Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Limbajul trupului
Harpagon, ciudatul personaj din Avarul lui Molière, cere s\-i ghi-
ceascã cineva în palmã. Þiganca îl invitã sã întindã mâna. Brusc, într-un
gest de supremã lãcomie, zgârcitul întinde ambele mâini, cu palmele în
jos ºi degetele rãsfirate ca dinþii unei greble. Este clipa în care trupul
sãu îi dezvãluie caracterul ºi spune cine este el, în toate zilele vieþii
lui. Fie conºtientizãm, fie nu, fie vrem, fie nu, trupul nostru comunicã
fãrã încetare. Postura, gestica, distanþa, ochii, tensiunea muscularã,
culoarea obrajilor, mirosul, ritmul respiraþiei sau pulsul inimii au mereu
ceva de spus.
La propriu, limbajul trupului nu este nicidecum un limbaj ascuns.
Ba, din contra, este un limbaj predominant vizual. Tratarea sa în acest
volum e justificatã doar prin faptul cã rãmâne adesea ascuns minþii
conºtiente.
e Criterii de evaluare
Numeroase manifestãri ºi semnale corporale sunt înnãscute. De
pildã, imediat dupã naºtere, puii mamiferelor, ca [i ai omului mani-
festã tendinþa gestualã de a suge. Expresia zâmbitoare a feþei copiilor
se manifestã chiar ºi la cei nãscuþi orbi sau surzi, adicã independent
de orice formã de învãþare sau copiere. Când sunt fericiþi, oamenii
zâmbesc, iar când sunt supãraþi, ei se încruntã sau devin posaci.
Scrâºnetul dinþilor sau rânjetul semnificã ostilitate sau iminenþa unui
atac. Astfel de gesturi sunt universale, iar originea lor poate fi
urmãritã pânã în trecutul primitiv al omului. Practic, nu au nevoie
de decodificare ºi interpretare.
Pentru lectura numeroaselor semnale emise de trup, în comu-
nicarea umanã, este nevoie de o minimã sistematizare a câtorva
LIMBAJUL TRUPULUI 253
d Distanþa
Fiecare tip de relaþie interumanã presupune anumite reguli de orga-
nizare a spaþiului ºi a distanþelor interpersonale. Este vorba despre
semnificaþia distanþei pe care o pãstrãm faþã de alþii, faþã de animale
sau de obiecte, ca ºi despre miºcãrile bruºte ce modificã aceste
distanþe. Asupra acestui registru al limbajului corpului nu mai avem
de adãugat ceva în plus faþã de cele arãtate în capitolul privind
Proxemica, limbaj ascuns al distan]elor interumane.
d Vocea
În limbajul trupului, în registrul sau criteriul vocii vom include
toate semnalele acustice ºi manifestãrile vocale care pot acompania
vorbirea (tuse, suspin, oftat, râs, volum vocal, ton, ritm, accent,
pauze etc.), fãrã a avea în vedere limbajul verbal, în sensul cã vom
ignora semnificaþia cuvintelor rostite. Aici se regãsesc ºi mani-
festãrile vocale complet lipsite de conþinut verbal, cum ar fi tusea,
râsul, oftatul, geamãtul, râgâitul sau plescãitul din limbã. Asupra
acestui registru al limbajului corpului nu mai avem de adãugat ceva
în plus faþã de cele arãtate în capitolul privind limbajul vocii (para-
verbalul), din primul volum.
e Postura trupului
Încã din copilãria timpurie, ne-au sunat imperativ în urechi îndemnuri
de genul: Stai drept! Stai cuminte! Stai pe propriile-þi picioare!
Stai neclintit! Nu mai sta cocoºat ca semnul întrebãrii!.
În cadrul acestui registru al limbajului trupului avem în vedere
atât þinuta pe care o persoanã o adoptã în mod obiºnuit sau într-un
moment anume, cât ºi miºcãrile ce modificã sau influenþeazã poziþia
corpului. Poate fi vorba de aplecarea înainte sau înapoi, de trecerea
greutãþii corpului de pe un picior pe altul, de balansul trupului, de
linia coloanei, a gâtului ºi capului, în poziþia în picioare, aºezat,
254 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
culcat, picior peste picior etc. Linia trupului, cea a coloanei, cea a
umerilor ºi cea a gâtului au cota lor de importanþã. Modul în care ne
aplecãm cãtre partener sau luãm distanþã faþã de el transmite atitudini
de disponibilitate, respingere sau nepãsare. De pildã, faptul cã cineva
stã aºezat în prezenþa altei persoane aflate în picioare poate transmite
semnale de dominare. În grup, postura trupului indicã raporturi de
dominare, egalitate sau umilinþã, însoþite sau nu de cedarea contro-
lului ºi a teritoriului personal. Capul plecat ºi umerii cãzuþi semna-
leazã obedienþã, inferiorizare, slãbiciune sau timiditate. Postura
dreaptã, capul sus sau lãsat pe spate indicã mulþumire de sine.
Încordarea ºi rigiditatea trãdeazã teama.
Antrenamentul nr
. 22
Rezistã faþã în fa
þã
Începem cu un jo
c în doi. Faþã în
distanþa braþelor în faþã cu parteneru
tinse, bine aºezaþi l, la
vã dezechilibraþi pe picioare, sunteþ
unul pe altul prin i gata sã
al palmelor, care bãtaia ºi contactu
fie împing parte l înºelãtor
sprijinul palmelor nerul, fie evitã
celuilalt. Joc de co fulgerãtor
pii...!
LIMBAJUL TRUPULUI 255
ul ºi faptul cã,
ee a de a ne obiºnui cu gând
Ideea-chei e es te ac sau adversarul,
þã în fa þã cu partenerul
atunci când su nt em fa asupra propriei
fi ac ee a de a ne concentra
prima noastrã gr ijã va lui interior de
i tru p, în cãutarea centru
persoane, a pr op riu lu librul interior
e. N um ai pãstrându-ne echi
greutate ºi sta bi lit at em faþã altuia,
sig ur an þa prin care sã fac
putem regãsi fo rþa ºi dominaþi. Liniile
rã sã do minãm sau sã fim
exprimând pu te re a fã te pe la vârful
tru pu ril e jucãtorilor, trasa
de demarcaþie di nt re domina]ia unuia
r îm pi ed ic a in va zia teritoriului ºi
picioarelor, vo
asupra celuilalt. sau primeºte-i
ul þu m eº te pa rte nerului ºi felicitã-l
La final, m
vinte.
felicitãrile, fãrã cu
d Stând în picioare
Cu cât o persoanã stând în picioare se þine mai drept ºi îºi reparti-
zeazã constant greutatea pe ambele picioare, cu atât suntem mai
înclinaþi sã credem în verticalitatea þinutei sale morale, în demnitatea,
onestitatea ºi în echilibrul sãu psihic. Cineva slugarnic sau nesigur
are tendinþa de a sta mai aplecat, de a se înclina în faþã ºi de a privi
de jos în sus. Din contra, cineva arogant ºi încrezut manifestã
tendinþa de înclinare cãtre înapoi ºi de a privi de sus în jos. Totuºi,
acest prim semnal emis de postura trupului nu poate fi judecat izolat
de altele; o persoanã înaltã poate fi uºor înclinatã în faþã din cauza
înãl]imii, ºi nu pentru cã este umilã, de exemplu. Ca excepþie de la
regul\, poziþia de drepþi este una gata pentru primirea unei comenzi.
Impresia pe care o degajã persoanele cu tendinþa de a sta cu picioa-
rele apropiate, în poziþie de drepþi, este tendinþa spontanã cãtre
corectitudine controlatã ºi supunere.
256 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
a) b) c) d) e)
d Persoana în mers
Aproape tot ceea ce am consemnat la poziþia stând în picioare
rãmâne valabil ºi pentru mers. Elementele relevante ale mersului
sunt ritmul, fuleul, gradul de tensionare a trupului ºi miºcãrile
mâinilor, coapselor ºi capului, asociate mersului. Ritmul normal,
cam de un pas pe secundã, este ºi vioi, ºi echilibrat, totodatã. Când
suntem în mers ºi luãm o decizie fermã, mersul capãtã un anumit
tempo. Cu excepþia mersului agale, de plimbare, mersul încet, cu
tempo lent, este un fel de trândãvit mobil ºi semnaleazã o persoanã
moale, pasivã sau nehotãrâtã, care cautã mereu o ocazie pentru a se
opri din drum. Mersul rigid ºi tensionat semnaleazã încordare inte-
rioarã. Mersul elastic ºi degajat semnaleazã contrariul. Stilul precis
de mers pe direcþia privirii spune alte câteva lucruri interesante.
Persoanele deschise, extravertite au obiceiul de a privi înainte, în
direcþia de mers ºi direct cãtre ceea ce le iese în drum. În schimb,
persoanele introvertite, închise ºi reflexive au tendinþa de a merge cu
capul plecat, fãrã a privi direct obstacolele ce le ies în cale.
Mersul de cocostârc al unei persoane care împinge genunchiul
înaintea labei piciorului trãdeazã precauþie, nesiguranþã ºi teamã.
Seamãnã cu mersul soldatului pe un teren minat. Nu pãºeºte cu
îndrãznealã ºi siguranþã, pentru cã ar putea sãri în aer.
Mersul îndrãzneþ, cu laba piciorului aruncatã înaintea genun-
chiului, semnaleazã siguranþã ºi putere. Persoana tinde sã ocupe cât
mai mult spaþiu. ªtie precis ce vrea ºi cãtre ce anume se îndreaptã.
Este o persoanã hotãrâtã care se grãbeºte spre un þel precis. Din
contra, mersul ºovãielnic semnaleazã starea de confuzie, indecizie
sau lipsã de luciditate.
258 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
d Poziþia ºezând
Suntem o civilizaþie sedentarã; poziþia ºezând pe scaun a devenit
dominantã în lumea noastrã ºi interpretarea corectã a semnalelor
specifice poate fi de mare utilitate. Ne aºezãm la birou, în automobil,
la masã, la ºedinþã, la teatru, la cinema, la televizor. Chiar ºi în
parc.
În poziþia aºezat, putem fi cãlare pe situaþie, cu fundul în
douã luntre, putem sta ca pe ace sau ca pe ghimpi. Un prim
indiciu semnificativ rezultã din aprecierea rapidã a modului în care
este plasat centrul de greutate al corpului: în faþa, în spatele sau
deasupra bazinului.
d Poziþia de fugã
Este aceea în care cineva stã ca pe ace, pe marginea scaunului,
aplecat în faþã, cu mâinile pe sau între genunchi, cu greutatea
trupului concentratã în faþa bazinului ºi picioarele în poziþia gata de
a pãºi. Este tipicã pentru persoanele anxioase, lipsite de siguranþ\ de
sine. E adoptatã de cineva gata sã se ridice ºi sã plece cât mai repede
cu putinþã. Semnaleazã grabã, indispoziþie, nesiguranþã ºi atitudine
de fugã, în plan psihic. Când vehiculele de transport în comun se
apropie de staþie, cãlãtorii care urmeazã sã coboare iau adesea
aceastã poziþie. Dacã partenerul tãu stã în poziþie de fugã, ar fi bine
sã afli care sunt motivele acestei atitudini sau sã închei întrevederea.
Dacã obþii o schimbare de poziþie, poþi continua. Totuºi, dacã cineva
se apleacã brusc cãtre celãlalt, cu privirea aþintitã înainte, semna-
leazã cã este interesat de ceea ce i se spune. Cautã apropierea sau
este numai ochi ºi urechi, atent la ceea ce aude ºi vede.
LIMBAJUL TRUPULUI 259
a) b) c)
d Orientarea N-O
Un alt criteriu de evaluare a atitudinii unui partener de comunicare,
în grup, pe durata unor întrevederi îndelungate, se referã la direcþia
privirii ºi orientarea feþei ºi a toracelui. Vera Birkenbihl (apud Franz
Susmann) numeºte acest tip de orientare a trupului aflat în poziþia
ºezând contact N-O.
Iniþialele N ºi O vin de la cuvintele nas ºi ombilic. Ideea
este aceea cã o persoanã din grup îºi direcþioneazã involuntar pri-
virea, faþa ºi întreg toracele preponderent cãtre persoana sau per-
soanele pe care le percepe ca fiind mai importante sau faþã de care
LIMBAJUL TRUPULUI 261
d Poziþia culcat
În timpul somnului de o noapte, o persoanã îºi modificã poziþia de
câteva zeci de ori. Chiar ºi persoanele cu somn liniºtit fac acest
lucru pentru ca unele sau altele dintre pãrþile corpului sã nu amor-
þeascã. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor adoptã noapte de
noapte doar una, douã sau, cel mult, trei poziþii de somn dominante.
Poziþiile reflectã cumva stilul de viaþã, dispoziþiile psihice, frã-
mântãrile ºi atitudinile persoanei în faþa vieþii. În mod inconºtient,
unii se fac ghem, iar alþii iau tot patul în stãpânire. Unii dorm mai
mult pe burtã, alþii mai curând `n pozi]ia fetusului, alþii mai mult pe
o parte ºi, câþiva, preponderent pe spate. Persoanele cu un psihic
foarte stabil sunt totuºi capabile sã doarmã ceasuri în ºir exact în
poziþia în care au adormit. Poziþia în care o persoanã doarme cea
mai mare parte a timpului constituie o sursã densã de informaþii
asupra modului sãu de viaþã.
Studiile întreprinse de psihiatri (Samuel Dunkell, de la Harvard,
de pildã) afirmã cã poziþia în care cineva doarme în mod obiºnuit
dezvãluie unele aspecte ale personalitãþii ºi dispoziþiei sale psihice.
O persoanã îºi schimbã poziþia dominantã în care doarme ºi `n
funcþie de stãrile sufleteºti prin care trece la un moment dat. Descriem
în continuare cele patru poziþii de somn dominante.
Poziþia fãtului (fetus), în care se doarme ghemuit, cu genunchii
îndoiþi, aduºi la gurã. Corpul seamãnã cu un ghem. Persoana este
chircitã ºi îºi ascunde faþa ºi organele interne. Perna sau o juc\rie
oarecare pot servi drept nucleu în jurul cãruia se adunã, circular,
întregul trup. Acest mod de a dormi reflectã o atitudine închisã,
defensivã, o nevoie acutã de a fi ocrotit ºi lipsa unui punct de
sprijin, în plan psihic. Persoana nu s-a maturizat suficient ºi trãieºte
o teamã continuã în confruntarea cu viaþa de fiecare zi.
Poziþia întins pe spate, numitã ºi poziþia regalã, reflectã un
sentiment de siguranþã ºi încredere în sine, o personalitate puternicã,
deschisã, curajoasã, adesea, pânã la imprudenþã. Persoanelor care
dorm astfel le este uºor sã-i accepte pe ceilalþi aºa cum sunt. Ele se
miºcã repede ºi apãsat. Sunt deschise ºi resimt puternic nevoia de a
262 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
e Mimica
Mimica regleazã comunicarea umanã, în fracþiuni de secundã. Uneori,
doar într-o clipã, ca o fotogramã, oglindeºte întreaga poveste a unei
vieþi, felul de a fi propriu unei persoane ºi starea sa interioarã, cu
doze efemere de bucurie ºi tristeþe, vigoare ºi obosealã, interes ºi
plictisealã, siguranþã ºi teamã, furie ºi calm, agresivitate ºi blândeþe,
tinereþe ºi uzurã, confort ºi jenã, prietenie ºi duºmãnie, iubire ºi urã,
ca ºi alte emoþii ºi atitudini. Semnalele mimice sar în ochi ºi divulgã
secrete, atunci când vin în contradicþie cu mesajul verbal al cuvintelor
LIMBAJUL TRUPULUI 263
d Gura
Majoritatea vieþuitoarelor îºi folosesc foarte mult gura; muºcã,
ling, mestecã, mârâie, cascã, urlã, atacã, se apãrã ºi altele. La om,
gura face ore suplimentare: vorbeºte, fluierã, zâmbeºte, râde, sãrutã.
În plus, gura nu este doar harnicã, ci ºi expresivã, chiar una dintre
cele mai expresive pãrþi ale corpului. Chiar ºi miºcãrile abia per-
ceptibile ale colþurilor gurii pot nuanþa semnificativ expresia feþei.
Ridicarea lor indicã stãri pozitive, de bucurie ºi îmbunãtãþire a
dispoziþiei psihice. Faþa unei persoane dominant fericite poate face
gropiþe în obraji sau mãcar niºte uºoare cute diagonale între buze ºi
obraji, la ridicarea colþurilor gurii. Coborârea colþurilor gurii semna-
leazã stãri de spirit negative, de tristeþe, furie sau încordare. Cãderea
involuntarã a colþurilor gurii, sugerând forma unei potcoave, trãdeazã
pesimism, tristeþe, dezamãgire ºi pasivitate. Coborârea ostentativã
ºi teatralã a colþurilor gurii semnaleazã supãrare, dispreþ, dezgust,
266 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
d Zâmbetul
Cine nu ºtie sã zâmbeascã sã nu-ºi deschidã magazin, spune un
proverb oriental. Lasã sã se înþeleagã nu doar faptul cã un comerciant
ursuz ºi cinic, cu mimicã plângãcioasã va avea o relaþie proastã cu
clienþii, ci [i ceva despre personalitatea omului care nu zâmbeºte.
Când zâmbim în afarã, o facem ºi pe dinãuntru.
Omul care nu poate zâmbi nu este împãcat în sinea sa, spune
Birkenbihl (1999, p. 121). Lui îi va fi greu sã comunice cu ceilalþi
ºi sã rãspândeascã bunã dispoziþie. În lipsa exerciþiului zâmbetului,
colþurile buzelor coboarã ºi, în jurul gurii, apare o cutã de amãrãciune.
În limbajul trupului, rictusul amar din colþul buzelor semnific\ un
fel de acrealã. O discuþie acrã lasã pe faþã însemnele aceluiaºi gust.
Ca stimul fiziologic, zâmbetul este reconfortant, energizant,
terapeutic. ªi nu doar pentru cã ajutã la ridicarea colþurilor gurii. El
trimite în interior mesaje de îmbãrbãtare. Chiar un zâmbet silit ºi
caraghios este de o sutã de ori mai bun decât o grimasã chinuitã. Dacã-l
pãstrezi pe chip 20 de secunde ºi realizezi cã-i caraghios, obþii un
zâmbet adevãrat [i râzi de-a binelea de acreala de mai înainte.
Un zâmbet comunicã mai mult decât o sutã de cuvinte. Destinde
atmosfera, dezarmeazã, declanºeazã simpatie ºi convinge, adesea,
mai bine ca un discurs întreg. Nimeni nu-i atât de bogat încât sã nu
simtã nevoia de zâmbet ºi nici atât de nemernic încât sã nu-l merite.
Pentru vânzãtori, negociatori, purtãtori de cuvânt, diplomaþi, agenþi
de protocol ºi de relaþii publice, zâmbetul face parte din meserie.
Este drept cã, pentru oamenii de afaceri ºi managerii ce joacã rolul
de duri ºi intransigenþi, a zâmbi mai rar poate fi un semn de putere
ºi seriozitate.
270 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
d Nasul
Nasul nu are expresivitatea ochilor sau a gurii, dar poate oferi
semnale de sprijin. Strâmbãm din nas când ceva nu ne place, ferim
nasul când altceva ne dezgustã, dilatãm nãrile când adulmecãm sau
când fremãtãm de dorinþã sau de teamã. Dacã nu suntem antrenaþi sã
minþim, atunci când o facem totuºi sau avem ceva de ascuns, tindem
sã ne atingem nasul cu mâna, cãutând autoatingerea. O privire
atentã poate bãnui minciuna.
d Plânsul ºi lacrimile
Ochii se umezesc ºi lacrimile pot curge atunci când intrã un corp
strãin în ei, ca ºi atunci când trãim un sentiment de neajutorare,
tristeþe sau ruºine, astfel încât ni se face insuportabil de milã de noi
înºine. Unele persoane pot plânge nu doar când sunt supãrate, ci ºi
atunci când sunt extrem de bucuroase sau încãpãþânate.
d Tenul
Pielea reacþioneazã chiar ºi la unii stimuli afectivi foarte slabi.
Cearcãnele închise la culoare, de pildã, sugereazã obosealã, uzurã
sau unele afecþiuni cardiace. Pielea se face ca de gãinã când ne
trec fiori de spaimã. Fruntea se acoperã de broboane de sudoare în
momentele de mare tensiune. Un om bolnav aratã rãu, prea palid
sau prea vânãt.
e Gestica
Kinezica este o ºtiinþã recentã, cu o vârstã de doar câteva decenii.
Ea nu dispune de formule magice care sã decodifice limbajul trupului
într-o manierã precisã ºi riguroasã, ca un manual de chimie, de
exemplu, dar ne poate ajuta sã devenim ceva mai conºtienþi de
semnificaþia propriilor gesturi, în afaceri ºi în viaþa cotidianã.
Registrul gesticii cuprinde miºcãrile trupului întreg, ale mâinilor ºi
degetelor, ale picioarelor, umerilor, gâtului ºi capului, ca ºi felul
cuiva de a acþiona mai apãsat sau mai uºor, mai rapid sau mai lent,
LIMBAJUL TRUPULUI 271
d Tensiunea miºcãrilor
Fiecare gând ºi fiecare sentiment constituie un impuls interior care
transpare într-o anumitã tensionare muscularã a corpului nostru.
Mincinosul, de pildã, va da semnale de teamã cã va fi descoperit.
Astfel de semnale apar mai ales la periferia trupului, sub forma
agitaþiei degetelor, a încordãrii degetelor picioarelor, tremurului uºor
al muºchilor gâtului, lovirii podelei ca pentru fugã, respiraþiei nere-
gulate, tendinþei de a-ºi drege vocea, a uscãciunii gurii ºi sub multe
alte forme. Pentru a evalua corect atitudinea unei persoane prin
semnalele pe care le emite corpul, este util sã apreciem gradul de
tensionare a trupului sãu. Ritmul respiraþiei constituie un prim
indiciu al gradului de tensionare. Atunci când ne autoevaluãm în
oglindã, este important sã ne controlãm respiraþia ºi sã avem grijã sã
respirãm adânc. Aproape orice miºcare efectuatã în stare de încordare
excesivã riscã sã devinã inesteticã. Miºcãrile spontane au darul de a
elimina tensiunile din corp.
d Viteza miºcãrilor
În raport cu viteza miºcãrilor, apreciatã prin amploarea ºi durata lor,
percepem mãcar câteva categorii de miºcãri: lente, bruºte, calme,
echilibrate, regulate ºi neregulate. Miºcãrile lente par sã decurgã
una din alta ºi dau impresia de continuitate. Cele foarte lente indicã
moliciune, resemnare sau un temperament flegmatic. Miºcãrile bruºte
sunt separate una de alta ºi creeazã rupturi. Ele indicã energie,
bucurie, entuziasm sau un temperament sangvin. Fiecare miºcare
este efectuatã într-un anumit spaþiu ºi într-o anumitã duratã de timp,
cu o anumitã tensiune muscularã. Impulsul necesar efectuãrii lor
spune multe despre persoana care le executã cu regularitate. Persoa-
nele care fac cu plãcere miºcãri predominant de apãsare ºi greoaie
sunt mai robuste, tenace ºi rezistente. Persoanele care fac mai curând
miºcãri bruºte, de împingere, sunt adesea agresive ºi nepãsãtoare. În
schimb, persoanele care fac miºcãri predominant de plutire sunt
272 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
d Proximitate ºi poziþie
Am vãzut în capitolul I ce semnificaþii pot avea distanþele la care ne
plasãm faþã de interlocutor. Mesaje în plus aduc orientarea ºi poziþia:
în picioare sau aºezat, de aceeaºi parte a mesei (parteneri) sau faþã
în faþã, cu masa între noi (adversari). Oamenii care doresc sã
coopereze au tendinþa involuntarã de a veni mai aproape, de a se
aºeza alãturi sau de aceeaºi parte. Cei care tind spre adversitate se
aºazã faþã în faþã. Este mai uºor sã te cerþi cu oponentul de dincolo
de masã. Ai observat, desigur, la ºedinþe, petreceri sau alte ocazii de
acest gen, cã altercaþiile, ironiile ºi certurile apar cu predilecþie între
persoanele aflate faþã în faþã, de o parte ºi cealaltã a mesei. Rareori
se contrazic cei aflaþi de aceeaºi laturã; se aflã de aceeaºi parte a
baricadei.
d Orientarea
Orientarea corpului sau a pãrþilor sale în raport cu partenerul poartã
mesaje subtile, greu de controlat `n mod conºtient. Tendinþa de a
orienta corpul, privirea ºi palmele deschise cãtre partener este
pozitivã pentru comunicare. Orientarea corpului ºi a privirii cãtre
uºã semnaleazã dorinþa de a pleca. Privirea ceasului indicã grabã,
nerãbdare sau plictis. Întoarcerea dosului palmelor, a capului, a
spatelui sau a fundului are semnificaþii ce meritã nuanþate.
d Miºcãrile capului
Capul sus indicã siguranþã de sine ºi acþiune. Pozi]ia ostentativ\ a
capului sus poate indica ºi o persoanã arogantã ºi greu abordabilã.
Capul lãsat în piept poate fi o dovadã a lipsei de voinþã ºi de speranþã.
Poziþia capului poate spune dacã cineva ascultã, tolereazã, detestã
LIMBAJUL TRUPULUI 273
d Mâinile ºi degetele
Mâinile ºi miºcãrile lor nu pot min]i cu uºurinþã, pentru cã sunt
expresive ºi la nivel inconºtient. Uneori, le ascundem sub braþ ca sã
nu ne divulge secretele, mai ales în stãri de neliniºte ºi anxietate.
Ducerea lor la spate semnificã un plus de siguranþã, chiar dacã este
dobânditã prin autoatingere, apucând încheietura unei mâini cu
cealaltã.
Amploarea ºi ritmul miºcãrilor transmit o altã categorie de
semnale. Gesturile ample ºi liniºtite (mari) au ceva aristocratic ºi
impunãtor. Reflectã patos ºi grandoare. Totuºi, gesturile ample care
sunt repezite ºi febrile reflectã agresivitate ºi dorinþa de a ieºi repede
în evidenþã. Sunt caracteristice ambiþioºilor, dar ºi fanfaronilor,
lãudãroºilor.
Gesturile ºi miºcãrile simple reflectã, de cele mai multe ori,
modestia, simplitatea, reþinerea ºi tendinþa de a nu ieºi în evidenþã.
Cei ºireþi pot recurge deliberat la ele pentru a pãrea modeºti ºi
inocenþi.
Mâinile adunate lângã trup, cu umerii strânºi ºi capul între umeri,
trãdeazã timiditate, nesiguranþã, complexe de inferioritate.
Direcþia gesturilor cu mâna spune alte lucruri interesante. Per-
soanele egoiste gesticuleazã mai mult înspre propriul corp. Când
oferã ceva, o astfel de persoanã trage mâna spre sine, de parcã ar
vrea sã pãstreze ceea ce oferã. În general, în momentul în care o
persoanã se gândeºte la sine, indiferent de ceea ce spune, are tendinþa
sã indice cu mâinile spre piept.
274 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE
d Contactul corporal
Pentru majoritatea oamenilor, contactul fizic uºor genereazã reacþii
interne pozitive. Explicaþia pare a fi legatã de evocarea atingerilor
materne din copilãrie, ocrotitoare, mângâietoare. În viaþa unui cuplu,
de pildã, scãderea frecvenþei atingerilor e semn de deteriorare a
relaþiei ºi motiv de îngrijorare.
Contactul corporal la nivelul atingerilor uºoare, mai mult sau
mai puþin erotice, poate însemna mângâiere, frecare, gâdilare, zgâ-
riere, bobârnac, masare, ciupire ºi plesnire. Strângerea mâinii este
un gen de contact fizic mai mult sau mai puþin ritual, însoþit sau nu
LIMBAJUL TRUPULUI 275
d Manifestãrile ostile
Scrâºnetul dinþilor, pumnul strâns, rânjetul, capul plecat în poziþia
împunge, mâinile încleºtate, întoarcerea capului, spatelui sau
fundului cãtre interlocutor, congestia feþei, încordarea muºchilor
gâtului, scânteierea metalicã a privirii, privirea de sus în jos ºi
indicarea agresivã cu degetul sunt tot atâtea semne de posibilã
ostilitate. Ele se regãsesc la om, ca ºi în toatã lumea animalã, unde
se atacã cinstit, cu colþii ºi cu ghearele. Gestul de a indica pe cineva
cu arãtãtorul, având mâna închisã cu podul palmei în sus, este
resimþit ca o `mpuns\tur\ psihologicã.
d Puterea palmei
Palma deschisã cãtre celãlalt este semnul asigurãrii, sinceritãþii ºi
onestitãþii. Un om sincer gesticuleazã, expunând palmele cãtre
partener. Ridicatul din umeri ºi sprâncene, cu palmele deschise,
transmite, în modul cel mai nevinovat, faptul cã cineva nu ºtie sau nu
poate face ceva anume.
d Acoperirea gurii
Gestul de a acoperi gura cu mâna (vizibil la copii) indicã faptul cã
cineva minte, spune prostii, falsificã ceva sau este surprins. La
adulþi, gestul s-a mai rafinat; când adultul minte, mâna sa primeºte
comanda inconºtientã de a acoperi gura pãcãtoasã, dar, în ultima
clipã, intervine controlul conºtient care face mâna sã alunece peste
faþã, sã frece nasul, bãrbia sau sã atingã buzele (mai ales în cazul
adolescenþilor). Banalul gest de a freca uºor nasul cu degetul arãtãtor
poate fi interpretat ºi ca un semn de nesinceritate, nehotãrâre, atitudine
ostilã sau intenþie de negare. Dacã este fãcut imediat ce partenerul
pune o întrebare, gestul indicã dubiul cu privire la rãspuns: va rãspunde
sau nu, va fi corect sau incorect, va alege sau nu calea moralã?
d Bariera picioarelor
Asemãnãtor cu încruciºarea braþelor, gestul de încruciºare a picioa-
relor poate semnifica uneori atitudine defensivã ºi de închidere.
Adesea, mai ales în cazul femeilor, el nu este concludent; se pune
picior peste picior pentru cã aºa procedeazã o doamnã, pentru cã
e frig sau scaunul este incomod. Când piciorul este aºezat peste
genunchi ºi prins cu mâna, avem de-a face cu o atitudine rigidã, cu
încãpãþânare ºi rezistenþã la argumente.
Încruciºarea gleznelor, eventual însoþitã de strângerea braþelor
scaunului în mâini sau de aºezarea pumnilor pe genunchi, poate fi
un semnal negativ, de nervozitate, fricã sau disconfort. Este un gest
care þine loc de muºcarea buzelor.
d Înfãþiºarea exterioarã
Nu-l face haina pe om, dar îl prezintã. Îmbrãcãmintea este o comple-
tare a corpului nostru, ca blana pentru animale sau penele pentru
pãsãri. Mai întâi suntem vãzuþi ºi abia dupã aceea auziþi. Prima
impresie este puternic influenþatã de înfãþiºarea exterioarã, privitã ca
întreg. Îmbrãcãmintea, limuzina, postura, privirea, fizionomia ºi
gesturile de salut concurã la cristalizarea primei impresii, care rãmâne
fundamentalã pentru întreaga comunicare ulterioarã. În special în
mediul bancar ºi în asigurãri, business dress-ul este deja obligatoriu.
Îmbrãcãmintea se poate adapta mereu situaþiei. Cea oficialã ºi
protocolarã reflectã adesea un caracter conservator, rigid, dar impune,
respectã ºi nu creeazã probleme. Un bluzon trãsnit ºi niºte jeans
confortabili pot comunica relaxare ºi simplitate, dacã sunt adecvate
mediului.
Tendinþa unor persoane de a se împodobi ºi vopsi excesiv este
interpretatã ca o voce a trupului, care þipã disperat dupã atenþie.
Antrenamentul nr
. 23
MIM Cuvinte
le trupului
Jocul numit Mim
este cunoscut ºi
dentale încã din cl jucat în ºcolile oc
asele mici (în Nor ci-
disciplina numit\ vegia ºi Suedia, de
Mimã-Pantomimã) pildã, la
tiv ºi mai înþelept . Deºi e infinit mai
decât pare la prim instruc-
a vedere, este pr
ea puþin
LIMBAJUL TRUPULUI 279
bajul trupu-
t. La ca pã tu l un ui capitol despre lim
cunoscut ºi juca
atât mai relevant. Se fac atâtea
lui va putea fi cu pu bl ic, deci în grup.
fa þa un ui þel este înscris
Se joacã în gr up ul. Pe fiecare bile
br i nu m ãr ã t de membrii
bileþele câþi mem o lis tã de cuvinte alese to
ua t di nt r- l, la întâmplare.
un cuvânt, prel nã al ege câte un bileþe
ar e pe rs oa poi, pe rând,
grupului. Fiec pe bi le t este interzisã. A
Rostirea cuvânt ul ui de rosti, adicã
cu vâ nt ul de pe bilet, fãrã a-l
fiecare va expr im a ntomima pânã
l tru pu lu i sãu. Va continua pa
exclusiv prin lim ba ju înþelesul cuvân-
e di n pu blic va decodifica
când cel puþin ju m ãt at jocul se poate
ul a ju ca t o listã de cuvinte,
tului. Dupã ce to t gr up listã stabilitã
ºi cu vi nt e sa u cu altele, dintr-o nouã
relua, cu acelea
de comun acord.