Sunteți pe pagina 1din 15

CERINŢE GENERALE DE SECURITATE LA EXPLOZIE PENTRU

APARATURA ELECTRICĂ AMPLASATĂ ÎN ARII DEFINITE CA


PERICULOASE, ALTELE DECÂT MINELE GRIZUTOASE

Documente de referinţă:
SR EN 60079-0:2010

Domeniu de aplicare
În cadrul acestei teme sunt prezentate cerinţele generale pentru construcţia şi
marcarea aparaturii electrice, intrărilor de cablu şi componentelor Ex, destinate pentru a fi
folosite în atmosfere explozive de gaz, vapori sau ceaţă.
Utilizarea energiei electrice în atmosferă potenţial explozivă prezintă multe
particularităţi fapt pentru care problemele ridicate de proiectarea, construcţia şi
exploatarea aparaturii şi a instalaţiilor electrice prezintă numeroase dificultăţi, abordarea
lor necesitând o deosebită atenţie în considerarea multiplelor aspecte tehnice, economice
şi de tehnică a securităţii muncii.

Definiţii şi simboluri
În vederea pătrunderii mai uşor în problematica temei, este necesar mai întâi să fie
cunoscute câteva definiţii legate de aparatura electrică exploatată în zone unde este
posibilă formarea unor amestecuri explozive de gaze, vapori sau praf împreună cu aerul
atmosferic în cantitate suficientă încât să prezinte pericol.

Aparatura electrică
Aparatura electrică se consideră orice mijloc destinat pentru utilizarea energiei
electrice.
În această noţiune sunt cuprinse echipamente folosite pentru generarea,
distribuirea, acumularea, măsurarea, reglarea, transmiterea şi consumarea energiei
electrice.
Cu excepţia cazului în care standardul specific unui tip de protecţie modifică acest
lucru, aparatura electrică în conformitate cu SR EN 60079-0:2005 este destinată să fie
utilizată în arii periculoase în care atmosfera explozivă cauzată de amestecuri de aer şi
gaze, vapori sau ceţuri, se găseşte în condiţiile atmosferice normale de
 temperatură –20 °C la +60 °C;
 presiune 80 kPa (0,8 bar) până la 110 kPa (1,1 bar); şi
 aer cu conţinut normal de oxigen , tipic 21 % v/v.
Utilizarea aparaturii electrice în condiţii atmosferice în afara acestui domeniu poate
necesita o atenţie specială. Determinarea temperaturii maxime de suprafaţă se bazează
pe o temperatură ambiantă în funcţionare cuprinsă între –20°C şi +40°C, dacă nu este
specificat altfel în documentele producătorului.
La proiectarea aparaturii destinată funcţionării în atmosfere explozive gazoase, în
alte condiţii decât condiţiile atmosferice descrise mai sus, standardul SR EN 60079-0
poate fi utilizat ca ghid. Totuşi, se recomandă efectuarea de încercări suplimentare care se
referă specific la condiţiile de utilizare destinate. Acest aspect este foarte important în
cazul aplicării tipurilor de protecţie capsulare antideflagrantă “d” şi securitate intrinsecă “i”.
Cerinţele prezentate rezultă din evaluarea pericolului de aprindere realizat asupra
echipamentului electric. Sursele de aprindere luate în considerare sunt cele asociate cu
acest tip de echipament, cum ar fi suprafeţe fierbinţi, scântei generate mecanic, reacţii
termice, arcuri electrice şi descărcări statice de electricitate în medii industriale normale.
Pentru alte surse de aprindere cum ar fi comprimarea adiabatică, unde de şoc, reacţii

21
chimice exoterme, autoaprinderea prafului, flăcări deschise, gaze/lichide fierbinţi aparatura
este supusă unei analize a riscului care identifică şi enumeră toate sursele potenţiale de
aprindere prin aparatura electrică şi măsurile care trebuie aplicate pentru a preveni efectul
acestora.
Atmosfera explozivă gazoasă reprezintă un amestec cu aer, în condiţii atmosferice,
al substanţelor inflamabile sub formă de gaz sau vapori, care, după aprindere, permite
autoîntreţinerea propagării flăcării.
Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase se defineşte ca fiind
temperatura cea mai joasă a unei suprafeţe încălzite la care, în anumite condiţii poate să
apară aprinderea unei substanţe inflamabile aflate sub forma unui amestec de gaz sau
vapori cu aerul.
Temperatura de serviciu se defineşte ca fiind temperatura atinsă când aparatura
funcţionează la parametri normali.
Temperatura maximă de suprafaţă se defineşte ca fiind temperatura cea mai
ridicată atinsă în condiţiile cele mai defavorabile pe oricare parte sau suprafaţă a unei
aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a atmosferei explozive
înconjurătoare.
Capsulare se defineşte ca fiind un ansamblu de pereţi, uşi, capace, intrări de
cablu, tije, axe, arbori, etc. care asigură tipul de protecţie şi/sau gradul de protecţie (IP) al
aparaturii electrice.
Tipul de protecţie, însumează măsurile aplicate la construcţia aparaturii electrice
pentru a preveni aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare de către o astfel de
aparatură.
Grad de protecţie al capsulării (IP).
După felul construcţiei aparaturile electrice pot fi de uz general sau protejate
contra exploziilor.
În ambele cazuri aceste aparaturi au un grad normal de protecţie conform căruia
se asigură gradat protecţia persoanelor contra atingerii părţilor interioare aflate sub
tensiune sau în mişcare, protecţie contra pătrunderii corpurilor străine solide, protecţia
contra pătrunderii apei.
Intrare de cablu se defineşte ca fiind un dispozitiv care permite introducerea unuia
sau mai multor cabluri electrice şi/sau cabluri cu fibre optice într-o aparatură electrică
astfel încât să se menţină tipul de protecţie corespunzător.
Componenta Ex este o parte de aparatură electrică sau un modul (alta decât o
intrare de cablu Ex) marcată cu simbolul "U", care nu este prevăzută să fie folosită singură
în astfel de atmosfere şi necesită o certificare complementară când este încorporată într-o
aparatură electrică sau în sisteme pentru folosire în atmosfere potenţial explozive.
Simbolul "X": "X" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de certificat pentru a
indica condiţii speciale pentru folosire sigură.
Simbolul "U": "U" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de certificat pentru a
indica componenta Ex.

Gruparea aparaturii şi clasificarea temperaturii


Aparatura electrică grupa I – se referă la aparatura destinată folosirii în minele
grizutoase şi la acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale unor astfel de mine, care pot fi
expuse la grizu şi /sau praf combustibil.
Aparatura electrică grupa II – se referă la aparatura destinată să fie folosită în locuri
cu o atmosferă potenţial explozivă, altele decât minele grizutoase.
Aparaturile electrice pot fi destinate numai unei atmosfere explozive. În acest caz,
acestea trebuie să fie marcate corespunzător.

22
Pentru tipurile de protecţie "d", "i", “nC” şi “nL”, aparatura electrică din Grupa II este
subdivizată în IIA, IIB şi IIC, aşa cum se prevede în standardele europene specifice
referitor la tipurile respective de protecţie.
Această subdiviziune se bazează pe interstiţiul experimental maxim de securitate
(MESG) pentru capsulări antideflagrante sau pe curentul minim de aprindere ( MIC) pentru
aparatura electrică cu securitate intrinsecă.
Aparatura marcată IIB corespunde aplicaţiilor ce necesită aparatura din Grupa IIA
sau IIB. Similar, aparatura marcată IIC corespunde aplicaţiilor ce necesită aparatura din
Grupa IIA, Grupa IIB şi Grupa IIC.
Pentru toate tipurile de protecţie, pe aparatura din Grupa II trebuie marcată
temperatura maximă de suprafaţă.

Temperaturi
Aparatura electrică din Grupa II trebuie să fie:
 preferabil încadrată într-o clasă de temperatură (T1….T6), vezi tab.1;
 sau definită reală maximă de suprafaţă;
 sau, dacă este cazul, limitată la gazul specific pentru care este destinată.

Tabelul 1 - Clasificarea temperaturilor maxime de suprafaţă pentru aparatura


electrică din Grupa II

Clasa de temperatură Temperatura maximă de suprafaţă


T1 450
T2 300
T3 200
T4 135
T5 100
T6 85

Temperaturi ambiante
În mod normal aparatura electrică este proiectată pentru folosire în domeniul de
temperaturi ambiante cuprinse între –20 0 C şi +400 C şi în acest caz , nu este necesar nici
un marcaj suplimentar.
Dacă aparatura electrică este proiectată pentru o gamă diferită de temperaturi
ambiante, aceasta trebuie stabilită de constructor, iar marcajul se va face conform
tabelului 2.

23
Tabelul 2 - Temperaturi ambiante în serviciu şi marcaj suplimentar

Aparatura Temperatura ambiantă în Marcaj suplimentar


electrică serviciu
Normal Maxim.+400 C Nici unul
Min.-200C
Special Stabilită de constructor şi Ta sau Tamb cu domeniul special.
specificată în certificat De exemplu:  -300C< Ta<+400
sau simbolul "X":

Temperatura de suprafaţă şi temperatura de aprindere.


Temperatura cea mai joasă de aprindere a atmosferei explozive considerate,
trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă de suprafaţă a aparaturii electrice în
funcţionare normală ( incluzând şi suprasarcinile admise) . Doar în cazul componentelor a
căror suprafaţă totală nu depăşeşte 10 cm 2, temperatura lor de suprafaţă poate depăşi pe
aceea a clasei de temperatură marcată pe aparatura electrică, cu o rezervă de securitate
de : 50K, pentru clasele de temperatură T1, T2 şi T3 şi 25K, pentru clasele de temperatură
T4,T5 şi T6.
Componentele mici, de exemplu tranzistoare sau rezistoare, a căror temperatură o
depăşeşte pe cea permisă de clasa de temperatură, trebuie acceptate asigurându-se ca
ele să fie conforme cu una din următoarele:
a) dacă sunt încercate în amestecuri explozive, componentele mici nu trebuie să producă
aprinderea amestecului inflamabil şi orice deformaţie sau deteriorare cauzată de
temperatura mai ridicată nu trebuie să invalideze tipul de protecţie; sau
b) pentru clasa de temperatură T4, componentele mici trebuie să fie conforme cu Tabelul
3; sau
c) pentru clasa de temperatură T5, temperatura de suprafaţă a componentului cu o arie a
suprafeţei mai mică decât 1000 mm2 (excluzând conductoarele de legătură) nu trebuie
să depăşească 150 °C.

Tabelul 3 – Evaluare pentru clasa de temperatură T4 din punct de vedere


al dimensiunii componentului şi temperaturii maxime de suprafaţă

Aria totală a suprafeţei excluzând Cerinţe pentru clasa de temperatură T4


terminaţiile conductoarelor
< 20 mm2 Temperatura de suprafaţă  275 °C
 20 mm 2
Puterea disipată  1,3 W a
 20 mm2  1 000 mm2 Temperatura de suprafaţă  200 °C
a
Se reduce la 1,2 W la 60 °C temperatură ambiantă sau 1,0 W la 80 °C temperatură ambiantă.

Pentru potenţiometre, suprafaţa care trebuie considerată trebuie să fie cea cu


elementul rezistiv şi nu suprafaţa exterioară a componentului. Montajul şi efectele de
radiator de căldură şi răcitor al întregului potenţiometru trebuie să fie luate în considerare
în timpul încercării. Temperatura trebuie măsurată pe pista pe care curentul o parcurge în
condiţiile de încercare cerute de standard pentru tipul specific de protecţie. Dacă de aici
rezultă o valoare a rezistenţei mai mică decât 10 % din valoarea rezistenţei pistei,
măsurătorile trebuie efectuate la 10% din valoarea rezistenţei pistei.

Pentru componente având o arie totală a suprafeţei care nu depăşeşte 10 cm 2,


temperatura de suprafaţă a acestora poate depăşi temperatura dată de clasa de

24
temperatură marcată pe aparatura electrică din Grupa II, dacă nu există riscul de
aprindere din cauza acestor componente, cu o rezervă de securitate de:

 50 K pentru T1, T2 şi T3,


 25 K pentru T4, T5 şi T6.
Această rezervă de securitate trebuie să fie asigurată din experienţa obţinută pe
componente similare sau prin încercări asupra aparaturii electrice însăşi în amestecuri
explozive reprezentative.

Prescripţii pentru toate aparaturile electrice


Generalităţi
Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive trebuie să se conformeze
prescripţiilor din SR EN 60079-0:2005 şi standardelor specifice tipului sau tipurilor de
protecţie care au stat la baza construcţiei respectivei aparaturi.
Tipurile de protecţie pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de prezenţa sursei de
aprindere şi a atmosferei potenţial explozive, astfel:
-1 Tipuri de protecţie care admit contactul direct dintre sursa de aprindere şi
atmosfera periculoasă ( capsulare antideflagrantă  d, securitate intrinsecă i, non-
incendiv “nC”).
- 2 Tipuri de protecţie care nu admit contactul direct între sursa de aprindere şi
atmosfera periculoasă (imersiune în ulei  o ; capsulare presurizată p, înglobare în nisip
q).
- 3 Tipuri de protecţie care prin construcţie încearcă să elimine sursa de aprindere
în condiţii precizate ( securitate mărită e, non-incendiv “nA”).
Această clasificare reprezintă de fapt, o ierarhizare a nivelului de securitate oferit de
fiecare tip de protecţie; Nivelul cel mai ridicat de securitate este oferit de tipurile de
protecţie de la pct.1, iar nivelul cel mai scăzut, de cel de la pct.3.
În vederea alegerii tipului sau tipurilor de protecţie ale aparaturii electrice
antiexplozive se face o analiză a gazelor în care funcţionează aparatura electrică,
determinându-se:
- proprietăţile explozive
- natura lor
- periodicitatea de apariţie respectiv permanent sau periodic
Astfel, pentru a selecta corect aparatura electrică pentru ariile periculoase, sunt
necesare următoarele informaţii:
- clasificarea ariei periculoase pentru tipurile de protecţie capsularea
antideflagrantă d şi securitatea intrinsecă i, clasificarea gazelor şi vaporilor
în legătură cu grupa aparaturii electrice.
- Clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor
care formează amestecul exploziv.
- Influenţe externe şi temperatura ambiantă.

Capsulări nemetalice şi părţi nemetalice ale capsulărilor

Definiţia materialului
Documentele producătorului trebuie să definească atât materialul cât şi procesul
de fabricare al capsulării sau al părţii de capsulare.
Pentru materialele plastice definiţia trebuie să cuprindă:
 denumirea constructorului materialului;

25
 referinţa exactă şi completă a materialului, culoarea sa, precum şi natura şi
procentajul, umpluturilor şi al altor aditivi, dacă sunt incluşi.

Sarcini electrostatice ale capsulărilor sau ale părţilor de capsulări de


materiale plastice.
Aparatura electrică trebuie astfel proiectată încât în condiţii normale de utilizare,
întreţinere şi curăţire, pericolul de aprindere datorat sarcinilor electrostatice trebuie evitat.
Această cerinţă trebuie satisfăcută prin una din următoarele măsuri:
a) alegerea corespunzătoare a materialului, astfel încât rezistenţa de suprafaţă a
capsulării, nu depăşeşte 1 GΩ la (23 ± 2)°C şi (50 ± 5)% umiditate relativă; sau
b) prin limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice ale capsulării aşa cum este prezentat
în Tabelul 4.
Aria suprafeţei se defineşte după cum urmează:
 pentru materiale plane, aria trebuie să fie suprafaţa expusă (încărcabilă);
 pentru obiecte cu suprafeţe curbe, aria este reprezentată de proiecţia obiectului
care furnizează suprafaţa maximă;
 pentru părţi individuale nemetalice, aria trebuie evaluată independent dacă ele sunt
separate prin rame conductoare legate la pământ; sau
Valorile ariei suprafeţei pot fi crescute cu factorul 4, dacă aria expusă a materialului
nemetalic este înconjurată de rame conductoare legate la pământ.
Tabelul 4 – Limitările suprafeţelor

Aria maximă a suprafeţei


mm2
Zona
Grupa II
(aşa cum este definit în SR Grupa IIA Grupa IIB
sau IIC
EN 60079-10)
0 5 000 2 500 400
1 10 000 10 000 2 000
2 10 000 10 000 2 000

c) prin limitarea sarcinii transferate la


 60 nC pentru aparatura din Grupa IIA
 30 nC pentru aparatura din Grupa IIB
 10 nC pentru aparatura din Grupa IIC; sau

d)numai pentru aparatura portabilă, incapacitatea stocării unei sarcini periculoase prin
măsurarea capacităţii
Capacitatea maximă trebuie să fie după cum urmează:
 pentru aparatura din Grupa IIA 50 pF
 pentru aparatura din Grupa IIB 15 pF
 pentru aparatura din Grupa IIC 5 pF.sau

e) pentru aparatura electrică destinată instalaţiilor fixe, măsurile de precauţie pentru


evitarea riscului descărcărilor electrostatice pot reprezenta o parte a instalaţiei destinate
sau să fie un element al instalaţiei în care aparatura să fie montată. În acest caz,

26
aparatura trebuie marcată “X” şi documentaţia trebuie să indice toate informaţiile necesare
pentru a asigura că prin instalare se minimizează riscul apariţiei sarcinilor electrostatice..
La selectarea materialelor electroizolante, trebuie acordată atenţie în vederea
menţinerii unei rezistenţe de izolaţie minime pentru a evita problemele ce iau naştere din
atingerea părţilor nemetalice expuse care sunt în contact cu părţile aflate sub tensiune.

Capsulări conţinând metale uşoare


Materiale folosite în construcţia capsulărilor aparaturii electrice din Grupa II, pentru
diferite zone nu trebuie să conţină, în masă, mai mult decât:
 pentru Zona 0
10 % în total aluminiu, magneziu, titan şi zirconiu, sau
7,5 % în total magneziu, titan şi zirconiu;
 pentru Zona 1
7,5 % magneziu;
 pentru Zona 2
Nu există cerinţe, cu excepţia celor pentru ventilatoare, capote pentru ventilatoare
şi ecrane de ventilare care trebuie să fie în conformitate cu cerinţele pentru Zona 1.

Reţinerea garniturii
În cazul în care gradul de protecţie asigurat de capsulare depinde de o îmbinare
cu garnitură care este destinată a fi deschisă în scopuri de instalare sau întreţinere,
garniturile trebuie să fie ataşate sau fixate de una dintre feţele corespondente pentru a
preveni slăbirea, deteriorarea sau asamblarea incorectă. Materialul garniturii nu trebuie să
autoadere la cealaltă suprafaţă corespondentă.

Găuri filetate
Găurile filetate pentru fixări care asigură capace destinate să fie deschise în
serviciu pentru reglare, control şi alte scopuri funcţionale pot fi prelucrate în material
plastic numai dacă forma filetului este compatibilă cu materialul plastic al capsulării.

Fixări
Părţile necesare pentru obţinerea unui tip de standard de protecţie sau cele
folosite în scopul prevenirii accesului la părţi neizolate sub tensiune, trebuie să poată fi
slăbite sau demontate numai cu ajutorul unor scule .
Dimensiunile găurii filetate trebuie să fie astfel încât suprafaţa înconjurătoare în
contact cu capacul unui asemenea element de fixare să fie cel puţin egală cu cea a unui
element de fixare fără tijă redusă într-o gaură cu joc ( a se vedea fig.2) .

h Înălţimea piuliţei standard întregi, pentru dimensiunea de filet conform ISO 965;
c Joc maxim permis de toleranţa H 13 conform ISO 286

Fig.1. Toleranţa de joc pentru fixări filetate.

27
X= dimensiunea de contact a unui element de fixare cu tijă redusă;
x dimensiunea de contact a unui cap standard al unui element standard de fixare (fără
tijă redusă= filetat pe toată lungimea sa cu mărimea de filet folosită.

Fig.2. Suprafaţa de contact de sub capacul unui element de fixare cu tijă redusă

Dispozitive de interblocare
Dacă o aparatură electrică este dotată cu dispozitive de interblocare având rolul de
a menţine un anumit tip de protecţie, acestea trebuie să fie astfel construite încât
eficacitatea lor să nu poată fi uşor anulată, de exemplu prin folosirea unei şurubelniţe sau
a unui cleşte.

Traversări
Dacă se folosesc traversări, ca element de conexiune, şi dacă acestea pot fi supuse
la un cuplu în timp ce se realizează conectarea sau deconectarea, ele trebuie montate în
aşa fel încât toate părţile să fie asigurate împotriva răsucirii.

Materiale folosite pentru cimentare


Materiale folosite pentru cimentare şi de care depinde securitatea trebuie să
prezinte o stabilitate termică adecvată pentru temperatura maximă şi minimă la care vor fi
ele supuse în regimul nominal al aparaturii electrice.
Stabilitatea termică trebuie considerată adecvată dacă valoarile limită pentru
temperatura de funcţionare continuă (COT) a materialului sunt sub, sau egale cu, cea mai
joasă temperatură de lucru şi cu cel puţin 20 K peste temperatura maximă.

Componente Ex
Componente Ex pot fi:
a) o capsulare goală
b) componente sau ansambluri de componente distincte pentru folosire cu
aparatură ce corespunde unuia sau mai multor tipuri de protecţie.
Componentele Ex pot fi montate:
a) în întregime într-o capsulare de aparatură ( de ex. Bornă terminală, ampermetru,
încălzitor, un termostat de tip “d”, etc.).
b) în întregime la exteriorul capsulării aparaturii ( de ex. bornă de legare la pământ
“e”, un traductor de tip “i”, etc),
c) parţial în interior şi parţial în exteriorul capsulării ( de ex. un întrerupător cu
buton de apăsare, o lampă de semnalizare de tip “d”, etc.).

Elemente de conexiune şi compartimente terminale


Aparatura electrică care este destinată conectării la circuite exterioare trebuie să
conţină elemente de conexiune exceptând cazul în care aparatura electrică este fabricată
cu un cablu conectat permanent la ea.

28
Toată aparatura construită cu cablul conectat permanent fără mijloace de conexiune
trebuie să fie marcată cu simbolul “X”, pentru a se indica necesitatea unei conectări
corespunzătoare la capătul liber al cablului.
Elemente de conexiune pentru conductoare de legare la pământ sau legare la
masă
Aparatura electrică trebuie prevăzută cu un element de conexiune amplasat în
interiorul compartimentului terminal, destinat pentru conectarea unui conductor de legare
la pământ sau de legare la masă.
Aparatura electrică cu o capsulare metalică trebuie prevăzută cu un element
suplimentar de conexiune la exterior pentru un conductor de legare la pământ sau de
legare la masă şi care trebuie să fie în contact electric cu elementul de conexiune din
interior.
Elementele de conexiune la pământ sau la masă trebuie să permită conexiunea
cel puţin a unui conductor cu o secţiune conform tabelului 3.

Tabelul 3 - Secţiunea traversală minimă a conductoarelor de protecţie

Secţiunea transversală a conductoarelor de Secţiunea transversală minimă a conductorului de


fază ale instalaţiei protecţie corespunzător
S ( mm2) Sp (mm2)
S 16 S
16S 35 16
S35 0,5S
Intrări de cablu şi de tub
Intrările de cablu şi de tub trebuie să fie astfel construite şi fixate încât să nu
deprecieze caracteristicile specifice tipului de protecţie a aparaturii electrice pe care sunt
montate.
Dacă intrările de cablu şi de tub formează o parte integrantă a aparaturii ele trebuie
încercate şi certificate odată cu aparatura.
Etanşarea dintre cablu şi corpul intrării trebuie să fie asigurată prin unul din
următoarele mijloace ( a se vedea fig.3).
 un inel de etanşare din elastomer
 un inel de etanşare metalic sau compozit;
 un compound de umplere
2
6 4

2
6

7
1 3

Componente
1 Inel de etanşare 4 Cablu
2 Corpul intrării 5 Compund de umplere
3 Element de compresiune 6 Garnitură (dacă este necesară)
7 Element de reţinere a compundului
Fig.3 Ilustrarea termenilor folosiţi pentru intrări de cablu

29
Intrările prin tub trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de etanşare cum ar fi o
cutie de stopare umplută cu un compund, care trebuie să corespundă verificării la
etanşare. Materialul de umplere trebuie să fie specificat fie în documentul de certificare a
calităţii al cutiei de stopare fie în documentul de certificare al calităţii aparaturii electrice
complete.
Intrarea prin tub trebuie să fie prin înşurubare în găuri filetate sau prin fretare în
găuri netezi:
 în peretele capsulării, sau
 într-o placă de adaptare concepută să fie montată în/sau pe pereţii capsulării,
sau
 într-o cutie corespunzătoare de stopare integrată în/sau ataşată pe peretele
capsulării.
Dacă în regim nominal temperatura depăşeşte 70 0C în punctul de intrare al
cablului sau cel al tubului, sau 80 0C în punctul de ramificare a conductoarelor, exteriorul
aparaturii electrice trebuie să fie marcat cu o indicaţie pentru alegerea de către beneficiar
a cablului sau a conductoarelor din tub ( a se vedea fig.4) .

Fig.4: Ilustrarea punctelor de intrare şi a punctelor de ramificaţie

Intrările de cabluri trebuie să asigure strângerea cablului cu scopul de a preveni ca


tracţiunea sau răsucirea să se transmită la conexiuni. O asemenea strângere poate fi
asigurată printr-un dispozitiv de strângere, inel de etanşare sau compund de umplere.
Intrările de cablu nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să deterioreze cablul, iar
în cazul cablurilor flexibile, punctul de intrare trebuie să includă o muchie rotunjită la un
unghi de cel puţin 750 a cărei rază R să fie cel puţin egală cu un sfert din diametrul cablului
maxim admisibil la intrare, dar care nu trebuie să depăşească 3mm (a se vedea fig.5).

Fig.5-Marginea rotunjită a punctului de intrare a cablului flexibil

30
Maşini electrice rotative
Dacă maşinile electrice rotative sunt echipate cu ventilatoare exterioare de răcire,
acţionate de arborii maşinii, acestea trebuie să fie protejate cu o capotă de ventilator.
Gradul de protecţie (IP) al deschizăturilor de verificare pentru ventilatoare
exterioare ale maşinilor electrice rotative trebuie să fie cel puţin :
 IP 20 pe partea de intrare a aerului;
 IP 10 pe partea de ieşire a aerului.
Pentru maşinile rotative verticale trebuie prevenită căderea corpurilor străine în
deschizăturile de ventilare.

Aparataj de comutaţie
Nu este permis aparataj de comutaţie cu contacte imersate într-un dielectric
inflamabil.
Separatorul cu care este dotat aparatajul de comutaţie este utilizat pentru
deschiderea sau închiderea unui circuit, atunci când se întrerupe sau se stabileşte un
curent de valoare mică sau când nu se produce nici o schimbare de tensiune la bornele
fiecărui pol al separatorului.
Rolul separatorului este deci de a separa faţă de sursă o parte a instalaţiei şi
această separare trebuie să fie văzută de operator.
Separatorul trebuie să poată suporta curentul de lungă durată, în condiţii normale
de funcţionare ale circuitului şi, de asemenea, să aibă stabilitate termică şi electrodinamică
în cazul scurtcircuitelor.
Deschiderea separatorului trebuie să fie precedată de deconectarea,
întrerupătorului de înaltă tensiune corespunzător.
Separatorul neavând dispozitiv de stingere a arcului electric, deschiderea lui sub
sarcină poate să conducă la producerea unui scurtcircuit cu urmări grave pentru operator,
cât şi pentru instalaţia respectivă, ( datorită arcului electric care se formează între
contactele sale).
Separatoarele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie interblocate electric sau mecanic cu un dispozitiv de întrerupere a sarcinii,
sau
 să fie marcate într-un loc lângă organul de acţionare al separatorului cu
avertizarea “Nu acţionaţi sub sarcină”.
Acolo unde aparatajul de comutaţie include un separator, acesta din urmă trebuie
să deconecteze toţi polii şi trebuie să fie astfel proiectat încât poziţia contactelor
separatorului să fie vizibilă sau poziţia lor deschisă să fie indicată în mod sigur.
Orice interblocare între un astfel de separator şi capacul sau uşa aparatajului de
comutaţie trebuie să permită deschiderea acestora numai când separarea contactelor
separatorului este efectivă.

Siguranţe fuzibile
Capsulările care conţin siguranţe fuzibile trebuie:
 să fie interblocate astfel încât înserarea sau scoaterea elementelor înlocuibile să
se poată efectua numai după deconectare alimentării şi în aşa fel încât siguranţele fuzibile
să nu poată fi puse sub tensiune până când capsularea nu este închisă corect, sau
 ca o alternativă, aparatura să fie marcată cu avertizarea:
“Nu deschideţi sub tensiune”

31
Fişe şi prize

Fişele şi prizele trebuie:


 să fie interblocate mecanic sau electric astfel încât să nu poată fi separate cât
timp contactele sunt sub tensiune şi de asemenea contactele să nu poată fi puse
sub tensiune cât timp fişa şi priza sunt separate, sau
 să fie fixate împreună prin dispozitive speciale de fixare şi aparatura să fie
marcată cu avertizarea “Nu separaţi sub tensiune”
Fişele cu părţi componente care rămân sub tensiune când nu sunt introduse într-o
priză nu sunt permise.

Corpuri de iluminat
Sursa de lumină a corpurilor de iluminat trebuie să fie protejată printr-un capac
transparent sau translucid care poate fi prevăzut cu un dispozitiv suplimentar de protecţie.
Montarea corpurilor de iluminat nu trebuie să depindă de un singur şurub.
Capacele de acces la dulii şi la alte părţi interioare ale corpurilor de iluminat trebuie:

 să fie interblocate cu un dispozitiv care deconectează în mod automat toţi polii


duliei imediat ce începe procedura de deschidere a capacului; sau
 aparatura să fie marcată cu avertizarea: “Nu separaţi sub tensiune”

Răspunderea constructorului
Prin marcarea aparaturii electrice, constructorul atestă pe propria răspundere că:
 pe de o parte, aparatura electrică a fost construită în conformitate cu principiile de
practici inginereşti recunoscute în materie de securitate;
 pe de altă parte, verificările şi încercările individuale au fost efectuate cu succes şi
produsul este conform documentaţiei prezentate la Staţia de Încercări.

Marcare

Din punct de vedere al securităţii muncii, este esenţial ca sistemul de marcare


indicat mai jos să fie aplicat numai la aparatura electrică care este în conformitate cu
standardul specific pentru tipul de protecţie.
Aparatura electrică trebuie marcată pe partea principală într-un loc vizibil.
Marcarea trebuie să cuprindă următoarele:
e) denumirea producătorului sau marca sa comercială înregistrată;
f) identificarea tipului dat de producător;
g) simbolul Ex care indică faptul că aparatura electrică corespunde la unul sau mai multe
dintre tipurile de protecţie ;
h) simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit:
– "d": capsulare antideflagrantă
– "e": securitate mărită
– "ia": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ia"
– "ib": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ib"
– "ma": încapsulare, nivel de protecţie “ma”
– "mb": încapsulare, nivel de protecţie “mb”
– "nA": Tip n, metodă de protecţie “nA”
– "nC": Tip n, metodă de protecţie “nC”
– "nL": Tip n, metodă de protecţie “nL”
– "nR": Tip n, metodă de protecţie “nR”
– "o": imersiune în ulei
– "px": presurizare, nivel de protecţie “px”

32
– "py": presurizare, nivel de protecţie “py”
– "pz": presurizare, nivel de protecţie “pz”
– "q": umplere cu pulberi.
Pentru aparatura asociată corespunzătoare instalării în arii periculoase, simbolul
pentru tipul de protecţie trebuie închis între paranteze drepte, de exemplu, Ex d[ia] IIC T4.
Pentru aparatura asociată care nu este corespunzătoare instalării în arii
periculoase, atât simbolul Ex cât şi simbolul pentru tipul de protecţie trebuie închise între
aceleaşi paranteze drepte, de exemplu [Ex ia] IIC; Pentru aparatura asociată care nu este
corespunzătoare pentru instalare într-o arie periculoasă, nu este inclusă o clasă de
temperatură.
Aparatura electrică ce nu corespunde în totalitate cu SR EN 60079-0 şi cu alte părţi
relevante ale seriei EN 60079 în cazul în care se cere echivalarea din punct de vedere al
securităţii, trebuie marcată cu simbolul “s”.
i) simbolul grupei:
– II, IIA, IIB or IIC pentru aparatura electrică pentru locuri cu o atmosferă explozivă
gazoasă, altele decât minele grizutoase.
Literele A, B, C trebuie folosite dacă standardul specific pentru tipul de protecţie
considerat specifică acest lucru,
Dacă aparatura electrică este prevăzută pentru folosire numai într-un anumit gaz,
simbolul II trebuie urmat de formula chimică sau denumirea gazului în paranteze.
Dacă aparatura electrică este prevăzută pentru folosire într-un anumit gaz,
suplimentar adecvabilităţii pentru utilizare într-o grupa specifică a aparaturii electrice,
formula chimică trebuie să urmeze grupei şi să fie separată de aceasta prin simbolul “+”,
de exemplu,“IIB + H2”.
Aparatura marcată “IIB” corespunde şi aplicaţiilor care necesită aparatură marcată
“IIA”. În mod similar, aparatura marcată “IIC” corespunde aplicaţiilor care necesită
aparatură din Grupa IIA şi Grupa IIB.
j) Pentru aparatura electrică din Grupa II simbolul care indică clasa de temperatură. În
cazul în care producătorul doreşte să specifice temperatura maximă de suprafaţă între
două clase de temperatură, el poate face acest lucru prin marcarea doar a acelei
temperaturi maxime de suprafaţă în grade Celsius, sau prin marcarea atât a
temperaturii maxime de suprafaţă în grade Celsius şi, în paranteze, clasă superioară
următoare de temperatură, de exemplu T1 sau 350 °C sau 350 °C(T1).
Aparatura electrică din Grupa II care are temperatura maximă de suprafaţă peste
450 °C trebuie să poarte numai inscripţia temperaturii maxime de suprafaţă în grade
Celsius, de exemplu, 600 °C.
Aparatura electrică din Grupa II marcată pentru folosire într-un anumit gaz nu are
nevoie de marcarea clasei de temperatură sau temperaturii maxime de surprafaţă.
Acolo unde este adecvat conform 5.1.1, marcarea trebuie să cuprindă fie simbolul
Ta sau Tamb împreună cu domeniul special de temperatură ambiantă sau simbolul “X”
pentru a indica aceste condiţii speciale de utilizare conform 29.2 (i).
Intrările de cablu nu au nevoie să fie marcate cu clasa de temperatură sau
temperatura maximă de suprafaţă în grade Celsius.
k) Un număr de serie, exceptând
– accesorii de conectare (intrări de cabluri şi tuburi, plăci de obturare, plăci adaptoare,
şi traversări);

33
– aparatura electrică foarte mică pe care există spaţiu limitat
(Numărul de lot poate fi considerat o alternativă a numărului de serie.)
l) denumirea sau marca emitentului de certificat în forma următoare: ultimele două cifre
ale anului de certificare urmate de numărul de serie al certificatului din acel an;
m) dacă se consideră necesar să se indice condiţii speciale de folosire sigură trebuie
adăugat simbolul “X” după referinţa de certificare. O marcare de avertizare poate fi
marcată pe aparatură ca o alternativă la cerinţa pentru marcarea simbolului “X”.
Producătorul trebuie să se asigure că cerinţele condiţiilor speciale pentru utilizare
sigură sunt transmise la cumpărător împreună cu orice alte informaţii necesare.
n) orice marcare adiţională prescrisă în standardele specifice pentru tipurile de protecţie
considerate, conform Art.1.
În standardele aplicabile de securitate industrială pentru construcţia aparaturii electrice
poate fi necesară o marcare suplimentară.

Tipuri diferite de protecţie

În cazul în care sunt folosite tipuri diferite de protecţie pentru părţi diferite ale unei
aparaturi electrice, fiecare dintre părţile respective trebuie să poarte simbolul pentru tipul
de protecţie considerat.

În cazul în care într-o aparatură electrică se folosesc mai multe tipuri de protecţie,
simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să apară în ordine alfabetică, cu sau fără
spaţii de separare între ele. În cazul folosirii de aparatură asociată, simbolurile pentru
tipurile de protecţie trebuie să le urmeze pe cele ale aparaturii.
Ordinea de marcare

Marcările de la (c) la (f) trebuie să fie puse în ordinea în care au fost date şi trebuie
separate între ele printr-un mic spaţiu.
Componente Ex
Componentele Ex, trebuie marcate vizibil şi marcajul trebuie să includă următoarele:
o) numele sau marca înregistrată a producătorului;
p) identificarea tipului dat de producător;
q) simbolul Ex;
r) simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit;
s) simbolul grupei de aparatură electrică a componentului Ex;
t) denumirea sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului, dacă
componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard;
u) simbolul “U”; şi
Simbolul “X” nu este utilizat.
v) marcarea suplimentară prevăzută în standardele specifice pentru tipurile de protecţie
considerate.
Standardele pentru construcţia aparaturii electrice pot necesita o marcare
suplimentară.
Aparaturi şi componente Ex mici
Pe aparatura electrică mică şi pe componentele Ex mici acolo unde este spaţiu
limitat, se permite o reducere a marcajului. Marcarea minimă care trebuie aplicată pe
aparatura sau componentul Ex cuprinde următoarele:
a) numele sau marca comercială înregistrată a producătorului;

34
b) identificarea tipului dat de producător. Se permite abrevierea sau omiterea identificării
tipului dacă referinţa certificatului permite identificarea tipului specific;
c) simbolul Ex şi simbolul pentru fiecare tip de protecţie;
d) numele sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului, dacă componentul
Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard; şi
e) simbolul “X” sau “U” (dacă este necesar).
Simbolurile “X” şi “U” nu trebuie utilizate niciodată împreună.

Aparaturi şi componente Ex foarte mici


În cazul aparaturii electrice şi componentelor Ex foarte mici, dacă nu există practic spaţiu
pentru marcare, este permisă o marcare ataşată la aparatură sau la component. Această
marcare trebuie să fie înscrisă pe o etichetă furnizată împreună cu aparatura sau
componentul pentru instalarea pe teren alături de aparatură sau component.
Marcări de avertizare
În cazul în care oricare dintre marcările de avertizare următoare sunt necesare pe
aparatură, textul aşa cum este descris în Tabelul 10, care urmează cuvântului
“AVERTIZARE”, poate fi înlocuit printr-un text echivalent din punct de vedere tehnic. Pot fi
combinate mai multe avertizări într-o singură avertizare echivalentă.

Tabelul 10  Textul marcărilor pentru avertizare


Referinţă Marcări de AVERTIZARE
a) 6.3 AVERTIZARE – DUPĂ SCOATEREA DE SUB TENSIUNE, AŞTEAPTĂ Y
MINUTE ÎNAINTE DE A DESCHIDE (Y fiind valoarea în minute a întârzierii
necesare)
b) 6.3 AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE ÎN PREZENŢA UNEI ATMOSFERE
EXPLOZIVE
c) 18.2 AVERTIZARE – A NU SE ACŢIONA SUB SARCINĂ
d) 18.4 b), AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE SUB TENSIUNE
19
21.2 b)
e) 20.1 b) AVERTIZARE – A NU SE SEPARA SUB TENSIUNE
f) 20.1 b) AVERTIZARE – A SE SEPARA NUMAI ÎNTR-O ZONĂ NEPERICULOASĂ
g) 7.3.2 e) AVERTIZARE – PERICOL DE ÎNCĂRCARE ELECTROSTATICĂ – A SE VEDEA
INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE
h) 18.4 2 AVERTIZARE – A NU SE ATINGE PĂRŢILE AFLATE SUB TENSIUNE DIN
SPATELE CAPACULUI
21.2 2

Elemente galvanice şi baterii


Dacă este necesar ca utilizatorul să înlocuiască elementele galvanice sau bateriile din
interiorul unei capsulări, parametrii relevanţi pentru a permite înlocuirea corectă trebuie să
fie marcaţi vizibil şi durabil pe sau în interiorul capsulării. Trebuie incluse fie numele
producătorului şi numărul de catalog, fie sistemul electrochimic, tensiunea şi capacitatea
nominală.

35