CRR - Nivel 3 Avansat - Maistru Electrician Centrale, Statii Si Retele Electrice

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC
Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007
MAISTRU ELECTRICIAN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE

ELECTRICE
CURRICULUM
NIVEL 3 AVANSAT
ŞCOALA DE MAIŞTRI
2006
Nivel: 3 avansat 1
Calificarea: Maistru electrician centrale, staţii şi reţele electrice
AUTORI:
Profesor inginer, COLEGIUL TEHNIC

DRUŢĂ IANA
grad didactic I ENERGETIC BUCUREŞTI
OLARIU LUCREŢIA Profesor inginer, GR. ŞC. ENERGETIC
SEPTIMIA grad didactic I TIMISOARA
COLEGIUL TEHNIC
Profesor inginer,
CRIŞAN MONICA ENERGETIC ”D.
grad didactic I
HURMUZESCU” DEVA
Profesor inginer, GR .ŞC.DE CHIMIE „COSTIN
NICA MĂDĂLINA
grad didactic I NENIŢESCU” BUCUREŞTI
REVIZUIT 2007
Profesor inginer,
STAN CARMEN Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti
grad didactic I
ASISTENŢĂ UIP PHARE TVET RO 2004/016 – 772.04.01

Roşu DORIN – doctor inginer, Inspector de specialitate, C.N.D.I.P.T.
Angela POPESCU - Inspector de specialitate, C.N.D.I.P.T.
Nivel: 3 avansat 2
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Şcoală de maiştri
Anul I
Nivel 3 Avansat
Cultură de specialitate 758 ore

Modulul I: Total ore/an 54
Limbă modernă aplicată din care: laborator tehnologic -
Modulul II: 54
Utilizarea tehnicii de calcul din care: laborator tehnologic 36
Modulul III: Total ore/an 54

Legislaţia şi protecţia muncii. Norme de din care : laborator tehnologic 18
prevenirea şi stingerea incendiilor
Modulul IV: Total ore/an 54
Centrale electrice din care: laborator tehnologic 18
Modulul V: Total ore/an 54
Reţele electrice din care: laborator tehnologic 18
Modulul VI: Total ore/an 54
Măsurări specifice în electroenergetică din care: laborator tehnologic 36
Modulul VII: Total ore/an 51
Managementul calitatii din care: laborator tehnologic 17
Modulul VIII: Total ore/an 51
Legislaţia şi protecţia mediului din care: laborator tehnologic 17
Modulul IX: Total ore/an 108
Staţii şi posturi de transformare din care: laborator tehnologic 18
instruire practică 20
Modulul X: Total ore/an 61
Utilizari ale maşinilor electrice în centrale şi din care: laborator tehnologic 17
staţii instruire practică 10
Modulul XI: Total ore/an 51
Echipamente electronice utilizate în centrale şi din care: laborator tehnologic 17
staţii
Modulul XII: Total ore/an 112
Sisteme de protecţie specifice instalaţiilor din care: laborator tehnologic 34
electroenergetice instruire practică 10
Total ore/an:
21 ore/săptămână x 18săptămâni/an + 20 ore/săptămână x 17săptămâni/an + 40
ore/săptămână x 1 săptămână/an = 758 ore/an
*NOTĂ: Ultima săptămână a anului şcolar este alocată instruirii practice desfăşurată la
agentul economic şi are durata de 40 ore. Practica este alocată modulelor: Staţii şi posturi de
transformare, Utilizări ale maşinilor electrice în centrale şi staţii şi Sisteme de protecţie
specifice instalaţiilor electroenergetice.
Modulul IX Staţii şi posturi de transformare este parcurs pe intregul an cu 2ore/săpt teorie, în
sem I 1oră/săpt. laborator şi în sem II, 20 ore practică
SEMESTRUL I: M I – M VI;
SEMESTRUL I: M VII – M XII
Nivel: 3 avansat 3
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Şcoală de maiştri
Anul II
Nivel 3 Avansat
Cultură de specialitate 368 ore
Modulul I: Total ore/an 48

Managementul relaţiilor profesionale din care: laborator tehnologic 16
Modulul II: Total ore/an 48
Evidenţa gestiunii din care : laborator tehnologic 16
Modulul III: Total ore/an 56
Realizarea proiectelor de specialitate din care: instruire practică 40
Modulul IV: Total ore/an 110
Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor din care: instruire practică 30
electrice din centrale, staţii şi reţele electrice
Modulul V: Total ore/an 58
Automatizarea sistemelor electroenergetice din care: laborator tehnologic 16
instruire practică 10
Modulul VI Total ore/an 48
Organizarea producţiei şi a muncii din care: laborator tehnologic 16
Total ore/an: 18 ore/săptămână x 16săptămâni/an+ 40 ore/săptămână x 2 săptămâni/an =

368 ore/an
*NOTĂ: Ultimele două săptămâni ale semestrului sunt alocate instruirii practice.
O săptămână este destinată realizării proiectului de specialitate şi are durata de 40 ore.
Practica este alocată modulului: Realizarea proiectelor de specialitate..
Cealaltă săptămână este destinată instruirii practice desfăşurată la agentul economic şi are
durata de 40 ore. Practica este alocată modulelor: Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor
electrice din centrale, staţii şi reţele electrice şi Automatizarea sistemelor electroenergetice.
Nivel: 3 avansat 4
MAISTRU ELECTRICIAN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
AN I – 36 săptămâni
MODUL / SĂPTĂMÂNĂ Practica
10
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
11
1
9
UTILIZAREA teorie 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
TEHNICII DE
CALCUL Labora
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
-tor
LEGISLAŢIA ŞI
PROTECŢIA MUNCII. teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
NORME DE
PREVENIREA ŞI
Labora
STINGEREA 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
INCENDIILOR -tor
teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
CENTRALE
ELECTRICE Labora
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
-tor
teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
REŢELE
ELECTRICE Labora
-tor
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
MĂSURĂRI teorie 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
SPECIFICE ÎN
ELECTROENERGE Labora
TICĂ -tor
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
STATII SI teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
POSTURI DE 20
TRANSFORMARE Labora
-tor
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
MANAGEMENTUL teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
CALITĂŢII
Nivel: 3 Avansat 5
Calificarea: Maistru electrician centrale, staţii si reţele electrice
Labora
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
-tor
LEGISLAŢIA ŞI teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
PROTECŢIA
MEDIULUI Labora
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
-tor
UTILIZARI ALE
MAŞINILOR teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
ELECTRICE ÎN 10
CENTRALE ŞI Labora
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
STAŢII -tor
ECHIPAMENTE
ELECTRONICE teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
UTILIZATE ÎN
CENTRALE ŞI Labora
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
STAŢII -tor
SISTEME DE
PROTECŢIE teorie 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4
SPECIFICE
INSTALAŢIILOR
10
Labora-
ELECTROENERGE tor
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
TICE
Nivel: 3 Avansat 6
Anul II. 18 SAPTAMANI
10
12
13
14
15
16
11
MODUL / SĂPTĂMÂNĂ Pract Pr.
Pro-
iect
MANAGEMENTUL teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
RELAŢIILOR
PROFESIONALE Laborator 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
EVIDENŢA GESTIUNII teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
Laborator 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
EXPLOATAREA ŞI teorie 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5
ÎNTREŢINEREA
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE 30
DIN CENTRALE, STAŢII ŞI Laborator - - - - - - - - - - - - - - - -
REŢELE ELECTRICE
teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
AUTOMATIZAREA
SISTEMELOR 10
Laborator 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
ELECTROENERGETICE
ORGANIZAREA teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII
Laborator 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
REALIZAREA teorie 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
PROIECTELOR DE
SPECIALITATE 40
Laborator - - - - - - - - - - - - - - - -
Nivel: 3 Avansat 7
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentarea calificării
Noul Sistem Naţional al Calificărilor Profesionale (S.N.C.P.) este elaborat de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării în parteneriat cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a
oferi un profil al absolvenţilor cerut de sectoarele economice şi de servicii. Angajatorii se vor
implica în acest fel şi mai mult în parteneriatele şcoală - agent economic, ajutând astfel la
creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca
învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice.
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, prin calificările profesionale obţinute,
vor dobândi abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi specifice domeniului. Calificările sunt menite a
dezvolta o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare
continuă. Fiecare nivel parcurs, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care
vor permite absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.
Nivelul 3 Avansat, oferă atât formare teoretică, cât şi practică în domeniul producţiei de
bunuri materiale, a serviciilor de profil si pentru întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor
din diferite ramuri ale economiei.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat
motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul SPP-urilor. Tinerilor trebuie să li
se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa
muncii. Din acest considerent, programele au fost concepute astfel încât să dezvolte o arie
extinsă de abilităţi transferabile: comunicare profesională, comunicare profesională în limba
modernă, utilizarea tehnicii de calcul, asigurarea calităţii, managementul relaţiilor profesionale,
igiena şi securitatea muncii, evidenţa gestiunii. Acestea sunt abilităţi de care tinerii au nevoie
pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane
responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate
la exigenţele societăţii contemporane.
Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune
desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Formarea viitorilor absolvenţi trebuie să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercând şi o orientare
către activitatea informaţională, asigurându-se iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt
nivel.
Aplicarea didactică şi evaluarea modulelor
Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire
Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor
agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale
criteriilor de performanţă respective.
Profesorii pot folosi informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv,
vizual, practic) şi despre tipul de inteligenţă al acestora, în scopul asigurării unei game variate de
activităţi la lecţii, care să garanteze asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor, indiferent
de stilul de învăţare caracteristic.
Selecţia metodelor didactice adecvate competenţelor care urmează a fi formate oferă o
serie de avantaje, cum ar fi: centrarea procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi
disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării,
lărgirea orizontului şi perspectivelor educaţionale, diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat ş.a.
În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier/la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc.
contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea
Nivelul 3 avansat 9
deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă,
competiţional şi creativităţii elevilor .
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală al oricărui copil,
acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru
dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la
specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate,
pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor
ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea
împreună a paşilor următori).
Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul
dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se
impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi
eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele
naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient
sunt:
validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
existente şi la timpul disponibil);
credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
bucure de încredere publică);
compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
învăţarea eficientă);
flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
standardele naţionale).
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde (nimic mai mult, nimic mai puţin).
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult).
O competenţă se evaluează o singură dată, iar elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce
priveşte dobândirea competenţelor specificate în tabelele de corelare a competenţelor şi
conţinuturilor. La încheierea cu succes a unei evaluări este suficient un feedback de felicitare. În
cazul unei încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv.
Acesta trebuie să includă discuţii cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces,
identificarea unei noi ocazii pentru reevaluare, precum şi sprijinul suplimentar de care elevul are
nevoie. Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument (fişa de observaţie), chiar dacă locul
de desfăşurare a evaluării se poate modifica. Planificarea evaluării competenţelor trebuie să evite
suprapuneri cu perioadele de evaluare de la celelalte module.
În parcurgerea modulului, elevii exersează şi alte competenţe din unităţile de competenţă
cheie, din unităţile de competenţă tehnică generale şi din cele de competenţă tehnică specializate,
necesare atingerii competenţelor modulului, urmând ca acestea să fie evaluate în cadrul
modulelor care le includ. Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate,
este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică observarea, evaluarea produsului şi chestionarea, toate metodele de
evaluare încadrându-se în una sau mai multe din aceste categorii.
Nivelul 3 avansat 10
 Observarea înseamnă urmărirea elevului în timp ce efectuează o activitate reală sau simulată.
 Evaluarea produsului înseamnă verificarea vizuală a unui lucru realizat sau produs de elev,
după ce activitatea acestuia s-a încheiat.
 Chestionarea înseamnă punerea de întrebări elevului, la care acesta poate răspunde fie
verbal, fie în scris. Întrebările pot să fie legate de activităţile descrise în conţinuturile unităţii
(pentru a verifica dacă elevul înţelege de ce au fost efectuate activităţile), sau pot să testeze
capacitatea elevului de a lucra în alte contexte precizate. Metoda reprezintă şi un mijloc
important de stabilire a dovezilor despre cunoştinţele de bază şi despre înţelegerea elevului.
Conceperea unui instrument de evaluare impune analiza lucrurilor care vor fi acceptate
ca probe şi modul în care vor fi măsurate sau estimate acestea. În mod ideal, schema de evaluare,
care include modele de întrebări şi de soluţii la probleme, ar trebui pregătită în acelaşi timp cu
instrumentul de evaluare, asigurându-se astfel complementaritatea lor, precum şi certificarea
capacităţii elevilor de a completa întrebările/a realiza sarcinile impuse în timpul alocat (de
exemplu, pentru o evaluare a abilităţilor practice, ar trebui să elaboreze şi o listă de control cu
observaţii, care să definească abilităţile de care elevii trebuie să dea dovadă în timpul evaluării).
Descrierea instrumentelor de evaluare se poate realiza sintetic în manieră tabelară.

Instrumentul
Descriere
de evaluare
Contribuţia la Elevii trebuie să ia parte la o discuţie care este observată de către evaluator.
discuţie
Întrebări Constau dintr-o afirmaţie şi o explicaţie ajutătoare. Elevii trebuie să decidă
afirmativ – dacă afirmaţia şi explicaţia sunt adevărate individual, iar în caz afirmativ, dacă
logice explicaţia reprezintă un motiv valid pentru afirmaţie.
Întrebări Elevii trebuie să specifice dacă o anumită afirmaţie este adevărată sau falsă.
adevărat – fals Ele sunt în general folosite pentru a evalua amintirea informaţiei sau
(cu răspunsuri capacitatea de a face distincţii.
alternative)
Elevii trebuie să furnizeze un răspuns prestabilit, constând din câteva cuvinte.
Asemenea întrebări ar putea să implice şi folosirea numerelor, a diagramelor şi
Întrebări cu a graficelor, precum şi a textului. În general sunt utilizate pentru a evalua
răspuns scurt amintirea informaţiilor legate de fapte, dar pot fi folosite şi pentru a evalua
înţelegerea sau aplicarea cunoştinţelor, de exemplu a conceptelor numerice sau
matematice.
Are puţine restricţii cu privire la conţinutul şi la forma răspunsului. Elevii
Întrebări cu
trebuie să dea un răspuns amplu, cu final deschis. Pot exista limite de lungime
răspuns extins
şi/sau de timp alocat.
Întrebări de Elevilor li se cere să furnizeze cuvântul/cuvintele lipsă corect/corecte pentru a
completare completa o afirmaţie dată.
Întrebări cu Elevilor li se dau întrebări sau afirmaţii incomplete, urmate de patru sau cinci
alegere răspunsuri plauzibile, dintre care trebuie să-l aleagă pe cel corect.
multiplă
Întrebări cu Reprezintă o variantă a întrebărilor cu alegere multiplă. Elevii trebuie să
răspunsuri selecteze toate răspunsurile corecte, în general dintre patru sau cinci opţiuni
multiple plauzibile.
Întrebări grilă Elevilor primesc o serie de întrebări, corelate cu o serie de răspunsuri posibile,
prezentate într-o grilă alăturată. Ei trebuie să aleagă răspunsul corect pentru
fiecare întrebare. Două întrebări diferite pot avea acelaşi răspuns. Unele
răspunsuri pot fi plauzibile, dar incorecte. Întrebările grilă oferă o alternativă la
Instrumentul
Descriere
de evaluare
potrivirea întrebare-răspuns.
Întrebări Constau dintr-un element central (un text, o diagramă, o imagine, o casetă
structurate video ş.a.), care descrie o situaţie, urmată de o serie de întrebări pertinente.
Elevii trebuie să completeze un număr de spaţii goale cu cuvinte lipsă, în
Completarea
general în contextul unui paragraf de text. Se poate folosi la evaluarea
spaţiilor goale
înţelegerii şi acurateţei gramaticale.
Reprezintă o conversaţie structurată, în general pe o bază de unu la unu,
Interviul oral
solicitând informaţia direct de la elevi. Este utilă în special atunci când sunt
( personal )
necesare dovezi ale abilităţilor de procesare sau ale învăţării prin experienţă,
iar rezultatele pot fi înregistrate sub formă de chestionar.
Reprezintă un interviu structurat în scris, constând dintr-o serie de întrebări
Chestionarul legate de o anumită zonă a performanţei, care este administrat şi judecat în
condiţii standard, spre deosebire de interviul personal.
Este un exerciţiu cu final deschis, de realizat în clasă, care oferă ocaziile de
Jocul de roluri afişare a abilităţilor comportamentale sau interpersonale într-un context
simulat.
Elevilor li se dă descrierea unui eveniment într-o natură reală sau simulată, ca
Studiul de caz bază pentru evaluarea unor abilităţi cum ar fi: luarea deciziilor, planificarea sau
estimarea.
Solicită elevilor să afişeze o serie de abilităţi practice. Evaluarea ar putea fi
Exerciţiul
bazată pe rezultatul final al activităţii (produsul), sau pe efectuarea activităţii
practic
(procesul), sau pe o combinaţie a primelor două.
Elevii trebuie să lucreze pornind de la o prezentare a obiectivelor care trebuie
Activitatea de
atinse prin proiectare, să cerceteze şi să ancheteze o problemă de proiectare, să
proiectare
dezvolte şi să evalueze o soluţie finală.
Reprezintă o sarcină care implică rezolvarea unei probleme cu îndrumări,
structură şi lungime specificate în mod clar. O temă de lucru e mai structurată
Tema de lucru
şi cu un final mai puţin deschis decât un proiect. Elevilor nu le este oferită o
largă gamă de selecţie a conţinutului sau a metodologiei.
Reprezintă o creaţie substanţială, în cadrul căruia elevilor li se cere să
efectueze cercetarea, planificarea, rezolvarea de probleme şi evaluarea, de-a
lungul unei perioade extinse de timp, cu posibilitatea includerii unei
componente practice. Este mai cuprinzător şi cu final mai deschis decât tema.
Proiectul
Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi şi poate implica elevi
care muncesc fără o supraveghere atentă, (cu specificarea nivelurilor de
supraveghere). Se termină cu un raport,cu un obiect produs sau cu o
combinaţie a acestora.
MODULUL I: LIMBA MODERNĂ APLICATĂ
I. NOTĂ DE PREZENTARE
1. Notă introductivă
Curriculumul de LIMBA MODERNĂ APLICATĂ a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
 reperele specifice pentru elaborarea curriculumului pentru învăţământul profesional şi tehnic,
prin organizarea modulară a studiului domeniilor cunoaşterii specifice care intră în componenţa
calificării;
 documentele reglatoare privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul parcursului şcolar
şi în cadrul învăţării pe toată durata vieţii;
 necesitatea de a oferi un curriculum adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii
finale, evaluabile la încheierea procesului de învăţare
Prezentul curriculum ţine seama de organizarea şi de structura unităţii de competenţă
“Limba modernă aplicată ”. Documentul a fost elaborat urmărindu-se:
A. Practica raţională a limbii: prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere,
elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în
scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune: elevul va fi
capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de comunicare şi
interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.
C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata
vieţii: elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe
şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, inclusiv a disciplinelor tehnice de
specialitate, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să
folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv
internetul.
2. Structura programei
Programa şcolară pentru modulul „Limba modernă aplicată.” realizează corelarea cu unitatea
de competenţă “ Limba modernă aplicată ”, din componenţa standardului de pregătire
profesională pentru calificări de maistru (învăţământ postliceal).
În elaborarea programei au fost avute în vedere, în conformitate cu documentele de politică
educaţională ale M. Ed. C. şi cu prevederile documentelor europene asumate de România,
competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă.
II. Tabel de corelare a competenţelor cu conţinuturile
Competenţe Forme de prezentare a conţinuturilor

1. Receptează mesaje orale
Vorbire standard: cuvinte, expresii, propoziţii,
1.1. identifică ideile principale dintr-o expunere fraze legate de domeniul de activitate
pe teme legate de domeniul de activitate
 Mesaje orale / înregistrări audio / video
1.2. identifică informaţii factuale din (dialoguri, conversaţii, interviuri,
conversaţii / dialoguri / expuneri care au prezentări simple)
legătură cu domeniul de activitate
 Comenzi / rapoarte / texte publicitare;
1.3. execută operaţii tehnice simple pe baza
unor instrucţiuni orale de operare  Instrucţiuni orale de operare
1.4. stabileşte legături între un mesaj audiat şi
experienţa profesională
2. Receptează mesaje scrise Limbaj uzual / specific: cuvinte, expresii,

termeni specifici, adecvare contextuală
2.1. identifică ideile principale din texte de
dificultate medie, în limbaj specific, pe teme  Texte autentice, de dificultate medie,
legate de domeniul de activitate din domeniul specialităţii (rapoarte,
prezentări, diagrame, grafice, tabele
2.2. identifică informaţiile factuale relevante sinoptice, texte publicitare, prospecte,
din texte de dificultate medie în limbaj specific, instrucţiuni, broşuri de informare,
pe teme legate de domeniul de activitate notiţe)
2.3. deduce sensul unui cuvânt din context, în  Corespondenţă standard
texte pe teme legate de meserie
 Documente oficiale scurte ( fax, ordin
2.4. îndeplineşte instrucţiuni scrise, clare, de de plata, scrisoare de confirmare,
folosire a unui echipament / produs formular)
3. Produce mesaje orale

3.1. rezumă o întâmplare, discuţie şi îşi Descrieri şi explicaţii
exprimă părerea în legătură cu acestea Argumente
3.2. descrie coerent, în linii mari, activităţi,  Prezentare /descriere simplă / dialog
stări şi experienţe personale/legate de domeniul situaţional / adecvate profilului /
de activitate specialităţii
3.3. prezintă o activitate legată de profesiune,  Sugestii / propuneri în scopul
dând explicaţii simple rezolvării unor sarcini de lucru
3.4. oferă informaţii specifice  Informaţii privind oferta de
3.5. întreabă pentru a-şi clarifica un mesaj mărfuri/servicii
3. 6. promovează produse şi servicii
3. 7. argumentează vânzarea
Competenţe Forme de prezentare a conţinuturilor
4. Produce mesaje scrise Descrieri de persoane, obiecte şi activităţi
4.1. relatează, în scris, o întâmplare folosind Corespondenţă de diverse tipuri
conectori logici simpli adecvaţi  Documente profesionale: scrisori de
4.2. redactează texte coerente pe teme de intenţie, facturi, facturi pro-forma,
interes personal / profesional documente de evidenţă primară,
inventarieri, CV-ul european
4.3. completează documente de lucru
4.4. scrie corespondenţă standard  Texte funcţionale (invitaţie, telegramă,
cerere, anunţ publicitar, bilet, mesaj,
formular)
 Informare/ofertă/notă explicativă
5. Participă la conversaţii
5.1. participă la un interviu structurat pentru Dialoguri situaţionale
care s-a putut pregăti înainte, dar este Conversaţii cotidiene şi în context profesional
dependent de intervievator. Interviu de angajare, instrucţiuni, soluţionarea
5.3. iniţiază, menţine şi încheie o conversaţie unor probleme
pe teme de interes personal / profesional Aspecte comune mai multor specializări:
5.4. îşi adaptează modul de comunicare în  Caracteristici organizaţionale
funcţie de stilul (formal / informal) al  Operaţiuni de lucru
conversaţiei  Metode de operare
5.5. urmăreşte ceea ce se spune şi poate repeta  Interacţiuni cu alte meserii
elemente din conversaţie pentru a confirma  Relaţii colaborare la locul de muncă
înţelegerea reciprocă (ex. magazin, restaurant, hotel, birou
de informare turistică)
III. CONŢINUTURI
Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
DOMENIUL PERSONAL
 Viaţa personală (ex. alimentaţie, educaţie, hobby-uri)
 Relaţii interpersonale / interumane
 Stil de viaţă, comportament social
DOMENIUL PUBLIC
 Aspecte din viaţa socială şi economică
 Democraţie, civism şi drepturile omului
DOMENIUL PROFESIONAL
 Aspecte teoretice ale domeniului profesional / profesiunii
 Aspecte practice ale domeniului profesional / profesiunii
 Terminologie specifică calificării/domeniului
 Dicţionar de termeni de specialitate
 Texte de specialitate: articole din reviste de specialitate, documentaţii de specialitate
DOMENIUL EDUCAŢIONAL
 Elemente de cultură şi civilizaţie din spaţiul anglofon şi european
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII
Pe parcursul pregătirii se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii:
- a da şi a solicita informaţii generale / specifice legate de domeniul de activitate
- a da şi a solicita informaţii legate de completarea unui formular / document oficial
- a da şi solicita informaţii despre diverse activităţi / evenimente
- a solicita informaţii pentru clarificarea mesajului
- a descrie stări/ procese
- a exprima politicos acordul / dezacordul
- a exprima / a solicita o opinie
- a argumenta
- a exprima preferinţe, dorinţe, necesităţi, intenţii
- a exprima obligaţia / lipsa acesteia
- a exprima probabilitatea, posibilitatea, imposibilitatea
- a exprima surpriza, bucuria, supărarea, interesul, indiferenţa
- a cere / oferi un sfat
- a cere scuze
- a da şi urma instrucţiuni
- a cere şi oferi soluţii pentru diferite probleme
- a accepta / respinge politicos o ofertă
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII

Se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:
Substantivul:
 pluralul substantivelor(plurale neregulate) – sistematizare
Adjectivul:
 odinea adjectivelor
Verbul:
 modalităţi de exprimare a prezentului, trecutului şi viitorului + timpurile verbale aferente –
sistematizare
 verbe modale (mijloace de exprimare a modalităţii) – sistematizare
Adverbul:
 comparaţia adverbelor
Fraza:
 fraza condiţională 2 & 3
Afirmaţia , interogaţia, negaţia – sistematizare
Întrebări disjunctive
Determinanţi, pronume (reluare şi sistematizare).
NOTĂ: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de

specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va
face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va
apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de
comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare
pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic,
ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv,
conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea
tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.
CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE
 În activitatea de învăţare-predare se vor folosi metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi
centrate pe elev.
La alegerea temelor şi textelor pe baza cărora se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu profilul şi
domeniul de specializare al fiecărei clase.
Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu
grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de
lucru să fie sporit.
Instrumentele de evaluare continuă vor fi elaborate în corelare cu: criteriile de performanţă,
condiţiile de aplicabilitate, prevederile privind probele de evaluare din unitatea de competenţă
limba modernă.
SCURT GHID METODOLOGIC1

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ, ca instrument de interpretare personalizată a
programei, asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă
ca planificarea calendaristică să fie elaborată pentru întreg anul şcolar, pentru a avea o
imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe tot anul.
Elaborarea planificărilor presupune următoarele etape:
1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competentelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc.
3. Căutarea altor resurse didactice, în cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor
tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate
prin programă.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu
competenţele vizate.
Structura planificării calendaristice
Nr.
Competenţ Observaţii**
Nr. Conţinuturi ale U. Î. ore Săptămân
e (amendament
U. Î. alocat a
vizate* e)
e
- tematic … …
- funcţii comunicative
- elemente de construcţie a
comunicării
- … … …
- …
- …
*
NOTA: În aceasta rubrica vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenta de unitatea
de învăţare respectivă.
**
NOTA: Se completează pe parcursul anului şcolar, în funcţie de problemele apărute şi de
constatările făcute în activitatea la clasă.
1
Pentru alte sugestii şi detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”,
MEdC, CNC, Bucureşti, 2002.
II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite
logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.
Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.
Detalieri ale conţinuturilor Competenţ Activităţi de Resurse Evaluare
unităţii de învăţare e învăţare
vizate
Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce
măsură?)
- tema (detaliată pe lecţii) … … … …
- text / tip de text …
- funcţii comunicative …
- elemente de construcţie a
comunicării
-…
III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL

DIDACTIC
1. Receptează mesaje orale
- exerciţii de identificare
- exerciţii de discriminare
- exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un mesaj oral
- exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un mesaj oral
- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie,
descriere, discuţie, prezentare, povestire)
2. Receptează mesaje scrise
- exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text scris
- exerciţii de completare de texte lacunare
- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (descriere, raport, grafic, prezentare,
povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare (completare de tabele /
diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,
- proiecte individuale
3. Produce mesaje orale
- exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri
- exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare, monolog
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere
- exerciţii de rezumare orală
- discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming
4. Produce mesaje scrise
- exerciţii de completare de formulare
- exerciţii de construire de paragrafe
- exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală (mesaje, scrisori, felicitare, carte poştală,)
- exerciţii de redactare a unor texte / scrisori cu paşi daţi
- exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat
- exerciţii de redactare de texte funcţionale (curriculum vitae, proces verbal, referat, cerere)
- exerciţii de rezumare în scris
- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)
- exerciţii de luare de notiţe
- exerciţii de traducere şi retroversiune
- proiecte individuale sau de grup
5. Participă la conversaţii
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie, interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- joc de rol, discuţie, dezbatere
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri
- exerciţii de formulare / construire a unei argumentări / a unui interviu
- proiecte de grup
IV. EVALUAREA
Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de
limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a
competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se
impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare / învăţare. Pentru a se realiza o evaluare
cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă
continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de
învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului
elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi
toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea
obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să
facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea formativă a elevilor – vizând achiziţiile (în termeni cognitivi, afectivi şi
performativi), competenţele de comunicare şi de inter-relaţionare, atitudinile dezvoltate de aceştia la
orele de limbi moderne – se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
- Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
- Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
- Proiectul
- Portofoliul
- Autoevaluarea
Modulul II: UTILIZAREA TEHNICII DE CALCUL
I. Notă introductivă
Conţinuturile incluse în structura modulului UTILIZAREA TEHNICII DE CALCUL
oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind relaţiile
profesionale de colaborare şi soluţionarea conflictelor în cadrul echipelor de lucru.
II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul UTILIZAREA TEHNICII DE CALCUL au fost corelate competenţele din
unitatea de competenţă tehnică generală cu conţinuturile.
 IV. UTILIZAREA TEHNICII DE CALCUL 1 credit
- II.1. Utilizează aplicaţii software uzuale.
- II.2. Gestionează bazele de date cu ajutorul aplicaţiilor specifice.
- II.3. Comunică prin Internet
I. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Competenţe
Unităţi de
individu Conţinuturi tematice
competenţă
ale
1. Operaţii de operare asupra structurii unui tabel şi a foilor de
calcul: inserare/ştergere, copiere/lipire, redenumire, grupare linii
şi coloane, exploatare foi de calcul, consultarea documentaţiei
auxiliare.
2. Formatare document şi foi de calcul: setare pagină, stil, font,
II.1.
mărime font, tip caracter, aliniere, chenare, selectare culori,
Utilizează
grosimea liniei, antet, subsol.
aplicaţii
3. Prelucrarea informaţiilor dintr-un tabel: sortare, filtrare,
software
subtotaluri, referinţe absolute şi relative, funcţii simple
uzuale
(adunare, scădere, medie aritmetică).
4. Trasare diagrame: tip, sursa datelor, suprafaţă diagramă,
formatare, localizare, tipărire.
5. Inserare obiecte: imagini, grafice, şabloane prezentări,
ecuaţii, fişiere multimedia, documente text.
II.
6. Tipuri de date: numerice, alfanumerice, logice, date
UTILIZAREA
calendaristice, şir de caractere, memo şi funcţii pentru date de
TEHNICII DE
tip numeric, şir de caractere, date calendaristice, conversii, de uz
CALCUL II.2.
general.
Gestionează
7. Structura bazei de date: tabele (nume componente, tip,
bazele de date
dimensiune).
cu ajutorul
8. Operaţii asupra tabelului dintr-o bază de date: creare,
aplicaţiilor
poziţionare pe o înregistrare, actualizare, sortare, indexare.
specifice
9. Încărcarea unei baze de date: introducere şi validare date.
10. Exploatarea unei baze de date: deschidere, închidere bază de
date şi tabele.
11. Tehnici de căutare adecvate surselor de informaţii: motoare
II.3. căutare Internet, cuvinte-cheie, grupuri de cuvinte.
Comunică pe 12. Operaţii pentru transmitere informatii: crearea unui cont,
Internet accesare cont, expediere mesaje.
13. Metode de schimb al informaţiilor: e-mail, dialog, dezbatere
on-line, forum, liste de discuţie a informaţiilor.
II. Sugestii metodologice
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 54 de ore, repartizate după cum

urmează:
 18 ore de teorie
 36 ore de laborator
Conţinuturile modului “Utilizarea tehnicii de calcul” se vor exemplifica în funcţie de
domeniul profesional, respectiv utilizarea de aplicaţii software uzuale, gestionarea bazelelor de
date şi comunicarea pe internet se vor adapta domeniului de interes.
Profesorii pot folosi informaţii despre stilul de învăţare al elevilor. Activităţile la lecţii pot fi
variate astfel încât să garanteze că toate stilurile de învăţare sunt atinse. Pentru atingerea
competenţelor din prezentul modul se vor aplica activităţi de învăţare cu caracter interactiv. Se
recomandă metode cum sunt: demonstraţia, exerciţiul, proiectul, metoda practică, observaţia
sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea.
Alegerea acestor activităţi oferă următoarele avantaje:
I. sunt orientate asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să le
pună mai bine în valoare;
II. permit individualizarea învăţării;
III. oferă maximul de deschidere;
IV. permit diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat.
Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi cu
tipul probelor de evaluare care sunt precizate în Standardul de pregătire profesională
corespunzător calificării. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final
de tip sumativ, pentru verificarea atingerii competenţelor. Se evaluează numai competenţele din
acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură
dată.
Profesorul îşi elaborează pachete de evaluare pentru toate competenţele incluse în modul.
Pentru a veni în sprijinul profesorilor este prezentat un model (orientativ) de realizare a evaluării
pe competenţe.
Competenţa 1.Utilizează aplicaţii software specifice
FIŞA DE LUCRU
Compară reprezentări grafice în aplicaţii Word şi Excel

Sarcinile tale sunt:
 Operarea asupra structurii unui tabel şi a foilor de calcul
 Formatare documente şi foi de calcul
 Prelucrarea informaţiilor dintr-un tabel
 Trasarea diagramelor
 Inserarea obiectelor
FIŞA DE EVALUARE
Nume candidat:
Nume evaluator:
REZULTATUL
SARCINI EVALUĂRII DATA
(DA/NU)
Operarea asupra structurii unui tabel şi a foilor
de calcul:
o inserare/ştergere,
o copiere/lipire,
o redenumire,
o grupare linii şi coloane,
o exploatare foi de calcul,
o consultarea documentaţiei auxiliare
Formatare documente şi foi de calcul:
o setare pagină
o stil,
o font,
o mărime font,
o tip caracter,
o aliniere,
o chenare,
o selectare culori,
o grosimea liniei,
o antet,
o subsol
Prelucrarea informaţiilor dintr-un tabel
o sortare,
o filtrare,
o subtotaluri,
o referinţe absolute şi relative,
o funcţii simple (adunare, scădere, medie
aritmetică)
Trasarea diagramelor:
o tip,
o sursa datelor,
o suprafaţă diagramă,
o formatare,
o localizare,
o tipărire
Inserarea obiectelor:
o imagini,
o grafice,
o şabloane prezentări,
o ecuaţii,
o fişiere multimedia,
o documente text
 Evaluatorul va bifa fiecare sarcină îndeplinită corect de către elev.

 Competenţa se consideră atinsă dacă elevul îndeplineşte sarcina o singură dată.
 Certificarea competenţei se obţine dacă toate sarcinile de lucru sunt îndeplinite. Sarcinile
neîndeplinite se vor reevalua după o perioada de pregătire folosindu-se acelaşi instrument
de evaluare.
Precizări pentru aplicarea probei de evaluare
 elevul va fi evaluat in urma parcurgerii tuturor etapelor de învăţare
 elevul va realiza operaţiile practice cerute înainte de evaluare la fiecare etapă de învăţare
 certificarea acestor competenţe se va realiza în urma evaluării formative.
 înregistrarea performanţei se va realiza printr-o fişă de evaluare completată de profesor
pe parcursul probei
Sugestii privind dovezile evaluării:

 Fişa de evaluare, care trebuie să fie elaborată conform criteriilor de performanţă
şi condiţiilor de aplicabilitate, utilizată pentru evaluarea prin probe practice
constituie dovadă a evaluării
 Pentru probele scrise, dovezi ale evaluării sunt considerate fişele de lucru,
proiectele, portofoliile.
 Orice alt material elaborat de către elev sau utilizat de către profesor pentru
evaluare poate constitui o dovada a evaluării competenţelor elevului.
Se recomandă adaptarea programei la elevii cu nevoi speciale, prin fişe individualizate.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme,
în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor.
Instruirea se va realiza în laboratorul de informatică cu o bună dotare materială şi cu
aplicaţiile corespunzătoare.
Nivelul de pregătire teoretică este realizat corespunzător, dacă sunt îndeplinite criteriile de
performanţă ce pot fi atinse numai dacă în procesul de învăţământ sunt asigurate condiţiile de
aplicabilitate descrise în standard.
Metodele de predare vor fi variate, predominând studiul de caz, exerciţiul, demonstraţia,
dezbaterea şi discuţii în grup.
Evaluarea continuă şi sumativă este condiţionată de evaluarea stabilită în Standardul de
pregătire profesională.
Modulul III: LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MUNCII. NORME DE PREVENIREA ŞI
STINGEREA INCENDIILOR
Conţinuturile incluse în structura modulului LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MUNCII.
NORME DE PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR oferă elevilor cunoştinţe care
le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind respectarea normelor de protecţie a muncii,
de prevenire şi stingere a incendiilor în cadrul punctelor de lucru pentru care se pregatesc să îşi
desfăşoare activitatea.

În modulul LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MUNCII. NORME DE PREVENIREA
ŞI STINGEREA INCENDIILOR au fost corelate competenţele din unitatea de competenţă
tehnică generală cu conţinuturile.
 III. LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MUNCII. NORME DE 1 credit

PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
III.1. Selectează legi şi norme de muncă
III.2. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi
stingerea incendiilor.
III.3. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de
muncă.
III.4 Coordonează activităţile în caz de accident.
III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
III. Legi şi norme de muncă :
LEGISLAŢIA - Legea 53/2003 cu modificările ulterioare,
ŞI PROTECŢIA III.1. - Contractul colectiv de muncă,
MUNCII. Selectează legi şi - Legea 477/2004,
NORME DE norme de muncă - Ordonanţa de urgenţă 93 din 2003,
PREVENIREA - Ordonanţa de urgenţă 96 din 2003
ŞI STINGEREA - Alte acte normative în vigoare.
INCENDIILOR III.2. Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor:
Aplică legislaţia - Norme legislative în vigoare cu privire la
privind securitatea şi prevenirea şi stingerea incendiilor
sănătatea la locul de Instructaje de protecţia muncii.
muncă, prevenirea şi Mijloace de avertizare
stingerea incendiilor.. Instrucţiuni specifice locului de munca
Sisteme şi dispozitive de protecţie.
Materiale şi mijloace pentru stingerea incendiilor
Mijloace de evidenţă a accidentelor de muncă
Raportarea şi înregistrarea accidentelor de muncă
Situaţii care favorizează accidentele de muncă:
- Perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor
III.3. - Nerespectarea principiilor ergonomice
Planifică acţiuni de - Comportament necorespunzător al lucrătorului la
evitare şi de reducere a locul de muncă
riscurilor identificate - Starea fizică şi psihică necorespunzătoare a
la locul de muncă. lucrătorului
Accidente de muncă
Boli profesionale
Avarii
Incendii şi explozii
III.4. Măsuri de prim ajutor în caz de accident
Coordonează Plan de acţiune în cazul producerii incendiilor.
activităţile în caz de
accident.
IV. Sugestii metodologice
urmează:
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului
instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea
competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite
conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu accentuare
pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Legislaţia şi protecţia muncii.
Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor în ordinea prezentată:
1. a. Legi şi norme de muncă :
- Legea 53/2003 cu modificările ulterioare,
- Contractul colectiv de muncă,
- Legea 477/2004,
- Ordonanţa de urgenţă 93 din 2003,
- Ordonanţa de urgenţă 96 din 2003
- Alte acte normative în vigoare.
a. Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor
3. Instructaje de protecţia muncii.
4. Mijloace de avertizare
5. Instrucţiuni specifice locului de munca
6. Sisteme şi dispozitive de protecţie.
7. Materiale şi mijloace pentru stingerea incendiilor
8. Mijloace de evidenţă a accidentelor de muncă
9. Raportarea şi înregistrarea accidentelor de muncă
10. Situaţii care favorizează accidentele de muncă:
- Perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor
- Nerespectarea principiilor ergonomice
- Comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă
- Starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului
11. Accidente de muncă
12. Boli profesionale
13. Avarii
14. Incendii şi explozii
15. Măsuri de prim ajutor în caz de accident
16. Plan de acţiune în cazul producerii incendiilor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau
conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia
didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.
Instruirea teoretică şi laboratorul se recomandă să se desfăşoare în cabinete de
specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme
didactice tematice, planşe, truse de prim ajutor, mijloace de protecţie, machete, simulatoare,
bibliografie selectivă ş.a.
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător
dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului « Legislaţia şi protecţia muncii. Norme de
prevenirea şi stingerea incendiilor» şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop
formarea competenţelor generale aferente nivelului 3 Avansat, corespunzătoare calificărilor, în
scopul dezvoltării de relaţii profesionale de colaborare.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,
urmând să i le pună mai bine în valoare;
 fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte,
în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi
adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei
permanente.
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele
principii ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le
asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai
puţin pe cele teoretice.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor elevilor, acceptând
faptul că fiecare elev este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru
pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor
ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea
3. Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri,
iar ca metode de evaluare recomandăm
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
 Studiu de caz
 Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Simulare practica
Modulul IV : CENTRALE ELECTRICE
I. Locul modului în cadrul planului de învăţământ
Modulul „Centrale electrice” se studiază în anul I, şcoală de maiştri, în vederea asigurării

pregătirii de specialitate în calificarea „Maistru electrician centrale, staţii şi reţele electrice”.
Modulul are alocate un număr de 54 de ore / an, din care:

 teorie – 36 ore;
 laborator tehnologic – 18 ore.

În modulul „Centrale electrice” au fost agregate competenţe dintr-o unitate de competenţă
tehnică.
IV. Centrale electrice 1 credit
IV.1. Analizează structura unei centrale hidroelectrice
IV.2. Investighează structura unei centrale termoelectrice
IV.3. Analizează structura unei centrale nuclearoelectrice
Unitatea de
Competenţe Conţinuturi
competenţă
IV. IV.1 Amenajări hidroenergetice
CENTRALE Analizează - tipuri de amenajări CHE: uzină-baraj, cu
ELECTRICE structura unei derivaţie, subterană, mixtă
centrale - instalaţii ale amenajărilor hidroenergetice:
hidroelectrice barajul, descărcătoarele de apă, prizele de apă,
aducţiunile, camerele de echilibru, conductele
forţate, casa vanelor, centralele hidroelectrice,
galeriile de fugă, staţiile de pompare
Turbine hidraulice
- turbina Pelton
- turbina Francis
- turbina Kaplan
Unitatea de
competenţă
Centralele termoelectrice
-principiul de funcţionare
-circuitele centralelor termice
-echipamentele centralelor termoelectrice:
cazanul, vaporizatorul, supraîncălzitorul,
economizorul, preîncălzitorul de aer, turbina,
IV.2 condensatorul, ejectorul
Investighează - instalaţii auxiliare: instalaţia de ardere,
structura unei instalaţii de alimentare a cazanului cu
centrale combustibil, instalaţii de captare şi de
termoelectrice evacuare a zgurii şi cenuşii, instalaţii de
evacuare a gazelor de ardere şi de alimentare
cu aer necesar arderii, instalaţii de alimentare
cu apă, instalaţiile anexe ale turbinei
- exploatarea instalaţiilor centralelor
termoelectrice
- modalităţi de îmbunătăţire a randamentului
Reactoare nucleare
- reacţia de fisiune nucleară
IV.3 - combustibili, materiale moderatoare, agenţi de
Analizează răcire, materiale absorbante de neutroni, materiale de
structura unei protecţie
centrale Instalaţii speciale ale CNE
nuclearoelectrice - ciclul combustibilului nuclear
- turbinele cu abur saturat
- sisteme de izolare de protecţie ale CNE
Modulul «Centrale electrice» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe
tehnice în legătură cu:
- principiul de funcţionare al diferitelor tipuri de centrale electrice
- echipamentele specifice fiecărui tip de centrală electrică
- exploatarea centralelor electrice
Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională,
pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu
conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă
respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi
diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce
unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit
profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată
de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege
ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi
viziunea proprie.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:
1. Centralele hidroelectrice
a. Energia hidraulică
b. Tipuri de amenajări pentru CHE
c. Elementele componente ale CHE
d. Tipuri de turbine utilizate în CHE
e. Serviciile interne ale CHE
2. Centralele termoelectrice
a. Clasificarea centralelor termoelectrice
b. Echipamentele CTE:
- cazane de abur, instalaţiile cazanului de abur, instalaţii auxiliare, apa de
alimentare a cazanelor de abur
- turbine cu abur şi gaze, elementele turbinelor cu abur, elementele turbinei cu
gaze, instalaţiile turbinelor cu abur, instalaţiile turbinelor cu gaze
c. Instalaţiile circuitelor CTE cu abur:
- combustibil-cenuşă
- circuitul apă-abur
- circuitul apei de răcire
- circuitul de termoficare
d. Exploatarea instalaţiilor centralelor termoelectrice
e. Randamentul CTE: metode de îmbunătăţire a randamentului CTE
3. Centralele nuclearoelectrice
a. Reacţia de fisiune nucleară
b. Reactorul nuclear: zona activă, reflectorul, controlul reactorului nuclear, protecţia
biologică
c. Instalaţii speciale ale CNE: ciclul combustibilului nuclear, turbina de abur saturat,
sisteme de izolare de protecţie
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, diferenţierii sarcinilor şi timpului
alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, aplicaţiile practice din laborator, discuţiile de
grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate etc. contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor,
asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi
creativităţii elevilor .
Date fiind competenţele vizate, se recomandă:
- activităţi de reprezentare a schemelor principiale de funcţionare a centralelor
electrice
- exerciţii de explicare a funcţionării centralelor electrice
- exerciţii de simulare a exploatării echipamentelor/instalaţiilor centralelor electrice
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se recomandă utilizarea: fişelor de lucru; documentaţiei tehnologice
specifice; cărţilor tehnice şi instrucţiunilor de utilizare a mijloacelor de măsurare; suporturilor de
curs / aplicative audio-video sau / şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice. Se recomanda
ca o parte a programelor de formare să se realizeze în condiţii profesionale reale, la agenţi
economici din profilul de formare al elevilor.
Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor
moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi
stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie
realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.
Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de
predare – învăţare.
dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în această calificare. Din acest motiv, se
impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei
procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite
în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde (nimic mai puţin, nimic mai mult).
Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practice; teste cu itemi obiectivi şi
semiobiectivi; portofoliul;autoevaluarea ş.a.
Modulul V : REŢELE ELECTRICE
Conţinuturile incluse în structura modulului REŢELE ELECTRICE oferă cursanţilor
cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind construcţia
reţelelor electrice.
În modulul REŢELE ELECTRICE au fost corelate competenţele din unitatea de

competenţă tehnică cu conţinuturile.
 V. REŢELE ELECTRICE 1 credit
- V.1Analizeazăconfiguraţii de reţele electrice
- V.2. Cooordonează construcţia liniilor electrice aeriene de înaltă şi medie tensiune
- V.3. Realizează linii electrice subterane de joasă, medie şi înaltă tensiune
Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

V. V.1
REŢELE Analizează  Categorii de reţele electrice : de transport, de
ELECTRICE configuraţii de distribuţie şi la consumator
reţele electrice  Reţele electrice de distribuţie de joasă tensiune, de
medie tensiune, de înaltă şi foarte înaltă tensiune-
configuraţii :
- radiale, buclate
- urbane, rurale, industriale
 Elemente componente ale reţelelor electrice de
distribuţie la consumator :
o branşament electric,
o cofret,
o contoare electrice,
o tablouri electrice,
o coloane şi circuite electrice
 Scheme electrice ale reţelelor de distribuţie a
energiei electrice la consumatori:
- de legare directă a consumatorilor ,
- de legare în sistem intrare-ieşire a consumatorilor,
- de distribuţie radială simplă,
- de distribuţie cu coloane magistrale,
- de distribuţie în cascadă,
- de distribuţie prin alimentarea în buclă a
consumatorilor,
- complexe
 Tipuri de linii electrice
- aeriene,
- subterane
 Elemente componente ale liniilor electrice aeriene
- conductoare,
V.2 - stâlpi,
Cooordonează - izolatoare,
construcţia - dispozitive de prindere şi de fixare (suporturi
liniilor electrice pentru izolatoare, armături, cleme de legătură,
aeriene de înaltă console)
şi medie  Etape şi tehnologii de execuţie a liniilor electrice
tensiune aeriene
- manipularea şi transportul materialelor,
- executarea fundaţiilor,
- montarea stâlpilor,
- montarea conductoarelor şi a izolatoarelor,
- verificări şi probe la terminarea montajului
 Componente ale liniilor electrice subterane
- cabluri electrice de joasă, medie înaltă şi foarte
înaltă tensiune;
- accesoriile pentru cablurile electrice, (manşoane,
cutii terminale, mase izolante, benzi, tuburi şi
V.3
pălării termocontractabile, papuci, rezervoare de
Realizează linii
alimentare, instalaţii de supraveghere şi
electrice
semnalizare a presiunii sau a nivelului de ulei),
subterane de
- soluţii moderne de transmisie a energiei electrice
joasă, medie şi
prin cabluri,.
înaltă tensiune
 Etape de realizare a liniilor electrice subterane
- pozarea cablurilor,
- realizarea îmbinărilor şi terminalelor (montarea
manşoanelor, montarea cutiilor terminale),
- punerea sub tensiune şi darea în exploatare
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 54 de ore, în semestrul I, repartizate
după cum urmează:
funcţie de:
instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor
dorite. În acest cadru, activităţile de învăţare/instruire utilizate de cadrele didactice vor avea un
caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe
cele de predare. Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor
vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca, în acest proces, să se utilizeze metode cât mai
diverse, care să stimuleze atenţia, interesul, participarea nemijlocită şi spiritul creativ al elevilor,
cum ar fi :
 metodele bazate pe acţiune (exerciţiul practic, lucrările de laborator, simularea ş.a.);
 metodele explorative (observarea independentă, problematizarea, studiile de caz, ş.a.);
 metodele expozitive (explicaţia, exemplificarea, descrierea ş.a.) etc.
respective. Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat
corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.
Instruirea teoretică se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu
mobilier adecvat şi, în funcţie de posibilităţi, cu alte materiale didactice specifice. Instruirea în
laboratorul tehnologic se recomandă se realizeze în laboratoarele de specialitate ale şcolii,
Pentru asigurarea unei logici a înţelegerii şi învăţării, se recomandă parcurgerea
conţinuturilor modulului REŢELE ELECTRICE în ordinea prezentată în cele ce urmează:
1. Categorii de reţele electrice : de transport, de distribuţie şi la consumator
2. Reţele electrice de distribuţie şi transport
 Reţele de distribuţie de joasă tensiune
- Reţele de distribuţie radiale
- Reţele de distribuţie buclate
- Branşamente la consumatori
 Reţele de distribuţie de medie tensiune
 Reţele de distribuţie de înaltă tensiune
3. Elemente componente ale reţelelor electrice de distribuţie la consumator :
- branşament electric,
- cofret, contoare electrice,
- tablouri electrice,
- coloane şi circuite electrice
4. Scheme electrice ale reţelelor de distribuţie a energiei electrice la consumatori:
- de legare directă a consumatorilor ,
- de legare în sistem intrare-ieşire a consumatorilor,
- de distribuţie radială simplă,
- de distribuţie cu coloane magistrale,
- de distribuţie în cascadă,
- de distribuţie prin alimentarea în buclă a consumatorilor,
- complexe
5. Tipuri de linii electrice
- Definirea liniilor electrice
- Clasificarea liniilor electrice
6. Elemente componente ale liniilor electrice aeriene:
- Conductoare.Materiale,clasificare,construcţie
- Stâlpii liniilor electrice aeriene
 Rol
 Clasificare
 Stâlpi metalici
 Stâlpi de beton armat
 Coronamente şi console pentru L.E.A. joasă, medie şi înaltă tensiune
 Fundaţii
- Izolatoare.Rol.Materiale folosite.Tipuri de izolatoare.
- Armături şi cleme
 Suporţi pentru izolatoare
 Armături pentru lanţurile de izolatoare
 Armături pentru fixarea conductoarelor pe izolatoare
 Armături pentru protecţia izolatoarelor contra arcului electric
 Armături antivibratoare
 Cleme de legătură a conductoarelor
 Piese de distanţare pentru conductoare fasciculare
7. Etape de realizare a liniilor electrice aeriene
- Execuţia fundaţiilor L.E.A.
- Montarea stâlpilor L.E.A.
- Montarea conductoarelor şi izolatoarelor L.E.A.
- Verificări şi probe la terminarea montajului
8. Componente ale liniilor electrice subterane
- Cabluri electrice de joasă, medie înaltă şi foarte înaltă tensiune
 Clasificare
 Simbolizare
 Elemente componente : conductoare, izolaţie, ecrane, învelişuri de protecţie
 Tipuri constructive de cabluri
- accesoriile pentru cablurile electrice,
 Manşoane :
o de legătură şi de derivaţie.
o cutii de distribuţie subterane
o cleme de legătură
o cleme de derivaţie
 Cutii termnale
 Papuci de cablu
 Accesorii: mase izolante, benzi,tuburi şi pălării termocontractabile, aliaje de lipit şi
de metalizare, rezervoare de alimentare, instalaţii de supraveghere şi semnalizare a
presiunii sau a nivelului de ulei
- soluţii moderne de transmisie a energiei electrice prin cabluri
9. Etape de realizare a liniilor electrice subterane
- Pozarea cablurilor
- Realizarea îmbinărilor şi terminalelor
 Îmbinarea conductoarelor
 Montarea manşoanelor de legătură şi de derivaţie
 Montarea cutiilor terminale
- Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a liniilor electrice subterane
V. Condiţii de aplicabilitate didactică şi evaluare
competenţelor relevante pentru modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi,
de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu accent pe cele cu caracter
aplicativ, centrate pe elev.
Evaluarea va respecta criteriile de performanţă şi probele de evaluare precizate în
Standardul de Pregătire Profesională, corespunzător calificării pentru nivelul 3 AVANSAT în
domeniul electroenergetic. Pe parcursul modulului se realizează evaluare formativă, iar la sfârşitul
lui se realizează evaluarea sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor şi reglarea
procesului de achiziţie a acestora. Ca metode de evaluare recomandăm :
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor,
 Investigaţia.
 Autoevaluarea,
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.
Modulul VI : MĂSURĂRI SPECIFICE ÎN ELECTROENERGETICĂ
Conţinuturile incluse în structura modulului MĂSURĂRI SPECIFICE ÎN
ELECTROENERGETICĂ oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi
practice privind efectuarea măsurărilor specifice instalaţiilor electroenergetice, şi să-şi dezvolte
abilităţi practice privind utilizarea echipamentelor şi instalaţiilor de măsurare specifice
instalaţiilor electroenergetice.

În modulul MĂSURĂRI SPECIFICE ÎN ELECTROENERGETICĂ au fost corelate
competenţele din unitatea de competenţă tehnică generală cu conţinuturile.
 VI. Măsurări specifice în electroenergetică 1 credit
- VI.1. Măsoară parametrii instalaţiilor electroenergetice
- VI.2. Precizează tipuri de încercări din instalaţiile electroenergetice
- VI.3. Utilizează echipamentele de testare a aparatelor din instalaţiile electroenergetice
VI.1.  Parametrii instalaţiilor electroenergetice: rezistenţă
Măsoară de izolaţie, frecvenţă, tensiune, factor de putere,
parametrii energie
instalaţiilor  Realizarea instalaţiilor de măsurare a parametrilor
electroenergetice  Prelucrarea datelor experimentale- determinarea
erorilor şi abaterilor
VI.2.  Tipuri de încercări şi probe în instalaţiile
Precizează tipuri electroenergetice: de izolaţie, a capacităţii de
de încercări din comutaţie, a încălzirii căilor de curent;
VI instalaţiile  Echipamente utilizate pentru încercări:
MĂSURĂRI electroenergetice echipamente pentru încercarea cablurilor, surse de
SPECIFICE ÎN înaltă teniune, echipamente pentru încercări de
ELECTRO- materiale;
ENERGETICĂ  Corelarea tipurilor de încercări cu nomenclatorul de
încercări şi verificări
VI.3.  Instalaţii de testare a aparatelor din instalaţiile
Utilizează electroenergetice: staţii de încercări în reţea, staţii de
echipamentele de încercări sintetice, convertoare de măsură;
testare a  Efectuarea măsurărilor şi încercărilor;
aparatelor din  Completarea buletinelor de încercări şi analiză.
instalaţiile
electroenergetice
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 54 ore, în semestrul I, repartizate după
cum urmează:
funcţie de:
instruit.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Măsurări specifice în
electroenergetică în ordinea prezentată:
1. Parametrii instalaţiilor electroenergetice
1.1 Instalaţii de măsurare a parametrilor
1.2 Prelucrarea datelor experimentale
2. Încercări şi probe în instalaţiile electroenergetice:
2.1 Echipamente utilizate pentru încercări şi probe
2.2 Nomenclatorul de încercări şi verificări
2.3 Instalaţii de testare a aparatelor din instalaţiile electroenergetice
2.4 Măsurări şi încercări ale aparatelor din instalaţiile electroenergetice
2.5 Completarea buletinelor de încercări şi analiză
Instruirea teoretică şi practica se recomandă să se desfăşoare în cabinete de
specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme
didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale, în care
pot fi evidenţiate echipamentele şi aparatele electrice componente, bibliografie tehnică
selectivă ş.a.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului « Măsurări specifice în electroenergetică » şi
adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale
aferente nivelului 3 Avansat şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale
elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de
nivel 4, sau a integrării pe piaţa muncii.
permanente.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri
diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu:
 Diferenţierea răspunsului, prin:
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
3. Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor
probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP
- uri, iar ca metode de evaluare recomandăm
 Investigaţia.
 Chestionarul
 Tema de lucru
MODULUL VII: MANAGEMENTUL CALITĂŢII
I. NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Locul modulului în cadrul planului de învăţământ
Modulul va fi parcurs pe durata semestrului II având un număr total de 17 x 3 = 51 de ore din
care un număr de 17 ore laborator.
 Managementul calităţii 1 credit

- VII. 1.Precizează principiile de management al calităţii
- VII. 2. Efectuează controlul statistic
- VII. 3. Acţionează pentru menţinerea sistemului de asigurarea calităţii
- VII. 4. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii
Principiile managementului calităţii:
orientarea către client,
leadership,
implicarea personalului,
abordarea procesuală,
abordarea sistemului de către management,
îmbunătăţirea continuă,
VII. 1
abordarea concretă în luarea deciziilor,
VII. Precizează
relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
MANAGEMENTU principiile de
Funcţiile managementului calităţii
L CALITĂŢII management al
planificarea calităţii,
calităţii
organizarea activităţilor referitoare la calitate,
coordonarea activităţilor referitoare la calitate,
antrenarea personalului pentru realizarea
obiectivelor calităţii,
ţinerea sub control a calităţii,
asigurarea calităţii,
îmbunătăţirea calităţii
Precizarea elementele controlului statistic:
caracteristica controlată; lot; mărime eşantion; reguli
de extragere a eşantionului; plan de control; grad de
severitate;
nivel de calitate acceptabil (AQL); cifra de acceptare;
cifra de respingere
Indicarea si aplicarea etapelor controlului statistic:
(LT)
extragerea eşantionului,
VII. 2
determinarea caracteristicii conform procedurii
Efectuează
specifice,
controlul
compararea caracteristicii controlate cu condiţiile din
statistic
standarde,
identificarea defectelor,
compararea numărului de defecte identificate cu cifra
de acceptare sau de respingere
Implementarea măsurilor care se impun în urma
efectuării controlului statistic: (LT)
acceptare/respingere lot de produse
trecerea la alt plan de control (alt grad de severitate,
AQL)
VII. 3 Identificarea cerinţelor pentru implementarea unui
Acţionează sistem de asigurarea calităţii:
pentru proceduri,
menţinerea manualul calităţii,
sistemului de satisfacerea clienţilor,
asigurarea costuri,
calităţii standarde de firmă,
legislaţie,
feed-back,
grafice de documentare
Interpretarea unui audit de calitate (intern/extern
dat):
(intern/extern dat) pe metode statistice,
mentenanţă,
planificarea întreţinerii,
urmărirea parametrilor de funcţionare
Evaluarea factorilor care afectează costurile
calităţii:(LT)
rebuturi; recondiţionări; reparaţii; produse
neconforme; reclamaţii clienţi; produse returnate;
penalizări pentru întârziere; despăgubiri pentru daune
Tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii - (lt)
Definirea conceptului de îmbunătăţire continuă a
calităţii.
Utilizarea Ghidului pentru îmbunătăţire a calităţii:
conform standardului ISO 9004-4
conform standardelor ISO specifice domeniului de
activitate
VII. 4
Stabilirea strategiilor de îmbunătăţire a calităţii:
Aplică tehnici
strategia Kaizen,
de îmbunătăţire
Ciclul PEVA (planifică – execută – verifică -
continuă a
acţionează),
calităţii
principiul “zero defecte”
Aplicarea instrumentelor de îmbunătăţire a
calităţii:
instrumente ajutătoare (brainstorming, stratificare,
metoda întrebărilor),
instrumentele calităţii (grafice, diagrame, histograme,
fişe de control statistic
IV. SUGESTII METODOLOGICE

Conţinuturile modulului „Managementul calităţii” vor fi abordate de către profesorul
economist în orele de teorie şi de laborator tehnologic (LT)
Acesta are rolul de facilitator, comunicator, colaborator implicând activ pe cel ce învaţă.
Se pot utiliza metode ca: observaţia, munca independentă, experimentul, simularea,
problematizarea, jocul de rol, exerciţiul, discuţiile în grup care stimulează critica, învăţarea prin
proiecte, studiul de caz, brainstormingul etc.
Pentru atingerea competenţelor, activitatea de predare - învăţare în cadrul modulului
„Managementul calităţii” se poate desfăşura în sala de clasă cu profesorul de specialitate, iar
laboratorul tehnologic se poate realiza atât în laboratorul de specialitate al şcolii cât şi la agentul
economic de profil.
Recomandăm abordarea conţinuturilor corelate cu competenţele în ordinea prevăzută în
tabelul de la punctul III.
Criteriile specifice de evaluare vor fi preluate din Standardul de Pregătire Profesională de
către profesor şi prezentate elevului. Elevul poate fi integrat în evaluarea activităţii sale,
consolidând astfel, capacitatea de a se autoevalua şi mărind gradul de transparenţă a acordării
notelor.
Evaluarea finală a competenţelor trebuie realizată în concordanţă cu precizările incluse
în Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea pe parcursul anului se realizează prin diverse tipuri de probe de evaluare (orale,
scrise, practice), în funcţie de specificul competenţei.
Promovarea modulului este demonstrată prin atingerea tuturor competenţelor specificate în
tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile. Pentru cele patru competenţe , laboratorul
tehnologic se poate organiza la agenţii economici din domeniul de activitate specific, elevul
urmând să observe activitatea cotidiană a acestora.
Repartizarea numărului de ore pe conţinuturi tematice se realizează în funcţie de ritmul de
învăţare al elevilor şi de complexitatea conţinutului.
Se vor promova metode activ – participative, centrate pe elev, care dezvoltă gândirea,
încurajează participarea elevilor, dezvoltă creativitatea şi realizează o comunicare
multidirecţională
Activităţile la lecţii vor fi variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare caracteristic,
toţi elevii să dobândească competenţele necesare.
Se recomandă de asemenea organizarea predării - învăţării utilizând activităţi diferenţiate
pe grupuri de elevi care facilitează procesul de învăţare. Această metodă se poate aplica pentru
verificarea între colegi (verificări şi evaluări ale lucrărilor între colegi), joc de rol (elevii se ajută
reciproc, iar profesorul îi îndrumă pentru o învăţare eficientă).
Procesul de evaluare pe parcursul anului şi evaluarea finală trebuie să urmărească gradul
de dobândire a competenţelor şi nu nivelul de cunoştinţe acumulate. Cunoştinţele ştiinţifice nu
reprezintă decât cadrul în care se dezvoltă competenţele.
Pe parcursul anului elevul trebuie să fie supus evaluării prin probe de evaluare diferite, în
momente diferite, iar rezultatul final al evaluării (atingerea competenţelor) va avea în vedere
progresul realizat de acesta.
Profesorul îşi elaborează pachete de evaluare pentru toate competenţele incluse în modul.
Pentru a veni în sprijinul profesorilor este prezentat un model (orientativ) de realizare a evaluării
pe competenţe.
Exemplificarea unui pachet de evaluare pe o competenţă
Activitate: Efectuează controlul statistic asupra lotului de marfă „Q”
Managementul calităţii
Compennţa 2: Efectuează controlul statistic
Criterii de Precizări privind aplicabilitatea criteriilor Probe de

performanţă de performanţă evaluare
a Precizarea elementelor Elementele controlului statistic: Orale/scrise/
controlului statistic caracteristica controlată,
lot,
mărime eşantion,
reguli de extragere a eşantionului,
plan de control,
grad de severitate,
nivel de calitate acceptabil (AQL),
cifra de acceptare,
cifra de respingere
b Indicarea si aplicarea Etape ale controlului statistic: Orale/practice/
etapelor controlului extragerea eşantionului,
statistic determinarea caracteristicii conform procedurii
specifice,
compararea caracteristicii controlate cu
condiţiile din standarde,
identificarea defectelor,
compararea numărului de defecte identificate
cu cifra de acceptare sau de respingere
c Implementarea măsurilor Măsuri: Orale/scrise/
care se impun în urma acceptare/respingere lot de produse;
efectuării controlului trecerea la alt plan de control (alt grad de
statistic severitate, AQL)
Evaluatorul (profesorul) va evalua elevul pe baza unui portofoliu pe care elevii îl vor
realiza sub îndrumarea acestuia, la orele de curs şi la laboratorul tehnologic efectuat la agentul
economic.
Cerinţa:
Participaţi la o recepţie cantitativă şi calitativă efectuată la agentul economic (la care
faceţi laboratorul tehnologic) şi întocmiţi un PORTOFOLIU, care să cuprindă următoarele
elemente:
1. Locul recepţiei (societatea comercială, spaţiul de desfăşurare al recepţiei);
2. Sortimentul de marfă
3. Documentele verificate la recepţie;
4. Verificarea identităţii şi cantităţii lotului de marfă;
5. Modul de efectuare a verificării calităţii la recepţie;
6. Planul de control aplicat, parametrii şi simbolurile corespunzătoare, documente de referinţă
(standarde, specificaţii);
7. Analiza eşantioanelor: examinarea ambalajului, analiza senzorială, (organoleptică), analiza
fizico-chimică, microbiologică, etc.
8. Tipurile de defecte constatate şi caracterizarea lor; interpretarea rezultatelor;
9. Decizia finală privind lotul supus recepţiei;
10. Documente completate cu prilejul recepţiei.
Notă: PORTOFOLIU poate să conţină şi alte elemente pe care le consideraţi relevante. Se
recomandă realizarea activităţii în patru săptămâni.
Certificarea competenţei se obţine dacă toate sarcinile de lucru sunt îndeplinite. Sarcinile
neîndeplinite se vor reevalua după o perioadă de pregătire folosindu-se acelaşi instrument de
evaluare.
Precizări pentru aplicarea probei de evaluare:
 elevul va fi evaluat în urma parcurgerii tuturor etapelor de învăţare;
 elevul va realiza operaţiile practice cerute înainte de evaluare la fiecare etapă de învăţare;
 certificarea competenţe se va realiza în urma evaluării formative;
Pentru buna desfăşurare a evaluării se recomandă:
 folosirea unui spaţiu amenajat corespunzător (la agentul economic);
 evaluarea elevilor pe durata desfăşurării probei se realizează fără intervenţia evaluatorului.
 înregistrarea performanţei se va realiza printr-o fişă de observare completată de profesor
pe parcursul probei.
Sugestii privind dovezile evaluării
Fişa de observare, care trebuie să fie elaborată conform criteriilor de performanţă şi
condiţiilor de aplicabilitate, utilizată pentru evaluarea prin probe practice constituie dovadă a
evaluării.
Pentru probele scrise dovezi ale evaluării sunt considerate: fişele de lucru, testele de
evaluare, chestionarele, proiectele, portofoliile.
Orice alt material elaborat de către elev sau utilizat de către profesor pentru evaluare poate
constitui o dovadă a evaluării competenţelor elevului.
MODULUL VIII: LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
Modulul „Legislaţia şi protecţia mediului” se studiază în anul I, şcoală de maiştri, în

vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificarea „Maistru electrician centrale, staţii şi
reţele electrice”

II: Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul
În modulul „Legislaţia şi protecţia mediului” au fost agregate competenţe dintr-o unitate
de competenţă tehnică:
VI. Legislaţia şi protecţia mediului 1 credit
VIII.1 Realizează corelarea între componentele mediului şi relaţiile dintre acestea în
. cadrul mediului natural.
VIII.2
Evaluează impactul poluării asupra mediului.
.
VIII.3 Aplică legislaţia românească şi normele Uniunii Europene privind controlul
. poluării industriale.
Unitatea de
competenţă
VIII. VIII.1. Componentele mediului natural :
Legislaţia şi Realizează - mediu înconjurător;
protecţia corelarea între - mediu natural geografic;
mediului componentele - mediu ambiant.
mediului şi relaţiile Factorii de mediu :
dintre acestea în - abiotici (temperatura, apa, aer, sol, vânturi),
cadrul mediului - biotici (regnul vegetal şi animal)
natural. - ecosistemele (terestre, acvatice)
Unitatea de
competenţă
VIII.2. Principalele surse de poluare ale apelor,
Evaluează substanţele poluante şi impactul lor asupra pânzei
impactul poluării freatice
asupra mediului. - Surse de poluare a apei: apele uzate orăşeneşti,
apele uzate industrial (mine, fabrici de zahăr,
crescătorii de animale, sisteme de irigaţii), ploi
acide;
- Substanţele poluante ale apei: substanţe organice
(organisme ce se descompun după moarte, ţiţeiul
si produsele petroliere, hidrocarburi), substanţe
anorganice (cloruri, metale grele, fierul, sulfatul
de magneziu) substanţe toxice (radioactive, cu
- temperaturi ridicate);
Principalele surse de poluare ale aerului şi
substanţele poluante ale aerului:
- Surse de poluare ale aerului: din agricultură, din
industria energetică, din turism;
- Substanţele poluante ale aerului: ozonul (format:
natural în urma descărcărilor electrice, artificial
în urma unor reacţii a substanţelor toxice),
compuşi organici volatili, oxidul de carbon,
dioxidul de sulf, oxizi de azot, hidrogen sulfurat,
amoniac, ploi acide.
Principalele surse de poluare ale solului şi cauzele
degradării lui :
- Surse de poluare a solului: naturale, datorate
activităţii umane:
- Cauze ale degradării: naturale (eroziunea,
alunecarea, deflaţia, prăbuşirea, aluvionarea,
salinizarea, curgerea, coluvionarea), datorită
activităţii umane(desecările, arăturile de toamnă,
folosirea excesivă a îngrăşămintelor, păşunatul
excesiv, circulaţia turistică intensă)
Măsuri de ameliorare a poluării mediului
VIII.3.
Aplică legislaţia Legislaţia privind protecţia mediului :
românească şi - Convenţii internaţionale privind mediul, la care
normele Uniunii România a aderat
Europene privind - Legea protecţiei mediului nr. 173/1995
controlul poluării
industriale.
III. Sugestii metodologice

Modulul «Legislaţia şi protecţia mediului» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma
competenţe tehnice în legătură cu:
- relaţiile dintre componentele mediului natural;
- măsuri de ameliorare a poluării mediului
- legislaţia românească şi normele Uniunii Europene privind controlul poluării industriale.
respective.
viziunea proprie.
2. Componentele mediului natural :
 mediu înconjurător;
 mediu natural geografic;
 mediu ambiant.
3. Factorii de mediu :
 abiotici (temperatura, apa, aer, sol, vânturi),
 biotici (regnul vegetal şi animal)
 ecosistemele (terestre, acvatice)
4. Principalele surse de poluare ale apelor, substanţele poluante şi impactul lor asupra
pânzei freatice
- Surse de poluare a apei: apele uzate orăşeneşti, apele uzate industrial (mine, fabrici de zahăr,
crescătorii de animale, sisteme de irigaţii), ploi acide;
- Substanţele poluante ale apei: substanţe organice (organisme ce se descompun după moarte,
ţiţeiul si produsele petroliere, hidrocarburi), substanţe anorganice (cloruri, metale grele, fierul,
sulfatul de magneziu) substanţe toxice (radioactive, cu temperaturi ridicate);
5. Principalele surse de poluare ale aerului şi substanţele poluante ale aerului:
- Surse de poluare ale aerului: din agricultură, din industria energetică, din turism;
- Substanţele poluante ale aerului: ozonul (format: natural în urma descărcărilor electrice,
artificial în urma unor reacţii a substanţelor toxice), compuşi organici volatili, oxidul de
carbon, dioxidul de sulf, oxizi de azot, hidrogen sulfurat, amoniac, ploi acide.
6. Principalele surse de poluare ale solului şi cauzele degradării lui :
- Surse de poluare a solului: naturale, datorate activităţii umane:
- Cauze ale degradării: naturale (eroziunea, alunecarea, deflaţia, prăbuşirea, aluvionarea,
salinizarea, curgerea, coluvionarea), datorită activităţii umane(desecările, arăturile de toamnă,
folosirea excesivă a îngrăşămintelor, păşunatul excesiv, circulaţia turistică intensă)
7. Măsuri de ameliorare a poluării mediului
8. Legislaţia privind protecţia mediului :
- Convenţii internaţionale privind mediul, la care România a aderat
- Legea protecţiei mediului nr. 173/1995
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi
de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev,
pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării
- activităţi de colectare şi sistematizare a datelor iniţiale cu privire la sursele de poluare a
mediului
- exerciţii de elaborare a proiectelor de protecţia mediului
- exerciţii de planificare a unor activităţi specifice de protecţia mediului
semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea ş.a.
Modulul IX : STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE
Conţinuturile incluse în structura modulului STAŢII ŞI POSTURI DE

TRANSFORMARE oferă cursanţilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi
practice şi creative privind exploatarea echipamentelor din staţiile de transformare şi conexiuni,
din reţelele electrice precum şi revizia şi repararea acestor echipamente.
În modulul STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE au fost corelate competenţele

din unitatea de competenţă tehnică generală cu conţinuturile
 IX. STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE 2 credite

- IX.1. Analizează tipuri de statii de conexiuni şi de transformare
- IX.2. Amenajează posturi de transformare
- IX.3. Precizează aparatajul necesar într-o staţie de transformare
IX.4. Analizează schemele de conexiuni ale serviciilor interne aferente staţiilor de
-
transformare
- IX.5. Aplica măsuri de reducere a pierderilor de energie electrică
Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

IX. IX.1.  Variante constructive de staţii de
STAŢII ŞI Analizează tipuri transformare:
POSTURI DE de statii de - Staţii de transformare interioare :Realizarea
TRANSFORMARE conexiuni şi de barelor colectoare,Distanţe izolante.Distanţe de
transformare protecţie.Distanţe de lucru,Particularităţile
amplasării diferitelor categorii de echipamente
Instalaţii de distribuţie din celule prefabricate
- Staţii de transformare exterioare.
o Particularităţile realizării în exterior a
instalaţiilor.Distanţe de izolare, lucru şi
protecţie
o Amplasarea barelor şi echipamentelor
o Tipuri de instalaţii exterioare
o Instalaţii de distribuţie din celule
prefabricate
o Instalaţii de distribuţie cu hexafluorură de
sulf
o Proprietăţile SF6 ca mediu izolant
o Realizarea modulelor componente ale unei
scheme de staţie
o Scheme de staţii folosind echipament
izolant cu SF6 .
 Scheme de conexiuni ale staţiilor de
transformare :
- Tipuri de scheme(reduse, monofilare,
trifilare, multifilare)
- Bare colectoare(scheme cu bare colectoare
simple,scheme cu bare colectoare
duble,scheme cu mai multe sisteme de bare
colectoare)
- Mijloace pentru mărirea elasticităţii şi
îmbunătăţirii fiabilităţii schemelor : cupla
transversală, cupla longitudinală,
separatorul de ocolire
- Instalaţii cu mai mult de un întrerupător pe
circuit.Instalaţii fără bare colectoare.
- Exemple de scheme de staţii electrice de
transformare
 Tratarea neutrului reţelelor electrice:
- reţele cu neutrul izolat,
- reţele cu tratat cu bobină de stingere,
- reţele cu tratat cu rezistenţă de valoare mică.
 Variante constructive de posturi de
transformare:
- supraterane,
- subterane,
- aeriene.
 Aparataje folosite în posurile de transformare:
- siguranţe fuzibile,
- aparate de comutaţie specifice posturilor de
IX.2 transformare
Amenajează - baterii de condensatoare
posturi de  Compensarea factorului de putere:
transformare - calculul energiei reactive absorbite,
- alegerea bateriei de condensatoare
 Prescripţii tehnice de montare a posturilor de
transformare:
- standarde şi normative (PE 101A/93, PE
103/93, PE 116/94, PE 501/85, PE 102/86, PE
107/95),
- fişe tehnologice (FS 2-84, FS 4-82, FS10-76,
FS17-88, FC 18-77)
IX.3  Aparate de comutaţie folosite în staţiilor de
Precizează transformare:
aparatajul necesar - Întrerupătoare electrice de medie şi joasă
într-o staţie de tensiune : cu ulei, cu aer comprimat, cu
transformare hexaflorură de sulf, în vid, cu suflaj magnetic
- Separatoare de medie şi înaltă tensiune, cuţite
de legare la pamânt.
- Dispozitive de acţionare a întrerupătoarelor şi
separatoarelor
 Arcul electric şi principii de stingere a
acestuia: în ulei, în aer comprimat, în
hexaflorură de sulf, în vid, cu suflaj magnetic
 Curentul de scurtcircuit:
- definiţie
- tipuri de scurtcircuite :scurtcircuit trifazat,
bifazat cu sau fără punere la pământ,
monofazat cu punere la pământ.
- Efectele curentului de scurtcircuit asupra
echipamentelor din staţii şi posturi de
transformare
 Bobine de reactanţă: rol, construcţie
 Aparate de protecţie împotriva
supratensiunilor DRV, descărcătoare cu suflaj
magnetic, descărcătorul tubular,descărcătorul
cu coarne
 Servicii interne: definiţie, rol.
 Consumatori de servicii interne: sisteme de
protecţie, mecanisme de acţionare ale
IX.4. aparturii de comutaţie, iluminat de siguranţă,
Analizează gospodăria de ulei, instalaţia de aer
schemele de comprimat.
conexiuni ale  Scheme de conexiuni ale serviciilor interne
serviciilor interne din staţiile de transformare:cu bare
aferente staţiilor de colectoare simple, duble secţionate sau
transformare nesecţionate, cu alimentare de rezervă
 Prescripţii tehnice în vigoare folosite la
realizarea staţiilor electrice:
- standarde normative (PE-uri),
- fişe tehnologice (FS 2-84, etc)
 Metode tehnologice de reducere a pierdedrilor
de energie electrică:
- micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice,
- creşterea nivelului de tensiuni în reţelele
electrice, trecerea reţelelor electrice la
tensiuni mai ridicate, compensarea puterii
reactice
 Măsuri de exploatare de reducere a
pierdedrilor de energie electrică:
- utilizarea schemelor de conexiuni optime,
- aplatizarea curbei de sarcină:
o Compensarea energie reactivă
o calculul energiei reactive absorbite,
o noţiunea de sarcină, putere instalată, sarcină
IX.5. medie, sarcină medie pătratică, sarcină
Aplica măsuri de maximă, indicatorii curbelor de sarcină,
reducere a aplatizarea curbei de sarcină
pierderilor de - reducerea numărului de deconectări ale
energie liniilor de transport pentru reparaţii,
electrică - alegerea corectă a prizelor la transformatoare,
- funcţionarea transformatoarelor după graficul
regimului optim:
o Sarcina optimă
o stabilirea numărului de transformatoare în
funcţie de încărcarea lor,
o graficul de deconectare a unor
transformatoare, în cazul reducerii sarcinii
 Mijloace pentru ameliorarea factorului de
putere:mijloace naturale, mijloace artificiale
 Maşini şi aparate electrice producătoare şi
consumatoare de energie electrică reactivă :
compensatoare rotative (sincrone şi
asincrone), compensatoare statice (baterii de
condensatoare, bobine de reactanţă)
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 108 de ore, în semestrul I şi II,
repartizate după cum urmează:
 20 ore de practica
funcţie de:
instruit.
cum ar fi :
laboratorul tehnologic se recomandă se realizeze în laboratoarele de specialitate ale şcolii. Orele
de instruire practică se recomandă a fi realizate în instalaţiile agentului economic.
conţinuturilor modulului STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE în ordinea prezentată în
cele ce urmează:
1. Aparate de comutaţie folosite în staţiilor de transformare:
a. Arcul electric şi principii de stingere a acestuia: în ulei, în aer comprimat, în hexaflorură de
sulf, în vid, cu suflaj magnetic
b. Întrerupătoare electrice de medie şi joasă tensiune : cu ulei, cu aer comprimat, cu
hexaflorură de sulf, în vid, cu suflaj magnetic
c. Separatoare separatoare de medie şi înaltă tensiune, cuţite de legare la pamânt.
d. Dispozitive de acţionare a întrerupătoarelor şi separatoarelor
2. Aparataje folosite în posurile de transformare:siguranţe fuzibile, aparate de comutaţie specifice
posturilor de transformare,baterii de condensatoare
3. Curentul de scurtcircuit:
a. definiţie
b. tipuri de scurtcircuite :scurtcircuit trifazat, bifazat cu sau fără punere la pământ, monofazat
cu punere la pământ.
c. Efectele curentului de scurtcircuit asupra echipamentelor din staţii şi posturi de transformare
d. Bobine de reactanţă:rol, construcţie
4. Aparate de protecţie împotriva supratensiunilor : DRV, descărcătoare cu suflaj magnetic,
descărcătorul tubular,descărcătorul cu coarne
5. Scheme de conexiuni ale staţiilor de transformare
a. Tipuri de scheme(reduse, monofilare, trifilare, multifilare)
b. Bare colectoare:
b.1. Scheme cu bare colectoare simple
b.2. Scheme cu bare colectoare duble
b.3. Scheme cu mai multe sisteme de bare colectoare
c. Mijloace pentru mărirea elasticităţii şi îmbunătăţirii fiabilităţii schemelor : cupla transversală,
cupla longitudinală, separatorul de ocolire
d. Instalaţii cu mai mult de un întrerupător pe circuit.Instalaţii fără bare colectoare.
e. Exemple de scheme de staţii electrice de transformare
6. Variante constructive de staţii de transformare:
a. Staţii de transformare interioare :
a.1. Realizarea barelor colectoare
a.2. Distanţe izolante.Distanţe de protecţie.Distanţe de lucru
a.3. Particularităţile amplasării diferitelor categorii de echipamente
a.4. Instalaţii de distribuţie din celule prefabricate
b. Staţii de transformare exterioare.
b.1. Particularităţile realizării în exterior a instalaţiilor.Distanţe de izolare, lucru şi protecţie
b.2. Amplasarea barelor şi echipamentelor
b.3. Tipuri de instalaţii exterioare
a.4. Instalaţii de distribuţie din celule prefabricate
c. Instalaţii de distribuţie cu hexafluorură de sulf
c.1. Proprietăţile SF6 ca mediu izolant
c.2. Realizarea modulelor componente ale unei scheme de staţie
c.3. Scheme de staţii folosind echipament izolant cu SF6 .
7. Tratarea neutrului reţelelor electrice:
a. Reţele cu neutrul izolat,
b. Reţele cu tratat cu bobină de stingere,
c. Reţele cu tratat cu rezistenţă de valoare mică.
8.Variante constructive de posturi de transformare:
a. Posturi de transformare supraterane,
b. Posturi de transformare subterane,
c. Posturi de transformare aeriene.
9. Prescripţii tehnice de montare a posturilor de transformare:
a. standarde şi normative (PE 101A/93, PE 103/93, PE 116/94, PE 501/85, PE 102/86, PE
107/95),
b. fişe tehnologice (FS 2-84, FS 4-82, FS10-76, FS17-88, FC 18-77)
10. Servicii interne ale staţiilor de transformare:
a. Definiţie, rol.
b. Consumatori de servicii interne:sisteme de protecţie, mecanisme de acţionare ale aparturii
de comutaţie, iluminat de siguranţă, gospodăria de ulei, instalaţia de aer comprimat.
c. Scheme de conexiuni ale serviciilor interne din staţiile de transformare:cu bare colectoare
simple, duble secţionate sau nesecţionate, cu alimentare de rezervă, etc.
11. Prescripţii tehnice în vigoarefolosite la realizarea staţiilor electrice:
a. standarde normative (PE-uri),
b. fişe tehnologice (FS 2-84, etc)
12. Metode de reducere a pierderilor de energie electrică
a. Metode tehnologice de reducere a pierdedrilor de energie electrică:
a.1. Micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice,
a.2. Creşterea nivelului de tensiuni în reţelele electrice,
a.3. Trecerea reţelelor electrice la tensiuni mai ridicate,
a.4. Compensarea puterii reactice
b. Măsuri de exploatare de reducere a pierdedrilor de energie electrică:
b.1. Utilizarea schemelor de conexiuni optime,
b.2. Aplatizarea curbei de sarcină:
- calculul energiei reactive absorbite,
- noţiunea de sarcină, putere instalată, sarcină medie, sarcină medie pătratică, sarcină
maximă,
- indicatorii curbelor de sarcină,
- aplatizarea curbei de sarcină
- Compensarea factorului de putere la bornele postului de transformare: calculul energiei
reactive absorbite şi alegerea bateriei de condensatoare
b.3. Reducerea numărului de deconectări ale liniilor de transport pentru reparaţii,
b.4. Alegerea corectă a prizelor la transformatoare,
b.5. Funcţionarea transformatoarelor după graficul regimului optim:
- Sarcina optimă a transformatoarelor electrice de putere
- Stabilirea numărului de transformatoare în funcţie de încărcarea lor,
- Graficul de deconectare a unor transformatoare, în cazul reducerii sarcinii
c. Mijloace pentru ameliorarea factorului de putere:
c.1. Mijloace naturale pentru ameliorarea factorului de putere
c.2. Mijloace artificiale pentru ameliorarea factorului de putere
d. Maşini şi aparate electrice producătoare şi consumatoare de energie electrică reactivă:
d.1. Compensatoare rotative (sincrone şi asincrone)
d.2. Compensatoare statice – baterii de condensatoare, bobine de reactanţă
- activităţi de reprezentare a schemelor de conexiuni ale staţiilor electrice
- exerciţii de explicare a funcţionării aparatajului de comutaţie şi de protecţie din
centrale staţii şi posturi electrice
- exerciţii de citire a schemelor de conexiuni ale staţiilor şi posturilor electrice
specifice; cărţilor tehnice a aparatajelor folosite în staţii şi posturi; suporturilor de curs / aplicative
audio-video sau / şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice. Se recomanda ca o parte a
programelor de formare să se realizeze în condiţii profesionale reale, la agenţi economici din
profilul de formare al elevilor.
procesului de achiziţie a acestora.
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
iar ca metode de evaluare recomandăm :
 Investigaţia.
 Chestionarul
 Teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi
 Tema de lucru
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator.
Modulul X : UTILIZĂRI ALE MAŞINILOR ELECTRICE ÎN CENTRALE ŞI STAŢII
Conţinuturile incluse în structura modulului UTILIZĂRI ALE MAŞINILOR
ELECTRICE ÎN CENTRALE ŞI STAŢII oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi
dezvolte abilităţi practice privind cunoaşterea posibilităţilor de utilizare a maşinilor electrice din
centrale şi staţii, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-
formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

În modulul UTILIZĂRI ALE MAŞINILOR ELECTRICE au fost corelate
competenţele din unitatea de competenţă tehnică cu conţinuturile.
X. UTILIZĂRI ALE MAŞINILOR ELECTRICE ÎN CENTRALE ŞI
 1 credit
STAŢII
- X.1. Analizează caracteristici de funcţionare ale motoarelor.
- X.2. Realizează scheme de acţionare pentru motoarele electrice
- X.3. Monitorizează funcţionarea generatoarelor sincrone
 Tipuri de motoare: motoare asincrone, motoare
sincrone, motoare de curent continuu, sevomotoare,
motoare pas cu pas
- construcţie
X.1.
- parametri tehnici
Analizează
- caracteristici mecanice
caracteristici de
 Alegera motoarelor: funcţie de tipul acţionării, de
funcţionare ale
gradul de protecţie ce trebuie să-l prezinte, de regimul
motoarelor
termic, de caracteristica mecanică a maşinilor de
X. lucru pe care le acţionează;
UTILIZĂRI  Calcularea puterii necesare pentru motorul de
ALE acţionare.
MAŞINILOR  Scheme de pornire: pentru motoare de curent
ELECTRICE ÎN continuu, pentru motoare asincrone, pentru motoare
CENTRALE ŞI sincrone;
STAŢII  Scheme de frânare: prin recuperare, contracurent,
X.2.
dinamice;
Realizează scheme
 Scheme de reglare a turaţiei: prin variaţia tensiunii,
de acţionare
prin variaţia alunecării, prin variaţia rezistenţei
pentru motoarele
indusului.
electrice
 Tehnologii de realizare a schemelor de acţionare
lectrică.
 Tehnologii de întreţinere a motoarelor şi a schemelor
de acţionare.
X. X.3.  Caracteristici de funcţionare ale generatoarelor
UTILIZĂRI Monitorizează sincrone: funcţionarea în sarcină, functionarea în
ALE funcţionarea gol, funcţionarea la putere activă constantă;
MAŞINILOR generatoarelor  Pornirea şi cuplarea în paralel a generatoarelor
ELECTRICE ÎN sincrone sincrone;
CENTRALE ŞI  Încarcarea generatoarelor sincrone cu putere activă şi
STAŢII reactivă.
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 61 de ore, în semestrul II de curs,

repartizate după cum urmează:
 10 ore de practică
funcţie de:
instruit.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Utilizări ale maşinilor electrice în
centrale şi staţii în ordinea prezentată:
1. Construcţia şi caracteristicile motoarelor electrice de acţionare
1.1. Motoare asincrone
1.2. Motoare de curent continuu
1.3. Motoare sincrone
1.4. Motoare pas cu pas
1.5. Servomotoare
2. Alegerea motoarelor de acţionare
2.1. Funcţie de tipul acţionării,
2.2. Funcţie de gradul de protecţie ce trebuie să-l prezinte,
2.3. Funcţie de regimul termic,
2.4. Funcţie de caracteristica mecanică a maşinilor de lucru pe care le acţionează
3. Calcularea puterii necesare pentru motorul de acţionare
3.1. Funcţie de regimul de funcţionare;
3.2. Funcţie de variaţia cuplului rezistent
4. Scheme de acţionare specifice fiecărui tip de motor de acţionare
4.1. Scheme de pornire
4.2. Scheme de frânare
4.3. Scheme de reglare a turaţiei
5. Tehnologia realizării schemelor electrice de acţionare
6. Tehnologia întreţinerii motoarelor electrice de acţionare şi a schemelor de acşionare aferente.
7. Studiul generatorului sincron.
7.1. Caracteristici de funcţionare: sarcină, gol, la putere activă constantă.
7.2. Pornirea şi cuplarea în paralel a generatoarelor sincrone.
7.3. Incărcarea generatoarelor sincrone.
7.4. Supravegherea parametrilor de funcţionare.
Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în
cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi
filme didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale, în
care pot fi evidenţiate echipamentele şi aparatele electrice componente, bibliografie tehnică
selectivă ş.a.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului « Utilizări ale maşinilor electrice în centrale şi
staţii » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor
tehnice generale aferente nivelului 3 avansat şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii
profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări
superioare, de nivel 4, sau a integrării pe piaţa muncii.
permanente.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri
diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu:
 Diferenţierea răspunsului, prin:
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
 Investigaţia.
 Chestionarul
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
Modulul XI : ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE IN CENTRALE SI
STATII ELECTRICE
Conţinuturile incluse în structura modulului ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE

ÎN CENTRALE ŞI STAŢII ELECTRICE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi
dezvolte abilităţi practice privind structura si utilizarea echipamentelor electronice utilizate în
energetică
În modulul ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE ÎN CENTRALE ŞI

STAŢII ELECTRICE au fost corelate competenţele din unitatea de competenţă tehnică cu
conţinuturile.
 XI. ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE ÎN CENTRALE ŞI

STAŢII ELECTRICE 1 credit
- XI.1. Precizează tipuri de echipamente electronice utilizate în centrale şi staţii electrice
- XI.2. Asamblează părţi componente ale echipamentelor electronice din centrale şi staţii
- XI.3 Efectuează măsurători şi reglaje la echipamente electronice
Unităţi de competenţă Competenţe Conţinuturi tematice

individuale
XI.1.
Precizează tipuri de Elemente componente ale
echipamente surselor stabilizate de tensiune
electronice utilizate în Instalaţii de reglare automată
centrale şi staţii electric Cablaje imprimate
XI. XI.2. Crearea blocurilor de circuit
ECHIPAMENTE Asamblează părţi imprimat
ELECTRONICE UTILIZATE componente ale Realizarea legăturilor electrice
ÎN CENTRALE ŞI STAŢII echipamentelor între blocuri
ELECTRICE electronice din centrale Testarea funcţionării.
şi staţii
XI.3 Masurarea parametrilor specifici
Efectuează măsurători si compararea rezultatelor cu
şi reglaje la valorile din documentaţie
echipamente Reglarea parametrilor
electronice echipamentelor electronice
I. Sugestii metodologice
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 51 ore, în semestrul II, repartizate
după cum urmează:
 34 ore teorie
 17 ore laborator
funcţie de:
instruit.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Echipamente electronice utilizate în
centrale şi staţii electrice în ordinea prezentată:
1. Tipuri de echipamente electronice utilizate în centrale şi staţii electrice
1.1. Redresoare electronice:
- monoalternanţă sau bialternanţă,
- monoazate sau trifazate,
- comandate sau necomandate
1.2. Elementecomponente ale surselor stabilizate de tensiune:
- diode Zener,
- tranzistoare,
- circuite integrate,
- amplificatoare operaţionale,
- tiristoare
1.3. Instalaţii de reglare automată
- traductoare (electronice)
- comparatoare,
- regulatoare,
- amplificatoare,
- elemente de execuţie
1.4. Cablaje imprimate
- norme tehnologice de realizare (simplu sau dublu strat, dublu strat cu găuri metalizate)
2. Etape de realizare a echipamentelor electronice din centrale şi staţii
2.1. Crearea blocurilor de circuit imprimat,
2.2. Realizarea legăturilor electrice între blocuri,
2.3. Testarea funcţionării.
3. Măsurarea şi reglarea parametrilor echipamentelor electronice
3.1. Măsurarea parametrilor specifici şi compararea rezultatelor cu valorile din documentaţie
- tensiuni,
- curenţi,
- forme de undă,
- frecvenţe
3.2. Reglarea parametrilor echipamentelor electronice
- potenţiometre,
- condensatoare variabile
- unghiul de deschidere a porţii tiristoarelor
Laboratorul se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu
materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe,
truse de prim ajutor, mijloace de protecţie, machete, simulatoare, bibliografie selectivă ş.a.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului Echipamente electronice utilizate în centrale şi
staţii electrice şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea
competenţelor generale aferente nivelului 3 Avansat, corespunzătoare calificărilor, în scopul
dezvoltării de relaţii profesionale de colaborare.
permanente.
 Investigaţia.
 Studiu de caz
 Simulare practică
 Chestionarul
Modulul XII : SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE INSTALAŢIILOR
ELECTROENERGETICE
Conţinuturile incluse în structura modulului SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE
INSTALAŢIILOR ELECTROENERGETICE oferă cursanţilor cunoştinţe care le vor permite
să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind protecţiile echipamentelor utilizate în centrale şi
staţii de transformare şi conexiuni, din reţelele electrice precum şi realizarea circuitelor secundare
în aceste instalaţii.
În modulul SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE INSTALAŢIILOR

ELECTROENERGETICE au fost agregate competenţele din unitatea de competenţă
tehnică cu competenţele din unitatea de competenţă COMUNICARE PROFESIONALĂ
XII. SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE INSTALAŢIILOR
 1 credit
ELECTROENERGETICE
- XII.1. Analizează tipuri de relee
- XII.2. Analizează tipuri de circuite de protecţie prin relee.
XII.3. Investighează rolul transformatoarelor de măsură în alimentarea circuitelor
-
secundare de protecţie prin relee.
XII.4. Justifică variantele constructive ale sistemelor de protecţie specifice instalaţiilor
-
electroenrgetice
- XVI.5. Realizează circuite secundare în instalaţiile electroenergetice
 COMUNICARE PROFESIONALĂ 1 credit
- 1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă.
- 2. Aplică tehnici de comunicare orală.
- 3. Realizează şi prezintă un raport tehnic.

individuale
 Relee de protectie:
- Definiţie.Caracteristici.Clasificare.
- Tipuri de relee de protecţie :
 Relee electromagnetice (de curent, de
tensiune, de timp, intermediare şi de
XII. semnalizare)
SISTEME DE  Relee statice(detectoare de nivel,
XII.1.
PROTECŢIE detectoare de fază, comparataoare de
Analizează tipuri
SPECIFICE amplitudine, convertoare,
de relee.
INSTALAŢIILOR amplificatoare, elemente de timp şi
ELECTROENERGETICE memorare)
 Alte tipuri de relee (relee de inducţie,
relee electrodinamice, relee polarizate,
relee magnetoelectrice, relee termice)
- Semne convenţionale pentru relee de
protecţie şi instalaţii de protecţii prin relee
Competenţe
Unităţi de competenţă Conţinuturi tematice
individuale
XII. XII.2.  Obiectivele şi performanţele impuse
SISTEME DE Analizează instalaţiilor de protecţii prin relee:(rapiditate,
PROTECŢIE tipuri de selectivitate, siguranţă în funcţionare,
SPECIFICE circuite de sensibilitate, independenţă faţă de regimul
INSTALAŢIILOR protecţie prin momentan de funcţionare)
ELECTROENERGETICE relee.  Schema bloc a unei instalaţii de protecţii prin
relee
 Tipuri de protecţii prin relee: (protecţii
maximale de curent, protecţii minimale de
tensiune de tensiune, protecţie direcţională,
protecţie diferenţială, protecţie cu filtre,
protecţie prin curenţi de înaltă frecvenţă,
protecţie termică, protecţie cu relee cu gaze)
 Surse de informaţii: informaţii interne şi

externe, buletine informative, manuale,
seminare, rapoarte, procese verbale, publicaţii
de specialitate, internet, discuţii, statistici,
I. 1. documentaţie, mass media.
Elaborează  Metode de comunicare: scrise, verbale, audio,
strategii pentru informatizate.
o comunicare  Metode de verificare a eficienţei comunicării:
eficientă. obţinerea feedback - ului, documentaţie
întocmită corect.
XII.3.  Transformatoare de masură:
Investighează - Rolul transformatoarelor de măsură
rolul - Transformatoare de curent
transformatoare  Construcţie, funcţionare, marcarea bornelor,
lor de măsură caracteristici, erori, simbolizare, tipuri
în alimentarea constructive
circuitelor  Schemele de conexiuni ale transformatoarelor
secundare de de curent
protecţie prin  Incercări şi probe la transformatoarele de
relee curent
- Transformatoare de tensiune inductive
 Construcţie, funcţionare, marcarea bornelor,
caracteristici, erori, simbolizare, tipuri
constructive
 Schemele de conexiuni ale transformatoarelor
de tensiune
 Incercări şi probe la transformatoarele de
tensiune
- Transformatoare de tensiune capacitive
(construcţie, funcţionare, caracteristici)
I. 3.
I. Realizează şi  Selectarea informaţiilor necesare temei
COMUNICARE prezintă un propuse: în funcţie de complexitatea temei,
PROFESIONALĂ raport formal. publicul ţintă, relevanţă
 Organizarea conţinutului şi structurii
raportului: tipul informaţiei, succesiune logică,
suportul (grafică, standardul de prezentare,
formatul)
 Elaborarea unui raport formal: document
coerent, bine structurat, adecvat scopului
propus
XII.  Protecţia generatoarelor sincrone :
SISTEME DE  Defecte şi regimuri anormale de
PROTECŢIE funcţionare la generatoarele sincrone.
SPECIFICE  Rolul protecţiei generatoarelor
INSTALAŢIILOR XII.4.  Protecţii împotriva defectelor şi
ELECTROENERGETICE regimurilor anormale de funcţionare
J ustifică statorice
variantele  Protecţii împotriva defectelor rotorice şi
constructive regimurilor anormale de funcţionare
ale sistemelor  Protecţia transformatoarelor electrice
de protecţie  Defecte şi regimuri anormale de
specifice funcţionare la transformatoare.
instalaţiilor  Rolul protecţiei transformatoarelor
electroenrgeti  Tipuri de protecţii folosite la
ce. transformatoare (Protecţia maximală de
curent, protecţia diferenţială longitudinală,
protecţia cu relee de gaze, secţionarea de
curent)
 Protecţia liniilor electrice:
 Protecţia liniilor electrice radiale :
- Asigurarea selectivităţii protecţiilor,
-
Protecţia maximală de curent
temporizată,
- Secţionarea de current
 Protecţia liniilor electrice buclate:
- Asigurarea selectivităţii protecţiilor,
- Protecţia maximală de curent
direcţională temporizată,
- Secţionarea de curent direcţională
 Protecţia liniilor electrice complex buclate:
- Protecţia de distanţă
- Protecţii diferenţiale
- Protecţii prin înaltă frecvenţă
 Protecţia blocurilor generator - transformator
 Protecţia motoarelor electrice
 Strategii de ascultare: în funcţie de:

situaţie, ocazie, subiectul în cauză, vorbitori,
metode de ascultare (activă sau pasivă)
 Susţinerea orală a ideilor şi a informaţiilor în
I. 2. faţa unui auditoriu: în situaţii formale sau
Aplică tehnici de informale, în funcţie de numărul de vorbitori
comunicare orală (mare, mic, 2 persoane), prin modulaţia
I. vocii, prin alegerea tonului şi a
COMUNICARE vocabularului, prin structură, prin
PROFESIONALĂ comunicare non verbală (gesturi, limbajul
trupului, contactul vizual), prin articulare
 Argumentarea unui punct de vedere: idei
clare, relevante, concise, persuasive,
adaptate contextului si interlocutorului
 Facilitarea unei comunicări eficiente:
acceptă opinii diferite, încurajează discuţia,
asigură posibilitatea de exprimare, oferă
feed-back, stimulează creativitatea,
încadrarea în timp, viteza vorbirii, adaptarea
comunicării la nivelul de înţelegere al
auditoriului, folosirea unui suport specific
XII. XII.5.  Tipuri de scheme folosite în protecţia prin
SISTEME DE Realizează relee:scheme de principiu restrânse, scheme
PROTECŢIE circuite de principiu desfăşurate, scheme de montaj
SPECIFICE secundare în  Citirea schemelor de protecţii prin relee
INSTALAŢIILOR instalaţiile - Sisteme de marcare:coduri de litere şi
ELECTROENERGETICE electroenerge cifre utilizate pentru desemnarea
tice aparatelor din componenţa schemelor
 Circuite secundare:de măsură şi control, de
comandă,
 Circuite secundare de semnalizare:
- semnalizări de poziţie,
- semnalizări de avarie,
- semnalizări de prevenire,
- semnalizări speciale în staţii fără
personal,
- înregistrarea automată a evenimentelor
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 112 de ore, în semestrul II, repartizate
după cum urmează:
 10 ore de instruire practică
funcţie de:
instruit.
cum ar fi :
laboratorul tehnologic se recomandă se realizeze în laboratoarele de specialitate ale şcolii.
Instruirea practică se recomandă se se realizeze la agentul economic.
conţinuturilormodulului SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE INSTALAŢIILOR
ELECTROENERGETICE în ordinea prezentată în cele ce urmează:
1. Obiectivele şi performanţele impuse instalaţiilor de protecţii prin relee:(rapiditate, selectivitate,
siguranţă în funcţionare, sensibilitate, independenţă faţă de regimul momentan de funcţionare)
2. Schema bloc a unei instalaţii de protecţii prin relee
3. Relee de protectie:
3.1. Definiţie.Caracteristici.Clasificare.
3.2. Tipuri de relee de protecţie :
3.2.1. Relee electromagnetice (de curent, de tensiune, de timp, intermediare şi de
semnalizare)
3.2.2. Relee statice(detectoare de nivel, detectoare de fază, comparataoare de amplitudine,
convertoare, amplificatoare, elemente de timp şi memorare)
3.2.3. Alte tipuri de relee (relee de inducţie, relee electrodinamice, relee polarizate, relee
magnetoelectrice, relee termice)
3.3. Semne convenţionale pentru relee de protecţie şi instalaţii de protecţii prin relee
4. Tipuri de protecţii prin relee: (protecţii maximale de curent, protecţii minimale de tensiune de
tensiune, protecţie direcţională, protecţie diferenţială, protecţie cu filtre, protecţie prin curenţi de
înaltă frecvenţă, protecţie termică, protecţie cu relee cu gaze)
 Strategii de ascultare: în funcţie de: situaţie, ocazie, subiectul în cauză, vorbitori, metode
de ascultare (activă sau pasivă)
 Susţinerea orală a ideilor şi a informaţiilor în faţa unui auditoriu: în situaţii formale sau
informale, în funcţie de numărul de vorbitori (mare, mic, 2 persoane), prin modulaţia vocii,
prin alegerea tonului şi a vocabularului, prin structură, prin comunicare non verbală (gesturi,
limbajul trupului, contactul vizual), prin articulare
 Argumentarea unui punct de vedere: idei clare, relevante, concise, persuasive, adaptate
contextului si interlocutorului
Facilitarea unei comunicări eficiente: acceptă opinii diferite, încurajează discuţia, asigură
posibilitatea de exprimare, oferă feed-back, stimulează creativitatea, încadrarea în timp, viteza
vorbirii, adaptarea comunicării la nivelul de înţelegere al auditoriului, folosirea unui suport
specific
5. Transformatoare de masură:
5.1. Rolul transformatoarelor de măsură
5.2. Transformatoare de curent
5.2.1. Construcţie, funcţionare, marcarea bornelor, caracteristici, erori, simbolizare,
tipuri constructive
5.2.2. Schemele de conexiuni ale transformatoarelor de curent
5.2.3. Incercări şi probe la transformatoarele de curent
5.3.Transformatoare de tensiune inductive
5.3.1. Construcţie, funcţionare, marcarea bornelor, caracteristici, erori, simbolizare,
tipuri constructive
5.3.2. Schemele de conexiuni ale transformatoarelor de tensiune
5.3.3. Incercări şi probe la transformatoarele de tensiune
5.4. Transformatoare de tensiune capacitive (construcţie, funcţionare, caracteristici)
6.Protecţia generatoarelor sincrone :
6.1. Defecte şi regimuri anormale de funcţionare la generatoarele sincrone.
6.2. Rolul protecţiei generatoarelor
6.3. Protecţii împotriva defectelor şi regimurilor anormale de funcţionare statorice
6.4. Protecţii împotriva defectelor şi regimurilor anormale de funcţionare rotorice
7. Protecţia transformatoarelor electrice
7.1. Defecte şi regimuri anormale de funcţionare la transformatoare.
7.2. Rolul protecţiei transformatoarelor
7.3. Tipuri de protecţii folosite la transformatoare ( Protecţia maximală de curent, protecţia
diferenţială longitudinală, protecţia cu relee de gaze, secţionarea de curent)
8. Protecţia liniilor electrice:
8.1. Protecţia liniilor electrice radiale :
8.1.1. Asigurarea selectivităţii protecţiilor,
8.1.2. Protecţia maximală de curent temporizată,
8.1.3. Secţionarea de current
8.2. Protecţia liniilor electrice buclate:
8.2.1. Asigurarea selectivităţii protecţiilor,
8.2.2. Protecţia maximală de curent direcţională temporizată,
8.2.3. Secţionarea de curent direcţională
8.3. Protecţia liniilor electrice complex buclate:
8.3.1. Protecţia de distanţă
8.3.2. Protecţii diferenţiale
8.3.2. Protecţii prin înaltă frecvenţă
9. Protecţia blocurilor generator - transformator
10. Protecţia motoarelor electrice
11. Tipuri de scheme folosite în protecţia prin relee:
11.1. Scheme de principiu restrânse
11.2. Scheme de principiu desfăşurate
11.3. Scheme de montaj
12. Citirea schemelor de protecţii prin relee
12.1. Sisteme de marcare:coduri de litere şi cifre utilizate pentru desemnarea aparatelor din
componenţa schemelor
 Rapoarte, procese verbale, publicaţii de specialitate, internet, discuţii, statistici, documentaţie,
mass media.
 Metode de comunicare: scrise, verbale, audio, informatizate.
 Metode de verificare a eficienţei comunicării: obţinerea feedback - ului, documentaţie întocmită
corect.
13. Circuite secundare:de măsură şi control, de comandă,
14. Circuite secundare de semnalizare:
a. semnalizări de poziţie,
b. semnalizări de avarie,
c. semnalizări de prevenire,
d. semnalizări speciale în staţii fără personal,
e. înregistrarea automată a evenimentelor
 Selectarea informaţiilor necesare temei propuse: în funcţie de complexitatea temei, publicul
ţintă, relevanţă
 Organizarea conţinutului şi structurii raportului: tipul informaţiei, succesiune logică, suportul
(grafică, standardul de prezentare, formatul)
Elaborarea unui raport formal: document coerent, bine structurat, adecvat scopului propus
Conţinutrile unităţii de Comunicare profesională sunt integrate în conţiniturile unităţii de

specialitate dar sunt de fapt comune tuturor unităţilor tehnice. Făra Comunicare
profesională nu se poate insuşi cunoştinţele şi abilităţile tehnice specifice meseriei.
 Investigaţia.
 Chestionarul
.
ANUL II
Modulul I : MANAGEMENTUL RELAŢIILOR PROFESIONALE
Conţinuturile incluse în structura modulului MANAGEMENTUL RELAŢIILOR
PROFESIONALE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice
privind relaţiile profesionale de colaborare şi soluţionarea conflictelor în cadrul echipelor de
lucru.

În modulul MANAGEMENTUL RELAŢIILOR PROFESIONALE au fost corelate
competenţele din unitatea de competenţă tehnică generală cu conţinuturile.
 I. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR PROFESIONALE 1 credit
- I.1. Stabileşte şi menţine relaţii profesionale de colaborare.
- I.2. Soluţionează conflicte.
- I.3. Consolidează echipa
Competenţe
Unităţi de
individual Conţinuturi tematice
competenţă
e
- Tipuri de relaţii profesionale: de coordonare, de
I.1.
colaborare, de subordonare
Stabileşte şi
- Relaţia profesie – status social – împlinire personală
menţine relaţii
(responsabilităţi, implicaţii etc.)
profesionale
- Comunicare eficientă şi modalităţi de îmbunătăţire a
de colaborare.
relaţiilor profesionale
- Conceptul de conflict
- Conflictul intrapersonal
I.2. - Stresul de rol
I.
Soluţionează - Disonaţia cognitivă
MANAGEMENTUL
conflicte. - Atitudinea non-verbală în prevenirea / stingerea unor
RELAŢIILOR
conflicte
PROFESIONALE
- Negocierea şi strategii de negociere
- Formarea conceptului de sine
- Autoevaluare
- Factori care influenţează reflectarea imginii
I.3.
individului în cadrul echipei
Consolidează
- Conceptul de comportament
echipa
- Tipuri de comportament
- Tehnici de autocontrol
- Metode de consolidare a echipei
urmează:
funcţie de:
instruit.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Managementul relaţiilor
profesionale în ordinea prezentată:
1. Tipuri de relaţii profesionale: de coordonare, de colaborare, de subordonare
2. Relaţia profesie – status social – împlinire personală (responsabilităţi,
implicaţii etc.)
3. Comunicare eficientă şi modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor profesionale
a. factori determinanţi: personali, psiho-sociali, contextuali;
b. metode de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire:
4. Rezolvarea conflictelor
a. Conceptul de conflict
b. Conflictul intrapersonal
c. Stresul de rol
d. Disonaţia cognitivă
e. Atitudinea non-verbală în prevenirea / stingerea unor conflicte
f. Negocierea şi strategii de negociere
5. Formarea conceptului de sine
a. Autoevaluare
b. Factori care influenţează reflectarea imaginii individului în cadrul echipei
6. Comportamente
a. Conceptul de comportament
b. Tipuri de comportament
c. Tehnici de autocontrol
7. Metode de consolidare a echipei
a. exerciţii de spargere a gheţii,
b. activităţi extraproductive cu antrenarea echipei
colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică
şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.
Instruirea teoretică şi laboratorul se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate,
dotate cu materiale didactice specifice: seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice,
bibliografie selectivă ş.a.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului «Managementul relaţiilor profesionale» şi
adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor generale aferente
nivelului 3 Avansat, corespunzătoare calificărilor, în scopul dezvoltării de relaţii profesionale de
colaborare.
 fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ,
noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu
noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor elevilor,
acceptând faptul că fiecare elev este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice
pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-
le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate,
 Investigaţia.
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare, Simulare practica
Modulul II: EVIDENŢA GESTIUNII
I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ.
Modulul „Evidenţa gestiunii” face parte din categoria modulelor tehnice şi este comun
tuturor calificărilor şcolii de maiştri. În planul de învăţământ este prezentat spre studiu în
semestrul III de curs. Are alocate un număr de 48 de ore/an, din care:
 laborator – 16 ore;
II. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul
Modulul „Evidenţa gestiunii” conţine unitatea de competenţă tehnică ,,Evidenţa

gestiunii”:
II. Evidenţa gestiunii 1 credit
II.1. Utilizează documente contabile priomare justificative
II.2. Determină valoarea bunurilor din gestiune
II.3. Gestionează patrimoniul sectorului de activitate
Unitatea de Competenţe
Conţinuturi
competenţe individuale
 Noţiuni introductive
- conţinutul şi organizarea sistemului
informaţional economic
- evidenţa economică şi formele ei:
- evidenţe statistice
- evidenţe contabile
- evidenţe tehnico-operative
 Documente de evidenţă contabilă
- importanţa documentaţiei de evidenţă
- clasificarea documentelor
 Documente contabile primare
II.1.
- proces verbal de recepţie, bon de mişcare a
Utilizează
II. mijloacelor fixe, bon de consum materiale, bon
documente
EVIDENŢA de transfer – restituire, chitanţă, fişa mijlocului
contabile
GESTIUNII fix, registrul numerar de inventar, nota de
priomare
recepţie şi constatare de diferenţe, ordin de
justificative
plată, foaie colectivă de prezenţă, jeton de
prezenţă, lista de avans chenzinal, lista de
concedii, fişa de post calcul, dispoziţia de plată
sau încasare, proces verbal de casare
 Reguli de completare:
- pentru documente care nu au un regim special
- pentru documente cu regim special
 Organizarea circulaţiei documentelor şi păstrarea
lor- organizarea circulaţiei documentelor
- criterii de păstrare a documentelor; legea
arhivării documentelor
Unitatea de Competenţe
Conţinuturi
competenţe individuale
 Structuri patrimoniale
- structuri de activ: active imobilizate, circulant,
cheltuieli de avans
- structuri de pasiv: datorii, provizioane pentru
riscuri şi cheltuieli, venituri în avans, capitaluri
proprii
II.2.
 Modificări patrimonale
Determină
- tipuri de modificări: de structură, de volum
valoarea
bunurilor din  Evidenţa operativă a materialelor
gestiune - notiuni şi delimitari privind stocurile
- evaluarea stocurilor
- organizarea evidenţei operative, sintetice şi
analitice a stocurilor
II - purtători de informaţii privind stocurile
EVIDENŢA - valorificarea informaţiilor furnizate de evidenţa
GESTIUNII stocurilor
 Cheltuieli în procesul de producţie
- categorii de cheltuieli:
- cheltuieli directe
- cheltuieli indirecte
 Metode de calculaţie a costurilor
II.3.
- metode de calculaţie a costurilor:
Gestionează
- clasice: metoda globală (pe faze, pe
patrimoniul
comenzi)
sectorului de
- moderne: de tip absorbant (MTHM,
activitate
metoda standard), de tip parţial (metoda:
direct costing, şi metoda costurilor directe)
 Aplicaţii
- calcularea costurilor de producţie specifice
agentului economic
Modulul „Evidenţa gestiunii” oferă cursanţilor oportunitatea de a-şi forma competenţe

tehnice în legătură cu gestionarea patrimoniului specific sferei de activitate.
pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă cu condiţiile de aplicabilitate ale
criteriilor de performanţă respective.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, permit
profesorului să formeze cursantului abilităţi, iar evaluatorului să evalueze performanţa vizată de
respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea
conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea
proprie.
Tema 1: Noţiuni introductive
1. Conţinutul şi organizarea sistemului informaţional economic
2. Evidenţa economică şi formele ei
Tema 2: Documente de evidenţă contabilă
1. Clasificarea
2. Documente contabile primare
3. Reguli de completare
4. Organizarea circulaţiei documentelor
5. Reguli de arhivare
Tema 3: Structuri patrimoniale
1. Clasificarea structuirilor
2. Modificări ale structurilor
3. Evidenţa operativă a materialelor
Tema 4: Costuri de producţie
1. Categorii de cheltuieli
2. Metode de calculaţie a costurilor
şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă
sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetului de specialitate.
Se recomandă utilizarea:
 fişelor de lucru;
 fişelor tehnologice;
 documente primare contabile;
 suporturilor de curs sau/şi multimedia;
 soft-urilor educaţionale specifice.
stimulat interesul cursanţilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative şi să fie realizat
impactul dorit prin studierea acestui modul.
cursantului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
 Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi cursanţii pentru a obţine calificările reprezintă
unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest
motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii,
corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse
la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.
semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea ş.a.
V. Bibliografie
Intel Credo - Bazele cotabilitatii agentilor economici din Romania , Universitatea Balres-
Bolyai Cluj-Napoca-Deva1996-06-03
Mihai Ristea - Noul sistem contabil din Romania Bucuresti 1994
Vasile Darie s.a.- Manualul expertului contabil si al contabilului autorizat, Bacau 1995
Colectia „Curier Legislativ” - Evidenta contabila vol. I editia Forum Bucuresti – 1999
Modulul III: REALIZAREA PROIECTELOR DE SPECIALITATE
Conţinuturile incluse în structura modulului REALIZAREA PROIECTELOR DE
SPECIALITATE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice
privind conceperea şi realizarea unor proiecte necesare în activitatea desfăşurată pe parcursul
instruirii şi dupa terminarea lor.

În modulul REALIZAREA PROIECTELOR DE SPECIALITATE au fost corelate
competenţele din unitatea de competenţă tehnică.
 III. REALIZAREA PROIECTELOR DE SPECIALITATE 1 credit
III.1. Concepe planul de proiect.
III.2. Implementează proiectul.
III.3. Utilizează software specializat în realizarea proiectelor.
III.4 Interpretează rezultatele proiectului.
Unităţi de
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
competenţă
Etapele de lucru
Fazele de proiect
Resurse materiale si umane:
- instalaţii,
III.1.
- echipamente,
Concepe planul de proiect.
- norme şi regulamente,
- instrucţiuni tehnice interne,
- necesar de personal,
- conform temei proiectului
III. Documente specifice:
REALIZAREA - raport de sfârşit de etapă,
PROIECTELOR III.2.
- raport de progres,
DE Implementează proiectul.
- registru de probleme,
SPECIALITATE - recomandări de acţiune.
Programe:
III.3.
- de calcul tabelar,
Utilizează software
- de planificare,
specializat în realizarea
- de calcul simbolic şi
proiectelor.
statistic.
III.4. Modalităţi de prezentare a proiectelor
Interpretează rezultatele
proiectului.
1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 56 ore, repartizate după cum urmează:
 40 ore practică de proiect
funcţie de:
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului Realizarea proiectelor de
specialitate în ordinea prezentată:
1.Proiectul de specialitate: Definiţie.Fazele de proiect
2.Resurse materiale si umane implicate în realizarea unui proiect
3.Documentele specifice implementării proiectului de specialitate
4. Software specializat în realizarea proiectelor: Programe:
- de calcul tabelar,
- de planificare,
- de calcul simbolic şi statistic
5.Modalităţi de prezentare aproiectului de specialitate
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului «Realizarea proiectelor de specialitate» şi
adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor generale aferente
nivelului 3 Avansat, corespunzătoare calificărilor, în scopul dezvoltării de relaţii profesionale de
colaborare.
permanente.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare
- predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
- uri, iar ca metode de evaluare recomandăm: activitatea de proiectare, tema de lucru, proiectul.
Modulul IV: EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
DIN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
Conţinuturile incluse în structura modulului EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
oferă cursanţilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice şi creative privind
exploatarea, echipamentelor din staţiile de transformare şi conexiuni, din reţelele electrice precum
şi revizia şi repararea acestor echipamente.
În modulul EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR

ELECTRICE DIN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE au fost corelate
competenţele din unitatea de competenţă tehnică cu conţinuturile
IV. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR 2

ELECTRICE DIN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE credite
IV.1. Supraveghează funcţionarea echipamentelor şi instalaţiilor energetice din centrale,
-
staţii si reţele electrice
IV.2. Realizează lucrări de intreţinere ale instalaţiilor energetice din centrale, staţii si
-
reţele electrice
IV.3. Remediază defecte si executa lucrari de reparatii în echipamente şi instalaţii
-
energetice din centrale, staţii şi reţele electrice
IV.4. Exploatează şi întreţine liniile electrice

individuale
 Parametrii de funcţionare a echipamentelor şi
instalaţiilor energetice din centrale şi staţii
electrice :
- Citirea şi înregistrarea parametrilor de funcţionare
IV.1. ai instalaţiilor electrice din centrale şi staţii
IV.
Supraveghează  Regulamentul general de manevre din centrale şi
EXPLOATAREA ŞI
funcţionarea staţii electrice:
ÎNTREŢINEREA
echipamentelor - Starile operative ale echipamentelor electrice din
ECHIPAMENTELOR
şi instalaţiilor centrale şi staţii;
ELECTRICE DIN
energetice din - Manevre curente, manevre programate şi
CENTRALE, STAŢII
centrale, staţii si manevre de restabilire
ŞI REŢELE
reţele electrice. - Foi de manevre : permanente, programate normal,
ELECTRICE
programate accidental, caiet de sarcini;
- Executarea manevrelor
 Urmărirea stării tehnice a echipamentelor şi
instalaţiilor energetice din centrale şi staţii
electrice.
individuale
 Etapele lucrărilor de întreţinere curentă a
echipamentelor electrice din centrale staţii şi
reţele electrice.
IV.2  Lucrări de întreţinere curentă la :
Realizează - întrerupătoare
lucrări de - separatoare
intreţinere - transformatoare
ale - bare colectoare
instalaţiilor - motoare de acţionare
energetice  Probe şi încercări profilactice în instalaţiile electrice
din din centrale conform documentaţiei tehnice :
centrale, - măsurări de izolaţie
staţii si - măsurarea prizelor de pământ
reţele - măsurarea rezistenţei de contact
electrice. - încercări cu tensiune mărită
- completarea buletinelor de încercare şi a
caietelor de sarcini
 Deranjamente şi avarii în echipamentele şi

instalaţiile energetice din centrale şi staţii
electrice
IV.
IV.3  Lucrări de reparaţii ale echipamentelor şi
EXPLOATAREA ŞI
Remediază instalaţiilor energetice din centrale şi staţii
ÎNTREŢINEREA
defecte si electrice :
ECHIPAMENTELOR
executa - planificate : curente, mijlocii şi capitale
ELECTRICE DIN
lucrari de - accidentale
CENTRALE, STAŢII
reparatii în - documentaţia tehnică pentru lucrări : plan al
ŞI REŢELE
echipament lucrărilor de reparaţii, fişe tehnologice,
ELECTRICE
e şi caiete de sarcini.
instalaţii - Lucrări de reparaţii la :
energetice  Generatoare şi compensatoare sincrone
din  Motoare electrice
centrale,  Transformatoare de forţă
staţii şi  Întrerupătoare şi separatoare
reţele  Materiale, scule şi instalaţii necesare lucrărilor
electrice. de reparaţii a echipamentelor şi instalaţiilor
energetice din centrale şi staţii electrice.
 Executarea lucrărilor de reparaţii, conform
documentaţiei tehnice.
 Avarii şi deranjamente ale liniilor electrice

aeriene şi subterane
IV.4.
 Măsuri de prevenire a deranjamentelor şi
Exploatează şi
avariilor liniilor electrice aeriene şi subterane
întreţine
 Metode de determinarea a punctului de defect al
liniile
liniilor subterane
electrice.
 Tehnologia lucrărilor de reparaţii în reţele

1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 110 de ore, în semestrul III, repartizate
după cum urmează:
 30 ore de practica
funcţie de:
instruit.
cum ar fi :
 metodele bazate pe acţiune (exerciţiul practic, simularea ş.a.);
mobilier adecvat şi, în funcţie de posibilităţi, cu alte materiale didactice specifice.. Orele de
instruire practică se recomandă să se realizeze la agentul economic.
conţinuturilor modulului Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor electrice din centrale,
staţii şi reţele electrice în ordinea prezentată în cele ce urmează:
1. Parametrii de funcţionare a echipamentelor şi instalaţiilor energetice din centrale şi staţii
electrice :
- Citirea şi înregistrarea parametrilor de funcţionare ai instalaţiilor electrice din centrale şi
staţii
2. Regulamentul general de manevre din centrale şi staţii electrice:
2.1. Starile operative ale echipamentelor electrice din centrale şi staţii;
2.2. Manevre curente, manevre programate şi manevre de restabilire
2.3. Foi de manevre : permanente, programate normal, programate accidental, caiet de sarcini;
2.4. Executarea manevrelor
3. Urmărirea stării tehnice a echipamentelor şi instalaţiilor energetice din centrale şi staţii
electrice.
4. Etapele lucrărilor de întreţinere curentă a echipamentelor electrice din centrale şi staţii
electrice.
5. Lucrări de întreţinere curentă la: întrerupătoare, separatoare, transformatoarede putere, bare
colectoare şi motoare de acţionare electrice
6. Probe şi încercări profilactice în instalaţiile electrice din centrale conform documentaţiei tehnice :
6.1. Măsurarea izolaţie
6.2. Măsurarea prizelor de pământ
6.3. Măsurarea rezistenţei de contact
6.4. Incercări cu tensiune mărită
6.5. Completarea buletinelor de încercare şi a caietelor de sarcini
7. Deranjamente şi avarii în echipamentele şi instalaţiile energetice din centrale şi staţii electrice.
8. Lucrări de reparaţii ale echipamentelor şi instalaţiilor energetice din centrale şi staţii electrice.
electrice :
8.1. Lucrări de reparaţii planificate : curente, mijlocii şi capitale
8.2. Lucrări de reparaţii accidentale
8.3. Documentaţia tehnică pentru lucrări : plan al lucrărilor de reparaţii, fişe tehnologice,
caiete de sarcini.
8.4. Executarea lucrărilor de reparaţii, conform documentaţiei tehnice la :
- Generatoare şi compensatoare sincrone
- Motoare electrice
- Transformatoare de forţă
- Întrerupătoare şi separatoare
9. Materiale, scule şi instalaţii necesare lucrărilor de reparaţii a echipamentelor şi instalaţiilor
energetice din centrale, staţii şi reţele electrice.
10. Avarii şi deranjamente ale liniilor electrice aeriene şi subterane
10.1. Avarii şi deranjamente specifice liniilor electrice aeriene
10.2. Avarii şi deranjamente specifice liniilor electrice subterane
10.3. Măsuri de prevenire a deranjamentelor şi avariilor liniilor electrice aeriene şi subterane
10.4. Metode de determinarea a punctului de defect al liniilor subterane
10.5. Tehnologia lucrărilor de reparaţii în reţele

grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele de lucru, etc. contribuie la învăţarea
eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea
responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii
elevilor .
- exerciţii de simulare a manevrelor din centrale şi staţii electrice
- exerciţii de simulare a unor reparaţii la aparatajul de comutaţie din staţii şi posturi
de transformare
- exerciţii de simulare a exploatării echipamentelor/instalaţiilor centralelor electrice
- studii de caz a unor deranjamente şi avarii din centrale şi staţii electrice
specifice; cărţilor tehnice şi instrucţiunilor; suporturilor de curs / aplicative audio-video sau / şi
multimedia; soft-urilor educaţionale specifice. Se recomanda ca o parte a programelor de formare
să se realizeze în condiţii profesionale reale, la agenţi economici din profilul de formare al
elevilor.
 Investigaţia.
 Chestionarul
 Tema de lucru
Modulul V : AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE
Conţinuturile incluse în structura modulului AUTOMATIZAREA SISTEMELOR
ELECTROENERGETICE oferă cursanţilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte
abilităţi practice şi creative privind instalţiile de automatizare utilizate în sistemul energetic.
III. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE au fost
corelate competenţele din unitatea de competenţă tehnică cu conţinuturile.
 V. AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE 1 credit

V.1. Analizează dispozitive şi instalaţii de comandă automată din instalaţiile
electroenergetice
V.2. Analizează dispozitive şi instalaţii de reglare automată a tensiunii, frecvenţei şi
puterii active din instalaţiile electroenergetice
V.3 Supraveghează sistemul energetic prin sisteme telemecanice şi sisteme de
comunicaţii în energetică

Unitatea de
competenţă
 Tipuri de instalaţii de comandă automată
folosite în energetică: de sincronizare
automată a generatoarelor sincrone, de
reanclanşare automată rapidă a liniilor (RAR),
de anclanşare automată a alimentării de
rezervă (AAR), de descărcare automată a
sarcinii (DAS), de reanclanşare automată a
V. 1. sarcinii (RAS), de separare automată a
Analizează sistemelor interconectate
V. dispozitive şi
AUTOMATIZAREA instalaţii de  Elemente de automatizare necesare
SISTEMELOR comandă diferitelor instalaţii de comandă:
ELECTROENERGE- automată din - relee de minimă tensiune,
TICE instalaţiile - relee de temporizare,
electroenerge - relee de frecvenţă,
tice - relee intermediare,
- relee de semnalizare,
- chei de comandă,
- filtre de curent şi tensiune
 Studiul funcţionării fiecarui tip de instalaţie
de comandă automată folosite în energetică
Unitatea de
competenţă
 Principiul şi metodele de reglare automată a
tensiunii din instalaţiile electroenergetice:
prin variaţia tensiunii de excitaţie a
generatorului, prin variaţia raportului de
transformare al transformatoarelor
 Sisteme de excitaţie a generatoarelor sincrone
din sistemul energetic naţional: autonome sau
neatonome funcţie de sursa de alimentare
 Elemente constructive ale instalaţiilor de
reglare automată a tensiunii (RAT): surse de
alimentare (generatoare, redresoare),
regulatoare, relee, transformatoare de măsură,
amplificatoare magnetice, filtre,
 Variante constructive şi funcţionarea fiecărui
tip de instalaţie de reglare automată a
tensiunii (RAT): funcţie de sistemul de
excitatie a generatoarelor, funcţie de modul de
alimentare al excitaţiei (redresoare
comandate, semicomandate, etc.)
 Principiul de reglare automată a frecvenţei şi
V. 2 puterii active din instalaţiile electroenergetice
Analizează
dispozitive şi  Modul de reglare a turaţiei generatoarelor
instalaţii de sincrone în sistemul energetic naţional: pentru
reglare automată sisteme energetice funcţionând izolat, pentru
a tensiunii, sisteme energetice interconectate
frecvenţei şi  Elemente constructive ale instalaţiilor de
puterii active din reglare automată a frecvenţei şi puterii active
instalaţiile (RAFP): aparate de măsura, regulatoare,
electroenergetice elemente de execuţie (servomotoare, vane)
relee, transformatoare de măsură,
amplificatoare magnetice, filtre
 Variante constructive şi funcţionarea fiecărui
tip de instalaţie de reglare automată a
frecvenţei şi puterii active (RAFP): funcţie
de modurile de reglare a turaţiei
generatoarelor sincrone în sistemul energetic
naţional
Unitatea de
competenţă
 Structura aparaturii de telemecanică: blocuri
de conectare externă blocuri de prelucrare a
informaţiei, amplificatoare, surse de
alimentare, blocuri de memorizare, blocuri de
organizare automată a funcţionării, blocuri de
separate, blocuri de cuplare internă.
V.3
 Sisteme de telemăsurare (TM), telecomandă
Supraveghează
(TC) telesemnalizare (TS)
sistemul energetic
prin sisteme  Tipuri de comunicaţii utilizate în energetică:
telemecanice şi radiocomunicaţii, transmisiuni prin curenţi
sisteme de purtători, comunicaţii prin fibre optice,
comunicaţii în radiolocaţia
energetică
 Elemente constructive ale instalaţiilor de
telemăsurare (TM), telecomandă (TC) şi
telesemnalizare (TS): aparate de măsură,
traductoare, butoane, convertoare de semnal,
circuite logice, emiţătoare, receptoare,
amplificatoare

1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 ore, , în semestrul III, repartizate
după cum urmează:
 32 ore teorie
 16 ore laborator
 10 ore practică de proiect
respective.
Standardul de Pregătire Profesională, corespunzător calificării pentru nivelul 3 Avansat în
.
Între competenţe şi conţinuturi există o relaţie biunivocă, competenţele determinând
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigurând dobândirea de către elevi a
competenţelor dorite. În acest cadru, activităţile de învăţare/instruire utilizate de cadrele
didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile
de învăţare şi nu pe cele de predare. Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la
elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca, în acest proces, să se
utilizeze metode cât mai diverse, care să stimuleze atenţia, interesul, participarea nemijlocită şi
spiritul creativ al elevilor, cum ar fi :
 metodele bazate pe acţiune ( exerciţiul practic, lucrările de laborator, simularea ş.a.);
 metodele explorative (observarea independentă, problematizarea, studiile de caz, vizitele
de documentare, excursiile tematice ş.a.);
 metodele expozitive ( explicaţia, exemplificarea, descrierea ş.a.) etc.
conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
mobilier adecvat şi, în funcţie de posibilităţi, cu alte materiale didactice specifice.
Instruirea în laboratorul tehnologic şi cea practică se recomandă se realizeze în
laboratoarele de specialitate ale şcolii, cu recomandarea împărţirii efectivului clasei în două grupe
de maximum 15 elevi.

conţinuturilor modulului în ordinea prezentată în cele ce urmează.
1. Instalaţii de comandă automată folosite în energetică:

- de sincronizare automată a generatoarelor sincrone,
- de reanclanşare automată rapidă a liniilor (RAR),
- de anclanşare automată a alimentării de rezervă (AAR),
- de descărcare automată a sarcinii (DAS),
- de reanclanşare automată a sarcinii (RAS),
- de separare automată a sistemelor interconectate
2. Elemente de automatizare necesare diferitelor instalaţii de comandă:
- relee de minimă tensiune, relee de temporizare, relee de frecvenţă, relee intermediare, relee
de semnalizare, chei de comandă, filtre de curent şi tensiune
3. Principiul şi metodele de reglare automată a tensiunii din instalaţiile electroenergetice (RAT):
- prin variaţia tensiunii de excitaţie a generatorului,
- prin variaţia raportului de transformare al transformatoarelor
4. Sisteme de excitaţie a generatoarelor sincrone din sistemul energetic naţional:
- autonome sau neatonome funcţie de sursa de alimentare
5. Elemente constructive ale instalaţiilor de reglare automată a tensiunii (RAT):
- surse de alimentare (generatoare, redresoare), regulatoare, relee, transformatoare de
măsură, amplificatoare magnetice, filtre,
6. Variante constructive şi funcţionarea fiecărui tip de instalaţie de reglare automată a tensiunii
(RAT):
- funcţie de sistemul de excitatie a generatoarelor,
- funcţie de modul de alimentare al excitaţiei (redresoare comandate, semicomandate, etc.)
7. Principiul de reglare automată a frecvenţei şi puterii active din instalaţiile electroenergetice
8. Elemente constructive ale instalaţiilor de reglare automată a frecvenţei şi puterii active
(RAFP): aparate de măsura, regulatoare, elemente de execuţie (servomotoare, vane) relee,
transformatoare de măsură, amplificatoare magnetice, filtre
9. Variante constructive şi funcţionarea fiecărui tip de instalaţie de reglare automată a frecvenţei
şi puterii active (RAFP):
- funcţie de modurile de reglare a turaţiei generatoarelor sincrone în sistemul energetic
naţional
10. Structura aparaturii de telemecanică:
- blocuri de conectare externă blocuri de prelucrare a informaţiei, amplificatoare, surse de
alimentare, blocuri de memorizare, blocuri de organizare automată a funcţionării, blocuri
de separate, blocuri de cuplare internă.
11. Sisteme de telemăsurare (TM), telecomandă (TC) telesemnalizare (TS) şi tipuri de comunicaţii
utilizate în energetică: radiocomunicaţii, transmisiuni prin curenţi purtători, comunicaţii prin fibre
optice, radiolocaţia
12. Elemente constructive ale instalaţiilor de telemăsurare (TM), telecomandă (TC) şi
telesemnalizare (TS): aparate de măsură, traductoare, butoane, convertoare de semnal, circuite
logice, emiţătoare, receptoare, amplificatoare
Tipuri de comunicaţii :
- radiocomunicaţii,
- transmisiuni prin curenţi purtători,
- comunicaţii prin fibre optice,
- radiolocaţia
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului AUTOMATIZAREA SISTEMELOR

ELECTROENERGETICE şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea
competenţelor generale aferente nivelului 3 Avansat, corespunzătoare calificărilor, în scopul
dezvoltării de relaţii profesionale de colaborare.
permanente.
 Investigaţia.
 Studiu de caz
 Simulare practică
 Chestionarul
Modulul VI : ORGANIZAREA PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII
Modulul „Organizarea producţiei şi a muncii” se studiază în anul II, şcoală de maiştri,

în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificarea „Maistru electrician centrale,
instalaţii şi reţele electrice ”.

În modulul „Organizarea producţiei şi a muncii” au fost agregate competenţe dintr-o
unitate de competenţă tehnică:
VI. ORGANIZAREA PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII 1 credit
VI.1. Analizează o întreprindere în contextul economiei de piaţă
VI.2. Explică principiile managementului şi marketingului
VI.3. Analizează conceptele organizării muncii conform legislaţiei în vigoare
Unitatea de
competenţă
VI. Economia de piaţă
ORGANIZARE - definire
A PRODUCŢIEI - cadrul necesar formării şi funcţionării economiei de
VI.1
ŞI A MUNCII piaţă
Analizează o
Întreprinderea
întreprindere în
- tipuri de întreprinderi
contextul
- condiţii de constituire şi funcţionarea a agenţilor
economiei de piaţă
economici
- planul de afaceri
- rezultatele economico-financiare ale firmei
VI.2 Managementul
Aplică principiile - definire
managementului şi - decizia în management
marketingului - informaţia în management
- atribuţiile managerului
Marketingul
- definire
- adaptarea agentului economic la cerinţele
pieţei
- concepte utilizate în marketing
Unitatea de
competenţă
Organizarea producţiei
- cadrul general
- probleme şi concepte specifice organizării
producţiei
VI.3
Organizarea muncii
Analizează
- cadrul general
conceptele
- probleme şi concepte specifice organizării
organizării muncii
muncii
conform legislaţiei Legislaţia privind reglementarea raporturilor de muncă şi ale
în vigoare salarizării
- Contractul colectiv de muncă
- Contractul individual de muncă
- Protecţia socială în caz de şomaj

Modulul « Organizarea producţiei şi a muncii» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma
competenţe tehnice în legătură cu:
- economia de piaţă
- structura unei întreprinderi
- concepte specifice organizării muncii şi a producţiei în cadrul unei întreprinderi
- cadrul legislativ privind reglementarea raporturilor de muncă
- probleme ale managementului şi marketingului

respective.
viziunea proprie.
1.1.Economia de piaţă
 Definire
 Cadrul necesar formării şi funcţionării economiei de piaţă
 Restructurarea economiei naţionale şi a industriei
2. Întreprinderea industrială
 Clasificare
 Întreprinderea – agent economic
 Condiţii de constituire şi funcţionarea a agenţilor economici
 Acte juridice necesare constituirii, organizării şi funcţionării societăţilor comerciale
 Planul de afaceri
 Autorizarea şi înregistrarea societăţii
 Patrimoniul întreprinderii
 Relaţiile întreprinderii cu terţii
 Rezultatele economico-financiare ale întreprinderii
3. Managementul
a. Definire
b. Funcţiile întreprinderii
c. Atribuţiile manageriale
d. Organigrama întreprinderii
e. Decizia în management
f. Informaţia în management
g. Managerul şi atribuţiile sale
4. Marketingul
1. Definire
2. Cererea şi oferta
3. Adaptarea întreprinderii la cerinţele pieţei
4. Concepte utilizate în marketing
5. Organizarea producţiei
 Organizarea industrială – premise
 Organizarea producţiei – cadrul general
 Organizarea proceselor de fabricaţie
 Organizarea activităţilor de manipulare-transport-depozitare
 Organizarea activităţilor de întreţinere-reparaţii
 Organizarea controlului producţiei
6. Organizarea muncii
 Cadrul general
 Probleme şi concepte specifice organizării muncii
- organizarea muncii
- capacitatea de muncă
- norma de muncă
- fişa postului
- motivaţia muncii
- ergonomia muncii
7. Legislaţia privind reglementarea raporturilor de muncă şi ale salarizării
 Contractul de muncă
- contractul colectiv de muncă
- contractul individual de muncă
- protecţia socială în caz de şomaj
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi
de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev,
pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării
alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia
şi electronice, temele şi proiectele integrate etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea
abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc,
precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .
- activităţi de colectare şi sistematizare a datelor iniţiale cu privire la organizarea
unei întreprinderi
- exerciţii de elaborare a fişei postului pentru diferite calificări/meserii/funcţii
- exerciţii de planificare a unor activităţi specifice de organizarea producţiei şi a
mediului
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: miniproiectul,
observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi;
autoevaluarea ş.a.


CRR - Nivel 3 Avansat - Maistru Electrician Centrale, Statii Si Retele Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRR - Nivel 3 Avansat - Maistru Electrician Centrale, Statii Si Retele Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA

Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

MAISTRU ELECTRICIAN CENTRALE, STAŢII ŞI REŢELE

Profesor inginer, COLEGIUL TEHNIC

ASISTENŢĂ UIP PHARE TVET RO 2004/016 – 772.04.01

Cultură de specialitate 758 ore

Modulul III: Total ore/an 54

Cultură de specialitate 368 ore

Modulul I: Total ore/an 48

Total ore/an: 18 ore/săptămână x 16săptămâni/an+ 40 ore/săptămână x 2 săptămâni/an =

EVIDENŢA GESTIUNII teorie 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

Descrierea instrumentelor de evaluare se poate realiza sintetic în manieră tabelară.

Competenţe Forme de prezentare a conţinuturilor

2. Receptează mesaje scrise Limbaj uzual / specific: cuvinte, expresii,

3. Produce mesaje orale

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII

NOTĂ: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de

SCURT GHID METODOLOGIC1

III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 54 de ore, repartizate după cum

Competenţa 1.Utilizează aplicaţii software specifice

Compară reprezentări grafice în aplicaţii Word şi Excel

 Evaluatorul va bifa fiecare sarcină îndeplinită corect de către elev.

Sugestii privind dovezile evaluării:

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

 III. LEGISLAŢIA ŞI PROTECŢIA MUNCII. NORME DE 1 credit

I. Locul modului în cadrul planului de învăţământ

Modulul „Centrale electrice” se studiază în anul I, şcoală de maiştri, în vederea asigurării

Modulul are alocate un număr de 54 de ore / an, din care:

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul REŢELE ELECTRICE au fost corelate competenţele din unitatea de

Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

 Managementul calităţii 1 credit

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

IV. SUGESTII METODOLOGICE

Criterii de Precizări privind aplicabilitatea criteriilor Probe de

I. Locul modului în cadrul planului de învăţământ

Modulul „Legislaţia şi protecţia mediului” se studiază în anul I, şcoală de maiştri, în

Modulul are alocate un număr de 51 de ore / an, din care:

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

III. Sugestii metodologice

Conţinuturile incluse în structura modulului STAŢII ŞI POSTURI DE

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE au fost corelate competenţele

 IX. STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE 2 credite

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

1. Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 61 de ore, în semestrul II de curs,

Conţinuturile incluse în structura modulului ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE ÎN CENTRALE ŞI

 XI. ECHIPAMENTE ELECTRONICE UTILIZATE ÎN CENTRALE ŞI

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţă Competenţe Conţinuturi tematice

În modulul SISTEME DE PROTECŢIE SPECIFICE INSTALAŢIILOR

Unităţi de competenţă Competenţe Conţinuturi tematice