Universitatea Tehnică de

Construcţii Bucureşti

Utilizarea Amortizorilor la Realizarea
Construcţiilor şi Consolidarea
Structurilor Existente din Zone Seismice

‐REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT‐

Doctorand: Conducător Ştiinţific:
Ing. Alexandru‐Basarab CHEŞCĂ Prof.dr.ing. Tudor POSTELNICU

Martie 2011
 Cuvinte de mulţumire

Mulţumesc  domnului  prof. dr. ing. Tudor  POSTELNICU,  conducătorul  ştiinţific  al

acestei teze de doctorat, pentru îndrumarea, sprijinul şi sfaturile pe care mi le‐a acordat la
elaborarea acestei lucrări.
Mulţumesc domnului prof. dr. ing. Radu VĂCĂREANU, pentru gândurile bune, pentru
încredere  şi  sprijinul permanent acordat  în  calitate  de  Director  al  Centrului  Naţional
pentru Reducerea Riscului Seismic şi nu numai.
Mulţumesc referenţilor ştiinţifici, prof. dr. ing. Gabriela ATANASIU, prof. dr. ing. Ra‐
du PETROVICI şi prof. dr. ing. Radu VĂCĂREANU pentru atenţia acordată tezei mele de
doctorat şi pentru observaţiile utile la îmbunătăţirea acestei lucrări.
Mulţumesc tuturor colegilor  din  Centrului  Naţional  pentru  Reducerea  Riscului  Seis‐
mic,  domnilor conf.  dr.  ing. Alexandru  ALDEA, dr.  ing. Cristian  ARION, dr.  ing. Dragoş
COŢOFANĂ, prof.  dr.  ing.  Sorin  DEMETRIU, dr.  ing. Eugen  LOZINCĂ, ing. Cristian
NEAGU, dr. ing. Viorel POPA şi conf. dr. ing. Dan ZAMFIRESCU cu care am colaborat la
implementarea proiectului Româno‐Japonez pentru Reducerea Riscului Seismic la Clădiri
şi Structuri.
Mulţumesc echipei de la Proiect Bucureşti, domnului ing. Dragoş BADEA şi domnului
ing. Bogdan  GEORGESCU pentru șansa de  a  lucra  împreună  la  proiectarea unor clădiri
echipate cu amortizori.
Mulţumesc tuturor colegilor din Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”
din  Bucureşti,  prof.  dr.  ing. Mircea  CRIŞAN,  prof.  dr.  arh. Rodica  CRIŞAN, conf. dr.  ing.
Adrian IORDĂCHESCU, ing. Dragoş MARCU şi ing. Vlad PETRESCU, pentru buna colabo‐
rare pe parcursul anilor.
Mulţumesc domnului ing. Mircea MIRONESCU pentru discuţiile purtate şi pentru pro‐
fesionalismul îndrumărilor care mi‐au dat încredere în activitatea de proiectare.
Mulţumesc  Guvernului  Japoniei  şi  Agenţiei de  Cooperare  Internaţională  a  Japoniei
(JICA) pentru  oportunitatea  de  a  cunoaşte  oameni  deosebiţi,  de  a  învăţa  lucruri  noi,
precum şi pentru stagiul de pregătire la Building Research Institute, Tsukuba.
Mulţumesc prietenilor  mei  şi  în  mod  deosebit familiei şi  prietenei  mele Cristina
PREDA pentru încurajări şi pentru că îmi sunt mereu alături.

Basarab CHEŞCĂ,
Martie 2011
 Cuprins

Cuprins

1. Introducere .................................................................................................................. 7
1.1. Formularea problemei........................................................................................ 7
1.2. Conținutul tezei .................................................................................................. 8
2. Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza .......................................................... 11
2.1. Situaţia pe plan mondial................................................................................... 11
2.2. Situaţia pe plan naţional .................................................................................. 12
2.3. Concluzii ........................................................................................................... 13
3. Tipuri de Amortizori ................................................................................................... 15
3.1. Amortizori histeretici........................................................................................ 15
3.2. Amortizori cu frecare ....................................................................................... 17
3.3. Amortizori vâscoşi liniari .................................................................................. 18
3.4. Amortizorii cu fluid vâscos neliniari ................................................................. 18
3.5. Amplasarea amortizorilor în structurile de rezistenţă ..................................... 19
3.6. Clădiri echipate cu amortizori .......................................................................... 20
3.7. Concluzii ........................................................................................................... 20
4. Calculul Sistemelor cu Amortizori.............................................................................. 21
4.1. Fracţiunea din amortizarea critică a sistemului cu 1 GLD................................ 21
4.2. Energia disipată de amortizori ......................................................................... 22
4.2.1. Amortizori histeretici............................................................................ 22
4.2.2. Amortizori vâscoși liniari ...................................................................... 23
4.2.3. Amortizori vâscoși neliniari .................................................................. 24
4.3. Reprezentarea amortizorilor în modele de calcul............................................ 25
4.4. Procedeu  simplificat  de  dimensionare  a amortizorilor  vâscoşi
neliniari şi a amortizorilor cu frecare ............................................................... 25
4.5. Prevederi din coduri de proiectare .................................................................. 26
4.6. Concluzii ........................................................................................................... 27
5. Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii
Amortizării.................................................................................................................. 29
5.1 Condiţii de amplasament ................................................................................. 29
5.2 Sistemul cu 1 GLD folosit.................................................................................. 30

5
Cuprins

5.3 Spectre medii de răspuns în deplasări relative ................................................ 31

5.4 Spectre medii de reducere a răspunsului exprimat în deplasări ..................... 32
5.5 Spectre medii de energie disipată prin amortizare.......................................... 34
5.6 Spectre medii de răspuns în acceleraţii ........................................................... 35
5.7 Concluzii: .......................................................................................................... 36
6. Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori ........................... 37
6.1. Descrierea structurilor analizate ...................................................................... 37
6.2. Structurile cu amortizare înaltă........................................................................ 38
6.3. Calculul static echivalent şi calculul dinamic liniar........................................... 39
6.4. Analiza dinamică neliniară................................................................................ 41
6.4.1. Răspunsul în deplasări.......................................................................... 42
6.4.2. Energia disipată .................................................................................... 43
6.4.3. Răspunsul în acceleraţii........................................................................ 44
6.5. Modificarea  curbelor  histeretice  ale  diferitelor  tipuri  de  amortizori
în funcţie de modificarea caracteristicilor structurii........................................ 45
6.6. Concluzii ........................................................................................................... 45
7. Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate........................................................................ 47
7.1. Bloc de locuinţe ................................................................................................ 47
7.1.1. Descrierea clădirii ................................................................................. 47
7.1.2. Evaluare seismică a clădirii................................................................... 49
7.1.3. Obiectivele soluţiei de consolidare şi strategii de intervenţie............. 50
7.1.4. Proiectarea soluției de reabilitare seismică ......................................... 51
7.2. Concluzii ........................................................................................................... 56
8. Concluzii şi Contribuţii Personale .............................................................................. 57
8.1. Concluzii  generale  rezultate  în  urma  studiului  literaturii  de
specialitate ....................................................................................................... 57
8.2. Concluzii rezultate în urma studiilor efectuate în teză .................................... 58
8.3. Contribuţii proprii............................................................................................. 60
8.4. Direcţii de continuare a cercetărilor ................................................................ 61
9. Bibliografie ................................................................................................................. 63

6 Introducere
 Capitolul I

1. Introducere

1.1. Formularea problemei
La ora actuală, pe plan mondial, se cunosc o serie întreagă de dispozitive „neconvenționale”,
denumite disipatori  de  energie sau amortizori, care  ataşate  unei  structuri  de  rezistenţă
realizate din beton sau oţel, îmbunătățesc răspunsul structural. Pentru introducerea acestor
dispozitive în structurile de rezistenţă, inginerul proiectant trebuie să cunoască performan‐
ţele şi  caracteristicile fiecărui tip  de  dispozitiv  în  parte, dar  mai  ales modul  în  care  se
realizează  controlul structurilor  echipate  cu  astfel  de  dispozitive  şi regulile  specifice  de
aplicare.
Principalele obiective ale tezei de doctorat sunt:
 Să identifice tipurile de dispozitive de disipare a energiei şi să descrie caracteris‐
ticile acestora
 Să prezinte câteva aplicaţii ale dispozitivelor suplimentare de disipare a energiei
împreună cu  performanţele obţinute  prin  introducerea  acestor  dispozitive în
structurile de rezistenţă.
 Să prezinte principiile de calcul utilizate la dimensionarea caracteristicilor fiecă‐
rui tip de disipator de energie şi prevederile din codurile de proiectare.
 Să stabilească teoretic prin modele simplificate performanţele care se pot obţine
prin  implementarea  unor  astfel  de  dispozitive în structurile  existente  sau  prin
utilizarea unor astfel de dispozitive la realizarea construcțiilor noi.
 Să analizeze performanţele diferitelor tipuri de dispozitive suplimentare de disi‐
pare a energiei prin efectele asupra structurilor de rezistenţă
 Să analizeze efectele secundare pe care un dispozitiv suplimentar de disipare a
energiei îl poate avea asupra unei structuri în cazul incidenţei unui cutremur mai
mare decât cutremurul de proiectare.
 Să întocmească studii de caz şi proiecte pilot care să demonstreze aplicarea me‐
todologia de utilizare a amortizorilor.
Pentru atingerea obiectivelor se porneşte de la studierea literaturii de specialitate prezenta‐
tă în lista titlurilor bibliografice anexată tezei şi identificarea particularităţilor fiecărui tip de
echipament în parte şi a domeniului de aplicare. Eficienţa dispozitivelor se studiază iniţial pe
sisteme simplificate cu 1GLD (Grad de Libertate Dinamică) cu o comportare liniară şi nelinia‐
ră, utilizând spectre de răspuns. În etapa următoare se studiază structuri cu mai multe GLD
şi  apoi  se  întocmesc  studii  de  caz  pe  structuri  reale. Pentru  analiza  eficienţei  introducerii
amortizorilor în structurile  de  rezistenţă  se  folosesc analize  static  echivalente şi analize
dinamice liniare şi neliniare. Datorită necesităţii corelării conţinutului tezei cu actualul cod

Introducere 7
Capitolul I

de proiectare, la analizele dinamice se folosesc accelerograme compatibile cu spectrele de

proiectare în vigoare în Romania.

1.2. Conținutul tezei
Primul  capitol, cu  caracter  introductiv, defineşte  domeniul  în  care  se  încadrează  teza de
doctorat, prezintă obiectivele lucrării şi mijloacele de atingere a lor.

Capitolul al II‐lea prezintă contextul naţional şi internațional în care se întocmeşte teza de

doctorat. Este prezentată relaţia dintre industria mecanică ce produce astfel de dispozitive
suplimentare  de  disipare a energiei  şi  industria  construcţiilor  care  le folosește precum  şi
principalele  etape  care au  stat  la  baza realizării dispozitivelor  suplimentare  de  disipare  a
energiei. Prezentarea contextului naţional cuprinde o scurtă descriere din punct de vedere
structural  a  fondului  construit,  a  necesităţilor  de  intervenție  la  nivel  structural  asupra
principalelor  categorii  de  structuri  şi obiectivele  urmărite prin  folosirea  disipatorilor  de
energie. Sunt  evidenţiaţi în  mod  succint  principalii  factori  interesaţi  de  implementarea
acestor echipamente.
Capitolul are 4 pagini.

Capitolul  al  III‐lea descrie principalele tipuri  de  dispozitive  suplimentare  de  disipare  a
energiei precum şi concepţia lor. Se descriu detaliat câteva clădiri realizate pe plan mondial
echipate cu disipatori. Pentru fiecare clădire în parte se argumentează oportunitatea folosi‐
rii disipatorilor  de  energie, tipurile  de  disipatori  folosiţi  şi  metodele  de  calcul utilizate  de
proiectantul structurii sau al soluţiei de intervenţie.
Capitolul are 28 de pagini şi cuprinde un tabel şi 35 de figuri.

Capitolul  al  IV‐lea prezintă succint  dinamica  sistemului cu  1GLD  cu  fracţiune  crescută  din
amortizarea critică, efectele creşterii amortizării precum şi principalele tipuri de dispozitive
suplimentare  de  disipare  a  energiei  din  punct  de  vedere  al  caracteristicilor  şi  al relațiilor
între diferitele mărimi fizice care guvernează comportarea lor. Sunt prezentate formule de
calcul  ale  caracteristicilor fiecărui tip  de  element în parte în funcție de  energia  disipată,
modelarea acestor elemente în programele de calcul şi este propus un procedeu simplificat
de dimensionare a caracteristicilor unor tipuri de disipatori. În ultima parte a capitolului se
prezintă o sinteză a prevederilor principale din coduri de proiectare.
Capitolul are 25 de pagini şi cuprinde 3 tabele şi 19 figuri.

8 Introducere
 Capitolul I

Capitolul  al  V‐lea analizează  efectele  creşterii  fracţiunii  din  amortizarea  critică utilizând
modele simplificate de calcul şi accelerograme artificiale compatibile cu spectrele de proiec‐
tare în vigoare din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Sunt analizate efectele creşterii amortizării pe
modele  cu  comportare  liniară  şi  neliniară în  termeni  de  deplasare  relativă,  acceleraţie
absolută, factori de reducere  ai  răspunsului în deplasări  şi  din  punct  de  vedere  al  energiei
disipate prin histereza resortului sistemului neliniar cu 1 GLD. Capitolul constituie o bază de
date ce se poate utiliza pentru analiza eficienţei implementării sistemelor suplimentare de
disipare a energiei în faza de proiectare preliminară pe baza perioadei de vibraţie a modului
fundamental al clădirii analizate.
Capitolul are 39 de pagini şi cuprinde 2 tabele şi 114 figuri.

Capitolul al VI‐lea analizează eficienţa diferitelor tipuri de amortizori pe trei tipuri de clădiri

cu diferite raporturi între înălțime şi lăţime. Amortizorii sunt dimensionaţi utilizând principii‐
le şi formulele de calcul prezentate în capitolul al IV‐lea, iar clădirile echipate sau neechipate
cu amortizori sunt analizate utilizând (i) calculul static echivalent cu 5% fracţiune din amorti‐
zarea critică,  (ii) calculul static  echivalent  cu  reducerea  forţelor  seismice  datorită fracţiunii
crescute din amortizarea critică, (iii) calculul dinamic liniar şi (iv) calculul dinamic neliniar. În
finalul  capitolului  sunt  analizate  efectele modificării caracteristicilor  dinamice  ale clădirii
asupra fiecărui tip de amortizor în parte.
Capitolul are 35 de pagini şi cuprinde 5 tabele şi 63 de figuri

Capitolul al  VII‐lea prezintă studiile  de  caz  şi  proiectele pilot  la  care  autorul  a participat în
perioada realizării prezentei teze. Sunt expuse obiectivele intervenţiei, principalele rezultate
obţinute în diferitele etape de analiză şi proiectare, factorii care au influenţat luarea decizii‐
lor, precum  şi  acolo  unde  este  cazul,  detalii  de  execuţie. Sunt  prezentate, de  asemenea,
rezultatele  unui studiu  comparativ  elaborat  de  un  specialist  japonez  pentru  validarea
soluţiei de intervenţie.
Capitolul are 32 de pagini şi cuprinde un tabel şi 67 de figuri.

Capitolul al VIII‐lea, ultimul, evidenţiază concluziile lucrării şi contribuţiile aduse la dezvolta‐

rea domeniului de cunoaştere al comportării şi calculului structurilor echipate cu amortizori.
Capitolul are 5 pagini.

Lista de referinţe bibliografice conţine 69 de titluri.

Introducere 9
 Capitolul II

2. Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza

2.1. Situaţia pe plan mondial
La începutul anilor 1980’, în Japonia, profesorul Wada a studiat posibilitatea de realizare a
unui element metalic cu o comportare identică atât la întindere cât şi la compresiune prin
evitarea  flambajului.  După  testele  efectuate  la  mijlocul  anilor  1980’,  din  1987  şi  până  în
prezent, aceste elemente au fost folosite la peste 200 de clădiri în Japonia [Ko et al, 2010].
În  anul 2000,  în  Statele  Unite  ale  Americii,  diagonalele  neaderente  au  fost  folosite  pentru
prima dată la o clădire cu trei etaje din campusul Davis al  University of California [Aiken et
al, 2001].
Compania Pall Dynamics din Canada, fondată în 1984, a studiat şi a propus folosirea amorti‐
zorilor  cu  frecare  începând  cu  anul  1987  când  prima  structură  echipată  cu  amortizori  de
acest  tip  a  fost  realizată  în  Statele  Unite  ale  Americii.  La  momentul  actual,  în  lume  există
peste 170 de clădiri realizate cu amortizori cu frecare [Pall Dynamics, 2010].
În 2005 a fost terminat proiectul structurii de rezistenţă al primei clădiri echipată cu diago‐
nale  neaderente  din  Los  Angeles  [Hussein,  2008].  Proiectul  a  fost  întocmit  respectând
prevederile din FEMA 450.
În  anul  1990,  odată cu  terminarea  războiului  rece,  a  avut  loc  şi  reconversia  industriei  de
armament  din  Statele  Unite  ale  Americii  care  a  făcut  accesibilă  domeniului  civil  înalta
tehnologie  disponibilă până  atunci  doar  domeniului  militar  [Taylor,  2010a].  Cu  această
ocazie, compania Taylor a căpătat permisiunea de a comercializa în scop civil amortizorii cu
fluid vâscos, folosiţi până atunci doar în industria de armament. Această companie a folosit
până  în  anul  2009  dispozitivele  de  disiparea  a  energiei  cu  fluid  vâscos  la  peste  339  de
obiective din care 231 sunt structuri pentru clădiri [TaylorDevices, 2010]. În anul 2003  a fost
finalizată  cea  mai  înaltă clădire  din  America  Latină,  Torre Mayor  având 57  de  etaje, pe un
amplasament  „curăţat”  de  cutremurul  din  1985,  amplasament  caracterizat  de  un  teren
moale  care  generează  mişcări  ale  terenului  caracterizate  de  perioade  lungi  ce  pot  intra  în
rezonanţă  cu  perioada  fundamentală  a  clădirii  [Rahimian,  2003].  Clădirea  a  fost  realizată
utilizând 98 de amortizori cu fluid vâscos şi a avut o comportare foarte bună la cutremurul
din  2003  [Taylor,  2010b].  Amortizorii  cu  fluid  vâscos  au  fost  încercaţi  pe  platforma  de
încercări seismice de la Buffalo utilizând şi înregistrarea de la INCERC a cutremurului din 4
Martie 1977 [Roussis et al, 2004].
În Europa, începând din anul 1984 când compania FIP Industriale din Italia a produs primul
amortizor  folosit  la  autostrada  Udine‐Tarvisio,  acestă  companie  a  produs  peste  1800  de
amortizori.  De  asemenea,  această  companie  a  produs  şi  instalat  peste  1000  de amortizori
histeretici începând cu sfârşitul anilor 1980’ [FIP Industriale, 2010].
Odată cu dezvoltarea dispozitivelor de disipare a energiei, au apărut şi prevederi în codurile
de  proiectare  pentru  calculul  structurilor  echipate  cu  astfel  de  dispozitive.  Astfel  în  anul
Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza 11
Capitolul II

1997 recomandările pentru consolidarea clădirilor, [FEMA 273, 1997],  din Statele Unite ale
Americii au inclus primul subcapitol referitor la proiectarea clădirilor echipate cu dispozitive
suplimentare  de  disipare  a  energiei.  Subcapitolul a  fost  dezvoltat  şi  apoi  inclus  în  pre‐
standardul  de  consolidare  a  clădirilor  [FEMA  368,  2009]  publicat  în  anul  2000.  Pentru
proiectarea clădirilor noi, prevederile au apărut după ce au fost studiate de o echipă de la
Universitatea  din  Buffalo  în  recomandările  de  proiectare  antiseismică  a  clădirilor    [FEMA
450], publicate în anul 2003.
În  1994,  în  timpul  cutremurului  de  la  Northridge,  în  spitalul  Olive  View  reconstruit  pe
amplasamentul spitalului avariat de cutremurul din 1971 au fost înregistrate acceleraţii de
2.31g  [Celebi,  1997].  Cu  toate  că  structura  de  rezistenţă  a  spitalului  a  avut  o  comportare
foarte bună, nivelul mare al acceleraţiilor de nivel a afectat echipamentele ataşate structurii
generând  întreruperea  activităţii.  Din  acel  moment  a  apărut  problema  limitării  nu  doar  a
deplasărilor relative de nivel ci şi a acceleraţiilor.

2.2. Situaţia pe plan naţional
România  este  una  din  ţările  Europene  expuse  cutremurelor.  Primul  cod  de  proiectare
antiseismică  cu  indicativul  P13/63  a  intrat  în  vigoare  în  1963 şi  a  fost  revizuit  în  1970
redenumindu‐se P13/70. Cutremurul Vrâncean din 4 martie 1977 a schimbat complet codul
de  proiectare  în  vigoare  în  acel  moment,  impunând învăţămintele lecţiei  dureroase  a
cutremurului.  Codul  de  proiectare  antiseismică  imediat  următor  cutremurului  din  1977  a
intrat  în  vigoare  în  1978,  a  fost  denumit  P100‐78  şi  a  fost  revizuit  în  1981  sub  denumirea
P100‐81 [Postelnicu et al, 2004]. De atunci au mai apărut şi alte versiuni, P100‐92 şi P100‐
1/2006, ultima fiind în concordanţă cu prevederile Eurocod‐ului, partea I. Clădirile construite
înainte de apariţia primului cod de proiectare antiseismică şi clădirile construite înainte de
codul  de  proiectare  elaborat  după  cutremurul  din  4  martie  1977  necesită  o  evaluare  a
performanţelor seismice şi de multe ori necesită lucrări de consolidare.
În timpul cutremurului Vrâncean, subcrustal, din 4 Martie 1977 în municipiul Bucureşti s‐au
prăbuşit 31 de clădiri. Dintre acestea, 28 erau construite înainte de 1945 şi 3 erau construite
în anii 1960‐1970. Înregistrarea cutremurului din 1977 şi efectele acestuia au scos în eviden‐
ţă deficienţele din codurile de proiectare şi execuţie în cazul unui cutremur major generat
de  sursa  Vrancea.  Nivelul  redus  al  forţelor  seismice,  spectrul  de  proiectare  neadecvat
condiţiilor  de  amplasament,  soluţiile  structurale  nepotrivite  şi  alcătuirea  deficitară  a  ele‐
mentelor  de  beton  armat  sunt  doar  câteva  din  cauzele  care  au  generat  pierderile  de  vieţi
omeneşti şi pierderile materiale asociate cutremurului din 1977 [Chesca et al, 2007].
Dintre cele trei clădiri „noi” prăbuşite la 4 Martie 1977 una a fost o clădire cu parter flexibil
şi  slab.  Structura  e  realizată  dintr‐un  sistem  dual  pe  verticală,  cu  stâlpi  de  beton  armat  la
nivelul  parterului  în  zona  spaţiilor  comerciale  şi  cu pereţi  slab  armaţi  de  beton  armat  în
etajele  superioare  din  zona  rezidenţială.  Probleme  esenţiale  ale  unei  astfel  de  tipologii

12 Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza
 Capitolul II

structurale  provin  din  concentrarea  deplasărilor  laterale  induse  de  cutremur  la  nivelul
parterului,  lipsa  de  ductilitate  a  stâlpilor  de  beton  armat  din  parter  şi  slaba  capacitate  de
preluare  a  forţelor  tăietoare  a  pereţilor  din  suprastructură. Clădirea  descrisă mai sus  s‐a
prăbuşit în timpul cutremurului din 1977, însă multe alte clădiri cu caracteristici similare au
supravieţuit  acestui  cutremur consumându‐şi o  bună  parte  din  capacitatea  de  disipare  a
energiei. În consecinţă, probabilitatea ca aceste clădiri să aibă probleme la viitoarele cutre‐
mure  este  ridicată. Pe  lângă  clădirile  de  tip  parter  flexibil  şi  slab,  în  municipiul  Bucureşti
există  foarte  multe  alte  clădiri  realizate  în  cadre  din  beton  armat  proiectate  la  o  valoare
mică a forţei seismice şi fără măsuri de asigurare a ductilităţii care necesită măsuri imediate
de intervenţie.
Atât locatarii clădirilor cu parter flexibil cât şi locatarii altor tipuri de clădiri cu deficienţe de
proiectare  aşteaptă  soluţii  moderne  de  consolidare  care  să  nu  producă  deranj  major  în
zonele rezidenţiale.
Integrarea  României  în  Uniunea  Europeană  a  determinat  orientarea  producătorilor  de
echipamente suplimentare de disipare a energiei (amortizori) către Romania pentru marele
potenţial de piaţă de desfacere pe care această ţară cu risc seismic ridicat îl deţine. Producă‐
torii  de  astfel  de  echipamente  le  prezintă  în  faţa  beneficiarilor  ca  o  soluţie miraculoasă  la
multe probleme structurale în detrimentul costului ridicat al echipamentelor.
Investitorii de pe piaţa imobiliară în continuă dezvoltare în România pun presiune pe proiec‐
tanţi datorită necesității ridicării regimului de înălțime al clădirilor nou proiectate şi datorită
exigenţelor  care  le  depăşesc  pe  cele  din  actualul  cod  de  proiectare  referitoare  la  starea
limită  de  serviciu  şi  la  starea  limită  ultimă.  Pentru  clădirile  cu  regim  mare  de  înălţime,  se
impune limitarea acceleraţiilor de nivel pentru protecţia anumitor echipamente sau pentru
creşterea confortului locatarilor clădirilor în timpul rafalelor de vânt.
Inginerii proiectanţi privesc cu reţinere introducerea noilor dispozitive de disipare a energiei
în  structurile  clădirilor  nou  proiectate  şi  în  soluţiile  de  consolidare  a  clădirilor  existente
datorită  prevederilor  nou  introduse  în  codul  de  proiectare  antiseismică  care  nu  au  fost
validate de practica proiectării curente din România. Un alt motiv pentru reţinerea proiec‐
tanţilor este comportarea diferită a acestor dispozitive faţă de un element clasic de beton
armat  sau  metalic.  Această  comportare  diferită  a  elementelor  implică  elaborarea  unor
modele de calcul care să ia în considerare legea histeretică a elementelor şi implicit compor‐
tamentul  acestor  elemente  în  timpul  unui  cutremur.    Aceste  de  modele  de  calcul  sunt  de
cele mai multe ori mult mai complicate decât modelele pentru analiza static echivalentă.

2.3. Concluzii
Dezvoltarea pieţei imobiliare şi necesitatea consolidării fondului construit impun implemen‐
tarea dispozitivelor suplimentare de disipare e energiei pe piaţa românească. În acest sens,
inginerii proiectanţi au nevoie de (i) validarea metodelor de calcul din literatura de speciali‐

Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza 13
Capitolul II

tate şi din actualul cod de proiectare, (ii) stabilirea performanţelor fiecărui tip de dispozitiv
în parte şi a cazurilor în care se recomandă folosirea lui, (iii) exemple, soluţii şi metode de
calcul şi (iv) conştientizarea avantajelor fiecărui dispozitiv sub aspectul îmbunătățirii răspun‐
sului structural pentru a căpăta încrederea de a le folosi în practica curentă de proiectare.
Prezenta teză încearcă să vină în ajutorul inginerilor proiectanţi prin răspunsuri la probleme‐
le ridicate mai sus. De asemenea, prin prezenta teză, autorul doreşte să ofere cunoştinţele
principale inginerilor fără experienţa proiectelor în acest domeniu care doresc să realizeze
structuri echipate cu amortizori.

14 Contextul Ştiinţific în care se Încadrează Teza
 Capitolul III

3. Tipuri de Amortizori
La  ora  actuală  se  cunosc  mai  multe  tipuri  de  amortizori,  de  la  amortizori  ce  au  la  bază
curgerea metalului  şi  până  la  amortizori  care  funcţionează  pe  principiul  curgerii  forţate  al
unui lichid prin orificii. Cu toate că majoritatea amortizorilor sunt proiectaţi ca elemente de
tip bară cu o relaţie forţă deplasare sau forţă‐viteză cunoscute, s‐au conceput şi amortizori
circulari,  în  care  deplasarea  este  dată  de  rotirea  unor  discuri  de  fricţiune  în  jurul  unui  ax
[Mualla, 2002].

Figura 3‐1: Amortizori circulari cu frecare [Mualla, 2002]

3.1. Amortizori histeretici
Aceşti amortizori lucrează prin deformarea inelastică a metalului la diferite tipuri de solici‐
tări  (axiale,  încovoiere,  forţă tăietoare)  [Kelly, 2001]. Deformarea  inelastică  a  materialului
este indusă de deplasările relative de nivel ce se produc în timpul cutremurului.
Amortizorii histeretici configuraţi să răspundă prin eforturi axiale sunt amplasaţi diagonal în
clădire  sau  în  contravântuiri  de  tip „chevron”.  Pentru  a  avea  o  comportare  simetrică  la
întindere şi compresiune trebuie evitată pierderea stabilităţii metalului în compresiune prin
evitarea  flambajului.  Acest  lucru  se  realizează  de  regulă  prin  introducerea  metalului  într‐o
cămaşă metalică.

Figura 3‐2: Reprezentarea unei diagonale fără Figura 3‐3: Reprezentarea unei diagonale cu împiedi‐

împiedicarea flambajului carea flambajului

Tipuri de Amortizori 15
Capitolul III

Prin introducerea amortizorilor se modifică rigiditatea structurii şi implicit perioada proprie

de  vibraţie.  Proiectarea  amortizorilor  histeretici urmăreşte deformarea  plastică  a  acestora
înainte de curgerea altor elemente structurale astfel încât toate degradările să fie concen‐
trate în aceste elemente.
Figura 3‐4 prezintă un amortizor histeretic împreună cu diferite secţiuni ale diagonalei.

Figura 3‐4: Un amortizor histeretic şi diferite secţiuni ale diagonalei [Uang 2004]

Pentru a asigura o comportare stabilă a amortizorilor histeretici, inima diagonalei are nevoie
de o confinare permanentă şi sprijinire laterală.
Amortizorii histeretici nu pot fi realizaţi din mai multe bucăţi şi asamblaţi pe şantier deoare‐
ce    îmbinările  prin  sudură sau  cu  şuruburi  nu  sunt  permise  pentru  diagonalele  la  care  se
aşteaptă  o  comportare  inelastică.  Aceste  îmbinări  realizate  pe  şantier  ar  putea  duce  la  un
comportament  defavorabil,  cu  cedări  fragile [Hussein  et  al,  2008].  Astfel,  folosirea  unor
amortizori  histeretici  cu  lungimi  mari  şi  cu  greutăţi  ridicate la  consolidarea  clădirilor  ridică
problemele de instalare în clădirile aflate în funcţiune.
Caracteristicile unui amortizor de tip histeretic sunt în general date de forţa de curgere şi de
rigiditatea elastică, până în momentul curgerii metalului. Din punct de vedere al comportării
unei  clădiri  este  ideal  dacă  în  urma  suprapunerii  curbei  histeretice  a  unui  amortizor  peste
diagrama forţă‐deplasare a unui etaj în care este amplasat amortizorul, se obţine situaţia din
Figura 3‐5. [Kelly 2001].
Creşterea deplasării relative dintre capetele amortizorului la atacul unui cutremur mai mare
decât cutremurul de proiectare are ca efect o creştere a energiei disipate fără o creştere a
nivelului de forţă dezvoltat în amortizor.

16 Tipuri de Amortizori
 Capitolul III

Forţă Relaţie F‐D etaj

ka kst
r Deplasare

Curba histeretica amortizor

Figura 3‐5: Suprapunerea curbei histeretice a unui amortizor pe curba forţă‐deplasare a unui etaj [Kelly 2001]

3.2. Amortizori cu frecare
Aceşti amortizori funcţionează pe principiul transformării energiei în căldură datorită frecării
ce  se  produce  între două  materiale  (oţel‐oţel,  oţel‐alama,  etc.).  Au  fost dezvoltaţi plecând
de la ideea sistemului de frânare de la automobile [Malhotra et al, 2004].
Amortizorii cu frecare respectă principiile frecării în care forța de frecare este direct propor‐
țională  cu  reacțiunea  dintre  cele  două  suprafeţe  şi  cu  natura  materialelor  celor  două
suprafeţe  dar  nu  depinde  de  aria  suprafeţelor  în  contact. Aceşti  amortizori  lucrează  la  o
forţă de frecare constantă, Figura 3‐7.
Amortizorii  cu  frecare  sunt  proiectaţi  să  nu  lunece  în  cazul  încărcărilor  de  serviciu  sau  al
încărcărilor date de vânt. În cazul unui cutremur major, ei lunecă la o forţă optimă înainte de
curgerea elementelor structurale. Răspunsul structurii se poate optimiza printr‐o selectare
potrivită a forţei de lunecare.
Curba histeretică ideală a unui astfel de amortizor e prezentată în Figura 3‐7 şi este similară
cu cea a unui amortizor histeretic cu rigiditatea iniţială foarte mare.
Forţa

Deplasare

Figura 3‐6: Schema unui amortizor cu frecare Figura 3‐7: Curba histeretică ideală a unui amorti‐

zor cu frecare

Tipuri de Amortizori 17
Capitolul III

În  general,  soluţiile dezvoltate  pentru  amortizorii  histeretici  rămân  valabile  şi  în  cazul
amortizorilor  cu  frecare. Amplasarea  acestor  amortizori  în  structură este  similară  cu  cea a
amortizorilor histeretici, în diagonale sau în elemente orizontale.

3.3. Amortizori vâscoşi liniari
Amortizorii cu fluid vâscos liniari sunt amortizorii care reprezintă cel mai bine amortizarea
teoretică din dinamica structurilor. Forţa dezvoltată în aceşti amortizori este direct propor‐
ţională  cu viteza capetelor amortizorului şi cu o constantă de amortizare C.
F VL  C  u (Ec. 3‐1)

Unde,
FVL ‐ forţa dezvoltată în amortizor

C ‐ constanta de amortizare
 ‐ viteza relativă a capetelor amortizorului.
u

Alcătuirea unui astfel de amortizor este reprezentată în Figura 3‐8.

Figura 3‐8: Amortizor vâscos

Figura 3‐9 şi Figura 3‐10 prezintă relaţia dintre forţa dezvoltată în amortizori şi viteza relati‐

vă a capetelor pistonului alături de curba histeretică ideală a unui amortizor cu fluid vâscos.

3.4. Amortizorii cu fluid vâscos neliniari
Amortizorii  cu  fluid  vâscos  neliniar  au  o  alcătuire  similară cu  cea  a  amortizorilor  cu  fluid
vâscos  liniar. Relaţia  forţă‐viteză  pentru  un  astfel  de  amortizor  este  caracterizată  de
următoarea ecuaţie:

FVNL  C  u sgn(u ) (Ec. 3‐2)

Unde,
FVNL ‐ forţa de amortizare,

18 Tipuri de Amortizori
 Capitolul III

u ‐ viteza relativă între capetele pistonului,
C – coeficientul de amortizare determinat de diametrul amortizorului şi de forma
orificiului
 ‐ constanta exponenţială, care poate avea orice valoare între 0.20 şi 1.95.
Valoarea lui  depinde de forma capului pistonului. Amortizorii cu =1 sunt numiţi amorti‐
zori cu amortizare vâscoasă liniară, au fost prezentaţi anterior şi forţa lor este proporţională
cu  viteza  relativă  dintre  capetele  pistonului.  Amortizorii  cu <1  sunt  numiţi  amortizori  cu
amortizare vâscoasă neliniară şi sunt eficienţi în atenuarea şocurilor cu viteze mari. Figura
3‐9 prezintă relaţia forţă‐viteză pentru cele trei tipuri diferite de amortizori. Pentru o viteză
relativ  redusă,  amortizorii  cu <1  pot  produce  o forţă de  amortizare  mai  mare  decât  în
celelalte două cazuri.

Forţa
Forţa

Deplasare

Viteza

0 1

Figura 3‐9: Relaţia forţă‐viteză pentru amortizori Figura 3‐10: Relaţia forţă‐deplasare pentru

vâscoşi amortizori vâscoşi

3.5. Amplasarea amortizorilor în structurile de rezistenţă
Problema  amplasării  amortizorilor  în  structurile  de  rezistenţă  presupune  în  primul  rând
studiul inter‐acţiunii acestor amortizori cu structura de rezistenţă pentru preluarea încărcă‐
rilor orizontale şi, în al doilea rând, studiul amplasării amortizorilor din punct de vedere al
optimizării eficienţei acestor dispozitive.
De  cele  mai  multe  ori  structura de  rezistenţă  poate  să  preia  încărcările  gravitaţionale  fără
aportul amortizorilor. Acest lucru duce la următoarele avantaje:
 Concentrarea  deformațiilor  inelastice  şi  implicit  a  degradărilor  în  elemente  care  nu
sunt vitale pentru stabilitatea structurii la încărcări gravitaţionale
 Posibilitatea înlocuirii amortizorilor după un cutremur major.
Tipuri de Amortizori 19
Capitolul III

Amplasarea disipatorilor de energie într‐o structură de rezistenţă se face astfel încât aceştia

să fie activaţi de deplasările relative de nivel. Energia disipată de un amortizor este propor‐
ţională cu amplitudinea mişcării dintre capetele lui şi cu forţa dezvoltată în amortizor.

3.6. Clădiri echipate cu amortizori
În lucrare sunt prezentate cinci clădiri realizate peste hotare (Nordstrom Topanga Mall, Los
Angeles; Sharp Memorial Hospital, San Diego; Hotel Stockton, California; Spitalul St. Vincent,
Ottawa; Torre  Mayor,  Mexico‐City) echipate  cu  dispozitive  suplimentare  de  disipare  a
energiei. Autorul  le  consideră  repere  utile  în  studiul  soluţiilor  de  echipare  a  cădirilor  din
România  cu  amortizori. Sunt prezentate  problemele  apărute în  timpul  fazei  de  proiectare,
soluţiile la aceste probleme şi metodele de calcul folosite la proiectare. Sunt comentate, de
asemenea,  opiniile  autorilor  legate  de  eficienţa diferitelor  tipuri  de  amortizori  şi  modelele
de calcul folosite.

3.7. Concluzii
Capitolul prezintă principalele tipuri de amortizori disponibile astăzi pe piaţa construcţiilor,
domeniile  lor  de  aplicare  şi  particularitățile  legate  de  alcătuirea  acestora.  Sunt  prezentate
soluţii  de  amplasare  a  amortizorilor  în  structurile  de  rezistenţă  ale clădirilor  şi  factorii  de
amplificare a mişcării relative a capetelor amortizorului.
În continuare sunt prezentate  câteva  clădiri pe  care  autorul  le‐a considerat  reprezentative
pentru soluţiile adoptate în implementarea dispozitivelor suplimentare de disipare a energi‐
ei  împreună cu comentariile proiectanţilor  inițiali  așa  cum  reies  ele  din  literatura  de
specialitate urmând ca opiniile personale ale autorului tezei să fie prezentate în continuare.
Metodele  folosite  la calculul clădirilor  echipate  cu  dispozitive  suplimentare  de  disipare  a
energiei au la bază un calcul dinamic de time‐history cu modelarea amortizorilor ca elemen‐
te  neliniare  şi  a  structurii  de  rezistenţă în  domeniul  elastic  liniar.  Această abordare este
posibilă datorită limitării deformaţiilor structurii de rezistenţă la valori inferioare limitei de
curgere şi se foloseşte pentru a limita volumul de calcul.
Dintre  toate  cele  patru  categorii  de  amortizori identificaţi,  amortizorii  histeretici  şi  cei  cu
frecare se folosesc doar pentru reducerea răspunsului structurilor la acţiuni seismice în timp
ce amortizorii vâscoşi liniari şi neliniari se pot folosi atât la reducerea răspunsului seismic cât
şi la reducerea răspunsului la acţiunea vântului.

20 Tipuri de Amortizori
 Capitolul V

4. Calculul Sistemelor cu Amortizori
Capitolul prezintă noţiunile elementare privind calculul structurilor cu amortizori. Se porneş‐
te de la dinamica sistemului cu 1 GLD (Grad de Libertate Dinamică), se evidenţiază efectele
creşterii amortizării şi se prezintă formulele de calcul ale caracteristicilor diferitelor tipuri de
amortizori.  Capitolul  se  încheie  cu  o  prezentare  a  unor  prevederi  din  coduri  de  proiectare
pentru structuri echipate cu amortizori.
Considerând constantă energia introdusă în sistem de mişcarea seismică, creşterea energiei
disipate  prin  amortizare va  duce  la  scăderea  energiei  disipate  prin  incursiuni  în  domeniul
post‐elastic şi la limitarea degradărilor structurale. Din punct de vedere teoretic, creşterea
fracţiunii  din  amortizarea  critică  a  unui  sistem  cu  1  GLD  are  ca  efect  reducerea  energiei
disipate prin histereză şi reducerea degradărilor asociate deformaţiilor plastice.

4.1. Fracţiunea din amortizarea critică a sistemului cu 1 GLD

Creşterea  fracţiunii  din  amortizarea  critică  face  posibil  ca  un  sistem  să  primească  fiecare
impuls important al unui cutremur ca şi când acest impuls ar fi primul. Acest efect se poate
observa în reprezentările din Figura 4‐1 pentru un sistem cu perioada de 1s care primeşte
câte  un  impuls  la  momentul t=0s şi  la  momentul t=2s.  Se  observă  că pentru  fracţiuni  din
amortizarea critică mai mari de 20%, cu toate că intervalul de timp dintre cele două impul‐
suri este un multiplu al perioadei sistemului, amplitudinea primei oscilaţii de după cel de‐al
doilea impuls nu este mai mare decât amplitudinea primei oscilaţii de după primul impuls.

1.4
1.2
u,m

1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
‐0.2 0 t, s
1 2 3 4 5 6 7 8
‐0.4
‐0.6 2%
‐0.8 5%
10%
‐1
20%
‐1.2 35%
‐1.4 50%

Figura 4‐1: Vibraţii libere amortizate pentru un sistem supus la doua impulsuri, la t=0s şi la t=2s

Calculul Sistemelor cu Amortizori 21
Capitolul V

Dacă se consideră un  sistem  cu 1GLD,  energia  disipată  într‐un ciclu  complet  al  mişcării
oscilatorii prin amortizare [Hwang, 2002], reprezentată în Figura 4‐2, este dată de:

Ea  cu02  ccr u02 (Ec. 4‐1)

cu0

u0

Figura 4‐2: Energia disipată prin amortizare vâscoasă

Energia disipată prin amortizare se mai poate scrie:

k ku2
Ea  2u02m 2  2u02m  4 0  4Ep (Ec. 4‐2)
m 2
Unde Ep reprezintă  energia  potenţială  de  deformaţie  elastică  a  sistemului.  Prin  urmare
fracţiunea din amortizarea critică se poate scrie [Chopra, 2001]:
1 Ea
 (Ec. 4‐3)
4 E p

Energia disipată prin amortizare se poate echivala în ingineria seismică cu energia disipată
de  sistem  prin  diferite  mijloace  (amortizare,  deformaţii  post‐elastice)  şi astfel orice fel  de
energie disipată se  poate considera  energie  disipată  prin amortizare  vâscoasa  echivalentă
sau efectivă. [Chopra, 2001].
Dacă se generalizează ecuaţia (4‐3) de la sistemul cu un GLD pentru sistemele cu mai multe
grade de libertate, aceasta devine:

 a   aj
E
(Ec. 4‐4)
4E p

unde E aj este suma energiilor disipate de un număr "j" amortizori ai sistemului într‐un
singur ciclu şi Ep este energia potenţială de deformaţie elastică a structurii [Hwang, 2002].

4.2. Energia disipată de amortizori
4.2.1. Amortizori histeretici

Energia  disipată  de  un  amortizor  depinde  de  forţa  dezvoltată  în  acesta  şi  de  deplasarea
relativă a capetelor amortizorului. Dacă forţa indusă în amortizor este influenţată de carac‐
teristicile  acestuia,  deplasarea  relativă  a  capetelor  amortizorului  este  influenţată  de
amplasarea acestuia în structură.
22 Calculul Sistemelor cu Amortizori
 Capitolul V

Energia  disipată de  un amortizor  histeretic  este  dată  de  aria  cuprinsă sub  diagrama forţă‐
deplasare a amortizorului, care pentru o deplasare maximă u are valoarea:
Ea  4Fy u  uy  (Ec. 4‐5)

unde Fy este  forţa  de  curgere  a  amortizorului  şi uy este  deplasarea  acestuia în momentul
iniţierii curgerii.

Forţă

Fy

Deplasare
uy u

Energia potenţială de deformaţie este o funcţie atât de deformaţia structurii cât şi de cea a

amortizorului. Această energie are expresia:

Ep  Kstr  u2  Ka  uy2 
1
(Ec. 4‐6)
2
unde Kstr reprezintă  rigiditatea  structurii, d reprezintă  deplasarea  maximă, Ka reprezintă
rigiditatea amortizorului iar dy deplasarea acestuia în momentul curgerii.
Dacă se înlocuieşte ecuaţia (4‐5) şi ecuaţia (4‐6) în ecuaţia (4‐3), se obţine:
2 Fy (u  u y ) Fy (u  u y )
a   0 ,637 (Ec. 4‐7)
 K str  u  K a  u y
2 2
K str  u 2  K a  u y2

Analizând ecuaţia (4‐7) se observă că fracţiunea din amortizarea critică aferentă  amortizori‐

lor  histeretici  este  direct  proporţională  cu  forţa  de  curgere  a  amortizorului  din  care  este
realizat amortizorul şi cu deplasarea capetelor elementului.
Folosirea  amortizorilor  histeretici  la  controlul comportării  structurii  la acţiunea  vântului
poate duce la oboseala prematură a materialului diagonalei şi implicit la cedarea acesteia cu
urmări nefavorabile asupra deplasărilor laterale ale clădirii.

4.2.2. Amortizori vâscoși liniari

Pentru  a  înlocui în ecuaţia (4‐3) energia  disipată  de  amortizorii  vâscoşi  liniari,  aceasta  se
poate scrie:

Calculul Sistemelor cu Amortizori 23
Capitolul V

2 2
E
j
VLj   C j u j 2 0 
j T j
 C ju j 2 (Ec. 4‐8)

unde uj este deplasarea relativă pe direcţie axială a amortizorului “j” între cele doua capete

ale sale.
Folosind  metoda  energiei  modale  de  deformaţie  rezultă fracţiunea  de  amortizare  a  unei
structuri echipate cu disipatori cu amortizare vâscoasă:

2 2
T j
 C jrj 2 cos2  j T C jrj 2 cos2  j
 ef   0   0  j (Ec. 4‐9)
2 2
4  mii 2
4 2  mii 2 i
T i

Pe  baza ecuaţiei (4‐9) în  teza  se  prezintă un  algoritm  de  dimensionare  a  caracteristicilor
amortizorilor.

4.2.3. Amortizori vâscoși neliniari

Energia  disipată  de  un  amortizor  neliniar  cu F  C  u  ,  într‐un  ciclu  complet,  pentru  o
mișcare sinusoidală u  uo sint este:
2 /  2 /  2 / 
EVNL   FDdu   F udt   Cu
D
1
dt C u0  1
 sin
1
t dt (Ec. 4‐10)
0 0 0

Fracţiunea  de  amortizare  critică  adusă de  amortizorii  vâscoşi  neliniari  poate  fi  descrisă  de
ecuaţia [Hwang, 2002].

C  2u0 1  2 1   / 2 
a  unde   22 (Ec. 4‐11)
2m  2   

În matematică funcţia Gamma este o extensie a funcţiei factorial la numere reale şi comple‐
xe. Pentru un număr complex z, cu o parte reală şi pozitivă, funcţia Gamma se defineşte:

z    t z1e t dt (Ec. 4‐12)
0

Valorile lui au fost tabelate încă din [FEMA 273, 1997], sunt prezentate în Tabelul 4‐1, şi

reprezintă echivalentul  numărului  pentru  calculul ariei elipsei  degenerate.  Valoarea
maximă a lui  este patru pentru elipsa care devine un dreptunghi.
Tabelul 4‐1: Valori ale coeficientului 

 0.25 0.50 0.75 1.00 1.25 1.50 1.75 2.00

 3.7 3.5 3.3 3.14 3.0 2.9 2.8 2.7

24 Calculul Sistemelor cu Amortizori
 Capitolul V

Pe  baza ecuaţiei (4‐11) în  teza  se  prezintă un  algoritm  de  dimensionare  a  caracteristicilor
amortizorilor.

4.3. Reprezentarea amortizorilor în modele de calcul
Amortizorii cu fluid vâscos sunt reprezentaţi în literatura de specialitate prin doua modele:
modelul Kelvin şi modelul Maxwell. În teză sunt prezentate în detaliu cele doua modele şi
sunt propuse formule pentru stabilirea unor relaţii de echivalenţa între caracteristicile celor
doua modele. Pentru o mai bună înţelegere a celor doua modele şi pentru studierea com‐
portării  lor  la  excitații  de  diferite  frecvenţe,  s‐au  efectuat  analize  pe  un  model  simplificat
folosind programul de calcul IDARC 2D v4.0 [Valles et.al., 1996].

C
C K

K
Figura 4‐3: Modelul Kelvin Figura 4‐4: Modelul Maxwell

4.4. Procedeu simplificat de dimensionare a amortizorilor vâscoşi

neliniari şi a amortizorilor cu frecare
Procedeul de dimensionare a caracteristicilor amortizorilor, independent de caracteristicile
cutremurului  de  proiectare,  de  răspunsul  aşteptat  al  clădirii  la  incidenţa  cutremurului  de
proiectare şi care furnizează rezultatele cele mai apropiate de analizele cu fracţiune sporită
din amortizarea critică este cel pentru dimensionarea amortizorilor vâscoşi liniari din consi‐
derente  energetice  prezentat în  teză la  punctul 4.2.2.  Această  opinie  este  confirmată  de
experienţa autorului prezentată în capitolul 7.
Dezavantajele folosirii amortizorilor vâscoşi liniari ţin de faptul că forţa dezvoltată în amorti‐
zori este direct proporţională cu viteza relativă a capetelor amortizorului.  Forţele dezvoltate
în amortizori pot deveni periculoase pentru structură în cazul incidenței unui cutremur mai
mare decât cutremurul de proiectare. De aceea trebuie luată în considerare şi folosirea altor
tipuri  de  amortizori,  cum  ar  fi  amortizorii  vâscoşi  neliniari  şi  amortizorii  cu  frecare  /
histeretici.
Dimensionarea  acestor amortizori folosind procedeele  prezentate în teza  de doctorat este
greoaie având în vedere că trebuie estimată deformata clădirii la incidenţa cutremurului de
proiectare în situaţia creşterii fracţiunii din amortizarea critică. Având în vedere cele menți‐
onate mai sus, autorul propune un algoritm de dimensionare a caracteristicilor amortizorilor
vâscoşi  neliniari  şi a amortizorilor cu frecare  pornind  de  la  amortizorii  vâscoşi  liniari.  Algo‐
ritmul  a  fost  folosit  la  studiul  clădirilor  prezentate  în  capitolul  7  şi  la  dimensionarea
caracteristicilor amortizorilor amplasați în structurile analizate în capitolul 6.

Calculul Sistemelor cu Amortizori 25
Capitolul V

Principul  de  la  care  porneşte  algoritmul  este echivalarea energiei  disipate într‐un  ciclu  de
oscilaţie de fiecare tip de amortizor în parte. Aceste energii sunt exprimate de formulele:

2 2
EVL    CVLou  u   CVL  u2 (Ec. 4‐13)
T

 2 
EVNL    CVNLou  u    CVNL   u1

(Ec. 4‐14)
T 
Din egalarea energiei disipate într‐un ciclu de un amortizor vâscos liniar şi de un amortizor
vâscos neliniar, rezultă constanta de amortizare a amortizorilor vâscoşi neliniari,
21   2
CVNL   CVL  T  1  u1 (Ec. 4‐15)
 



Pentru uşurinţa aplicării formulei precedente, Tabelul 4‐2 prezintă valorile coeficientului 

Tabelul 4‐2: Valorile coeficientului 

 0.25 0.5 0.75 1 1.25 1.5 1.75 2

 3.7 3.5 3.3 3.14 3 2.9 2.8 2.7
 3.37 2.25 1.51 1.00 0.66 0.43 0.28 0.19

Din egalarea energiei disipate într‐un ciclu de un amortizor vâscos liniar şi de un amortizor
cu  frecare  rezultă  principala  caracteristică  a  amortizorilor  cu  frecare  şi  anume  forţa  de
lunecare (FF) sau forţa de curgere a amortizorilor histeretici.
E VF  4  FF  u (Ec. 4‐16)

2
FF   CVL  u (Ec. 4‐17)
2T
Algoritmul  propus  pentru  dimensionarea  caracteristicilor  amortizorilor  de  diferite  tipuri
prezintă  avantajul  determinării  cu  uşurinţă  a  caracteristicilor  amortizorilor  cu  fluid  vâscos
neliniari şi al amortizorilor cu frecare odată ce au fost determinate caracteristicile amortizo‐
rilor cu fluid vâscos liniari.

4.5. Prevederi din coduri de proiectare
Primele  prescripţii  referitoare  la  proiectarea  clădirilor  folosind  amortizori  au  apărut  în
[FEMA  273]  în  capitolul  referitor  la  proiectarea  structurilor  cu  izolarea  bazei.  Ele  cuprind
câteva  pagini  de  noţiuni  referitoare  la  stabilirea  caracteristicilor  sistemelor  de  disipare  a
energiei şi implementarea lor în structurile de rezistenţă ale clădirilor.
În  anul  2000,  o  echipă de  la  Multidisciplinary  Center  for  Earthquake  Engineering  Research
publică raportul MCEER 00‐0010 [Ramirez et al, 2000] , de 470 de pagini, în care dezvoltă şi
26 Calculul Sistemelor cu Amortizori
 Capitolul V

verifică o serie de proceduri simplificate pentru proiectarea structurilor echipate cu elemen‐
te suplimentare de disipare a energiei. Aceste prevederi au fost înglobate într‐un document
oficial începând cu [FEMA 368, 2000]  şi apoi au fost puţin modificate pentru a face din ele
un capitol separat din [FEMA 450, 2003].
În lucrare sunt prezentate principalele noţiuni legate de proiectarea structurilor noi echipate
cu amortizori, noţiuni ce se regăsesc în capitolul 13 al [FEMA 450, 2003].

4.6. Concluzii
Capitolul  prezintă  în  mod  succint  metodele  de  calcul  prezente  în  literatura  de  specialitate
referitoare la dinamica sistemelor cu 1 GLD cu fracţiuni sporite din amortizarea critică. Este
prezentat cazul teoretic al sistemului cu 1 GLD cu o comportare elastică pentru evidenţierea
efectului creşterii fracţiunii din amortizarea critică şi pentru exprimarea fracțiunii din amor‐
tizarea  critică  ca  un  raport  între  energia  disipată  prin  amortizare  şi  energia  potenţială  de
deformaţie elastică.
În  cazul  sistemului  cu 1  GLD  cu  o  comportare  inelastică  se  evidenţiază  scăderea  energiei
disipate prin histereza resortului neliniar al sistemului, în cazul creşterii fracţiunii din amorti‐
zarea critică.
Sunt  de  asemenea  prezentate  efectele  creşteri  fracţiunii  din  amortizarea  critică  asupra
răspunsului structural exprimat în deplasări cu evidenţierea scăderii factorului de amplifica‐
re  dinamică  în  situaţia  apropierii  perioadei  proprii  de  vibraţii  a  sistemului  de  perioada
predominantă a excitaţiei.
Sunt  prezentate  modelele  care  stau  la  baza  programelor  de  calcul  pentru  introducerea
caracteristicilor amortizorilor cu fluid vâscos. Modelele teoretice sunt apoi analizate compa‐
rativ din punct de vedere al rigidității ansamblului şi al defazajului dintre forța dezvoltată în
amortizor  şi deplasarea  relativă  a  capetelor  acestuia,  folosind  atât  considerente  teoretice
cât şi simulări numerice.
Formula  de  exprimare  a  fracţiunii  din  amortizarea  critică  precum  un  raport  între  energia
disipată  prin  amortizare  şi  energia  elastică  de  deformaţie  a sistemului  este  particularizată
pentru  toate cele trei tipuri de amortizori trataţi în teză, amortizori vâscoşi liniari, amorti‐
zori vâscoşi neliniari şi amortizori cu frecare astfel încât pentru fiecare din cele trei tipuri de
amortizori  să  existe  un  procedeu  de  calibrarea  a  caracteristicilor  în  funcţie  de  fracţiunea
sporită de amortizare critică.
Este propus un algoritm simplificat de calcul al caracteristicilor celor trei tipuri de amortizori
pornind de la amortizorii vâscoşi liniari. Avantajul algoritmului simplificat constă în faptul că
ușurează  determinarea  caracteristicilor  amortizorilor  vâscoşi  neliniari  şi  amortizorilor  cu
frecare,  odată  determinate  caracteristicile  amortizorilor  vâscoşi  liniari.

Calculul Sistemelor cu Amortizori 27
 Capitolul V

5. Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele
Creşterii Amortizării
În  prezent,  în  România,  fondul  construit  este  constituit  din  clădiri  proiectate  în  diferite
epoci. O bună parte, fie nu au fost proiectate la forţe laterale seismice, fie au fost proiectate
pe baza unor coduri de proiectare depăşite în raport cu cunoştinţele actuale din domeniul
ingineriei seismice. Consolidarea acestor clădiri folosind dispozitive suplimentare de disipare
a  energiei  seismice  necesită  de  fiecare  dată  un  volum  mare  de  muncă  înainte  de  a  stabili
dacă  adăugarea  disipatorilor  de  energie  îmbunătăţeşte  sau  nu  răspunsul  seismic  al  clădirii
respective. Acest capitol studiază răspunsul seismic al diferitelor tipuri de clădiri reprezenta‐
te  prin  sisteme  neliniare  cu  1  GLD,  sisteme  caracterizate  prin  forţe  de  curgere diferite  şi
amplasate în trei oraşe principale ale ţării. Având în vedere lipsa înregistrărilor seismice ale
cutremurelor importante din istoria României cât şi necesitatea compatibilităţii studiului cu
actualul  cod  de  proiectare  seismică,  toate  simulările  numerice  au  fost  realizate  folosind
accelerograme artificiale compatibile cu spectrul de proiectare. Prin prelucrarea rezultatelor
obţinute  pe  accelerograme  artificiale,  studiul  prezintă  factorii  de  reducere  ai  răspunsului
seismic pentru sistemele analizate pentru diferite fracţiuni din amortizarea critică.

5.1 Condiţii de amplasament
Accelerogramele artificiale au fost generate pentru Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, oraşe consi‐
derate  reprezentative  atât  pentru  conţinutului  diferit  în  frecvenţe  ale  spectrelor  de
proiectare cât şi pentru nivelul acceleraţiilor orizontale maxime ale terenului.
Pentru  fiecare  amplasament au  fost  generate  cu  programul THGEN [Stevensson  România]
câte şapte accelerograme artificiale normalizate la valoarea maximă a acceleraţiei terenului
din amplasamentul respectiv. În Figura 5‐1 este reprezentată o accelerogramă artificială cu
valoarea maximă a acceleraţiei terenului, ag= 0,24g.
Setul  de  accelerograme  artificiale  este  generat  astfel  încât  să  se  respecte  prevederile
punctului 3.1.2 din normativul P100‐1/2006.
În Figura 5‐2 este reprezentat spectrul de răspuns în acceleraţii absolute ale celor 7 accele‐
rograme artificiale generate (1‐7), spectrul mediu de răspuns pentru cele 7 accelerograme
(M) şi spectrul elastic corespunzător amplasamentului conform P100‐1/2006 (Se(T)) pentru
municipiul Bucureşti.

Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării 29
Capitolul V

ag , g
0.30
0,24g
0.24
0.18
0.12
0.06
0.00
t ,s
‐0.06 0 5 10 15 20
‐0.12
‐0.18
0,24g
‐0.24
‐0.30

Figura 5‐1: Accelerograma artificială compatibilă cu spectrul de proiectare pentru Municipiul Bucureşti

Se(T), g

Se(T)
0.80
BUC1
0.70 BUC2
BUC3
0.60 BUC4
0.50 BUC5
BUC6
0.40 BUC7
BUCM
0.30

0.20

0.10

0.00
T, s
0 1 2 3 4 5

Figura 5‐2: Spectrul elastic de proiectare compatibil cu amplasamentul (Se(T), spectrele de răspuns în accelera‐
ţii absolute pentru accelerogramele artificiale (BUC1‐BUC7) şi spectrul mediu de răspuns (BUCM) pentru
Bucureşti

5.2 Sistemul cu 1 GLD folosit
Caracteristicile neliniare ale sistemului cu 1GLD sunt reprezentat prin diferiţi coeficienţi cy ce
reprezintă raportul între forţa de curgere a sistemului cu 1 GLD şi greutatea sistemului.
fy
cy  (Ec. 5‐1)
G

30 Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării
 Capitolul V

Modelul de calcul folosit a fosst unul biliniar caracterizat de o curbă histerretică prezentată în
Figura 5‐4.

f
fs

f0

u
sistem elaastoplastic
fy

uy u0 um u

Figura 5‐3: Sistemul elasto‐plasttic şi sistemul liniar Figura 5‐4: Curba histeretică billiniară a unui sistem

echivalent cu consolidarre

Rigiditatea  iniţială  a  sistemuului  a  fost  calibrată  automat  de  programul  de  calcul  BISPEC
[Hachem,  2009]  pentru  a  reeprezenta  caracteristicile  dinamice  ale  clăd dirilor  cu  perioade
proprii  ce variază de la 0.1s  la 5s. Pentru sistemele neliniare, forţa de cu urgere a fost consi‐
derată  ca  fiind  2,5,  3,75,  5,  6,25  şi  7.5  tf corespunzătoare  unor  coefficienţi cy de  0,05,
0,075…0,15 (Figura 5‐3). Rigid ditatea modelului după momentul iniţierii cu urgerii a fost de 2%
din rigiditatea iniţială. Valorilee coeficienţilor cy reprezintă practica de proieectare din România
de după anul 1940 şi până în p prezent  [Postelnicu et al, 2004].

5.3 Spectre medii de rrăspuns în deplasări relative
Pentru  fiecare  din  cele  trei  seturi  de  accelerograme  s‐a  trasat  spectru
ul  elastic  mediu  de
răspuns în deplasări şi accelerraţii folosind programul de calcul BISPEC, [Hachem, 2009] şi un
model  liniar  elastic  de  compportare  pentru  sistemul  cu  1GLD.  Spectrelee  elastice  medii  de
răspuns în deplasări au fost trrasate pentru diferite fracţiuni din amortizareea critică (5%, 15%,
25%,  35%,  45%). Figura 5‐5 şi Figura 5‐6 prezintă  spre  exemplificare  sspectrele  medii  de
răspuns în deplasări ale sistem melor cu diferiţi cy pentru două fracţiuni din aamortizarea critică.
S‐a  urmărit  evaluarea  reduceerii  răspunsului  seismic  exprimat  în  deplasărri  pentru  sistemele
cu un grad de libertate dinam mică supuse excitaţiilor seismice caracterizatee de cele 21 accele‐
rograme artificiale. Deplasările relative reprezintă unul din cei mai impo ortanţi parametri ai
răspunsului  pentru  că  de  aceestea  depind  direct  degradările  structurale  şi  nestructurale.  O
reducere a acestui răspuns arre ca efect o reducere implicită a avariilor generate în construc‐

Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii A
Amortizării 31
Capitolul V

ţie şi, în funcţie de caracteristicile neliniare ale sistemului, are ca efect şi o reducerea forţei
seismice preluate de acesta.
60 60
Elastic
Sd, cm

Sd, cm
C=0.05
50 50 C=0.075
C=0.10
40 40 C=0.125
C=0.15

30 30
Elastic
20 C=0.05 20
C=0.075
C=0.10
10 10
C=0.125
C=0.15
0 0
T ,s T ,s
0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

Figura 5‐5: Spectrele medii de răspuns în deplasări Figura 5‐6: Spectrele medii de răspuns în deplasări

relative ale sistemelor cu =5% pentru cele şapte relative ale sistemelor cu =45% pentru cele şapte
accelerogramele artificiale compatibile cu spectrul accelerogramele artificiale compatibile cu spectrul
de proiectare din Bucureşti pentru diferiţi c y de proiectare din Bucureşti pentru diferiţi c y

În prima parte a studiului au fost calculate şi reprezentate spectrele de răspuns în deplasări
relative pentru fiecare din cele trei amplasamente considerate, pentru diferite caracteristici
neliniare ale clădirilor şi pentru diferite fracţiuni de amortizare critică.
O primă concluzie care se poate trage din aceste rezultate este că indiferent de caracteristi‐
cile  neliniare  ale  sistemului  cu  1  GLD  cât  şi  indiferent  de  poziţia  amplasamentului  pe
teritoriul României, răspunsul seismic exprimat în deplasări scade odată cu creşterea fracţi‐
unii din amortizarea critică.
Odată  cu  creşterea  fracţiunii  din  amortizarea  critică  diferenţa  dintre  răspunsul  sistemului
elastic şi răspunsul sistemului inelastic scade pe măsură ce fracţiunea din amortizarea critică
creşte. Amplificarea deplasărilor inelastice pentru sisteme cu perioada de vibraţie mai mică
decât Tc scade pe măsura creşterii fracţiunii din amortizarea critică.
Pentru  perioade  mai  mari  de  trei  secunde  şi  fracţiuni din  amortizarea  critică  mai  mari  de
15%,  deplasările  elastice  ale  sistemelor  cu  fracţiune  sporită  de  amortizare  critică  sunt
similare deplasărilor inelastice.

5.4 Spectre medii de reducere a răspunsului exprimat în deplasări
Pentru uşurinţa analizelor s‐a definit coeficientul de reducere a răspunsului seismic exprimat
în  deplasări, SR, ca  raportul  valorilor  spectrale  a  deplasării  maxime  pentru  sistemul  cu  o

32 Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării
 Capitolul V

fracţiune  de  amortizare  critică  mai  mare  de  5%  şi  sistemul  cu  fracţiunea  de  amortizare
critică de 5% pentru diferiţi cy.
În  [FEMA  450]  valorile  factorilor  de  reducere  ai  răspunsului  exprimat  în  deplasări  sunt
similare celor de reducere a răspunsului exprimat în acceleraţii şi forţă tăietoare de bază.
SD5%
SR  ( Ec. 5‐2)
SD 5%

Spectrele astfel obţinute au fost uniformizate pe domeniile caracteristice ale spectrului de
proiectare  şi  anume 0.1‐Tc,  Tc‐Td,  Td‐5s.  Uniformizarea  a  fost  considerată  necesară  în
scopul interpretării rezultatelor obţinute.
1 1
SR

SR
Elastic
C=0.05
0.8 0.8
C=0.075
C=0.10
0.6 0.6 C=0.125
C=0.15

0.4 Elastic 0.4

C=0.05
C=0.075
0.2 C=0.10 0.2
C=0.125
C=0.15
0 0
T ,s T ,s
0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

Figura 5‐7: Spectrele medii de reducere a răspunsu‐ Figura 5‐8: Spectrele medii de reducere a răspunsu‐

lui în deplasări relative mediate pe zonele
caracteristice ale spectrului de răspuns  pentru o
fracţiune din amortizarea critică de 45% în
comparaţie cu răspunsul sistemului cu o amortizare
critică de 5% pentru diferiţi cy pentru Bucureşti
lui în deplasări relative  pentru o fracţiune din
amortizarea critică de 45% în comparaţie cu
răspunsul sistemului cu o amortizare critică de 5%
pentru diferiţi cy pentru Iaşi

În domeniul de perioade Tc‐Td, reducerea răspunsului este maximă pentru sistemul elastic şi
mult mai mică pentru sistemele cu comportare neliniară. Reducerea răspunsului este cu atât
mai mică cu cât coeficientul cy este mai mic.
În domeniul de perioade Td‐5s, reducerea răspunsului este similară atât pentru sistemele cu
comportare elastică cât şi pentru sistemele cu comportare inelastică.
Factorii de reducere ai răspunsului seismic prezenţi în [FEMA 450] sunt aceeaşi atât pentru
reducerea răspunsului exprimat în deplasări cât şi pentru reducerea răspunsului exprimat în
acceleraţii  şi  implicit  în  forţă  tăietoare  de  bază.  Similitudinea  factorilor  de  reducere  se
datorează relaţiilor dintre spectrul de răspuns în deplasări şi pseudo‐spectrul de răspuns în
acceleraţii [Caldone et al, 2009].
Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării 33
Capitolul V

PSa (T , )   2  Sd (Ec. 5‐3)

0.80
0.70

SR
0.60
0.50
0.40
0.30
0.20
0.10
0.00
15% 25% 35% 45%
0‐0.7 E 0.60 0.46 0.39 0.35
0‐0.7 Ine 0.68 0.51 0.40 0.34
0.7‐3 E 0.63 0.49 0.40 0.35
0.7‐3 Ine 0.71 0.55 0.45 0.39
3‐5 E 0.69 0.57 0.49 0.43
3‐5 Ine 0.70 0.58 0.50 0.44
EC8 0.71 0.58 0.50 0.45
FEMA 450 0.74 0.61 0.51 0.44

Figura 5‐9: Comparaţie între diferiţi factori de reducere ai răspunsului seismic pentru Timişoara

5.5 Spectre medii de energie disipată prin amortizare
Avarierea  unui  element  structural  al  unei  clădiri,  conform  indicelui  de  avariere  Park&Ang
definit de relaţia ( 5‐8 )  este generată nu doar de deformația inelastică maximă a sistemului
cât şi de energia disipată prin histereză de elementelor structurale.
M 
 u  u Py 
DI P & A   dE h ( Ec. 5‐4 )

unde  M
este deformaţia maximă, u este deformaţia ultimă a elementului, Py este forţa
de  curgere  a  elementului,  dE h este  energia  histeretică  absorbită  de  element  şi este  o
constantă a modelului.
Pentru a se evalua cantitatea de energie disipată de un sistem cu un GLD se poate porni de
la ecuaţia de mişcare şi înmulţi această ecuaţie cu viteza sistemului.  Integrând ecuaţia pe
durata mișcării seismice se obţine ecuaţia echilibrului energetic pentru un sistem cu 1 GLD.
O  parte  din  energia  potenţială  de  deformaţie este  recuperabilă  datorită deformaţiilor
elastice  ale  sistemului (EE) dar  cea  mai  mare  parte  o  constituie  energia  disipată  prin
histereză, (EH).
E HT  E E  E H
( Ec. 5‐5 )

34 Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării
 Capitolul V

În cele ce urmează sunt prezentate spre exemplificare în Figura 5‐10 şi în Figura 5‐11 spec‐

trele  de  energie  disipată  prin  histereză (EH) cât  şi  prin  amortizare (ED) pentru  fracţiuni de
amortizare critică de 5%, şi respectiv 45%, pentru coeficientul cy=0.05.
Examinarea  spectrelor  de  energie  permite  estimarea  cantităţii  de  energie  disipată  prin
histereză şi permite să se stabilească dacă sistemul cu 1 GLD a efectuat incursiuni în dome‐
niul  post‐elastic.  Absenţa  energiei  disipate  prin  histereză  arată  faptul  că  sistemele  cu
perioadele respective nu efectuează incursiuni în domeniul inelastic. Evitarea incursiunilor în
domeniul inelastic are ca efect implicit evitarea degradărilor structurale.
120 120
E, kNxm

E, kNxm
ED ED
100 100
EH EH
80 80

60 60

40 40

20 20

0 0
T ,s T ,s
0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0

Figura 5‐10: Spectre medii de energia disipată prin Figura 5‐11: Spectre medii de energia disipată prin

histereză şi amortizare pentru cele şapte accelero‐ histereză şi amortizare pentru cele şapte accelero‐
gramele artificiale compatibile cu spectrul de gramele artificiale compatibile cu spectrul de
proiectare din Bucureşti pentru sistemele cu proiectare din Bucureşti pentru sistemele cu
cy=0.05 şi fracţiunea din amortizarea critică de 5% cy=0.05 şi fracţiunea din amortizarea critică de 45%

Din  spectrele  de  energie  disipată  prin  histereză  şi  amortizare  se  observă  că  pe  măsura
creşterii  fracţiunii  din  amortizarea  critică  scade  şi  cantitatea  de  energie  disipată  prin
histereză.  Pentru  Municipiul  Bucureşti,  pentru  clădiri  cu cy mai  mic  sau  egal  cu  0,15  prin
introducerea  amortizorilor  şi  implicit  creşterea  fracţiunii  de  amortizare  critică  este  practic
imposibil de evitat incursiunile structurii de rezistenţă în domeniul post‐elastic.

5.6 Spectre medii de răspuns în acceleraţii
Ultima parte a capitolului investighează reducerea răspunsului exprimat în acceleraţii pentru
sistemele  elastic  liniare  şi  pentru  sistemele  neliniare.    De  multe  ori  se  pune  problema
reducerii nivelul de acceleraţii la vârful clădirii pentru a limita posibilitatea de degradare a
unor componente ataşate structurii de rezistenţă.
În această parte a capitolului sunt reprezentate spectrele de răspuns în acceleraţii absolute
pentru cele trei seturi de accelerograme artificiale pentru sistemele cu comportare elastică
Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării 35
Capitolul V

şi inelastică cu cy=0,05‐0,015 şi pentru fracţiuni crescute din amortizarea critică de la 5% la
45%.

5.7 Concluzii:
Din analiza răspunsului exprimat în deplasări se observă că reducerea răspunsului în depla‐
sări este mai pronunţată pentru sistemul cu comportare elastică decât pentru sistemele cu
incursiuni în domeniul post‐elastic.
Factorii de reducere atât pentru sistemele cu comportare elastică cât şi pentru sistemele cu
comportare neliniara sunt similari indiferent de amplasament. Se constată o reducere cu 10‐
15 procente a factorului de reducere pentru sistemele cu comportare inelastică în compara‐
ţie cu factorul de reducere pentru sistemele cu comportare elastică.
Atât  din  spectrele  de  reducere  a  răspunsului  seismic  cât  şi  din  spectrele  de  răspuns  în
deplasări se observă că reducerea răspunsului seismic exprimat în deplasări este mai mare
pentru sistemele liniare decât pentru sistemele neliniare.
Se  observă  de  asemenea  o  reducere  semnificativă  a  spectrului  de  răspuns  în  deplasări  pe
zona  aferentă  perioadei  de  colţ  (TC)  acestă reducere  fiind  uşor  de  asociat  cu  scăderea
amplificării dinamice a sistemelor cu fracţiuni sporite din amortizarea critică.
Pentru  domeniul  de  coeficienţi cy analizat,  factorul  de  reducere  a  răspunsului  seismic
exprimat  în  deplasări  nu  variază  foarte  mult  în  funcţie  de  caracteristicile  neliniare  ale
sistemului.  El variază dacă sistemul are comportare liniară sau neliniară
Spectrele de răspuns în acceleraţii cresc pe măsura creşterii fracţiunii din amortizarea critică
pentru sistemele neliniare.  Aceasta face practic imposibilă folosirea amortizorilor la structu‐
rile cu comportare neliniară la care se doreşte reducerea nivelului acceleraţiilor. Reducerea
acceleraţiilor este obţinută prin comportarea neliniară a sistemului, iar o creştere a fracţiunii
de amortizare critică are ca efect şi o creştere a nivelului acceleraţiilor. Pentru sistemele cu
comportare liniară, reducerea spectrului de acceleraţii este semnificativă.
Reducerea  energiei  disipate  de  sistemele  cu  1GLD  prin  histereză  scade  consistent  prin
creşterea fracţiunii din amortizarea critică.

36 Studiu Parametric Utilizând Modele Simplificate privind Efectele Creşterii Amortizării
 Capitolul VI

6. Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
Comportarea neliniară a amortizorilor cât şi răspunsul structural în domeniul post‐elastic al
clădirilor pot duce la probleme majore şi la efecte opuse celui dorit. Metodele curente de
calcul  folosite  în  proiectarea  clădirilor  neechipate  cu  elemente  suplimentare  de  disipare  a
energiei sunt privite cu reticenţă atunci când trebuie aplicate la clădiri echipate cu amorti‐
zori deoarece forţele dezvoltate în amortizorii vâscoşi sunt proporţionale cu viteza relativă a
capetelor amortizorului.
În prezentul studiu sunt folosite atât metode clasice de proiectare cât şi metode bazate pe
calculul dinamic neliniar folosind accelerogramele generate în capitolul 5 pentru municipiul
Bucureşti. Capitolul  compară  rezultatele  obţinute  pe  clădiri  în  cadre  din  beton  armat  folo‐
sind metode curente de calcul cu rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate folosind
calculul dinamic neliniar.

6.1. Descrierea structurilor analizate
Au fost alese iniţial trei structuri, realizate în cadre din beton armat cu regimuri de înălţime
diferite,  P+3,  P+6  şi  P+9.  Clădirile  au  alcătuiri  identice  pe  cele  doua  direcţii  principale.
Clădirile  cu  regimurile  de  înălţime  P+3  şi  P+6  au  câte  şase  travei  pe  fiecare  direcţie  cu
deschiderea  de  6.0m,  în  timp  ce  clădirea  cu  regimul  de  înălţime  P+9  are  patru  travei  pe
fiecare  direcţie,  cu  aceeaşi  deschidere  de  6.0m. Coeficientul  de  comportare q a  fost  ales
6.75. Iniţial cadrele au fost dimensionate la forţele seismice din actualul cod de proiectare
seismică.

30x60 30x60 30x60 30x60 30x60 30x60

30x60 30x60 30x60 30x60 30x60 30x60

30x60 30x60 30x60 30x60 30x60 30x60

30x60 30x60 30x60 30x60 30x60 30x60

45x45

55x55

55x55

55x55

55x55

55x55

45x45

Figura 6‐1: Dimensiunile unui cadru interior (CI) al structurii P+3

Tabelul 6‐1 prezintă  perioadele  fundamentale  de  vibraţie  ale  celor  trei  clădiri  obţinute  cu
ajutorul  programului  de  calcul  ETABS  [Computers  and  Structures,  2007],  considerând
rigidităţile elementelor reduse la jumătate datorită fisurării betonului.
Tabelul 6‐1: Perioadele de vibraţie ale celor trei clădiri proiectate convenţional

Clădire P+3 P+6 P+9

Perioada fundamentală de vibraţie .86s 1.13s 1.31s

Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori 37
Capitolul VI

Valoarea coeficientului forţei seismice de baza este:
0.24  2.75
cd  1   0.85  0.0831 ( Ec. 6‐1 )
6.75
4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20

2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20

4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20

2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20

4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16

3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18

4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16 4 20+ 16

3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18 3 3 18
12 16

12 20

12 20

12 20

12 20

12 16
12 20

Figura 6‐2: Armarea unui cadru interior al structurii P+3

6.2. Structurile cu amortizare înaltă
Aceleaşi structuri de clădiri au fost apoi redimensionate la o valoare mai mică a coeficientu‐
lui  forţei  tăietoare  de  bază,  valoare  corespunzătoare  unei  fracţiuni  sporite  de  amortizare
critică.
Valoarea iniţială a coeficientului forţei seismice a fost modificată cu ajutorul coeficientului
de  reducere  a  spectrului  elastic  de  proiectare  din  amplasament,  ,  definit  în  anexa  A a
codului P100‐1/2006.
Coeficientul forţei seismice pentru structurile echipate cu amortizori are valoarea:
0 .24  2 .75
c da  1   0 .85  0 .55  0 .0459 ( Ec. 6‐2 )
6 .75
Clădirile iniţiale au fost apoi redimensionate pentru a îndeplini la limită condiţiile impuse de
normele de proiectare pentru noul coeficient seismic.

30x55 30x55 30x55 30x55 30x55 30x55

30x55 30x55 30x55 30x55 30x55 30x55

30x55 30x55 30x55 30x55 30x55 30x55

30x55 30x55 30x55 30x55 30x55 30x55

50x50

50x50

50x50

50x50

50x50
40x40

40x40

Figura 6‐3: Dimensiunile unui cadru interior al structurii P+3, structură destinată a fi echipată cu amortizori

Elementele de beton armat astfel dimensionate au fost apoi armate cu armatură din oţel cu
rezistenţa de proiectare de 435MPa.

38 Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
 Capitolul VI

3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20

2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12

3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20 3 20

2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12 2 16+ 12

4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20

2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20

4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20 4 20

2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20 2 20

12 20

12 20

12 20

12 20

12 16
12 16

12 20

Figura 6‐4: Armarea unui cadru interior al structurii P+3, structură destinată a fi echipată cu amortizori

6.3. Calculul static echivalent şi calculul dinamic liniar

Calculul  static  echivalent  a  fost efectuat  pentru  coeficientul  forţei  seismice  de  0.0831  şi
pentru valoare redusă de 0.0439. Rezultatele calculului static echivalent au fost apoi verifi‐
cate printr‐un calcul dinamic liniar cu cele şapte accelerograme artificiale.
Figura 6‐5 şi Figura 6‐6 prezintă  comparativ  rezultatele  obţinute utilizând  (i)  calculul  static
echivalent,  (ii)  calculul  dinamic  liniar  cu  5%  fracțiune  din  amortizarea  critică,  (iii)  calculul
static echivalent cu   0.55 şi (iv) calculul  dinamic liniar cu 30% fracțiune din amortizarea
critică  pentru  clădirile  proiectate  să  fie  echipate  cu  amortizori. Drift‐urile  corespunzătoare
stării limită ultime au fost amplificate cu coeficientul c din Anexa E a codului de proiectare
seismică P100‐1/2006.
Etaj 3 SE cd=0.0831 Etaj 3
DL 5%
SE cd=0.0469
Etaj 2 DL 30% Etaj 2

Etaj 1 Etaj 1

Parter Parter SE cd=0.0831

DL 5%
SE cd=0.0469
Drift, % DL 30% Drift, %

0.0% 0.2% 0.4% 0.6% 0.8% 1.0% 0.0% 0.5% 1.0% 1.5% 2.0% 2.5%

Figura 6‐5: Comparaţie între drift‐urile structurii Figura 6‐6: Comparaţie între drift‐urile structurii

iniţiale (P+3) şi structura cu 30% fracţiune din iniţiale (P+3) şi structura cu 30% fracţiune din
amortizarea critică pentru SLS, drift‐uri obţinute în amortizarea critică pentru SLU, drift‐uri obţinute în
urma analizelor static echivalente (SE) şi dinamic urma analizelor static echivalente (SE) şi dinamic
liniare (DL) liniare (DL)

Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori 39
Capitolul VI

În  urma  analizării  reprezentărilor  anterioare  se  observă  încadrarea  deplasărilor  relative  de
nivel  în  limitele  de  drift  de  0.8%  pentru  starea  limită  de  serviciu  (SLS)  şi  de  2.5%  pentru
starea limită ultimă (SLU) impuse de codul de proiectare P100‐1/2006. Tabelul 6‐2 prezintă
valorile confientului de reducere a răspunsului exprimat în deplasări obţinut pe un model cu
1 GLD, cu acelaşi set de şapte accelerograme artificiale pentru perioade de vibraţie apropia‐
te de perioada fundamentală a clădirii. Se observă că pentru perioadele clădirilor analizate,
valoarea coeficientului de reducere obţinut pe sisteme cu 1 GLD este mai mică decât valoa‐
rea coeficientului .
Tabelul 6‐2: Coeficienţi de reducere ai răspunsului exprimat în deplasări

Clădire P+3 P+6 P+9

Perioada fundamentală de vibraţie 1.03 s 1.51s 1.55s
Coeficient de reducere 1 GLD (CAP. V) 0.46 0.36 0.34
Coeficient global de reducere P100‐1/2006 0.55
Pentru  modelele  clădirilor  cu  30%  fracţiune  din  amortizarea  critică  au  fost  apoi  propuşi
amortizori vâscoşi liniari, amortizori vâscoşi neliniari şi amortizori cu frecare. Amortizorii au
fost amplasaţi doar în deschiderile centrale ale cadrelor de faţadă. Figura 6‐7 şi Figura 6‐8
prezintă câte un cadru de faţadă pe care este menţionată poziţia amortizorilor pentru cele
trei clădiri analizate.

Figura 6‐7: Poziţionarea amortizorilor într‐un cadru Figura 6‐8: Poziţionarea amortizorilor într‐un cadru

de faţadă cu şase deschideri (P+3, P+6) de faţadă cu patru deschideri (P+9)

Caracteristicile  amortizorilor  vâscoşi  liniari  au  fost  stabilite  din  considerente  energetice
luând  în  calcul  doar  primul  mod  de  vibraţie  al  structurii  şi  neglijând  modurile  superioare.
Caracteristicile amortizorilor vâscoşi neliniari şi ale amortizorilor cu frecare au fost stabilite
pe baza relaţiilor date în capitolul IV.
În urma aplicării relaţiilor anterioare de calcul pentru dimensionarea amortizorilor cu fluid
vâscos şi a formulelor propuse în capitolul IV au rezultat următoare caracteristici ale amorti‐
zorilor.

40 Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
 Capitolul VI

Tabelul 6‐3: Caracteristicile amortizorilor folosiţi în analize

Tip Am. vâscoși liniari Am. vâscoşi neliniari Am. cu frecare

Caracteristică C K C K α Fy K
UM kN*s/mm kN/mm kN*(s/mm)^0.3 kN/mm ‐ kN kN/mm
P+3 14 1000 452 1000 0.3 1470 1000
P+6 25 1650 573 1650 0.3 1647 1650
P+9 21.6 1000 341 1000 0.3 1030 1000
Figura 6‐9 şi Figura 6‐10 prezintă  comparativ  rezultatele  drift‐urile  structurilor  cu  30%
fracţiune din amortizarea critică şi structurile echipate cu diferite tipuri de amortizori.
Etaj 9 Etaj 9
DL 30% DL 30%
Etaj 8 DL AVL Etaj 8 DL AVL
Etaj 7 DL AVNL Etaj 7 DL AVNL
DL AF DL AF
Etaj 6 Etaj 6
Etaj 5 Etaj 5
Etaj 4 Etaj 4
Etaj 3 Etaj 3
Etaj 2 Etaj 2
Etaj 1 Etaj 1
Parter Parter
Drift, % Drift, %

0.0% 0.2% 0.4% 0.6% 0.8% 1.0% 0.0% 0.5% 1.0% 1.5% 2.0% 2.5%

Figura 6‐9: Comparaţie între drift‐urile structurii Figura 6‐10: Comparaţie între drift‐urile structurii

P+9 cu 30% fracţiune din amortizarea critică şi
structura echipată cu amortizori dinamici vâscoşi
liniari (AVL), amortizori vâscoşi neliniari (AVNL) şi
amortizori cu frecare (AF) drift‐uri obţinute în urma
analizelor dinamice liniare (DL) pentru SLS
P+9 cu 30% fracţiune din amortizarea critică şi
structura echipată cu amortizori dinamici vâscoşi
liniari (AVL), amortizori vâscoşi neliniari (AVNL) şi
amortizori cu frecare (AF) drift‐uri obţinute în urma
analizelor dinamice liniare (DL) pentru SLU

Din diagramele anterioare se observă că analiza structurilor echipate cu amortizorii dimen‐
sionaţi din considerente energetice duce la rezultate similare cu cele ale unui calcul dinamic
liniar cu fracţiune sporită din amortizarea critică.

6.4. Analiza dinamică neliniară

Pentru  confirmarea  rezultatelor  obţinute  prin  calcul  dinamic  liniar  s‐a  trecut  la  analiza
structurilor proiectate anterior cu ajutorul calculului dinamic neliniar al structurii de beton
armat folosind programul de analiză IDARC2D. S‐au analizat la stadiul limită ultim (SLU), atât
clădirile  proiectate  în  mod  convenţional, cât  şi  clădirile  proiectate  la  o  valoare  mai  mică  a
forţei seismice şi echipate cu amortizori.

Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori 41
Capitolul VI

Tabelul 6‐4 prezintă  perioadele  de  vibraţie  corespunzătoare  modului  fundamental,  atât
pentru clădirile proiectate convențional, cât şi pentru clădirile slăbite pentru a fi echipate cu
amortizori.
Tabelul 6‐4: Perioadele de vibraţie ale clădirilor corespunzătoare modului fundamental obţinute cu programul
de analiză IDARC 2D

Clădire P+3 P+6 P+9

Perioada fundamentală de vibraţie a clădirii proiectate convenţional 0.74s 1.11s 1.24
Perioada fundamentală de vibraţie a clădirii cu amortizori 0.87s 1.30s 1.34s

6.4.1. Răspunsul în deplasări

Prin  calculul  dinamic  neliniar  s‐a  urmărit  compararea  răspunsului  exprimat  în  deplasări  şi
drift‐uri între o structură proiectată convenţional şi o structura proiectată la o valoare mai
mică a forţei seismice şi echipată cu amortizori cu fluid vâscos liniari, neliniari şi amortizori
cu frecare.

ETAJ9
ETAJ8
ETAJ7
ETAJ6
ETAJ5 DL 5%
ETAJ4 DL 5% h=0.55
ETAJ3 DL 30%
AVL
ETAJ2
AVNL
ETAJ1
AF
PARTER
Deplasare, mm

0 100 200 300 400 500

Figura 6‐11: Răspunsul exprimat în deplasări obţinut în urma calculului dinamic neliniar pentru structura P+6
proiectată convenţional (DNL 5%), proiectată la o forţă seismică redusa pentru a fi echipată cu amortizori (DNL
5% h=0,55), cu fracţiune sporită din amortizarea critică (DNL 30%)  şi pentru structura echipată cu diferite tipuri
de amortizori – amortizori vâscoşi liniari (AVL), amortizori vâscoşi neliniari (AVNL) şi amortizori cu frecare (AF).

Din figura anterioara se observă că reducerea maximă a răspunsului are loc pentru amorti‐

zorii  cu  fluid  vâscos  neliniari,  în  timp  ce  reducerea  minimă  a  răspunsului  are  loc  pentru
amortizorii cu fluid vâscos liniari. Pentru a se verifica rezultatele analizei dinamic liniare, în
figurile  următoare  sunt  comparate  drift‐urile  de  nivel  obținute  în  urma  calculului  dinamic
liniar cu  cele obținute în urma calculului dinamic neliniar.

42 Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
 Capitolul VI

Etaj 9 Etaj 9
DNL 30% DNL AVNL
Etaj 8 Etaj 8
Etaj 7 DL 30% Etaj 7 DL AVNL
Etaj 6 Etaj 6
Etaj 5 Etaj 5
Etaj 4 Etaj 4
Etaj 3 Etaj 3
Etaj 2 Etaj 2
Etaj 1 Etaj 1
Parter Parter
Drift, % Drift, %

0.0% 0.2% 0.4% 0.6% 0.8% 1.0% 0.0% 0.2% 0.4% 0.6% 0.8% 1.0%

Figura 6‐12: Comparaţie între media rezultatelor Figura 6‐13: Comparaţie între media rezultatelor

exprimate în drift‐uri de nivel utilizând analiza exprimate în drift‐uri de nivel utilizând analiza
dinamic liniară (DL) şi analiza dinamic neliniară dinamic liniară (DL) şi analiza dinamic neliniară
(DNL) pentru clădirea P+9 considerând fracţiunea (DNL) pentru clădirea P+9 echipată cu amortizori
din amortizarea critică sporită la 30%. vâscoşi neliniari (AVNL)

Se constată că pentru amortizorii cu frecare şi amortizorii cu fluid vâscos neliniari, drift‐urile
obţinute în urma analizei dinamic neliniare sunt cel mult egale cu cele obţinute prin analiza
dinamic liniară. Această corelaţie nu mai este valabilă pentru analizele cu fracţiune sporită
din amortizarea critică şi analizele structurii echipate cu amortizori cu fluid vâscos liniari.

6.4.2. Energia disipată

Pentru  a  putea  compara  efectele  fiecărui  tip  de  amortizor,  în Figura 6‐14 sunt  prezentate
curbele histeretice ale unui dispozitiv de disipare a energiei amplasat la etajul 1 al structurii
P+6 supusă la o accelerograma artificială pentru cele trei variante de amortizori. Figura 6‐14
prezintă curba histeretică pe primele patru secunde ale acţiunii seismice. Se observă stabili‐
tatea curbei generate de amortizorul cu frecare şi de amortizorul vâscos neliniar, în timp ce
pentru amortizorul cu fluid vâscos liniar forţa dezvoltată în acesta este direct proporţională
cu amplitudinea ciclului respectiv de oscilaţie a structurii. Pentru a se analiza energia disipa‐
tă  de  cele  trei  tipuri  de  amortizori,  au  fost  integrate  curbele  histeretice  pe  toată durata
acțiunii unei accelerograme artificiale. Figura 6‐15 prezintă cantitatea de energie disipată pe
parcursul  celor  20s.  Se  observă  că  amortizorul  cu  fluid  vâscos  liniar,  care  induce  cea  mai
mare forţă în structură, disipă şi cea mai puţină energie.

Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori 43
Capitolul VI

Forţa, kN
3000

2000

1000

Amplitudinea, mm
0
‐40 ‐30 ‐20 ‐10 0 10 20 30 40
‐1000

AVNL
‐2000
AVL
AF
‐3000

Figura 6‐14: Curba histeretică a pentru fiecare din cele trei tipuri de amortizori pentru un amortizor de la etajul
1 al clădirii P+6 pentru primele 4 secunde ale acţiunii seismice reprezentată printr‐o accelerogramă artificială

18000
Energie disipată, kN*mm

16000
14000
12000
10000 AVNL
8000 AVL

6000 AF

4000
2000
Timp, s
0
0 5 10 15 20

Figura 6‐15: Energiile disipate de diferite tipuri de amortizori amplasaţi la etajul 1 al clădirii P+6

6.4.3. Răspunsul în acceleraţii

În Figura 6‐16 se  prezintă  răspunsul exprimat  în  acceleraţii  de  nivel  pentru clădirea  cu
regimul de înălţime (P+9) din calculul dinamic neliniar, pentru cele trei tipuri de amortizori.
Se  observă  că  amortizorii  cu  frecare  generează  o  creştere  a  accelerațiilor  de  nivel  până  la
valori  mai  mari chiar  şi  decât  cele  înregistrate  la  o  clădire  proiectată  convenţional.  De
asemenea,  se  observă că  pentru  reducerea  acceleraţiilor  de  nivel,  cei  mai  eficienți  sunt

44 Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
 Capitolul VI

amortizorii  vâscoși  liniari  urmați  de  amortizorii  vâscoşi  neliniari. În  cazul  folosirii  acestor
tipuri  de  amortizori,  răspunsul  exprimat  în  acceleraţii  este  chiar  mai  mic  decât  răspunsul
structurii cu 30% fracțiune din amortizarea critică pentru toate cele trei structuri analizate.
Tabelul 6‐5 prezintă factorii de amplificare ai răspunsului seismic exprimat în acceleraţii de
nivel în raport cu acceleraţia de la baza clădirii pentru cele trei tipuri de amortizori şi pentru
cele trei clădiri analizate.

ETAJ9
ETAJ8 DL 5%
DL 5% h=0.55
ETAJ7
DL 30%
ETAJ6
AVL
ETAJ5 AVNL
ETAJ4 AF
ETAJ3
ETAJ2
ETAJ1
PARTER
Acceleraţie, mm/s2

0 2000 4000 6000 8000 10000

Figura 6‐16: Răspunsul mediu exprimat în acceleraţii de nivel al clădirii P+9 în urma analizelor dinamic neliniare
cu cele șapte accelerograme artificiale

Tabelul 6‐5: Amplificarea maximă a acceleraţiei de la bază la nivelul etajelor

Structura Conv. AVL AVNL AF

P+3 1.7 1.1 1.2 2.4
P+6 2.0 1.0 1.1 3.0
P+9 2.0 1.0 1.3 3.7

6.5. Modificarea curbelor histeretice ale diferitelor tipuri de
amortizori în funcţie de modificarea caracteristicilor structurii
În teză sunt analizate efectele modificării caracteristicilor dinamice ale structurii de rezisten‐
ţa  asupra  curbelor  histeretice  şi  implicit  asupra  energiei  disipate  de  diferite  tipuri  de
amortizori.

6.6. Concluzii
Capitolul  analizează  performanţele  a  trei  tipuri  de  amortizori (amortizori  vâscoşi  liniari,
amortizori vâscoşi neliniari şi amortizori cu frecare) din punct de vedere al reducerii răspun‐

Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori 45
Capitolul VI

sului structural exprimat în drift‐uri de nivel şi acceleraţii de etaj pentru structuri cu regimuri
de înălţime diferite şi cu forme în plan diferite.
În  teza  de  doctorat  sunt  prezentate  rezultatele  a  252  analize  dinamic  liniare  efectuate
pentru trei tipuri de clădiri (P+3, P+6 şi P+9) fiecare în şase variante de alcătuire structurala:
(i)  structura  proiectată  convenţional,  (ii)  structura  cu  forţă  seismică  redusă  pentru  a  fi
echipată cu amortizori şi 5% fracţiune din amortizarea critică, (iii) structura cu forţă seismică
redusă pentru a fi echipată cu amortizori şi 30% fracţiune din amortizarea critică, (iv) struc‐
tura  echipată  cu  amortizori  vâscoşi  liniari,  (v)  structura  echipată  cu  amortizori  vâscoşi
neliniari  şi  (vi)  structura  echipată  cu  amortizori  cu  frecare.  Excitaţia  a  constat  din  şapte
accelerograme artificiale compatibile cu spectrul de proiectare în vigoare pentru municipiul
Bucureşti.  Analizele  au  fost  efectuate  pentru  doua  stări  limita,  starea  limită  de  serviciu  şi
starea  limită  ultimă.  Pentru  verificarea  rezultatelor,  toate  cele  trei  tipuri  de  clădiri  în  cele
şase  variante  de  alcătuire  au  fost  analizate  dinamic  neliniar  la  starea  limită  ultimă  cu  pro‐
gramul de calcul IDARC 7.0.
Reducerea  răspunsului  structural  este  analizată  în  raport  cu  factorul  de  reducere  a  forţei
seismice din actualul cod de proiectare antiseismică din Romania. Sunt analizate comparativ
răspunsurile obţinute printr‐un calcul dinamic liniar cu răspunsurile obţinute printr‐un calcul
dinamic  neliniar,  atât  pentru  structurile  proiectate  cu  amortizori,  cât  şi  pentru  structurile
proiectate  convenţional.  Se  remarcă  o  apropiere  a  rezultatelor  exprimate  în  deplasări
relative  de  nivel  între obţinute  în  urma  analizelor  dinamice  liniare  şi  a analizelor  dinamice
neliniare.
Sunt comparate răspunsurile așteptate ale unui structuri proiectate convenţional cu răspun‐
surile  structurilor  proiectate  cu  amortizori.  Pentru  structurile  analizate,  se  remarcă  o
scădere semnificativă a răspunsului în cazul structurilor echipate cu amortizori în compara‐
ţie cu răspunsul unei structuri proiectate convenţional.
Se remarcă un control foarte bun al forțelor generate de amortizorii cu frecare dar o creşte‐
re a acceleraţiilor de nivel pentru structurile echipate cu astfel de amortizori. Amortizorii cu
fluid vâscos neliniari oferă avantajul unui control al forţelor introduse în structura de rezis‐
tenţă  cu  avantajul  dat  de  reducerea  semnificativă  a  răspunsului  structural  exprimat  în
deplasări.
Introducerea amortizorilor în structura de rezistenţă a unei clădiri face ca o mare parte din
energia indusă de cutremur în construcţie să fie disipată de aceste dispozitive şi prin urmare
să scadă semnificativ avarierea elementelor structurale.
Pe baza modificărilor curbelor histeretice a amortizorilor cu fluid vâscos liniari şi neliniari şi a
amortizorilor cu frecare, în funcţie de modificările caracteristicilor dinamice ale unei clădiri
ca  urmare  a  incursiunilor  în  domeniul  post‐elastic,  s‐a  arătat  că  nu  există  efecte  negative
asociate depăşirii acceleraţiei de proiectare a terenului în cazul amortizorilor vâscoşi nelini‐
ari şi al amortizorilor cu frecare.
46 Studiu de Soluţii privind Eficienţa Diferitelor Tipuri de Amortizori
 Capitolul VII

7. Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate

Capitolul cu acelaşi nume din teza de doctorat prezintă cinci studii de caz, proiecte pilot şi
studii de fezabilitate întocmite pentru clădirii existente şi clădiri aflate în faza de proiectare,
după cum urmează:
1. Clădirea Facultăţii de Construcţii Civile Industriale şi Agricole
2. Clădirea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului
3. Bloc de Locuinţe cu parter flexibil, şos. Mihai Bravu
4. Clădire de birouri cu regim mare de înălţime
5. Clădire de importanţă ridicată.
La  toate  cele  cinci  clădiri  autorul  tezei  a  realizat  simulările  numerice  pentru  a  investiga
oportunitatea introducerii amortizorilor cu fluid vâscos. În cele ce urmează sunt prezentate
analizele efectuate pentru un Bloc de locuinţe cu parter flexibil pentru a demonstra avanta‐
jele utilizării amortizorilor cu fluid vâscos pentru reabilitarea seismică a clădirilor.

7.1. Bloc de locuinţe
Se prezintă calculele efectuate  pentru  proiectul  pilot  realizat  de  Centrul  National  pentru
Reducerea Riscului Seismic şi de Proiect Bucureşti, proiect sprijinit de Agenţia de Cooperare
Internaţională  a  Japoniei.  Scopul  proiectului  pilot  este  de  a  implementa  soluţii  inovative
pentru consolidarea blocurilor cu parter flexibil din Bucureşti. [Seki et al, 2007]. Detalierea
soluţiei de intervenţie a fost făcută de specialiștii din Proiect Bucureşti.

7.1.1. Descrierea clădirii

Clădirea aleasă este situată în municipiul Bucureşti, pe bulevardul Mihai Bravu la nr. 90‐96,
Figura 7‐1. A fost construită în anii 60, are 11 etaje (S+P+10E). Destinaţia principală a clădirii
este cea de bloc de locuințe, cu spaţii comerciale la subsol. Parterul formează un etaj slab,
fără pereţi structurali de beton armat. Clădirea este formată din trei tronsoane (A, B şi C) din
care în cele ce urmează este analizat doar corpul A. [Chesca et al, 2007], [Văcăreanu et al,
2007].
Înălțimea de nivel a parterului este de 4.80m în timp ce înălţimea etajelor curente este de
2.73m. Secţiunea grinzilor de beton armat variază de la 15x55cm până la 37,5x60cm. Secțiu‐
nile stâlpilor de beton armat variază de la 40x55cm până la 80x50cm. În structură există doi
stâlpi alungiţi de 170x50cm în axele 9 şi 10. Betonul folosit este B250 (echivalent cu  C16/20)
şi oţelul folosit este OB37 şi TOR47.

Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate 47
Capitolul VII

Figura 7‐2: Faţada principală a
Figura 7‐1: Vedere din satelit a amplasamentului – B‐dul Mihai Bravu
corpului A a clădirii situate pe b‐dul
nr. 90‐96, Bucureşti (from www.earth.google.com)
Mihai Bravu

Figura 7‐3: Planul parterului

T1=0.68s T2=0.56s T3=0.45s

Figura 7‐4: Formele modale şi perioadele clădirii

48 Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate
 Capitolul VII

Grosimea  pereților  structurali  de  beton  armat    variază între 15  şi  20cm.  Plăcile  de  beton
armat au între 8 şi 11 cm grosime. Infrastructura este de tip cutie rigidă care reazămă pe un
sistem de fundaţii continue sub toate elementele structurale. Greutatea totală a clădirii este
de 5528tf.

7.1.2. Evaluare seismică a clădirii

Evaluarea seismică a clădirii a fost făcută în două etape. Prima etapă, evaluarea calitativă, a
scos în evidenţă punctele slabe ale sistemului structural. Tipologia clădirii este foarte vulne‐
rabilă la cutremure datorită parterului moale şi slab. Secţiunile transversale ale stâlpilor sunt
în  general  mai  mici  decât cele  din practica actuală de  proiectare  din  România  pentru  o
clădire cu 10 etaje. Procentele de armare longitudinală a stâlpilor se situează între 1,3% şi
1,5%,  mai  mari  decât  prevederile  minime  din  codurile  actuale  de  proiectare.  Cu  toate
acestea,  etrierii  nu  sunt  îndesiţi  la  capetele  stâlpilor  şi  nu  toate  barele  longitudinale  se
situează la un colţ de etrier. Grinzile prezintă un deficit evident de armatură în zona momen‐
telor  pozitive  de  pe reazeme,  în  unele  cazuri procentul  de  armare  scăzând  până  la 0.2%.
Lungimile  de  ancorare  a  barelor  sunt  mai  mici  de  40‐50d.  Armarea  la  forţă  tăietoare  a
pereţilor  structurali  de  beton  armat  nu  corespunde  normelor  de  proiectare  în  vigoare în
România.

10 130 70 280 50 280 50 180 40 250 40 180 50 280 50 290 55 275 70 290 80 365 60

S1 S2 S3 S112 S110 S4 S5 S107 S6 S16 S7

70 x 42 50 x 45 50 x 45 40 x 40 40 x 40 50 x 45 50 x 45 55 x 45 70 x 45 80 x 40 60 x 40
C30-37 x 50 C21 - 15 x 133 25
15
7

C21 - 37 x 35 C21 - 37 x 35
37

37

37

37

37

C21 - 37 x 35
30

30

40
+9.13 (+9.83)
+6.40 (+7.10)
10

10

10
5

15

15

15

15

15

15

50 10 25 10 15 15 10 10 25 25 10 30 10 45 10 65 30
421
80

S116
C31-15 x 54

C32-15 x 54

C33-15 x 54

170
C6-15 x 54
C6-15 x 54

35
C6-15 x 54

30 x 75
e
75

as

S102
ir c

30 x 75
Sta

75
cm
15 330 15 330 15 200 15 280 15 200 15 330 15 330 15 330 15 300 15 460
512
475

475

11
515

515
520

520

=
35

hp

1515
+9.48 (+10.18)
hp = 8cm

S113
+6.75 (+7.45)

S111 S109
60

30 x 135 10
25 x 65 10

S115 S118 S108 15 20

S104
60

30 x 130 115 x 30
25 x 65
C2 -
15
S117 S106 105 S101
C2 -
93

30 x 135 30 x 135 30 x 115 105 x 40 30 x 155

65
15

15
57,5

60

60

60

60

50

15 x 16 15 x 16
10 10

710
1142

20

20
15

15

1140
2cm
15

15

C24-15 x 50 S119 1 C25 - 15 x 54

hp =
57,5

50
60

60

60

70
180

180

115
S120
P1 20 21
C33-15 x 54

22.5 x 15
22.5 x 15
60

4 12
15 22,5 22,5
C3 - 15 x 16 C4 -
cm
15

15

15

15 x 54
15 9 15 145 15 200 15
11
400

=
hp
145

9
530

530

530
15

15 330 15 330 15 335 15 330 15 330 15 330 15 300 15 460 15 15

380

380

15
C32-15 x 54
C31-15 x 54

S114
C6-15 x 54
C6-15 x 54

C6-15 x 54
C8-15 x 54

15 15

30 x 75
75

30
220

8 cm
hp =
125
80

30 30 30 30
30 5
5

C22 - 40 x 35 C22 - 40 x 35 C22 - 40 x 35

40

40

40

40

40

40
37,5

1515
5

5
15

15

15

35
C23-37.5 x 50 S9 S10 S11 S12 S13 S105 S14 S100
S8 45 x 50 45 x 50 50 x 50 45 x 50 45 x 50 45 x 50 45 x 50
S15 30 x 175
60 x 55 30 x 185
10 130 60 300 45 300 45 300 50 300 45 300 45 300 45 300 45 300 30 430 30 15

0,1 1,3 32,85

Figura 7‐5: Plan etaj curent cu indicarea secţiunilor pereţilor

În etapa a doua a evaluării seismice s‐a efectuat analiza static neliniară a structurii. Pentru
evaluarea  capacitaţii  seismice a  clădirii,  au  fost  efectuate  câteva  analize  de  tip  push‐over
pentru  fiecare  direcție  principală  a  clădirii  folosind  programele  de  calcul  ETABS TM
[Computers and Structures, 2007] şi SNAP. Pentru fiecare direcţie a acţiunii seismice, au fost
analizate  doua  distribuţii  ale  forţei  seismice,  o  distribuţie  triunghiulară  şi  o  distribuţie
uniformă. Figura 7‐6 şi Figura 7‐7 prezintă rezultatele analizei de tip push‐over pe cele două
direcţii principale ale clădirii obţinute utilizând programul ETABS TM. Figura 7‐8 şi Figura 7‐9
prezintă  rezultatele  analizei  de  tip  push‐over  pe cele  două  direcţii  principale  ale  clădirii
obţinute utilizând programul de analiză SNAP.
Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate 49
Capitolul VII

FTB, tf

FTB, tf
1200 1200

900 900

600 600

300 300

Depl. vf., m Depl. vf., m
0 0
0 0.05 0.1 0.15 0 0.05 0.1 0.15

Figura 7‐6 Curba push‐over ‐ direcţie longitudina‐ Figura 7‐7: Curba push‐over ‐ direcţie transversală,

lă, distribuţie triunghiulară  a forţei (roşu) şi distribuţie triunghiulară  a forţei (roşu) şi distribu‐
distribuţie uniformă a forței seismice (albastru)‐ ţie uniformă a forței seismice (albastru)‐ rezultate
TM TM
rezultate ETABS ETABS

1500 1500
FTB, tf

FTB, tf

1200 1200

900 900

600 600

300 300
Depl.,  cm Depl.,  cm
0 0
0 3 6 9 12 15 0 3 6 9 12 15

Figura 7‐8: Curba push‐over ‐ direcţie longitudina‐ Figura 7‐9: Curba push‐over ‐ direcţie transversală;

lă; rezultate SNAP rezultate SNAP

7.1.3. Obiectivele soluţiei de consolidare şi strategii de intervenţie

Obiectivul  principal  al  soluţiei  de  consolidare  este  îmbunătăţirea  performanţei  seismice a
clădirii cu o afectare cât mai mică a funcţiunii rezidenţiale. Din acest motiv s‐a considerat că
orice intervenţie structurală ar trebui concentrată la nivelul parterului şi subsolului limitând
astfel  intervenţiile  în  apartamentele locatarilor.  Pereţii  structurali  din  etajele  superioare

50 Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate
 Capitolul VII

prezintă un deficit de preluare a forţei tăietoare, în timp ce stâlpii din parter nu au ductilita‐

te.
Au fost luate în calcul mai multe strategii de reabilitare seismică:
 Creşterea capacităţii de preluare a forțelor seismice prin extinderea pereţilor struc‐
turali  din  etajele  superioare  la  nivelul  parterului  eliminând  astfel diferenţele  de
rigiditate de pe înălţimea clădirii.
 Reducerea  cerinţei  seismice pentru suprastructură  prin  izolarea  seismică  la  nivelul
superior al stâlpilor din parter.
 Creşterea capacităţii de preluare a forţelor seismice prin cămăşuirea metalică a stâl‐
pilor  de  la  parter  şi  a  pereţilor  structurali  din  suprastructură  şi  reducerea  cerinţei
seismice prin folosirea disipatorilor de energie (amortizori cu fluid vâscos).
Pentru  evaluarea  din  punct  de  vedere  seismic  a  soluţiilor  de  reabilitare  au  fost  folosite
analize dinamice liniare utilizând programul de calcul structural ETABS TM. Mişcarea seismică
a  fost  reprezentată  prin  accelerograma  înregistrată  în  Bucureşti  la  sediul  INCERC,  compo‐
nenta N‐S pe data de 4 Martie 1977.
Creşterea perioadei fundamentale a clădirii prin izolarea bazei conduce la cea mai drastică
diminuare  a  forţei  tăietoare în  pereţii  structurali  din  suprastructură  dar  şi  la  o  creştere  a
deplasării la vârf a clădirii. Extinderea pereţilor de beton armat la nivelul parterului duce la o
creştere a forțelor tăietoare în pereţii structurali din suprastructură. Introducerea amortizo‐
rilor cu fluid vâscos la nivelul parterului duce atât la o diminuare a forţei tăietoare în pereţii
din suprastructură cât şi la o diminuare a cerinţelor de ductilitate pentru stâlpii de la parter.
Figura 7‐10 prezintă efectele celor trei soluţii de consolidare analizate din punct de vedere al
forţei tăietoare în pereţii structurali de peste nivelului etajului 1. Soluţia clasică, continuarea
pereţilor  structurali  la  nivelul  parterului  a  fost  evitată, deoarece  determină o  creştere  a
forţei  tăietoare  în  pereţii  din  suprastructură.  Această  creştere  a  forţei  tăietoare  necesită
consolidarea pereţilor, fapt care nu este în concordanţă cu unul dintre obiectivele consolidă‐
rii şi anume cu un deranj cât mai mic pentru ocupanţii clădirii. Soluţia de izolare a bazei, cu
toate că este cea mai spectaculoasă şi eficientă din punct de vedere al reducerii eforturilor şi
deformaţiilor, a fost eliminată datorită rostului seismic foarte mic între corpul A şi B cât şi
datorită faptului că este cea mai scumpă. Soluţia de reabilitare care îndeplineşte obiectivele
propuse  este  cea  care  presupune  cămăşuirea  metalică  a  stâlpilor  de  la  parter,  cămăşuirea
metalică a pereţilor de beton armat din etajele superioare şi folosirea amortizorilor cu fluid
vâscos ca disipatori de energie la nivelul parterului.

7.1.4. Proiectarea soluției de reabilitare seismică

Soluţia de reabilitare seismică adoptată pentru corpul A al clădirii situate pe Mihai Bravu la
nr. 90‐96 constă în introducerea amortizorilor cu fluid vâscos în parter, cămășuirea metalică
a  stâlpilor  din  parter  şi  cămăşuirea  pereţilor  structurali  din  suprastructură.  Odată  stabilită

Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate 51
Capitolul VII

soluţia de consolidare, au fost efectuate analize dinamice liniare detaliate ale clădirii echipa‐
te  cu  amortizori  cu  fluid  vâscos  cu  comportare  liniară  şi  neliniară  utilizând  programul  de
analiză  structural  ETABSTM. În acelaşi  timp,  au  fost  efectuate  analize  dinamice  neliniare
folosind programul de calcul SNAP.
Atât pentru analizele liniare cât şi pentru analizele neliniare ale clădirii consolidate, mişcarea
seismică a fost reprezentată printr‐un set de cinci accelerograme artificiale compatibile cu
spectrul elastic de proiectare în vigoare prevăzut în codul de proiectare antiseismică P100‐
1/2006.
Forţa  tăiet., tf

1200 0.03

deplasare, m
Iniţial
Pereţi
1000 0.02
Amortizori
Izolarea Bazei
800 0.01

600 0 timp, s
0 5 10 15 20
400 ‐0.01

200
‐0.02
C=20kN*mm/s
0 Iniţial
Perete ‐0.03
20 21 P1

Figura 7‐10: Variaţia forţei tăietoare în pereții Figura 7‐11: Variaţia în timp a deplasării laterale

structurali de la etajul 1 pentru diferite soluţii de pe direcţie transversală a structurii iniţiale la
consolidare pe direcţia principală a pereţilor nivelul planşeului peste parter şi a structurii
structurali echipate cu amortizori vâscoşi.

Amplasarea în plan a amortizorilor cu fluid vâscos a fost stabilită luând în considerare poziția
pereţilor  structurali la etajele  superioare.  Unul  sau  cel  mult  doi  amortizori  sunt  amplasaţi
sub fiecare perete structural. Motivul acestei amplasări este un bun transfer al forţei tăie‐
toare între  amortizori şi sistemul  structural  existent  în  suprastructură.  Amortizorii  sunt
amplasaţi în cadrele de sub pereţii structurali. Pentru a se evita orice alt efort suplimentar în
stâlpii de la parter, amortizorii au fost amplasaţi în contravântuiri de tip „chevron”, orizon‐
tal,  la  partea  superioară  a  parterului.  Odată  stabilită  poziţia  amortizorilor,  următoarele
probleme ce necesită rezolvare se referă la caracteristicile amortizorilor şi la celelalte măsuri
de consolidare ce trebuie luate pentru reabilitarea seismică a clădirii.
Prima  etapă  a  calibrării  caracteristicilor  amortizorilor  este  o  analiză  dinamică  liniară  a
structurii echipate cu amortizori. Constanta de amortizare a fost variată între 5kN*s/mm şi
25 kN*s/mm.
În urma analizelor dinamice liniare şi a verificării rezultatelor, constanta de amortizare a fost

52 Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate
 Capitolul VII

aleasă la valoarea C=20 kN*s/mm. Figura 7‐11 prezintă variaţia în raport cu timpul a depla‐

sării la nivelul planşeului peste parter pentru clădirea echipată cu amortizori cu fluid vâscos
şi  pentru  clădirea existentă.  Se  poate  observa  o  reducere de  aproximativ  50%  a  deplasării
maxime cât şi o reducere a ciclurilor cu amplitudini semnificative .
În  etapa  următoare  a  fost  analizată  posibilitatea folosirii  amortizorilor  neliniari  cu  fluid
vâscos. Caracteristicile amortizorilor neliniari s‐au stabilit pe principiul egalităţii între energia
disipată  de  un  amortizor  liniar  şi  energia  disipată  de  un  amortizor  neliniar  la  un  ciclu  cu
amplitudinea corespunzătoare cutremurului de proiectare.
Caracteristicile  amortizorilor  neliniar  pot  fi  exprimate  prin  constanta  de  amortizare (C) şi
exponentul  vitezei () sau  forţa  de  curgere (Fy) şi  viteza  asociată  forţei  de  curgere (vy).
Parametrii amortizorilor  exprimați  în  funcţie  de  constanta  de  amortizare  şi  exponentul
vitezei  sunt: C=  250  kN*(s/mm)^0.3; =0.3 în  timp  ce  aceeași  parametri  exprimaţi în ter‐
meni de forţă de curgere şi viteză asociată forţei de curgere sunt Fy=110 tone; vy=14 cm/s.
Caracteristicile amortizorilor neliniari au fost relaxate datorită faptului că la deplasări mici,
amortizarea echivalentă a unei structuri echipată cu amortizori neliniari este mare.
Pentru confirmarea caracteristicilor amortizorilor au fost efectuate calcule dinamice nelinia‐
re  de  domnul  inginer  Okada1 folosind  programul  de  calcul SNAP  şi  o  accelerogramă
artificială. Analizele au fost efectuate atât pentru structura existentă cât şi pentru structura
reabilitată  cu  amortizori  liniari  şi  neliniari. Figura 7‐14 şi Figura 7‐15 prezintă  relația  între
forţa tăietoare de bază şi deplasare relativă a parterului pe direcţie longitudinală şi transver‐
sală pentru clădirea existentă.
Forţa, tf

Forţa, tf

150 150

100 100

50 50
Depl.,  cm Depl.,  cm
0 0
‐2 ‐1 0 1 2 ‐2 ‐1 0 1 2
‐50 ‐50

‐100 ‐100

‐150 ‐150

Figura 7‐12: Curba histeretică a unui amortizor Figura 7‐13: Curba histeretică a unui amortizor

liniar neliniar

1
Tateyoshi OKADA, Affect Engineering Japan
Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate 53
Capitolul VII

FTB, tf
1500

FTB, tf
1500
1200 1200
900 900
600 600
300 300
Depl.,  cm Depl.,  cm
0 0
‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8 ‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8
‐600 ‐600
‐900 ‐900
‐1200 ‐1200
‐1500 ‐1500

Figura 7‐14: Relaţia forţă tăietoare de bază – Figura 7‐15: Relaţia forţă tăietoare de bază –

deplasare relativă a parterului pe direcţia longitu‐ deplasare relativă a parterului pe direcţia transver‐
dinală a clădirii existente sală a clădirii existente

Figura 7‐16 şi Figura 7‐17 prezintă relaţia între forţa tăietoare de bază şi deplasare relativă a

parterului pe direcţie longitudinală şi transversală pentru clădirea echipată cu amortizori cu
fluid vâscos liniari.
FTB, tf

FTB, tf

1500 1500
1200 1200
900 900
600 600
300 300
Depl.,  cm Depl.,  cm
0 0
‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8 ‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8
‐600 ‐600
‐900 ‐900
‐1200 ‐1200
‐1500 ‐1500

Figura 7‐16: Relaţia forţă tăietoare de bază – Figura 7‐17: Relaţia forţă tăietoare de bază –

deplasare relativă a parterului pe direcţia longitu‐ deplasare relativă a parterului pe direcţia transver‐
dinală a clădirii  echipată cu amortizori liniari sală a clădirii  echipată cu amortizori liniari
(C=20kN*s/mm) (C=20kN*s/mm)

Notă: pentru uşurinţa comparaţiei, figurile folosesc aceeași scara ca Figura 7‐14 şi Figura 7‐15.

54 Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate
 Capitolul VII

Figura 7‐18 şi Figura 7‐19 prezintă relaţia între forţa tăietoare de bază şi deplasarea relativă

a parterului pe direcţie longitudinală şi transversală pentru clădirea echipată cu amortizori
cu fluid vâscos neliniari.

FTB, tf
FTB, tf
1500 1500
1200 1200
900 900
600 600
300 300
Depl.,  cm Depl.,  cm
0 0
‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8 ‐8 ‐6 ‐4 ‐2 0
‐300 2 4 6 8
‐600 ‐600
‐900 ‐900
‐1200 ‐1200
‐1500 ‐1500

Figura 7‐18: Relaţia forţă tăietoare de bază – Figura 7‐19: Relaţia forţă tăietoare de bază –

deplasare relativă a parterului pe direcţia longitu‐ deplasare relativă a parterului pe direcţia transver‐
dinală a clădirii echipată cu amortizori neliniari sală a clădirii echipată cu amortizori neliniari

Notă: pentru uşurinţa comparaţiei, figurile folosesc aceeași scara ca Figura 7‐14 şi Figura 7‐15.

Figura 7‐20 prezintă detaliile  de  introducere  a  amortizorilor  sub  un  perete  structural  de
beton armat. Au fost analizate mai multe posibilităţi de amplasare a amortizorilor pe direc‐
ţie orizontală. Soluţia aleasă a fost să se conecteze amortizorii de stâlpul central de beton
armat pentru a se evita solicitarea defavorabilă a stâlpilor marginali. Aceştia au o capacitate
slăbită de preluare a forțelor tăietoare datorită eforturilor de întindere provenite din forţele
orizontale.

Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate 55
Capitolul VII

Figura 7‐20: Detaliu de introducere a amortizorilor

7.2. Concluzii
Capitolul  prezintă câteva clădiri  analizate  de  autor  în contextul studiului problematicii
clădirilor  echipate  cu  dispozitive  suplimentare  de  disipare  a  energiei.  Analizele  sunt  de
regulă analize dinamice liniare care au scopul de a dimensiona caracteristicile amortizorilor
şi  analize  dinamice  neliniare  care  au urmărit verificarea comportării clădirilor echipate  cu
amortizori. Soluţiile de intervenţie folosind amortizori aplicate pe clădiri reale demonstrează
eficienţa introducerii amortizorilor în structurilor de rezistenţă.

56 Proiecte Pilot şi Studii de Fezabilitate
 Capitolul VIII

8. Concluzii şi Contribuţii Personale
Capitolul  evidenţiază  concluziile  lucrării  şi  contribuţiile  autorului  aduse  la  dezvoltarea
domeniului  de  cunoaştere  al  comportării  şi  calculului  structurilor  echipate  cu  dispozitive
suplimentare de disipare a energiei.

8.1. Concluzii generale rezultate în urma studiului literaturii de
specialitate
 La  ora  actuală,  pe  plan  mondial,  se  manifestă  o  preocupare  sporită  pentru
îmbunătăţirea performanţelor seismice ale clădirilor prin  reducerea răspun‐
sului  structural  folosind  dispozitive  suplimentare  de  disipare  a  energiei.
Folosirea acestor dispozitive a permis creşterea regimului de înălţime al clădi‐
rilor  şi  realizarea  unor  construcţii  cu    degradare  seismică  controlată  prin
proiectarea sistemelor de disipare a energiei astfel încât să se minimizeze in‐
cursiunile în domeniul plastic ale structurii de rezistenţă.
 Amortizorii sunt folosiţi în general la construcţii de importanţă deosebită cum
sunt spitalele şi clădirile cu regim mare de înălţime.
 Amortizorii integraţi intr‐o structură de rezistenţă, indiferent de tipul lor, pot
fi înlocuiţi fără afectarea sistemului de preluare a încărcărilor gravitaţionale.
Acest lucru nu este posibil pentru elementele de disipare a energiei precum
elementele link din structurile metalice.
 Amplasarea amortizorilor în structurile de rezistenţă se face astfel încât să se
maximizeze amplitudinea mişcării relative a capetelor amortizorului pentru a
disipa o cantitate cât mai mare de energie.
 Metodele uzual folosite la analiza clădirilor echipate cu dispozitive suplimen‐
tare de disipare a energiei au la bază un calcul dinamic de tip time‐history cu
modelarea amortizorilor ca elemente neliniare şi a structurii de rezistenţă în
domeniul elastic liniar.
 Pentru reducerea volumului  de  calcul structural se practică simplificarea
modelelor de calcul şi reducerea acestora la elementele esențiale pentru pre‐
luarea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale, sau chiar reducerea modelelor
de calcul la elementele pentru preluarea încărcărilor orizontale.
 Amortizorii histeretici şi cei cu frecare se folosesc doar pentru reducerea răs‐
punsului structurilor la acţiuni seismice în timp ce amortizorii cu fluid vâscos
liniari şi neliniari se pot folosi atât pentru reducerea răspunsului seismic cât şi
pentru reducerea răspunsului generat de acţiunea vântului.

Concluzii şi Contribuţii Personale 57
Capitolul VIII

 Caracteristicile amortizorilor de diferite tipuri se pot determina pe cale anali‐
tică  utilizând  formule  simplificate  de  predimensionare  în  funcţie  de
fracţiunea de amortizare critică necesară pentru controlul răspunsului struc‐
tural. Relația de determinare a fracţiunii necesare din amortizarea critică este
exprimată ca raport între energia disipată prin amortizare şi energia elastică
de  deformaţie  a  sistemului  structural.  Această relaţie  este  particularizată
pentru  toate cele trei tipuri de amortizori analizați în prezenta teză, amorti‐
zori  vâscoşi  liniari,  amortizori  vâscoşi  neliniari  şi  amortizori  cu  frecare  astfel
încât  pentru  fiecare  din cele  trei  tipuri  de  amortizori  există  un  procedeu  de
calibrare  a  caracteristicilor  acestora  în  funcţie  de  fracţiunea  necesară  de
amortizare critică.

8.2. Concluzii rezultate în urma studiilor efectuate în teză
Principalele rezultate ale studiilor efectuate pot fi sintetizate astfel:
a. Sistemul cu  1 GLD:
 Din analizele efectuate asupra răspunsului sistemelor cu comportare liniară şi
neliniară  la  accelerograme  artificiale  compatibile  cu  spectrele  de  proiectare
din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara a rezultat că factorii de reducere pentru siste‐
mele cu comportare liniară şi pentru sistemele cu comportare neliniară sunt
similari indiferent de amplasamentul studiat. Aceşti factori variază în funcţie
de perioada de vibraţie şi de caracteristicile neliniare ale sistemului. Pentru o
valoare  exactă  a  factorului  de  reducere se  propune  utilizarea  bazei  de  date
prezentată  în  capitolul  V  al  lucrării  din  care  se  poate  extrage  în  funcţie  de
amplasament, de perioada fundamentală de vibraţie a clădirii şi de coeficien‐
tul forţei seismice, valoarea factorului de reducere a răspunsului seismic.
 Creşterea  amortizării  atrage  reducerea  energiei  histeretice  disipate  în  siste‐
mele  cu  răspuns  elasto‐plastic.  Acest  efect  demonstrat  pentru  sistemul  cu
1GLD poate fi generalizat şi la construcţiile reale.
 Creşterea amortizării reduce substanţial deplasarea pentru sistemele cu T>TC
ca urmare a reducerii amplificării dinamice în acest domeniu de perioade.
 Reducerea  răspunsului  seismic  exprimat  în  deplasări  este  mai  mare  pentru
sistemele  liniare  decât  pentru  sistemele  neliniare.  Prin  urmare, reabilitarea
prin introducerea amortizorilor a structurilor la care se aşteaptă un răspuns
neliniar trebuie făcută cu prudenţă şi trebuie bazată pe un calcul time‐history
pe  un  model  care  să  ia  în  considerare  proprietăţile  de  deformaţie  plastică
atât ale structurii cât şi ale amortizorilor. Se observă o reducere cu 10‐15 pro‐
cente  a  factorului  de  reducere pentru  sistemele  cu  comportare  inelastică  în
comparaţie cu factorul de reducere pentru sistemele cu comportare elastică.

58 Concluzii şi Contribuţii Personale
 Capitolul VIII

 Valorile acceleraţiilor  spectrale pentru sistemele cu  comportare  neliniară

cresc pe măsura creşterii fracţiunii din amortizarea critică.  Aceasta face prac‐
tic imposibilă folosirea amortizorilor la structurile cu comportare neliniară la
care se  doreşte  reducerea  nivelului  acceleraţiilor. La  structurile noi,  reduce‐
rea  acceleraţiilor  se  datorează  scăderii  valorilor  coeficientului  c y. Pentru
sistemele  cu  comportare  liniară,  reducerea valorilor acceleraţiilor spectrale
este semnificativă.
b. Răspunsul în deplasări:
Reducerea maximă a răspunsului se obţine cu amortizorii cu frecare. Reduce‐
rea minimă a răspunsului se obţine cu amortizorii vâscoşi liniari. Amortizorii
vâscoşi neliniari reduc răspunsul aproape ca amortizorii cu frecare.
c. Răspunsul în acceleraţii:
Reducerea  maximă  a  răspunsului  se  obţine  cu  amortizorii  cu  vâscoşi  liniari.
Amortizorii  vâscoşi  neliniari  reduc  răspunsul  aproape  ca  amortizorii  vâscoşi
liniari. Amortizorii cu frecare cresc acceleraţiile orizontale.
d. Amortizare efectivă:
Amortizarea efectivă a amortizorilor cu fluid vâscos liniari este constantă indi‐
ferent de amplitudinea răspunsului maxim al structurii. Amortizarea efectivă
a amortizorilor cu fluid vâscos neliniari şi a amortizorilor cu frecare este mare
la amplitudini mai mici decât amplitudinea asociată cutremurului de proiecta‐
re şi scade pe măsura creşterii amplitudinii vibraţiilor construcţiei.
e. Forţe în amortizori:
Se remarcă un control foarte bun al forțelor generate în amortizorii cu freca‐
re.  Amortizorii  cu  fluid  vâscos  neliniari  oferă  un  control  bun  al  forţelor
introduse în structura de rezistenţă. Amortizorii cu fluid vâscos liniari duc la o
creştere a forţelor dezvoltate odată cu creşterea amplitudinilor oscilaţiilor.
f. Concluzii generale:
 Pentru  structurile  analizate  în  capitolul  VI  al  lucrării,  deplasările  relative  de
nivel obţinute prin analize dinamice liniare şi analize dinamice neliniare sunt
relativ apropiate.
 Introducerea  amortizorilor  în  structura  de  rezistenţă  a unei  clădiri face ca  o
mare parte din energia indusă de cutremur în aceasta să fie disipată de aces‐
te  dispozitive  şi  prin  urmare  să  scadă  semnificativ  avarierea  elementelor
structurale.

Concluzii şi Contribuţii Personale 59
Capitolul VIII

 Depăşirea  accelerației  maxime  a  terenului  pentru  proiectare  nu  are  efecte

negative asupra mecanismului structural de disipare a energiei pentru un sis‐
tem  echipat cu amortizori vâscoşi neliniari sau cu amortizori cu frecare.
 Proiectele  de  intervenţie  prezentate  au  demonstrat  eficienţa  introducerii
amortizorilor la reabilitarea seismică a structurilor existente cât şi la realiza‐
rea unor structuri noi la care se urmăreşte un control sigur pentru limitarea
deplasărilor relative de nivel sau a acceleraţiilor de nivel în cazul acţiunii vân‐
tului şi/sau a acţiunii cutremurului.

8.3. Contribuţii proprii
Principalele contribuţii personale ale autorului, prezentate în teza de doctorat, pot fi sinteti‐
zate după cum urmează:
 Prezentarea  modelelor  teoretice  care  stau  la  baza  programelor  de  calcul
pentru determinarea caracteristicilor amortizorilor cu fluid vâscos. Modelele
teoretice sunt analizate comparativ din punct de vedere al rigidității ansam‐
blului  şi  a  defazajului  dintre  forța  dezvoltată  în  amortizor  şi  deplasarea
relativă a capetelor acestuia, folosind atât considerente teoretice cât şi simu‐
lări numerice;
 Studiul influenței creşterii fracţiunii din amortizarea critică asupra răspunsu‐
lui  sistemelor  liniare  şi  neliniare  cu  un  grad  de  libertate  dinamică  utilizând
analiza spectrală cu accelerograme compatibile cu spectrele elastice de pro‐
iectare din trei amplasamente situate pe teritoriul României, București, Iaşi
şi  Timişoara.  Rezultatele  studiului  constituie  o  bază  de  date  folositoare  în
etapele de proiectare preliminară a clădirilor echipate cu amortizori;
 Îmbunătăţirea  procedeelor  de  determinare  a  caracteristicilor  amortizorilor
prin stabilirea unor procedee simple pentru calculul caracteristicilor amorti‐
zorilor  vâscoşi  neliniari  şi  amortizorilor  cu  frecare  în  funcţie  de
caracteristicile  amortizorilor  vâscoşi  liniari. Algoritmul  simplificat  facilitează
determinarea  caracteristicilor  amortizorilor  vâscoşi  neliniari  şi  amortizorilor
cu frecare pe baza caracteristicilor  amortizorilor vâscoşi liniari determinate
anterior;
 Efectuarea a 252 de analize dinamice liniare şi a 126 de analize dinamice ne‐
liniare  ale  unor  modele  teoretice  de  clădiri  cu  diverse  regimuri  de  înălţime
pentru condiţiile seismice ale municipiul Bucureşti; Analizele au demonstrat
eficienţa  introducerii  amortizorilor  în  structurile  de  rezistenţă  pentru  redu‐
cerea  răspunsului  în  deplasări;  de  asemenea,  a  fost  analizată  influenţa
amortizorilor asupra răspunsului exprimat în acceleraţii orizontale de nivel;

60 Concluzii şi Contribuţii Personale
 Capitolul VIII

 Analizând modificările curbelor histeretice a amortizorilor cu fluid vâscos li‐
niari  şi  neliniari  şi  a  amortizorilor  cu  frecare  în  funcţie  de  modificările
caracteristicilor dinamice ale unei clădiri produse de comportamentul nelini‐
ar  al acesteia  s‐a  arătat  că  nu  există  efecte  negative  asociate  depăşirii
acceleraţiei de proiectare a terenului în cazul amortizorilor vâscoşi neliniari şi
al amortizorilor cu frecare; Cu alte cuvinte, amortizorii dimensionaţi pentru
cutremurul  de  proiectare  sunt eficienţi  şi  la  atacul  unor  cutremure  mai pu‐
ternice, considerate pentru starea limită supravieţuire;
 Eficienţa  introducerii  amortizorilor  în  structuri  a  fost  demonstrată  în  cinci
proiecte  pilot  şi  studii  de  fezabilitate  pentru  clădiri  existente  sau  propuse
spre execuție, clădiri ce urmează a fi echipate cu amortizori.

8.4. Direcţii de continuare a cercetărilor
 Realizarea unor analize dinamice incrementale pentru a se studia pe modele
teoretice de calcul cu mai multe grade de libertate dinamică variația neliniară
a fracţiunii de amortizare critică echivalentă în raport cu acceleraţia maximă a
terenului pentru diferite tipuri de amortizori;
 Studiul  influentei  constantei  de  amortizare  şi  a  exponentului  vitezei  asupra
reducerii accelerațiilor orizontale de nivel;
 Realizarea, în Romania, a unor încercări pe structuri simple echipate cu amor‐
tizori;
 Realizarea  unor  analize  cost‐beneficiu  cu  considerarea  costului,  timpului  de
execuţie  şi  a  performanţei  structurale  pentru  reabilitarea  clădirilor  cu  ele‐
mente de disipare a energiei.

Concluzii şi Contribuţii Personale 61
 Capitolul IX

9. Bibliografie

Aiken,  I.D.,  Kimura,  I.,  2001, The  Use  of  Buckling‐Restrained  Braces  in  the  United
States,  Proceedings,  Japan  Passive  Control  Symposium,  Tokyo  Institute  of
Technology, Yokohama, Japan
Caldone,  D.,  Dolce,  M.,  Rivelli,  M.,  2009, Evaluation  of  reduction  factors  for  high‐
damping  design  response spectra, Bulletin of Earthquake Engineering, vol 7,
pages 273–291
Celebi, M.,  April  1997, Response  of  Olive  View  Hospital  to  Northridge  and  Whittier
Earthquakes, Journal of Structural Engineering, Vol. 123, No. 4, pp. 389‐396
Chopra, A. K., 2001, Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake
Engineering, Prentice Hall, Inc
Chesca, A.B., M. Seki, R. Vacareanu, T. Okada, B. Georgescu, T. Kaminosono, H. Kato,
2007, Seismic  Rehabilitation  of  an  Existing  Soft  and  Weak  Groundfloor  Buil‐
ding.    Case  Study, Proceedings  of  the  International  Symposium  on  Seismic
Risk Reduction, ISSRR2007, Bucharest,
Chesca, A. B., Vacareanu, R., Ghica, R., Martie 2006a, Seismic Retrofitting of Buildings
using  Fluid  Viscous  Dampers.  Case  Study,  Scientific  Bulletin  of  the  Technical
University of Civil Engineering Bucharest. Series ‐ Mathematical Modeling in
Civil Engineering, 1/2006, p. 12‐20,
Chesca,  A.  B.,  Vacareanu,  R.,  Ghica,  R.,  Septembrie  2006b, Strategy  for  Seismic
Rehabilitation  of  Buildings  Using  Fluid  Viscous  Dampers.  Case  Study,
Proceedings  of  First  European  Conference  on  Earthquake  Engineering  and
Seismology, paper no. 406, Geneva, Switzerland,
Computers and Structures, 2007, ETABS 2007, v9.2.0
FIP INDUSTRIALE, 2010, http://www.fip‐group.it, vizualizat in 2010‐10‐04
FEMA 273, 1997, NEHRP Guidelines for the Seismic Rehabilitation of Buildings, Fede‐
ral Emergency Management Agency
FEMA  368,  2000, NEHRP  Recommended Provisions  for  Seismic  Regulations  for  New
Buildings and Other Structures, Federal Emergency Management Agency
FEMA  450, 2003, NEHRP  Recommended  Provisions  for  New  Buildings  and  Other
Structures, Federal Emergency Management Agency
Hachem, M.M., 2009, BISPEC 2.01, http://eqsols.com/Bispec.aspx
Hussein  S.,  Benschoten  P.V.  Satari  M.A.,  Lin  S., 2008, Buckling  Restrained  Braced
Frame  (BRBF)  Structures:  Analysis,  Design  and  Approvals  Issues

Bibliografie 63
Capitolul IX

[http://www.coffman.com/documents/news/industry_articles/brbfpaperfina
l.pdf] consultat la 15.09.2008
Hwang, J.S., 2002, Seismic Design of Structures with Viscous Dampers, Lecture Notes
‐ Internaţional  Training  Programs  for  Seismic  Design  of  Building  Structures,
Taipei, Taiwan
Kelly, T.E., 2001, In‐Structure Damping and Energy Dissipation, Holmes Design Group,
www.holmesgroup.com
Ko, E., Mole, A., Aiken,I., Tajiran, F., Rubel,Z., Kimura, I., Iulie 2002, Application of The
Unbonded  Brace  in  Medical  Facilities, Proceedings  7th  U.S.  National
Conference on Earthquake Engineering, Boston, Massachusetts
Malhotra  A.,Carson  D.,Gopal  P.,  Braimah  A.,  Di  Giovanni  G.,  Pall  R., 2004, Friction
Dampers  For  Seismic  Upgrade  of  St.  Vincent  Hospital,  Ottawa,  13th  World
Conference on Earthquake Engineering, Vancouver, B.C., Canada
Mualla I.H. , Belev B., 2002, Performance of steel frames with a new friction damper
device under earthquake excitation, Engineering Structures 24, 365‐371
P100‐1,  2006, Cod  de  proiectare  seismică.  Partea  I:  Prevederi  de  proiectare  pentru
clădiri, Univeristatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, MTCT, Romania
Pall Dynamics, 2010, www.palldyanamics.com
Park, Y.J, Ang, A. H.S., 1985, Mechanistic seismic damage model for reinforced con‐
crete, Journal of Structural Engineering, ASCE vol. 111 (4): 722‐739
Postelnicu,  T., Chesca,  A.B.,  Vacareanu,  R.,  Popa,  V.,  Lozinca,  E.,  Cotofană,  D.,
Stefanescu,  B.,  2004, Study  on  Seismic  Design  Characteristics  of  Existing
Buildings in Bucharest, Romania, Report prepared by NCSRR for International
Institute  for  Seismology  and  Earthquake  Engineering,  Tsukuba,  Japan,
iisee.kenken.go.jp/net/saito/web.../romania1.pdf
Rahimian,  A.A.,  Romero,  E.M.,  Aprilie  2003, Standing  Tall,  Modern  Steel
Construction,
http://www.modernsteel.com/Uploads/Issues/April_2003/2003_04_torre.pd
f
Ramirez  O.M.,  Constantinou  M.C., Kircher  C.A., Whittaker A.S.,  Johnson  M.W.,
Gomez  J.D., 2000, Development  and  Evaluation  of  Simplified  Procedures  for
Analysis  and  Design  of  Buildings  with  Passive  Energy  Dissipation  System,
Technical Report MCEER‐00‐0010
Roussis, P.C.  and  Constantinou, 20  Septembrie 2004, M.C., Earthquake  simulator
testing  of  five‐story  structure  with viscous  damping  system,  Department  of

64 Bibliografie
 Capitolul IX

Civil,  Structural  and  Environmental  Engineering,  University  at  Buffalo,  State

University of New York, Buffalo, NY 14260,
Seki M., Vacareanu, R., Chesca, A.B., Pavel, M., Lozincă E., Cotofana D., Georgescu B.,
Kaminosono, T., 2007, Overview on Seismic Evaluation and Retrofitting within
JICA Technical Cooperation Project on Reduction  of Seismic Risk in Romania,
Proceedings  of  the  International  Symposium  on  Seismic  Risk  Reduction,
ISSRR2007, Bucharest, Romania
Seki, M., Văcăreanu R.,  Saito, T.,  Cotofana, D.,  Lozinca, E.,  Popa, V., Chesca,  A.  B.,
2008, Cyclic Shear Tests on Plain and FRP Retrofitted Masonry Walls, The 14th
World  Conference  on  Earthquake  Engineering,  in  14th  WCEE  Conference
Proceedings, Paper no. 12‐01‐0068, Beijing, China
Stevenson & Associates, ThGen, www.stevenson.ro
Taylor,  D.P., 2010a, Buildings:  Design  for  Damping,  Taylor  Devices ,
http://www.taylordevices.com/literature.html vizualizat in 2010‐10‐04
Taylor,  D.P., 2010b, Mega Brace Seismic Dampers  for  Torre  Mayor Skyscraper,
http://www.taylordevices.eu/pdfs/Mega%20Brace%20Seismic%20Dampers‐
Taylor.pdf, vizualizat in 2010‐10‐04
TaylorDevices, 2010, www.taylordevices.com
Uang  C.M.,  Nakashima  M.,  Tsai  K.C., 2004, Research  and  Application  of  Buckling‐
Restrained Braced Frames, Steel Structures 4
Valles R. E., Reinhorn A. M., Kunnath S. K., Li C., Madan A., 1996, IDARC2D Version
4.0:  A Computer  Program  for  the  Inelastic  Damage  Analysis  of  Buildings,
Technical  Report  NCEER‐96‐0010,  NCEER,  State  University  of  New  York  at
Buffalo,
Vacareanu, R., Chesca,  A.  B.,  Georgescu, B.,  Seki  M.,  2007, Case  study  on  the
expected  seismic  losses of  soft  and  weak  groundfloor  buildings, Proceedings
of  the  International  Symposium  on  Strong  Vrancea  Earthquakes  and  Risk
Mitigation, p. 388‐401, Bucharest, Romania,
Văcăreanu,  R.,  Seki,  M.,  Lungu, D., Cheşcă,  A.B.,  Aldea,  A.,  Arion,  C.,  2009, Seismic
Protection  of  Buildings  by  Response  Control.  Case  Studies, JSSI  15th
Aniversary  Seismic  Response  Controlled  Buildings  for  Sustainable  Society,  in
JSSI  15th  Aniversary  Seismic  Response  Controlled  Buildings  for  Sustainable
Society Papers, Tokyo, Japan

Bibliografie 65