Cazurile dativ si genitiv – pronumele personal

Cazurile dativ si genitiv in limba romană

I.La cazul dativ pronumele personal are forme accentuate si forme neaccentuate.

Pronumele la dativ determina un verb, rapunde la intrebare cui? si are functia

de complement obiect indirect: il dau lui (ei,lor).

Pronumele neaccentuate pot fi folosite singure – imi (mi) aduce o carte – sau insotesc
pronumele accentuate la aceeasi persoana si la acelasi numar, realizand astfel, o
dubla exprimare a complementului obiect indirect in dativ ( Mie imi da mingea).

Fii atent la urmatoarele forme neaccentuate, care sunt comune cazurilor dativ si
acuzativ: ne,va, v-, le, ii, i. Valoarea de dativ sau de acuzativ a acestor forme se
deosebeste prin sensurile pronumelor in propozitie. Pronumele neaccentuate au
sensurile celor accentuate.

La recunoasterea valorii de dativ sau de acuzativ a pronumelor mentionate ne poate

veni in ajutor si textul, pentru ca in limba romana deseori dativul si acuzativul
pronumelui personal apar exprimate in aceeasi propozitie si prin forma neaccentuata,
si prin forma accentuata, care precizeaza sensul de dativ sau de acuzativ al
pronumelui neaccentuat.(Le-ati cerut si lorparerea?)

Alteori pronumele neaccentuat apare impreuna cu substantivul la dativ sau la

acuzativ, caruia pronumele ii tine locul. (I-am spus si mamei ca pe fete nu le-am
vazut)

Daca textul nu prezinta astfel de situatii, pentru identificarea sensului de dativ sau de
acuzativ se poate folosi ca mijloc de control posibilitatea de a repeta pronumele prin
forma accentuata. (Va las cu sanatate)

II.In unele expresii alcatuite de obicei cu verbele ‘a da’ si ‘a zice’, pronumele la dativ
‘ii’ arevaloare neutra (ii da cu vorba; zi-i inainte). In astfel de constructii pronumele la
dativ nu are functie sinctactica proprie, ci se ia impreuna cu verbul.

III.Pronumele neaccentuat la dativ poate determina si un substantiv la nominativ sau

la acuzativ: mana-mi, mana-ti. In constructiile de acest fel pronumele la dativ
are sens posesiv: mana mea, mana ta,mana sa. Acest dativ se numeste dativul
posesiv.

Cand substantivul determinat este precedat de adjectivul sau, pronumele la dativul

posesiv se asaza inaintea substantivului si se leaga de ajectiv prin liniuta: (pe)
frumoasa-ti mana.
Determinand un substantiv, pronumele la dativul posesiv are functia sinctactica
de atribut pronominal, spre deosebire de pronumele la dativ cu functia e complement
obiect indirect, care determina un verb.

IV.Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi, ti, imi, iti)
se intrebuinteaza cu rol stilistic indeosebi in basmele si baladele populare, pentru a
arata ca povestitorul si ascultatorul sunt interesati de faptele eroilor si participa
sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativul
etic. Pronumele poate fi folosit numai la una din cele doua persoane sau la amandoua
persoanele . (‘Unde ridica… odata un zmeu si tranteste-mi-l, il baga in pamant pana in
gat’ – P Ispirescu , ‘Ivan Turbinca’)

Pronumele la dativul etic nu are functie sinctactica, ci rol sinctactic.

V.La cazul genitive pronumele personal are forma numai pentru persoana a III-
a. Formele genitivului sunt identice cu formele accentuate ale pronumelui la dativ.

Pentru persoanele I si a II-a, la care genitivul pronumelui personal nu are forme,

posesorul (posesorii) unui obiect se exprima prin pronume sau prin adjective posesive
(al meu, al tau, al nostru, al vostru).

Deosebirea dintre valoarea de genitiv sau de dativ a formelor comune consta in faptul
ca pronumele la genitiv determina un substantiv, raspunde la intrebarea a (a, ai, ale)
cui? si are functia de atribut pronominal genitival (copilul lui), pe cand pronumele
la dativ determina unverb, rapunde la intrebarea cui? si are functia de complement
obiect indirect (le dau lui).

Pronumele la genitiv poate avea si functia de nume predicativ. (Copiii sunt ai lui)

Pronumele la genitiv cu functia de atribut genitival sau de nume predicativ arata

posesorul unui obiect.

Pronumele la genitiv cu functia de atribut genitival nu primeste articol posesiv daca

substantivul determinat are articol hotarat, iar pronumele urmeaza imediat dupa
substantiv sau daca este plasat intre un adjectiv cu topica inversa si substantivul
determinat : bunul lui prieten; primul eiexamen.

VI.Pronumele la genitiv poate fi construit cu prepozitii sau locutiuni prepozitionale

care cer genitivul: asupra, contra, deasupra, impotriva, in jurul etc. Dupa cuvantul cu
care se afla in relatie, genitivul cu prepozitie poate avea functia de atribut pronominal
prepozitional sau decomplement. (A navalit asupra lor)

Nomin. Cine? Dativ Cui? Acuzativ Pe cine? Ce? Engleza

I Mie,îmi, mi (pe) mine mă Me

 You Ţie , îţi, ţi (pe) tine te You

He Lui, îi, i (pe) el îl, l Him

She Ei, îi, i (pe) ea, o Her

It Lui, îi, ei, i (pe) el îl, l, pe ea, o It

We Nouă, ne, ni (pe )noi, ne Us

You Vouă, vă, vi (pe) voi, vă You

They Lor, le, li (pe) ei îi, (pe) ele le Them

Pronumele Personale la Dativ şi Acuzativ în limba engleză au o singură formă şi se utilizează pentru a înlocui

substantive cu funcţia de compliment direct sau indirect:

1. La cazul dativ (cui?):

My son offered me some nice flowers. Fiul meu mi-a oferit nişte flori drăguţe.
2. La acuzativ(pe cine? ce? cu cine?cu ce? de la cine? de la ce? pentru cine?pentru ce? despre cine? despre
ce? etc.):
We can visit him at the hospital. Noi îl putem vizita la spital.
Mary looks at her with a smile. Maria o priveşte cu un zîmbet.

De sine statator pronumele personale la dativ/ acuzativ se utilizează, de obiecei în răspunsurile scurte, cu

particula not:

„Will you go to the zoo, too?” „Me?Not me!”

Poate fi utilizat şi ca subiect pentru a accetua afirmaţia

„You must wash the dishes.” „Me wash the dishes? Not likely!”
 Top 10 – Parcuri din Bucureşti

Capitala se bucură de numeroase parcuri, unele cu o îndelungată istorie, altele din perioada
comunistă, toate la fel de căutate de bucureşteni atât în sezonul cald, cât şi în cel rece. În ultimii
ani, autorităţile au reamenajat cele mai cunoscute spaţii verzi, care au început să devină din ce în
ce mai populare. IMOPEDIA.ro prezintă clasamentul celor mai întinse parcuri din Bucureşti.
10. Parcul Cişmigiu – 16 hectare
Cea mai veche grădină publică din Bucureşti se întinde pe o suprafaţă de
16 hectare. În 1779, Alexandru Ipsilanti a ordonat construirea a două
cişmele în Bucureşti, iar prima a fost ridicată unde astăzi este grădina
dinspre strada Știrbei Vodă. Nu după mult timp, în apropiere, şi-a
construit o reşedinţă Dumitru Siulgi-basa, şeful lucrărilor peste cişmelele
Capitalei, denumit şi „marele cişmigiu”, astfel că bucureştenii au început
să se refere la zonă cu acest nume. Generalul Kiseleff a dispus în 1830
transformarea zonei într-o grădină publică, fapt ce s-a petrecut abia în
1847, pe vremea domnitorului Bibescu, după planurile directorului Grădinilor Imperiale din Viena.
Amenajarea a fost făcută în stilul parcurilor engleze şi s-a încheiat în 1854, când a fost făcută şi inaugurarea
oficială a grădinii Cişmigiu.

9. Gradina Botanică – 17,5 hectare

Grădina Botanică are peste 150 de ani de activitate, fiind înfiinţată în
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1860, la iniţiativa
doctorului Carol Davila. Însă abia din anul 1884 a căpătat actualul
amplasament, datorită eforturilor prof. dr. Dimitrie Brandza. Instituţia de
cultură, educaţie şi cercetare aparţine Universităţii din Bucureşti şi
cuprinde Muzeul Botanic, sere de expoziţie şi colecţii de orhidee, palmieri
şi plante carnivore, un sector de plante decorative şi numeroase alte
atracţii. În timpul verii, spaţiile exterioare sunt deschise publicului între orele 8 şi 20, iar biletul la preţ întreg
costă 5 lei/persoană.

8. Parcul Circului – 26 hectare

Pe locul fostei gropi Tonola, pe un relief aproape în totalitate artificial, a
început amenajarea parcului Circul de Stat, în 1958. Numele i-a venit de
la clădirea Circului, care mărgineşte una dintre laturile parcului. Planurile
de amenajare aparţin arhitectului Valentin Donose, care a proiectat în
mijlocul parcului un lac de izvoare naturale, unde cresc lotuşi egipteni. În
ultimii ani, lacul a început să sece, datorită unor construcţii din
împrejurimi, iar ONG-uri din Capitală luptă pentru a salva de la dispariţie
această zonă.

7. Parcul Drumul Taberei (Moghioroş) – 30 hectare

Simbolul cartierului Drumul Taberei şi al sectorului 6 din Capitală este
unul dintre cele mai apreciate şi aglomerate parcuri de cartier, mai ales
datorită apariţiei teraselor, a patinoarului, a meselor de şah, a terenurilor
de fotbal sau tenis şi, nu în ultimul rând, a renovării ştrandului numit
„Trei Ligheane”. Parcul ce se întinde pe 30 hectare a fost amenajat la
începutul anilor ’60, pe un câmp unde fosta ICAR (Întreprinderea de
Construcţii Aeronautice Româneşti) îşi testa avioanele pe care le
producea.

6. Parcul Kiseleff – 31 hectare

Odată cu extinderea Bucureştiului, pădurea din această parte a oraşului a
fost transformată în parc. Proiectul de amenajare îi aparţine lui Karl
Wilhelm Mayer, directorul Grădinilor Imperiale din Viena, care s-a ocupat
şi cu amenajarea Grădinii Cişmigiu, sub supravegherea domnitorului
Gheorghe Bibescu. Planul parcului a fost făcut încă din 1832, odată cu
construcţia şoselei Kiseleff, dar amenajarea propriu-zisă a început mai
târziu. În ultimii ani, parcul a fost reamenajat, au apărut noi zone de
sport şi agrement.

5. Parcul Carol I – 41 hectare

Parcul Carol, denumit cândva parcul Libertăţii, a fost ridicat pe Dealul
Filaretului, pe o suprafaţă totală ce a atins la final 41 hectare (incluzând
un lac de agrement, ce se întinde pe 2 hectare). Amenajarea parcului a
început în anul 1900, fiind inaugurat în 1906, pentru a sărbători 40 ani de domnie ai regelui Carol I. Parcul
conţine numeroase obiective turistice (Mausoleul, Fântâna Zodiac, Arenele Romane, Monumentul Eroului
Necunoscut, Muzeul Naţional Tehnic, Statuile Giganţii etc.), astfel că începând din 2004, a fost înscris pe
Lista Monumentelor Istorice.

4. Parcul Naţional (23 August) – 60 hectare

Fostul parc 23 August a fost inaugurat în vara anului 1953, după numai
cinci luni de lucrări de amenajare. Amplasat în ceea ce se numea Groapa
Vergului, parcul cu o suprafaţă de circa 60 hectare a fost amenajat cu
scopul de a furniza „o oază de verdeaţă” pentru cartierele muncitoreşti
din estul Capitalei. Parcul Naţional găzduieşte astăzi Complexul Sportiv
Naţional şi Casa Fotbalului, sediul Federaţiei Române de Fotbal.

3. Parcul Tineretului – 80 hectare

În sudul Bucureştiului, în zona denumită la începutul anilor 1900 „Valea
Plângerii”, a fost amenajat parcul Tineretului, în anul 1965. În mijlocul
parcului a fost ridicată Sala Polivalentă, iar în anii ’80, a fost construit
„Orăşelul Copiilor”, cel mai mare parc de distracţii din România de atunci.
În ultimii ani, parcul a fost modernizat, lacul a fost curăţat, au fost
amenajate noi spaţii florale şi locuri de joacă, precum şi zone pentru
mişcare în aer liber, o pârtie de ski şi o zonă dedicată amatorilor de
skateboard.

2. Parcul Alexandru Ioan Cuza (Titan sau IOR) – 85 hectare

Parc emblematic pentru sectorul 3 al Capitalei, parcul Alexandru Ioan
Cuza este cunoscut mai mult sub numele Titan sau IOR (acronim provenit
de la Întreprinderea Optică Română, aflată în vecinătate). Parcul ce se
întinde pe circa 85 hectare a început să fie amenajat în 1965, iar după
cinci ani a fost dat în folosinţă. În ultimii ani, pe lacul Titan au fost aduse
raţe, gâşte şi alte păsări, iar locurile de joacă pentru copii au fost
reamenajate sau înlocuite.

1. Parcul Herăstrău – 110 hectare

Amplasat în nordul Bucureştiului, parcul Herăstrău are o suprafaţă de circa 110 hectare, ceea ce îl face cel
mai mare parc din Capitală. Lacul Herăstrău, cu o suprafaţă de circa 74 hectare, a atras bucureştenii încă de
la începutul anilor 1800, dar abia la începutul anilor 1930 a fost asanată zona mlăştinoasă, iar în 1936 a fost
amenajat şi dat în folosinţă parcul Herăstrău. Tot în acel an a fost creat Muzeu Satului, una dintre cele mai
mari instituţii de acest tip din Europa.