâne întru Mine si Eu întru el” (IOAN 6, 53-56).
Ce legatura tainica este între Sfânta Spovedanie si Sfânta Împartasanie?

Sfânta Spovedanie este pentru iertarea si dezlegarea pacatelor facute de la Botez, iar Sfânta
Împartasanie este cea mai înalta hrana duhovniceasca oferita în dar omului pe pamânt, care
desavârseste iertarea pacatelor spovedite si ne uneste cel mai mult cu Dumnezeu. Spovedania
este obligatorie pentru toti credinciosii care vor sa se mântuiasca, iar Sfânta Împartasanie se da
numai celor vrednici, cu dezlegarea duhovnicului.
Ne putem împartasi fara Sfânta Spovedanie si fara dezlegarea duhovnicului?

Nu. Niciodata nu ne putem împartasi fara Sfânta Spovedanie, afara de copiii pâna la 7 ani, cei
paralizati si fara minte, care sunt de mici bolnavi si garanteaza parintii pentru ei. Mai pot fi
împartasiti, în caz de moarte, crestinii cunoscuti de preot, daca nu mai pot vorbi, ca sa nu moara
neuniti cu Hristos. Alte exceptii nu exista ca sa te poti împartasi fara Spovedanie si fara
dezlegare de la duhovnic.
Ne putem împartasi de mai multe ori cu aceeasi spovedanie?

Nu, ca nu suntem sfinti, nici îngeri fara de pacate. Ori de câte ori dorim sa ne împartasim, trebuie
sa ne spovedim dinainte, sa facem un canon de rugaciune cu post si metanii, adica sa ne pregatim
duhovniceste si trupeste si daca ne da dezlegare duhovnicul, ne putem împartasi. Cine
îndrazneste sa se împartaseasca fara spovedanie si fara dezlegare, sau de mai multe ori cu aceeasi
spovedanie, sau cu spovedanie în comun, iar nu individual, si cu pacate grele nemarturisite
niciodata, spre osânda se împartaseste. Unul ca acela trebuie sa se spovedeasca la un duhovnic
iscusit si sa urmeze canonul dat de el.
Numai preotul care slujeste zilnic Sfânta Liturghie se poate împartasi cu o singura
spovedanie saptamânala, daca nu are cazuri deosebite.
De câte ori trebuie sa ne împartasim cu Sfintele Taine?

Dupa rânduiala Bisericii si dupa traditie, credinciosii se împartasesc, cu dezlegarea preotului lor,
cel mai rar de patru ori pe an, în cele patru posturi. Altii mai râvnitori pentru mântuirea lor, mai
ales copiii nevinovati, vaduvele, batrânii si bolnavii se pot împartasi la 40 de zile. Mai des se
împartasesc calugarii, bolnavii care sunt pe patul de moarte si pruncii. Dupa rânduiala vietii
monahale, numai schivnicii batrâni, care postesc toata viata si nu lipsesc niciodata de la slujbele
din Biserica, se pot împartasi saptamânal, sâmbata sau duminica. Constiinta fiecaruia si
duhovnicul inspirat de Duhul Sfânt pot stabili mai bine când trebuie sa se împartaseasca fiecare
si cum trebuie sa se pregateasca cu cât mai multa vrednicie.
Deasa împartasanie ne ajuta mai mult la mântuire?
Nici deasa, nici rara împartasanie nu ne ajuta mai mult la dobândirea mântuirii. Totul depinde cu
câta credinta si pregatire primim Sfânta Împartasanie, nu de câte ori o primim pe an. Numai
duhovnicul si constiinta fiecaruia pot stabili când anume sa ne împartasim cu Trupul si Sângele
Domnului. Este foarte buna deasa Împartasanie, dar sa fie facuta cu mare si multa vrednicie.
Care este regula Sfintei Împartasanii, dupa învatatura Sfintilor Parinti si dupa practica
Bisericii Ortodoxe?
Sa tinem calea împarateasca de mijloc, adica sa ne împartasim la 40 de zile, daca nu avem
impedimente (adica pacate grele opritoare de la Sfânta Împartasanie) si nu suntem sub canonul
duhovnicului. Sfântul Ioan Gura de Aur recomanda crestinilor mai râvnitori si pregatiti sa se
împartaseasca de 12 ori pe an, adica la cele 12 praznice împaratesti. Apoi în posturile mai mari
ne putem împartasi de doua ori, daca postim, daca suntem împacati cu toti si daca traim în
curatie.
Cum trebuie sa ne pregatim pentru Sfânta Împartasanie?

Pentru Sfânta Împartasanie trebuie sa ne pregatim astfel:
- sa ne spovedim curat în fata duhovnicului si a lui Dumnezeu;
- sa ne împacam cu toti oamenii, cerând de la toti iertare;
- sa împlinim tot canonul rânduit de duhovnic;
- sa postim dupa putere trupeste si sufleteste în fiecare post, cu trupul, cu mintea, cu limba, cu
faptele, etc.;
- sa mergem regulat duminica si în sarbatori la biserica;
- sa citim înainte de Sfânta Împartasanie toate rugaciunile rânduite din Ceaslov, adica Acatistul
Mântuitorului sau al Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de Pocainta,
Canonul îngerului pazitor, Canonul si cele 12 rugaciuni de Împartasanie;
- sa venim din timp la biserica, îmbracati cuviincios;
- sa ne închinam la sfintele icoane;
- sa dam slujba la Altar;
- sa ne apropiem la timpul cuvenit de Trupul si Sângele Domnului cu lumânarea aprinsa în mâini
si cu lacrimi de bucurie în ochi;
- sa citim dupa ce ne-am împartasit si rugaciunile de multumire si dupa sfârsitul Sfintei Liturghii
sa ne întoarcem fericiti si împacati la casele noastre.
Care sunt efectele harice ale Sfintei Împartasanii?

Trupul si Sângele Domnului, fiind cel mai mare dar pe care ni-l ofera Dumnezeu pe pamânt,
trebuie sa stim ca si efectele, adica foloasele duhovnicesti ale acestei dumnezeiesti sfintenii, sunt
dintre cele mai mari, astfel:
- ne sterge toate pacatele deja marturisite la duhovnic;
- ne înmulteste cel mai mult harul Sfântului Duh primit la Botez, daca ducem o viata cu totul
curata si placuta lui Dumnezeu;
- ne ajuta mult la cresterea noastra duhovniceasca în Hristos, adica la despatimire, iluminare,
desavârsire si mântuire – scopul final al crestinului pe pamânt.
Se constata peste tot ca bunii crestini, care sunt nelipsiti de la biserica si se împartasesc
regulat cu Sfintele Taine, au o familie binecuvântata, copii buni, batrânete linistite si sfârsit
crestinesc minunat. De aceea, prima grija pentru cei batrâni si bolnavi este sa-si sfârseasca
viata împacati cu toti, spovediti si împartasiti, fara de care nu ne putem mântui.
RETINETI!
Sfânta Împartasanie se numeste asa pentru ca ea este împartasire cu Însusi Trupul si Sângele
Mântuitorului; de aceea, ea este o Taina si nu un simplu simbol. Pentru ca prin Sfânta Taina a
Împartasaniei credinciosul se uneste cu Hristos, Biserica recomanda tuturor împartasirea cât mai
deasa.
AFLATI MAI MULT!
Taina Sfintei Împartasanii are mai multe denumiri:

- Euharistie;
- Cina Domnului;
- Frângerea Pâinii;
- Paharul binecuvântarii;
- Dumnezeiestile si Înfricosatoarele Taine.
Materia Sfintei Euharistii este pâinea si vinul, ca produse specifice ale priceperii omenesti
în materie de hrana. Pâinea trebuie sa fie din grâu curat, iar vinul din struguri, natural,
amestecat cu putina apa.
(*) Sfântul Potir este paharul din care se împartasesc preotii si credinciosii.
BIBLIOGRAFIE:
- BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD…;
- BALAN, Protosinghel Ioanichie – CALAUZA ORTODOXA ÎN BISERICA I – Cu prefata de
I.P.S. DANIEL – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei; Editata de Sfânta Mânastire Sihastria –
1991;
- MUHA, Camelia – RELIGIE CRESTIN-ORTODOXA – Caiet pentru elevi, cadre didactice si
parinti – Clasa a V-a; Editura “Sf. Mina” – 2008.
de Preot prof. Gheorghe-Radu Salagian – Scoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-
Mare
Spovedania sau mărturisirea sau pocăința este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii
Ortodoxe.
Cuprins
[ascunde]
 1 În ce constă spovedania
 2 Necesitatea spovedaniei
 3 Valoarea spovedaniei
 4 Condițiile spovedaniei
 5 Canonul
 6 Spovedania generală
 7 Spovedania deasă
 8 Folosul desei spovedanii
o 8.1 Primul folos al desei spovedanii
o 8.2 Al doilea folos al desei spovedanii
o 8.3 Al treilea folos al desei spovedanii
o 8.4 Al patrulea folos al desei spovedanii
o 8.5 Al cincilea folos al desei spovedanii
 9 Sursă
În ce constă spovedania
Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele șapte Taine și cuprinde patru părți.
Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-i pară rău și să plângă pentru păcatul prin care a
supărat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.
A treia este facerea canonului, prin hotărârea în fața preotului că-l va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor
preotului pe capul credinciosului. Acesta, după canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numește
epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu
se poate încheia taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce
se mărturisește, după cum arhiereul pune mâna pe capul diaconului sau al preotului, când îl
hirotonește și vine Duhul Sfânt prin succesiune apostolică. Deci, la fel și aici, Duhul Sfânt vine
prin mână preotului, să dezlege sufletul care s-a spovedit.
Necesitatea spovedaniei
Una din marile datorii duhovnicești, atât ale monahilor, cât și ale creștinilor, este spovedania
păcatelor. Trebuie să știm mai întâi că toți greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alții mai
puțin, și nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură care zice: Toți multe
greșim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi; iar
dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele
și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și nedreptatea.
Valoarea spovedaniei
Dacă mi-am mărturisit cu căință și cu pregătire cuvenită și m-am spovedit curat, preotul, numai
dacă a pus mâna pe cap și a zis: „Dumnezeu să te ierte”, păcatele mele s-au ridicat. Iar dacă nu
m-am dus cu căință și cu pregătire cuvenită la cel mai iscusit duhovnic, și n-am știut să mă
mărturisesc curat, să descopăr toate păcatele mele, să primesc canon pentru ele și să le părăsesc,
pot să fac o mie de dezlegări, că păcatul, otrava, a rămas tot în mine. De aceea folosul, valoarea
cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ține de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfințenia,
cu toată convingerea în fața lui Dumnezeu - că, atunci când mă duc în fața preotului, înaintea lui
Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor -, trebuie să-i spun toate păcatele mele.
Altfel crezi că în ziua judecății preotul poate să-ți ajute ceva, dacă n-ai spus drept? Doamne
ferește! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut vreo
rezervă și ai ținut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite. Așa spun Sfinții Părinți, pentru
că ai crezut că Dumnezeu nu știe ce ai făcut tu.
Condițiile spovedaniei
Iată care sunt condițiile pe care trebuie să le împlinească spovedania:
 Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie

înaintea preotului, mă duc în fața lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziuă judecății
el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer.
Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie și i-am spus toate și preotul mi-a făcut dezlegare cu
mâinile pe cap, eu sunt dezlegat.
 Spovedania trebuie să fie completă și să nu se ascundă nimic din cele făptuite, cum am spus mai
înainte. Ai auzit ce spune Sfântul Apostol Pavel? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât
toată sabia cea cu două tăișuri și străbate până la despărțitura trupului de a duhului, cea mai
înaltă unire între om și Dumnezeu.
 Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, care zice: și din voia mea
mă voi mărturisi Lui;
 Spovedania trebuie să fie făcută cu umilință, căci inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va
urgisi;
 Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo
altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne învinuim și să
ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: „A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea
lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.
 Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul, spune cum ai făcut toate, fără
rușine. Isus Sirah spune: „Este rușine care aduce păcat și este rușine care aduce slavă și har”.
Rușinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scutește pe tine de rușinea aceea pe care o vom
suferi cu toții la ziuă cea înfricoșată a Judecății lui Dumnezeu.
 Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai
păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, și să voim mai bine a muri de mii de ori decât a
mai păcătui de acum înainte cu voința noastră. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Nu se folosește de
mărturisire, nici se mărturisește, cel ce zice la spovedanie numai că a greșit, însă rămâne iarăși în
păcat și nu-l urăște”. Toată pocăința ta întru aceasta constă, adică să te hotărăști a-ți schimba
viața.
Când mă duc la mărturisire cu părere de rău și cu pocăință, și îmi cunosc greșalele, îi spun
preotului câte țin eu minte. Dar ca să ții minte și să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu
ochii legați la preot, că diavolul îți ia mintea și uiți. Cu o săptămână sau două înainte, stai într-o
cameră liniștită, ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie până în ziua spovedaniei.
Ce păcate am eu pe conștiință, de când eram copil mic, când eram de cinci ani, când eram de
șapte ani, când eram în clasa întâi la școală, când eram în clasa a doua, când eram într-a noua,
când eram fată mare, înainte de căsătorie, sau după căsătorie, când eram militar, când eram
flăcău. Scrie, că și diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău pe umărul stâng, care scrie
tot, și îngerul cel bun pe umărul drept, care scrie și el faptele cele bune ale omului.
Și atunci uite ce-i. Știi că nimic necurat nu va intra întru Împărăția cerurilor? De aceea, cel mai
mare bine pe care poți să-l faci unui om, este acesta. Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine,
tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, cine a slăbit de boală și se
apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci preotul repede. Nu doctorul.
Doctorul este un bolovan de pământ ca și tine! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ați auzit în
Evanghelie? Ce veți lega voi pe pământ, va fi legat și în ceruri și ce veți dezlega voi pe pământ,
va fi dezlegat și în ceruri! Dacă ai reușit să-l spovedești curat înainte de moarte, i-ai salvat
sufletul. Când se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dacă le-a dezlegat preotul aici, Duhul
Sfânt a șters tot de pe tabelele lor. Crăpă, mor de ciudă diavolii: „Ia uită-te, domnule! L-am avut
în mână!” Duhul Sfânt i-a șters păcatele. Această putere le-a dat Dumnezeu preoților, că dacă nu
dădea Dumnezeu această putere preoților, nimeni din oameni nu s-ar fi mântuit. Dar Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul și pământul, a știut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a înviat Hristos
această putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli? A suflat asupra lor și le-a zis: Luați
Duh Sfânt; cărora le veți ține păcatele, ținute vor fi și cărora le veți ierta, iertate vor fi și orice
veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și în cer... Ce, fraților, voi nu ați citit? Nu ați auzit
Evanghelia? Deci, când vezi că ești bolnav de moarte, nu alerga la doctor, că poate te omoară
acela și mori nemărturisit. Întâi spovedește-te și apoi du-te și la doctor, dacă este cazul, dar tu să
fii mărturisit. Dacă ai murit, gata, te-ai ușurat! Că vei muri în mâinile doctorului, că vei muri
acasă, tu să fii mărturisit. Însă întâi doctorul sufletelor, că el te va scoate din iad. Așa. Și nu te
gândi că n-are dar.
Canonul
După o spovedanie curată, trebuie să primim un canon, pe care trebuie să-l ținem. Cel ce se
spovedește are mare datorie de a-și face canonul dat pentru a scăpa de chinul cel veșnic al
iadului. Vedem în Sfânta Scriptură că prin canon s-au curățit toți cei ce au păcătuit înaintea
Domnului. Altfel, cel ce a primit canon și nu-l face, nu se poate curăți de lepra păcatului și nici
sufletul său nu este slobozit din robia dracilor. Este bine știut că cel ce se pocăiește cu adevărat,
nu numai că primește canonul dat de duhovnicul său, ci singur cere mai mult canon, știind că ori
aici vremelnic, ori dincolo veșnic, păcătoșii trebuie să-și facă canonul.
Iar canonul să fie după măsura puterii fiecăruia. Ai auzit ce spune Sfântul Marcu Ascetul? „Câtă
deosebire are arama de fier și fierul de găteje - adică de vreascuri -, atâta deosebire este între un
trup și altul”. Altul este din fire sănătos și tare și poate să postească și să nu mănânce până seara;
iar altul, săracul, dacă n-a mâncat de două - trei ori pe zi, cade. În toate acestea se caută scopul.
De aceea dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune.
Tu crezi că pe dracul îl întreci la fugă? El într-o clipă este la marginea pământului. Numai cu asta
îl întreci: dacă te smerești și te socotești a fi praf și cenușă și păcătos și neputincios și nevrednic
de a trăi pe pământ. Numai de smerenie se teme diavolul! De alta nu se teme el. Poți să fii tu
nevoitor cât îi lumea, dacă nu știi să ceri iertare, ești batjocorit de diavoli.
De aceea, fraților, să ne ajute mila Domnului să câștigam oleacă de smerenie și dreaptă

socoteală, fiindcă în lumea aceasta sunt curse și ispite și fel de fel de nedumeriri pământești și
duhovnicești. Dar să avem în toate dreaptă socoteală. Că pădurea nu se teme de cel ce încarcă o
dată mult pe o căruță. Știe că mai la vale se rupe osia și se strică carul. Ea se teme de acela care
ia câte un lemnișor și-l duce acasă. Așa și vrăjmașul, nu se teme de cel care începe cu multă
nevoință, că obosește și rămâne. Ci, se teme de cel care ia câte oleacă așa, încet, încet. Sfântul
Teodosie spune: „De lucrezi câte puțin, câte puțin se îmbogățește cineva și la cele trupești și la
cele duhovnicești!”. Câte oleacă! Așa să luați fapta bună, câte oleacă și să vă pară rău că n-ați
făcut mai mult.
Spovedania generală
- Când se face spovedania generală? au întrebat unii credincioși.
- O dată pe an trebuie să faci spovedania generală, din mică copilărie. Sfântul Nicodim
Aghioritul spune: O dată pe an, în Postul Mare, este bine sa faci spovedania generală. Știi de ce?
Pentru smerenie. Te ajută mult să-ți aduci aminte păcatele. Eu mă mărturisesc, dar dracul mă
face să uit păcatele mele cu care am mâniat pe Dumnezeu.
Dar eu, când fac spovedania generală, mi le face îngerul cât muntele în fața mea. „Vezi cine
ești?” Smerenia! Și atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, când noi ne smerim din
adâncul sufletului.
- Dar ce încredere avem că ni s-au iertat toate păcatele prin spovedanie?
- Dar dumneata dacă ai spălat o rufă bine, curată, și dacă se mai murdărește, nu o mai speli din
nou? Nu pui sodă și leșie și o pui la uscat? Precum cămașa trebuie spălată, așa și sufletul trebuie
spălat mereu prin deasă spovedanie.
Spovedania deasă
Dar Sfinții părinți și mai ales Sfântul Nicodim Aghioritul avea o învățătură pentru duhovnic:
„Sfătuiește-i, o! duhovnice, la spovedanie deasă și curată pe toți”. O dată în an se face
spovedania generală din nou. Și asta-i pentru smerenie și pentru ca omul să nu uite neputințele
lui, cu care a supărat pe Dumnezeu. Așa este.
De aceea trebuie să ne pocăim, să ne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv și de
bun, că nu mai ține minte răul ce-am făcut, dacă noi ne întoarcem din toată inima și ne
mărturisim. Ați văzut ce spune proorocul Isaia: Întoarceți-vă către Mine și Mă voi întoarce către
voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada vă voi albi, și de vor fi
ca roșeala, ca luna le voi face albe și nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.
În bunătatea Lui cea fără margini, El știe neputința noastră, că greșim cu voie și fără voie, cu
știință și cu neștiință. Nu este clipă când nu greșim înaintea Domnului. Dar nimeni nu știe firea
omului mai mult ca Dumnezeu, căci El ne-a făcut din nimic.
De aceea, cum ne întoarcem către El cu lacrimi, cu părere de rău, cu spovedanie curată, ne și

iartă. Cine are păcate mai grele trebuie să facă oleacă de canon, că Dumnezeu totdeauna este gata
să ne primească și să ne ierte, căci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a făcut pe Hristos să coboare din cer, decât mila Lui, dragostea Lui pentru oameni.
I-a fost milă de neamul omenesc. Că atât de multă dragoste are față de neamul omenesc, încât
auzi ce spune Sfântul Ioan Evanghelistul: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul
născut, Fiul Său, L-a trimis în lume să mântuiască neamul omenesc.
A venit Mântuitorul Iisus Hristos, nu numai să ne învețe ce trebuie să facem, ci pentru ca să

sufere pentru noi suferințe, batjocuri, scuipări, bătăi și moarte pe Cruce, pentru ca să scoată
neamul lui Adam din iad, care stătea acolo de 5508 ani, cât au fost, de la primul Adam, până la
venirea Noului Adam - Hristos.
Deci, să avem către Dumnezeu inimă de fiu, și să-L iubim din toată inima. Iar când am greșit
ceva, îndată să cerem iertare și să alergăm la mărturisire, ca să-L împăcăm pe Dumnezeu, căci l-
am supărat, că Domnul niciodată nu ține minte răul. Dacă vede că ne-am întors, se întoarce și El
către noi.
Să avem către noi inimă de judecător. Adică cum? Să ne judecăm. Oare, ce gândim noi îi place
lui Dumnezeu? Ce vorbim noi oare îi place lui Dumnezeu? Ce fac eu acum oare îi place lui
Dumnezeu? Și îndată conștiința ne spune da sau nu. Căci de se va judeca omul pe sine, nu va
cădea în judecata lui Dumnezeu! Să ne facem judecători noi înșine: Măi, aceasta nu-i bun ce fac,
aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intenționez eu să fac!
Către aproapele să avem inimă de mamă. Ai văzut o mamă bună? Chiar dacă are copii mai mulți
și dacă unul o supără, o necăjește în fel și chip, ea are milă de toți. Dacă vede că un copil de-al ei
a căzut în apă și se îneacă, sau în foc, și strigă: „Mamă, nu mă lăsa!”, ea uită tot. Uită că a
supărat-o și se duce către dânsul și-l scapă, chiar cu riscul vieții. Că așa este mama! Adevărata
mamă nu mai ține minte răul. Atât iubește pe copii. Iată, așa trebuie să avem și noi inima noastră
față de toți. Să ne fie milă de toți, și de străini și de ai noștri. Așa cere Dumnezeu în Sfânta
Evanghelie. N-ai văzut cloșca? Are atâția pui și dacă i-ai luat numai unul, iți sare în cap, măcar
că are mulți. Așa și mama cea bună își pune sufletul pentru copii. Această inimă de mamă o cere
Dumnezeu de la noi. S-o avem față de toți. Când a fi unul, care chiar de ne-a făcut rău, chiar de
ne-a supărat, însă când îl vom vedea că este la necaz, să sărim să-l ajutăm, ca să vadă el că noi
avem dragoste și nu ținem minte răul pe care ni l-a făcut el. Numai așa vom fi fii ai lui
Dumnezeu după dar.
Folosul desei spovedanii
Acum să spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus în lume Taina aceasta a Spovedaniei, că dacă n-ar fi fost aceasta
după botez, nimeni nu s-ar putea mântui. Cine reușește să facă o spovedanie curată, reușește să
facă al doilea Botez; după cum ați văzut că zice preotul la moliftă: „De vreme ce cu al doilea
botez te-ai botezat, după rânduiala tainelor creștinești”. Dar spovedania, fiind o spălare sau un
botez duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi, este o taină prin care se iartă păcatele
omului prin dezlegare de la duhovnic și este bine să se facă cât mai des.
Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur zice așa în cartea care se numește Puțul sau Fântâna
pe românește: „De este cu putință, o, creștine, și în fiecare ceas să te mărturisești la duhovnic”.
De ce? Pentru că nu este clipă și minut când nu greșim lui Dumnezeu. Deci, dacă greșim în
fiecare clipă lui Dumnezeu, este prea de nevoie să se facă deasă spovedanie, să spălăm sufletul
prin mărturisire curată cu căință și canon, pentru că se înnegrește haina sufletului nostru cea
curățită la Botez, prin tot felul de păcate, din ceas în ceas și din minut în minut.
În vremea veche a creștinismului patristic, creștinii se mărturiseau în fiecare zi la duhovnici. Dar

pe vremea aceea se și împărtășeau în fiecare zi, cum arată la Fapte: ...și erau toți în biserică, când
s-a întemeiat Biserica, și stăruiau în învățătura Apostolilor și în împărtășire, în frângerea pîinii și
în rugăciune. ... iar toți cei ce credeau erau laolaltă și toate le aveau de obște. Astfel s-a întemeiat
prima obște apostolică. Toate le dădeau Bisericii și pe ei înșiși se dădeau lui Hristos. Pe vremea
aceea, după terminarea slujbei, și masa se dădea în biserică, mesele agape. Mai târziu s-au scos
în pridvorul bisericii și pe urmă acasă la creștini, fiind binecuvântate de Sfinții Apostoli.
Spovedania se făcea la început în fiecare zi. Mai târziu oamenii, rărind cu Sfânta Împărtășanie,
au rărit-o și cu Sfânta Spovedanie. Și vedeți acum de-abia se mai spovedesc în cele patru posturi.
Atâta s-a răcit credința și evlavia, mai ales față de Spovedanie, și chiar de împărtășirea cu
Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos și putere de creștere duhovnicească a sufletelor
noastre prin harul Duhului Sfânt, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii.
Foloasele desei spovedanii sunt cinci.

Primul folos al desei spovedanii
Primul folos al desei spovedanii, este acela că păcatul nu prinde rădăcini în noi și se strică din
suflet cuibul satanei. Diavolul, văzând că te spovedești des, te căiești, te rogi și-l pârăști mereu,
zice așa: „Degeaba mă ostenesc cu dânsul, că se duce mereu la preot și se spovedește, și-l
dezleagă, și eu nu câștig nimic. Mai bine mă duc la cei care dorm, care n-au grijă de mântuire,
care nu se spovedesc cu anii, că aceia nu mi se mai împotrivesc!”.
Cine se spovedește des, știe ce a greșit, că ține minte. Dacă nu s-a spovedit de câteva zile: „Măi,
ce-am făcut?”. El îndată își aduce aminte, iar dacă lasă să treacă o lună sau două sau poate și un
an, de unde să țină el minte?
Că într-o zi dacă s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva într-un unghi de casă, într-un colț și
pândește-ți gândurile tale numai timp de două ceasuri, să vezi în câte feluri umblă mintea. Și la
câte păcate se duce dacă n-o strunești cu rugăciunea și cu frica de Dumnezeu. Dar într-o zi sau
două? Dar umblând în societate cu lumea și vorbind cu lumea și văzând și auzind, cât se încarcă
sufletul nostru pe conștiință în fiecare ceas?
Deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Și să țineți minte că prin mărturisire deasă,
păcatele nu pot prinde rădăcini adânci în inima celui ce se mărturisește.
Al doilea folos al desei spovedanii
Al doilea folos al desei spovedanii este că omul ține minte ușor greșelile făcute de la ultima
spovedanie, pe când cel ce se mărturisește rar, cu anevoie poate să-și aducă aminte de toate câte
a făcut. Astfel, multe din păcate rămân nespovedite și, prin urmare, neiertate. Pentru aceea
diavolul i le aduce aminte în ceasul morții, dar fără de folos, căci i se leagă limba și nu le mai
poate mărturisi.
Vai de acela care se duce la mărturisire și spune o seamă de păcate și o seamă nu le spune; sau le
spune și pe acelea, dar nu sincer cum le-a făcut. Caută cuvinte de acoperire; așa de ici de colo,
crede el că poate minți pe Dumnezeu, că nu știe Dumnezeu cum s-a făcut păcatul și în ce fel? El
crede că trebuie să-i spună duhovnicului câteva păcate și, dacă l-a dezlegat, este iertat.
Duhovnicul dezleagă numai ce aude; celelalte păcate rămân legate, că acela n-a fost sincer și
nicidecum nu reușește să se ușureze. Deci a doua pricină ca spovedania să fie bună, trebuie să fie
sinceră și curată. Tot ce ține minte omul să spună, că nu-i spune preotului. Preotul e un om de
țărână ca și noi. El a primit puterea de a lega și dezlega păcatele, prin lucrarea Duhului Sfânt.
Al treilea folos al desei spovedanii
Al treilea folos al celui ce se mărturisește des, chiar dacă i s-ar întâmpla să cadă în păcat de
moarte, îndată aleargă și se mărturisește și intră în harul lui Dumnezeu, și nu suferă să aibă pe
conștiință greutatea păcatului, fiind deprins a se curăți des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii
Al patrulea folos al desei spovedanii este că pe unul ca acesta, îl află moartea curățit și în harul
lui Dumnezeu, având mare nădejde de mântuire. După mărturia Sfântului Vasile cel Mare,
diavolul merge totdeauna la moartea drepților și a păcătoșilor, căutând să afle pe om în păcate
spre a-i lua sufletul. La cei ce se mărturisesc des și curat nu poate afla nimic, deoarece s-au
mărturisit luând dezlegare pentru păcate.
Al cincilea folos al desei spovedanii
Al cincilea folos al desei spovedanii este că unul ca acesta se oprește și se înfrânează de la

păcate, aducându-și aminte că după puține zile se va mărturisi din nou și va primi canon de la
duhovnic, acesta mustrându-l pentru cele făcute. Acesta care se spovedește des, când își aduce
aminte de rușinea ce-o s-o aibă de la duhovnic, de canonul pe care o să-l primească, se oprește
de la păcat. Omul are atâta putere împotriva păcatului, că toți diavolii din iad, dacă ar veni, n-au
ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul; căci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, să
biruiască ispitele diavolilor. Dacă n-aș avea puterea aceasta, n-ar fi iad, nici pedeapsă pentru
păcat. Voi nu auziți în Psaltire ce spune Duhul Sfânt? Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai
încununat pe noi. Și iarăși spune Solomon: Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lăsat în mâna sfatului
său.
Dacă vrea să facă păcatul, îl face, dacă nu, nu. Diavolul numai îi dă în gând, iar el dacă este prost
și se amăgește, îl face. Poți să spui tu în ziua judecății: „Doamne, diavolul m-a dus la crâșmă,
diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la beție, diavolul
la avort, la toate!” Iar diavolul va spune atunci: „Doamne, să-mi arate martori, că m-a văzut când
îl duceam de mână la crâșmă, la desfrâu sau la avort!”. Apoi va zice omului: „Vezi că ești prost?
Eu ți-am dat în gând să faci păcatul. Dacă ai fost prost, te-ai dus tu singur! Nu te-am dus eu de
mână! Dacă m-ai ascultat ești al meu!”.
Deci prin deasa spovedanie se strică cuibul satanei. Ai văzut cocostârcul? Face cuib pe casă la
tine; și-i o pasăre foarte fină. Dacă i-ai stricat cuibul o dată, de două ori, nu-ți mai vine acolo.
Știe că-i ești dușman. Așa și noi, dacă-i stricăm cuibul satanei, el nu mai vine repede. Și acesta
este un om care ține sufletul curat, că nu poate suferi păcatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este îndoit. Mai întâi că stricăm cuibul satanei din
suflet și al doilea că nu ne găsește moartea nespovediți.
Cel ce are obicei să se mărturisească des, nu lasă rugina păcatului să se prindă de mintea și inima
lui; cine își plivește ogorul lui des, simte când încolțește păcatul și îndată îl smulge din suflet
prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l găseşte nepregătit.
Uite, acum un părinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit
după îndreptarul de spovedanie pe care îl au duhovnicii, s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, iar
peste câteva zile s-a dus la Domnul, zicând rugăciuni. Acest suflet, deși s-a dus repede, era
pregătit. A fost om înțelept. Dar noi ce zicem? „Lasă că m-oi spovedi la anul!”. Nu! Să nu
amânăm, că nu știm când ne cheamă Hristos! Părintele Natanail n-a știut că moare. Dar îngerul
Domnului l-a ajutat, fiindcă el avea obicei în fiecare săptămână să vină la mărturisit. Nu a avut
când să se strângă răutatea, că au fost dezlegate la spovedanie toate păcatele, până și cele mai
mici.
Să nu credeți dumneavoastră că păcatele mici nu sunt grave! Și pe acelea trebuie să le

mărturisim, că auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăția cerurilor.
Sursă
 Ne vorbește părintele Cleopa - Vol. 2
Categorii:
 Îmbunătăţire
 Sfinte Taine
Categorii > Liturgică

Categorii > OrthodoxWiki > Îmbunătăţire
Categorii > Spiritualitate
Categorii > Teologie > Sfinte Taine
 Creare cont / Autentificare
 Pagină
 Discuție
 Lectură
 Sursă pagină
 Pagina principală
 Portalul comunității
 Cafenea
 Schimbări recente
 Pagină aleatorie
Donate
Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs
Trusa de unelte
În alte limbi
 Ελληνικά
 English
 Français
 Русский
 Ultima modificare efectuată la 08:16, 1 mai 2013.

 Pagina a fost vizitată de 9.952 de ori.
 [1 utilizator care urmăresc]
 Conținutul este disponibil sub C
SFANTA SPOVEDANIE
In cele ce urmeaza, m-am gandit sa vorbesc cate ceva despre taina Sfintei Spovedanii.
Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania pacatelor.
Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii mai putin, si nimeni nu
este fara de pacat.
Acest lucru ni-l arata Sfanta Scriptura care zice : Toti multe gresim. Iar de vom zice ca pacat nu avem,
pe noi insine ne inselam si adevarul nu este in noi; iar daca ne vom marturisi pacatele, credincios si
drept este Dumnezeu, ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata intinaciunea si
nedreptatea.
Daca mi-am marturisit cu cainta si cu pregatire cuvenita si m-am spovedit curat, preotul, numai daca a
pus mana pe cap si a zis : " Dumnezeu sa te ierte ", pacatele mele s-au ridicat.
Iar daca nu m-am dus cu cainta si cu pregatire cuvenita la cel mai iscusit duhovnic, si n-am stiut sa ma
marturisesc curat, sa descopar toate pacatele mele, sa primesc canon pentru ele si sa le parasesc, pot sa
fac o mie de dezlegari, ca pacatul, otrava, a ramas tot in mine, de nu m-am dus pregatit.
De aceea folosul, valoarea cea scumpa a Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de mine. Eu, daca ma duc
cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu - ca, atunci cand ma duc in fata preotului,
inaintea lui Dumnezeu ma duc, ca preotul este numai un martor -, trebuie sa-i spun toate pacatele mele.
Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-ai spus drept ? Doamne fereste !
Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat ce i-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut
vreun pacat nespus, toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut ca
Dumnezeu nu stie ce ai facut tu.
Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania :
1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea
preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate
spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am
dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai
inainte. Ai auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata
sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire
intre om si Dumnezeu.
3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma
voi marturisi Lui;
4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;
5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta
zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim,
cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar
nu dintr-a altuia ".
6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine.
Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har.
Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi
cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu.
7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui,
ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de
acum inainte cu vointa noastra.
Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de marturisire, nici se marturiseste, cel ce zice la
spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta
consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata.
Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate
tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca
diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si
scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei.
Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani,
cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare,
inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau.
Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel
bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului.
Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor ? De aceea, cel mai mare
bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama
sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu
se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de
pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voi pe
pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri !
Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul
care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor
de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta
putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din
oameni nu s-ar fi mantuit.
Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat
Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati
Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti
dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ?
Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori
nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca
ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa
intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar.
Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-l tinem. Cel ce se spovedeste
are mare datorie de a-si face canonul dat pentru a scapa de chinul cel vesnic al iadului.
Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon s-au curatit toti cei ce au pacatuit inaintea Domnului. Altfel, cel
ce a primit canon si nu-l face, nu se poate curati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din
robia dracilor.
Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau,
ci singur cere mai mult canon, stiind ca ori aici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca
canonul.
Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune Sfantul Marcu Ascetul ? " Cata
deosebire are arama de fier si fierul de gateje - adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si
altul ". Altul este din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance pana seara; iar altul,
saracul, daca n-a mancat de doua - trei ori pe zi, cade jos. In toate acestea se cauta scopul. De aceea
dreapta socoteala este imparateasa faptelor bune.
Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga ? El intr-o clipa este la marginea pamantului. Numai cu asta il intreci
: daca te smeresti si te socotesti a fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe
pamant. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Poti sa fii tu nevoitor cat ii
lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocorit de diavoli.
De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie si dreapta socoteala,
fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de fel de nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa
avem in toate dreapta socoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta. Stie
ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela care ia cate un lemnisor si-l duce acasa.
Asa si vrajmasul, nu se teme de cel care incepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de
cel care ia cate oleaca asa, incet, incet.
Sfantul Teodosie spune : " De lucrezi cate putin, cate putin se imbogateste cineva si la cele trupesti si la
cele duhovnicesti !". Cate oleaca ! Asa sa luati fapta buna, cate oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai
mult.
- Cand se face spovedania generala ? au intrebat unii credinciosi.
- O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. Sfantul Nicodim Aghioritul spune : O
data pe an, in Postul Mare, este bine sa faci spovedania generala. Stii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta
mult sa-ti aduci aminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cu care am
maniat pe Dumnezeu.
Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fata mea. " Vezi cine esti ? "
Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului.
- Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie ?
- Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste, nu o mai speli din nou ? Nu
pui soda si lesie si o pui la uscat ? Precum camasa trebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat mereu
prin deasa spovedanie.
dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invatatura pentru duhovnic : " Sfatuieste-i,
o! duhovnice, la spovedanie deasa si curata pe toti ". O data in an se face spovedania generala din nou.
Si asta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care a suparat pe Dumnezeu.
Asa este.
De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat de milostiv si de bun,ca nu
mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcem din toata inima si ne marturisim.
Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voi intoarce catre voi, fiii oamenilor.
De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea, ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi
face albe si nu voi mai pomeni cele dintai ale voastre.
In bunatatea Lui cea fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voie si fara voie, cu stiinta si cu
nestiinta. Nu este clipa cand nu gresim inaintea Domnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca
Dumnezeu, caci El ne-a facut din nimic.
De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedanie curata, ne si iarta. Cine
are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca
si sa ne ierte, caci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a fost
mila de neamul omenesc. Ca atat de multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune
Sfantul Ioan Evanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut, Fiul Sau, L-a
trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc.
A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem, ci pentru ca sa sufere
pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai si moarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam
din iad, care statea acolo de 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam -
Hristos.
Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim din toata inima. Iar cand am gresit ceva, indata
sa cerem iertare si sa alergam la marturisire, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca
Domnul niciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catre noi.
Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum ? Sa ne judecam. Oare, ce gandim noi ii place lui
Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare ii place lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu ?
Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nu va cadea in judecata lui
Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : " Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce
vorbesc; aceasta nu-i bun ce intentionez eu sa fac ! "
Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna ? Chiar daca are copii mai multi si daca
unul o supara, o nacajeste in fel si chip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa
si se ineaca, sau in foc, si striga : " Mama, nu ma lasa ! ", ea uita tot. Uita ca a suparat-o si se duce catre
dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii.
Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pe copii. Iata, asa trebuie sa
avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fie mila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere
Dumnezeu in Sfanta Evanghelie.
N-ai vazut closca ? Are atati apui si daca i-ai luat numai unul, iti sare in cap, macar ca are multi. Asa si
mama cea buna isi pune sufletul pentru copii. Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o
avem fata de toti. Cand a fi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vom
vedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avem dragoste si nu tinem minte raul pe
care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fii ai lui Dumnezeu dupa dar.
FOLOSUL DESEI SPOVEDANII
Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fi fost aceasta dupa botez,
nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca o spovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez;
dupa cum ati vazut ca zice preotul la molifta : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa
randuiala tainelor crestinesti ".
Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprinde patru parti.
Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rau si sa planga pentru pacatul prin care a
suparat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.
A treia este facerea canonului, prin hotararea in fata preotului ca-l va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor, prin punerea mainilor preotului pe
capul credinciosului. Acesta, dupa canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei,
adica venirea Duhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheia taina Sfintei
Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celui ce se marturiseste, dupa cum arhiereul
pune mana pe capul diaconului sau al preotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune
apostolica.
Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletul care s-a spovedit.
Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupa Botezul cel dintai, este o
taina prin care se iarta pacatele omului prin dezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.
Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice asa in cartea care se numeste " Putul " sau " Fantana " pe
romaneste : " De este cu putinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic ".
de ce ? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci, daca gresim in fiecare clipa
lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasa spovedanie, sa spalam sufletul prin marturisire
curata cu cainta si canon, pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin tot
felul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut.
In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecare zi la duhovnici. Dar pe
vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum arata la Fapte : ... si erau toti in biserica, cand s-a
intemeiat Biserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in
rugaciune. ... iar toti cei ce credeau erau laolalta si toate le aveau de obste.
Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica.
Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremea aceea, dupa terminarea slujbei, si
masa se dadea in biserica, mesele agape. Mai tarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la
crestini, fiind binecuvantate de Sfintii Apostoli.
Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cu Sfanta Impartasanie, au rarit-o
si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abia se mai spovedesc in cel;e patru posturi. Atata s-a racit
credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc
cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant,
care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii.
Foloasele desei spovedanii sunt cinci.
Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet
cuibul satanei.
Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa : " Degeaba ma
ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai
bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se
mai impotrivesc !".
Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spovedit de cateva zile : " Mai, ce-am
facut ?". El indata isi aduce aminte, iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa
tina el minte ?
Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa, intr-un colt si pandeste-ti
gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa vezi in cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce
daca n-o strunesti cu rugaciunea si cu frica de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua ? Dar umbland in
societate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarca sufletul nostru pe constiinta in
fiecare ceas ?
deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prin marturisire deasa, pacatele nu
pot prinde radacini adanci in inima celui ce se marturiseste.
Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima
spovedanie, pe cand cel ce se marturiseste rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a
facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le
aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi.
Vai de acela care se duce la marturisire si spune o seama de pacate si o seama nu le spune; sau le
spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cauta cuvinte de acoperire; asa de ici de colo, crede el
ca poate minti pe Dumnezeu, ca nu stie Dumnezeu cum s-a facut pacatul si in ce fel ? El crede ca trebuie
sa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat.
Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate raman legate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum
nu reuseste sa se usureze. Deci a doua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata.
Tot ce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de tarana ca si noi. El a primit
puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrarea Duhului Sfant.
Al treilea folos al celui ce se marturiseste des, chiar daca i s-ar intampla sa cada in pacat de moarte,
indata alearga si se marturiseste si intra in harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta
greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta, il afl amoartea curatit si in harul lui
Dumnezeu, avand mare nadejde de mantuire.
Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor,
cautand sa afle pe om in pacate spre a-i lua sufletul.
La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru
pacate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate,
aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta
mustrandu-l pentru cele facute.
Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aiba de la duhovnic, de canonul
pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat. Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti
diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere
mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor.
Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nu auziti in Psaltire ce spune
Duhul Sfant ? Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon :
Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau.
Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand, iar el daca este prost si se
amageste, il face. Poti sa spui tu in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a
dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolul la avort, la toate ! "
Iar diavolul vas pune atunci : " Doamne, sa-m i arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la
crasma, la desfrau sau la avort !".
Apoi va zice omului : " Vezi ca esti prost ? Eu ti-am dat in gand sa faci pacatul. Daca ai fost prost, te-ai
dus tu singur ! Nu te-am dus eu de man ! Daca m-ai ascultat esti al meu !".
Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul ? Face cuib pe casa la tine; si-i o
pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman.
Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om care tine sufletul
curat, ca nu poate suferi pacatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricam cuibul satanei din suflet si al
doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti.
Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui;
cine isi pliveste ogorul lui des, simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin
spovedanie. Pe acel amoartea nu-l gaseste nepregatit.
Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit dupa
indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii, s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva
zile s-a dus la Domnul, zicand rugaciuni.
Acest suflet, desi s-a dus repede, era pregatit. A fost om intelept. Dar noi ce zicem ? " Lasa ca m-oi
spovedi la anul !". Nu ! Sa nu amanam, ca nu stim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut
ca moare. Dar ingerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana sa vina la
marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegate la spovedanie toate pacatele,
pana si cele mai mici.
Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe acelea trebuie sa le marturisim, ca
auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra intru imparatia cerurilor.
SA NU JUDECAM PREOTII !
In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa

vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori,
doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a
aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.
Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un
moment dat, se ridica o doamna si spune :
- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !
- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?
- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un
sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot
pune in acelasi cantar.
- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie
sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu
pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.
- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.
- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata
pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este
numai a deschide gura, si harul lucreaza ".
De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui
Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la
hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea
harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca
cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga
aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).
Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce
a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului
nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut
carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui
Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).
Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca
nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu
daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu
l-am facut.
Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca
ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are
la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai
administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca
preot se va judeca.
Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur
si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat
aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.
Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care
este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.
Cum putem sa nu judecam ?
daca nu suntem de accord cu anumite lucruri pe care le fac unii oameni si spunem asta cu voce
tare asta inseamna ca judecam? una e sa judeci, una e sa nu fii de accord cu cineva ... sau e
acelasi lucru ?
adica daca cineva isi exprima propria parere cu voce tare inseamna ca judeca ? sau sa ne abtinem
de la a avea pareri proprii sau de la a le spune cu voce tare ? in ce conditii se poate spune ca
judecam ?
#2
11.10.2011, 11:03:32
windorin Religia: Ortodox
Este nevoie de discernamant.

Uneori se cade sa vorbim, alteori se cade sa pastram tacerea.
Judecata incepe acolo unde se sfarseste dragostea.

Una este sa apreciem cu un cuvant, iar alta e sa judecam.
Putem vorbi despre bune si rele, fara a judeca, precum putem sa tacem, judecand.
Judecata este ceva ce tine de inima noastra, de dragostea pe care o avem sau nu fata de cel de
langa noi.
O buna cale spre a nu judeca este a pastra tacerea, mai ales in momente de ispita si de
nemultumire.
"Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele." (Psalm 140, 3)
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea
dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da
socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
#3
11.10.2011, 12:52:25
aky9751 Locaţie: capitala
Junior Member Religia: Ortodox
Mesaje: 5
parerea mea...
Granita dintre cele doua notiuni e foarte "plapanda" si cuvintele trebuiesc alese cu maaare grija
....
#4
11.10.2011, 13:14:01
oana72 Mesaje: n/a
Guest
A judeca este firescul ratiunii si nimeni nu cere sa ne indobitocim renuntand la judecata.

Osandirea este rea, nu judecarea.
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând
argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A
aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se)
critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de
judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊
Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în
proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare.
#5
11.10.2011, 13:17:24
spre_rasarit
Religia: Ortodox
Banned
Mesaje: 545
Daca judeci, judeca comportamentul nu imaginea si chipul lui Dumnezeu.
Nu zi Imaginea si chipul lui Dumnezeu e asa si asa. Zi fapta aceasta e asa si asa.
#6
11.10.2011, 19:21:02
Citat:
În prealabil postat de spre_rasarit

Daca judeci, judeca comportamentul nu imaginea si chipul lui Dumnezeu.
Nu zi Imaginea si chipul lui Dumnezeu e asa si asa. Zi fapta aceasta e asa si asa.
sau altel spus "Cu oamenii să te împaci dar cu păcatele să te cerţi."
#7
11.10.2011, 19:28:16
Citat:
În prealabil postat de windorin

Este nevoie de discernamant.
Uneori se cade sa vorbim, alteori se cade sa pastram tacerea.
Judecata incepe acolo unde se sfarseste dragostea.

Una este sa apreciem cu un cuvant, iar alta e sa judecam.
Putem vorbi despre bune si rele, fara a judeca, precum putem sa tacem, judecand.
Judecata este ceva ce tine de inima noastra, de dragostea pe care o avem sau nu fata de cel de
langa noi.
O buna cale spre a nu judeca este a pastra tacerea, mai ales in momente de ispita si de
nemultumire.
"Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele." (Psalm 140, 3)
subscriu...
#8
11.10.2011, 19:43:11
Mihnea Dragomir Locaţie: Ţinuturile Loirei, Franţa
Senior Member Religia: Catolic
Mesaje: 5.448
Citat:
În prealabil postat de oana72

A judeca este firescul ratiunii si nimeni nu cere sa ne indobitocim renuntand la judecata.
Osandirea este rea, nu judecarea.
Aceasta este esenţa răspunsului la chestiunea ridicată.
Adesea vedem şi auzim porunca "să nu judeci" în context impropriu. Folosită ca replică tăioasă.
Adică cum, vii dumneata să îmi spui că am băut cam mult şi e cazul să mă culc ? Să nu
îndrăzneşti să mă judeci ! Eşti de părere că fac rău că mă culc cu asistenta mea pe birou în timp
ce nevastă-mea stă acasă şi calcă rufele copiilor ? Păi eşti împotriva lui Isus, Care ţi-a spus să nu
mă judeci ! Mă sfătuieşti să fiu mai puţin pizmaş ? Păi ia vezi-ţi de bârna din ochiul dumitale !
Nu mă judeca !
În realitate, ceea ce Domnul ne interzice prin porunca "să nu judeci" nu este aceea de a face
judecăţi morale, ci de a judeca starea sufletului cuiva. Este foarte bine să-i spunem fratelui nostru
când credem că greşeşte, dacă acest lucru i-ar fi spre îndreptare. Dar starea sufletului său, adică
dacă este în stare de graţie sfinţitoare sau în stare căzută, nu avem de unde să o cunoaştem:
numai acest fel de judecată este rezervată Fiului şi, într-o anumită măsură, duhovnicului în cadru
sacramental, prin gura căruia Dumnezeu ne vorbeşte.
Noi ştim doar despre puţini oameni că s-au mântuit cu certitudine: sunt sfinţii pe care Biserica ni-
i propune ca exemple. Despre un singur om ştim cu siguranţă că a fost damnat: fiul pierzării,
fiindcă ştim asta de la Isus. (Unii teologi spun că, de fapt, nici despre el nu ştim sigur, fiindcă
Isus se referă la starea sufletului aceluia la un moment dat, ceea ce nu ar exclude o eventuală
penitenţă de ultim moment). În fine, una peste alta, numai despre Iuda avem unele argumente
biblice în a susţine că e damnat. Despre nimeni altcineva nu ştim asta, nici despre Stalin ori alţi
ticăloşi manifeşti. Tot ceea ce ştim este că unii oameni se mântuiesc, alţii (probabil mult mai
mulţi) sunt damnaţi. Cine şi cum, nu putem şti: să nu judecăm.
__________________
Doamne, Tu pe toate le ştii ! Tu ştii că Te iubesc !
www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Last edited by Mihnea Dragomir; 11.10.2011 at 19:45:43.
#9
11.10.2011, 20:29:35
florin.oltean75 Locaţie: Ardeal
Senior Member Religia: Alta confesiune
Mesaje: 1.224
Nu putem sa nu judecam.
Pentru ca mintea neluminata la interactiunea cu o expresie este involuntar reactiva.

Fie atrasa, fie respinsa, fie indiferenta.
Toate cele trei stari sunt pacatoase.
Inima se misca de la sine astfel. De aceea se spune ca suntem robi.
Asceza tempereaza aceste miscari.
Nu mai judecam doar atunci cand cunoastem formele pe dinlauntru lor,

cand le cunoastem miezul.
Atunci inima se umple de iubire nepartinitoare.
Numai cu o astfel de inima "nu mai judecam" in sensul dorit de Hristos.
=======================
Este bine sa exprimam cu voce tare o opinie care produce efecte virtuoase.
Sau sa stopam hotarat un proces nevirtuos atunci cand efectul este virtuos.
(sa luam apararea celui napastuit in fata agresorului, sa-l ferim prin mustrare pe cel ce se vatama
singur...)
Discernamantul, taria si curajul le are doar cel care are darul Lui Dumnezeu in inima.
In aceste cazuri nu este vorba de "judecarea aproapelui".

__________________
Last edited by florin.oltean75; 11.10.2011 at 20:54:51.
#10
12.10.2011, 16:33:27
Marius22 Locaţie: Bucuresti
Mesaje: 2.336
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În realitate, ceea ce Domnul ne interzice prin porunca "să nu judeci" nu este aceea de a face
judecăţi morale, ci de a judeca starea sufletului cuiva. Este foarte bine să-i spunem fratelui
nostru când credem că greşeşte, dacă acest lucru i-ar fi spre îndreptare. Dar starea sufletului
său, adică dacă este în stare de graţie sfinţitoare sau în stare căzută, nu avem de unde să o
cunoaştem: numai acest fel de judecată este rezervată Fiului şi, într-o anumită măsură,
duhovnicului în cadru sacramental, prin gura căruia Dumnezeu ne vorbeşte.
Si eu impartasesc acelasi mod de a vedea lucrurile atat timp cat exista -cum amintea Dorin -
dragoste si discernamant. Cu toate acestea, unii Parinti ai Bisericii ne arata ca exista totusi o
forma de judecata a starii sufletului, aplicata la nivel personal, ce ne poate fi de folos. Este acel
strigat ce se face auzit din abisul smereniei: "Toti se vor mantui, numai eu voi pieri" (Sfantul
Antonie cel Mare)
Sa nu judecam, caci toti suntem pacatosi! >>
"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu
masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2)
Suntem deseori virulenti cand vorbim despre cei "fara Dumnezeu", despre cei care smintesc,
despre cei ce au oarece neputinte ori traiesc vizibil in patimi. Judecam de multe ori fara sa avem
macar sentimentul ca facem un pacat, un lucru rau, neplacut Bunului Dumnezeu.
Mila crestina, rugaciune si dragoste sincera, nefatarnica ar trebui sa avem fata de toti cei ce sunt
departe de adevarul lui Hristos sau traiesc in pacate mari. Patima ar trebui sa o vedem ca un
handicap si inca unul foarte grav, pentru ca nu e unul al trupului, ci al sufletului, iar pentru suflet
nu poti da nimic in schimb, fiind mai de pret decat lumea intreaga. Asa cum fata de cel fara o
mana sau picior avem mila, compasiune, asa ar trebui sa avem si fata de cei cu handicapuri
sufletesti (patimi). Credeti ca judecata noastra ii lipseste aproapelui cazut? Nu-i de ajuns ca a
cazut sub povara crucii sale, sa ii mai adaugam si noi? Doar dragostea vindeca, ea toate le crede,
toate le rabda, toate le nadajduieste... Stim noi ce plan are Dumnezeu cu fiecare, stim noi pe cine
vrea El sa sfinteasca prin adanca pocainta? Nu o data din pacatosi a facut sfinti, intotdeauna a
facut asa...
Ma intreb uneori cati or fi judecat odinioara pe Maria din Magdala, pe Zaheu Vamesul din
Ierihon, pe talharul de pe cruce, pe Saul cel devenit Pavel, pe Ciprian al Cartaginei sau pe Siluan
Athonitul inainte de schimbarea vietii, de "venirea in fire". Cu siguranta multi; ei au ramas cu
pacatul judecatii, iar acestia, drepti facandu-se inaintea lui Dumnezeu, au ajuns in Rai... Mai mult
chiar, Sfantul Apostol Pavel se intreaba: Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? (I Corinteni 6,
2).
Cine suntem noi de indraznim a judeca pe aproapele? Ar trebui sa ne dorim sa se indrepte tot
omul si sa ajunga la cunostinta adevarului; sunt convins ca in orice Saul este ascuns un Pavel.
Scriptura spune ca, de vom avea dragoste unii pentru altii, se va cunoaste ca suntem ucenici ai
Mantuitorului. Dragostea, spune Pavel, indelung rabda, nu gandeste raul. Stim ca Hristos ii
asteapta si-i iarta, asa cum tatal a asteptat pe fiul risipitor si a taiat vitelul cel gras si s-a bucurat
ca mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat[143]. Trebuie sa dam sansa de indreptare oricui,
insa dupa psihologia noastra de viata - talharul de-a dreapta Mantuitorului nu trebuia iertat: era
pacatos si-si merita soarta; Zaheu Vamesul - mare ticalos: sa "pactizeze" el cu paganul si sa ia
pielea de pe bietul sau frate intru credinta! Dar s-au pocait, s-au intors cu lacrimi catre Domnul,
iar El i-a iertat. Sa spui ca nu-i drept inseamna a nu avea dragoste! Pe Dumnezeu il numim in
imnografie milosard, adica "cel cu inima miloasa", spune parintele Savatie - cunoscator de limba
slava, de aceea, pentru a-L cunoaste mai bine pe Dumnezeu, ar trebui sa fim si noi asemenea Lui:
cu inima miloasa. Oare noi cei ce-l judecam pe aproapele nu avem nevoie de inima Lui miloasa?
Oare noi suntem sfinti? Putem fi mai buni decat aproapele cand cadem in pacatul judecatii? D-
apoi pacatul il indeparteaza pe om de Dumnezeu, asa ca e nepotrivit a arata cu degetul pe X
spunand ca nu stiu ce patima are... E posibil ca noua sa ne lipseasca acea patima, insa avem cu
siguranta altele. E stiut ca Dumnezeu uneori, ca sa ne smereasca, slobozeste asupra noastra
tocmai lupta cu patimile ce le-am judecat noi la aproapele. Cine ar putea spune ca cel mandru si
plin de sine e mai aproape de Dumnezeu decat un desfranat, spre exemplu, sau cel manios mai
aproape de Dumnezeu decat betivul?
Nu numai ca nu suntem sfinti noi, toti cei ce judecam, pe drept ori pe nedrept, ci suntem chiar
pacatosi si ne si place sa ne numim cu voce tare astfel: "Eu, pacatosul...". "Cuvinte de smerenie
desarta" spuneau Parintii. "Eu, pacatosul ..." trebuie sa rostim permanent inaintea lui Dumnezeu,
nu inaintea oamenilor. Si se cuvine sa simtim asta, caci nu e om sa fie viu si sa nu greseasca. Noi
suntem "cei mai pacatosi" nu in raport cu alti oameni, ci in raport cu noi insine, cu evolutia
noastra duhovniceasca, cu Sfantul ce putem fi... Daca fiecare dintre noi ar intelege cu adevarat
ca-i pacatos, si-ar vedea de treaba si nu ar mai judeca pe aproapele. Cand vedem paiul din ochiul
fratelui, noi sigur avem o barna in ochi[144]. Am invatat in timp ca trebuie sa-mi vad doar de
pacatele mele si nu de ale altora, pentru ca Unicul Judecator este Hristos, iar socoteala voi da
doar pentru cele ce am savarsit eu. Sa tinem mintea noastra in iad, spunea marele Siluan, dar sa
nu deznadajduim. Nu-i cuviincios a discuta vreodata despre "iadul pentru ceilalti", ci doar de
"iadul pentru mine". Adaptand un binecunoscut proverb, putem spune ca cine "sapa" iadul altuia
(pentru altul) cade singur in el.
Sa ne rugam impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, lira Duhului Sfant: "Doamne Imparate, daruieste-
mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii
vecilor. Amin!"
Sa nu judecam semenii
Parintele pustnic Filaret din Karulia a fost dus la Salonic pentru a aparea in instanta, fiind acuzat
pe nedrept de furtul unei carti vechi, care de fapt fusese furata de un turist. Nu avea nici un ban
pentru a plati amenda.
- Parinte, ori platesti amenda, ori mergi la inchisoare, i-a spus judecatorul.
- Prefer sa merg la inchisoare. Nu am nici un ban. Si, pe langa asta, imi voi aminti de inchisoarea
vesnica, a raspuns parintele.
Cand, intr-un final, cineva dintre credinciosi i-a platit amenda, el a spus:
- Am fost eliberat din inchisoarea pamanteasca. Ma intreb daca voi fi lasat liber din cea vesnica?
Cineva l-a intrebat:
- Cum a fost, parinte, la Salonic? Cum au fost oamenii acolo?
El nu mai mersese la Salonic de 50 de ani si i-a raspuns:
- Ce pot sa va spun, parinti? Se grabeau cu totii dupa mantuire. Eu am fost singurul nepasator si
lenes
n luna decembrie, în ziua a nouăsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu şi a

sfintei Aglaia Romana.
Sfântul Bonifaciu a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era robul unei femei de
neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu trăia în păcate
trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă
pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la suferinţele şi rugăminţile oamenilor. La fel şi stăpâna
lui era milostivă şi iubitoare de mucenici.
Într-una din zile i-a zis lui Bonifaciu: “Du-te în Răsărit, unde sfinţii sunt chinuiţi şi adu-mi
moaşte de sfinţi, ca să le avem spre ajutor şi mântuire sufletească”. Bonifaciu i-a răspuns, râzând:
“Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”. “Nu mi-i de glumă”, i-a spus Aglaia. Apoi
i-a dat unele sfaturi, şi s-a rugat pentru el, i-a dat bani şi l-a liberat.
Şi a plecat Bonifaciu însoţit de doisprezece robi cu aur mult în Tarsul Ciliciei, unde sfinţii erau
chinuiţi. A găsit acolo pe sfinţi pătimind şi suferind pentru Hristos. Le-a sărutat lanţurile şi
rănile. Dar aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea ighemonului şi a mărturisit că
este creştin. A fost prins şi supus la multe şi felurite chinuri, pe care le-a răbdat cu seninătate,
ceea ce a adus la Hristos 50 de bărbaţi care au şi fost botezaţi. Apoi i s-a tăiat capul.
Robii, care veniseră cu el din Roma, nu ştiau de cele ce se petrecuseră. Când au auzit de la ostaşi
cu de-amănuntul chinurile lui şi că s-a săvârşit pătimind, s-au dus să-i caute moaştele. Le-au
găsit şi au căzut peste ele; au plâns, le-au sărutat şi-i cereau iertare. Au cumpărat trupul cu 500 de
galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Roma.
Aglaia, stăpâna lui, prin descoperire îngerească, a aflat totul. A ieşit întru întâmpinarea lui ca să-l
primească şi să-l cinstească precum se cuvenea. L-a îngropat la 50 de stadii de Roma. Mai târziu
a zidit o biserică măreaţă în numele lui, în mijlocul Romei, şi l-a mutat în ea. Acolo se făceau în
fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaia, trăind de atunci cu cuviinţă şi bineplăcut lui
Dumnezeu, şi-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.
Cititi va rog si:
http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1324270800
Comentariu saccsiv:
Au caldiceii obiceiul asta, sa-i judece pe cei din jur: ala bea, celalalt injura, altul fumeaza, nu
stiu mai care traieste cu una, necasatoriti fiind. Si nu doar ca-i judeca, dar fac si tot ce pot sa bata
toba, ca sa stie cat mai multi de pacatele celorlalti, caci ei se cred niste minunati.
Sfantul Ioan Gura de Aur: Despre BARFIRE si mancatorii de suflet de om …
Desigur, a pacatui este gresit, insa sa nu barfim si sa nu judecam, ci sa ajutam.
Ce aflam despre Sfintii Bonifaciu si Aglaia? Ca asa pacatosi cum erau, totusi erau si foarte
milostivi. Ceea ce din nefericire nu este cazul cu multi dintre caldicei, pe care de multe ori ii
auzim ca nu fac milostenie cu cei ce beau sau injura sau fumeaza sau traiesc in pacat …
Noi sa nu fim ca ei, fratii mei, caci nu stim faptele celor pe care-i judecam. Mai mult, dintre ei
multi pot ajunge mucenici.
About these ads
33 comentarii
« MANASTIREA ASEDIATA ESFIGMENU DECLARA CA NU A ADERAT LA STILISTI. Obstea recunoaste

institutia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic Bartolomeu, pe
care il numesc eretic
„Pomana porcului” … »
33 Răspunsuri
Subscribe to comments with RSS.
1. saccsiv said, on decembrie 19, 2011 at 8:41 am
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
http://saccsiv.wordpress.com/about/
Răspunde
2. Zob said, on decembrie 19, 2011 at 10:33 am
Dacă nu judecăm atunci de ce ne este dată puterea judecării?

Eu cred: omul trebuie să judece tot şi să spună da unde trebuie să spună da şi nu unde
crede că trebuie să spună nu.
Numai proştii sclavi acceptă orice fără să judece.
Scriitorul biblic a vrut să zică altceva: să nu îi pedepsim pe proşti, pe rătăciţi ci să îi

îndreptăm căci pre cât de răi sunt pre atât de buni put ajunge dacă ştim a-i îndruma.
Răspunde
o Mirela said, on decembrie 19, 2011 at 12:23 pm
Când ni se cere să nu judecăm nu ni se pretinde să nu deosebim binele de rău, ci

să nu devenim judecătorul aproapelui nostru şi să nu ne credem în drept de a lua
locul lui Hristos, Judecătorul lumii. Cum nimeni nu este fără păcat, e bine să
avem mare grijă cu osândirea altora, ca să nu devenim slugi netrebnice şi viclene,
care văd paiul din ochiul altuia, dar nu şi bârna din ochiul lor. Şi, să nu uităm, cu
măsura cu care judecăm vom fi judecaţi şi cu măsura cu care măsurăm ni se va
măsura. E uşor să vezi păcatele şi slăbiciunile altora, dar mult mai greu să le
vedem pe ale noastre, să le recunoaştem şi să ne luptăm cu ele, nu degeaba Sfinţii
Părinţi spuneau că cel care-şi vede păcatele e mai mare decât cel care vede îngeri,
învăţându-ne să ne rugăm pentru vederea propriilor păcate.
Răspunde
o cezar said, on decembrie 20, 2011 at 6:25 pm
“nu judecati ca sa nu fiti judecati”…
Răspunde
3. sol said, on decembrie 19, 2011 at 11:00 am
Pe de o parte este drept să ajutăm pe semenii noştri care sunt in păcat, căci ne-am face noi
vinovaţi de indiferenţă şi nepăsare dacă am trece dispreţuitori mai departe. Pe de altă
parte…. sfântul pomenit mai sus avea patima beţiei dar era şi mare iubitor de oameni,
ceea ce nu e valabil pentru beţivii obişnuiţi. Eu cred că putem da ajutor familiior acestora
aflate în nevoie, şi nu beţivilor înşişi, care… se ştie ce vor face cu banii… îi vor toca la
cârciumă, vor merge la casele lor şi vor deveni violenţi cu femeile şi copiii. Unii dintre ei
au chiar instincte de criminali.Şi cum am putea trai cu gândul că, după ce am dat cuiva o
sumă de bani să-l ajutăm, acesta a baut banii şi pe urmă şi-a măcelărit familia cu toporul?
Ajutaţi victimele, nu torţionarii…. asa cred eu.
Răspunde
o citibeg said, on decembrie 19, 2011 at 12:36 pm
Cred că se merge prea departe cu gândul că, nedând bani, protejăm familiile
beţivilor. Să nu uităm că are cine să-i apere pe nevinovaţi, Dumnezeu nu doarme,
şi ceea ce se întâmplă se întâmplă din motive nedescoperite nouă, dar în niciun
caz că am făcut noi o faptă bună. Ba chiar aş îndrăzni să spun că e foarte puţin
probabil să îngăduie Dumnezeu să se săvârşească o crimă în urma unei fapte
bune, iar dacă aşa ceva s-ar întâmpla, altele ar fi pricinile. Mai mult, să nu uităm
talanţii. S-ar putea ca păcătosul de lângă noi să capete mai multă trecere decât noi
în faţa lui Dumnezeu, doar pentru că a intrat în viaţa asta cu mai puţini talanţi, iar
puţinele fapte bune făcute de acesta să încline balanţa în favoarea lui. Porunca
nejudecării aproapelui e foarte bună. Nu poate omul şti cine se va mântui şi cine
nu.
Răspunde
o cezar said, on decembrie 20, 2011 at 12:58 pm
“sfântul pomenit mai sus avea patima beţiei dar era şi mare iubitor de oameni,
ceea ce nu e valabil pentru beţivii obişnuiţi.”…cum ai tras concluzia asta ?
Răspunde
 sol said, on decembrie 20, 2011 at 3:15 pm
Cum am tras concluzia? Am citit articolul de mai sus: “Bonifaciu trăia

în păcate trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de
străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la
suferinţele şi rugăminţile oamenilor”. Ce asemănare iţi pare ţie că există
între sfântul de mai sus şi un beţiv care şi-a ucis părinţii cu toporul că nu i-
au mai dat bani de băutură? Eu cred că se face o mare confuzie între a se
judeca păcatul şi a se condamna omul. Evident că fiecare este responsabil
pentru faptele si păcatele sale şi va fi singurul ce va da socoteală pentru
ele. În acelaşi timp trebuie să luăm aminte la ceea ce face vecinul şi să
tragem învăţăminte din păţaniile sale.. de aceea ne-a fost dat
discernământul. Bârfa e o apucătură rea, condamnabilă şi de societate şi de
învăţăturile Bisericii. Dar e de datoria noastră să apărăm de păcate pe cei
neştiutori, pe copii, să le explicăm răul ce îi paşte dacă fac cutare sau
cutare lucru… şi nu înseamnă că judecăm aiurea pe cineva, ci că pur şi
simplu răspândim învăţătura Mântuitorului. A spune că un păcat e păcat…
nu e bârfă ci separare a răului de bine, atât.
Sa nu judecam
Vizualizari: 1330
Dumnezeu ajută pe fiecare om să împlinească lucrul bun pe care şi l-a propus. Însă orice bine am
vrea să facem să nu ne gândim de ce prietenii noştri nu fac la fel.
A fost odată un bătrân oarecare. El avea regulă să mănânce doar trei pesmeţi pe zi. Într-o zi a
venit să-l viziteze un prieten. Stând ei să mănânce, bătrânul l-a servit pe prietenul său cu trei
pesmeţi, aşa cum mânca el. Însă acesta a
mâncat cei trei pesmeţi şi nu s-a săturat.
- Mai ia trei pesmeţi, căci nu te-ai săturat!, i-a zis bătrânul.
- Mulţumesc, într-adevăr mai voiam! a răspuns musafirul.
Mâncând şi ceilalţi trei pesmeţi, oaspetele s-a ridicat să plece. La despărţire, bătrânul i-a zis:
- Ştii, frate, că n-ar trebui să slujim trupului, ci sufletului nostru?
- Iartă-mă, te rog!, a fost răspunsul prietenului.
Dar iată că, a doua zi, apoi a treia zi, bătrânul mânca precum îi era obiceiul cei trei pesmeţi şi tot
se simţea flămând.
Era din ce în ce mai slăbit. Atunci a realizat că Dumnezeu nu îl mai ajută.
- Doamne, iartă-mă, te rog!, a strigat el cu lacrimi.
Pe când se ruga el aşa, un înger a venit şi i-a spus:
- Să ştii că orice faptă bună face omul pentru sufletul său este darul lui Dumnezeu, care îl
întăreşte s-o poată săvârşi. De aceea, nu trebuie să-i judecăm pe fraţii noştri. Poate că ei au alte
daruri, pe care tu nu le ştii.

канон

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

канон

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canonul de la duhovnic – pedeapsă sau rețetă

Canonul dat la spovedanie este o făclie ce-l scoate pe om

arhim. Mihail Daniliuc

Ce este canonul dat de duhovnic celui ce se

Care este semnificaţia tainei pocăinţei?

Prin mărturisire şi pocăinţă, omul reintră în comuniune cu Dumnezeu, recapătă o smerenie,

Care sunt roadele pocăinţei ?

Postul în care ne aflăm, al Adormirii Maicii Domnului, reprezintă un prilej de reflecţie, de

Canonul de la Spovedanie nu e o pedeapsă, ci un mijloc de îndreptare

În contradicţie cu pedeapsa penală, epitimia este în primul rând un mijloc de îndreptare a

Diferenţele dintre pedeapsă şi epitimie

Dacă pedeapsa este o măsură coercitivă, de constrângere, hotărâtă de o instanţă învestită cu

Aceste mijloace de vindecare a păcatului şi de reeducare a păcătosului sunt mijloace specifice

Sursa: ZIARUL LUMINA

Vânătoarea de dezlegări şi fuga de duhovnic

Canonul Sfintei Împărtăşanii

Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

 Dacă tot sa început a se vorbi despre duhovnic şi ucenic, am să vă împărtăşesc şi eu

Cum ne pregătim pentru spovedanie

Ce este Sfânta Spovedanie?

Când a fost întemeiată Taina Sfintei Spovedanii?

Ce ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin aceste cuvinte?

Care sunt condiţiile canonice obligatorii ale Sfintei Spovedanii?

Pentru ca mărturisirea păcatelor să fie primită la Dumnezeu şi creştinul să primească dezlegare,

Spovedania în comun, fără dezlegare cu mâinile pe capul fiecăruia, este canonică?

Spovedania în comun şi fără dezlegare individuală pe capul credincioşilor, nu este canonică şi

De câte ori pe an trebuie să se spovedească credincioşii?

Ce trebuie să ştie credincioşii despre Sfânta Spovedanie?

Credincioşii trebuie să ştie următoarele:

În ce condiţii poate fi schimbat duhovnicul?

Păcatele mărturisite o dată, mai trebuie mărturisite la spovedanie?

Pe cine nu poate spovedi şi dezlega duhovnicul?

- Pe cel ce nu crede în Dumnezeu;

Canonul dat de duhovnic, poate fi schimbat de altul?

Cum trebuie să se pregătească credincioşii pentru Sfânta Spovedanie?

Înainte de a merge la spovedanie, credincioşii trebuie să se roage lui Dumnezeu cu căinţă şi

Care sunt principalele roade harice ale Sfintei Spovedanii?

Şi ce altă bucurie este mai mare ca aceasta?

Orice creştin-ortodox practicant ştie că mântuirea este legată de spovedanie sinceră şi de

Aş dori să vă prezint o situaţie legată de canon.

Nu doresc discuţii de dragul discuţiilor sau păreri.

În prealabil postat de dorinastoica14

Aş dori să vă prezint o situaţie legată de canon.

Nu doresc discuţii de dragul discuţiilor sau păreri.

Dar corect este : da, episcopul va deslega !

În prealabil postat de zaharia_2009

Dar corect este : da, episcopul va deslega !

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu doresc discuţii de dragul discuţiilor sau păreri.

În prealabil postat de fallen

În prealabil postat de dorinastoica14

În prealabil postat de dorinastoica14

Last edited by dorinastoica14; 25.01.2012 at 12:24:20.

În prealabil postat de OmuBun

Last edited by dorinastoica14; 25.01.2012 at 12:35:32.

Aş vrea să spuneţi un cuvânt despre duhovnic

4. Care sunt conditiile canonice ale Sfintei Spovedanii ?

95. Care este cheia Sfintei Spovedanii si care sunt efectele ei ?

a. Durerea inimii si parerea de rau a celui ce a facut pacatul.

96. Pe cine nu are voie dubovnicul sa dezlege la spovedanie ?

98. Astazi se pot aplica intocmai Canoanele stabilite de Biserica ?

103. Cum trebuie inteleasa duhovnicia in viata Bisericii Ortodoxe ?