LABORATOR DE FIZICĂ – CORP SOLID -

STUDIUL CICLULUI DINAMIC DE HISTEREZIS

MAGNETIC CU AJUTORUL OSCILOSCOPULUI

1. Principiul lucrării
În regim dinamic, la o baleiere continuă cu o anumită frecvenţă a câmpului magnetic se
obţine, de regulă, curba B H    0  H  M  H   , pentru care se pot defini: inducţia maximă
Bm  B H s  , respectiv un câmp coercitiv HC, care diferă esenţial de H C din curba M = M(H)
numai la materiale magnetice dure cu câmpuri coercitive mari (Fig.1). Datorită proceselor
ireversibile, pentru parcurgerea unui ciclu de magnetizare trebuie consumată o anumită
energie. Pierderile de energie sunt proporţionale cu coeficientul de pierderi al lui Steinmetz, :

  Bm n  BdH  Bm n K H K B A (1)

2
unde A reprezintă aria în mm a ciclului obţinută prin
planimetrarea pe hârtie milimetrică. K H şi KB sunt
coeficienţi de scară, dependenţi de dispozitivul
experimental, în unităţi “A/mmm” şi T/mm; n 1,5. Bm
reprezintă inducţia magnetică maximă (la saturaţie). În
cazul magnetizării în câmp magnetic alternativ, de
frecvenţă f (50Hz în cazul nostru), pierderile specifice
(puterea disipată pe unitatea de masă) se calculează
cu relaţia:

W V f f
m m
Fig.1 P  BdH  f    Bmn  K H  K B  A (2)
 
unde  este densitatea, m este masa, V este volumul probei.

2. Montajul experimental
Ciclul de histerezis magnetic în regim dinamic se poate vizualiza cu ajutorul
osciloscopului. Montajul experimental este prezentat în Fig. 2. Pentru evitarea influenţei
câmpului de demagnetizare, se utilizează probe feromagnetice sub formă toroidală, Fig.3.
Întrucât la bornele “ab” ale bobinei secundare N 2 se obţine o tensiune proporţională cu dB/dt
se foloseşte un circuit de integrare “CI” la ale cărui borne “cd” se obţine o tensiune
proporţională cu B.
C.I
A a c
h
R

P A C di
 B de
b d
R1 Fig.3
Secţiunea torului
Fig.2
Opţional, se poate vizualiza pentru fiecare probă curba diferenţial dB/dt = f(H) scoţând
bananele din bornele “cd” şi introducându-le în bornele “ab” (în acest fel este scos din circuit
montajul de integrare).
Între valorile deviaţiei pe axa x şi valorile câmpului magnetic H, care se stabileşte în
interiorul probei, se poate stabili următoarea relaţie de proporţionalitate:
N1 N1  A/m 
H  kx  x  K H  x , (A/m) cu K H  k x ,   (3)
R1    d m R1    d m  mm 
La fel între deviaţia pe axa y şi inducţia magnetică B se poate stabili o relaţie de
proporţionalitate de tipul:
 LABORATOR DE FIZICĂ – CORP SOLID -

RC RC
B  ky  y  K B  y , (T) ; cu K B  k y , (T/mm) (4)
N2S N2S
kx – sensibilitatea pe axa x a osciloscopului (V/mm); k y – sensibilitatea pe axa y a
osciloscopului (V/mm); dm = (1/2) (di de) reprezintă diametrul mediu, S = (1/2) (d e – di)h; S –
secţiunea; di – diametrul interior, de – diametrul exterior, h – înălţimea torului (Fig.3)

3. Modul de lucru
3.1. Determinări experimentale
a) Se realizează montajul din Fig.2, pentru proba I conectând circuitul de integrare
corespunzător probei, cu ajutorul claviaturii de pe panou şi fixând rezistenţa R 1 la valoarea
indicată în tabelul I;
b) Se conectează osciloscopul la reţea, se deconectează baza de timp şi se reglează
selectoarele de sensibilitate pentru amplificarea pe x şi pe y pe treptele de amplificare
convenabile astfel încât imaginea ciclului de histerezis să ocupe o porţiune cât mai mare din
ecran.
c) Se creşte curentul prin bobina N 1 până când se obţine saturarea magnetizării (se
distorsionează curba de magnetizare). Se observă pe ecranul osciloscopului o imagine de tipul
celei prezentate în Fig.1. Se citesc pe axele osciloscopului punctele x c şi xS respectiv ym, yr şi
se trec în tabelul II. Între valorile x c, xS respectiv ym, yr şi câmpurile Hc, HS respectiv inducţiile
magnetice Bm, Br există relaţii de tipul celor scrise în ecuaţiile (3); (4).
d) Se repetă operaţiile de mai sus pentru materialele II şi III
3.2. Prelucrarea datelor experimentale
Pentru determinarea coeficienţilor de scară ai osciloscopului k x şi ky în V/mm, se pot
utiliza indicaţiile Sx şi Sy de pe panoul frontal al osciloscopului. Astfel, pe axa x, pentru S x=1,
kx = 0,2 V/mm iar pentru Sx = 5, kx = 0,04 V/mm. Pentru axa y, pentru calculul coeficientului k y
se convertesc indicaţiile Sy de pe panoul osciloscopului din V/div, în V/mm cu relaţia 1V/div =
1/5 V/mm (1div = 5mm).
a). Pentru fiecare probă studiată se calculează coeficienţii de proporţionalitate K H; KB. Cu
ajutorul acestora se calculează valorile Hc; HS respectiv Bm; Br [se folosesc relaţiile (3) şi (4).
b). Se reprezintă pe hârtie milimetrică, în coordonate x-y, la scară 1/1 ciclurile de histerezis
pentru cele 3 probe.
c). Se planimetrează suprafaţa ciclului determinându-se aria A(mm 2), apoi cu relaţiile (1) şi (2)
se calculează coeficientul de pierderi, şi pierderile specifice.
- Rezultatele se trec în Tabelul II.
Tabel I
 dI de h dm S N1 N2 R1 R C
Proba Kg/m 3
M m m m m 2
- -   F
I. OL 7850 0,020 0,030 0,005 28 303 1,5 18103 1,4510-6
34
II. Fe 7880 0,006 0,012 0,003 16 78 4 18 103 1,4510-6
Armco
III. Ferită 7545 0,020 0,034 0,014 80 50 7,0 75103 0,610-6
Mz –5

Tabel II
Pro- Sx Sy kx ky KH KB xc xS ym yr Hc HS Bm Br A 
ba - V/div V/mm V/mm A/mmm T/mm mm mm mm mm A/m A/m T T mm2 J/mT3