TEMA NR.

5
CERINŢE GENERALE DE SECURITATE LA EXPLOZIE PENTRU
ECHIPAMENTE ELECTRICE AMPLASATE ÎN ARII DEFINITE CA
PERICULOASE, ALTELE DECÂT MINELE GRIZUTOASE

Dr. ing. Moldovan Iosif Lucian, Dr. ing. Magyari

Mihai, Dr. ing. Fotău Dragoş, Dr. ing. Rad Marcel
Daniel, Dr. ing. Sălășan Diana, Dr. ing. Burian
Constantin Sorin, Dr. ing. Părăian Mihaela,
Dr. ing. Darie Marius, Dr. ing. Csaszar Tiberiu Atila,
Dr. ing. Colda Cosmin Ioan, Dr. ing. Grecea Dănuț
Nicolae, Ing. Andriş Adriana, Ing. Pupăzan
Gabriela, Dr. ing. Vătavu Niculina, Dr. ing. Jurca
Adrian Marius, Dr. ing. Păun Florin Adrian,
Dr. ing. Lupu Leonard, Drd. ing. Gabor Dan Sorin,
Drd. Ing. Popa Cătălin Mihai

Domeniu de aplicare
În cadrul acestei teme sunt prezentate cerinţele generale pentru
construcţia şi marcarea aparaturii electrice, intrărilor de cablu şi componentelor
Ex, destinate pentru a fi folosite în atmosfere explozive generate de gaze,
vapori sau cețuri inflamabile.
Utilizarea energiei electrice în atmosfere potenţial explozive prezintă
multe particularităţi fapt pentru care problemele ridicate de proiectarea,
construcţia şi exploatarea aparaturii şi a instalaţiilor electrice prezintă
numeroase dificultăţi, abordarea lor necesitând o deosebită atenţie în
considerarea multiplelor aspecte tehnice, economice şi de tehnică a securităţii
muncii.

Definiţii şi simboluri
În vederea pătrunderii mai uşor în problematica temei, este necesar
mai întâi să fie cunoscute câteva definiţii legate de aparatura electrică
exploatată în zone unde este posibilă formarea unor amestecuri explozive de
gaze, vapori sau praf împreună cu aerul atmosferic în cantitate suficientă încât
să prezinte pericol.

Echipament electric
Echipamentul electric se consideră orice mijloc folosit în totalitate sau
parțial pentru utilizarea energiei electrice.
În această noţiune sunt cuprinse echipamente folosite pentru
generarea, distribuirea, acumularea, măsurarea, reglarea, transmiterea şi
consumarea energiei electrice.
Cu excepţia cazului în care standardul specific unui tip de protecţie
modifică acest lucru, echipamentul electric în conformitate cu
SR EN 60079-0:2013 este destinat să fie utilizat în arii periculoase în care
atmosfera explozivă cauzată de amestecuri de aer şi gaze, vapori sau ceţuri,
se găseşte în condiţiile atmosferice normale de
- temperatură –20 °C la +60 °C;
- presiune 80 kPa (0,8 bar) până la 110 kPa (1,1 bar); şi
- aer cu conţinut normal de oxigen , tipic 21 % v/v.
97
 Utilizarea echipamentelor electrice în condiţii atmosferice în afara
acestui domeniu poate necesita o atenţie specială. Determinarea temperaturii
maxime de suprafaţă se bazează pe o temperatură ambiantă în funcţionare
cuprinsă între –20°C şi +40°C, dacă nu este specificat altfel în documentele
producătorului.
La proiectarea aparaturii destinată funcţionării în atmosfere explozive
gazoase, în alte condiţii decât condiţiile atmosferice descrise mai sus,
standardul SR EN 60079-0 poate fi utilizat ca ghid. Totuşi, pot fi necesare
încercări suplimentare care se referă specific la condiţiile de utilizare destinate.
Acest aspect este foarte important în cazul aplicării tipurilor de protecţie
capsulare antideflagrantă “d” şi securitate intrinsecă “i”.
Cerinţele prezentate rezultă din evaluarea pericolului de aprindere
realizat asupra echipamentului electric. Sursele de aprindere luate în
considerare sunt cele asociate cu acest tip de echipament, cum ar fi suprafeţe
fierbinţi, scântei generate mecanic, reacţii termice, arcuri electrice şi descărcări
statice de electricitate în medii industriale normale. Pentru alte surse de
aprindere cum ar fi comprimarea adiabatică, unde de şoc, reacţii chimice
exoterme, autoaprinderea prafului, flăcări deschise, gaze/lichide fierbinţi
aparatura este supusă unei analize a riscului care identifică şi enumeră toate
sursele potenţiale de aprindere ale aparaturii electrice şi măsurile care trebuie
aplicate pentru a preveni efectul acestora.
Atmosfera explozivă gazoasă reprezintă un amestec cu aer, în condiţii
atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaz sau vapori, care,
după aprindere, permite autoîntreţinerea propagării flăcării.
Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase se
defineşte ca fiind temperatura cea mai joasă a unei suprafeţe încălzite la care,
în anumite condiţii poate să apară aprinderea unei substanţe inflamabile aflate
sub forma unui amestec de gaz sau vapori cu aerul.
Temperatura de serviciu se defineşte ca fiind temperatura minimă sau
maximă atinsă în puncte specificate ale echipamentului, atunci când
echipamentul funcționează în condiții nominale, incluzând temperatura
ambiantă şi orice surse externe de încălzire sau răcire.
Temperatura maximă de suprafaţă se defineşte ca fiind temperatura
cea mai ridicată atinsă în condiţiile cele mai defavorabile pe oricare parte sau
suprafaţă a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a
atmosferei explozive înconjurătoare.
Carcasa se defineşte ca fiind un ansamblu de pereţi, uşi, capace, intrări
de cablu, tije, axe, arbori, etc. care asigură tipul de protecţie şi/sau gradul de
protecţie (IP) al aparaturii electrice.
Tipul de protecţie, reprezintă totalitatea măsurilor specifice aplicate
echipamentului electric pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive
înconjurătoare.
Grad de protecţie al capsulării (IP) reprezintă clasificarea numerică, în
conformitate cu CEI 60529, precedată de simbolul “IP”, aplicată carcasei
echipamentului electric pentru a asigura
– protecţia persoanelor împotriva contactului cu, sau apropierii de,
părţile aflate sub tensiune şi împotriva contactului cu părţile aflate în mişcare
(altele decât arbori netezi în rotaţie şi altele asemenea) în interiorul carcasei,

98
 – protecţia echipamentului electric împotriva pătrunderii corpurilor
solide străine, şi
– atunci când este indicată prin clasificare, protecţia echipamentului
electric împotriva pătrunderii dăunătoare a apei
Intrarea de cablu se defineşte ca fiind un dispozitiv care permite
introducerea unuia sau mai multor cabluri electrice şi/sau cabluri cu fibre optice
într-o aparatură electrică astfel încât să se menţină tipul de protecţie
corespunzător.
Componenta Ex este o parte de aparatură electrică sau un modul (alta
decât o intrare de cablu Ex) marcată cu simbolul "U", care nu este prevăzută
să fie folosită singură în astfel de atmosfere şi necesită o certificare
complementară când este încorporată într-o aparatură electrică sau în sisteme
pentru folosire în atmosfere potenţial explozive.
Simbolul "X": "X" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de
certificat pentru a indica condiţii speciale pentru folosire sigură.
Simbolul "U": "U" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de
certificat pentru a indica componenta Ex.
Nivel de protecţie al echipamentului, EPL - nivel de protecţie atribuit
echipamentului bazat pe probabilitatea acestuia de a deveni o sursă de
aprindere şi distingerea diferenţelor dintre atmosfere explozive gazoase,
atmosfere explozive cu praf şi atmosferele explozive din minele grizutoase
EPL Ma - echipament destinat instalării într-o mină grizutoasă, având
un nivel “foarte înalt” de protecţie, care prezintă suficientă siguranţă încât nu
este probabil să devină o sursă de aprindere în funcţionare normală, în timpul
defectelor previzibile sau în timpul defectelor rare, chiar dacă este lăsat sub
tensiune în prezenţa unei degajării de gaz
EPL Mb - echipament destinat instalării într-o mină grizutoasă, având
un nivel “înalt” de protecţie, care prezintă suficientă siguranţă încât nu este
probabil să devină o sursă de aprindere în funcţionare normală sau în timpul
defectelor previzibile, în intervalul de timp dintre momentul unei degajări de
gaz şi momentul scoaterii de sub tensiune a echipamentului
EPL Ga - echipament destinat atmosferelor explozive gazoase, având
un nivel “foarte înalt” de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în
funcţionare normală, în timpul defectelor previzibile sau în timpul defectelor
rare
EPL Gb - echipament destinat atmosferelor explozive gazoase, având
un nivel “înalt” de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în
funcţionare normală sau în timpul defectelor previzibile
EPL Gc - echipament destinat atmosferelor explozive gazoase, având
un nivel “mărit” de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în
funcţionare normală şi care poate avea unele protecţii suplimentare pentru a
asigura că acesta rămâne o sursă de aprindere inactivă în cazul evenimentelor
previzibile normale (de exemplu defectarea unei lămpi)
EPL Da - echipament pentru atmosfere explozive cu praf, având un
nivel "foarte înalt" de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în
funcţionare normală, în timpul defectelor previzibile sau în timpul defectelor
rare

99
 EPL Db - echipament pentru atmosfere explozive cu praf, având un
nivel “înalt” de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în funcţionare
normală sau în timpul defectelor previzibile
EPL Dc - echipament pentru atmosfere explozive cu praf, având un
nivel “mărit” de protecţie, care nu reprezintă o sursă de aprindere în
funcţionare normală şi care poate avea unele protecţii suplimentare pentru a
asigura că acesta rămâne o sursă de aprindere inactivă în cazul evenimentelor
previzibile normale (de exemplu defectarea unei lămpi)

Gruparea aparaturii şi clasificarea temperaturii

Echipamentul electric pentru atmosfere explozive (în conformitate cu
SR EN 60079-0) este împărţit în următoarele grupe:
- Grupa I - echipament destinat utilizării în minele grizutoase.
Tipurile de protecţie pentru Grupa I iau în considerare atât aprinderea
grizuului cât şi aprinderea prafului de cărbune împreună cu protecţia fizică
mărită pentru echipamentul utilizat în subteran. Echipamentul electric destinat
pentru minele în care atmosfera poate conţine, în plus faţă de grizu, şi proporţii
semnificative de alte gaze inflamabile (adică altele decât metanul) trebuie să
fie construit şi încercat conform cerinţelor referitoare la Grupa I şi de
asemenea celor referitoare la subdiviziunea din Grupa II corespunzătoare
celorlaltor gaze inflamabile semnificative. Ulterior acest echipament electric
trebuie marcat corespunzător (de exemplu “Ex d I/IIB T3” sau “Ex d I/II (NH3)”).

- Grupa II - echipamentul electric destinat utilizării în locuri cu o

atmosferă explozivă gazoasă, altele decât minele grizutoase.
Echipamentul electric din Grupa II este subdivizat în conformitate cu
natura atmosferei explozive gazoase pentru care este prevăzut, în subgrupele
IIA, IIB, și IIC. Această subdiviziune se bazează pe interstiţiul experimental
maxim de securitate (MESG) sau pe raportul curentului minim de aprindere
(raportul MIC) al atmosferei explozive gazoase în care poate fi instalat
echipamentul (a se vedea IEC 60079-20-1).
Echipamentul marcat IIB este adecvat pentru aplicaţii care necesită
echipament din Grupa IIA. Ȋn mod similar, echipamentul marcat IIC este
adecvat pentru aplicaţii care necesită echipament din Grupa IIA sau
echipament din Grupa IIB.

- Grupa III - echipamentul electric destinat utilizării în locuri cu o

atmosferă explozivă cu praf, altele decât minele grizutoase.
Echipamentul electric din Grupa III este subdivizat în conformitate cu
natura atmosferei explozive cu praf pentru care este prevăzut în subgrupele
IIIA: scame combustibile, IIIB: praf neconductiv, IIIC: praf conductiv.
Echipamentul marcat IIIB este adecvat pentru aplicaţii care necesită
echipament din Grupa IIIA. În mod similar, echipamentul marcat IIIC este
adecvat pentru aplicaţii care necesită echipament din Grupa IIIA sau
echipament din Grupa IIIB.
Echipamentul electric poate fi încercat pentru o atmosferă explozivă
particulară. În acest caz, informaţia trebuie înregistrată în certificat şi
echipamentul electric trebuie marcat corespunzător.

100
 Cerințele următoare se referă numai la echipamentele electrice
destinate utilizării în atmosfere explozive generate de gaze, vapori, cețuri
inflamabile.

Temperatura maximă de suprafață

Temperatura maximă de suprafață pentru echipamentul electric din
Grupa II nu trebuie să depășească:
• clasă de temperatură (T1….T6), vezi tab.1;
• sau temperatura maximă de suprafaţă atribuită;
• sau, dacă este cazul, temperatura de aprindere a gazului specific
pentru care este destinat.

Tabelul 1 - Clasificarea temperaturilor maxime de suprafaţă pentru

echipamentul electric din Grupa II

Clasa de temperatură Temperatura maximă de

suprafaţă
T1 450
T2 300
T3 200
T4 135
T5 100
T6 85
Pot fi stabilite mai multe clase de temperatură pentru temperaturi
ambiante diferite şi surse externe de încălzire şi răcire diferite.

Temperaturi ambiante
În mod normal aparatura electrică este proiectată pentru folosire în
domeniul de temperaturi ambiante cuprinse între –200 C şi +400 C şi în acest
caz , nu este necesar nici un marcaj suplimentar.
Dacă aparatura electrică este proiectată pentru o gamă diferită de
temperaturi ambiante, aceasta trebuie stabilită de constructor, iar marcajul se
va face conform tabelului 2.

Tabelul 2 - Temperaturi ambiante în serviciu şi marcaj suplimentar

Aparatura Temperatura Marcaj suplimentar

electrică ambiantă în serviciu
Normal Maxim.+400 C Nici unul
Min.-200C
Special Stabilită de Ta sau Tamb cu domeniul
constructor şi special.
specificată în certificat De exemplu:
 -300C< Ta<+400
sau simbolul "X":

101
 Temperatura de suprafaţă şi temperatura de aprindere
Temperatura cea mai joasă de aprindere a atmosferei explozive
considerate, trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă de suprafaţă a
aparaturii electrice în funcţionare normală ( incluzând şi suprasarcinile
admise).

Prescripţii pentru toate aparaturile electrice

Generalităţi
Echipamentele electrice pentru atmosfere potenţial explozive trebuie să
se conformeze prescripţiilor din SR EN 60079-0:2013 şi standardelor specifice
tipului sau tipurilor de protecţie care au stat la baza construcţiei respectivei
aparaturi.
Tipurile de protecţie pentru echipamentele electrice destinate utilizării în
atmosfere explozive generate de gaze, vapori sau cețuri inflamabile pot fi
grupate în trei categorii, în funcţie de prezenţa sursei de aprindere şi a
atmosferei potenţial explozive, astfel:

-1 Tipuri de protecţie care admit contactul direct dintre sursa de

aprindere şi atmosfera periculoasă (capsulare antideflagrantă  d, securitate
intrinsecă i, non-incendiv “nC”).

- 2 Tipuri de protecţie care nu admit contactul direct între sursa de

aprindere şi atmosfera periculoasă (imersiune în ulei o; capsulare presurizată
p, înglobare în nisip q, încapsulare “m”).

- 3 Tipuri de protecţie care prin construcţie încearcă să elimine sursa de

aprindere în condiţii precizate (securitate mărită e, non-incendiv “nA”).

Această clasificare reprezintă de fapt, o ierarhizare a nivelului de

securitate oferit de fiecare tip de protecţie; Nivelul cel mai ridicat de securitate
este oferit de tipurile de protecţie de la pct.1, iar nivelul cel mai scăzut, de cele
de la pct. 3.
În vederea alegerii tipului sau tipurilor de protecţie ale aparaturii
electrice antiexplozive se face o analiză a gazelor în care funcţionează
aparatura electrică, determinându-se:
- proprietăţile explozive
- natura lor
- periodicitatea de apariţie respectiv permanent sau periodic
Astfel, pentru a selecta corect aparatura electrică pentru ariile
periculoase, sunt necesare următoarele informaţii:
- clasificarea ariei periculoase;
- clasificarea gazelor şi vaporilor în legătură cu grupa/subgrupa
aparaturii electrice.
- clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau
vaporilor care formează amestecul exploziv.
- influenţe externe şi temperatura ambiantă.

102
 Capsulări nemetalice şi părţi nemetalice ale capsulărilor

Definiţia materialului
Documentele producătorului trebuie să definească atât materialul cât şi
procesul de fabricare al capsulării sau al părţii de capsulare.
Pentru materialele plastice definiţia trebuie să cuprindă:
• denumirea constructorului materialului;
• referinţa exactă şi completă a materialului, culoarea sa, precum şi
natura şi procentajul, umpluturilor şi al altor aditivi, dacă sunt incluşi.

Sarcini electrostatice ale capsulărilor sau ale părţilor de capsulări

de materiale plastice
Aparatura electrică trebuie astfel proiectată încât în condiţii normale de
utilizare, întreţinere şi curăţire, pericolul de aprindere datorat sarcinilor
electrostatice trebuie evitat. Această cerinţă trebuie satisfăcută prin una din
următoarele măsuri:
a) alegerea corespunzătoare a materialului, astfel încât rezistenţa de
suprafaţă a capsulării, nu depăşeşte 1 GΩ la (23 ± 2)°C şi (50 ± 5)% umiditate
relativă sau1011Ω măsurat la (30 ± 5) % umiditate relativă; sau
b) prin limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice ale capsulării aşa
cum este prezentat în Tabelul 4.
Aria suprafeţei se defineşte după cum urmează:
• pentru materiale plane, aria trebuie să fie suprafaţa expusă
(încărcabilă);
• pentru obiecte cu suprafeţe curbe, aria este reprezentată de
proiecţia obiectului care furnizează suprafaţa maximă;
• pentru părţi individuale nemetalice, aria trebuie evaluată
independent dacă ele sunt separate prin rame conductoare legate la pământ;
sau
Valorile ariei suprafeţei pot fi crescute cu factorul 4, dacă aria expusă a
materialului nemetalic este înconjurată de rame conductoare legate la pământ.
Ca alternativă, pentru părţile lungi cu suprafeţe nemetalice cum sunt
ţevile, barele sau frânghiile, aria suprafeţei nu trebuie să fie luată în
considerare, dar diametrele sau lăţimile trebuie să nu depăşească valorile
indicate în Tabelul 5. Cablurile de conectare a circuitelor externe se consideră
că nu intră în această cerinţă.

Tabelul 4 – Limitările suprafeţelor

Aria maximă a suprafeţei

mm 2
Echipament de Grupa II
Echipament
Nivel de protecţie al
de Grupa I Grupa IIA Grupa IIB Grupa IIC
echipamentului
EPL Ga 5 000 2 500 400
10 000 EPL Gb 10 000 10 000 2 000
EPL Gc 10 000 10 000 2 000

103
 Tabelul 5 – Limitarea diametrului sau lăţimii părţilor lungi

Diametrul maxim sau lăţimea maximă

mm

Echipame Echipament de Grupa II

nt de Nivel de protecţie Grupa Grupa
Grupa I Grupa IIC
al echipamentului IIA IIB
EPL Ga 3 3 1
30 EPL Gb 30 30 20
EPL Gc 30 30 20

c) prin limitarea stratului nemetalic legat la o suprafaţă conductivă.

Grosimea stratului nemetalic nu trebuie să depăşească valorile prezentate în
Tabelul 6 sau tensiunea de străpungere trebuie să fie ≤ 4 kV (măsurată pe
grosimea materialului izolant conform metodei descrisă în CEI 60243-1);

Tabelul 6 – Limitarea grosimii stratului nemetalic

Grosime maximă
mm
Echipament de Grupa II
Echipament
de Grupa I Nivel de protecţie Grupa
Grupa IIB Grupa IIC
al echipamentului IIA
EPL Ga 2 2 0,2
2 EPL Gb 2 2 0,2
EPL Gc 2 2 0,2

d) prin asigurarea unei acoperiri conductive. Suprafeţele nemetalice pot

fi acoperite cu un strat conductiv lipit permanent. Rezistenţa dintre acoperire şi
fie punctul de lipire (în cazul echipamentelor pentru instalaţii fixe), fie cel mai
îndepărtat punct de contact potenţial cu carcasa (în cazul echipamentului
portabil), nu trebuie să depăşească 109 Ω. Echipamentul trebuie marcat cu "X",
iar documentaţia trebuie să furnizeze informaţii cu privire la utilizarea
conexiunii prin lipire (pentru echipamentul fix) şi să ofere informaţii care să
permită utilizatorului să decidă asupra durabilităţii materialului de acoperire cu
privire la condiţiile de mediu înconjurător;

e) pentru aparatura electrică destinată instalaţiilor fixe, măsurile de

precauţie pentru evitarea riscului descărcărilor electrostatice pot reprezenta o
parte a instalaţiei destinate sau să fie un element al instalaţiei în care
aparatura să fie montată. În acest caz, aparatura trebuie marcată “X” şi
documentaţia trebuie să indice toate informaţiile necesare pentru a asigura că
prin instalare se minimizează riscul apariţiei sarcinilor electrostatice..
La selectarea materialelor electroizolante, trebuie acordată atenţie în
vederea menţinerii unei rezistenţe de izolaţie minime pentru a evita problemele

104
ce iau naştere din atingerea părţilor nemetalice expuse care sunt în contact cu
părţile aflate sub tensiune.
Capsulări conţinând metale uşoare
Materiale folosite în construcţia capsulărilor aparaturii electrice din
Grupa II, pentru diferite zone nu trebuie să conţină, în masă, mai mult decât:
- pentru Zona 0 – EPL Ga
10 % în total aluminiu, magneziu, titan şi zirconiu, și
7,5 % în total magneziu, titan şi zirconiu;
- pentru Zona 1 – EPL Gb
7,5 % în total magneziu, titan şi zirconiu;
- pentru Zona 2 – EPL Gc
Nu există cerinţe, cu excepţia celor pentru ventilatoare, capote pentru
ventilatoare şi ecrane de ventilare care trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele pentru Zona 1.

Reţinerea garniturii
În cazul în care gradul de protecţie asigurat de capsulare depinde de o
îmbinare cu garnitură care este destinată a fi deschisă în scopuri de instalare
sau întreţinere, garniturile trebuie să fie ataşate sau fixate de una dintre feţele
corespondente pentru a preveni slăbirea, deteriorarea sau asamblarea
incorectă. Materialul garniturii nu trebuie să autoadere la cealaltă suprafaţă
corespondentă.

Găuri filetate
Găurile filetate pentru fixări care asigură capace destinate să fie
deschise în serviciu pentru reglare, control şi alte scopuri funcţionale pot fi
prelucrate în material plastic numai dacă forma filetului este compatibilă cu
materialul plastic al capsulării.

Fixări
Părţile necesare pentru obţinerea unui tip de standard de protecţie sau
cele folosite în scopul prevenirii accesului la părţi neizolate sub tensiune,
trebuie să poată fi slăbite sau demontate numai cu ajutorul unor scule.
Dimensiunile găurii filetate trebuie să fie astfel încât suprafaţa
înconjurătoare în contact cu capacul unui asemenea element de fixare să fie
cel puţin egală cu cea a unui element de fixare fără tijă redusă într-o gaură cu
joc.

h Înălţimea piuliţei standard întregi, pentru dimensiunea

de filet conform ISO 965
c Joc maxim permis de toleranţa H 13 conform ISO 286

Fig.1. Toleranţa de joc pentru fixări filetate

105
 X= dimensiunea de contact a unui element de fixare cu tijă redusă;
x dimensiunea de contact a unui cap standard al unui element
standard de fixare (fără tijă redusă= filetat pe toată lungimea sa cu mărimea de
filet folosită.

Fig.2. Suprafaţa de contact de sub capacul unui element de fixare cu tijă

redusă

Dispozitive de interblocare
Dacă o aparatură electrică este dotată cu dispozitive de interblocare
având rolul de a menţine un anumit tip de protecţie, acestea trebuie să fie
astfel construite încât eficacitatea lor să nu poată fi uşor anulată, de exemplu
prin folosirea unei şurubelniţe sau a unui cleşte.

Traversări
Dacă se folosesc traversări, ca element de conexiune, şi dacă acestea
pot fi supuse la un cuplu în timp ce se realizează conectarea sau
deconectarea, ele trebuie montate în aşa fel încât toate părţile să fie asigurate
împotriva răsucirii.

Materiale folosite pentru cimentare

Materiale folosite pentru cimentare şi de care depinde securitatea
trebuie să prezinte o stabilitate termică adecvată pentru temperatura maximă şi
minimă la care vor fi ele supuse în regimul nominal al aparaturii electrice.
Stabilitatea termică trebuie considerată adecvată dacă valorile limită
pentru temperatura de funcţionare continuă (COT) a materialului sunt sub, sau
egale cu, cea mai joasă temperatură de lucru şi cu cel puţin 20 K peste
temperatura maximă.

Componente Ex
Componente Ex pot fi:
- o capsulare goală
- componente sau ansambluri de componente distincte pentru folosire
cu aparatură ce corespunde unuia sau mai multor tipuri de protecţie.
Componentele Ex pot fi montate:
- în întregime într-o capsulare de aparatură ( de ex. Bornă terminală,
ampermetru, încălzitor, un termostat de tip “d”, etc.).
- în întregime la exteriorul capsulării aparaturii ( de ex. bornă de
legare la pământ “e”, un traductor de tip “i”, etc.),

106
 - parţial în interior şi parţial în exteriorul capsulării ( de ex. un
întrerupător cu buton de apăsare, o lampă de semnalizare de tip “d”, etc.).

Elemente de conexiune şi compartimente terminale

Aparatura electrică care este destinată conectării la circuite exterioare
trebuie să conţină elemente de conexiune exceptând cazul în care aparatura
electrică este fabricată cu un cablu conectat permanent la ea.
Toată aparatura construită cu cablul conectat permanent fără mijloace
de conexiune trebuie să fie marcată cu simbolul “X”, pentru a se indica
necesitatea unei conectări corespunzătoare la capătul liber al cablului.

Elemente de conexiune pentru conductoare de legare la pământ

sau legare la masă
Aparatura electrică trebuie prevăzută cu un element de conexiune
amplasat în interiorul compartimentului terminal, destinat pentru conectarea
unui conductor de legare la pământ sau de legare la masă.
Aparatura electrică cu o capsulare metalică trebuie prevăzută cu un
element suplimentar de conexiune la exterior pentru un conductor de legare la
pământ sau de legare la masă şi care trebuie să fie în contact electric cu
elementul de conexiune din interior.
Elementele de conexiune la pământ sau la masă trebuie să permită
conexiunea cel puţin a unui conductor cu o secţiune conform tabelului 7.

Tabelul 7 - Secţiunea transversală minimă a conductoarelor de protecţie

Secţiunea transversală a Secţiunea transversală

conductoarelor de fază ale minimă a conductorului de
instalaţiei protecţie corespunzător
S ( mm2) Sp (mm2)
S 16 S
16S 35 16
S35 0,5S

Intrări de cablu şi de țeavă

Intrările de cablu şi de tub trebuie să fie astfel construite şi fixate încât să
nu deprecieze caracteristicile specifice tipului de protecţie a aparaturii electrice
pe care sunt montate.
Dacă intrările de cablu şi de tub formează o parte integrantă a aparaturii
ele trebuie încercate şi certificate odată cu aparatura.
Etanşarea dintre cablu şi corpul intrării trebuie să fie asigurată prin unul
din următoarele mijloace ( a se vedea fig.3).
• un inel de etanşare din elastomer
• un inel de etanşare metalic sau compozit;
• un compound de umplere

107
 2
6 4

2
6

7
1 3

Componente
1 Inel de etanşare 4 Cablu
2 Corpul intrării 5 Compund de umplere
3 Element de 6 Garnitură (dacă este
compresiune necesară)
7 Element de reţinere a
compundului

Fig.3 Ilustrarea termenilor folosiţi pentru intrări de cablu

Intrările prin tub trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de etanşare

cum ar fi o cutie de stopare umplută cu un compund, care trebuie să
corespundă verificării la etanşare. Materialul de umplere trebuie să fie
specificat fie în documentul de certificare a calităţii al cutiei de stopare fie în
documentul de certificare al calităţii aparaturii electrice complete.
Intrarea prin tub trebuie să fie prin înşurubare în găuri filetate sau prin
fretare în găuri netezi:
• în peretele capsulării, sau
• într-o placă de adaptare concepută să fie montată în/sau pe pereţii
capsulării, sau
• într-o cutie corespunzătoare de stopare integrată în/sau ataşată pe
peretele capsulării.
Dacă în regim nominal temperatura depăşeşte 700C în punctul de
intrare al cablului sau cel al tubului, sau 800C în punctul de ramificare a
conductoarelor, exteriorul aparaturii electrice trebuie să fie marcat cu o
indicaţie pentru alegerea de către beneficiar a cablului sau a conductoarelor
din tub ( a se vedea fig.4).

108
 Fig.4 - Ilustrarea punctelor de intrare şi a punctelor de ramificaţie

Intrările de cabluri trebuie să asigure strângerea cablului cu scopul de a

preveni ca tracţiunea sau răsucirea să se transmită la conexiuni. O asemenea
strângere poate fi asigurată printr-un dispozitiv de strângere, inel de etanşare
sau compund de umplere.
Intrările de cablu nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să deterioreze
cablul, iar în cazul cablurilor flexibile, punctul de intrare trebuie să includă o
muchie rotunjită la un unghi de cel puţin 750 a cărei rază R să fie cel puţin
egală cu un sfert din diametrul cablului maxim admisibil la intrare, dar care nu
trebuie să depăşească 3mm (a se vedea fig.5).

Fig.5-Marginea rotunjită a punctului de intrare a cablului flexibil

Maşini electrice rotative

Dacă maşinile electrice rotative sunt echipate cu ventilatoare exterioare
de răcire, acţionate de arborii maşinii, acestea trebuie să fie protejate cu o
capotă de ventilator.
Gradul de protecţie (IP) al deschizăturilor de verificare pentru
ventilatoare exterioare ale maşinilor electrice rotative trebuie să fie cel puţin:
• IP 20 pe partea de intrare a aerului;

109
 • IP 10 pe partea de ieşire a aerului.
Pentru maşinile rotative verticale trebuie prevenită căderea corpurilor
străine în deschizăturile de ventilare.

Aparataj de comutaţie
Nu este permis aparataj de comutaţie cu contacte imersate într-un
dielectric inflamabil.
Separatorul cu care este dotat aparatajul de comutaţie este utilizat
pentru deschiderea sau închiderea unui circuit, atunci când se întrerupe sau se
stabileşte un curent de valoare mică sau când nu se produce nici o schimbare
de tensiune la bornele fiecărui pol al separatorului.
Rolul separatorului este deci de a separa faţă de sursă o parte a
instalaţiei şi această separare trebuie să fie văzută de operator.
Separatorul trebuie să poată suporta curentul de lungă durată, în
condiţii normale de funcţionare ale circuitului şi, de asemenea, să aibă
stabilitate termică şi electrodinamică în cazul scurtcircuitelor.
Deschiderea separatorului trebuie să fie precedată de deconectarea,
întrerupătorului de înaltă tensiune corespunzător.
Separatorul neavând dispozitiv de stingere a arcului electric,
deschiderea lui sub sarcină poate să conducă la producerea unui scurtcircuit
cu urmări grave pentru operator, cât şi pentru instalaţia respectivă, ( datorită
arcului electric care se formează între contactele sale).
Separatoarele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să fie interblocate electric sau mecanic cu un dispozitiv de întrerupere
a sarcinii, sau
• să fie marcate într-un loc lângă organul de acţionare al separatorului
cu avertizarea “Nu acţionaţi sub sarcină”.
Acolo unde aparatajul de comutaţie include un separator, acesta din
urmă trebuie să deconecteze toţi polii şi trebuie să fie astfel proiectat încât
poziţia contactelor separatorului să fie vizibilă sau poziţia lor deschisă să fie
indicată în mod sigur.
Orice interblocare între un astfel de separator şi capacul sau uşa
aparatajului de comutaţie trebuie să permită deschiderea acestora numai când
separarea contactelor separatorului este efectivă.

Siguranţe fuzibile
Capsulările care conţin siguranţe fuzibile trebuie:
• să fie interblocate astfel încât înserarea sau scoaterea elementelor
înlocuibile să se poată efectua numai după deconectare alimentării şi în aşa fel
încât siguranţele fuzibile să nu poată fi puse sub tensiune până când
capsularea nu este închisă corect, sau
• ca o alternativă, aparatura să fie marcată cu avertizarea:
“Nu deschideţi sub tensiune”

110
 Fişe şi prize

Fişele şi prizele trebuie:

• să fie interblocate mecanic sau electric astfel încât să nu poată fi
separate cât timp contactele sunt sub tensiune şi de asemenea contactele să
nu poată fi puse sub tensiune cât timp fişa şi priza sunt separate, sau
• să fie fixate împreună prin dispozitive speciale de fixare şi aparatura
să fie marcată cu avertizarea “Nu separaţi sub tensiune”
Fişele cu părţi componente care rămân sub tensiune când nu sunt
introduse într-o priză nu sunt permise.

Corpuri de iluminat
Sursa de lumină a corpurilor de iluminat trebuie să fie protejată printr-un
capac transparent sau translucid care poate fi prevăzut cu un dispozitiv
suplimentar de protecţie.
Montarea corpurilor de iluminat nu trebuie să depindă de un singur
şurub.
Capacele de acces la dulii şi la alte părţi interioare ale corpurilor de
iluminat trebuie:

• să fie interblocate cu un dispozitiv care deconectează în mod automat

toţi polii duliei imediat ce începe procedura de deschidere a capacului; sau
• aparatura să fie marcată cu avertizarea: “Nu separaţi sub tensiune”

Răspunderea constructorului
Prin marcarea aparaturii electrice, constructorul atestă pe propria
răspundere că:
• pe de o parte, aparatura electrică a fost construită în conformitate cu
principiile de practici inginereşti recunoscute în materie de securitate;
• pe de altă parte, verificările şi încercările individuale au fost efectuate
cu succes şi produsul este conform documentaţiei prezentate la Staţia de
Încercări.

Marcare
Din punct de vedere al securităţii muncii, este esenţial ca sistemul de
marcare indicat mai jos să fie aplicat numai la aparatura electrică care este în
conformitate cu standardul specific pentru tipul de protecţie.
Aparatura electrică trebuie marcată pe partea principală într-un loc
vizibil.
Marcarea trebuie să cuprindă următoarele:
- denumirea producătorului sau marca sa comercială înregistrată;
- identificarea tipului dat de producător;
- simbolul Ex care indică faptul că aparatura electrică corespunde la
unul sau mai multe dintre tipurile de protecţie ;
- simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit:
– "d": capsulare antideflagrantă (pentru EPL Gb sau Mb)
– "e": securitate mărită (pentru EPL Gb sau Mb)

111
 – "ia": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ia" (pentru EPL Ga
sau Ma)
– "ib": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ib" (pentru EPL Gb
sau Mb)
- "ic": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ic" (pentru EPL Gc)
– "ma": încapsulare, nivel de protecţie “ma” (pentru EPL Ga sau
Ma)
– "mb": încapsulare, nivel de protecţie “mb” (pentru EPL Gb sau
Mb)
– "mc": încapsulare, nivel de protecţie “mc” (pentru EPL Gc)
– "nA": Tip n, metodă de protecţie “nA” (pentru EPL Gc)
– "nC": Tip n, metodă de protecţie “nC” (pentru EPL Gc)
– "nR": Tip n, metodă de protecţie “nR” (pentru EPL Gc)
– "o": imersiune în ulei (pentru EPL Gb sau Mb)
– "px": presurizare, nivel de protecţie “px” (pentru EPL Gb sau Mb)
– "py": presurizare, nivel de protecţie “py” (pentru EPL Gb)
– "pz": presurizare, nivel de protecţie “pz” (pentru EPL Gc)
– "q": umplere cu pulberi (pentru EPL Gb sau Mb).
- simbolul grupei: IIA, IIB sau IIC pentru aparatura electrică pentru
locuri cu o atmosferă explozivă gazoasă, altele decât minele grizutoase. Dacă
echipamentul electric este prevăzut pentru folosire într-un anumit gaz,
suplimentar fată de utilizarea într-o grupă specifică a echipamentului electric,
formula chimică trebuie să urmeze grupei şi să fie separată de aceasta prin
simbolul “+”, de exemplu, “IIB + H2”.
- pentru echipamentul electric din Grupa II, simbolul care indică clasa
de temperatură. În cazul în care producătorul doreşte să specifice o
temperatură maximă de suprafaţă între două clase de temperatură, el poate
face acest lucru prin marcarea doar a acelei temperaturi maxime de suprafaţă
în grade Celsius, sau prin marcarea atât a temperaturii maxime de suprafaţă în
grade Celsius şi, în paranteze, clasa superioară următoare de temperatură, de
exemplu T1 sau 350 °C sau 350 °C(T1). Echipamentul electric din Grupa II,
care are temperatura maximă de suprafaţă mai mare decât 450 °C, trebuie să
fie marcat numai cu temperatura maximă de suprafaţă în grade Celsius, de
exemplu, 600 °C. Dacă echipamentul electric din Grupa II prezintă mai multe
clase de temperatură, de exemplu pentru mai multe domenii de temperatură
ambiantă sau dacă există surse externe de încălzire / răcire, și nu este practic
să se includă toate informaţiile în marcare informaţiile complete referitoare
clasa de temperatură trebuie să fie incluse în certificat şi marcarea trebuie să
includă simbolul "X" pentru a indica această condiţie specifică de utilizare, şi
domeniul clasei de temperatură trebuie indicat în marcare prin limitele
inferioară şi superioară ale clasei de temperatură, separate prin "…", de
exemplu “T6...T3”.
Echipamentul electric din Grupa II, marcat pentru folosire într-un anumit
gaz, nu necesită marcarea clasei de temperatură sau temperaturii maxime de
surprafaţă.
Intrările de cablu Ex, elementele de obturare Ex, şi adaptoarele Ex
filetate nu necesită să fie marcate cu clasa de temperatură sau temperatura
maximă de suprafaţă în grade Celsius.

112
 - nivelul de protecţie al echipamentului, “Ga”, “Gb”, “Gc”, “Ma” sau
“Mb” după caz.
- acolo unde este cazul, marcarea trebuie să includă fie simbolul T a
sau Tamb împreună cu domeniul de temperatură ambiantă, fie simbolul “X”
pentru a indica această condiţie specifică de utilizare. Dacă echipamentul este
de asemenea marcat pentru utilizare în atmosfere explozive cu praf şi
domeniul de temperatură ambiantă este identic, este nevoie să apară o
singură marcare pentru domeniul de temperatură ambiantă.

Pentru aparatura asociată corespunzătoare instalării într-o arie

periculoasă, şi unde limitarea energiei este asigurată în interiorul aparaturii în
aria periculoasă, simbolurile pentru tipul de protecţie trebuie inclusă între
paranteze drepte, de exemplu, Ex d[ia] IIC T4 Gb. Dacă grupa aparaturii
asociate diferă de cea a echipamentului, grupa aparaturii asociate trebuie
inclusă între paranteze drepte, de exemplu Ex d [ia IIC Ga] IIB T4 Gb. Un
exemplu tipic este o barieră de securitate cu diodă de şuntare amplasată în
interiorul unei carcase antideflagrante.
Pentru aparatura asociată corespunzătoare instalării într-o arie
periculoasă, şi unde limitarea energiei este asigurată din exteriorul aparaturii în
aria periculoasă, simbolurile pentru tipul de protecţie nu trebuie incluse între
paranteze drepte, de exemplu, Ex d ia IIC T4 Gb. Un exemplu tipic îl constituie
un corp de iluminat antideflagrant având o fotocelulă cu securitate intrinsecă
conectată la o zonă sigură.
Pentru aparatura asociată care nu este corespunzătoare instalării într-o
arie periculoasă, atât simbolul Ex cât şi simbolul pentru tipul de protecţie
trebuie incluse între aceleaşi paranteze drepte, de exemplu, [Ex ia] IIC.
Pentru echipamentul care include atât aparatură asociată cât şi
aparatură cu securitate intrinsecă care nu necesită realizarea de către utilizator
a niciunei conexiuni la partea cu securitate intrinsecă a aparaturii, marcajul de
“aparatura asociată” nu trebuie să apară decât dacă nivelurile de protecţie ale
echipamentului diferă. De exemplu, Ex d ib IIC T4 Gb şi nu
Ex d ib[ib Gb] IIC T4 Gb, dar Ex d ia[ia Ga] IIC T4 Gb este corect pentru
niveluri de protecţie diferite ale echipamentului.
Pentru aparatura asociată care nu este corespunzătoare pentru
instalare într-o arie periculoasă, nu este inclusă o clasă de temperatură.
- Un număr de serie, exceptând
– accesorii de conectare (intrări de cabluri şi tuburi, plăci de obturare,
plăci adaptoare, şi traversări);
– aparatura electrică foarte mică pe care există spaţiu limitat
(Numărul de lot poate fi considerat o alternativă a numărului de
serie.)
- denumirea sau marca emitentului de certificat şi referinţa la certificat
în forma următoare: ultimele două cifre ale anului de certificare urmate de un
“.” urmat de o referinţă unică din patru caractere pentru certificatul din acel an.
Pentru anumite certificări, caracterul de separare “.” poate fi înlocuit cu un alt
indicator de separare cum ar fi “ATEX”;
- dacă se consideră necesar să se indice condiţii specifice de utilizare,
trebuie adăugat simbolul “X” după referinţa la certificat. O marcare de

113
avertizare poate fi aplicată pe echipament ca o alternativă la cerinţa pentru
marcarea simbolului “X”.
Producătorul trebuie să se asigure că cerinţele condiţiilor speciale
pentru utilizare sigură sunt transmise la cumpărător împreună cu orice alte
informaţii necesare.
- orice marcare adiţională prescrisă în standardele specifice pentru
tipurile de protecţie considerate.
În standardele aplicabile de securitate industrială pentru construcţia
aparaturii electrice poate fi necesară o marcare suplimentară.

Tipuri diferite de protecţie

În cazul în care sunt utilizate tipuri (sau niveluri) diferite de protecţie
pentru părţi diferite ale unui echipament electric sau ale unei componente Ex,
marcarea Ex trebuie să includă simbolurile pentru toate tipurile (sau nivelurile)
de protecţie implicate. Simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să apară
în ordine alfabetică, cu mici spaţii de separare între ele. Dacă este încorporată
aparatură asociată, simbolurile pentru tipul (sau nivelul) de protecţie, inclusiv
parantezele drepte dacă este cazul, trebuie să urmeze acele simboluri ale
tipului (sau nivelului) de protecţie pentru echipament.

Ordinea de marcare
Marcările de la (c) la (f) trebuie să fie puse în ordinea în care au fost
date şi trebuie separate între ele printr-un mic spaţiu.

Componente Ex
Componentele Ex, trebuie marcate vizibil şi marcajul trebuie să includă
următoarele:
- numele sau marca înregistrată a producătorului;
- identificarea tipului dat de producător;
- simbolul Ex;
- simbolul pentru fiecare tip (sau nivel) de protecţie folosit;
- simbolul grupei de aparatură electrică a componentului Ex;
- denumirea sau marca emitentului de certificat, şi numărul
certificatului, dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest
standard;
- simbolul “U” (Simbolul “X” nu este utilizat); şi
- marcarea suplimentară prevăzută în standardele specifice pentru
tipurile de protecţie considerate.
- cât de mult poate fi cuprins din informaţia de marcare rămasă
aplicabilă pentru echipamente, în măsura în care este aplicabil.
Standardele pentru construcţia aparaturii electrice pot necesita o
marcare suplimentară.

Aparaturi şi componente Ex mici

Pe aparatura electrică mică şi pe componentele Ex mici acolo unde
este spaţiu limitat, se permite o reducere a marcajului. Marcarea minimă care
trebuie aplicată pe aparatura sau componentul Ex cuprinde următoarele:
- numele sau marca comercială înregistrată a producătorului;
114
 - identificarea tipului dat de producător. Se permite abrevierea sau
omiterea identificării tipului dacă referinţa certificatului permite identificarea
tipului specific;
- simbolul Ex şi simbolul pentru fiecare tip de protecţie;
- numele sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului,
dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard; şi
- simbolul “X” sau “U” (dacă este necesar).
- Simbolurile “X” şi “U” nu trebuie utilizate niciodată împreună.
- cât de mult poate fi cuprins din informaţia de marcare rămasă
aplicabilă pentru echipamente, în măsura în care este aplicabil.

Aparaturi şi componente Ex foarte mici

În cazul aparaturii electrice şi componentelor Ex foarte mici, dacă nu
există practic spaţiu pentru marcare, este permisă o marcare ataşată la
aparatură sau la component. Această marcare trebuie să fie înscrisă pe o
etichetă furnizată împreună cu aparatura sau componentul pentru instalarea pe
teren alături de aparatură sau component.

Marcări de avertizare
În cazul în care oricare dintre marcările de avertizare următoare sunt
necesare pe aparatură, textul aşa cum este descris în Tabelul 8, care urmează
cuvântului “AVERTIZARE”, poate fi înlocuit printr-un text echivalent din punct
de vedere tehnic. Pot fi combinate mai multe avertizări într-o singură avertizare
echivalentă.

Tabelul 8 − Textul marcărilor pentru avertizare

Referinţă Marcare de AVERTIZARE
(conform SR EN 60079-0)

a) 6.3 AVERTIZARE – DUPĂ SCOATEREA DE SUB TENSIUNE,

AŞTEAPTĂ Y MINUTE ÎNAINTE DE A DESCHIDE (Y fiind
valoarea în minute a întârzierii necesare)

b) 6.3, 23.12 AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE ÎN PREZENŢA UNEI

ATMOSFERE EXPLOZIVE

c) 18.2 AVERTIZARE – A NU SE ACŢIONA SUB SARCINĂ

d) 18.4 b), AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE SUB TENSIUNE

19
21.2 b),
21.3 b)

e) 20.1 b) AVERTIZARE – A NU SE SEPARA SUB TENSIUNE

f) 20.1 b) AVERTIZARE – A SE SEPARA NUMAI ÎNTR-O ZONĂ

NEPERICULOASĂ

g) 7.4.2 g) AVERTIZARE – PERICOL DE ÎNCĂRCARE ELECTROSTATICĂ –

A SE VEDEA INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE

h) 18.4 2) AVERTIZARE – A NU SE ATINGE PĂRŢILE AFLATE SUB

21.2 2 TENSIUNE DIN SPATELE CAPACULUI

21.3.2)

115
 Elemente galvanice şi baterii
Dacă este necesar ca utilizatorul să înlocuiască elementele galvanice
sau bateriile din interiorul unei capsulări, parametrii relevanţi pentru a permite
înlocuirea corectă trebuie să fie marcaţi vizibil şi durabil pe sau în interiorul
capsulării. Trebuie incluse fie numele producătorului şi numărul de catalog, fie
sistemul electrochimic, tensiunea şi capacitatea nominală.

Bibliografie:

1. SR EN 60079-0:2013 - Atmosfere explozive. Partea 0: Echipamente.

Cerinţe generale

116