Aţa că flec.

Plec departe de voci, ■

.de strigăte, de dff/iiuiUi
Plec departe de plăsmuirile mţle, degrtffHU mtlp, de figrekle ^meh
Plec departe de tot ceea ce sepresupune (â ar tnhut tafiu ţi nupt>tfi.
Pentru că totul este o minciună.
 U *U 4.

PREA PERFECTĂ

U U 4£^

_Livie, eşti dusă de-a binelea.

Din gură îmi ţâşnesc bucăţele din prăjitura cu brânză, împroş-
când panoul de sticlă de pe terasă în tim p ce aproape că mă înec
cu propria-mi furculiţă. Sora mea are un simţ al umorului cam
bizar. în mod automat, iau declaraţia ei ca atare.
— Nu e deloc am uzant, Kacey.
— Ai dreptate. N u este.
Felul în care o spune — tonul ei calm, blând — îmi dă nişte
fiori dudaţi în stomac.
în vreme ce îmi şterg firim iturile de prăjitură cu brânză de pe
dc sus, mă întorc să îi cercetez chipul în căutarea unui indidu,
carc să mă facă să îi pricep jocid. D ar nu văd n id măcar unul.
Doar nu vorbeşti serios, nu-i aşa?
Sunt cât se poate de serioasă.
^in^t cum mi se urcă un val de panică în gâtlej.
Tc^^aî apucat din nou de droguri?
*^spundc aruncându^mi o privire aspră şi plictisită totodată.
 K. A. TUCKER

N o irtii tircpt biinâ, totuşi. M ă apicc înspre ca |i îi

vlilpiil illn piiviil in cftutarea icinnclor; pupile dilatate,ochi in''*'
taţi, n Jniiuri ttic unui consumator dc droguri pc care am ajunsă
If ircunom de l ând aveam doisprezccc ani. Nimic. Nimic altctv
lt> ati»rft dc «i hii albaştri limpezi precum cristalul carc îmi «usjin
privinra. tnii dau voie sit scot un mic oftat de uşurare. Ccl puţin nu
iir mai intowricm îniipui pc accl drum.
Nruvn\iul habar cum să rcacţioncz, chicotcsc nervos şi rămân în
expccttttivă in timp cc mai iau o gură dc prăjitură. Numai că acum
an^ma dc cai’ca niocca s-a transformat în fiere şi textura a devenit
nisipoasă. Mă sforţez să îi dau drumul pc gât în jos, înghiţind cu
greutate.
— Eşti prea perfectă, Livie. Prin tot ceea ce faci, prin tot ceca
CC spui. Nu poţi face nimic greşit. Dacă cineva te-ar plesni peste
obraz, i-ai ccre scuze. Nu îmi vine să cred cum de nu mă dobori la
pământ pentru uncie din chestiile pe care ţi le spun. E ca şi cum
nu ai fi capabilă să tc enervezi. Ai putea fi copilul Maicii Tereza şi
al lui Ghandi. E şti...
Kacey face o pauză pentru a-şi găsi cuvintele potrivite. Şi
optează pentru:
— Prea a dracului de perfectă.
Mă fac mică de tot. Kacey îţi aruncă vorbe grele la fel cum unii
oameni îşi aruncă mărunţişul. M -am obişnuit cu treaba asta cu ani
în urmă, şi, cu toate acestea, în momentul de faţă, o simt pe ficcarc
în parte ca pe un pumn în figură.
— într-o bună zi, cât de curând, cred că te vei ţăcăni de tot şi
o să taci pc Amelia Dyer cu mine.
— Cc vrei să spui cu asta?
încrunt din sprânccnc în timp ce limba mea adună ultimele
fărâme făinoase de prăjitură de pe cerul gurii.
Dă din mână nepăsătoare.
— Ah,femeia aceea din Londra care a omorât sute de bebeluşi..*
— Kaccy! exclam cu aruncându-i o privire ucigătoare.
 o MINCIUNA NIVINOVATA
f
cx’hii pcutc cap;
. Oric.mi, m. aita era iileca. Ircab» e c i Stayner a iinr de
^cvn\
‘ ( u»ta .levliic <lin cc In te mai ridic*>lâ dc la (, «:oin«lâ la aJu
_ Ce? D u... K »... D ar... Doctorul Stayner! izbucne«^^ ea,
«ui|'«"‘l »> l’oll’oro«''«!.
■¡'fra/fUtul Wpenfru tralarea sindromului dr Uns poiliraumalic'
M Jin ilc iMCcp «a imi tremure. Îmi pun farfuria jo*, pe minuţa de
lingJ II'"'«- ** ‘1'" mâini. Atunci când Kaccy mi-a
dat-o. suRcrâmlu-mi să privim apusul din Miami Beach dc pe
tcra»K nDastrJ, m-am gândit eu cS era neobişnuit dc amabili cu
mine, Acum îmi dau scama că punea la calc o intervenţie trlin iti
df carc nu am nevoie.
— Nu suftr de sindromul de stres posttraumatic, Kacey.
— Nici nu am spus asta.
— Şi atund, dc unde şi până unde ţi-a venit îdcca asta?
Nu-mi dă vreun motiv. în schimb, îmi înşiră o grămadă dc
motive care să mă facă să mă simt vinovată.
îmi eşti datoare, Livie, spune ea pe un ton egal. Când mi-ai
cerut să mă internez la secţia dc terapie, cu trei ani în urmă, am
tVut-0. Pentni tine. Nu voiam, dar...
— Aveai nevoie dc asta! Erai varză! Şi asta este încă puţin spus.
Accidcntul provocat dc un beţiv la volan, în urma căruia au
"î^rit părinţii noştri acum şapte ani, a ftcut-o pe Kaccy să alunece
panta drogurilor, aventurilor dc o noapte şi a violenţei. Şi apoi,
Urmă cu trei ani, a ajuns atât de jos încât nu crcdeam că îşi va
Ttvcnj vreodată. Eram sigură că o pierdusem,
doctorul Stayner m i-a adus-o înapoi.
Am avut nevoie, într-adcvăr, rccunoaştc ca, strângând din
^ cu nu îţi cer să te internezi în sccţia dc terapie. îţi ccr să
telefon atunci când tc sună doctorul Stayner. A tâta tot.
Livie.
 Ksfc ¿ibsolut imţional — dc-a dreptul demenţial — şj totuşi îmi
scama, după felul în carc Kaccy îşi ţine pumnii încleştaţi de-o
ju rtt ii dc alta a ci şi îşi muşcă buza inferioară, că nu vorbeşte do^
ca să SCatic in trcu b l Este în mod sincer îngrijorată în privinţa mea
îmi muşc limbiâ şi mă întorc să privesc ultimele raze ale soarelui ce
.ipunc dansând deasupra apei. Şi iau în considerare toată treaba asta
Cc naiba ar avea doctorul Stayner de spus? Sunt o elevă cu
caliticarivul „Excelent*’ pe linie, în drum spre Princeton şi, după
accca, la tacultatca dc medicină. Iubesc copiii şi animalele şi per­
soanele în vârsră. Nu am sim ţit niciodată nevoia imperioasă de a
smulge aripile insectelor sau de a le prăji cu o lupă. Cert e că nu
mă dau în vânt să fiu în centrul atenţiei. Şi am tendinţa dc a tran­
spira abundent în preajma ripilor atrăgători. Şi probabil că voi face
un atac dc apoplcxie la prima mea întâlnire. Dacă nu cumva mă
voi încca într-o băltoacă dc sudoare înainte ca cineva să apuce
măcar să mă invite la o întâlnire.
Şi toate astea nu înseamnă câtuşi de puţin că sunt la un pas dc
a dewni următoarea psihopată ucigaşă în serie. In ceea ce-1 priveşte
pc doctorul Stayner, chiar îmi place şi îl respect, în ciuda bizarerii­
lor lui. Nu ar fi deloc neplăcut să stau de vorbă cu el. Ar trebui să
fie o conversaţie scurtă...
— Presupun că un simplu apel telefonic nu doare, mormăj eu î
barba, adăugând: după care trebuie să stăm de vorbă despre examenul
tău de licenţa la psihologie pentru care te pregăteşti acum. Dacă vezi
steaguri roşii ]&lfaindu-mi deasupra capului, atunci înseamnă că
încep să am îndoieli asupra succesului carierei tale pe termen lung.
Vid cum umerii lui Kacey se detensionează, în timp cc se lasă
pc spate pe şezlong, cu un zâmbet de mulţumire fluturându-i pc buze.
Iar eu ştiu că am făcut alegerea corectă.
■ ■ ■

Uneori în viaţă ţi sc întâmplă să ici o decizie şi să te p o m en eşti

că o pui la îndoială. Destul dc mult. Nu o regreţi, de fapt. Şrii că ai
 W NEVINOVATĂ

probabil, alegerea e o ,« tâ ,i câ probaiU ^^ Hine ,v ,

iţi petreti o groază dc timp intrcbindu-te ce naiba o fi („st in
capul tău atunci.
Inci mă mai întreb cum de am putut fi de acord cu accl sin»«,
^ 1 telefonie. M ă întreb in fiecarc zi. Şi, în mod categoric, mi
intieb chiar in acest moment.
_ Nu îţi sugerez si devii vedeta porno a vreunui video in iţc-
nul serialului Gir/s Gone Livie.
A trccut deja la tonul acela autoritar pc carc îl foloseşte pentru
a tc constrânge să faci ccva.
— Dc unde să şriu? Acum trei luni mi-aţi sugerat să port o
conversaţie cu un urangutan.
E adevărul adevărat.
— Au şi trecut trei luni deja? Şi cum o mai duce bătrânul
Jimmy?
îmi muşc Dmba şi trag adânc aer în piept, ca nu cumva să fac
vreo remarcă tăioasă.
— Nu este momentul potrivit acum, domnule doctor Stayner.
Şi chiar nu este.
Pc bune. Soarele străluceşte şi e cald afară, iar eu trag după mine
valiza mea roz pe rotile şi un cactus prin peisajul pitoresc, îndrep-
iându-mă spre camera mea de cămin împreună cu alţi o mie de
studenţi buimaci şi dc părinţi agitaţi. E ziua mutării în cănun şi
încă urm mai \nine să vomit după un zbor în carc avionul m-a zgâl­
ţâit zdravăn de tot. Un apel care face parte din tacticile de gherilă
^ doctorului Stayner este exact ccca cc îmi lipsea acum.
Şi» cu toate astea, iată-m ă pusă în faţa faptului împlinit.
Nu, Livie. Probabil că nu. Poate că ar fi trebuit să îţi rcpro-
^ < ^ i şedinţa dc terapie cu mine, şriind că vei fi în avion în
^ ^ spre New Jersey în această dimineaţă. D ar nu ai făcut-o, îmi
atenţia doctorul Stayner, pe deplin calm.

liiai“ortama.
u
U itându-m â în stânga şi în dreapta ca să m ă asigur că nimeni
nu trage cu urcchca la accastă conversaţie, îmi gârbovesc umerii |i
îmi cobor glasul ca să îi răspund în şoaptă:
__jsju aveam cc să reprogramez, pentru că nu fac terapie.
Ei bine. N u c chiar pe de-a-ntregul adevărat.
Nu a fost pc dc-a-ntregul adevărat din acea seară plăcută de
iunie când sora mea m -a prins la înghesuială cu prăjitura ei. Doc­
torul Stayner m-a sunat chiar a doua zi de dim ineaţă. într-o ma­
nieră tipică lui Stayner, primele cuvinte pe care mi le-a adresat nu
au fost „Bună ziua” sau „M ă bucur că stăm din nou de vorbă”. Pur
şi simplu mi-a spus: „Ei bine, am auzit că eşti ca o bombă cu ceas”.
Restul conversaţiei a decurs lin. Am stat la taclale despre cariera
mea şcolară ftră cusur, despre inexistenţa ^âeţii mele amoroase,
despre speranţele şi visele mele, despre planurile mele de viitor.
Am vorbit ceva vreme despre părinţii mei, dar el nu a insistat asu­
pra acestui aspect.
După ce am închis telefonul, îmi aduc aminte că am zâmbit,
fiind sigură că îi va spune lui Kacey că eram bine mersi şi perfect
adaptată şi că putea să continue vânătoarea ei de vrăjitoare pornită
împotriva persoanelor cu instabilităţi psihice în altă parte.
Când acelaşi număr din Chicago m i-a apărut din nou pe ecra­
nul celularului în următosuea sâmbătă dim ineaţă la ora zece fix,
am fost mai mult decât surprinsă. D ar am răspuns. Şi am conti­
nuat să răspund la fiecare apel de sâmbătă dimineaţă, la ora zece,
dc atund încoace. Nu am văzut niciodată vreo notă de plată sau
fişa unui pacient sau interiorul unui birou de psihiatru. Amândoi
am valsat în jurul cuvântului „terapie”, dar nu l-am mai folosit
niciodaiâ înainte dc actuala conversaţie. Poate că de aceea rcfiiz să
că doctorul Stayner este ccca cc este.
Terapeutul meu.
 Ux\ ^vhii .Ui uu «|Min uMuk. Nu rt,v K«i, MhÍ
ivn kaíA^ ,n ju Utbrt u^^\M^ páha U hfftii,
Nu vuw d éi i'Witt' vAp Uh »1)01 y\v ţn iu liU . Sa iiKiligi un
»ÜH »iutt ac in
ţjkj%ţ*n\At^A s k HtiuU'nţi«', îţi va priiulc l»lur»
{mi rcv\^««»t>diiţi* iH'iuvu rt imA l>iurdU|mup, nAlua Immin vi>i«
P»>t |uu»r vUţrt !n
í'íficv'4?
Ert ilt' ovMtut \\c U ul iiollra uprl trlrfonU ut ilcK tiuuUil
hortváite sA (ţi MKvnnr «au lim »If «i niA „vltulccft"
Je nmivi'tw^^* nw'rt nctîiruîtv A ţnin ItUriinctiiul uuul t iirn nAptanü-
iiaI ín timpul cAnilrt tmi iiuuHllnţtt Hun'lnl kibnufdr, »dcwon
jcfwmtt.iW. tn vvlr d\\\ urmA, ncvlnovviir, Nu a rccummui niclo-
Jtti vTca dc fiif't. nlci lUi lui u drtt vrro expUcuţic, l*ur
<i?ttpu v'rt cu sa mA ixmformry«
Şi cu afí t^c dc ticcAir dtttă.
ÍV^tc câ tocmai din Crtuza «stu ar frcbui tiAfue terapie.
ChcsH« suq>rinzilti>arc este cft nfuncfiortat,Trc\ luui de tnsár-
dniñ áiurisñvT m-au ajutut ctcctiv îmi stApAncsc nervii atunci
cind nü átiu tn cimipuniu oamenilor, sft ími exteriorizez gândurile,
P mi mám\ei cu suHcicntii tncredcrc In mine ii.sttel íncftt sudoa-
ítá si nu-mi mai crupi'i instantaneu prin pori atunci când dau cu
ochii dc \TCun bârbat atrâgâti>r.
Ip sugcrci tequila« Livie, nu amfctaminâ cristalizată... Şi
«f rrcomand tequila deoarece ai doar opti^prczece ani, iar cu
dcKtoc. Ar fi absolutan^entc lipsit dc profesionalism din par-
^ !ţi rca>mand să ieşi în lume şi să te distrezi!
nciicmnatâ, dar îl dau replica zâmbind:
Şfiti €tva, am fost cândva normală. Cred câ dumneavoastră
traasformat într-o aiictuitâ mintal.
^ ^litchi îmi râ5ună un hohot dc râs.
un termen plictisitor.Tequila, Livie, Le ajută
*?clc fiiră cavaleri să sc metamorfozeze în fluturi. Pi)ate că
 K. A. TUCKER

vei ţi întâlni trap: aer în piept pentru a accentua efectul dran,,.

— un bftiat*
— Chiar trebuie să închid, il întrerup eu, simţind cum mi
îmbujorează obrajii în timp ce urc treptele din beton spre uimitoa-
rea
mca reşedinţă în stU Hogwarts.
— Du-tc. Adună amintiri. Astăzi este o zi fericită pentru tine.
O victorie.
ViKTca doctorului Stayner îşi pîcrde acea inflexiune jucăuşă,
devenind brusc răguşită.
— Ar trebui să fii mândră.
2^besc în receptor, fericită pentru acest moment de seriozitate.
— Sunt,domnule doctor Stayner. Şi... mulţumesc.
Nu rosteşte cuvintele, dar eu le aud. Tatăl tău arf i mândru.
— Şi nu uita — îmi zice el revenind la tonul jucăuş...
îmi dau ochii peste cap.
“ Am priceput: Gxrl Gone Wild^ dar cu măsură,
îl aud chicotind în timp ce apăs pe butonul „Terminare apcP
pentru a încheia conversaţia.
 (ici

SHOT-URI DE JELEU CU VODCĂ

Caro aşa trebuie să se fi simţit Cenuşăreasa.

[)acă, in loc să alunece graţios pe ringul de dans al balului regal,
ar fi fost lipită de perete la o petrecere studenţească, înghiontită

fiind din toate părţile de beţivani.

Şi, în loc să epateze cu ţinuta sa de bal fermecătoare, ar fi tras
ck togă pe fiiriş ca să se asigure că toate părţile esenţiale ale cor­
pului ei erau acoperite.
Şi, în locul unei zâne care să îi îndeplinească toate dorinţele, ar
fi avut o soră mai mare, antipatică, care ar fi forţat-o să dea pe gât
mai multe shot-uri de jeleu cu vodcă.
Sunt exact la fel ca Cenuşăreasa.
— Tsurgu-i târg! strigă Kacey, acoperindu-1 pe DJ în timp ce
î®i întinde un păhărel nndnuscul.
li acccpt firă să scot o vorbă şi îmi înclin capul pe sj>ate, lăsând
^^tanţa portocalie alunecoasă să mi se scurgă pe gât. De fapt,
Piac toate chestiile astea. M ult. Desigur că nu voi recunoaşte
în faţa surorii mele. încă mai sunt supărată din pricina
că mi-a transformat prima mea noapte la colegiu în prima
^ totodată. Pentru prima oară. Din cauza asta
^ pt^menit cu ca intrând pe holul noii mele
Purtând un tricou având inscripţionate pe cl chipul meu
şi sloganul: „Eliberaţi libidoul lui Livie". Era cât se poate de
casă. Făcuse până şi o comandă pentru un afurisit de tricou p ^
nalizat.
— Nu te mai purta ca o acritură, Livie. Trebuie să recunoşti
e distractiv aici, îmi strigă Kacey, întinzându-mi încă două shot-uri
Chiar dacă purtăm cearceafuri. Adică, pe bune. Cine mai dă petre­
ceri în togi în ziua de azi?
Turuie în continuare, dar nu o mai bag în seamă, dând ambele
shot-uri rapid peste cap, unul după altul. Câte au fost în ultima
jumătate de oră? M ă simt bine în momentul de faţă. Relaxată
chiar. Dar nu m-am mai îm bătat niciodată, aşa că de unde să ştiu?
Chestiile astea nu par a fi prea tari. Spre deosebire de tequila.
Al naibii Stayner! Trebuia să îmi dau seama că avea să o raco­
leze pe Kacey pentru a-şi duce la bun sfârşit treaba Iui murdară.
A copt asta toată vara. Bineînţeles că nu am nido dovadă sigură
pentru escapada de astă-seară. Dar dacă Kacey dă gata o sticlă de
Patrón, voi afla răspunsul.
Cu un oftat, mă sprijin cu spatele de peretele răcoros şi îmi las
privirea să alunece peste marea de capete. Nu ştiu cu exactitate
unde ne aflăm, în afară de faptul că suntem într-un subsol spaţios
al unei case prospere, în imediata apropiere a campusului. Şi petre­
cerea e bine pusă la punct, pe deasupra, având inclusiv un DJ care
se ocupă de preferinţele muzicale ale unei mulţimi de oameni —
unii dintre ei dansând, mai mult împleticindu-se — , în centrul
unui mare spaţiu deschis. Luminile obişnuite au fost înlocuite cu
uncie colorate, intermitente, şi cu un stroboscop, astfel încât indnta
pare mai degrabă să aparţină unui club, decât unei case. P resupun
ci proprietarii au mobilă aici în mod obişnuit. în seara asta, oricc
piesă dc mobilier a dispărut. Toate cu excepţia câtorva mese aii*
^atc dc a lungul perimctnilui, garnisite cu pahare dc plastic pentru
dc bere ascunfic dedesubt şi cu tăvi cu delicioasele shot-un
parc <,1 nu mă p<it sătura.Trebuie să fie sute. Mii. Milioane-
putea fiu beată de-a binelea.
 o m in c iu n a nevinovata

Ün tfiip clcpnidră navighcazA pc langâ mine,

*ndu-ii ni An» ţfî tîicându-mft nft zâmbcsc initantancu. Rite
an, noua mea colegă dc camcră şi »ingura pcruoanâ dc aici c\i
ain vorbit în afară dc sora mea. In ficcarc an, camcrclc din
sunt trase la sorţi. Bobocii primcsc drept bonus şi colegi dc
^mcri 1» cunoştinţă abia azi. »unt
)apc ° Reagan. Este cfcrvoccntă
^•^sociabilâ şi turuie ca o morişcă. Este şi o fire foarte artistică.
l)up'i CC nc-am cărat lucrurilc în camcră, ca a confecţionat un
•artonaş în chip dc plăcuţă pentru uşă cu numele noastre scrise
•aligralîc, înconjurate dc inimi şi dc flori şi dc X-uri şi dc O-uri.
Consider asta o chestie tare drăguţă. Kacey c dc părere că plăcuţa
indică de la o poştă un „cuplu lesbian”.
în secunda în carc am intrat pe uşă, la pctrccerc, Reagan a şi
dispărut dc lângă mine, şi s-a aşezat la taclale cu un grup dc tipi.
Având în vedere statutul ci dc boboc, parc să cunoască o mulţime
dc persoane. Majoritatea dc gen masculin. Ea a fost cea carc mi-a
sugerat să venim aid astă-seară; altfel aş fi ajuns, în cele din urmă,
^ la vreunul din multele evenimente organizate în campus, la carc
chiar intenţionam să mă duc, asta până când Kacey m t-a deturnat
planurile. După toate aparenţele, studenţii de la Princeton care
locuiesc în afara campusului sunt o raritate, aşadar aceste pctrcccri
K date la ci acasă nu trebuie ratate niciodată.
A

In regulă, Prinţcso. Bea asta, mă îndeam nă Kacey, scoţând

^ iveală, ca prin farmec, o sticlă de apă şi adăugând: nu vreau să
Vomiţi la noapte.
sticla şi dau drumul pe gât lichidului proaspăt şi rece. Şi îmi
cum ar fi să vărs în trombă fajita pe care am mâncat-o mai
^nţpr()şcănd-o toată pc Kaccy. I-ar fi învăţătură dc minte,
y *»haide, Livie! Nu mai fi supărată pc mine.
^^ccy începc să devină m iorlăită şi nazală, semn că
* pcn^ vinovată. C a apoi să încep cu să m ă sim t vino-
filcut-o pe ea să sc sim tă vinovată...
18 K, A, TUCNtn

D a u d r u m u l u iiu î o f ta t,
— Nu sunt Hupâratft. Numai c nu priccp dc cc eşti atâr ct
pornită să mâ îmiicfi.
Din cauza unuî beţiv la volan au nuirit părinţii noştri. Crcd ci
acesta este unul dintre motivele principale pentni carc am evitat
să am dc-a face a j alcoolul de i>rice fel pănâ acum. Kaccy apriKiţxr
că nu se atinge de băutură nici ca. Cu toate că astă-«carâ parc
recupereze timpul pierdut.
— Vreau cu tot dinadinsul să mă asigur că tc distrezi şi că faci
cunoştinţă cu alţi oameni. Este prima ta săptămână din primul rău
an dc colcgiu. Asta sc întâmplă o dată în viaţă. Ar trebui tă includă
alcool din belşug şi cel puţin o dimineaţă în carc să stai cu capul în
vasul de toaletă.
îmi dau ochii peste cap în chip dc răspuns, dar asta nu pare «ă
o abată dc la hotărârea ei. Sc întoarcc cu faţa spre mine, trântindu-şi
braţele pe umerii mei.
— Livie. Eşti sora mea mai mică şi tc iubesc. Nu a fost nimic
normal în viaţa ta în aceşti ultimi şapte ani. în scara asta, vei trăi
ca o tânără normală şi iresponsabilă dc optsprczccc ani.
O contraatac, lingându-mă pc buze:
— Este ilegal să bei la vârsta dc optsprczccc ani.
Ştiu că argumentul meu este zadarnic pentru sora mea» dar nu
îmi pasă.
— Ah, da. Ai dreptate.
îşi strecoară o mână pc sub togă în buzunarul pantalonilor ci
scurţi dc unde scoatc ccca cc parc a fi un permis dc conduccrc.
— Şi tfKmai dc accca eşti Patricia din Oklahoma. în vârstă dc
douăzcci şi unu dc ani, dacă poliţiştii îşi fac apariţia pc aici.
Ar fi trebuit ştiu că sora mea este pregătită pentru oricc
eventualitate.
Muzica începe să aibă un tempo mai săltăreţ şi genunchii tnci
ţin ritmul.
 o MINCIUNA NEVINOVATĂ

_ Ai dansezi cu mine în curând! îmi .trigi Kacey în timn

^ îmi mai dă încă două shot-uri. P
s-or fi ftcut pânâ acum? Le-am pierdut şirul dar am o
senzape ciudaţi la nivelul Umbu. Punându-mi bmţul pe dupâ r it
sort mea mă trage in jos. astfel încât ajungem să stăm cu obraju’
«pip-
Ei bine, eşti gata? mă întreabă ca, ţinând telefonul în ftiţa
noaitriu Aud un „Zâmbeşte!” şi sc declanşează flash-ul.
— Pentru Stayner.
yfha! Dovada!
— Noroc!
Kaccy docneşte păhărelul din carton de al meu, apoi îşi dă ca­
pul pe spate şi îl soarbe dintr-o înghi^tură, urmat fiind rapid dc altuL
— Oh, uite şi albastre! M ă întorc într-o secundă.
Precum un câine de vânătoare care urmăreşte o veveriţă, Kacey
o nipe la fiigă după un tip care ţine în echilibru pe umăr o tavă
marc rotundă, fără să bage în seamă, în goana ei, capetele care se
intorc după ea. Cu părul ei arămiu roşcat, cu chipul ei izbitor de
fniinos, cu formele ei musculoase, sora mea întotdeauna suceşte
capctc după ea. M ă îndoiesc că remarcă vreodată acest lucru. In
mod categoric, însă, nu se simte deranjată de treaba asta.
Oftez în timp ce o privesc. Ştiu ce face. Pe lângă faptul că vrea să
mă imbctc, desigur. încearcă să îmi distragă atenţia de la semnificaţia
^ t ă a zilei de astăzi. Şi anume, că tatăl meu nu este aici tocmai în
unică zi în care ar fi trebuit să fie. în ziua în care îmi înccp
***^iilc la Princeton. Acesta a fost dintotdeauna visul său, la urma
niândru că era absolventul acestei facultăţi şi îşi dorea ca
lui fete să înveţe aici. Calificativele în picaj ale lui Kaccy
i*ccidcnt nu t-au mai permis acesteia acccsul, drept care totul a
Aşa că i-am dus visul la îndeplinire acesta
'^Hil meu totodată — , iar el nu este aid ca să mă vadă.
*oarţ^ piept şi acccpt în tăcere oricc îmi rexcrvă
prin Soartă mă refer la shot-urilc dc jeleu cu vodcă
în accastâ scară. In mod ccrt, nu mai sunt atât dc surescitată c»
atunci când am trccut pentru prima oară prajipil acestei canc. Şj
zumzetul petrecerii e destul dc plăcut. Sunt la prima mea pctrc-
cere din viaţa dc studentă. Nu e nimic în nerefţulă cu asta sau cu
faptul că mă aflu aici şi mă simt bine, îmi reamintcsc cu.
Cu un alt păhărel în mână, închid ochii şi mă las pur şi simplu
învăluită dc ritmul trepidant al muzicii. M ă eliberez dc inhibiţii,
mă distrez. Asta îmi spune mereu Stayner. îmi dau capul pc spate,
strivesc partea de jos a paharului din carton Dude, îl duc la gură, şi
îmi las limba să alunece în afară ca să primesc mizeria gelatinoasă
în gură. M ă simt ca un profesionist.
Cu excepţia unei greşeli de amator — nu ar fi trebuit să închid
ochii deloc.
Dacă nu i-aş fi închis, nu aş fi arătat ca o femeie uşoară, şi
cherchelită pe deasupra. Şi l-aş fi văzut venind.
Gustul uşor picant dc portocale nici nu mi-a atins bine papi-
lele gustative când mă pomenesc cu un braţ puternic făcându-sc
cârlig în jurul taliei mele şi trăgându-mă departe dc siguranţa ofe­
rită de zidul meu. Deschid imediat larg ochii în timp ce spatele
meu este lipit strâns de pieptul cuiva, şi un braţ musculos îşi
croieşte drum ca un şarpe pe corpul meu. La următoarea bătaie dc
inimă— nu a mea, pentru că a mea a încetat cu totul să mai bată— o
mână înşfacă atât bărbia mea cât şi paharul dus la buze, îmi răs­
toarnă capul pc spate astfel încât mă pomenesc cu faţa în sus,
înclinată într-o parte. Pentru o firacţiune de secundă surprind un
iz de apă de colonie cu mosc, înainte ca tipul să sc aplece asupra
mea, să îşi strecoare limba în gura mea, răsucînd-se în jurul limbii
melc şi ademenind-o uşor până când suge tot jeleul cu vodcă dc pc
e». Totul pctrecc atât dc rapid, încât nu am timp si gândesc sau
ş» rtacţione-^ «a„ sft ¡mi bag la loc Umba in gură. Sau să îl muşc pt
mtrus dc limbâ.

. u f l i r '' ftră băutură, ftră

«uflarc, „ m i ,tr»n. dc perete ca mă sprijin, dcoa^cc
 o MINCIUNĂ nevinovata
gcituiu hll «tib mine. tmi trebuie citcva .ccundc ca ti
.^i 1» Hxc, şl cind rc,.,ctc . i o fac, creierul meu p,t>ce«:a-,4
„^tc hohote .le rft» puternice ;i aprobatoare in ipatele meu. M i
rt,uce»i pe caUaic fi da.i cu ochii de un grup dc tipi Înalţi, numai
_ toţi cu roKile Inftţurate itrafegic în jurul lor, astfel incit
^ Ic K-oata Iti evidenţă pcLtoralii bine tonifiaţi — ovaţionindu-l
,1 MtJndu-l pe »P»*' P ' "'divid dc parcă tocmai ar fi câştigat o
j N» po' «* '* faţa Tot cc pot >i văd este o claie de pir
ondiilut dc un şaten Inchi» — aproape negru — ţi muşchii bine
definiţi de pc spinare.
Nu ştiu sigur dc cât timp stau aici cu gura căscată, holbându-mă,
d»f unul dintre tipii din grup mă rcmarcă.in ccle din urmă. Aruncă
o privire pc fiiriş la hoţul dc jeleu cu vodcă, smucind din cap înspic
mine.
Ce mama naibii să spun? Pc cât sc poate de discret, caut cu
disperare părul roşu ca focul al surorii melc. Unde este? A dispă-
nit,lăsându-mă pc mine aici să am dc-a face cu... mi se taie res­
piraţia când dau cu ochii dc hoţ, care se întoarce încet, ftră grabă,
tâ mă privcască drept in faţă.
Limba individului ăsta a fost în gura mea? Tipul ăsta... acest
Adonis înalt, jţigantic, cu părul şaten închis ondulat, cu pielea bron-
wtă şi cu un corp capabil să seducă până şi o călugăriţă oarbă... a
ivut limba în gura mea.
Oh, Dumnezeule. Transpiraţia şi-a fîurut din nou apariţia. Toate
*^1< săptămâni dc întâlniri contra cronometru nu au ajutat la
Simt dârele care mi se preling — o mulţime — între omo-
In timp ce ochii lui cafenii mă cercetează din cap până în
P înainte dc a sc opri asupra chipului meu. Ca apoi să îmi
rânjet arogant din colţul gurii.
i rea.
^^utam primele cuvinte pe care să i le adresez. Dar
*crU. V~^ găuit cl să rostească acclc cuvinte, a i zâmbetul
obraznic...
 Aşa câ imi iau avânt şi îi ani un pumn în maxilar.
Pânâ In momentul dc fiiţă am mai lovit doar o singură pcj.
soanl. FV prietenul sunării mele, Trcnt, şi asta din cauză că ^
ftint inim* lui Kaccy. Mâinii melc i-au trebuit două săptămâni ca
sA fc vinckcc. tntrc rimp, Trcnt m -a învăţat cum să ard un pumn
ca lumea, cu degetul marc înfăşurat pc deasupra articulaţiilor
degetelor şi cu încheietura mâinii înclinată în jos.
Chiar II ador pe Trcnt în clipa asta.
Aud o explozie de râsete în jurul nostru pe când hoţul dc jeleu
cu vodcă sc freacă pe bărbie, tresărind In tim p cc o mişcă în stânga
şi in dreapta ca să îşi dea seama dacă mai e întreagă. Aşa că ştiu di
i-a durut. Dacă nu aş iî fost atât de răvăşită de ^ p tu l că accst tip
m-a sărutat franţuzeşte cu forţa, probabil că un zâmbet enorm mi
s-ar fî lăţit pe toată faţa. Nu mi-a fiirat doar băutura. Mi-a furat şi
primul sărut.
Face un pas spre mine, iar eu mă retrag instincriv, numai că mă
trezesc cu spatele din nou lipit de perete. Un zâmbet viclean i k
aşterne pc buze, de parcă ar şri că sunt pc cât de îngrijorată, pc atât
dc încântată. Micşorând distanţa dintre noi, îndnde braţck, se
sprijină cu mâinile de perete de o parte şi de alta a capului meu,
corpul lui masiv, înălţimea lui impunătoare, întreaga hii prezenţi
limitându-mi spaţiul de mişcare. Şi, dintr-odată, nu mai por să
nespir. E sufocant individul. înccrc să mă uit pc lângă el, căutând-o
pc sora mea din priviri, dar nu pot să văd nimic dincolo dc camca
şi muşchii lui. Şi nu ştiu încotro să mă uit, pentru că oriunde ini"*Ş
îndrepta privirea, cl este aici, în faţa mea. In ccle din urmă, mă
hazardez să privesc in sus. O pcrechc de ochi arzători, întunecaţi
CM ccnil nopţii, imi sfredelesc chipul. înghit în sec, iar stomacul
Hicu face câteva salturi mortale.
-- Al naibii croşeu pcntni dncva atât dc...
şi Usă o m ină in jos mai apn^aţx: dc braţul meu. Simt un
deget ahinecind pe biccpjiul meu»
— Femeie.
 infior In cWp clc rtip u iu ţi prin nthiWf mm 4
^ iic iuigcrtioHiT — un iepure tf^murifid «« vjifjpi,
‘ !ii c a p u l I n t r o p iirtc fi tt « u r p riiu l e H lp id Ia

^ Afudâr eşti fimidă. ..,<lar nu tufkicnf d« timidâ «i itm

UrnJCi** o p*uzA. dupa carc Imi anmcA din tunt uu tU itMnikm

d e b o n U n d d c »ToganţA .
^ ^ Inii pan: rtu, nu am putut «ft m l abţin. Prea ic ikkciai «m
biuwrt aia. Am timţit nevoia ai o guat şi cu.
Înghiţind In §cc. rcuşcsi aA irni ridit brafclc tn au# şi a k l»n»-
dicf la piept In Inccrearea dc a pune c u forţa o barierl inuc pkş>*
f d h iiş ia lm e u .
C u un tr e m u r e v id e n t în g la a , ii d a u r c p lic a :
- .Ş i?
Z irab ctu l i se lă ţe ş te şi m a i ta r e p c c h i p , iair o c h ii b it c o b o a r i
fi imi Hxcază b u z e le a t ă t d c m u l t t i m p , i n c â t n u c r c d c l a m t i a c u t
vreun răspuns d e la e l D a r , in c e le d i n u r m ă , ii p r im c a c . U m ii c a r c |
vine după CC 8C lin g e p e b u z a in f e r io a r ă .
— Şi aş mal in c e rc a o d a t ă . I n t r i in jo c ?
In m od in a tin c tiv , t r u p u l m e u s e lip e ş te şi m a i t a r e d e p e r e t e ,
^ parei inccrc să m ă c o n t o p e s c c u c l, c a s i s c a p d e in d iv id u l a c c f ta
intenţiile lui d e s f r â n a te , o r ic a r e a r fi c lc .
G ata, p â n ă aici!
^ c u p rin d e u n v al d e u ş u r a r e a t u n c i c â n d o m â n i d e l i c a ţ i ac
intre n o i, a t e r i z â n d p e p i e p t u l d e z g o l i t a i h o ţ u l u i d c j d c u
^ ^ to ip in g â n d u - 1 în a p o i. E l ac s u p u n e , r c t r i g i n d u - a c
^ ’ CU braţele r id ic a te In s e m n d c c a p i t u l a r e . S c î n t o a r c e c u a p a -
^ « a lln irc p r ie te n ilo r lu i.

^ t^ v ie . C u c h e s t i a a s ta c r e d c i a i p u t e a a i s c a p i
A p ic tia z â K a c c y , a b i a r in iş in d a i 'a r t k u l e x e
d c r â s . R â d e d e m in e ! Wii
i ^ ^ » n ^ u z a n t. K a c e y , ş u i e r c u p r i n t r e d i n ţ i . T i p u l
J la m in e .
 E» Iţi da ochii pcute cap. ca apoi, duj.4 o pauzâ Îndelungaţi, ^
o ftetc.
— M da, ai dreptate.
Se ducc la cl, întinde m âna fi il ciupeşte pc tip dc braţ ftri nicio
ezitare.
— I ici, băiete!
El 8C întoarce din nou cu faţa spre noi, cu chipul Încruntat,
articulând ftră glas o înjurătură în tim p ce se freacă pe braţ. Aenil
lui încruntat durează doar o secundă, până când dă cu ochii dc
privirea am eninţătoare a lui Kaccy. Sau mai bine zis, dc chipul fi
de coqnil ci. C a apoi să îi apară din nou pc chip rânjetul ăla idiot.
Surpriza surprizelor.
— Dacă te mai dai la ca încă o dată, am să mă strecor pc furiş
în camcra ta şi am să îţi smulg boaşcle în som n, capiscef îl averti­
zează ea îndreptând un deget am eninţător spre el.
Dc cele mai multe ori, am eninţările surorii mele constau în
mutilarea testiculelor.
H oţul de jeleu cu vodcă nu reacţionează pe moment. Pur şi
simplu o priveşte cu dispreţ, iar sora mea îi susţine privirea la fel
dc sfidătoare, deloc intimidată. D ar după aceea privirea lui pendu­
lează de la una la alta.
— Voi sunteţi surori, fetelor? Semănaţi.
Dc multe ori ni se spune chcstia asta aşa că nu mă s u r p rin d e ,
deşi cu nu văd asemănarea. A m ândouă avem ochii dc un albas-
tru-dcschis şi pielea foarte albă. D ar părul meu este negru ca pana
corbului şi sunt mai înahă dccât Kaccy.
— Drăjţuţ şi isteţ. Bravo ţie, Livie! strigă Kaccy atât dc tare
încât să o auzim amândoi.
F.l ndică din umeri şi rânjetul obraznic îi apare din nou pc chip-
— N-am fost niciodată cu două su ro ri» .în cep c cl arcuindu-şi
spfănccan« In mod sugestiv.
^h, l Ham ne. Dumnezeu/r.
Şl nici n-o fii vreodată. Nu cu aceste aurori, oricum.
N dă din umeri.
 ^ câ IU» în acclaşi timp,
_ Nu-p facc griji. C ând sora mea mai mică o sft şi-o tragă
ntm prima datá, nu tu o să fii acela.
^ — Kaccyî
Icncsc dc indignare şi ochii îmi zboară Rprc chipul luî, rugăn-
ju-mă ca muzica tare să fi acopcrit cuvintele ci. Dupâ surprindc-
carc i“0 sesizez in priviri, imi dau seama că nu a fost aşa.
0 în^ac de braţ şi o trag deoparte. Deja bălmăjeşte nişte «icuzc,
^ Fir-ar să fie, Livie. îm i pare rău. Probabil că sunt ameţită.
Slobodă la gură...
— Ştii cc tocmai ai filcut?
Ţi-am pus o etichetă pe spate pe care scrie „virgină”? imi
confimiă Kaccy schimonosindu-se la faţă.
Arunc o privire precaută peste umăr, şi îl văd din nou cu un
gnip dc băieţi, râzând în tim p ce soarbe din berea lui. Dar ochii
iceia pătrunzători mă urmăresc. C ând îmi surprinde privirea, se
întinde să ia un shot de jeleu cu vodcă din mâna unui prieten, ll
ridki în sus şi se dă în spectacol trecându-şi limba peste buza
paharului hii, ca după aceea să ridice din sprânceană şi să schiţczc
din buze glas;
E rândul tău!?
întorc iute capul şi o sfiredelesc din priviri pe Kacey.
Mă reped cu gura pe ea:
I Ai fi trebuit să te las să porţi nenorocitul ăla de tricou!
01 fi cu naivă şi lipsită de experienţă în unele privinţe, dar ştiu
bine că atunci când un individ de teapa lui descoperă o virgină
^ optsprezece ani e ca şi cum ar descoperi acea iluzorie ulcică cu
^ ^ la capătul curcubeului,
pare rău...
^ ^dică din umeri, aruncând o privire înapoi spre el.
^t>uie să recunoşti că este scxi, Livie. Arată ca un
. nj^ñc intimă de origine mediteraneană. Nu se pune pro-
^ ^ te trezeşti după o noapte de beţie cu un
^ ^ ib a în pat^ ca într-o scenă din filmul Coyote Ugly.
 Oftez. Nu ştiu de ce Kaccy pare atât tic pornita sâ mă convin^,
să îmi pun virginitatea la băttie. Ani de zile nu i-a p㻫t. De fap,
părea chiar bucuroasă că nu mergeam la întâlniri pc când eram 1»
liceu. Dar în ultima vreme i-a intrat în cap ideea a»ta că «ufilr din
pricina refulării impulsurilor sexuale. Jur că începc să îmi fie Icha-
mite de alegerea asta a ei dc a u n n a psihologia.
— U ită-te la el, numai!
— Nu, rcfiiz eu cu încăpăţânare.
— Bine, mormăie ca, înşftcând patru shot-uri dc pc tava cu carc
trece pe lângă noi un tip masiv îmbrăcat în kilt — un kilt la o petre­
cere în togi? Dar dacă ai de gând să ccdczi cândva, pun pariu că
aceasta ar fi o zi memorabilă în care să o faci. Sunt sigură că cl tc va
face rapid să recuperezi tot ce ai pierdut în aceşti ultimi câ^va ani.
— Inclusiv gonoreea şi păduchii laţi? bom băn cu, neslăbind
din ochi ccle două băuturi gelatinoase de culoare albastră din mâna
mea.
Sunt recunoscătoare că este întuneric deoarece simt cum îmi
iau foc obrajii. Ducându-1 pe primul la gură, aşa cum am f^cut-o
mai înainte, îmi las limba să alunece peste buza lui, retrăind în
minte secundele în care — refuz să îl consider drept primul meu
sărut — , în care mi-a fâcut acel lucru.
— Până la fund!
Kacey le dă repede peste cap, unul după altul.
ii urmez exemplul cu primul. C ând îl duc pe al doilea Ia gură,
mă hazardez să arunc o privire de idioată în lateral, p resu p u n ân d
că el şi-a îndreptat atenţia asupra altei victime inocente. Dar nu a
ficut-o. Uitc-1 acolo, înconjurat dc câtcva fete, dintre carc una stă
cu mâna sprijinită dc tauiajul dc pc pieptul său. Şi încă mă mai
urmăreşte pc mine din priviri. încă mai zâmbeşte. Cu excepţia
tapmlui că acum zâmbcml lui este straniu, întunecat, de parcă ar
ascunde un sccret.
Cred ci aşa p e»te. Sccrctul meu.
'"tepenit pc buze, scuturată fiind de un
 o m in o u n A nevinovată
^ E Ashton Henley! zbiară cineva în urechea___ mea.
Tresar ?i mă întorc ca si dau cu ochu de R e a g a n "^ s a lingi
m in e , c u o bere într-o mână şi un shot în cealalti. Este atât de
^ d S în a t e nevoită să stea pc vârfiiri ca să ajungi la urechea mea.
__ De unde ştii cine este? o interoghez eu, jenaţi ci am fost
s u r p r i n s ă în timp mi sc scurgeau ochii după cl.

— Este căpitanul echipei de canotaj la categoria grea din Prin­

c c to n . Tatăl meu este antrenorul lor, îmi cxplică ca şi cuvintcle i se
împlcticcsc uşor în gură.
Ea descrie cu mâna o spirală amplă în jurul încăperii.
— Cunosc pe mulţi dintre tipii ăştia.
Aşa se cxplică dezinvoltura ei în societate, presupun eu.
— Şi cred că i-aî atras atenţia, colega, adaugă ea facându-mi
viclcan cu ochiul.
Ridic (^n umeri şi schiţez un zâmbet rigid, dorindu-mi să schimb
subicctul înainte de a-i da lui satisfacţie, imaginându-şi, evident,
că vorbim despre el. Dar pe când mă uit prin încăpere la fetele
separate în bisericuţe şi văd privirile aruncate în direcţia lui —
unele pc fiiriş, altele de-a dreptul pe faţă — sunt sigură că acest tip,
Ashton, nu duce deloc lipsă de atenţie feminină.
Reagan mi-o confirmă o clipă mai târziu.
— Şi s-ar zice că e cel mai tare tip din şcoală.
Ia o înghiţitură de bere.
Dar şi cel mai mare dobitoc.
De atâta lucru mi-am dat şi eu seama, murmur în barbă,
mult pentru mine decât pentru ea.
sorb shot-ul întorcându-mă intenţionat cu spatele la el,
*P^ând ca el să îşi îndrepte privirea lui de animal de pradă asupra
'^ctimc binevoitoare.
Şi cam curvar.
in ce mai bine,
^^K'^ră că nu ar avea nicio problemă să îşi găsească pc
CVI C3rp «A
p . ^ prcacurvească.
în afară de mine.
 Nu stiu dacă sunt în mod oficial beată sau Kacey este o
dană, dar mai facc o piruetă şi încă două shot-un aterizeazi^
mâna mea.Tempoul şi volumul muzicii s-au înteţit şi acum o
vibrându-mi în tot corpul, ftcându-mi şoldurile să se mişte ft,}
voia mea în ritmul ei.
— Ce distracţic e aici, nu-i aşa? strigă Reagan, părul ei blond
ca spicul grâului săltând în timp ce ea ţopăie azvârlindu-şi braţele
în aer şi ţipând ascuţit: „UUUH!” Are o energie inepuizabUă. Pre­
cum copiii accia îndopaţi cu Ritalin.
— Toţi oamenii ăştia, agitaţia, muzica. îmi place la nebunie!
Zâmbesc şi mă uit din nou în jur. Şi trebuie să admit, e
distractie.
— Mă bucur că am venit! răcnesc eu, docnindu-mi umerii cu
ai lui Kacey. Dar ai grijă să nu mai intru în vreo belea astă-seară,
totuşi.Te rog, îi atrag eu atenţia în timp ce dau amândouă shot-urilc
peste cap.
Kacey îmi răspunde printr-un hohot de râs, ancorându-mă dc
braţ şi azvârlindu-şi celălalt braţ în jurul lui Reagan, care participi
cu entuziasm la explozia noastră de bucurie.
Sigur că da, micuţa mea surioară. în seara asta Princeton va
petrece în stil Cleary.

altceva'p?moniw^^^“^* nelăsând loc pentru nimic

Ea îmi "a ‘‘'se a m n ă asta.

malcfice notorii; unul dintre zâmbetele ei
' M pc cale să afli.
 (^ O f> iic C u £ í \ e l

BESTIA

Am parte de vreo cinci secunde de calm şi de o binecuvântată

ignoranţă după ce deschid ochii. Cinci secunde în care stau cu

ochii pe tavanul ce prinde contur nu departe de faţa mea, în timp

ce ochii mei se adaptează la lumina difuză, iar mintea mea stă pur
si simplu în repaus, aşteptând ca neuronii să înceapă să zburde.
. Şi apoi mă loveşte o avalanşă de gânduri confuze.
Unde sunt?
Cum am ajuns aici?
Ce dracu s-a întâm plat?
Îmi întorc capul într-o parte şi dau de chipul surorii mele, aflat
<loar la câţiva centimetri distanţă.
—Kacey? şoptesc eu.
Ea geme, şi nările mele surprind respiraţia ei respingătoare.
^ ^ag înapoi scuturată de un fior şi mă întorc cu spatele. Neaş-
de repede însă, o durere ascutită îmi străpunge creierii. Mă
^^niur din nou.
Su
în camera mea de cămin. De atâta lucru îmi dau seama,
•Iii iA 'nghesuit şi cele câteva lucruri personale. Dar nu
aminte să fi venit aici.
'”'1 amintesc?
 R. A.

Îmi duc mâna ftră vlagă la faţă şi mă frec zxlravăn în

îmi răscolesc memoria înceţoşată, încercând să pun cap U cap
nimentele din noaptea trecută... Frânturi de imagini care pâ]
atât de slab, încât nici nu sunt sigură că sunt ade\^atc. Shot d Z
shot. Şi după aia alt shot... portocaliu, albastru, verde... K ac^
cu mine executând dansul robotului pe ringul de dans? Scot^
geamăt şi tresar imediat din pricina unei noi dureri intense dcca^
ce îmi pulsează în creieri. Doamne, sper că nu. Şi pe urmă...
Nu-mi amintesc nimic. Cum e posibil să nu-mi mai aminteic
nimic?
I
Kacey suspină din nou în somn şi simt cum mă ia cu asalt un
nou val de greaţă. înghit în sec de câteva ori, mă consolez cu faptul
că respiraţia mea nu poate fi mai brează şi aş da oricc pcntni o
sticlă cu apă. îm i dau pătura jos de pe mine cu mişcări lente ţi
dezlânate.
Şi încrunt din sprâncene când dau cu ochii de pielea mea dez­
golită. De ce sunt... Âb, da. Purtam toga aia idioată seara rreoitl
Asta nu explică faptul de ce sunt doar în chiloţi acum, dar capul
mă doare prea tare ca să mă gândesc la as... N-are importanţi. Sunt
doar cu sora mea. Şi cu Reagan, dar este fată şi ea.
Mă chinui să mă ridic în capul oaselor, gemând în timp cc imi
înfig mâinile într-o claie de păr încâlcit, apăsându-mă pe tâmpk
ca să mai reduc din presiune. Şi de ce am senzaţia că o să*ini
explodeze capul cât de curând!? Cred că dacă ar intra cineva acu®
în încăpere cu un topor în mână i-aş înrinde de bună voie gâmlca
să mi-1 reteze dintr-o lovitură.
Simt deja un gust oribil în gură şi mă ia din nou greaţa.
nevoie de apă. Acum. Cu mâini şi picioare trcmurânde, mS rosto-
g o l ^ pe o parte ţi mă dau jos din pat, ftră s i mai pierd timpul d
co r pc scară ţi sperând să nu calc pe capul lui Reagan. Daci a»
n^inifrigider şi să trag o duşci *
-P* rece,m -.,,in,ti mai bine. Ştiu asta... J
 o secundă mai târziu, când aterizez cu picioarele pe carpeta
nuţoasă a lui Reagan dm faţa patului, am parte de al doUea şoc al
zilei.
Un iund. Unjundde bărbat. Şi nu e doar un fiind. Vine la pa­
chet cu tot tacâmul. Un tip foarte bine ftcut şi foane dezbrăcat stă
întins de-a curmezişul patului lui Reagan cu picioarele şi cu o
mână atârnându-i peste margine. După încâlceala de păr blond ca
spicul grâului ce se iţeşte de sub pături intr-un colţ, îmi dau seama
că Reagan este îngropată undeva pe dedesubt.
Nu pot sâ îmi dezlipesc ochii de el. Stau în picioare îmbrăcată
în nimic altceva decât în chiloţi, camera se învârte în jurul meu, în
gură simt un gust de parcă aş fi băut apă de canal şi sunt sloi de
gheaţă, dar cu privirile aţintite asupra bărbatului despuiat din faţa
mea. Pe de o parte, datorită faptului că era ultimul lucru pe care
mă aşteptam să îl văd când am coborât din pat. Pe de altă parte,
fiindcă este primul bărbat gol puşcă pe care l-am văzut vreodată.
Şi pe de altă încă, deoarece mă întreb ce naiba caută aici.
Şi... ce se vede pe mijlocul fesei lui stângi? Curiozitatea mă face
să trec peste şoc şi fac un pas înainte cu precauţie, ezitând să mă
apropii prea tare. Seamănă cu... un tatuaj. Este roşu şi umflat. Am
văzut poze cu tatuaje proaspăt făcute şi ştiu cum arată. Şi ăsta e
foarte proaspăt. Literele cu o caligrafie măiestrită alcătuiesc cuvân­
tul: „Irlandeza.” Irlandeza? Mă încrunt nedumerită. De ce îmi
sună cuvântul atât de cunoscut...?
Podeaua scârţâie când îmi mut greutatea de pe un picior pe
facându-mă să tresar. Dau înapoi instantaneu. Din cauza
^^Şcării bruşte, camera începe să se rotească în jurul meu. Apă.
Nesigură pe picioare, mă îndrept poticnindu-mă spre
^K*der şi spj-g halatul meu care atârnă într-un cârlig de pe uşă.
camerele noastre de cămin sunt mici şi, hai să
sunt ca un elefant într-un magazin de porţelanuri
^^ui Jigitată. Mă lovesc cu spinarea de masa de toaletă
^^8^, lovind-o suficient de tare, încât să îi dăxâm un şir de
sticluţe de parfijtn. îm i ţin respiraţia, sperând ca zgomotul i | "
fie âtât de puternic încât să îl trezească pc uriaşul în piele»
N -am eu parte de un asemenea noroc.
Inima imi stă în loc când văd capul tipului rostogolind^
într-o parte ca să se confninte cu lum ea exterioară. întredeschis
ochii.
Oh. Doamne. Dumnezeu/e.
Este hoţul de jeleu cu vodcă. Este A shton.
Mă năpădesc amintirile rostogolindu-se asupră-mi ca nişte
valuri puternice.
încep cu shot-ul de jeleu cu vodcă fiirat, dar nu sc termină acolo.
N u... continuă iar şi iar, fiecare am intire incom odă luându-mă cu
asalt, inmuindu-mi genunchii şi încordăndu-m i stomacul. Muzia
şi luminile stroboscopice şi A shton aplecat deasupra mea pc rin­
gul de dans. Eu, zbierând la el, dându-i o palmă peste zâmbetul
arogant de pe faţă. M âna mea lovindu-1 în piept, o dată, de doui
ori... nu ştiu de câte ori. Şi apoi încetez să îl mai lovesc în piept.
Mâinile mele se odihnesc pe pieptul lui dezgolit, trecându-mi intri­
gată degetele de-a lungul liniilor unui semn celtic mic cât un pumn
şi peste curburile muşchilor săi. îm i am intesc că am dansat... rit- '
mat, încet... degetele mele s-au încâlcit în părul lui, mâinile lui
m-au strâns cu putere de talie, trăgându-m ă spre eL
îmi aduc aminte de aerul răcoros al nopţii înfiorându-mi pic*
lea şi zidul din cărămidă de care stăteam sprijinită când Ashton şi
cu mmc...
Trag aer in piept cu un şuierat şi mâinile îmi zboară la g u ri
Ochii lui, la început întredeschişi, se luptă cu lumina zUei,«
n * * “ în tim p ce mă măsoară din cap
m i m L'^N P ' pieptul meu. N u sunt în stare si
mân.«’: c o n Z " :
•epure imbricat In nimi i' ^ înftilecat dc lup. UlŞj
floricele. ° pereche dc chiloţei cu
 o MINCIUNĂ nevinovata
Ies din starea mea dc prostraţie doar cât să îmi duc braţele b
iept, acoperi"du-mi goliciunea.
^ P " ' '' P ' Ashton din transâ dcoarecc scoate
un geam«- trecându-şi mâna prin coama lui intunecatâ. Oricum.
¡i stâ direcţiile posibile, dar reuşeşte cumva să îl ciu-
^eascâ şi mai tare. îşi întoarce capul într-o pane şi dă cu ochii de
Reagan, carc priveşte cu ochi iscoditori de sub pătură, abia trezită
din somn, iar după luminiţele din ochi ei, se vede câ trece dc la
de confiiiie la cea de recunoaştere.
— Fir-ar să fie de treabă,.. îl aud eu bombănind, şi firecându-sc
pc nas de parcă l-ar durea.
_Nu am...? îl aud j>e Ashton întrebând-o cu glas scăzut.
Ea clatină din cap, incredibil de calmă.
— Nu. Erai prea beat ca să ajungi la tine acasă. Şi tu trebuia să
fi dormit pe jos.
Ea se ridică puţin în capul oaselor ca să îi admire ţinuta, sau,
mai degrabă, lipsa ei.
— Măi omule, de ce dracu’ eşti în pielea goală?
Vorbele ei îmi reamintesc că el este în continuare gol puşcă. Ochii
mei alunecă peste trupul său prelung şi simt un fi^eamăt ciudat în
stomac la vederea lui.
El îşi lasă capul să îi cadă pe pernă.
Oh, mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, îl aud că murmură, igno-
^ d întrebarea ei.
Cu mişcări surprinzător de graţioase, se rostogoleşte jos din
Ş>se ridică în picioare. Aerul îmi şuieră printre dinţi când îl
piept, mutându-mi privirea spre fiîreastră, dar nu înainte de
^<lca din faţă în toată splendoarea.
^ întreabă râzând pe înfiandate:
Ce 8*a întâmplat, Irlandezo?

smucesc capul din nou spre cl.

mi-ai spus?
 El zâmbeşte afectat, cu mâna odihnindu-se dc o treapi*
rii, părând în largul său cu toată lipsa curentă de veşminte. '
— Nu pari să îţi aminteşti cine ştie ce din noaptea trecută,
aşa?
Felul în care ochii lui negri intenşi rămân pironiţi asuprj chi­
pului meu mă fac să simt cum mi se pune o greutate în stomac,
care ajunge să atârne până la pământ. Trebuie să îmi contraa
muşchii ca nu cumva să pierd controlul asupra vezicii urinare chiar
acum şi aici.
— Dacă aşa se explică cum de suntem cu toţii împreună în
cameră şi tu eşti dezbrăcat... atunci, nu.
Cuvintele îmi zboară de pe buze cu două octave mai sus dccât
ar fi normal, şi şovăielnice pe deasupra.
El face un pas înainte, iar eu mă dau instincriv înapoi, înccr-
când să mă înghesui în spaţiul dintre perete şi masa de toaletl
Sunt convinsă că o să leşin curând. Său o să vomit. Şi una şi alta
pe pieptul lui dezgolit pe care abia dacă îmi mai amintesc că 1-aro
pipăit pe bâjbâite noaptea trecută.
Pe masa de toaletă din spatele meu este un cearceaf alb simplu.
Mă răsucesc cu faţa spre perete ca să mă întind după cl şi să-l
înşfac, trăgându-1 pe mine ca să mă acopăr în partea din faţă. El
face încă un pas spre mine, iar eu mă sprijin de masa dc toaicti,
impunându-mi să ii susţin privirea, dar sunt cuprinsă de panică în
tot acest răstimp. Dacă se mai apropie puţin, chestia aia se poate
atinge de mine.
Nu îţi face griji. Am căzut de acord azi-noapte ci nu sunt
un pretendent bun pentru tine, mă anunţă cL
îmi strâng ccarceafiil mai tare în jurul pieptului meu şi
înfig bărbia în aer sfidătoare.
Ei bine, cel puţin atunci nu eram foarte coerent.
Se parc că nu pot să imi dezlipesc privirea dc ochii adânci iic
un căprui închis. Mă sfredelesc din priviri, dar este ceva indcsdfi^^
 o MINCIUNĂ NEVINOVATĂ 35

. străiundurile lor. Mă întreb dacă îşi aminteşte că m-a sărutat.

Mi întreb dacă regretă acest lucru.
Simt că e pe cale să se apropie mai mult de mine. Şi în cUpa
nu mai sunt în stare să mă controlez deloc. Izbucnesc:
isiu poţi, te rog, să îţi îndrepţi chestia aia în altă parte?
îsi dă capul pe spate izbucnind într-un imens hohot de râs, îşi
•jicâ mâinile în chip de capitulare şi se dă îndărăt.
^ R eagan, să nu spui nimănui. In mod special, tatălui tău, îi
strigă el peste umăr.
_ Nicio grijă din partea mea, mormăie Reagan, frecându-se
pe obraji-
^ Ce mama dracului? o aud pe Kacey bombănind în timp ce
face ochi.
Se ridică în capul oaselor şi îl priveşte cu ochi cercetători pe
— pe de-a-ntregul — ca apoi să îşi repeadă privirea s
mine stând acolo, înghesuită într-un colţ. Face ochii mari pentru
o clipă.
— Oh, nu... spune-mi te rog că nu aţi facut-o, se văicăreşte ea,
scoţând un geamăt.
Imi strâng corpul în braţe şi mă uit la ea cu ochi rugători. Nu
ţtiu! Nu şiiu ce amfăcut!
— Nu, n-au facut-o ! îi strigă Reagan.
Un jet exploziv de aer îmi iese din plămâni din pricina uşurării
Şl apoi mă fac mică de tot. Până şi treaba asta mi-a zdruncinat
^apui care-mi pulsează în continuare.
^ Nu sunt singura persoană care se simte uşurată. Cuta adâncă
pe fruntea surorii mele se netezeşte. Scăpată de grija asta, se
o dată la el, coborându-şi privirea.
p| . acoperi mădularul, băiete?
^ anjeşte cu gura până la urechi, întinzându-şi mâinile în faţă.
Ea îi credeam că mă placi aşa!
aruncându-i un zâmbet afectat, marca Kacey, şi
privirea cu subînţeles.
 — Mă aşteaptă chestii mai bune acasă.
îşi flutură mâna spre uşă. Asta e Kacey, Calmă şi încrezătoînţ
în sine atunci când e pusă din întâmplare faţă în faţă cu un penis.
El clatină din cap şi răspunde, râzând uşor însă:
— Foarte bine pentru tine.
Se întoarce şi îmi susţine privirea pentru o clipă nesfârşit de
lungă, cu o expresie impenetrabilă întipărită pe chip, înainte ca
ochii să îi cadă pe cearceaful de care mă agăţ de parcă viaţa mea ar
depinde de el.
— Cred că este al meu; spune el în timp ce mi-1 smulge din
strânsoare, lăsându-mă expusă vederii încă o dată.
îmi duc braţele instantaneu la piept şi văd cum ajunge la uşă
din patru paşi. O deschide de perete, apoi iese agale în hol.
Şi asta exact în momentul în care o studentă împreună cu
mama ei trec prin dreptul uşii, cu valizele în mâini. Ashton nu se
simte intimidat de faptul că ele au rămas cu gurile căscate când
trece pe lângă ele, înfaşurându-şi pe îndelete cearceaful în jurul
şoldurilor.
— Doamnelor, le adresează el un salut cam pe jumătate. Ca
după aceea sa îl aud răcnind în gura mare, suficient de tare încât
sunt sigură că l-a auzit jumătate din etajul nostru:
îmi pare rău, dar nu sunt adeptul aventurilor de-o noapte,
Irlandezo!
Rămân în pragul uşii strângându-mi sânii în braţe, sperând în
zadar ca un pian să cadă prin tavan şi să se prăbuşească peste mine
ca să pun capăt astfel celui mai umilitor moment din viaţa mea.
Şi chiar atunci simt acea vânzoleală ameninţătoare din stomac»
urcând m esofag. Ştiu ce urmează să se întâmple. Şi nu am nicii>
şansă să ajung în baie la timp, îmi acopăr rapid gura cu mâna cău
tând Ol disperare din priviri ceva. Orice. Inclusiv ghiveciul bej cu
riu în care este ficusul lui Reagan. Plonjez cu capul în el, în
e toate shot-urilc dc jeleu cu vodcă de aseară ţâşnesc afară din
mme în trombă.
 « nevinovata

M-am Acesta este cel mai umiUtor momen, din via]!

iTlCâ*

_ Ar fi trebuit să te las totuşi să porţi tricoul acela, mă văică-

resc eu, cu un braţ azvârlit peste frunte.
După ce otrăvisem planta colegei mele de cameră cu câteva
dozi substanţiale de acid gastric şi de toxine, mă târâsem înapoi în
panii meu suprapus, împreună cu rezerva secretă a lui Reagan pen­
tru mahmureală — Advil şi o găleată de lichide hidratante —, unde
am zăcut, pendulând între stări de inconştienţă şi autocompă-
rimire. Cele câteva ore de somn m-au scăpat de durerea mea de
cap îngrozitoare. Voma m -a scăpat de starea mea de greaţă. Nimic
nu m-a scăpat însă de ruşinea mea.
Kacey chicoteşte.
— Nu e nimic de râs, Kacey! N u e deloc amuzant! Se presu­
pune că tu erai aceea care trebuia să mă fereşti de necazuri.
îmi schimb poziţia şi mutarea îmi aduce aminte de senzaţia de
disconfort pe care o am în spate.
— Şi de ce mă doare spatele?
— Probabil din cauza zidului de cărămidă în care te-a înghe­
suit Ashton pe când încerca să treacă la faza de pipăit? murmură
Kacey cu un zâmbet diavolesc pe buze.
~ Nu îmi amintesc nimic! protestez eu, dar mă aprind în obraji.
In linii mari, tot ceea ce îmi amintesc despre noaptea trecută
^te că l-am arins pe A shton, că m -am rezemat de el şi că l-am
sărutat.
Dc ce el? strig eu revoltată, acoperindu-m i faţa cu mâinile,
^^prinsă de un nou val de stinghereală care îmi pompează sângele
>n obraji.
j fetiţa mea. De unde să ştii că doar câteva shot-uri
"^^^ezlinţul fiara din rine?
fiind ^ brăzdează fruntea, cotropită
o altă senzaţie ciudată de fam iliaritate. N u aşa îmi
spunea mereu tata? D ar de ce îm i am inteşte acest lucru de n o ^ l
tea trecută? I
— U ite... Poate că îţi este de folos.
Kacey îmi întinde telefonul ei.
Cu o mână tremurătoare şi cu un gol în stomac încep să răsfo­
iesc albumul de poze.
— Cine sunt toti’ oamenii ăştia? Şi de ce îiA îmbrăţişez eu?
— Oh, sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Ii iubeşti, îmi explică
ea sec, ridicând din sprânceană. Cel puţin, asta repetai întruna
seara trecută.
— Nu-i adevărat!
Rămân cu respiraţia tăiată. Ca apoi să îmi strâng buzele între
degete în timp ce alte amintiri difuze se perindă în mintea mea.
Ba e adevărat. îmi amintesc că am rostit cuvintele acestea. De
multe ori. De ce nu mi-o fi pierit glasul, în schimb? Sau de ce nu
mi-a smuls cineva limba din gură? Ducându-mă cu gândul la
limbă îmi aduc din nou aminte de Ashton şi scot un geamăt. I-am
spus şi lui oare că îl iubesc? Din cauza asta s-a întâmplat ceea ce
s-a întâmplat?
încep să mă uit din nou la poze ca să îmi domolesc roşeaţa ce
mi se urcă în obraji. Este şi un prim-plan cu un tip cu kilt şi cu
cimpoi, cu braţul pe după umerii lui Kacey. Trec la poza următoare
şi o văd pe Kacey arătând intenţionat cu degetul spre kilt-ul lui,
ridicând mirată din sprâncene.
— Ce caută tipul ăsta îmbrăcat în kilt la o petrecere în togi...?
încep eu să formulez întrebarea, dar trec im ediat la următoarea
poză şi rămân cu gura căscată de uimire.
— Asta se numeşte „a păstra tradiţia”, îmi explică Kacey.
Cu o cută adâncă între sprâncene şi clătinând din cap, mă uit
 o M IN aUN A NEVINOVATĂ

DU. când în când, apan: şi Reagan lângă „oi, ^ă„,bind cu

până la urechi. m gura
^ O h , nu...
Este amuzant felul în care o fotografie îţi po«e evoca o ami„
áte. Exact asta se mtampla cand dau de o poză în care
r f ş pe care scrie „Inky’s”'. arăt spre un
_Oh, Doamne, Dumnezeule!
Am spus asta de cel puţin zece ori în dimineaţa asta.
— Oh, Doamne, Oh, Doamne, Oh, Doamne... bâigui eu cu
disperare în timp ce trec la pozele următoare, sperând că mintea
îmi joacă feste. Nici vorbă! în mod evident, iată-mă aici, călare pe
un scaun, ţinându-mi părul ridicat şi partea de sus a togii dată
într-o parte în vreme ce un individ mătăhălos îmbrăcat în panta­
loni negri din piele şi acoperit cu tatuaje ţine un pistol de tatuat
îndreptat spre spatele meu. Aşa se explică de ce mă doare spatele.
— Cum de ai putut să laşi să se întâmple aşa ceva, Kacey! şuier
eu, la un pas de isterie.
— Ah, nu, până aici! protestează Kacey, smulgându-mi telefo­
nul din mână.
Găseşte repede un filmuleţ video şi apasă pe „Redare’' înainte
de a-mi înfige din nou telefonul sub nas. Sunt toată numai zâm­
bete, deşi colţurile gurii îmi cam atârnă şi ochii îmi sunt cam duşi.
— Nu o voi considera pe sora mea, Kacey Cleary, responsabilă
de acţiunile mele atunci când mă voi trezi! susţin eu acolo sus şi
tare.
Aud vocea animată a lui Kacey, care îmi răspunde:
Chiar dacă te-am avertiî^at că nu te vei bucura deloc din
Pecina asta mâine de dimineaţă, da? Şi că vei încerca să dai vina
nnine?
ei nu i se împleticeşte limba când este beată.
Chiar aşa.
______

dc tatuaje şi piercing-uri.
 Mâna îmi zboară în aer şi cameramanul amator se o ‘
clipă ca să îmi dea mâna jos şi îmi ordonă să nu mă misc
întoarce din nou la lucru, iar eu afirm: ^
— îmi reclam dreptul de a avea un tatuaj deoarece eu Qlj
Cleary — mă bat cu pumnul în piept precum omul cavern T
alegându-mă cu o nouă pauză şi o căutătură agasată din parţ^
regizorului — sunt o super Jată rea.
Mâna cu care ţin telefonul îmi cade pe marginea patului în
vreme ce mă frec la ochi.
— Cum de a putut tipul acela să mă tatueze cu bună ştiinţă?
Adică, uită-te la mine!
îi azvârl telefonul în faţă.
— Eram beată! Nu este ilegală chestia asta?
— Nu ştiu dacă este ilegală — probabil că este —, dar in mod
categoric nu este privită cu ochi buni, recunoaşte Kacey.
Mă fac mică şi simt că am un ghem în stomac.
— Păi bine, şi cum...
— E un prieten de-al lui Ashton.
îmi azvârl braţele în aer.
— Puah, grozav! Pe deasupra, are şi o reputaţie proastă. Şi dacă
au folosit ace infectate? Kacey!
Fac ochii mari.
— Oamenii se pot infecta cu H IV şi cu hepatită din cauza
asta. Cum de ai putut să mă laşi...
— Este un loc în regulă, curat. Nu-ţi face griji, mormăie Kacey
pe tonul acela calm dar contrariat pe care îl foloseşte în rarele
ocazii când devin isterică. Nu eram la fel de beată ca tine. Ştiam ce
se întâmplă în jur.
Cum? De fiecare dată când mă uitam la tine aveai un pahaf
în mână!
Ea râde zgomotos.
Fiindcă toleranţa mea la băutură este ceva mai ridicat'^
decât a ta. Şi i-am promis doctorului Stayner că voi rămâne lucicH*
 Al
^ Srayner.
Clatin din cap.
, Ce fel de psihiatru îşi conduce din umbră pacientul ca si îl
i, flama atât de tare încât să ajungă la tangaje şi la recuperarea
timpul^» pierdut prin întâlniri contra cronometru?
Com pletam ente neortodox şi, în consecinţă, genial? îmi dă
Kacey replica aruncându-m i o privire severă.
Răspunsul ei nu mă surprinde. Dacă e să te iei după sora mea,
doctorul Stayner poate transform a apa în vin.
— Şi nu a avut nicio legătură cu treaba asta, Livie. El ţi-a spus
doar să ieşi şi să te distrezi. Ai făcut toate astea de una singură.
— Şi ai ştiut că mă voi înfliria astăzi, remarc eu, scoţând un
suspin de resemnare.
Ea ridică din umeri.
—Tatuajul este drăguţ. Te asigur că o să-ţi placă când o să-l vezi.
Pentru o clipă, pretind că studiez o pată de pe tavan în timp ce
îmi încleştez fălcile cu îndărătnicie. Nu i-am purtat niciodată ran­
chiună surorii mele. Niciodată. Acum s-ar putea să fie pentru
prima dată.
— Ei, haide, Livie! N -o lua razna. Nu mai pretinde că nu te-ai
distrat aseară. M i-ai mărturisit că a fost cea mai grozavă noapte
din viaţa ta. De vreo mie de ori. Pe deasupra — ea se scarpină pe
umăr şi ştiu că nici măcar nu îşi dă seama de asta — merităm o
distracţie nevinovată împreună după toate prin câte am trecut.
Ii surprind cu privirea cicatricea lunga şi subţire care îi stră­
bate braţul. O cicatrice care pune toate aceste lucruri într-o altă
Perspectivă.
^ dreptate, rostesc eu cu glas scăzut, trasând cu degetul
lungă şi subţire. E o nimica toată.
Urmează o pauză îndelungată
Ai spus că e drăguţ?
Ea răsfoieşte restul pozelor până când găseşte produsul finit:
mea, scris într-o caligrafie delicată şi amplasat între
 1
omoplaţii mei. Nu are mai mult de vreo zece centimetri |j •
Acum, odată ce am trecut de şocul iniţial, creşte inima m ^
când îl vid.
— E drăguţ, sunt eu dc acord, cercetând din priviri fontul cal»,
grafic şi întrebându-m ă dacă tata ar fi fost dc acord.
— Lui tata i-ar fi plăcut la nebunie, îmi confirmă Kaccy.
U neori pot să ju r că sora mea are puteri telepaticc şi ştie exact
ce să spună. Zâmbesc pentm prim a oară în această dimincaţl
— Ţ i l-am spălat eu aseară. Va trebui să îl cureţi dc câtcva ori
pe zi tim p de două săptămâni. Ai o sticlă de Lubriderm acolo.
întinde o mână leneşă spre birou.
— Dacă porţi haine lejere, nu te va deranja.
— D in cauza asta m -am trezit efectiv în pielea goală? j
Ea hohoteşte, după care dă din cap.
îm i ridic mâna să mă fi^c pe frunte. I
— Totul are sens acum.
U n sens beţiv, idiot. Studiez din nou fotografia,
— Aşa trebuie să fie, roşu şi umflat?
— M da, a curs ceva sânge.
Scot un geamăt la gândul acesta, apăsându-mă cu mâna pc
stomacul meu încă ultrasensibil.
— Cred că mai este un ghiveci liber pe acolo.
Mai scot un geamăt.
— Mai târziu va trebui să i-1 înlocuiesc lui Reagan cu altul.
Rămânem întinse pc pat în tăcere, o vreme.
Apropo, cum dc ai ajuns în patul de sus? E chiar
treaba asta, apreciază ca.
Unele dormitoare au paturi suprapuse, fiind camere prea mio
ca ftă intre două paturi separate în cic. Şi noi am ajuns într-un^ din
accstc camere.
— Lui Reagan u cstc frică dc înălţime, aşa că i-am cedat pat
dc jo». Nu mă deranjează.
 U MIPiaUNA nevinovata

' H m . . . Cred c i e de înţeles. E atit de scundâ. Aproape ca o

pirică-
Mă întorc să îi arunc o privire ucigătoare surorii mele. Rca«n
este chiar sub noi. Doarme, dar chiar sub noi.
U rm ează o altă pauză îndelungată înainte ca sora mea să con­
tinue, arborând zâmbetul ei malcfic:
— Ei bine, sper să nu o deranjeze apetitul tău sexual nestăvilit.
fij putea fi letal pentru ca dacă patul nu este stabil.
O explozie neaşteptată de chicoteli nc dă de ştire că Reagan
este de fapt trează şi ne ascultă.
— Oh, nu vă faceţi probleme. Cunosc regulile, strigă ca la noi
cu o voce mahmură. Am o şosetă roşie pc care o putem agăţa de
mânerul uşii când Livie este aici cu Ashton...
Imi trag brusc pătura peste cap pentru că ştiu exaa unde bate
discuţia asta şi sângele îmi năvăleşte cu fiirie în obraji. într-un fel
sau altul, m-am ales cu miniclona surorii mele în chip dc colegă de
cameră. Din nefericire, pătura mea nu este izolată fonic şi aud
nicio problemă cum Kacey conrinuă să mă tachineze.
— Nu este nevoie, Reagan. Lui Livie îi place să fie privită.
— Am observat. D in câte am auzit, şi lui Ashton îi place la fel.
Şi nu mă deranjează, fiindcă tipul are un trup mortal! Şi are cel
mai ‘mcredibil piept pe care l-am văzut vreodată. Aş putea să i-1
ling toată noaptea. Exact aşa cum a făcut Livie...
Izbucnesc în hohote isterice de râs, pe cât de îngrozite, pe atât
de delirante.
Nu am ficut aşa ceva. Opriţi-vă!
Nu până când nu recunoşti că ţi-a plăcut enorm să te giu-
8*^*lcşti cu el aseară.
Clatin din cap cu fiirie.
y ^ Ş* fundul tare ca piatra. L-am prins şi eu de el înainte,
nu l-am prins cu toată puterea cu amândouă mâinile aşa
^ * ^ u t - o Livie, continuă Reagan.
^ O P R e ş t e -TE!
 Vocea mea ridicată nu facc decât să sporească amuzamcritul|^

— Abia aştept să vină data viitoare când o să îl ţinâ strâns

amândouă mâinile de...
— Bine! M -am distrat! Enorm! Terminaţi cu conversaţia asţ,
odată, vă rog! Nu mai vreau să dau ochii cu el în ved.
— Asta până când te îmbeţi data viitoare,
— Nu am să mă mai îmbăt niciodată! declar eu sus şi tare.
— O h, Livie...
Kacey se rostogoleşte pe o parte ca să se ghemuiască lângă mine,
— Nu, vorbesc serios! Sunt precum Jekyll şi Hyde atunci când
beau.
— Ei bine, tati spunea că există o mică doză de nebunie chiar
şi în cei mai rezervaţi irlandezi. Ai dovedit în mod categoric treabt
asta noaptea trecută.
Irlandez.
— Ashton mi-a spus „Irlandezo”. De ce?
— Nu ştiu, Livie. Va trebui să îl întrebi tu data viitoare când vă
îmbătaţi şi vă giugiuliţi.
îm i dau ochii peste cap, dar nu mă obosesc să îi răspund. Ccva
încă mă mai sâcâie.
Irlandezo.
Irlandeza.
Fac ochii mari. îmi trag pătura de pe faţă.
— Are cumva Ashton pe fund un tatuaj pe care scrie Jrlandcza’?
Urmează o pauză prelungă. Apoi Kacey sare în capul oaselor,
cu ochii mari şi strălucitori şi cu gura căscată de uimire.
— Uitasem complet dc asta!
Ea şi Reagan izbucnesc brusc în hohote nestăvilite dc râs.
— Cum dc am uitat de chestia asta?
Imi înfige un deget sub nas, spunând:
— Tu l-ai provocat pc ticălosul accla obraznic!
 R,te di" P**"’' P* "» « o ti
ut'O la ea. Ca dc copU dc patru ani îndopat până la rcftiz cu
Ridici o nnână în aer spre mine şi, după o pauză destul dc
bat ^ tragere de inimă.
Crc^i câ /tt ai regrete, Livie? Ai numai puţină răbdare până
va da scama de ce îl ustură flindul...
‘^‘^Rclgan râde atât de tare încât sunt sigură că îi curg lacrimi pc
jjj iar râsul ei este molipsitor. în curând paturile suprapuse se
obraji
^ ţâ ic dc hohotele noastre dc râs în vreme cc ne distrăm pe soco-
ferm ecătorulu i căpitan al echipei dc canotaj şi a fundului său

tatuat.
Şi oricât de tare mi-ar displăcea, şi oricât de greu îmi este să o
foc, trebuie să recunosc în sinea m ea... mda, a fost o distracţic pe
cinste aseară.
în absolut fiecare sccundă.

Pe la ora trei după-amiaza, mă simt deja mult mai bine. Suficicnt

dc bine încât aroma de cafea şi pateuri proaspete să nu îmi întoarcă
stomacul pe dos atunci când luăm o gustare frugală la un mic bistro
şic din zonă. Acum, însă, melancolia a luat locul mahmurelii,
îmi iau rămas-bun de la sora mea astăzi.
Bineînţeles că există mesaje şi convorbiri telefonice şi c-mail şi
videochat şi o voi revedea peste câteva săptămâni, când voi pleca
cu avionul la nunta prietenilor noştri, Dan şi Storm, dar... nu este
acelaşi lucru. îmi aduc aminte de cele două luni când am stat
despărţite în vreme ce ea se afla în grija doctorului Stayner. Aveam
senzaţia că cineva îmi smulsese o bucată din inimă. în afară de acel
i~am văzut chipul în absolut fiecare zi din viaţa mea.
în. Ficcarc. Zi.
Chiai ;i atunci când era internată in secţia dc terapie intensivă
“pi accident, chiar şi atunci când era varză din cauza alcoolului
* "Stogurilor, chiar şi atunci când lucra până la orc târzii din
servirid băuturi la barul Penny’s, întotdeauna trăgeam cu
„
#o K. A*

ochiul c a să o vid dormind în patul ei, doar ca să-i surpriini ţ, J

faţa. Ca să îmi dovedesc mic însămi că nu murise şi nu mâ
şi ca.
Deşi ştiam că va veni şi accastă zi, asta nu înseamnă că îny
mai uşor. Acum, în timp ce stau aici, sunt sigură că sunt pc
a pierde ccva. E ca şi cum mi-aş lua rămas-bun de la o parte (ij^
viaţa mea pc care n-am s-o mai regăsesc niciodată.
— Ei, bine... începe Kaccy, uitându-sc în sus la mine cu och»
ei albaştri şi Umpezi şi cu un zâmbet încordat în vreme ce stin
lângă portiera unui taxi.
Sora mea nu plânge mai dcloc. C hiar şi după cc am trecut prin
ceea ce am trecut, şi având în vedere cât dc multe a îndurat, reuşeşti
de obicei să facă o glumă nelalocul ci ca să alunge orice urmi de
tristeţe. De data asta totuşi... văd cum îi curge o lacrimă, una sin*
gură, pe obraz.
— Surioară, murmură ca, luându-m ă cu ambele mâini pe dupi
gât şi trăgându-mă în jos astfel încât să nc atingem fninţik. Ai
reuşit, Livie.
Zâmbesc.
— Noi am reuşit.
Ei i-ar fi fost mult mai uşor dacă m -ar fi lăsat cu mătuşa Darl^
şi cu unchiul Raymond acum trei ani. Ce naiba, ar fi fost dc
aşteptat. Nu era obligată să se împovăreze cu încă o gură dc hrinit
Cred că o mulţime de alţi fraţi sau surori în situaţia ei ar fi ieşit pur
şi simplu f>e uşa din faţă f^ ă să privească înapoi. Nu şi Kaccy îns^
Datorită ţie, îmi încep eu firaza, dar ea mi-o taie cu o cxpr^
»ie dezaprobatoare tipică.
Oh, nu. Nu îmi mulţumi mie. Eu sunt doar o epavă Ş*
•wâ care, în mod miraculos, nu a deraiat, pcriclitându-şî pmp«®
viitor din pricina mormanului meu de rahat,
închide ochii în timp ce îmi şopteşte:
Ku sunt cea îndatorată. Ţie îţi datorez totuL
â tmgc la pieptul ci şi mă strânge cu putere în braţe.
 _ Ţine minte. N u voi fi niciodată prea deoane ris •j

< » p .a T :

_ Şi c U » ™ 6 ^ ^
Bine?
Dau din cap, neavând încredere în vocea mea.
Aud un ciripit, semn că am un mesaj telefonic. Crezând că este
Storm — deoarece ea este singura persoană în afară de Kacey care
îmi trimite mesaje — , îmi verific telefonul.
Spune-mi, ai făcut aseară ceva ce nu îţi stă în caracter?

— Cred că vă bateţi joc de mine! izbucnesc eu.

— Ce este? mă întreabă Kacey contrariată, aplecându-se peste
umărul meu ca să tragă cu ochiul la ecranul telefonului.
— Ce fel de doctor trimite mesaje pacienţilor săi? De fapt,
non-pacienţilor.
— Ai la dispoziţie cinci minute să îi răspunzi înainte să te sune
el. Ştii asta, da? vrea ea să se asigure.
A

Ii confirm cu o aplecare a capului. Ştiu deja că doctorul Stay­

ner este un om foarte răbdător... atâta vreme cât nu aşteaptă vreun
răspuns.
— Ce ar trebui să îi spun?
Ea ridică din umeri, apoi zâmbeşte larg:
— Am descoperit că lucrurile şocante îi convin cel mai bine.
— Ei bine, am, cu siguranţă, suficient material în cazul ăsta.
Ea aşteaptă cu braţele încrucişate în timp ce eu tastez mesajul:
Am băut suficiente shot-uri încât să umplu o mică piscină, ca după
aceea să trec la cele mai teribile mişcări de dans pe care le-a văzut
vreodată omenirea. Iar acum sunt mândra posesoare a unui tatuaj şi
dacă nu aş avea o filmare video care să dovedească contrariul, aş
crede că l-am făcut pe o alee dosnică cu nişte ace contaminate cu
virusul hepatic. Satisfăcut?

Simt cum mi se strânge stomacul când apăs f>e butonul „Trimite .

El mă tot sfătuieşte să ţin în frâu sarcasmul care îmi stă pe limbă.
 7ece se cu n d e mai târziu, telefonul meu scoate din „ou u„ bip
I h u n Ai Stat de vorbă cu vreun băiat?
Este un început bun. Ai siai ub

Mă uit cu ochii măriţi de uimire la telefon, procesând reacţi,

__ sau lipsa lui de reacţie - la noaptea mea de destrăbăla«
care s-a lăsat cu un tatuaj. , r r j-
Kacey profită de ocazie şi îmi smulge telefonul dm mană.
— Ce faci, Kacey! , , .
O alerg în jurul taxiului în vreme ce degetele ei tastează frene- j
tic şi ea chicoteşte în tot acest răstimp. N u îmi dau seama cum,
poate să alerge şi să tasteze un mesaj în acelaşi timp, dar o face.
Abia după ce apasă pe tasta „Trimite” încetineşte ritmul şi îmi
azvârle telefonul înapoi. îl prind pe bâjbâite şi verific imediat ce a
făcut sora mea.
Nu numai că am stat de vorbă cu un băiat, dar pot să spun că am
văzut deja două penisuri, inclusiv cel ataşat bărbatului gol puşcă din
camera mea azi de dimineaţă când m-am trezit. Am poze. Doriţi să
vedeţi vreuna?

— Kacey! strig eu cu glas ascuţit, dându-i un ghiont în umâr.

Nu trece mai mult de o clipă până când soseşte răspunsul.
Mă bucur că îţi faci prieteni. Vorbim sâmbătă.

Urmează câteva momente de tăcere, timp în care şocul mă

loveşte din plin, apăsându-ma mai tare decât orice altceva, după
care izbucnim amândouă în râs, îmbunătăţind instantaneu starea
de spirit a acestei despărţiri.
îmhrăif acum, altfel pierd avionul, mă anunţă Kacey,

l^cey imi face cu ochiul.

. Î “ .„ .„ a ,
măuntru. Şi continuă îrr.-V ^ mâna înainte de a se urca
bia rezemată de teticră în stând cu băr-
’'n v - " ’e - ta x iu l se face nevăzut după colţ.
 REGRETUL

Sunt sigură că majoritatea fetelor fac tot posibilul să pună la

cale o întâlnire ca din întâmplare cu Ashton Henley, după ce s-au
îmbătat şi s-au giugiulit cu el la vreun colţ de stradă.
Dar eu nu sunt ca majoritatea fetelor.
Şi vreau cu tot dinadinsul să îl evit pentru tot restul carierei
mele la Princeton.
Din nefericire pentru mine, soarta a decis că nu îmi poate oferi
mai mult de patruzeci şi opt de ore.
După ce am stat ore întregi la coadă la librărie, dau fuga în
camera mea de cămin să mă debarasez de cele zece kilograme de
manuale ca apoi să mă alătur unui tur al campusului organizat
după-amiaza târziu. Acest campus vechi de vreo 250 de ani, cu
hectare întregi de arhitectură gotică, are o istorie bogată pe care
vreau să o retrăiesc la propriu. Nu am timp de diversiuni.
Bineînţeles că este m o m e n tu l p e rfe c t p e n tr u o am b u scad ă.
C e-avem n o i aici, Irla n d e z o ?
O mână se năpusteşte asupra mea şi înşfacă formularul de
la curs prins între pieptul meu şi teancul dc cărţi. Scot un
când degetele lui sc ating în trcacăt dc clavicula mea.
N im ic, bălm ăjesc cu, dar nu c a ta d ic sc sc să dau mai multe
P^caţii^ dcoarccc nu arc rost.
SO
El trece deja în revistă cu toată atenţia lista mea de cun^
muşcându-şi buza de jos, foarte plină de altfel, dus pe gânduri.
că mă mulţumesc să oftez resemnată şi să aştept în tăcere, p,ofi.
tând de ocazie să observ amănuntele care mi-au scăpat atunci cânj
eram beată şi era întuneric. Sau când eram dezbrăcată şi încolţiţi
Şi să văd că, în lumina după-amiezii târzii, claia de păr zburlit a 1«;
Ashton este mai degrabă şatenă decât neagră. Şi că sprâncenele luj
groase au un aspect îngrijit. Şi că genele lui incredibil de lungi sc
răsucesc la vârfuri... i
— Irlandezo?
— Hm?
Tresar din reverie ca să dau de ochii lui pironiţi asupra mea p .
de rânjetu-i afectat, ceea ce îmi dă de înţeles că mi-a spus ccva ce
mi-a scăpat, deoarece eram mult prea ocupată să mă zgâiesc la cL
Adevărat, pentru că aşa şi eram. i
îmi dreg glasul, simţind cum îmi ard urechile împreună cu tot
restul feţei. Vreau să îl întreb de cc o ţine una şi bună spunându-mi
aşa, dar tot ce reuşesc să scot pe gură este un:
— Poftim?
Din fericire, nu mă tachinează.
— Cc-ţi face tatuajul? se interesează el în timp ce introducc
uşurel hârtia la loc de unde a luat-o, degetul lui atingându-mi din
nou în treacăt clavicula. i
Din nou, corpul meu se înfîoară şi se încordează la atingerea lui.
~ Ah... grozav.
înghit în sec, strângându-mi mai tare cărţile la piept şi întor­
cându-mi privirea înspre locuinţa mea. Spre grupurile de studenţi
cc forfotcsc în jur. Uitându-mă oriunde în altă parte decât U
amintirea vie a nopţii mele scandaloase. !
Chiar aşa? Fiindcă al meu mă deranjează al dracului dc tait-
® frecare senzaţie dc mâncărime, rccunosc cu, arun
c n o ochcadi pc iuriş ca să îl văd pe Ashton cum zâmbeşte cu
toată gura, scoţând la iveală nişte gropiţe amplasate drept Ϋ
 o MINCIUNA NEVINOVAIA SI

1obrajilor, fiind şi mai adânci dccât ale lui Trent. Suficicnt dc

să înii taie răsuflarea pe loc. îmi amintesc că le-am
* . t în starea mea euforică idioată. Sunt aproape sigură că
• am infîp^ degetul într-una din ele. Probabil că şi limba.
^ puţin, pc tine te ustură spatele, îmi spune el cu o privire

tifiiidi'
Pielea lui este atât de bronzată, că îmi este dificil să-mi dau
seama dar sunt sigură că disting o uşoară roşeaţă în obrajii lui.
să vreau, îmi scapă un chicotit. El mi se alătură, râzând uşor.
Ca imediat apoi să îmi treacă prin minte o imagine fulgerătoare cu
noi doi stând faţă în faţă şi râzând. Numai că degetele melc sunt
împletite în părul lui de pe ceaft şi limba lui îmi gâdilă lobul urechii.
Mă opresc brusc din chicotit şi îmi muşc buza inferioară.
_Dintre toate lucrurile idioate pe care puteam să le fac, mor­
măie el, clătinând din cap, tocmai pe acesta l-am ales. Cel pupn e
mic.
Încă mai încerc să îmi alung din minte imaginea anterioară,
când mă pomenesc aprobându-1 f ^ ă să stau pe gânduri:
— Mda, abia puteam să îl descifrez aşa că m-am aplecat...
Simt cum mi se pune un bolovan în stomac şi îmi fuge toată
culoarea din obraji. Chiar am spus-o cu glas tare? Nu, nu am spus-o.
Nu aş spune aşa ceva.
l^upă licărul din ochii lui, ştiu f ^ ă nicio urmă de îndoială că
^P^-o. Cred că o să mi se facă rău.
^ Era... Eu nu am ... Chiar trebuie să plec.
n timp ce fac un pas în lateral ca să îl ocolesc simt o picătură
?^oindu-mi pe spinare.
mcU ^ făcând un semn din cap înspre cărţile
«mi spune:

conv ' dcjucat. C e arc de gând? D e ce

*tie? Speră să obţină un bis? Eu m i-aş d o ri unul?
 J
îl mâsor în treacăt din priviri. Da. trebuie să rcom oscR t
(S. Aşa după cum a subliniat Reagan, s-ar putea prea—bine ..v’i4t^Î
unul dintre tipii cei mai sexi din campus. Sunt aid de p a ir u l
Nu am un termen de comparaţie şi totuşi sunt convinsă câ
adevărat. Şi prin minte îmi trec prea multe frânturi de amintiri^
ultimele câteva zile care mă fac să roşesc, aşa că degeaba mi n^j
obosesc să afirm că nu m-am distrat în acea seară.
Dar... nu, nu vreau un bis. Adică, atunci când mă uit U d,
constat că nimic nu se potriveşte. N id măcar nu arată ca un stu­
dent la Princeton. Nu că ar fi un anume tipar pentru Princeton; nu
există. Din ceea ce am văzut, există o diversitate minunaţi de
studenţi. Nici vorbă de stereoripul tinerilor de bani gata imbricaţi
în veste sau pulovere cu anchior prezentat în nenumăratele filme
din anii optzeci.
Numai că Ashton nu se potriveşte cu Imaginea din mintea
mea a colegiului Princeton. Nu şriu dacă asta se datorează jcanşilof ^
lui decoloraţi care îi atârnă un pic cam prea jos de talie, sau mâne­
cilor tricoului său gri subţire suflecate până la jumătatea braţelor;
sau tatuajului care îi şerpuieşte pe partea interioară a antebraţului,
sau brăţării uzate din piele de la încheietura mâinii... nu ştiu din
ce cauză anume. ■
— Irlandezo?
II aud cum mă strigă. Puah! Nu este numele meu. Aşa îiw
spune el. După zâmbetul pieziş de pe buzele lui pline, m-a pnn*
din nou zgâindu-mă la el şi se distrează pe tema asta.
îmi dreg glasul şi mă sforţez să scuip vorbele.
— Mda. Numai cursuri de şriinţe. Cu excepţia unuia singur-
Un curs dc literatură engleză. Nu este deloc practic, fiind tot<l ^
inutil pentru caricra mea medicală, dar asta îl va mulţumi pc dot**
torul Stayner carc „mi-a sugerat" să îmi aleg un curs carc nu
nicio Icgăniră cu pregătirea mea şi l-aş omite dc la bun înccput din
calcndarul meu academic.
Stai să ghiccic.Tc pregăteşti pentru medicină?
 Pau din cap zâmbind.
__Pediatric. Oncologie.
Spre deosebire de mulţi alţi studenţi care se tot frământă ce sâ
facâ cu vieţile lor, am ştiut cc carieră să îmi aleg din ziua când
prietena mea, Sara Dawson, a murit de leucemie. Aveam nouă ani.
Decizia a venit destul dc firesc. Am plâns şi l-am întrebat jjc tatăl
meu ce aş fi putut facc. C u un zâmbet blajin, cl m-a reasigurat că
nu aş fi putut face nimic pentru Sara, dar că eram suficient dc
isteaţă şi că aş putea deveni o doctoriţă când mă voi facc marc şi
aş putea salva alţi copii. Să salvez copii mi sc părea a fi o viaţă
nobilă. Un ţel pe care nu l-am pus niciodată la îndoială şi dc la
care nu m-am abătut de atunci încoace.
Acum, totuşi, când mă uit la expresia dezaprobatoare de pc
chipul lui Ashton, ai crede că i-am spus că visul meu era să lucrez
într-o staţie de epurare a apelor de canalizare. Urmează o pauză,
după care schimbă total subiectul.
— Uite ce e, în legătură cu sâmbătă seara... N -am putea să
pretindem, pur şi simplu, că nu s-a întâm plat nimic? mă întreabă
el strecurându-şi mâinile în buzunare.
Rămân cu gura căscată o clipă în tim p ce reiau în minte aceste
cuvinte. Cuvintele pe care le-am to t repetat în sinea mea în ulti­
mele trei zile. Se poate? Aş vrea şi eu. M i-ar fi mai uşor dacă aş
putea să apăs doar pe butonul „Ştergere” şi să fac să dispară toate
acele imagini care încă îmi mai străflilgeră prin minte, facându-mă
să roşesc brusc şi să nu mă mai pot concentra... deloc.
Desigur, îi răspund eu zâm bind. Ei bine, atâta tim p cât
reuşim să le facem pe Reagan şi pe sora mea să pretindă acelaşi
lucru.
îşi ridică o m ână să se scarpine la ceaf^, lipindu-şi astfel tricoul
I* mai tare dc piept, suficient cât să îi văd mai bine sinuozităţile
^P 'ilui. Acelea peste care m i-am to t p lim bat cu m âinile.
Pii, bănuicsc că sora ta nu prea ne poate da dc furcă, fiind
din oraş.
 — D a, aşa e, sunt eu de acord cu el.
Poate doar să im i trim ită poze aleatorii, in care un bărbat chel
dolofan ţine un pistol de tatuaj îndreptat spre fu n d u l tău, aşa cutn
făcut-o ieri. A m şters-o im ediat, dar su n t sigură că nu este ulti^j
dintre ele.
— Iar Reagan nu va sufla u n cuvânt, îl aud pe Ashton spunând.
Lăsându-şi m âna să cadă pe lângă corp, se uită în zare, mor­
măind ca pentru el:
— Pentru ea este mai bine aşa.
— Bun, în regulă, atunci...
Poate că reuşesc să dau totul uitării şi să redevin din nou eu
însămi. Livie Cleary. Viitoare doctoriţă. Fata cea bună.
Ashton îşi întoarce privirea spre chipul meu, ochii lui oprindu-se
o clipă asupra buzelor mele, probabil din cauză că mi le frământ
atât de tare între dinţi, încât sunt pe cale să le ronţăi cu totul. Am
senzaţia că ar trebui să mai adaug ceva.
— Abia dacă îmi mai amintesc ceva, aşa că... j
Imi las glasul să mi se frângă în timp ce rostesc minciuna cu o
doză de stăpânire de sine care mă surprinde. Şi mă impresionează. ;
El îşi înclină capul într-o parte şi se uită din nou în depărtare, ,
de parcă ar fi cufundat în gânduri. Apoi un zâmbet amuzat îi flu"
tură pe buze.
Nu mi-a mai spus niciodată o fată aşa ceva.
Un zâmbet mititel îmi înfloreşte în colţul gurii în vreme ce îmi
cobor privirea ca să îi studiez adidaşii, având senzaţia că, în sfârşit*
am marcat un punct. Scor Livie: unu, conversaţii umilitoare: un
milion. ’ I
Presupun că există o primă dată pentru orice lucru.
KasuJ lui proflind şi gutural îmi atrage din nou atenţia,
c i n . '! , îi ioacă lumimF
- Ce " 4 T ° numai' de el ştiuti.
— Nimic. D oar că...
 o minqunA nevinovată _
ss
Urmeazâ o pauză, de parcă nu ai fi sigur dacă să îmi spună sau
nu. în ccli din urmă, sc hotărăşte să o facă, servindu-mi pc tavi
umilinţa umiUnţelor in vreme ce rânjeşte cu gura până la urechi:
_ Ai ftcut multe lucruri pentru prima dată, IrUndezo. Ţineai
morţiş să îl menţionezi pe fiecare în parte.
Oricât dc tare încerc să mă abţin, nu reuşesc să ţin prizonier
horcăitul care îmi scapă din gâdej, de parcă aş fi pc moarte. Ceea
CC ar putea fi chiar adevărat, deoarece inima mi-a stat în loc. Nu
ştiu dacă mi s-au înmuiat braţele sau le-am dus la gură să îmi
acopăr icnetul, dar cărţile dc care mă agăţam cu disperare mi-au
scăpat cumva din mâini. Au ajuns să sc împrăştie peste tot în iarbă.
Chiar lângă ultima mea rămăşiţă de demnitate.
Mă prăbuşesc efectiv pe jos să îmi adun cărţile în timp cc îmi
storc creierii. Problema e că nu îmi aduc aminte să fi vorbit prea
mult cu Ashton. Şi, în mod categoric, nu îmi amintcsc să fi scos în
evidenţă toate...
Fanta aia idioată din creierul meu se deschidc suficient cât să
îi permită unei alte amintiri explicite să sc strecoare afară. O ima­
gine fidgerătoare în care eu stau cu spatele sprijinit dc peretele din
cărămidă cu Ashton lipit de mine: eu având picioarele înfăşurate
în jurul taliei lui şi cl împingându-sc în mine. Eu şoptindu-i la
urcchc că nu mai simţisem niciodată aşa ccva şi că era miu vâr-
toasă dccât îmi imaginasem că ar putea fi...
Oh Doamne, oftez eu din rărunchi înclcştându-mi mâinile
^ stomac.
Sunt sigură că mi se va face rău. Voi deveni o vomitatoare
®^‘hiţionistă.
T.
funria mea a început să bată din nou — să bată nebuneşte, dc
izbită fiind de un val de umilinţă împinsă la extrem. Vor-
^ exact la fel ca actriţa din filmulcţul accla îngrozitor al lui
carc Kaccy m-a obligat să îl văd astă-vară. Literalmente.
Întâmplare peste ciudaţii ăia carc sc uitau la cl într-o
^ a profitat dc ocazic ca să mă ţintuiască dc canapea
în timp ce Trent, D an şi Ben hohoteau de râs din cauza obraji,
mei care luaseră foc şi a urletelor mele îngrozite. '
Sora mea este A ntihristul. Toată treaba asta este nutnai di
vina ei. A ei şi a lui Stayner. Şi a shot-urilor alea idioate cu vodci Şi"
— Irlandezo!
Capul îmi zvâcneşte în sus la auzul glasului lui Ashton. ^
trebuie o clipă ca să îmi dau seama că el stă ghemuit în faţa
întinzându-mi o carte, cu o mină intrigată. M ă prinde cu o mână
de cot şi mă trage în picioare.
— îţi petreci mult timp cu gândurile tale, nu-i aşa? cugetă
dându-mi cartea.
Nu prea ştiu ce replică să îi dau, aşa că tac. M ă mulţumesc sâ j
strâng din buze o clipă, accept cartea, apoi rostesc încetişor: |
— Consideră noaptea de sâmbătă uitată.
— Mulţumesc, Irlandezo. ;
Se freacă cu vârfurile degetelor pe frunte. I
— Nu voiam să iasă toate astea la iveală. Regret treaba asta. ■
Vreau sa spun că...
Se face mic de tot când mă priveşte în ochi, de parcă s-ar 6 i
izbit de mine şi vrea să vadă dacă m -a rănit. îl aud cum expiră uşor, |
după care face câţiva paşi înapoi.
— Pe curând. j
Dau uşor din cap zâmbindu-i cu buzele strânse. Pe dinăuntru '
strig cât de tare mă ţin plămânii: jVsta s-o crezi tu!”
I
■ ■ ■
La naiba! bombăn eu ajungând la punctul de întâlnire peri' =
tm tur, zece minute mai târziu. Arunc o privire în jur, dar nu văd
mic care să semene a grup organizat. Au plecat, s-au dus să
pre semnificaţia istorică a acestui colegiu de prim rang, iar eu
mas blocată aici, reluând în minte conversaţia avută cu Asl^
r5 * fiecare dată, acelc cuvinte — cuvintele lui ^
ram ^ atarnate de gândurile mele.
B ^gret treaba asta.
 El mâ regfetii pc mine. Bărbatul afemeiat regretă că s-a încurcat
niinc. Suficient cât să mă urmărească şi să îmi ceară să nu spun
^ x«,ii Chiar s-a simţit stânjenit atunci când i-au scăpat cuvin-
jyitianui. rv . j
tclc pe gurâ. Dc accca s-a făcut mic de tot.
Una era atunci când eu îl regretam pe el. Adică, am ficut o
dioţcnic şi încă una total deplasată. I-am dezvăluit unui tip o gră-
inadâ dc lucruri pe carc le făceam pentru prim a oară, unui tip pe
carc nici măcar nu îl cunosc. Şi care probabil că a avut parte de o
mic de aventuri de-o noapte la beţie care au mers mai departe
dccât cca din noaptea trecută pe care a avut-o cu mine.
Şi carc regretă.
Mă aşez pe trepte şi privesc în gol la mâinile mele. Până şi
ultima f^âmă dc raţionam ent din m ine îmi spune să nu mă mai
A

gândesc la chestia asta, dar nu pot. în g h it în sec de câteva ori, dar

uscăciunea din gâtlej tot nu mă lasă în tim p ce trec în revistă toate
motivele pentru care A shton ar putea să regrete că s-a încurcat cu
mine. Mă găseşte chiar atât de neatrăgătoare? A fost trezirea de
duminică dimineaţa precum o scenă din filmul Coyote Ugly despre
care Kacey vorbeşte tot timpul? Ştiu că trebuie să fi arătat îngro-
ator, cu părul vâlvoi precum un cuib de şobolani şi cu ochii injec­
ţ i i şi cu o respiraţie atât de urât m irositoare încât puteam să
ofilesc un buchet de margarete.
Poate să fi fost din cauza „nivelului m eu de experienţă”? Ştiu
^ea bine că nu sunt versată din punct de vedere sexual, d a r... am
cchiar a/a/de rea>
^ încât^^^ Pâtrunsă de încercarea de a-m i alina propriul meu
p r i v i r e s p u n â n d u - m i „Scuză-m ă”, răm ân
operând pâm ânt, nedându-i nici cea mai m ică atenţie
^ nu ^ altcineva. U rm ătoarele lui cuvinte, to -
brusc ^ felul în care le rosteşte — m ă fac să îmi
^>ti ^^^iîwca posesorului acelci voci.
 ru eura căscată în tim p ce Ü privesc cum ia
Ş"“ T nu ító pasă. D au din cap îngrozită în timp ce ^
lângă mine, zâm betul său plăcut.

RâsJ Ü este la fel de plăcut precum zâm betul.

_ E ş t i din Irlanda? las eu să îmi scape cuvintele ftră să vreau,
în chizând ochii, încerc să fiu mai explicită, dar mă poticnesc ţ„

propriUe-mi cuvinte. . • î: . , .
— Adică... am crezut... după accen t... ca ai h irlandez.
Şi tu eşti o idioatăy Livie.
— Numele meu este Connor, se prezintă el. Aşa este. Sunt ori­
ginar din...
— Dublin, îl întrerup eu, sim ţind cum creşte un balon de emo­
ţie în mine.
El dă din cap încă o dată, zâmbind radios, ca şi cum ar ii
multumit.
— M-am mutat în America pe când aveam doisprezece ani.
Zâmbetul mi se lăţeşte şi mai tare pe faţă. Nu mă pot abţine.
Trebuie să arăt ca o toantă.
Şi tu ai vreun nume, domnişoară? Sau ar trebui să îţi spun
Zâmbăreaţa?
Ah, da, desigur.
Strâng din buze ca să îmi controlez expresia feţei si îi întind
ierm mâna.
Livie Cleary.
este roU' - ^ ^P^âncene în tim p ce îm i strânee mâna. M âna lui

Tatăl m
*‘*'•<11 meu a
^ ^^^scut în Dublin. Accentul tău... semeni cu cl*
*
®prc2ccc ani - niute în America pe când avea trei'
l^i»dar nu chiar ^ Pierdut ceva din profunzimea accentu'
*^nci când vorb ^ ®^*’^^^rându-se şi dispărând cu aceeaşi graţi*
" ea. Exact ca şi în cazul lui Connor.
 _ Vrei să spui că tatăl tău este pe cât de fermecător, pe atât de
inteligent?
Chicotesc în timp ce îmi cobor privirea o clipă, muşcându-mi
limba înainte de a mă corecta, folosind timpul trecut.^fo st ferme­
cător şi inteligent. La două mmute după începerea unei conversaţii
cu un necunoscut nu este momentul potrivit să îi aduc în discutie
pe părinţii mei morţi.
Se lasă un moment de tăcere între noi, după care Connor mă
întreabă:
— Şi de ce stai aici, de una singură, domnişoară Cleary?
Fac un gest nepăsător cu mâna.
— Ah, trebuia să fac turul istoric, dar l-am ratat. Am întârziat
din cauza...
Gândurile îmi zboară din nou la conversaţia anterioară, scoţân­
du-mă parţial din zona mea de confort.
— Unui dobitoc, mormăi eu absentă.
Connor se uită rapid de jur împrejurul nostru şi mă întreabă cu
zâmbetul pe buze:
— Şi dobitocul acela mai e prin preajmă?
Simt cum mă înroşesc la faţă.
— Nu trebuia să auzi partea asta.
începând chiar cu acea săptămână în care Stayner m-a deter­
minat să introduc o varietate de cuvinte obscene — alese de sora
mea — în fiecare propoziţie care îmi iese din gură, am descoperit
am, f^ ă să vreau, un vocabular mai colorat. Mai ales atunci
când sunt supărată sau nervoasă, cu toate că îmi dau seama că nu
sunt nici una, nici alta, acum.
Şi» nu. Sper că s-a dus cât mai departe.
Undeva în adâncul unei fântâni, cu o mulţime de fete a căror
^<^mpanie să nu o regrete mai târziu.
Ei bine — Connor se ridică în picioare şi îmi întinde o
ană îndoiesc că turul meu va fi la fel de educariv, dar sunt
* trei ani, dacă te interesează.
^ K. Æ TUCKER 1

Nici măcar nu ezit, acceptându-i mâna. Chiar în accst

nu aş face nimic altceva decât să mă plimb prin campusul colcgi^^.
lui Princeton cu Connor din Dublin.

După cum s-a dovedit, C onnor din D ublin cunoaştc surpri^,

zător de puţin din istoria Princeton-ului. Compensează totuşi cu
suficiente istorioare jenante din viaţa lui personală. M ă doare deja
burta de atâta râs când ajungem într-o curte izolată cu aspcct
medieval, dincolo de zona mea rezidenţială, una de a cărei existenţi
nu ştiam şi sunt bucuroasă că am descoperit-o deoarece parc a fi
un loc perfect pentru studiu.
— ... şi,în dimineaţa următoare, l-au găsit aici pe colegul m
de cameră îmbrăcat doar în şosete, îmi relatează Connor, indi-
cându-mi cu mâna o bancă din lemn, iar pe chip îi înfloreşte un'
zâmbet plăcut.
Undeva, între locul unde ne-am întâlnit şi cel în care ne aflăm
acum, am început să îmi dau seama cât de atrăgător este Connot
Nu prea am remarcat asta chiar de la început, probabil din cauzlT
că încă mai eram destul de tulburată după ce îl văzusem pe AshtoilJ
Connor este înalt şi are părul de un blond nisipiu — îngrijit, dar
cu stil — şi o piele netedă bronzată. Are trupul zvelt, dar îmi dau
seama, după pantalonii lui kaki proaspăt călcaţi care i se muleazi
pe corp în timp ce merge şi după cămaşa în pătrăţele care sc
întinde pc umerii lui laţi, că este în formă. Una peste alta, el escc
genul dc tip cu care mă visam eu plimbându-mă prin campus întrH)
bună zi. ^
Dar cred că zâmbetul lui Connor este ceea ce mă atrage cd
mai tare la cl. Este larg şi sincer. Nu se ascunde nimic în spatck
*ui, nicio impostură.
— Cum reuşeşti si iei examenele? Se parc c i nu faci nimii
Diin^ \ ** petreci, ¡1 descos eu în timp ce mâ sprijin de b»iK^
punând un genunchi pe ea.
atât dc mult pc cât şi-ar dori colegii mei de cam eri-
 poar la auzul râsului său moale îmi vine să oftez.
^ petrecerile se încheie atunci când încep cursurile. Până după
examenele parţiale, în orice caz. Fiecare alege ce-i place, dar eu,
nul, vreau să mă întorc acasă cu o educaţie excelentă, nu cu un
ficat bolnav şi cu vreo boală cu transmitere sexuală.
îmi ridic ochii spre el cu surprindere.
— Scuze.
Se îmbujorează uşor în obraji, dar îşi revine rapid, rânjind cu
gura până la urechi.
_Încă mai sunt puţin supărat pe ei. Au pus-o de-o petrecere
bestială în togi sâmbătă. încă nu am terminat de făcut curat în
casă după ei.
încremenesc pe loc. Petrecere în togi? Aceeaşi petrecere în togi
la care eu eram beată turtă şi mă giugiuleam cu Ashton? înghit în
sec înainte de a-1 întreba în şoaptă, cu o voce gâtuită:
— Unde spuneai că locuieşti?
Nu am habar unde s-a ţinut petrecerea, aşa că nu contează câtuşi
de puţin dacă aflu adresa. Ceea ce contează însă este dacă Connor
m-a văzut acolo când m-am dat în spectacol.
El încetineşte pasul ca să se uite la mine cu o mină curioasă.
— Chiar lângă campus, cu încă câţiva băieţi.
Chiar lângă campus. Exact aşa mi-a spus şi Reagan când am
plecat la petrecere în seara aceea. Poate că au fost mai multe petre­
ceri în togi în seara aceea?
— Ah, da?
încerc să vorbesc pe un ton vesel şi degajat. în schimb, vocea
niea sună de parcă m-ar sugruma cineva.
Am fost şi eu la o petrecere în togi sâmbăta trecută.
El zâmbeşte larg.
Pe bune? Trebuie să fî fost la mine acasă. Nu prea mai face
petreceri în togi.
Dându-şi ochii peste cap, murmură:
Prietenul meu Grant. Este teribil de nostalgic. Te-ai distrat?
 I E\

— Hm. Mda.
îl privesc Ol coada ochiului.
— Dar tu?
— Oh, eu am fost în Rochester la nunta verişoarei mele,
dezvăluie el, clătinând din cap. A fost cam nasol că au picat k
acelaşi weekend,dar familia mea ţine mult la... tradiţiile'de fami-
lie. Maică-mea m-ar fi omorât cu mâna ei dacă nu aş fi particip«.
Dau drumul aerului din plămâni dureros de încet, astfel încât
să nu fie prea evident cât de uşurată mă simt din pricină că el nu a
fost acolo. Deşi, dacă ar fi fost, probabil că nu ar mai sta de vorbi
cu mine acum.
— Am auzit că lucrurile au cam luat-o razna, totuşi. Poliţiştii
au fost nevoiţi să intervină şi să le spargă petrecerea.
— Mda, erau nişte tipi beţi pe acolo..., rostesc eu cuvintele
încet şi rar şi apoi, dorindu-mi cu disperare să schimb subiectul, îi
întreb:
— Care este specializarea ta principală?
— Politica. Mă pregătesc pentru drept.
Mă priveşte îndeaproape, în timp ce vorbeşte.
— Sper să ajung la Yale sau la Stanford la anul, dacă totul
merge bine.
Frumos, este tot ce îmi vine în minte să spun, ca apoi să mă
surprind uitându-mă pierdută în ochii lui verzi prietenoşi şi zâm-
bind.
Şi tu? Ai idee care în ce domeniu te vei specializa?
~ Biologe moleculară. Sper să ajung la medicină.
_____ p ^ ’^izdează fruntea lui Connor, lucru rar întâlnit la cl.
.

nul, nu-i înscrii la medicină şi după ce ai fócut urna-

Conn
^ ^*n priviri cu o evidentă curiozitate.
deşteaptă. O com binaţic letală.
.. a
 Imi bag capul între umeri, în tim p ce roşeaţa mi se urcă în obraji.
__ Uite ci am ajuns.
Îmi face un semn cu mâna spre reşedinţa mea.
— Minunată clădire, nu-i aşa?
îmi dau capul pe spate să admir arhitectura gotică, în mod
normal, aş fi de acord. Acum însă sunt dezamăgită, dcoarccc asta
înseam nă că turul meu şi timpul petrecut cu zâmbitorul Connor a
luat sfârşit. Iar eu nu sunt pregătită să îmi iau rămas-bun încă.
ll urmăresc cu privirea cum se retrage, strecurându-şi mâinile
în buzunare.
— încântat de cunoştinţă, Livie din Miami.
— Şi eu la fel, C onnor din Dublin.
Loveşte cu vârful pantofului o pietricică la întâmplare preţ de
câteva secunde stânjenitoare în vreme ce eu stau pe loc privindu-l.
Apoi mi se adresează, cam ezitant:
— Dăm o mică petrecere la noi acasă sâmbăta asta, dacă te
interesează. Poţi să o aduci cu tine şi pe colega aia a ta nebunatică
dc cameră despre care mi-ai vorbit, dacă vrei.
Cu capul aplecat într-o parte şi cu buzele strânse îi răspund:
— Parcă ai spus că petrecerile se termină odată cu începerea
cursurilor.
Ochii lui îmi cercetează chipul, cu o licărire gânditoare.
— Cu excepţia faptului când devine un pretext pentru a invita
o fată fhimoasă la mine acasă.
După care roşeşte şi privirea îi coboară în pământ.
Şi atunci îmi dau seama, că, pe lângă faptul că arată bine, Con-
^ este şi cât se poate de fermecător. Nefiind sigură cum să îi
*^pund, n spun pur şi simplu:
Rămâne pc sâmbătă.
Perfect. Să zicem, pc la opt?
rccită un nume dc stradă şi un număr dc casă şi, cu un ultim
^ b e tla rg ,p le a c ilu â n d -o uşor la fugă, dc parcă ar fi în întârziere.
*^azcm dc bancă şi îl urmăresc cu privirea, întrcbându-m ă
^ r o mine doar din politeţe. Şi apoi, tocmai
dacă s-a ^ea pe după colţul unei clădiri, încetineşte
când e pe cale P Văzând că încă Ü mai

W “v S ^ i T Î r â n g d in buze ca á nu rânjesc ca o idioaa

Această zi este cu siguranţă de bun augur.
 c H c i

DIAGNOSTICUL

în timp ce încerc să particip la cât mai multe evenimente posi­

bil, organizate de campus pentru a lua contact direct cu spiritul şi
cultura locului, Reagan a hotărât să participe la toate evenimentele
posibile desfaşurate sub auspiciile vodcii şi berii. Şi a decis, toto­
dată, că este cazul să particip şi eu alături de ea. Şi pentru că vreau
să îi fac pe plac colegei mele de cameră vivace am ajuns să merg la
petreceri date în camerele de cămin în fiecare seară săptămâna
asta şi să mă strecor în pat în fiecare dimineaţă cu pleoapele grele.
Dar nu numai din cauza asta, ci şi în speranţa că îl voi întâlni din
nou pe Connor. Undeva, în străfundurile minţii mele, mi-era teamă
A

că voi putea da nas în nas şi cu Ashton. In cele din urmă, speranţa

a avut câştig de cauză în faţa spaimei.
Din nefericire, nu l-am mai văzut deloc pe Connor. Dar nici
pc Ashton nu l-am văzut. Am mai făcut cunoştinţă, într-adevăr,
cu câţiva boboci, totuşi, inclusiv cu o coreeancă pe nume Sun, care
este la fel de novice pe scena petrecerilor ca şi mine şi carc s-a
ataşat oarecum de mine joi seara.
Cinstit vorbind, nu ştiu cum va reuşi Reagan să supravieţuiască
diurnului de muncă asiduă pe carc îl presupun cursurile dc aici.
^^*le ei zac stivuite pe birou, fâră să fi fost dcschisc vreodată,
niăcar răsfoite. înccp să cred că nu cstc o studentă dc tapt, şi
 luaic 111 VI CHIC CC clor«
ta. pot " studentă sau nu. sunt fericită să o am pe
nt colegă de cameră. Cu excepţia momentelor când
taplÎrt cu o privire blândă de căţelandru să merg la o băuţi cu^
■ ■ ■

Mă trezeşte o bătaie insistentă în uşă. i

_bine omoară-mă acum, pe loc, se văicăreşte Reagan.
— în regulă, dar poţi să vezi cine e la uşă mai întâi? bălmăjo
eu,îngropându-mi capul sub pernă, trăgând de sub mine un cun,
cu colţuri teribil de ascuţite. j
Reuşisem să plec pe furiş de la petrecerea dată cu două etaje
mai sus şi să mă întorc în camera mea unde am mai citit pâni
târziu în noapte. Ceasul indica ora trei ultim a oară când m-am
uitat la el azi-noapte. Acum arată ora şapte. ^
— Trebuie să fie pentru tine, Reagan. Eu nu cunosc pe nimeni
în campus, vin eu cu un argument logic, ghem uindu-m ă şi ma
strâns sub pătură.
Sst... vor pleca, îmi şopteşte ea.
^Dar nu plcacă. Ciocăni tul devine mai puternic şi mai insistcfli
rîH* jum ătate din etaj. în timp ce mi
râsDunri târăsc jos din patul meu suprapus şi ^

a?temuhauUn mod?n!îi? ^ 5^
O dcscViîri I - . ţo p ăie ostentativ în drum spi*
ceva dc Satana •arg mjurând încetişor printre dinţi şi spunâi^

meu. încât camera începe să sc roteasci

^ ^â^*taţi aici? înt k
dau cu ochii dc un !'* ? P^tígAiat pc când mă întoi^

-n pcr^..r de’d , P= docto-^

1 I n « c n t ă , a r a tă U Í *
poate c i p in J lui este un pic mai argintiu, dar şi ceva mai rar,
gfosso modo.
El ridică din umeri.
— Este sâmbătă. Ţi-am spus că vom sta de vorbă astăzi.
— Da, dar sunteţi aici. Şi este ţaf>te dimineaţa!
El aruncă o privire la ceas încnintându-se.
__E chiar atât de devreme?
După care ridică din umeri şi îşi azvârle braţele în aer, ochii lui
însufleţindu-se de un licăr de entuziasm autentic:
— Ce zi frumoasă!
Pe cât de repede şi-a ridicat braţele, pe atât de repede le lasă să
cadă, revenind la tonul său calm.
— îmbracă-te. Am o conferinţă în oraş la care trebuie să mă
întorc până la prânz. Ne întâlnim jos în hol în treizeci de minute.
înainte dc a se întoarce ca să plece, dă cu ochii de colega mea
de cameră ciufulită dar şi curioasă nevoie mare, îmbrăcată într-un
maiou mototolit şi pantaloni de pijama. îi întinde mâna.
— Bună. Eu sunt doctorul Stayner.
Ea îi acceptă mâna cu o grimasă obosită.
— Bună ziua, numele meu este Reagan.
— Ah, da. Colega de cameră. A m auzit atâtea despre tine.
De la cine? Nu am mai vorbit cu el de când...
Oftez. De la ciudata de soră-mea. Bineînţeles.
Asigură-te că Livie socializează, da? Are tendinţa de a-şi
canaliza prea mult atenţia asupra şcolii. Numai să ai grijă să o ţii
ilepartc de shot-urile alea de jeleu cu vodcă.
să mai aştepte vreo reacţie din partea ei, iese într-un ritm
\ de alert precum a intrat, lăsând-o pe colega mea de cameră
^*tându-8c cu gura căscată la mine.
"Cine-i ăsta?
unde să încep să îi explic? Clatin din cap în timp cc îmi iau
^ ^ picioarele ca să mă dau jos din pat, mormăind:
N-am timp de poveşti acum.
“ «• dar E doctor? A d icââstae... Ezită. Doctorul ,4^

- “ p « - -» p “ ' |
L â n d dupi mine cât îl ţin plâm ann. I

_ Ce fel de doctor este? Vreau să spun că.. .

îşi râsuceşte o şuviţă de păr între degete. E o raritate să o v«i
pc Reagan nervoasă.
Deschid gura să îi răspund dar m ă opresc, fiindcă îmi trece o
idee nebunească prin cap.Trebuie să îmi iau revanşa pentru shot-urilc.
de vodcă pe care Reagan practic mi le-a băgat pe g ât noaptea tre­
cută. Strâng din buze ca să îmi disim ulez zâm betul, în timp cc
cotrobăi prin sertare după o pereche de jeanşi şi un tricou şi ros­
tesc cu calm:
— Oh, el se ocupă în principal de cazurile de schizofrenie.
Se lasă liniştea. Nu mă uit, dar sunt sigură că i-a picat faţa.
~ A h... bine, şi trebuie să îmi fac griji în vreo privinţă anume."
îmi înşfac obiectele de toaletă, m ă în drept spre uşă, dar am
grijă să mă opresc în vreme ce îmi apropii m âna de clanţă, ridi'
‘ndu mi privirea de parcă aş fi cufundată în gânduri:
r doar dacă nu încep s ă ...
_ dm mână nepăsătoare.
Aceţt * Probabil că nu se va mai repeta...
Acestea fi* H • ----
câţiva paşi cj ^^recor în linişte afară pe uşă. Mai hc
‘ncăt si aud pc hohote de râs, suficient de puterni<^
^ Mai tari '^^icărindu-se d in tr-o cam cră alăturată:
gură odată!
ii»chi%4^ca apoi gj q P^^tru asta, Livie! răcncştc Reagan prin ^
d o ,r Î prăpădeşte dc râs.
c urnor tc facc să tc simţi mai bine.
 ^ Mi-am dat seama că mesajul era de la Kacey, îmi confirmă
¿0CtoTvl Stayner în tim p ce îşi dă capul pe spate ca să soarbă până
• ultiiTi^ strop de cafisa din cană — cea mai mare cană pc care am
lizxxt'O vreodată. Eu, pe de altă parte, m i-am lăsat cafeaua mea să
răcească. Abia dacă m -am atins de ea cât tim p doctorul Stayner
-a tras dc limbă până a aflat absolut toate detaliile stânjenitoare
al primei mele săptămâni din campus.
li place tare mult să despice firul în patru. îm i aduc aminte
cum Kacey îl blestema la înccput pentru treaba asta. Sora mea era
la pământ la vremea aceea. Refiiza să disc'ute despre oricc — des­
pre accident, despre pierderea celor dragi, despre inima ei zdro­
bită. Dar, până la sfârşitul programului acela de terapie intensivă,
doctorul Stayner a reuşit, în cele din urmă, să scoată de la Kacey
până şi cel mai mic detaliu pe care trebuia să îl cunoască despre ea,
ajutând-o astfel să se vindece pe parcurs.
Ea m-a pus şi pe mine în gardă în privinţa lui, atunci când am
înccput să primesc apeluri telefonice de la el. Livie, spune-ipe şleau
ceea ce vrea sâ ştie. E l va afla oricum, intr-un fe l sau altul, aşa căfa~fi
viaţa mai uşoară şi spune-i de la bun inceput. Probabil că, oricum, el
ftie deja. Cred că sefoloseşte de trucurile Jed i M in d ”.
In cele trei luni de sesiuni non-terapeutice, nu am purtat nici­
odată o conversaţie cu adevărat dificilă cu doctorul Stayner, nimic
carc să mi se pară prea dureros, prea tragic, prea greu de adus în
discuţie. Ce-i drept, el mi-a cerut să fac unele lucruri care încă îmi
mai dau palpitaţii, cum ar fi bunjee jumping, sau să văd un mara-
ion dc filme de groază, care mi-a provocat coşmaruri săptămâni
întregi după aceea. Dar conversaţiile noastre serioase — despre
şi tata, despre ceea ce îmi amintesc eu din copilărie, chiar şi
di Raymond şi morivul pentru care am plecat
ichigan nu au fost niciodată dificilc sau stânjenitoare.
^Pritatca dintre ele au fost plăcute.
lH^ şedinţa de două ore în carc am vorbit despre giugiulc-
e la beţie şi tot cc a urm at după aceea m -a lăsat stoarsă dc
vlagă şi cu flăcări în obraji. Ştiam că voi fi probabil luată la
bâri în legătură cu noaptea dc sâmbăta trecută. Mi-am prop^,^
trcc peste cele mai jenante momente, dar doctorul Stayner ^
darul de a scoate din tine până şi cel mai mic detaliu.
— Ai ajuns departe în cele câteva luni de când lucrăm împrţ.
ună, Livie.
— Nu prea, îl contrazic eu.
— Mergi la o întâlnire cu un băiat diseară, pentru numele hă
Dumnezeu!
— Nu e chiar o întâlnire propriu-zisă. E mai mult un soi de... |
Gestul lui de desconsiderare îmi reduce obiecţia la tâcerc.
— Cu trei luni în urmă ai fi renunţat la tip în favoarea unei:
cărţi, fiu-â să stai deloc pe gânduri.
— Cred că da.
îmi dau pe spate o şuviţă de păr pe care briza uşoară mi-i i
zburătăcit-o în ochi.
— Fie asta, fie l-aş fi doborât la pământ inconştient.
Doctorul Stayner nechează.
— Exact.
Se lasă tăcerea între noi, iar eu îi arunc o privire piezişă.
— Asta înseamnă că terapia mea a luat sfârşit? Adică, uitaţi-vl,
la mine. Practic vorbind, am devenit o exhibiţionistă. Şi dacă nu o
las mai moale cu petrecerile cât de curând, va trebui să mă internaţi
în secţia de dezalcoolizare.
Doctorul Stayner izbucneşte într-o rundă de hohote zgpmcr
toase dc râs. Când amuzamentul lui sc domoleşte, îşi pctrcct
câtcva clipc privind în gol la cana de cafea, şi trecându-şi
arătător peste buza ci.
Inccp sâ devin agitată. Doctorul Stayner rareori tace atâta
Am să tc las să îţi trăieşti viaţa dc studentă aşa cum trcbu*^
•ă o trăieşti, Imi spune cl cu glas domol. Nu c nevoie să îmi spui
faci sau cum tc distrezi.Trebuie să ici aceste decizii dc una
 ţj-ântesc cu spatele de banchetă cu un oftat de uşurare, inva-
fiind de un calm straniu. Pe cât de repede s-a infiltrat docto-
er în viaţa mea, pe atât de repede îşi face ieşirea.
Cred că sora mea s-a înşelat, îm i spun eu mai degrabă mie
. j^ m a ţia ridicând o povară de pe um erii mei, despre care
Iu îmi dădusem seama că era acolo.
Urmează apoi râsul acela moale.
— Ah, Kacey...
Vocea i se frânge în vreme ce un grup de biciclişti trece în viteză

pe lângă noi.
_Cănd Kacey a fost pentru prim a dată internată în secţia
mea, mă întrebam cum te descurci tu, Livie. Ţ i-o spun cu mâna pe
inimă. Mă întrebam cum de te-ai descurcat atât de bine, având în
vedere circumstanţele. D ar eram ocupat până peste cap cu Kacey
şi cu Trent, iar tu păreai să mergi pe un drum lin. C hiar şi atunci
când Kacey a venit la mine în primăvară destăinuindu-m i m oti­
vele ei de îngrijorare, eram sceptic.
îşi scoate ochelarii să se frece la ochi.
— Oameni ca sora ta — cei evident afectaţi fizic şi moral —
sunt cei care îmi uşurează munca.
A

Imi apropii sprâncenele cu nedum erire din pricina vorbelor lui

enigmatice.
Dar eu nu sunt ca ea, nu-i aşa?
Imi surprind tremurul din glas.
Clătinatul din cap al doctorului Stayner îm i dă răspunsul îna­
intea vorbelor lui.
Oh, nu, Livie. Sunteţi surprinzător de asem ănătoare în
^ ^ te privinţe, dar nu şi în ceea ce priveşte acel gen de problem e.
" Chiar aşa? întotdeauna am considerat că ne situăm la poli
opuşi.

râde pe înfiindate.
 _ Sunteţi amândouă încăpăţânate ca nişte catâri şi
foc. Bineînţeles ci isteţimea ta este ceva mai subtiU. C â ,
sora ta, ce are în guşă şi-n căpuşă, dar...
Strânge din buze.
— M-ai surprins de câteva ori cu icşirUe tale, Livie. Şi nu juru
omul carc poate fi luat prin surprindere cu uşurinţă.
îi urmăresc cu privirea pc aceiaşi biciclişri carc traverscaziţ,
altă alee, încercând să prind sensul cuvintclor lui, şi mă pomencic
schiţând un mic zâmbet. Nimeni nu m-a mai comparat cu sor,
mea în felul acesta. Eu am fost întotdeauna cea înclinată spre stu­
diu, cea responsabilă. Cea pe care te poţi baza. Prevăzătoare, calmi
şi echilibrată. Sora mea este ca o petardă. Am invidiat-o pe ascura
pentru treaba asta.
Şi mă duc cu gândul înapoi la vara trecută, aglomerată pâni
peste cap cu lucruri pe care nu am crezut niciodată că le-aş putea
face şi cu o mulţime de alte lucruri pe care nici măcar nu m-am
gândit să le fac.
— Vara asta a fost interesantă, recunosc eu cu un zâmbet.
Mă întorc să îl privesc pe doctorul care a început să încărun­
ţească şi îi pun acea întrebare la care nu mi-a răspuns niciodati
până acum, sperând că de data asta o va face.
De ce m-a^ pus să fac toate lucrurile acelea nebuneşti'
Despre cc a fost vorba, de fapt?
El îşi face gura pungă de parcă ar cugeta cc răspuns să îmi dc*-
M-ai crede dacă ţi-aş spune că am ftcut-o, pur şi simplu*
pentru propriul meu amuzament?
Poate, răspund eu cu onestitate, ceea cc îl fiicc să râdă
sâ spun că înţeleg chcstia cu întâlnirile contra cronornctr'**
inhirrkH 1 * *eama cum mă pot ajuta dansul în şir indian «***

I ^ 'o m l Stayner pare «reptic.

 ^ Cum de ar putea fi posibil să fii traumatizată de dansul în
şir indian?
Ridic o sprânceană.
_fost vreodată în vreunul din locurile acelea? Cu sora mea?
El îşi dă ochii peste cap.
_ Oh, prea dramatizezi acum. Nu se poate să fi fost atât de...
_^ avut un microfon! exclam eu. A încercat să ţină o licitaţie
ad hoc în care să mă vândă pentru o întâlnire! Mulţumesc lui
Dumnezeu că Storm a fost acolo şi a reuşit să o ţină în frâu...
îmi azvârl mâinile în aer în momentul când îmi amintesc par­
tea cea mai tare.
— Oh, şi apoi mi-a turnat pe furiş alcool în suc.
Doctorul Stayner începe să râdă pe înfundate, iar eu clatin din
cap.
— Mi-am dat seama imediat, bineînţeles. Altfel cine ştie ce
s-ar fi putut întâmpla.
Mă reazem din nou cu spatele de bancă în timp ce mormăi în
barbă, mai mult pentru mine:
— Probabil că m-aş fi giugiulit cu un cow^boy sau cu un taur
mecanic sau cine ştie ce altceva. Să mă fi trezit cu zgârieturi pe
fund după o partidă de sex, de exemplu...
El îşi răstoarnă capul pe spate şi hohoteşte cu glas răguşit şi,
după câteva clipe, nu pot să mă abţin să nu râd şi eu încetişor
împreună cu el.
— Of, Livie, îmi spune el, trăgându-şi jos ochelarii de pe nas
ca să îşi şteargă lacrimile. Nu a fost niciodată vorba despre ceea ce
ţi~am cerut să faci. A fost vorba despre exuberanţa cu care ai abor­
dat fiecare însărcinare în parte.
Se întoarce să se uite la mine cu uimire în priviri şi un chicotit
uşor în glas.
Mă aşteptam să îmi spui să mă duc naibii, dar tu continuai
să răspunzi la telefon, acceptând fiecare dintre cererile mele
Nebuneşti si le îndenlineai în mod excelent!
 îm i încUn capul în tr-o parte în tim p cc Ü privesc.
— Ştiaţi că erau nebuneştii
— Tu nu?
Clatină din cap spre mine, ca apoi un zâm bet trist să a
morfozeze chipul.
— Am învăţat multe despre tine vara asta, Liw. Din felul cu,
umblai după cai verzi pe pereţi şi din discuţiUe noastre. Am
nat informaţii.
Face o pauză ca să se scarpine pe obraz.
__Eşti una din persoanele cele m ai bune la suflet pc carc ani
întâlnit-o vreodată, Livie. Tu reacţionezi foarte intens la durem
sufletească. Este ca şi cum ai absorbi durerea altora. în ciuda timi­
dităţii talc extreme, faci aproape orice ca să nu eşuezi. Nu îţi pWt
să pici la vreun examen şi, în mod categoric, nu îţi place si înşel
aşteptările oamenilor. Mai ales ale celor pe care îi respecţi,
îşi duce mâna la inimă şi îşi înclină fruntea.
— Sunt impresionat, la modul sincer.
Imi bag capul între umeri în timp ce roşeaţa îmi urcă în obr^
— Am aflat, de asemenea, că în vreme ce îi accepţi cu mintfl
deschisă pe ceilalţi, cu defectele lor cu tot, eşti extraordinar dc duri
cu tine însăţi. Cred că dacă ai face ceva greşit te-ai îmbolnăvi
Doctorul Stayner îşi ridică mâna în dreptul feţei preţ dc o clipi-
Dar cea mai mare descoperire a mea? Motivul pentru cai*
am dorit să stau de vorbă cu tine personal astăzi...
Oftează.
Viaţa ta pare să fie guvernată de un plan anume. S-a
dicinat in rutina ta de zi cu zi, a devenit aproape ca o relig««
tru tine. Ţi a dictat alegerile pe care le-ai i^cut până acum ?
c e pc c ^ ai dc gând sS le faci în vütor. Nu Üpui la îndoial*-'^
d totczi. 11dud doar la îndeplinire.
Contmuă cu un gla, egal şi domol în vreme cc îşi trece d e ^
peste buza cănii sale:
 Crcd că părinţii tăi tc-au ajutat să pui la calc acest plan şi tu
cu dinţii de cl, aceasta fiind o m odalitate dc a păstra legătura
rcţî»
cuci
Face o pauză, ca apoi vocea lui să devină moale.
— Şi cred că te împiedică să te dezvolţi, sufocându-ţi propria
Personalitate.
Clipesc de câteva ori la rând, încercând să îmi dau seama cum
deviat această conversaţie atât de rapid de la tauri mecanici la
sufocarea propriei mele personalităţi.
__Cg vreţi să spuneţi? îl întreb cu un dram de încordare în glas.
Este un diagnostic? D octorul Stayner îmi pune un diagnostic?
__Vreau să spun L ivie... se opreşte, având gura deschisă să
spună ceva şi o expresie gânditoare pe chip. Vreau să spun că e vre­
mea să afli cine eşti cu adevărat.
Nu sunt în stare să fac nim ic altceva decât să răm ân cu privirea
aţintită asupra bărbatului din faţa mea. C ine sunt eu? C e vrea să
spună? Ştiu cine sunt! Sunt Livie Cleary, fiica lui M iles şi a lui
Jane Cleary. Fiica m atură şi responsabilă, studenta conştiincioasă,
sora iubitoare, viitoare doctoriţă, o flinţă um ană blândă şi grijulie.
— Dar, eu... mă chinui să îmi găsesc cuvintele. E u ştiu cine
sunt şi ce vreau, dom nule doctor Stayner. N u s-a pus niciodată
problema altfel.
Şi nu crezi că este un pic cam ciudat, Livie? C ă te-ai decis
la vârsta de nouă ani că vrei să studiezi pediatria, să te specializezi
în oncologie şi nu te-ai gândit niciodată la o altă variantă? Ştii cc
voiam cu să fiu când aveam nouă ani?
Pacc o pauză de o secundă doar.
Omul ftiianjen!
^i şi cc dacă, eu am avut ţeluri mai realiste. N u văd nimi(
8^?it în treaba în asta, i-o trântesc cu.
Şi tc-ai întrebat vreodată de cc tc-ai ferit dc băieţi ca d<
până acum?
IWCS h i n ^ 1««tnrl^s etmt««' ^ _____
 — Bâieţii Ic sucesc minţile fetelor...
_ Şi le zăpăcesc de-a binelea, termin eu de repetat avcrtj^
mentul tatălui meu cu un zâmbet trist.
Tati a început să mă avertizeze în privinţa băieţilor cam ^
vremea când hormonii lui Kacey au început să o ia razna. Mi^
spus că, dacă voi cădea în aceeaşi capcană, calificativele mele vor
avea de suferit.
— Cred că reacţia ta faţă de sexul opus are mai puţin de-a facc
cu rimiditatea şi mai mult cu subconşrientul tău — mintea ta cstt
setată să nu se abată de la acest plan pe care crezi că trebuie să O
urmezi.
Subconşrient? Minte setată? O stare de nelinişte mi se stre­
coară în stomac precum un şarpe, dându-mi fiori pe şira spinăru.
Vrea să spună că sora mea are dreptate? Că sunt... reprimată din
punct de vedere sexual?
Mă aplec în faţă şi îmi sprijin bărbia în palme, stând cu coatck
pe genunchi, în timp ce cuget. Cum poate doctorul Stayner să îmi
găsească ceva de reproşat pentru ceea ce am devenit? Dacă e să o
luăm aşa, ar trebui să fie mulţumit. A spus-o chiar cu gura lui!
M-am descurcat atât de bine! Şriu că părinţii mei ar fi mândri de
mine. Nu, nu e nimic în neregulă cu mine.
— Cred că greşiţi, îl contrazic eu cu calm în glas şi cu ochii aţi
riţi în pământ. Cred că vă legaţi de aceste lucruri ca să îmi puneţi
un diagnostic. Nu este nimic în neregulă cu mine sau cu ceea cc fâc-
Mă ridic în picioarc cuprinzând cu privirea campusul carc ne
înconjoară accst minunat campus pentru care am muncit din
greu ca să mă asigur că ajung aici — şi simt cum mă c u p rin d e un
val dc fiiric.
Sunt o elevă cu calificative de „Excelent” pc linie carc *
J a rinccton, pentru numele lui Dumnezeu!
^D *^ acum, dar nu îmi pasă.
dc sâmbătT^ dimineaţa, într*o •
.c a Ri îmi spuneţi că în tre a g a mea viaţă estc...cccacc***
 ín scc ca sá scap de nodul carc mi s-a pus brusc în g â t.
ruJ S tay n er îşi scoate ochelarii şi se frcaci din nou la
. j ^ â n c perfect calm, dc parcă s-ar fi aşteptat la reacţia asta.
cândva că este obişnuit să se ţipe la el, aşa că să nu am
ă rcmuşcări din pricina asta. Sunt al naibii de sigură că nu
vea nicio remuşcare după bomba pe care tocmai a aruncat-o.
— Asta pentru că voiam să îţi dai seama, Livie. Să fii pe deplin
nşticntă şi în cunoştinţă de cauză. Asta nu înseamnă că trebuie
d tc opreşti din ceea ce faci.
îşi schim bă uşor poziţia ca să stea cu faţa la mine.
— Eşti o fată deşteaptă, Livie, iar acum eşti o tânără adultă.
Vei cunoaşte oameni noi şi vei merge la întâlniri. Vei munci din
greu ca să îţi atingi ţelurile pe care ţi le-ai propus. Şi sper că vei ieşi
în lume şi te vei distra. Vreau doar să mă asigur că faci propriile
alegeri şi îţi stabileşti propriile ţinte pentru tine şi nu ca să îi mulţu­
meşti pe alţii.
Se Iasă din nou cu spatele pe spătarul băncii şi adaugă:
— Cine ştie? Poate că Princeton şi facultatea de medicină repre­
zintă ceea ce îti doreşti cu adevărat. Poate că bărbatul care te va fiice
fericită pentru tot restul vieţii este unul şi acelaşi cu cel pe care părinţii
tăi l-ar fi ales pentm tine. Dar poate vei descoperi că nu acest drum îp
este menit ţie. Oricum ar fi, vreau ca tu să faci propriile alegeri cu
ochii larg deschişi, mai degrabă decât să meigi pe pilot automat.
Nu ştiu cum să reacţionez la toate aceste afirmaţii, aşa că răm ân
tăcută, privind în gol, copleşită de confuzie şi îndoială, povara lor
apăsând greu pe umerii mei.
Viaţa are un mod ciudat de a-şi crea propriile-i teste. îţi
ansează provocări care te determ ină să faci, să gândeşti şi să simţi
ceruri care sunt în conflict direct cu ceea ce ai plănuit şi nu îţi
o simplă alegere între alb şi negru,
ă ate părinteşte cu palma peste genunchi.
P^î* suna oricând vrei să stai de vorbă cu
«vie. La orice oră. N u contează cât de trivială sau prostească
 K .A .TU C K IR
T
L part problema. Daci vrei sâ voAc?ti despr* fcoak sau
te plingi de sora ta - .m. spurce asta cu ur.
S . Oricând. Şi sper din tot sufletul sâ mâ j “ " « -1 " -o d regufa,
Când vei fi pregătită să vorbeşti. In momentul de faţă presupu„ ^
iţi doreşti să îmi torni cafeaua aia în cap.
Se ridică in picioare, îşi întinde oasele şi adaugă:
_ Şi toate conversaţiile noastre vor fi confidenţiale. i
_ Vreţi să spuneţi că nu o s-o mai puneţi pe sora mea sivi i
facă treburile murdare? i
Zâmbeşte şi mormăie ca pentru sine, frecându-şi bărbia:
— Cc domnişorică grozavă s-a fócut!
— Presupun că aţi considerat toată confidenţialitatea doctor-pa-
cient opţională, nu-i aşa?
Se uită în jos la mine cu ochi cercetători, arcuindu-şi o sprânccanl
— Nu ai fost niciodată pacienta mea, nu-i aşa?
— Şi acum sunt?
îmi zâmbeşte, întinzându-mi mâna ca să mă ajute să mă ridic
în picioare.
Hai să o lăsam mai moale. Caută-mă când vrei să stăm de
vorbă.
— Nu am cu cc să vă plătesc.
Nu mă aştept la nicio para chioară din partea ta, Livie.
Apoi, ca şi cum s-ar fi gândit mai bine, îmi strecoară o remarci
j - Doar la primul copil născut de tine.
n mod normal, mi-aş da cel puţin ochii peste cap la o asem^
g umă. ar nu şi acum. Nu am deloc starea de spirit necesai*
timp de"^*T Slumc. Povara pc carc am dus-o pc ume^
3 W T ’ « - P-tca descopcri dor
m ^ ltc T u r^ Îr" ™d o u ^ *
putere iiKât m-a ^ ^
Sunt convin.» că se inţal».
Oar daci nu este aţa?
 ţc iic

dacă" V E R S U S „CÂND^'

Naveta de aproape două ore dintre campusul colegiului Prin­

ccton şi Spitalul de copii din Manhattan îmi oferă un răgaz mai
mult decât suficient să rumeg asupra vizitei-surpriză făcute de
doctorul Stayner şi asupra diagnosticului său scandalos. Până când
ajung la recepţie să mă înregistrez pentru prima mea activitate de
voluntariat, sunt mult mai nedumerită decât am fost de Ia bun
înccput. Sunt convinsă, de asemenea, că el s-ar putea să înceapă,
din punctul meu de vedere, să-şi piardă din aura magică a psihia­
trului genial. Fie asta, fie că e nebun de legat, dar nimeni nu s-a
prins încl Poate că amândouă la un loc.
Ai mai lucrat vreodată cu copii spitalizaţi, Livie? mă în­
treabă sora Gale în timp ce merg în urma şoldurilor ei unduitoare
^ a lungul coridorului lung.
Nu, nu am lucrat, îi răspund eu cu un zâmbet.
Pctrccut suficient timp prin spitale, totuşi, astfel încât su-
^ ^P^atelor şi amalgamul de mirosuri de medica-
de dezinfectant care îmi umple nările instantaneu mă
^ *^poi în urmă cu şapte ani, în zilele când mă sfor-
f*avca Kacey, care era acoperită de tuburi şi bandaje
^ ^ Pnvirc rătăcită.
 — Ei bine, am auzit că ai nişte referinţe atât dc străly •
luminează până şi o cameră întunecată, glumeşte ea în t i j ^
luăm pc după un colţ şi urm ăm indicatoarele spre camera dc^
turul meu rapid al spitalului încheindu-se aici. ^
— Eşti ca un adevărat m agnet pentru copii.
îm i dau ochii peste cap, f ^ ă să vreau. N u din cauza asisţţţ^
medicale, ci a lui Stayner. în iunie, când i-am menţionat fapi^
aplicasem pentru postul de voluntar la acest spital dar că nu p^. j
misem niciun răspuns, el a m enţionat în treacăt că are câţiva priţ,
teni acolo. în săptămâna urm ătoare, am fost anunţată telefonic ^
particip la un scurt interviu, urm at im ediat de o ofertă pentru os
post de voluntar în programul Child Life — ce presupunea să m
joc cu micii pacienţi — pentru zilele de sâmbătă după-amiază. Aa
profitat imediat de această ocazie. Bineînţeles că vedeam peste tot
mâna doctorului Stayner, dar asta m -a ftcu t însă să îl aprcdcz ^
mai mult, ştiind că atunci când voi aplica pentru şcoala medicali
această poziţie va dovedi faptul că m -am dedicat pediatriei de m
de zile. La vremea respectivă, se părea că mă ajuta să îmi duc li
îndeplinire aspiraţiile. Acum însă, nu pot privi acest lucru decât o
pe o ironie a sorţii, având în vedere faptul că el este convins că®
• •

sunt, în esenţă, o dronă presetată care nu ar avea ce căuta aia,»

primul rând.
Alung din minte toate aceste gânduri, totuşi, dcoarecc ştiu c£
vreau şi ştiu că locul meu este aici. Aşa că mă adresez surorii
cu o aplecare politicoasă a capului.
— Cred că şi ei mă atrag pe mine ca un magnet.
Ea SC opreşte la uşă şi îmi aruncă un zâmbet trist. ^
Ştii ccva, ai grijă cum tc ataşezi dc ci, înţelegi cc v'TCi**
spun, drăguţă?
Accstca fiind spuse, intrăm într-o încăpcrc luminoasă
colorată unde sc află o mână dc copii şi alţi voluntari. Umerii
SC dctcnsioncază instantaneu când aud râsetele lor molip**
E ca şi cum aş fi primit o doză intravcnoasă dc Valium.
 Ştiu că nu am fo st n ic io d a tă fo a rte n o rm a lă . CopU fiind, eram
întotdeauna cea care d ă d e a fiiga la în v ă ţă to a re când cineva avea
nevoie de u n p la stu re sau m ă b ă g ă m în tre ceilalţi copii ca să apla­
nez un conflict. C â n d am d e v e n it o a d o lescen tă, a şte p ta m cu
nerăbdare zUele d e v o lu n ta ria t la Y M C A ^ sau la piscină, sau la b i­
bliotecă. R ealm en te, o riu n d e era u im p lic a te aceste m icuţe creaturi.
Este pur şi simplu ceva atât de lipsit de complicaţii legat de
copiii mici spre care gravitez. Poate că este vorba despre râsetele
lor contagioase sau despre îmbrăţişările lor timide. Poate că este
vorba despre onesritatea lor brutală. Poate că este vorba despre
felul cum se agaţă de mine când sunt speriaţi sau răniţi. Tot ceea
ce stiu este că vreau să îi ajut. Pe toţi.
— Livie, aceasta este Diane, îmi spune sora Gale, prezentân-
du-mi o femeie îndesată, de vârstă mijlocie, cu părul şaten scurt şi
ondulat şi ochi blânzi. Face parte din programul nostru Child Life.
Ea supraveghează încăperea astăzi.
Diane îmi face cu ochiul şi îmi face un tur rapid de cinci minute
al camerei luminoase de joacă şi îmi explică rolul ei. D upă ce ter­
mină, îmi arată cu degetul doi băieţi aşezaţi pe jos, cu picioarele
încrucişate, stând cu spatele la mine, unul lângă celălalt, în faţa
unui morman de piese de L E G O . Par a fi de aceeaşi statură, numai
că cel din dreapta este mai slab. D e asemenea, este complet chel,
în vreme ce băiatul din stânga are părul scurt, de un şaten nisipiu.
— Cei doi sunt ai tăi astăzi. Eric? Derek? Aceasta este dom ­
nişoara Livie.
Două chipuri identice se întorc să m ă iscodească din priviri.
Gemeni! exclam eu cu un zâm bet larg. Lăsaţi-m ă să ghi­
cesc... tu eşti Derek.
Arăt spre cel din stânga, cel cu capul acoperit de păr.
înrii zâmbeşte cu gura până la urechi scoţând la iveală dinţii
din faţă şi aducându-m i am inte instantaneu de fiica lui
Storm, M ia.
a
c p teatral.
lm id a u o c h ..p e «
- N u o d v i ^ ^ . „evoia să îşi boteze gemenU identici^

num« c«e " < n ^ ' . ,otuşi. Mă mulţume« a ^

N u sp u n c h c sn a

^ cheUe. E uşor de ţinut minte, mă as.gurt

ridi:;rdrn umcn. Dar în curând voi cheU şi eu. Atund c h i,,

“ ‘‘J l Î l t T J m o n e s t e a z â D iane arcu in d u -şi o sprânceani.

— Îmi cer scuze, domnişoară Diane.
Îşi îndreaptă atenţia spre o maşinuţă Hot Wheeh de Ungă d,«
O privire plouată.
S im t c u m m i SC pune o gheară în piep t. AmândotJ
— Ai venit să tc joci cu noi? mă întreabă Derek calm.
îi confirm din cap.
— E în regulă?
Chipul lui se luminează brusc de un zâmbet şi văd că şi lui b
lipsesc doi dinţi din faţă.
îmi îndrept atenţia spre fratele lui carc acum ciocncştc doui
maşinuţe una de cealaltă şi îl întreb:
Şi tu, Eric? Eşti de acord cu treaba asta?
Eric se întoarce să îmi arunce o privire şi răspunde, ridicâi^l
din nou din umeri.
D*« Cred că da.
la n î ^ ^ *urprind un mic zâmbet pc când sc întoarcc cu spatck
c i, dintre cei doi, el es«

^ane )n vreau să mă lim ureasci domnişotf*

A J,"*v»pnvinţe.bine?
^^ândoi dau d;« i »
LEGO. unison şi sc întorc la jocul lor ^
 j^^^ip in d u -m i ochii dc ci, fac câţiva paşi înapoi şi vorbesc

cu g>"
^ Canccr?
_Lcuccmic.
_ Amândoi? Cc şanse p o t să aibă?
Ea clatină d o a r din ca p şi o fte a z ă .
— D a, ştiu...
_Cât..., înghit în scc, ncştiind prea bine c*um să îmi termin
propoziţia şi simţind cum mi sc pune un nod în gât. C ât dc grav

D ianc îşi în c ru c işcază b ra ţe le p e s te p ie p t.

P ă i...
Ochii îi zboară pentru o fracţiune de secundă la Derelc
— Au şanse destul de bune, se corectează ea.
Mă bate uşor cu palma peste braţ, spunându-mi:
_Ai să vezi o mulţime de cazuri dintr-astea cât timp vei fi
aici, Livie. încearcă să nu pui totul la suflet. Cel mai bine ar fi să te
concentrezi asupra locului şi momentului de faţă şi să laşi restul pe
scama medicinii şi a rugăciunilor.
Trebuie să îmi reamintesc să-mi descreţesc fruntea în tim p ce
mă îndrept spre locul unde se află băieţii. M ă aşez pe jos vizavi de
ci cu picioarele încrucişate şi bat din palme.
— Cine vrea să îmi arate cum se construieşte o casă tare de tot?
Nici unul, nici altul, se pare, deoarece încep să mă bombardeze
cu un tir de întrebări — una după cealaltă, am ândoi, pe rând, de
parcă le-ar fi repetat ore în şir.
Noi avem aproape şase ani. C âţi ani ai tu? mă întreabă Eric.
— Optsprezece.
Ai părinţi?
Vocea lui Derek este atât de stinsă în com paraţie cu cea a fra­
telui său, încât abia dacă îl aud.
Mă mulţumesc să zâmbesc şi să dau din cap firă să dezvolt
subiectul.
 __De ce ai venit aici?
— Să învăţ cum să construiesc L E G O , desigur.
_ Ce vrei să te faci când o să fii mare?
_ D o c to r iţă . Pentru copii ca voi.

— Aha.
Eric îşi împinge maşinuţa de ju r împrejur.
__Eu cred că vreau să mă fac un vârcolac. D ar... nu sunt sigju
încă. Crezi în vârcolaci?
— H m m ...
îm i schimonosesc gura de parcă aş sta pe gânduri. ‘
— Doar în cei prietenoşi.
— Aha. I
Pare să se gândească la varianta asta.
— Sau poate că mă voi face pilot de curse.
Dă din umeri în mod vădit exagerat.
— Nu ştiu.
— Ei bine, norocul tău este că ai o m ulţim e de timp ca să tc
decizi, nu-i aşa?
Simt micul ghiont pe care mi-1 dă subconştientul meu în sto­
mac, avertizându-mă să ies cât mai repede din întorsătura pc can
a luat-o conversaţia.
Din fericire, Derek se îndreaptă deja în tr-o altă direcţie.
— Ai vreun prieten?
Nu, nu încă. Dar mă ocup de treaba asta. 1
îşi împreunează micuţele lui sprâncene chele. I
Cum adică să te ocupi?
— Păi...
duc mâinile la gură ca să nu izbucnesc în râs. Arunc
^ r t * privire in stânga mea ca să o văd pc D iane s tr â n g â n d di»
Noi sunt T de un alt p ad cn t, ajutându-1 sâ picte**"
 ^ întâlnit un bâiat pe care îl plac şi cred că s-ar putea ca
^ mâ P^ mine, răspund eu cu onestitate.
^ ^pcrck dă încet în sus şi în jos din cap, în timp ce scoate un:
^O h.
£ pe punctul de a pune o altă întrebare, dar fratele lui i-o ia

^ ^ yy jjixitat vreodată un băiat?

— Aăă...
Mă blochez o secundă doar, fiindcă nu mă aşteptam la o ase-
iTicnca întrebare.
_sărut ca apoi să mă laud cu asta. Este o regulă destul de
bună. Ar trebui să o ţineţi m inte, îi sfătuiesc eu, luptându-m ă să
îmi stăpânesc roşeaţa care îmi inundă obrajii.
— Oh, eu voi spune. Tati îmi spune că în tr-o bună zi voi dori
să sărut fetele, dar am doar cinci ani, aşa că este în regulă dacă nu
îmi doresc asta acum.
— Are dreptate. O să doreşti. A m ândoi o să doriţi asta.
Mă uit la amândoi, pe rând, şi le fac cu ochiul.
— Doar dacă nu m urim , afirmă Eric pe un ton sec.
îmi duc genunchii la piept şi îi cuprind cu mâinile, poziţia ofe-
rindu-mi un oarecare confort în contrabalans cu tensiunea interioară.
Am stat în preajma m ultor copii şi am auzit o m ulţim e de lucruri.
Am purtat chiar şi câteva conversaţii despre m oarte şi rai. Dar,
spre deosebire de conversaţiile superficiale anim ate de curiozitatea
tipică copiilor, cuvintele lui E ric îmi transm it un fior pe şira spină­
rii. Deoarece sunt adevărate. Aceşti doi băieţi m icuţi din faţa mea
* w putea să nu sărute niciodată o fată, sau să devină piloţi de
^rse, sau să afle că vârcolacii — fie ei prietenoşi sau altcum — nu
®^stă. S-ar putea să piardă to t ceea ce are viaţa dc oferit dintr-un
^otiv plin de cruzime — copiii nu sunt nem uritori.
Strângi tare din buze, aşa cum face m am a, remarcă Eric,
P^^vind două piese dc L E G O cu un declic. în to td eau n a facc aşa
^ Vorbim desore m nartp
** N u mă su rp rin d e . Dumnezeule cu ce « b u ie sâ se co„f^^
biata femeie, privind cum nu unul a a m ^ d o i b^eţa ei
în d o p aţi cu chimicale peste chimicale, neştund daca le vor
f l s ^ i întrebându-se ce îi rezervă următoarele săptăm ârt,^
sa u u r m ă to r ii a n i! ^
Simt cum mi se pune un nod dureros m gat doar gandindu-„^ .
la treaba asta. Dar nu trebuie să mă gândesc la aşa ceva, îmi re,. :
mintesc eu. Sunt aici ca să îi fac să nu se gândească la asta. '
— Ce-ar fi să stabilim o regulă, vorbesc eu tărăgănat, înghiţinii '
în sec. Să nu vorbim despre moarte în timp ce ne jucăm. Să vor- ■
bim doar despre ce aveţi de gând să faceţi după ce veţi termini '
tratamentul şi veţi merge acasă, în regulă? [
Eric se posomorăşte.
— Dar dacă? i
— Nee! I

Scutur vehement din cap. i

— Nici un „dar dacă”. Aţi priceput? Ce-ar fi să nu ne gândim
cum murim? Ne planificăm cum să trăim. S-a făcut?
Se uită unul la celălalt, iar apoi Eric mă întreabă: '
— Pot să plănuiesc să nu sărut o fată?
Norul apăsător din cameră se risipeşte dintr-odata în vreme ce
eu mă dezlănţui în hohote de râs, gata să izbucnesc în lacrimi dú' |
atât de multe motive.
Poţi să plănuieşti ce vrei, atâta timp cât treaba asta
să ajungi un bătrân zbârcit de riduri. Hai să pecetiuim înţelegerea
noastră cu câte o strângere de mână.
Ochii li se luminează în timp ce îşi strecoară pe rând mânuţc^^
îT f ^e-am întins-o, de parcă am face un pact secrc^'
nu e care cred că am nevoie la fel de mult ca şi ei.
1« ^ut pc gemeni să construiască o navă de război, un port^'.
Z J l " T " '' ~ Eric - din LEGO.
te-ai a s t l i ' ‘^*°™''»mdu-se ocazional, exact aşa O«'
pta sâ reacţioneze doi fraţi. Este atât de normal înc»'
 ^ cá uit că accşti băieţi sunt internaţi în spital cu canccr.
Î ^ a p e . Dar senzaţia dc nelinişte din pieptul meu persistă, şi sc
că nu poate fi alungată nici cu toate râsetele din lume.
^ u n t su rp rin să cât de repede au trecut patru orc în momentul
• carc o asiste n tă medicală îşi bagă capul înăuntru să le spună
băieţilor că este vremea să îşi strângă jucăriile şi să se întoarcă în
cuiTiera lor.
__jVlai vii pe la noi? mă întreabă Eric, ftcând ochii mari.
_niă gândeam să vin din nou sâmbăta viitoare, dacă vă
convine şi vouă.
El dă din umeri indifisrent, dar după o clipă îi surprind privirea
piezişă şi zâmbetul larg, până la urechi.
— în regulă, atunci.
Mă ridic, ciuflilindu-i părul.
— Pe săptămâna viitoare, Eric.
Mă întorc spre Derek, care îmi zâmbeşte tim id, şi abia acum
observ roşeaţa din jurul ochilor lui şi poziţia lui gârbovită. Patru
ore petrecute aici l-au stors de vlagă.
— Ne vedem weekendul următor, Derek, da?
— Da, domnişoară Livie.
Ii fac un mic semn de adio cu m âna lui D iane şi îmi croiesc
încct drum afară, pe hol unde stă o femeie cu un păr de un blond
cenuşiu prins neglijent într-o coadă de cal.
Bună ziua, mi se adresează ea. E u sunt Connie — mama lor
Îşi îndreaptă ochii um briţi de cearcăne din cauza lipsei de somr
*prc băieţii care discută în contradictoriu cu privire la lăcaşul îr
ar trebui să intre o anum ită piesă de L E G O .
p V-am privit pe când stăteaţi îm preună cu ei. E u ...
l?i drege glasul.
Nu cred că i-am văzut zâm bind atât de m ult de săptăm ân
Mulţumesc.
Eu sunt Li\dc.
 li întind mâna. A ci este aspri şi puternici. Observ câ
J r t c a t â intr-o uniform i de chelnenfi ş. presupun c i too„«
^âpat de la slujbi. îmi imaginez câ « t e ^ t în
asta ca sâ facâ fafi cheltuielilor medicale. Probabd câ de acee,
trasâ la feţâ ?i tot ceea ce imi poate ofen este un zâmbet trist.oh^
sit. Gândul acesta mâ face sâ sufir, dar las durerea deoparte.
__Micuţii dumneavoastri sunt adorabili.
\^d acele buze strânse despre care mi-au vorbit bâieţii,în timp '
ce ea se uitâ cu luare aminte la ei prin fereastri, părând pierduţi it ‘
gânduri.
— încă mai sunt nişte copilaşi pentru mine, îmi şopteşte câţi .
o vâd cum clipeşte ca să îşi alunge lacrimile care îi strălucesc bniic
în ochi. Vă rog să mă scuzaţi.
O urmăresc cu privirea cum intră în cameră, înlocuind minad
mohorâtă cu o expresie radioasă, plină de speranţă şi fericire.
— Ei, şi cum a fost prima ta zi aici? o aud pe sora Gale între- .
bând în spatele meu.
— Grozavă, mormăi eu absentă, privindu-i pe băieţi cum apud
fiecare câte o mână întinsă a mamei lor. i
Este o femeie micuţă, dar reuşeşte să îi cuprindă pe amândoi
în braţe, ţinându-i strâns lângă ea. C hiar şi atunci când Eric începe
să sc zvârcolească să scape din strânsoarea ei, ea nu se îndupleci .
ţinându-1 lângă ea încă o clipă şi strângând cu putere din pleoape,
mbrăţişându-i cu toată puterea pe amândoi, ca şi cum nu ar vre*
dea drumul niciodată. Şi nu pot să nu mă întreb dacă nu
cumva trăieşte cu senzaţia că fiecare îmbrăţişare poate fi şi ultimi
unul într-un weekend ca să descopăr ci
n e c lri" ; ■ Nu e ca şi cum aş fi venit aid
dou» chipuri m i ^ r * ’
P«»ihilitatc. Pre,„ legate efectiv dc accas
"'«nţc mai departe'i*) accept asta. Ş» '“f
cătc ori Voi mai sta I ^ r deveni doctoriţ**
crcastră privindu-i pe părinţi cum sc
 o m i n c i u n a n e v in o v a t a

de copii lor? D e c â t t o r i voi m a i in c lie ia p a c tu ri c a re n .. ■

d „ p . Voi d e v e n i v ^ a « i„ „ „ . s e ta ^ T e « : t
Stomac? ^ ^ IAU la

Stând aici cu toate gândurile învârteiindu-se în •

fac deodatâ ochii mari din pricina şocului. îm i dau s e ^ ^ câ a^ m
este pentru prima oară în nouă ani când m-am aândif Io , .
dea deveni doctor cu nesiguranţă: „dacă” versus când” *

Mt
 Q o fiiic C u i şa p ie

CE MICĂ E LUMEA!

— Cum e la Princeton?
__Oarecum copleşitor, recunosc eu oftând. M -am rătăcit încer­
când să găsesc sălile de curs miercuri şi vineri. A m reuşit, în sfârşit,
să intru în sală tocmai când profesorii se prezentau. Mai-mai sâ
dau în epilepsie. Ştii că eu nu întârzii niciodată la ore. Ştiam des­
pre campus că este enorm, dar nu m i-am dat seama cât de mare
este cu exactitate. M i-am schiţat harta traseelor spre celelalte săli
de clasă ca să evit posibile atacuri de panică pe viitor.
— Aoleu! Dar, pe de altă parte, astăzi ai început şi chestia aia
cu voluntariatul. Cum a fost?
Ultimele cuvinte ale lui Kacey sunt acoperite de ţipetele lui
M ia şi de ceea ce par a fi hohotele nestăvilite de râs ale lui Ben
fundal.
A fost bine. Sunt doi băieţi...
— Aşteaptă o clipă, Livie.
Aud o voce înăbuşită, ca şi cum Kacey ar astupa receptorul cu
mâna.
Hei! Vorbesc cu Livie. N u aţi putea să ... vă cărăbăniţi de
în^secunda următoare un val de ţipete răsună în te le f o n :
Livie!” strigă ei trecând în ftigă prin dreptul telefonului, ftc â n d u -'« '
 sâ-mi crească în piq>t de bucuric ca apoi să sc strângă dc
Luând mâna de pe receptor, Kaccy îmi spune:
ccT scuze, Livie. Ştii cum e sâmbăta seara pc aici.
Surâd melancolic. Da, ştiu prea bine cc se petrece sâmbăta seara
olo Masa dc opt persoane din bucătăria spaţioasă nu este nicio-
^ tâ dcsml dc încăpătoare. Întotdeauna suntem noi, plus Trent şi,
dc obicci, mai vin şi câţiva prieteni de la clubul Penny s. Uneori
şi vcchiul nostru proprietar, Tanner. C hiar în acest moment,
robabil că Storm strânge masa şi D an spală vasele — dacă nu
^ v a arestează răufăcătorii din Miami. Este un amalgam ciudat şi
totuşi... alcătuieşte o familie. Este locul care înseamnă acasă.
Oftez şi arunc o privire In camera mea ordonată de cămin.
Este curată şi plăcută, dar mă întreb: după ce se va risipi euforia înce­
putului, când voi ajunge să simt că aparţin cu adevărat acestui loc?
— Şi, cum a fost la spital? Ai făcut cunoştinţă cu doi băieţi?
Sc aud uşi de dulapuri trântindu-se în fundal, dându-m i de ştire
că sora mea face ordine prin bucătărie în tim p ce vorbeşte cu mine.
Este ca o tornadă când intră în bucătărie.
— Mda. Gemeni. Eric şi Derek.
— Vorbeşti serios?
Aproape că o aud pe Kacey cum îşi dă ochii peste cap.
Pufnesc în râs.
Da. Ştiu. Sunt chiar drăguţi.
— Şi au...
Nu rosteşte cuvintele. Nici nu este nevoie să o facă, dar stoma-
cwl meu sc facc ghem şi aşa.
*nghit în sec.
^ Pronosticul e bun.
^ Nu ştiu asta, dar o spun oricum pentru că nc va fâcc pe amândouă
^ ^ «mţim mai bine. Naveta lungă spre casă îmi dăduse ocazia
cj ^ ^'^^^sioncz şi să evaluez situaţia. Eram conştientă de faptul
zi într-un spital de copii cu puşti bolnavi — posibil pc
avea să imi atingă nişte coarde sensibile. Bineînţeles că
vaa fi mai bine cu timpul. Probabil că voi muri de frică şi prin^ .
când voi da cu ochii de un cadavru la facultatea de medicini.T^
lumea păţeşte aşa. E normal. Asta nu înseamnă că nu sunt ^
pentru treaba asta sau că nu pot să îi fac faţă. Până când am
acasă, norul apăsător care plutea deasupra mea aproape că a dispj.
rut. Resentimentul meu faţă de Stayner, însă, crescuse de zccc ci|
mai mult.
Kacey scoate un oftat.
— Păi, atunci e bine.
Aud uşa de la cuptor deschizându-se cu un scârţâit şi zâmba
cu gura până la urechi fiindcă ştiu ce urmează.
Cum era de aşteptat, se aude o lovitură sonoră dc palmi, ur­
mată de un chelălăit. Râd în timp ce Kacey zbiară: „Fir-ai tu si fi.
Trent!”, deoarece ştiu că a surprins-o aplecată deasupra cuptoru­
lui, neatentă la ce se petrecea în jurul ei, şi Trent se parc că nu k
poate abţine să nu o plesnească jucăuş pe fund ori de câtc ori ait
ocazia. Câteva secunde mai târziu se aude un sărut zgomot»
lângă telefon, urmat şi de chicotelile lui Kacey.
— Bună Livie, mă salută o voce masculină gravă.
Bună, Trent, îi răspund eu zâm bindu-le celor doi, la fel ^
profund înamoraţi încă, chiar şi după trei ani.
E înduioşător să ştii că două persoane cu un trccut atât ^
răvăşitor o pot duce atât de bine împreună. Să îi auzi în toiul noppi
nu mai cstc chiar atât de înduioşător însă. D an e nevoit să sc
8i bată cu pumnii în uşa lor în repetate rânduri ca să Ic spuni si ^
mai facă atâta zgomot. Dc obicei, eu nu mai pot să îl p n ' ^ ^
Trcnt în ochi a doua zi, ceca cc o amuză pc Kaccy la nesfârşit.
— Şi cum c la şcoală?
Bine. Cursurile au înccput abia joi, dar până acum totul c
— Da?
Urmează o scurta pauză.
Şi cu tine tc-ai mai giuţirîulit?
 l^rnân cu gura căscaţi în vreme cc aud la celălalt capăt al firu­
lui cum îşi dau ghionturi, umiate dc un zgomot răsunător de palmă
• apoi pc Trent îndepărtându-se râzând.
— îmi parc rău, mormăie Kacey.
^ Cum dc ai putut să îi spui una ca asta?
Trent a devenit ca un fi^te mai mare pentru mine. Un fi-ate
gigantic, pc jumătate bărbat, pe jumătate puşti... căruia îi place să
mă tachineze aproape la fisl de mult cât îi place şi surorii mele. Şi
este dc o sută dc ori mai jenant când o face el.
_Nici nu vreau să mă gândesc ce o să mai urmeze! O să îi
spună lui Dan şi apoi o să intre cârdăşie cu el împotriva mea.
__Calmează-te, Livie! mă întrerupe Kacey. Nu o să mai spună
nimic. Absolut nimic. A trebuit să îi explic ce căutau pozele alea
cu ftindul unui bărbat pe telefonul meu, totuşi, ca să nu creadă că
l-am înşelat.
— Aha, fac eu, muşcându-mi buzele.
— Dar nu-ţi face griji. Diseară am să îi trag o mamă zdravănă
de bătaie din partea ta.
Rosteşte ultima fi-ază exagerat de tare şi ştiu că o face ca să o
audă şi Trent. Probabil că el îi rânjeşte cu gura până la urechi acum.
— Grozav, bombăn eu, dându-mi ochii peste cap.
Sora mea este opusul reprimării sexuale.
Şi... ziceai că te-ai întâlnit întâmplător cu tipul acela. Cum
îl cheamă?
^ Ashton. Da, recunosc eu ftră tragere de inimă.
Şi... cum a fost?
Oftez.
Aproape la fel de bine ca atunci când aprinzi un chibrit
gâ un bazin plin cu benzină.
Uau.
îjj ^xlrăngănit puternic în tim p ce Kaccy aruncă ceva
 _ Cc ncmcmic! Data vütoare când mai vin acolo, o să s ^
boaşele ripului, aşa cum am promis.
_ Nu, n-o să faci asta. E in regulă. M i-a trecut. Diseari it,^
Reagan şi cu nişte prieteni. O aştept doar să iasă din baie ;i ^
plccat.
— Ah, bine. Ştiam cu dc cc mi-a plăcut dc la bun început fcti^
cana aia. '
Aud uşa dc la terasă culisând şi briza năvălind dintr-odatUa '
receptor, urmată de un geamăt uşor al lui Kaccy. îmi dau seama ci ‘
sc aşază într-unul din şezlongurile de pc terasa din spate.
— Ei bine, distracţie plăcută. Poate o laşi mai moale cu háutun, ,
având în vedere că cu nu sunt pe acolo ca să ţin în frâu bestia din tint
— Amuzant, n-am ce zice!
îmi muşc buzele, ezitând. Să îi trântesc, pur şi simplu, cc mi-a '
spus doctorul Stayner? Nu ştiu cum o să îi pice. Probabil că nu
prea bine. Nu vreau să îşi facă griji din pricina mea fiindcă nu art
de ce. Doctorul Stayner se înşală.
înainte de a apuca să iau o hotărâre, Kacey îi dă înainte, în
stilul ei caracteristic:
Dar dacă o mai pui de o orgie demenţială convingc-1 pc tip
să şi-o înfăşoare în prezervativ.
Doamne, Kacey. Vorbeşti ca un golan, îl aud pc Trent stri'
gând în fiindal.
E, asta*i! Vreau doar să mă asigur că surioara mea virgini ^
gândeşte la treburUe astea când lasă fiara dinăuntrul ci si *
dezlănţuie.
Cc fiară ? Livie arc o fiară sălbatică? aud o a doua voce bir
bltcasci ciripind vioaie ca un cintezoi.
Ben. prietenul lui Kaccy, fostul om dc ordine prczent*bil"
devenit avocat.
— Sâ fiu .1 naibii. Trebuie si o vid şi eu. îmi plac...
 Aşadar este oficial. Chiar şi aflată la o mic şi ccva dc kilometri
jcpártair. sora mea tot a reuşit să mă facă să îmi doresc să intru în
pământ dc ruşine. Scoţând un geamăt, îmi îngrop faţa în palme.
^ D c CC am aşteptat să ajung la colegiu ca să pun gura pe bău­
turi, Kaccy? Ar fi trebuit să îmi iasă chestia asta din cap cu mulţi
ani în urmă. De cc m-ai lăsat să aştept?
— Hei, am încercat. Ai uitat? Dacă nici faptul că ţi-am turnat
alcool pc fiiriş în ceaiul cu gheaţă nu sc numeşte dragoste de soră,
awnci mă dau bătută.
Uşa SC deschide şi Reagan intră în camcră, azvârlindu-şi lucni-
rilc pe masa de toaletă. Imediat după aceea bate cu degetul arătător
pc cadranul ceasului şi îmi face un semn din mână indicându-mi
ci mă aşte a p tă în hol.
Dau din cap, ridicând un deget pentru a-i da de ştire că mai
durează un minut.
— Kace, trebuie să plec. Salută-i pe toţi din partea mea. Şi
spunc-le că mi-e dor de ei.
— S-a făcut, Livie. Şi noi îţi simţim enorm lipsa. Nu e la fel pc
aici f ^ tine.
Din nou mă zgândăre faptul că ar trebui să îi transmit ceea cc
mi-a pus doctorul Stayner, dar nu ştiu cum s-o fac. Ştiu că nu are
dreptate, dar... dacă are? Ştiu că ea îl va crede pe cuvânt. Poate că
tocmai de asta nu vreau să îi spun. D in cauza a ceea ce o să-mi
rtspundă? Ce îmi va zice să fac? Probabil acelaşi lucru pe care mi-1
*punc mereu: Mergi mai departe şi fó greşeli.
Hei, Kacey.
Trebuie să-mi fi remarcat tonul serios, deoarece nota jucăuşă
glasul ci a dispărut.
^ 1^1 Livie?
Care crezi tu că este m odul ccl mai corcct dc a-ţi trăi viaţa?
Urmează o pauză îndelungată. A tât dc lungă încât îmi vcrific
^^oul telefonului să văd dacă mai cstc concctatâ.
 _ P r in în c e r c ă r i şi greşeU, Livie. Asta e singura modali,,,^
care o ştiu.

— E cam Unişte pe aici, remarc eu în vreme ce o urnicj

Reagan pe aleea cu barieră la intrare ce duce spre veranda din ^
casei impunătoare cu două etaje, în stil m odern, Craftstn*n,j,. i
conjurată de stejari maiestuoşi. Acum o săptămână străbăte#,
aceeaşi alee pietruită sim^nd aceiaşi fluturi zbătându-mi-seînsto.
mac. Numai că de data asta este diferit, deoarece cunosc pe cine»,
din casă.
Pe Connor. Şi, de data asta, în stomacul meu se iscă o senzaţie
ciudată de agitaţie nervoasă.
— E devreme, îmi spune Reagan, luând-o la fugă pe trepte de
A

parcă ar mai fi fi>st aici de vreo mie de ori. întin d e mâna să des­
chidă uşa principală.
— Reagan! Nu ar trebui să batem la uşă sau...
— Gidget! aud o voce masculină ceva mai departe.
Mă uit cu ochi iscoditori peste creştetul lui Reagan şi văd un
tip pe hol care se îndreaptă agale spre noi, lipăind cu picioarck
goale pe podeaua din lemn de esenţă tare.
O întreb în şoaptă:
— Cine mai e şi ăsta?
îmi aduc aminte că mi-a spus că cunoaşte multe dintre persoa-
nelc care vin la petrecere, dar îi ştie şi pe tipii care locuiesc aici? t
cunoaşte pe Connor? L-am pomenit pe C onnor în t r e a c ă t , dar t
nu a spus decât: „Merg şi eu!”
— Cum ai putea să îl uiţi vreodată pe Grant! exclamă Reag"
- “l din zâmbetele ei enorme.
Lu. Reagan nu-i deloc în fire ,» fie subtilă.

trece o " m b r d e ^ '

 ^ Nu îţi mai aminteşti dc mine? mă întreabă el, ducându-şi
itiâna la picpt ^ junghi la inimă.
— Eu.. - uh..., bălmăjesc, aruncăndu-i o privire ucigătoare lui
Reagan. iar obrajii mei iau foc.
y^ândoi izbucnesc în râs.
Cu un zâmbet ştrengăresc, el îmi întinde mâna.
_Bună, eu sunt Grant. M ă bucur că aţi putut veni, domni­
şoarelor.
îi zâmbesc timid în rimp cc îi strâng mâna.
— Livie.
_Pentru mine vei fi întotdeauna Irlandeza, îmi spune el ft-
cându-m i cu ochiul, apoi se întoarcc înapoi pc holul carc sc întinde
până departe, în spatele acestei case de dimensiuni impresionante.
Mi-a spus Irlandeza.
Dc ce mi-a spus Irlandeza?
Nu mi-l amintesc.
Dc ce nu mi-l amintesc?
Oh, Doamne, Dumnezeule. M -a văzut în halul ăla. Trebuie să îl
cunoască pc Ashton. Ştie ce am făcut cu Ashton? îi va spune lui
Connor că devin obsedată sexual atunci când beau? I-a spus deja
lui Connor? Dacă C onnor nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu
mine acum?
Cc dezastru!
Reagan mă înhaţă de braţ şi mă strânge tare.
Livie, nici măcar nu clipeşti. M ă sperii de moarte.
Scuze, mormăi eu.
nimic^ îmi spun în sinea mea.
O pornim după G rant, trecând pe lângă o cameră de ii spa­
ţioasă dar goală, pc partea dreaptă.
a câştigat dragostea mea nepieritoare, dar sunt dis-
P'** mai merg la întâlniri cu alte fete cât timp îşi mai facc ca dc
^»inii spune Grant peste umăr.
 _ Cred că vei tot merge la întâlniri până când vei fi u„
cu părul alb, în cazul acesta. îl avertizez eu aruncându-i lui
o privire piezişă. _
El se opreşte în loc şi se răsuceşte pe calcaie, pnvind-o pe
gan cu gura până la urechi: , . . .
— M erită osteneala. Doriţi ceva de baut, domnişoarelor?
înainte de a apuca să cer o apă sau o Cola, Reagan face dej,
comanda pentru amândouă.
— Ca de obicei, G rant. M ulţum im .
Am senzaţia că acest ca de obicei o să apară sub forma unot
sticle de băutură pe blatul de bucătărie pe care îl văd în faţa mea.
Si este evident că G rant ştie prea bine ce înseam nă ca de obicei
— Orice pentru tine, G idget, rosteşte el cu un al zâmbet cuce­
ritor, după care o ia pe după colţ.
O înşfac de braţ ca să o opresc din drum .
— Ştiai că G rant locuieşte aici, Livie?
Ea încruntă din sprâncene.
— Oh, da. Desigur.
Simt cum mi se arcuieşte o sprânceană şi ştiu că probabil mi-a
ajuns în mijlocul frunţii.
— Aşadar ştiai că este colegul de apartam ent al lui Connor.
Im-hm , îmi confirmă ea absentă, sm ucindu-se din strân-
soarea mea şi plecând în graba mare spre bucătărie.
De ce oare este atât de evazivă?
— Hei, Livie! aud eu un glas.
Mă întorc şi dau cu ochii de C onnor coborând un şir de trepte»
radiind de fericire. O ftez de uşurare. Ei bine, nu pare să regrese
invitaţia făcută...
îmi confirmă asta o secundă mai târziu când mă c u p r in d e în
braţe, învăluindu-mă într-o îmbrăţişare strânsă, de parcă am f>
^ degrabă nişte vechi prieteni, decât doi oam eni care abia
întâlnit.
 ^ Ce w e m i bocur « i te revăd, îmi murmură el la ureche,
fiori 'n trupul.
^ Şi eu, chicotesc, topindu-m ă toată în braţele lui.
Punându-şi o mână uşor pe spatele meu, mă conduce într-o
b u c ă t ă r i e marc dc tip vagon, in carc predomină lemnul închis la

culo»« V inoxidabil. N u am v ăait nimic din toate astea în

^ petreccrii, având în vedere că am intrat în subsol prin partea
din sp»fc » casei- Sunt mai mult decât surprinsă că nişte studenţi
pot locui astfel. Peretele din spate e practic alcătuit numai din
ferestre, care dau în curtea din spate retrasă, plină de pomi.
_ Ai ftcut cunoştinţă cu Tavish? mă întreabă Connor, ftcân-
du-mi semn cu mâna spre un tip solid şi îndesat, cam de înălţimea
mea, cu pănil în nuanţe roşcate, care stă rezemat de blatul de
bucătărie, înfulecând o felie de pizza.
— Spune-mi Ty.
îşi şterge mâna de jeanşi, după care m i-o întinde.
— Golane! Suntem în A m erica aici. Şi nu suntem barbari.
Spală-te înainte de a da m âna cu domnişoarele, îl bombăne G rant
în timp ce îmi oferă o băutură, jucând din sprâncene.
Are un zâmbet foarte plăcut, prietenos.
— 3 ile yer heid!” răcneşte Ty la G ran t cu un accent scoţian
grosolan despre care presupun că este fals, având în vedere că nu
l-a avut cu o clipă în urm ă. N u am habar ce a spus, dar dojana
aspră a lui G rant pare să fi avut efect deoarece Ty se duce la chiu­
vetă ca să se spele pe m âini de grăsim ea de la pizza.
Dacă ai nevoie vreodată de un bărbat în kilt, Ty este omul
mă asigură C onnor cu un zâm bet strâmb.
" în kilt? repet eu cu elas piţigăiat, am inrindu-m i de poza din
‘*'rfonul . u r o r i i L l c
g respectă întru totid tradiţiile. N u-i aşa, Ty? ciripcşte
în spatele meu, râzând pc înfundate.
^ uitat şi ea pc poze, aşa că ştie cu cxactitatc cc imi amintcsc c il
 El răspunde râgâind cu putere şi rânjind.
_ Măi omule. Calm ează-te, H spune C o n n o r râzând ţi
„ând din cap. E genul de bărbat cum pătat. D ar îşi pierde
măsurii atunci când umblă îm brăcat în chestia aia. Nu viei ,4^
martoră la aşa ceva. Nu e deloc drăguţ, te asigur.
Reagan se prăpădeşte de râs în tim p ce obraju mei ard şi Co„.
nor continuă să trăncănească, ftră să 11 pice fisa.
Connor îşi arcuieşte sprânceana de mirare.
— Ce-i atât de amuzant, Reagan?
— Oh, nim ic... ‘
Un zâmbet poznaş îi joacă pe chip, ca să dispară imediat dupi ^
aceea.
— M ă bucur că ne revedem, Connor.
Se duce la ea să o îmbrăţişeze.
— Şi mie mi pare bine să te revăd, Reagan. C u toate că nu ştiu
dacă colegiul Princeton e pregătit să îţi facă faţă...
Ea se mulţumeşte să îi facă cu ochiul în chip de răspuns, li
întreb, încrucişându-mi braţele la piept:
— Şi mai exact, cât de bine vă cunoaşteţi unii pe alţii?
îi arunc micuţei şi viclenei mele colege de cameră o priviit
pătrunzătoare. Ea se ascunde imediat pe după G rant, evitând con­
tactul vizual cu mine.
Tatăl lui Reagan este antrenorul echipei mele de canot^
Nu ţi-a spus treaba asta?
— A omis câteva detalii.
Ştiu că tatăl lui Reagan este antrenorul echipei de c a n o t a j , dar c*
nu 8-a obosit nid măcar să îmi pomenească că îl cunoaşte pe ConiHA
ncmaivorbind dc faptul că şi ci foce parte din echipă. D in nou, anin^
o privire peste umăr. Reagan stă rezemată de G rant, pc jumătate
a s c u ^ după el, urmărindu-mă cu o expresie îndurerată pc chip.
Suntem, dc asemenea şi membrii unui club studenţesc dii*
Pnnceton,Tiger Inn. De ăsm ai auzit, nu-i aşa?
 ^ Un fel de frâţie, corcct?
C onnor ridică din um eri.
__M ult mai relaxat decât o frăţie, d ar ne cam d o n d ăn im , ce-i

dfCpt.
Trcc rapid în revistă cunoştinţele mele lim itate despre viaţa
socială din Princeton, ca să nu dau im presia că sunt o toantă.
_ Vă ciondăniţi, adică... faceţi un legământ, corect?
_ Corcct. Nu ai voie să te ciondăneşti până în primăvara anu­
lui doi dc studenţie, dar ar trebui să începi să cunoşti diferitele
cluburi.
Apucându-mă de mână, C onnor mă trage după el spre altă
încăpere.
__Aşadar, eşti în echipa de canotaj?
_Mda, toţi patru suntem . H aide.
Connor mă înşfacă de m ână şi m ă trage mai departe.
— Vino să faci cunoştinţă cu A sh.
Mintea mea abia dacă are suficient tim p să proccsczc, stoma­
cul meu are suficient tim p să se facă ghem , iar picioarclc sc clatină
sub mine în timp ce păşim în bârlogul leului. Sunt sigură că pc
chipul meu se poate citi un am algam perfcct dc şoc, jenă şi groază.
Şi acolo dau cu ochii de un tip înalt şi zvelt cu ochi căprui închişi
la culoare şi cu părul vâlvoi, to lăn it în tr-u n fotoliu uriaş, cu o bere
într-o mână şi cu telecom anda în cealaltă, pc carc am ju rat că o să
îl scot cu totul din viaţa mea.
Ashton nRcgrct chestia cu tin e ” Henley.
El este Ashton, căpitanul nostru, deşi nici în ruptul capului
îmi dau scama dc ce, îm i m ărturiseşte C o n n o r pc un ton
?^*?ubăţ, părând să uite de faptul că ştiu prea bine cinc cstc A sthon
»unt pc punctul dc a leşina,
j Nu sunt în stare să scot o vorbă în tim p cc m ă holbez la chipul
» u urmăresc ochii aceia carc sc m u tă de la m ine la C onnor,
apoi U mâna lui C onnor care o strânge pc a mea. sorbind o 4 .
«Iravânâ ac bere în tot acest răstim p.
_ I r la n d e z o . mi se adresează el. m sfarţ.t, pe u n ton .„ c x p ^
Observ că are filcile încleştate. ProbabU că situaţia este 1,^^
de jenantă pentru el ca şi pentru m ine. Acea noapte regretabilii
feta pe caie vrea să o uite s-a întâm plat să... se întâm plă să sc ^

în casa lui.
— Aşteaptă o clipă...
Mâna lui Connor alunecă d in tr-a mea. Oh . .. iată-ne ajunai ţi i
aici.. Un deget acuzator se îndreaptă spre m ine în vreme cc Con-
nor îşi înclină capul într-o parte. Face ochii m ari la colegul lui dc i
apartament.
— Ea este fata care te-a provocat să îţi faci un tatuaj?
închid ochii şi trag de câteva ori adânc aer în piept, spunând iu
gând adio oricărei şanse pe care aş fi p u tu t-o avea cu Connoi.
Când deschid din nou ochii, îi văd f>e am ândoi zgâindu-sc la
mme.
Ei, ce zici de chestia asta!
------- ? ------ -------- — — —

Connor îşi aruncă un braţ pe după um erii mei şi mă strânge la

pieptul lui.
— Eşti celebră pe aici!
Simt cum îmi fiige sângele din obraji. „Celebră?" în ce calitatc?
Dc cxecutantă a dansului robotului, sau de virgină alcoolică pupi'
cioasă şi depravată? M ă întorc ca să dau cu ochii dc G ran t şi Rc«'
gan carc s-au strecurat pe fiiriş în spatele nostru. îi arunc un nou
set dc săgeţi din priviri lui Reagan pentru că a provocat aceasti
a m b ^ a d J . Ea î,i încleştează gura pe pahar în tim p ce se ascunde
rapid tn spatele lui G rant.
 o m in o u n A nevinovata
— Ashton — iubituJe — trebuie să
b ^ n ^p o rt.
Aud vocea înainte ca blonda să îşi fa c i apariţia ne „
cameră, cu geanta şi m antoul atârn ate dc b rat o “î* *"
speteaza fotoliului şi îl sărută în d elu n g p c buze ^ P«stc
Connor se sprijină de m in e p rad á unui «-v»,! •
- Ea este prietena lui Ashton. Dan"

l
 cp i

a f e m e ia t u l

Deja am renunţat să m ai vorbesc. Ş tiu că orice m i-ar ieşi p,

gură nu ar fi nimic altceva decât o în şiru ire de vorbe idioate fi«
nicio noimă, deoarece am te n d in ţa să v orbesc astfel când sunt no-
voasă, şocată sau supărată. Şi în acest m o m e n t, stând aici, privin-
du-i pe A shton şi pe p rietena lui s ă n itâ n d u -s e , cele trei îngredia»
formează amalgamul unei fu rtu n i p erfecte care stă să izbucncaid
în mine.
Dana se retrage de lângă A s h to n la au zu l num elui ei.
— Bună, Reagan. B u n ă ...
— Ea este Livie, m ă p rezin tă C o n n o r.
*

Imi zâmbeşte cu căldură.

Bună, Livie. în c â n ta tă de c u n o ştin ţă.
încerc să îi zâm besc la rân d u l m eu. C re d că reuşesc. Nu sunt
sigură; se poate să fi arătat m ai d eg rab ă p recu m rânjetul unui ani
mal turbat. Sunt m ult prea ocup ată să încerc să îm i domolcsc urlf'
tcle din capul meu.
N em em iail d inşelat-o. C u m ine.
zboară spre chipul lui, ca să co n stat că mă p"
e»te N u este vorba dc aro g an ţa lui

^'»Pcrwe. ^ni ^
imploră să nu spun nim ic. N u vrea ca pric

A
 Totul arc sens acum. D in cauza asta vrea să treacă sub
^ * CCs-a petrecut între noi. Şi atunci... pentru ce ar trebui
ticcfc ccca c i
. (^u cu celebrăf
}• arunc o privare pc furiş lui C onnor ca să văd că îmi zâmbeşte,
jâmbct cald, nu zâmbetul amuzat al unui tip carc ştie că
^ ¿g cap cu colegul lui de apartament, iar acum sunt
ntată prietenei acestuia, carc nu bănuieşte nimic. Fie că nu
că s-a întâmplat ceva nelalocul său — ceea ce înseamnă că
este un adevărat dobitoc, nicidecum băiatul drăguţ carc credeam eu
că este —, fie că nu ştie.
Nu pricep. Dar toată lumea se holbează la mine, aşteptând să
ii dau replica lui Dana. înghit în sec şi mă sforţez să par amabilă:
— Bună, Dana. îmi pare bine de cunoştinţă şi mie.
Trebuie să fi sunat acceptabil, deoarece ea îmi zâmbeşte dând
din cap, după care îl înşfacă pe Ashton de braţ şi îl scutură zdravăn.
— Hei, vorbesc serios, Ash. M işcă-ţi fundul ăla m inunat şi hai
să mergem, căci altfel am să întârzii.
El sc conformează, ridicându-se din fotoliu cu eleganţă şi
dominând-o cu înălţimea lui. Buclele ei lejere i se revarsă când îşi
dl capul pe spate ca să îl privească. D upă felul în care se uită la el,
cu ochi strălucitori — tot aşa cum face Kacey atunci când T rent
este în preajma ei — , pot să îmi dau seama că este îndrăgostită
P^ă f)cstc cap de el.
^ vrea să fiu acum oriunde în altă parte decât în încăperea
*sta împreună cu fata dulce şi neştiutoare şi prietenul ei desfrânat.
Connor, unde este baia? întreb eu, încercând să îmi păstrez
^ egală, ^
din cap spre stânga, îmi răspunde:

^ sDa I ^ ** trcacă o oră, nc avertizează G ran t, care

‘^'^nişQo^V ^ acolo. Nu este potrivită pentru
au pentru majoritatea oamenilor.
 _ Asta din cauza atunsitum . w ^
ta' zbiară Ty din bucătărie.
■ Clărinând din cap spre colegul său de cam eră, Conno, ^

îndrumi-
_ A treia uşă pe partea dreapta Ia etaj. Vrei să te conduc?
__mulţumesc. Mă descurc singură.
îl bat uşor pe braţ, ca apoi să m ă răsucesc pc călcâie şi să o jbu-
ghcsc de aid.
— Mi-a părut bine de cunoştinţă, Livie, strigă Dana dupi mint,
— Şi mie.
îi arunc un zâmbet peste umâr, luând-o la goană spre scări. Sper
ci nu am fost prea nepolidcoasă, dar nu m -am putut abţine. Este
tare drăguţă şi tocmai din cauza asta îmi vine să urlu.
îl aud pe Asthon spunând în spatele meu:
— Ne întâlnim la maşină în cinci m inute. Trebuie doar si mi
schimb şi să îmi iau portofelul.
Vine după mine.
Sângele îmi năvăleşte în urechi. Grăbesc pasul, urcând câtc douâ
trepte odată şi sunt hotărâtă să ajung în spatele unei uşi încuia»
înainte de a fi nevoită să mă trezesc faţă în faţă cu el. Şi aş fi reuşit
dacă nu m-aş fi împiedicat de ultima treaptă şi nu aş fi căzut cit
eram de lungă pe burtă, pe podeaua din lemn de esenţă tare.
Obrajii îmi sunt cuprinşi de flăcări în tim p ce mă adun dc pc
jos în patru labe, hotărâtă în continuare să m ă ascund. Aud un
înfundat în spatele meu în vreme ce două m âini mă apucă dc tali^
şi mă ridică niciun efort.
Doamne, Irlandezo, mormăie A shton.
Mă zbârlcsc toată când îi simt m âna atingjându-mă pc
tura spatelui.
— Mă descurc şi singură de-acum , bom băn cu nervoasă, smui
^ângă cl şi grăbindu-m ă spre baie.
inicdiat, accclcrând ritmul în urma mea.
ă îndoicsc dc treaba asta, mă contrazicc cl, firă să râdă
 , aiung la ^ dreapta, Ashton mă apucă dc şold
. împinge în camera spaţioasă. M ă răsuccsc pc călcăic
^ ^^^id uşa» ^ târziu. El s-a strecurat deja înăuntru,

* Cc vrei să — încep eu pe un ton muşcător, dar cl îşi înclcş-

^ J m â n a p e g u ra m e a .
_T aci din gură.
Mă împinge în spate până când mă lovesc cu fundul de margi-
biatului din granit al chiuvetei, ţinându-m i gura astupată cu
mâna în tot acest răstimp. Preţ o clipă îmi trece prin cap să i-o
muşc. dar mă stăpânesc. Probabil că i-aş suge sângele la cât de
nervoasă sunt. Livie Vampirul. M arto r îmi este D um nezeu că
treaba asta nu ar face decât să se adauge la toate celelalte poveşti
care circulă despre mine.
Mă fixează din priviri de la înălţim ea lui, cu ochii aceia castanii
profunzi şi gânditori. Nările mele surprind izul uşor al coloniei lui
dc mosc. îmi trezeşte instantaneu am intirile de sâmbăta trecută.
Amintiri care pur şi simplu nu îmi dau pace.
îmi feresc privirea de el, iar inim a începe să-mi bată nebuneşte
şi simt cum mi se prelinge un firicel de sudoare pe şira spinării. Tot
CCvreau este să scap de aici, dar nu pot. M -a prins în capcană. în ­
treaga situaţie este copleşitoare şi trebuie să mă ţin tare ca să nu mi
SCînmoaie genunchii. Sau poate că doar A shton este cel care mă
^Icşcşte. Şi tot ce are legătură cu el. în g h it în sec în m od repetat.
Dacă dau mâna la o parte, prom iţi că taci din gură şi m ă laşi
ccva? mă întreabă el cu o privire am eninţătoare,
i încrunt. Cc este de explicat? C ă s-a îm bătat şi că a înşelat
^ ctcna lui? Dar, în acest m om ent, to t ce îm i doresc este să plcc
de cl. aşa că dau din cap.
oiDri îşi dă mina la o parte de pc gura mea, mă
din nou fi,ria.
sî nit.««.
 Ashton m l rcduce U ticere ap u cân d u -m i de şi rotindu-^
asdil încât s i stau cu f a p U ogUndâ. S u n t pc cale de a m j ^
“ Î scap din s trin s o a ^ a lui. d ar cand n d .c pnjoxea ş. vid chip^
1 n oasn . reflectate în o g lin d i, dau de o d u . Iu. m tu n e c ,^ ,^
1 tinmiesc locului din priviri. S im t c i nu m a. am aer.
_ De unde U ştu pe Connor?
Vocea lui este ciudat de calmă. Eu m i încordez toaU cândd '
ridici mâna si îmi dea pirul lung la o parte, mingâindu-mi ;
CU degetele.
— L-am întâlnit zilele trccutc, răspund eu fără să vreau, di,,
trată. Nu ţi-a spus treaba asta?
Ceface?
— Nu.
Degenil lui arătător se încârligă uşor de gulerul cămăşii mde
trăgându-1 în jos suficient de mult încât să scoată la iveală ta tu ^
meu.
Ce mică e lumea, murmură el, în timp ce îşi trecc degetul
peste sens.
Dă drumul uşor aerului din piept, iar respiraţia lui îmi trans­
mite fiori pe şira spinării în jos, până în picioare, facându-nai ri
înţepenesc locului.
îmi încleştez maxilarul ca să-l opresc din tremurat.
— Din păcate.
Degetul lui se opreşte, şi el mă fixează în oglindă cu ochi sfic
dclitori. Când îşi mută din nou privirea la tatuajul meu, remarc ufl
mic zâmbet afi:ctat. Degetul lui începe să se plimbe de-a lungul
literelor de pc spatele meu, înainte şi înapoi, iar mişcarea asta
stoarce tot acrul din plămâni şi mă fice să mă înroşcsc la faţă.
~ Acum înţelegi dc cc sâmbăta trecută trebuie să rămân*
între noi?
Nu ar fi trebuit să sc întâmple, în primul rând, afirm c«*
vocca
ca mea fringându-sc în vreme cc braţul lui musculos sc întin^^
P sticluţa cu loţiunc de pc blat, pompând un strop pc
 lor Cu fruntea încreţită dc uimire, îl urmărcsc cum Ic în-
mine şi cu o atingere cât se poate dc fini înccpc să o
pc pîclca mea recent tatuată. închid ochii şi înghit în scc,
• * du-mi o clipă să mă bucur dc crema răcoroasă şi binefi-
Chestia asta nenorocită m -a înnebunit toată săptămâna.
cu conştiinciozitate, dar trebuie să recunosc că mâinile
^ mă fac să mă simt nici pe departe la fel de bine cum o fac
[îîclc nu
ale lui*
¡mi displace profund să recunosc chestia asta.
— E plăcut, nu-i aşa? murmură el cu glasul uşor răguşit şi simt
cum corpul meu este luat cu asalt de un val de căldură.
— Da, mă pomenesc eu murmurând la rândul meu.
Stai aşa... Deschid iute pleoapele ca să dau de ochii lui aţintiţi
asupra imaginii mele din oglindă. Fir-ar el să fie, cum na iba face
treaba asta!
— Nu! izbucnesc eu, zbătându-m ă să mă eliberez din strân-
soarca lui şi întorcându-i spatele.
Mă îndrept spre uşă, dar mâna uriaşă a lui A shton aterizează
pc talia mea. Mă ridică în aer cu oarecare brutalitate şi mă aşază
pc blatul chiuvetei astfel încât ne aflăm faţă în faţă.
— Nu mai fi atât de al dracului de încăpăţânată şi ascultă-mă,
Irlandezo, sc răsteşte el la mine, strângându-m ă de şolduri atât de
^ .m c â t degetele lui îmi pătrund adânc în cam e, ajungând până
^ oasele bazinului.
Tonul lui însă e cel care mă face să tresar.
Connor este cel mai bun prieten al meu. N e ştim de patru
Ii cunosc bine.
^acc
^ Şt^ fimp în care ochii îi alunecă pe faţa mea.
^^ simpatic, d a r... ceca ce îţi pot spune este
^ ^ d acă^ T plăcea să afle că eu şi cu tine ne-am cuplat
aer î pentru o noapte. Chiar dacă nu nc-am tras-o
r şuierat din pricina brutalităţii lui, dar e
nido scuză:
 _ Aţa câ, în c « ci v«i sâ connnu. «.
babil si treci totul sub tăcere.

Mă încrunt. .
_ Nu înţeleg. Credeam că el şne...
__ nu şrie, îmi confirm i A shton clatinand dm cap.
— Nimic?
Ashton îşi lasă mâinile s i alunece uşor de pe talie pe
mele ajunge pe partea laterală a pulpelor, strângându-le uşor,^
apoi să se oprească pe genunchii mei în tim p ce fiice un pas
— Nimic.
La atingerea lui simt o căldură ciudată în coapse, dar strâng
din dinţi, fiind concentrată mai m ult asupra răspunsurilor lui.
— Şi atunci, cum de am ajuns eu să fiu celebra irlandezi?
— Ah.
îşi pleacă creştetul, râzând pe înfundate. C ând îşi ridică din
nou privirea spre mine, o face zâm bind ca pentru sine. ,
— Pentru că eu nu am mai răspuns niciunei provocări pâni
I

atunci.
Văzând expresia mea nedum erită, adaugă:
— Tatuajul. De pe fundul meu.
Simt cum mă îmbujorez, dar, cu toate acestea, curiozitatea îmi
dă ghes:
— Şi de ce ai acceptat-o?
Când îmi răspunde, o face cu un glas moale.
— Am avut motivele mele.
După felul în care se uită la m ine, îm i dau seama im e d ia t ci
ascunde un secret, şi gura mi se usucă instantaneu.
Şi te rog din nou — să nu spui nim ic. Pentru Dan*-
trebuie . i îl rănim sentimentele.
I ) u ^ felul în carc u rosteşte num ele, sesizez im ediat
P* P’^ T 'n e la ea. Poate că era la fel de beat ca şi roi«*- '
u ar trebui să îi spui, totuşi? Vreau să spun că e s t e -
 Clasul mi SC frânge în căutarea cuvântului potrivit. Josnic.
Greşit»
E complicat, mi-o trânteşte cl. Şi nu c treaba ta. Şi dacă nu
gură dc dragul Danei, ñl-o măcar pentru Connor.
uşa şi iese afară. D ar sc opreşte brusc din drum.
_ încă ceva.
S uită peste umăr la mine şi sim t c*um mi sc strânge stomacul.
^ Spune-i lui Reagan că am sâ o om or cu mâna mea.
Acestea fiind zise, o porneşte în jos pe scări.
^ Doar dacă nu o omor eu mai întâi, boscorodesc, adresându-mă
chipul" cuprins de vâlvătăi din ogUndă.
■ ■ ■
— Nu aveam cum să îţi spun! pledează Reagan, cu ochi mari
şi nevinovaţi ca de căprioară. Nu ai fi venit deloc!
— Nu este adevărat! bombăn eu cu îndărătnicie.
Şi are dreptate. Nu aş fi venit. D ar nici nu aş fi stat acum pe
veranda din spate aşteptându-1 pe drăgălaşul şi inocentul Connor
si îmi aducă un whisl^ Jack Daniels cu Cola. Al treilea în această
scară, şi asta datorită faptului că sunt cu nervii la pământ.
— Şi care-i treaba cu Dana? şuier eu. N u crezi că se cuvenea să
ştiu şi cu de ea?
Reagan se face mică.
— Nu prea ştiam cum să aduc vorba despre ea, văzând că nu
aveai mult până să îţi explodeze capul după to t ce s-a întâm ­
plat în acea seară. Şi dacă chiar îl plăceai pe A shton, atunci...
place de el, mă grăbesc eu să o asigur, cam prea

^ c s c umbra unui zâm bet, dar ea devine serioasă

şi *ni ^ eşri genul de fată care se culcă cu

Pncten#.«i!rc^^ genul dc băiat cu care m erită să tc

' ^ « ‘iugândinşoaptâ:
112
Intclcg dc cc nu mi-ai spus wcckcndul trccu,. Capul

f d Í buni sâ îmi spui asta dc a pune d.n nou picio^ ,,

' “ p r ^ b u n u l simţ să dea impresia că sc ruşinează tn

îşi pune ceaşca goală pc o măsuţă din l a ţ c ^ .
_ Probabil că da... îmi pare rău. Cand mi-ai spus că ai
cunoştinţă cu Connor şi că voiai să vii aici astăzi, am crezut c4
iţi mai pasă. Mă refer la fapml că aveai să ii revezi pe Ashton.
îi arunc o privire ucigătoare.
— Şi ce mai ai de spus referitor la faptul că aveam să fiic
cunoştinţă cu prietena lui?
— Trebuia să fie deja înapoi la Seattie la cursuri! îmi spune 1 ^
gan, scoţând un geamăt şi îngropându-şi faţa în palme. îmi pare riuî
Sunt o prietenă groaznică. O colegă de cameră mizerabilă. Pur ţi
simplu nu mă descurc când váne vorba de situaţii jenante.
— Nici eu. Mai ales în situaţia în care m-am trezit adincauâ
— Gidget!
Uşa din spate se deschide şi un G rant numai zâmbet îşi facc
apariţia, ţinând băutura lui Reagan în mână. Când dă cu ochii de
chipul ei morocănos, se întoarce şi iese înapoi pe uşă nidun
cuvânt. Aproape pot să spun că îl văd literalmente ieşind cu coada
între picioare.
Carevasăzică, este şi Grant băgat în treaba asta?
Nu o să sufle nici măcar un cuvinţel. Pc bune.
Sc uită la mine cu ochi rugători.
~ T c rog să nu mă urăşti, Livie.
mi î ^ g bărbia în aer cu încăpăţânare şi privesc în gol
. ’ ^ în întuneric, din spatele casci în timp cc cuget U
Eu *iint Nimic nu s-a întâmplat din vina lui
întâlnit di P^RÎulit cu Ashton. Eu sunt cca cai« 5 •

pentru că a înşclat-o p>c prietena lui*

 i SCstrccoară în minte amintiri pasagere cu
căreia
gj încetez să mă mai gândcsc la accstc
^ irftură cu Ashton şi să încep să îmi concentrez atenţia
liicfur* li' j irlandez care este disponibil. Poate că pot
jsupi^ nişte noi aminriri şi să dovcdcsc astfel că doctorul
^ ’”^ct nu are dreptate, pe când eu am.
Mu te urăsc, Reagan, o asigur eu oftând. Poate că încă aş
£ - «rare să te omor în somn, dar m-aş gândi la tine cu drag
mai o in
in timp ce a? f*“ '®-
Ea expiră zgomotos.
Avertizează-mă totuşi, da? D intotdeauna m i-am dorit să
îngurgitez viermele din sticla de tequila înainte să mor. A r trebui
să fac chestia asta astă-seară sau să mai aştept?
Izbucnesc în râs, pe jum ătate nechezând, pe jum ătate chico-
tind, gluma ei detensionând atmosfera.
— De ce îţi spune G rant Gtdge/^?
Ea clatină din cap din pricina poreclei aiurite, mormăind:
—E o p re d ă inspirată din personajele anilor cincizeci şi şaizeci.
Şdi tu,fa/a băleţoi creşte, fa ta băieţoi se mărită. Sunt o grămadă de
cârţi şi de filme pe tema asta. C hiar şi o emisiune de televiâune.
După câte se pare, autorul a ajuns la acest nume, Gidget^ prin conto­
pirea cuvintelor girl şi midgef. Asta sunt eu, continuă ea făcând un
gest spre propria ei persoană, cu un zâm bet atotştiutor întipărit pe
Bine că nu suf^ de complexul înălţimii.
Chicotesc uşor la auzul confidenţei ei. E ste revigorantă.
Şi totuşi trebuie să îl întreb pe A shton de ce îmi spune
^ senzaţia că, ori de câte ori îl văd, sunt prea ocupată
uni înghit limba şi nu apuc să îi pun întrebarea asta. C rezi că
ştie?
clatină din cap.
^ L am întrebat. Nu ştie. D oar A shton ştie.
 Urmea^i un lung râstimp de tâcere. .n ca« Reagan ,e
1 «harului. Nu ştiu cum de un tru p atat de mititel « J
l Î t â t a băumră. Apoi ea îm i atrage atenţia, s p u n j ^
*!!* Lui Connor i s-a pus pata pe tine.
Roşesc şi mă uit peste umăr în bucătărie unde îl văd stând ^
vorbă cu Grant şi cu un tip necunoscut.

— Chiar aşa?
Ea îşi clatină capul în sus şi In jos.
_ Oh, da. E evident. Nu-şi poate lua ochii de la tine. Probabil
că îşi închipuie că o să ţi-o tragă mai târziu.
— Reagan!
Clatin din cap, iar ea rânjeşte cu gura până la urechi. E la fel i
rea ca sora mea.
Mai trage o duşcă lungă şi zgom otoasă în vreme ce gândurile
îmi zboară ftră să vreau înapoi la A shton.
— Pare o fată drăguţă.
— Cine?
— Prietena lui Ashton.
— A h...
Reagan face o pauză după care îm i spune cu glas scăzut;
Mda. Prea drăguţă pentru el. M ă sim t vinovată ori dc câtc
ori dau ochii cu ea. Of, dacă tipul ăsta ar reuşi să şi-o ţină în
taloni...
Stai puţin...
O înşală des? Nu a ftcut-o doar cu mine?
ndică din umeri.

vilit Inima^'-^*^ M ulte chestii. Are un apetit sexual dc ncsti

- ¿ c S . - t i t ă ţ i s U t c care nu in -
^ U satisfaci. ^
_Su ţ
cându-l pc lo c ^ ^ ^inicni nu poate, rostesc cu în şoaptă»
^K ^l dc afemeiat.
 j •jţtriUn din nou în casă, d m de o midţteBe dc chipuri noi
si în camcra dc zi alănirată, luând cu asalt toată partea
C i-Î vizavi dc bibliotecă. Şi mai mulţi oameni sc perindă

(jc la intrare.
^ Vi simţiţi bine, fetelor? ne întreabă Connor fticându-şi apa-
băutura mea în mână. îmi cer scuze, am vrut sâ ţi-o aduc mai

d e v r e m
Anr voi două păreaţi adâncite într-o conversaţie serioasă.
^ dar e ,

_£)a eram, dar...

îi anine o privire lui Reagan, şi o văd baletând prin cameră,
zâm bet, fluturând din mână sau impărţind ghionturi prie-
toată un ^^ urma lui Reagan, ţinându-sc scai
o mutră de nătărău. Şi zâmbesc în sinea mea, intrebându-mă
dacă R e a g a n are habar măcar că G rant este topit de-a binelea
d u p i ca.

— Dar ce?
Accentul irlandez al lui Connor mă trezeşte la realitate şi mă
ficc să îmi îndrept atenţia spre el, spre ochii lui verzi frumoşi şi
spre zâmbetul lui agreabil.
— Am stat de vorbă şi noi, ca fetele, spun eu ciocnind paharul
cuci.
Zâmbetul nu-i piere nido clipă lui Connor de pe chip, nid chiar
atunci când îi surprind privirea scânteietoare aţintită preţ de o se­
cundă asupra buzelor mele, înainte de a şi-o ridica ca să mă întrebe:
“ Şi cum au fost primele tale ore de curs?
Deschid gura să îi răspund chiar în m om entul când muzica
“'ccpc să bubuie. Ne întoarcem amândoi tocmai la rimp să îl
'^dcm peTy păşind ţanţoş în kilt-ul lui, frecându-şi mâinile în sus
î >njos pe pieptul pudrat în tim p ce studiază atent mulţimea.
* îşi dea la o parte ca din întâm plare, fusta pe sub
poartă nimic, atund când se aşază.
iJm sprânceană.
^ din întâmplare?
^nând din cap, Connor recunoaşte:
 > ,i ,n i » n d . » ■» > P » ' P " ' ' » « ' * ^
... Reagan, dârdâind în aerul răcoros al nopţii.
" r n o r trebuie să îmi fi observat trem u n J involun,^,
rece îsi pune braţul pe umărul meu ş. ma trage langă el,
să mâ pot cuibări la pieptul lui soLd.
_ Ti-e mai bine? îmi susură el in ureche, frecându*ms
liberă de-a lungul braţului. Bine, şi acum spune-mi
mana
fost la cursuri
Mă las pătrunsă de căldura trupului lui C onnor preţ de o dip^
inspirând aroma apei lui de colonie — lejeră şi proaspătă, cu te^j
de lavandă. Şi mă minunez în sinea m ea cât de confortabil măsimi '
îi povestesc despre cele două cursuri de ştiinţe pe care le-«, |
avut joi şi vineri şi despre cele pe care le voi avea săptămâaavii- '
toare. îi mai spun şi despre m unca de voluntariat de la spital ţi
despre gemeni, făcând un rezum at al interogatoriului lor.
— Derek şi Eric sunt gemeni? |
îmi dau ochii peste cap chicotind.
— Ştiu la ce te referi. 1
Soarbe o duşcă din berea lui, apoi îşi pune braţul la loc, tragân- I
du -mă şi mai aproape de el, i
Şi de ce vrei să urmezi pediatria?
E pur şi simplu ceva ce am ştiut că vreau să fac de când i
eram mică. Nu mă pot imagina făcând altceva decât asta. i
Cuantele lui Stayner de azi de dimineaţă mi se strecoaii i» j
minte şi le alung instantaneu. ţ
_^ ceva nobil. Şi drăgălaş, afirmă C onnor.
duDă ^ capul uşor pe spate, sim t cum el îşi întoarce c*p |
?opteşte-^^* atm gându-m i uşor fruntea în timp

Şi excitant.

"»-anfînL^"t conştientă de fap*““*

Ij faţâ.
 Si ce poţi sâ îmi spui despre tine, avocatule?
" ' j. din umeri înghiontindu-m ă uşor.
^"provin dintr-un lung şir de avocaţi. Şi eu şi Ashton, de fapt.
^ j:,ie de fam ilie. Părinţii tăi sunt doctori?
Clatin din cap, zâm bm d nostalgic.
Tatăl meu a fost director de liceu şi profesor de matematică.
M a la mea a fost profesoară de muzică.
Urmează o pauză îndelungată.
— Au fost?
Trag adânc aer în piept şi mă desprind de Connor, suficient cât
sâ îi văd mina gravă.
— M da... aufost.
Trag o duşcă zdravănă din băutura mea. Şi apoi îi povestesc
— despre accidentul de maşină, despre faptul că sora mea
să moară şi ea, despre oamenii care chiar au m urit în acea noapte.
Despre Trent. Totul.
în timp ce vorbesc, simt cum braţul lui alunecă pe umerii mei
şi mă ţine strâns. Simt şi cum celălalt braţ se înlănţuie în jurul
trupul meu, cum mâna lui îmi cuprinde bărbia, iar degetul lui
mare îmi mângâie obrazul, strângându-m ă şi mai aproape de el
decât eram înainte, până când închid ochii şi îmi las capul să se
odihnească pe pieptul lui, ascultându-i bătăile rapide ale inimii şi
simţindu-mă înfaşurată ca într-un cocon la adăpostul căldurii tru ­
pului lui. Protejată.
Rămânem aşa pe parcursul unei întregi melodii, & ă să ne vor-
bim, legănându-ne în tăcere în ritm ul muzicii, până când Ty dă
buzna pe uşă, în mod vizibil mai beat decât era cu douăzeci de
ţinute în urmă doar.
Acum îmi aduc aminte de tine! zbiară el, ţinând mâna
^tinsă spre mine şi clătinând din deget. Haide. A rată-m i poza aia.
uie să mă asigur că îmi face cinste.
O h ,n u .., gem eu, trăeându-m ă înapoi.
 Ut
ftră si bănuiască nimic, în timp ce u arfe in ¡ ^ |

Haide să îti arăt ?i restul casei. ™

Connor mă tine strâns l^ g ă cl pe cand ne croim dnin,
şi mă p«*intă invitaţilor. Cred c i m .-i amintesc p.
r t r i ei. Mă rog ca ci să nu îşi amintească d« - " = • Sau de
ei pmbabil le-am spus că îi iubesc. Ş. sunt al naibii de sigu«^ .
îmi doresc ca ci să nu îşi amintească de mine şi dc Ashton.
Dc îndată cc am văzut întregul parter, Connor mă conduct lact^
— Aceasta este camera lui Grant, îmi spune el, smucind din
cap spre dreapta. Vizavi este camera lui Ty. Trecând prin dreptul
băii, cl îmi spune cu glas şoptit: Pe asta ai văzut-o deja.
Dau din cap, muşcându-mi buza inferioară şi o privesc cu uri ’
dc parcă încăperea însăşi mi-ar fi greşit cu ceva, în mod atrocc. La
capătul holului se află două camere faţă în faţă.
— Asta este a lui Ash, îmi spune el, întinzând mâna alene
înspre uşa deschisă din stânga, unde se vede un pat dublu acopoit
cu un aşternut gri închis la culoare.
îmi şi imaginez trupul masiv al lui Ashton tolănit peste cear­
ceafuri, aşa cum era în acea dimineaţă în camera mea şi simt cum
muşchii stomacului mi se încordează.
D e s c h i z â n d u ş a d i n d r e a p t a , C o n n o r m ă c o n d u c e î n t r - u n d o r­

m ito r s p a ţio s c u u n p a t d u b lu ş i d o u ă f e r e s tr e e n o r m e .

Ş i a c e a s ta e s te c a m e ra m ea, sp u n e e l, a p r in z â n d o v c io ri
m ic u ţă .

Sunt m dormitorul lui Connor. M -a adus a id pentru un moO>

O c h ii m e i tre c în re v is tă în c ă p e re a , o p rin d u -s e o

^ ^ tu lu i. Crede că vom face sex astă-seară? îm i dreg

rtnia« InTr^erchi'jr’

— K»te privindu-m ă intens.

a n i, ca sâ n u fiu P r i n ţ i l o r m e i. A u c u m p ă ra t-o acum

Rat să stau în campus în timpul studenţii

 joati lumea de aici locuicştc în campus, dar pentru mine
^ ţ |t ^ prea dc tot. Drept urmare, biieţii au profitat dc oca-
mutat cu mine. Plătesc o nimica toată pentru casă şi
^ ^ pentru ei a fo*t rcnabU,
un pî»s ® şuviţă dc păr pc după ure-

^ Relaxează-tc, Livie. Nu tc-am adus aici sus cu nicio intenţie.

Im i cuprinde bărbia în mână...
^ Q o a r cu O speranţă...
A I cându-se spre mine, buzele lui Connor Ic acopcră uşor pc
mişcându-sc dc parcă ar cerşi un răspuns. îmi dau o
senMfic de siguranţă, plăcută şi caldă.
Asta nu înseam nă că nu sunt împietrită dc spaimă că fac ccva
•t, c e v a CC îl va face şi pe Connor să fie cuprins dc regrete.
Când SCdesprinde de mine, mă întreb dacă unica mea noapte dc
beţie a fost suficientă ca să învăţ elementele de bază. Cu buza
inferioară ascunsă sub dinţi, îmi ridic privirea şi văd că ochii lui
verzi au o nuanţă de un verde mai strălucitor decât de obicei.
— Eu doar...
Imi încreţesc fiuntea.
— Nu sunt prea experimentată.
Plasându-mi un sărut blând pe frunte, el îmi şopteşte:
— E în regulă. Ca să fiu cinstit, chiar îmi place că eşti diferită.
Diferită se traduce prin virgină? Sărutându-m ă din nou pe
^ t c , îşi ridică mâna ca să îmi cuprindă obrajii în tim p ce îmi
wsuri la ureche:
Să luăm lucrurile încetul cu încetul.
tncrtu/cu incetuL Ce vrea să spună?
^ In regulă.
folosesc de băutură drept diversiune, ducând paharul la
fi trag o duşcă zdravănă, fiind recunoscătoare că d o m n u l Jack
niă ajută Să mă calmez.
*uzit bine că ţi-ai ftc u t un tatuaj săptăm âna trecută?
 joati lumea de aici lociiicştc în campus, dar pentru mine
^ ţ |t ^ prea dc tot. Drept urmare, biieţii au profitat dc oca-
mutat cu mine. Plătesc o nimica toati pentru casă şi
^ ^ pentru ei a fo*t rcnubU,
un pî»s ® şuviţă dc păr pc după ure-

^ Relaxează-tc, Livie. Nu tc-am adus aici sus cu nicio intenţie.

Im i cuprinde bărbia în mână...
^ Q o a r cu O speranţă...
A I cându-se spre mine, buzele lui C onnor Ic acopcră uşor pc
mişcându-sc dc parcă ar cerşi un răspuns. îm i dau o
senMfic de siguranţă, plăcută şi caldă.
Asta nu înseam nă că nu sunt împietrită dc spaimă că fac ccva
•t, c e v a cc îl va facc şi pe Connor să fie cuprins dc regrete.
Când SC desprinde dc mine, mă întreb dacă unica m e a noapte dc
beţie a fost suficientă ca să învăţ elementele de bază. Cu buza
inferioară ascunsă sub dinţi, îmi ridic privirea şi văd că ochii lui
verzi au o nuanţă de un verde mai strălucitor decât de obicei.
— Eu doar...
îmi încreţesc fhintea.
— Nu sunt prea experimentată.
Plasându-mi un sărut blând pe frunte, el îmi şopteşte:
— E în regulă. Ca să fiu cinstit, chiar îmi place că eşti diferită.
Diferită se traduce prin virgină? Sărutându-m ă din nou pe
^ t c , îşi ridică mâna ca să îmi cuprindă obrajii în tim p ce îmi
wsuri la ureche:
Să luăm lucrurile încetul cu încetul.
tncrtu/cu incetuL Ce vrea să spună?
^ In regulă.
folosesc de băutură drept diversiune, ducând paharul la
fi trag o duşcă zdravănă, fiind recunoscătoare că dom nul Jack
niă ajută Să mă calmez.
*uzit bine că ţi-ai ftlcut un tatuaj săptăm âna trecută?
 " u sci a subiectului este bine-venită. B i n e ^ '
Schimbarea bru^ „ dându-mi ochii pe«, ^p. J
cl las si imi Ţy jj vreunul?
C o !^ o r" ia mâinile de pe fet» mea ca sâ şi le treac» p^«

urâsc acele. Ashley tot încearcâ sâ mâ convingi.da,^

k s n rfb T u tâ cu sora mea şi te vei alege cu unul. fi* '

Place sau nu. mormâi eu în barbâ. zâmbind mânzeşte şi ftcâ„a.„
sinea mea un inventar al tatuajelor lui Ashton, cele pe care le-,„,
vâzut când eram trează şi celelalte pe care mi le amintesc oare-
cum — o pasăre pe partea interioară a antebraţului, scrierea chi­
nezească de pe umărul lui drept, simbolul celtic de pe muşchhj
pectoral stâng. Irlandeza de pe fiind.. ..
Şi faţa îmi ia foc din nou. La naiba.
— La ce te gândeşti?
— La nimic anume. Vrei să îl vezi? i-o trântesc eu, hotăriti si
îi distrag atenţia de la mine şi de la mintea mea perversă,
— Desigur. Adică, doar dacă nu e cine ştie pe unde...
— Da. Adică nu. Vreau să spun că este pe spate, aşa că pop si
livezi.
Scutur din cap să îmi alung fastâceala îşi mă întorc rapid cu
spatele la el, dându-mi părul într-o parte. Trag gulerul bluzei în jos.
— îl vezi?
-D a.
Urmează o pauză lungă în timp ce îl cercetcază din priviri. Nu
* totuşi, şi mă întreb dacă vrea să o facă sau nu. Este atât
ferit de felul cum s-a purtat Ashton mai devreme, — precum
Con al cavernelor. îmi dau scama foarte repede d
pot f i p ri« e n n a “i “l “j
^ Cc înseamnă?

să îmi spună tata, răspund surâzând cu tristeţe*

 ^ ia mâna într-a lui cu dclicatcţc şi gulerul bluzei
Connor i j^jpală. îmi trage pirul la loc, mingâindu-1
^iiC mâinile p c unncrii mei. Simt cum sc
^ până când gura lui ajunge aproape dc urechea mea,
ş o p te ş te el, cu o voce evident îngroşată, cu degc-
• alu n ecân d înainte şi înapoi pe spatele meu şi a
lui man
faptului că nu are aşteptări, Connor are în
Şi ştiu ca,
rA categoric idei.
Crtd că acum este momentul în care mintea mea ar trebui,
.M mai gândească. Ar trebui să dispară, fiind acaparată
^ nil de tipul scxi care îmi respiră uşor în ureche. Cel puţin, aşa
^ rcsupus eu dintotdeauna că ar trebui să se întâmple când eşti
Adormitor cu un tip sexi pentru prima oară şi el doar că nu spune
excitat şi sunt al tău”, iar tu nu cauţi o cale de scăpare. Cauţi
in schimb o modalitate de a încuia uşa astfel încât să îţi poţi rupe
hainele de pe tine şi să faci tot felul de lucruri f ^ ă să mai gândeşti.
Dar problema e că mintea mea este încă intactă şi îmi spune că
vreau să mă întorc şi să mă sprijin din nou de pieptul lui şi să îi
simt căldura trupului. Pot să fac faţă chiar şi unui nou sărut. Pro­
babil. Şi totuşi, dacă e să fiu sinceră cu mine însămi, e ceva ce nu
imi convine în toată treaba asta.
Să fie dovada că sunt reprimată sexual? Poate că ar trebui să
îmbăt din nou. Poate că atunci lucrurile se vor aranja de la sine.
Sau poate că am nevoie de timp ca să mă relaxez şi să mă
°*^Wesccuasta.
^ trebui să renunţ chiar acum şi să mă duc la

înteţeşte subit, fticând să zdrăngăne gea-

^ Imi Connor mă ia de mână şi mormăie:
Pc ^ coborâm. Ty o să ne aducă
^ duc să îl pun în lesă.
 Simt cum umerii mei se detensionează de uşurare şj fj
lâfcşte de un zâmbet în timp ce ieşim din cameră, ştiind
mese răgazul dc care am nevoie. Până când văd uşa închigj*^
mitorului lui Ashton şi o şosetă roşie atârnând de clanţă î *
aminte că Reagan mi-a povestit despre „cod”.
— Credeam că Dana a plecat acasă.
Connor clatină din cap, uitându-se peste umăr c m •.
atotştiutoare.
— Aplecat.
 m u m

JO C U R I

Studenţii pătrund grupuri-grupuri în amfiteatrul rece pentru

cursul de luni dimineaţă de la ora zece. Eu îmi croiesc drum spre
locurile din faţă. Primul rând este gol în întregime, dar nu îmi
pasă, aşa că îmi aleg un loc lângă podium ul profesorului. Stomacul
meu este un ghem de nervi, anticipând un semestru dificil. M i-a
trecut o clipă prin minte să renunţ la curs doar ca să îi fac în ciudă
doctorului Stayner care a fost de neînduplecat, spunând că trebuia
să fac lucrurile pe care vreau să le fac — nu pe care vor alţii să le
fac —, iar acest curs este, în m od evident, ceva ce altcineva vrea ca
eu să fac.
Toată lumea presupune că sunt un geniu şi calificativele vin,
pur şi simplu, de la sine, deoarece sunt un as la cursurile grele ca
matematica şi fizica. E adevărat că obţin calificativele aTcelea mai
uşor decât majoritatea studenţilor. M ateria este atât de simplă, o
chestiune de alb-negru, corect-greşit. Eu am fost dintotdeauna
adepta opţiunilor tranşante.
Materii ca filozofia, istoria sau cursul de literatura engleză, pe
urmează să îl încep, însă... nu au niciun sens pentru mine.
ca există vreo formulă pentru a găsi răspunsul corect, reuşesc să
problema. Dar, la cursuri ca acestea, văd numai diferite
e corectitudine şi incorectitudine şi trebuie să muncesc ctin
greu ca să Ic dcscopăr tn cclc tiin unnA» intonicnuni i«u
vul ^.Excclcnt'’— nu am obţinut niciociurft un uit calirtontiv în
dc ^^Excclcnt" la oricc, inclusiv U cduoaţic ftricA dur ,
vele acclea sigur nu au venit dc la sine.
Uşa din dreapta rablei sc dcschidc şi un bărbat cănint punii^
ochclari cu rame mctalicc, îmbrăcat cu un pulover negru \)c
facc apariţia cu un teanc dc cărţi şi reviste !n braţe, îndreptaiuiu ie
spre catedră. Zâmbesc. In sfkşit, iată un lucru care este în conco^
danţă cu imaginea pe carc mi-am ftcut*o cu despre Princcton.
— Hei, Irlandezo!
Contradicţia pe două picioare din Ivy l,caguc sc aşuzâ chiar
lângă mine. Silueta lui masivi ocupă tot spaţiul şi acaparcazâo
parte şi dintr-al meu.
— Ce cauţi aici? şuier cu, întorcăndu-mă spre Ashton, cait
este îmbrăcat în jeanşi închişi la culoare şi într-o cămăşi azurie,
încep să îi recunosc stilul tipic — filră cusur, dar nonşalant. Şi iţi
permite să se îmbrace aşa fiindcă arc un trup carc arată scxi şi dad
îi pui pe el un dres cu model de leopard.
Stă drept, cu spatele rezemat dc spătar, uitându-sc prin amÎJ'
teatru.
— Aici se ţine cursul de literatură engleză al profesorului Dai’
ton, nu-i aşa?
Ştiu ce curs se ţine! mă răţoiesc eu la cl, apoi îmi tcmpc*«*
tonul, observând că profesorul ne aruncă o privire dc la înălfif****
podiumului. Cc cauţi iu aici?
Sunt student şi am venit la acest curs, îmi răspunde d
glas scăzut şi cu o expresie sobră. Unii dintre noi au venit aici c*
capete o educaţie solidă, Irlandezo. Nu doar pentru pctrecen- ^
îi arunc săgeţi din priviri, abia abţinându-mă să nu ii
pumn în nas. întrevăd o licărire răutăcioasă în ochii lui,
imediat dc un zâmbet în colţul gurii ţ>e care am ajuns si îl
no*c drept metoda lui dc flirt, marcă înregistrată Ashton. A *
 . c i ^ asupra mea când eram beată, dar, în mod categi:>ric,
_ ciim sâ flincţioneze atund când sunt trează şi enervată ia

culmf-
^ Eşti în anul patru.
^ Sc parc că ştii multe despre mine, Irlandezo.
S crâşn in d d in dinţi, mă mulţumesc sâ îl fixez cu privirea, aştep­
tând r ă s p u n s u l l u i . I n cde din urmă, ridică din umeri, apoi îşi des-
chidc caiem l de noriţe cu gesmri teatrale, închizând şi deschizând
ac câtcva ori pbcul.
— Trebuia să aleg un curs şi acesta a fost la îndemână.
— Prostii!
Cu\’ântul imi iese pe gură înainte de a-1 putea opri. De data
asta, profesorul îşi ridică capul din notiţe şi se uită drept la noi, iar
cu simt cum îmi ard obrajii sub privirile lui cercetătoare. Când
accsta îşi coboară privirea, eu mă întorc din nou cu faţa la Ashton.
— Relaxează-te, Irlandezo. Cel puţin cunoşti o persoană din
amfiteatru acum.
Are dreptate, gândesc eu, în timp ce mă uit în jur la marea de
feţe necunoscute.
— Şi presupun că ai de gând să stai lângă mine la fiecare oră
de curs?
— Nu ştiu. Pari o studentă furioasă. N u ştiu dacă îmi doresc ca
profesorul să mă asodeze cu tine.
Mă retrag de lângă el intenţionat, alegându-mă cu un hohot
de râs batjocoritor din partea lui.
Aşadar, faptul că ai văzut orarul meu nu are nido legătură
^ alegerea acestui curs? îl întreb eu.
Ei, poftim! Crezi că mi-am ales cursul acesta pentru că
^^^dpi şi tu la el? Dc cc aş facc aşa ceva?
^ jucăuş din sprâncene în timp ce vorbeşte.
®«nă întrebare. Cu toate astea, e limpede ca lumina zilei: a
la curs tocmai pentru că p artid p şi cu. Dar nu ştiu de ce.
 — Şi oim ai fost admis, totuşi? Credeam că există o listj ^
Aşteptare pentru accst curs.
Vid cum îşi trcce degetele înainte şi înapoi peste cureaua ^
piele uziită de la încheietura mâinii.
— O cunosc pe una din fetele de la registratură.
— Probabil pc cea care a fost la tine în cameră sâmbătă noap.
tea? i-o trântesc eu, având înfierată în m inte imaginea şosetei âleij
roşii idioate, o reconfirmare a faptului cât de tare greşeşte.
Face o pauză şi se întoarce să mă privească, lăsându-şi cap«l
într-o parte.
— Eşti geloasă, Irlandezo?
— Dc ce? Pentru că eşti un nemernic care îşi conducc prieteni
la aeroport şi doar la câteva ore după aceea e în pat cu o altă femoc?
— Nu am fost cu nimeni în pat, rosteşte el pe un ton defensiv
şi rămâne cu limba atâmându-i uşor peste buza inferioară
încerc să rezist tentaţiei de a mă uita la ea.
— Nu?
Oftez uşurată. Ca apoi să îmi dau seama că tocmai am oftat dc
uşurare. De ce să oftez de uşurare?
El clatină din cap, păcănindu-şi pixul încă de câtcva ori.
In picioare,sprijiniţi de perete... sub duş...
înccp să îmi adun cărţile ca să mă mut pe alt scaun înainte cî
profesorul să înceapă cursul, dar mâna lui Ashton aterizează p«^
^ca, ţintuind-o pe loc.
- Cc contcazi? Oricum, tu ai fost împreună cu Conno^^
lu i. „ u - i aţ»?
^ N u ,e u ...
cum mi SC urcă un v'al dc roşeaţă pe gât.
~ « « dc vocbă d„ur.
wtin din Rj • CeC*
el ttt I contează, la urma urm^* ^
*P'itclc prietenei lui este un lucru murdar,
jjeptatc — nu este nicidecum treaba mea. Va primi ceea ce merită
într-un final.
— Nu contează, Ashton. Credeam doar că regreţi faptul că
ti-ai ftcut de cap în lipsa prietenei tale.
^ Nu am spus niciodată asia, îmi răspunde el cu glas moale,
Jând drumul mâinii mele din strânsoare şi foindu-se pc scaun ca
să-şi găsească locul în timp ce profesorul îşi fixează microfonul de
g u l e r , gata să înceapă cursul.

_Am spus că regret că mi-am fócut dc cap cu tine.

îmi încleştez fólcüc în urma noii lovituri primite în amorul
meu propriu.
— Şi eu la fel, mormăi eu, sperând să fi sunat convingător şi
ştiind că afirmaţia asta nu mă face deloc să mă simt mad bine.
— Frumoasă fustă, Irlandezo, îmi şopteşte el, având ochii aţin­
tiţi în mod evddent asupra coapselor mele.
îmi netezesc instinctiv fiista neagră simplă, dorindu-mi să fi
fost mai lungă.
Mă chinui să mă concentrez pe parcursul următoarei ore, cuvin­
tele lui Ashton nedându-mi pace. Surprind fragmente separate
din ceea ce spune profesorul Dalton, uneori chiar o idee închegată.
Ca apoi o atingere uşoară pe mână sau pe cot să mă facă să tresar.
Mâ aşez mai bine pe scaun. M ă foiesc. M ă uit urât la el de câteva
ori, dar fie că nu bagă dc seamă, fie că nu-i pasă. Şi îmi dau seama
că nu ia notiţe. îl văd mâzgălind nişte rânduri pc o pagină, dar mă
•ndoiesc că au ceva de-a face cu cursul.
Când cursul ajunge spre final sunt pregătită să o iau la fuga în
pc scări. Sau să îi înfig pixul în picior.
Iar când profesorul scrie prima noastră temă pc tablă, îl aud pc
^^^ton bombănind:
Acum mi-am adus aminte dc cc nu am vrut niciodată să vin
^ ««st cura.
ai timp să renunţi la cl, i-o întorc cu.
 ChiDul frumos al lui Ashton «chimoru-eftc. ^
_ Şi să nu mă bucur dc p lic u ta ta cum panic dc ^
săptămână timp dc un « m e stru întreg. Pe D u .n n c / ^ l
Clatin din cap resemnată.
— Ei bine, Ashton, lasă-mă în pacc. Vorbcic scriot.
— Sau CC?
— Sau... o să îi spun lui Connor.
— Nu, nu o să îi spui, îmi răspunde cl cu glas domol.
__ P c CC? Fiindcă tu crczi că nu o să mă mai vrea dupi acct,;
Am senzaţia că greşeşti.
Nici vorbă dc aşa ceva. De fapt, am senzaţia că Ashton ait
dreptate. Dar, pc de altă parte, sim t nevoia imperioasă să fiu şi q,
în avantaj. Măcar o dată. Fir-ar să fie de treabă!
Aplecându-se în lateral până când ajunge să mă preseze ca
umărul lui, îmi şopteşte:
— N u... ci fiindcă eşti îndrăgostită dc mine.
Un gâlgâit ciudat îmi scapă din gât.
S-a dus avantajul meu.
Inima îmi bubuie în piept. C hiar nu ştiu cum să reacţionez Ia
asta, dar instinctul îmi spune că trebuie să o fac, pe de o parte cad
mă apăr, pe de alta fiindcă ştiu că îi place să mă pună în sinuw
jenante. Trebuie să înghit în sec de câteva ori ca să pot articula
cuvintele:
— EWă a te iubi înseamnă a-mi dori să îţi smulg b o aşele,atunci-
Mă întorc să îi arunc ceea cc sper eu a fi o privire dc oţel. Chi*
înapoi centimetri distanţă de al meu, dar nu ^

Atunci
Kar#>v îridrăgostită până peste cap dc tine.

Nul* nu
'”»• arnc *?teptam în chip dc răspuns, fiind*^
^csirirc^ nimeni niciodată în halul ăsta.
făt«
păstrarea unei anum ite distanţe între ^ ^
 fl mutUarea organelor genitale? în mod categoric
nmi la arogant. Şi parcă s^a apro-

Îmi »irite, Irlandezo.

loffjti una din clrţii<i m de şi notează ceva pe coperta interioară,
j^ id c , ap^>* înăuntru o hârtie împăturită.
^ Tocmai m i*ani am in tit... am făcut deja cursul accsta acum
* ni I -ani trecut cu brio. Sună-m ă dacă ai nevoie de ajutor la
tfd ani-
(urrifi
/{cc9tc2 ftind ziac, îşi închide caietul. M ă răsucesc pe scaun şi
jj fid cum larc cătc două trepte deodată înainte ca profesorul să
pe dci oficial drumul, urm ărit fiind cu privirea de majoritatea
j ^ b r fi dc cei câţiva tipi din sala de curs.
Clatin din cap, apoi deschid cartea cu un bobăm ac ca să citesc:
Jrlandcza îl iubeşte pe A shton” alături de o inim ă mare şi un
număr dc telefon mâzgălit de-a curmezişul coperţii.
— Al naibii cc eşti, îl boscorodesc eu.
Tocmai a maculat un curs de două sute de dolari cu porecla
aita dcfprc carc /o/ nu am întrebat cum am căpătat-o. Partea cea
buni a lucrurilor este că nu se mai află în sala de curs.
Curioasă să văd cc scrie pe bilet, îl despăturesc.

Singurul lucru pe care ii regret este câ s-a terminat. Şi eu sunt acela

^fittegeloi. Nebun de gelozie.

Inim a m «a o ia la g a lo p .

■ ■ ■

ipune el in tim p ce mâinile ii alunecă in sus pe

ţâşnească prin mine săgeţi defoc. E l este
patului, iar eu stau in picioare in fa ţa lui. Şi tre-
l>ege(elf lui puternice mă cuprind de partea din spate a
UO

,oapiflor fi ma <"'* nu ,
JnU , mchJM fxina -«««• /»«
/«, /«im,/ im\puh*.nAfrrmtu in piept, respiraţia mea sep rJ¡¡^
nmt cum m.) «mrze<c. Móimie M aluneca in sus ,i aga/ü deg ,¿
elaslicul chiloţilor me,. t< trane in jos până cad pe podea
Pâţeu ajará din ei
— Vino iricoacf!
tm iface un stm n tprr poala lui, iar eu m ă supun, ¡ásándu~l u¡ }^¡
g h iilfu w« genum hi dr o parte, celălalt de cealaltă parte a lui ajtfti
incât ajung să i stau călare in poală, ţi il apuc cu mâinile de umen,
minunându mă de robusteţea lor. E l im i ridică Justa strângând-o
jurul taliei fi, dintr-odată, devin conştientă de ceea ce mi se intâmpli
— Uită-te la mine, im i ordonă el şi m ă conformez, uitándu-ná
cum ochii lui mă sfredelesc d in p riv ir i, ţin tu in d u -m ă locului, Jărâ sâ
clipească măcar,
!i susţin privirea când in tin d e o m ână ca să şi-o pună pe scobitura
spatelui meu, ti susţin privirea in tim p ce ajunge cu cealaltă mânâft
partea interioară a coapsei mele. S im t cum m i se taie respiraţia cârd
mă atinge.
Nu iţife ri privirea de mine^ Irlandezo, im i şopteşte el in vrenu
te degetele lui iţi fa c loc inăuntru, în tâ i unul, apoi celălalt...
Mă rrczciic cu plărnilnii ţipând după aer, iar cursul care státeí
(ic&chiti cu iaţji în jos pc Htoniacul meu alunccă, filcând un zgon^
putcrnio la contactul cu duşumeaua. Oh, Doamne, Dumnezeule!
aiba a fo«t mu} A foKt un vis. Tocmai am tras un pui dc somn
' ‘H>ă“amu74 Ashton. OA
‘ oaselor pc pat şi mă uit în j^^-
íiudatá 1 Dumnezeu că sunt singură! O
P<’rsi»ita între coapsele mele. E o
vrci, ''’»1‘liciic tot timpul Storm şi Kaccy ^
t in-vu j riarifir toate treburile
^ iVohHbil ca tocmai din cauza asta
pacâ visul nu ar fi fost întrerupt, as fi fkrut sex cu Ashton în somn?
Nu... mintea mea n id măcar nu poate concepe aşa ceva.
Poate că dacă nu as fi fost atât de buimacă, m-aş fi uitat în
oglindă. Ar fi fost o mişcare înţeleaptă. D ar Ashton şi tot ce are în
legătură cu A shton mă transformă într-un urangutan.
a p a re n ţă

Aşa că deschid uşa f ^ ă să stau pe gânduri.

— Connorî exclam eu cu un entuziasm vădit exagerat, făcând
ochii mari de uimire.
Văd cum îi coboară privirea şi i-o urmăresc şi eu ca să dau cu
ochii de o pereche de egări jerpeliţi şi de anticul tricou cu mânecă
lungă al tatălui meu, inscripţionat cu logo-ul colegiului Princeton —
cu trei măsuri mai mari decât port eu.
— Ce-i cu tine aici?
îmi trec pe furiş degetele prin păr. N u am nevoie de oglindă ca
să stiu ca e ciufulit ca naiba.
Face un pas înăuntru cu un zâm bet degajat şi scoate o mână de
la spate în care ţinea ascuns un ghiveci mare cu frunze verzi.
— Poftim.
îmi aplec capul în tim p ce examinez frun 2xle plină de uimire.
— Trifoi?
— Ca să îţi amintească de mine cât timp eşti aici şi să fii o
studentă model.
— Uau.
înghit în sec, iar obrajii îmi sunt în flăcări.
Dii, eTuut astafac aici. Sunt o studentă model
Mulţumesc.
înccrc să îmi domolesc respiraţia şi să mă comport normal.
Şi cum sunt cursurile până acum?
Solicitante. Deja mă sim t depăşită de literatura engleză,
îţi place?
. întcresantă.
 Imi trec o mână tiră voia mea peste biletul împăturit di„i
nar. Unul mototolit de-a binelea după ce l-am tot î ^ , ^ '
şi despăturit netezindu-1 pe margini, şi l-am citit încercând^
descifrez. Încercând să caut un sens oarecare în reacţia nie,
aflu dc ce m-a zăpăcit atât de tare în loc să mă enerveze. Dţ
faptul că Ashton mi-a spus că nu regretă ceea ce s-a întâmp^
(i dat frâu liber amintirilor necuviincioase care mă tot bântuit 4
acea scară într-un ritm alarmant, lăsând-mă roşie ca racul la f
cu mintea împrăştiată şi incapabilă să mă concentrez. Până şi
gan a observat asta.
— Ei bine, nu tc mai reţin, atund.
Chiţăi atund când Connor mă apucă strâns de talie şi mi
ridică pe patul de sus. Ceea ce nu-i uşor deloc, având în vedere d
am vreo dncizeci şi şase de kilograme. Dar, pe de altă parte, îmi
dau seama că nu ar trebui să fiu surprinsă, deoarece remarc cât de
bine definite îi sunt braţele pe sub cămaşa gri în dungi pe careo
poartă azi. Nu este chiar la fel de înalt şi lat în umeri ca Ashton,
dar este aproape la fel de bine clădit.
Ashton... gândurile mele se întorc mereu la Ashton.
Connor îşi lasă mâinile să alunece de pe şoldurile mele casâli
aşeze pe genunchii mei.
Mâine mergem la Shawshanks. E un bar de aici, de pnfl
zonă. Vrei să vii şi tu?
— Desigur.
îl confirm din cap zâmbind.
— Eşti sigurâr Vreau să spun că şi Tv o sâ fie acolo.
^ Cu kiltul lui cu tot?
e, nu-1 vof ijjj intre pe uşă îmbrăcat aşa. .,
^ infUndate scuturând din cap de

•'’•" '» ‘‘c^urceucuT y.

 ^ Da? Ashton?
^omacul meu face o tumbă. Ce vrea să spună? Ce ştie Connor?

Ştiu c â nu ai o părere prea bună despre el după sâmbăta tre-

Mî-am dat seama după expresia întipărită pe chipul tău. Ştii
tu,după ce a condus-o pe D a n a ...
Cuvintele îi rămân suspendate în aer de parcă s-ar codi să spună

adc^-irul verde în faţă.

— Tc referi la faptul că este un porc afemeiat?
Nu ştiu de ce am spus asta. Poate că spunând ceva atât de jos­
nic în gura mare îmi va ream inti de ce A shton este total nepotrivit
pentru mine şi că ar trebui să ard afurisitul acela de bilet şi să îmi
ameninţ subconştientul cu o lobotom ie. îm i muşc partea inte­
rioară a buzei.
— îmi pare rău. N u am vrut să sune chiar aşa de urât.
Connor mă strânge cu afecţiune de genunchi.
— Ei bine, sunt fericit că nu îl găseşti atât de atrăgător pe cât
1 se pare oricărei persoane de sex fem inin de pe planeta asta. D ar
nu c chiar atât de rău. N um ai că nu gândeşte cu creierul în cea mai
mare parte a timpului.
Urcând pe scară până când ajunge la acelaşi nivel cu faţa mea,
SCapleacă să mă sărute. D e data asta sim t cum lim ba îi alunecă
peste buza mea inferioară, croindu-şi drum cu delicateţe înăuntru
ca să se înfocare în jurul limbii mele. N u cu forţa, nici cu insistenţă.
^ cu... drăgălăşenie.
Pc mâine, Livie, îmi susură el în ureche,
pupă aceea, sare jos de pe scară, îm i zâm beşte larg, îmi facc cu
şi iese din dorm itorul meu.
j trântesc pe spate în pat, ţinând ghiveciul cu trifoi în m âini,
d <^hii şi niâ gândesc la C onnor. Oh, da, ştiu câ părinţUor mei
^ ^ Piâcea tare muJt de el, domnule doctor Stayner, N u am uitat. Ştiu
^ alege dintr-o sută dc oameni .iliniati în taţa lor doar datorită
 I ii E ia rcgutt. El « tt bâiatul pe care , i ,

Aad » bip i» .
l i o r n a i ce rts u â iia in ire tia ti d u p i runda ei dc joggi_
—T oc«ă « n pe Pirca fericit. 1-^
« « . (£o pMw fck a k de sex f ii i inhibiţii? glumeşte ea
poatre giâieiL. ţinindtt-ie cu o m âni intr-o parte de
doFOrO.
— E tMPt drbiiâbş, Reagan.
Mă rostogcJKC pe burţi, spryînindu-mi birbia pc braţe.
— Ştiji cit de drigâbş este?
— Da_ şoam. Am xizzit c i sc poartă chiar bine cu prietenele InL
no stin dc ce, dar; din dne ştie cc rnotîv idiot, nu mi l in
imaginai pc Connor cu nimeni altdno'a. Mi l-am imaginat pt
A^itDO Ol ttaitceUiaiu feîi â mi s-a fiurut greaţa. Dar Connor cstt
un stodcni supeib din anul patru. A avut, în mod evident, prie-
tcDc. Şi hai si nu £kc pe proasta, şi Cormor a făcut sex. Probabild
destui dc mufa. Mă întreb cât de încet e dispus să o ia cu mine.
— Căte prietene cirzî c i a avut?
— Două sau trei de când este aicL
Reagan işi azvirie pantofii sport din picioare.
A fost singur tot anul întâi. Doamne, ştiu că mi"^ ^
tronc atunci!
Stian^ia d in nac
t>ar aveam şi aparat dentar şi un fiind mare la vremea
Cu ^ te alep dacă eşti m ici de statură şi cu rotunjinu
® * J w d e jo g j^ ...p i 2 ^
F tricoul peste cap şi îl aruncă peste m o rm a n u l^ ^
^ ^ « W c n t pe jo». Reagan nu este cea mai ordonată ' ^
S. o. < » 1 » "'"

^ ar trebui si fncepi si faci joggi^g cu

 _ Nu sunt cca m ai coordonată persoană din lume, o averti
e u cu o grimasă. S -ar putea să dau peste tine, să te dezechilih ^
gă tc scot din cursă. ^ ?*
Ea ridică din um eri.
_ Nicio problem ă, ştiu cum să m ă arunc pe burtă şi să mă
rostogolesc ca o m inge.
— Poate. în tr-o zi.
Poate o să-m i placă joggingul. N u am de unde să ştiu până
când nu voi încerca.
Până atunci, p o t să încerc să îm i dom olesc fluturii care fâlfâie
din aripi în stom acul m eu, acurn când ştiu că îl voi vedea pe Ash-
ton mâine-seară.
Nu, Connor, nu îlgăsesc deloc atrăgătorpeprietenultău. Absolut deloc.
 ■ ■ ■

GELOZIE

Toată lumea îl cunoaşte pe Connor. Cel puţin aşa mi se pare

cât timp o urmăm pe chelneriţă prin bar. In stânga mea, un tipii
face cu mâna. în dreapta mea, un al tip ciocneşte pumnul în chip
de salut cu el. Trecem pe lângă o masă la care stau patru tinere.
— Bună, Connor! îi strigă una dintre ele.
Le zâmbeşte şi dă din cap politicos după care îşi continuă dm-
mul. în aceeaşi clipă, patru perechi de ochi se opresc asupra mea,
iar eu mă metamorfozez în broasca aceea din laboratorul de ştiinţe
din clasa a zecea. Broasca aceea ghinionistă de sub lama bisturiu-
lui meu. Mă răsucesc discret ca să le evit privirile şi sfârşesc prini
mă ciocni de Connor.
— Scuze, murmur eu.
Dar el se mulţumeşte doar să îmi arate şirul lui perfect de din.
albi. Nu pare să îl deranjeze că l-am călcat. Nu-1 deranjează n
odată nimic. ^
C h e ln e riţă a tră g ă to a re , d e v re o p a tr u z e c i d e ani, ne con
asă de şase p erso an e şi în d e p ă r te a z ă d e p e ea c a rto n a ş u l

ţ.on« anbanal cu înscrisul: „Rezervat”.

Fa Mu Cheryl, i se adresează C o n n o r.
l p ‘’« ' “ » o rp e u m ă r.

■. a
 o bere Cofotvd |)crifni iriinr <ifi J;ü k Da/iu J» ut O/b
IJvie. Ai"/-i« Wne, Livir.
Pau din Ificlc^tíinílu rni <<if»ţii ţi l»íf/fáíuiu r#*^ o/iiirg
mirii de a aininţa ín rno<l puhlic tă üin cioar o|>t4ipíi/€c« íi/«
^accst stabiliment üf frcbui maí birií*- «á ^rjc, d^^áí sa mí
alcool* Arn cartea de identitate h h i jtc ( atv sni 's da* o vtfd
mea, dar mi-c groazá «á o foU»M:fcc, Crcd i4 k^ifia datá rru %
cfíc ^ o tcot din portíifci.
Chcryl nu mi-o ccre íní>a. Di doar din cap, ţi ochíí U cad pe
f^dul lui Connor când trcce pc lángá cl.
— O «i fie o seará grozavá. Avern Iík uri ín fafá lángi fí^mafie,
comcntca/J Connor, gesticulând »pre K ena aflatl chiar lángá ím^.
— Parcă spuneai că nu sc fac rczcrvári in 1/K.alul acc*u.
Connor îşi bagă capul între umeri şi îi zâre%c din nou gropiţele
alea ale lui.
—fi dăm bacşişuri grase lui Cheryl, aşa câ ea are grijă dc noi.
ii place dc noi.
Da, ^tiu ceparte din tine ii place... Mă întreb cc fel dc bacşişuri
u dă Ashton, dar imi muşc buzele ca nu cumva să mai fac vreun
comentariu referitor la porcul afemeiat. Este prietenul lui Conrjor,
la urma urmei. Şi un porc afemeiat.
In timp ce îmi deschei fermoarul de la jachetă şi o atârn dc
*păfar, îmi las privirea să alunece prin bar. Este o indnti cu des-
cHiderc largă, decorată cu lemn închis la culoare şi vitralii. Pe un
perete în întregime din cărămidă — este expus un amalgam dc
artistice atârnate parcă la întâmplare. în partea din spate
^tc un bar din perete în perete pe care sunt etalate cel puţin două-
^ de robinete din alamă pentru diverse sorrimentc de berc. Un
patru nivele din spatele barului oferă clienţilor nenumărate
^ băuturi la alegere. în celălalt capăt — cel unde stăm
maiă ^ ^ ?^cna şi ringul de dan«*.
^ u c aici formaţii grozave, mă asiguri Connor, observând
^ mea aţintită asupr:< instrum entelor.
ti»

Ttfl<* «> o*
H odea^
Cfl*nor r k t o <fin “» * " P* J'*™*“ “ -
— C inS * afwopi* oom endc, e ceva mai liber. încep jj St
,^„,centrezt » u p rj înviţâturii. Dar a d s ti întotdeauna vieo Peti^
« re pe w x fc ^ «fati de cincva care vtea să se descaice de tenâunt,
te a in d u i De obicei, b cluburik studenţeşti. Şi noi am fi fos, |,
Tn(er Im **tS-*earî daci nu ar fi închis barul ca si repare o ţejvj
9ţra/tt Aid.
Fjcc un icmfj înspre scaun.
— A^ază'tc aid pâni nu...
__A/unge Tavish la masă! îmi bubuie în uredii vocea asurzi-
foare a hii Ty şi doui braţe sc înfasoara ca nişte lujere în jurul talid
mele.
El m i rididi in aer şi m i roteşte în cerc — pe lângă Grant şi
Reagan care ae apropie dc noi — ca să mă aşeze din nou jos cu &ţa
la *ccnl. Nid nu apuc să m i dezmeticesc bine că Ty se şi strecoan
pc scaunul pc care urma să m i aşez.
— Şi ocupă cel mai bun loc din dubî încheie el.
— Hei! latră Connor la el şi îi remarc iritarea din glas, iar chi
pul lui, de obicei bincdispus, este acum umbrit de una din rarck
lui uitături urâte.
E în reguli. Vorbesc serios. i
li *trăng pc Connor de braţ ca s i -1 liniştesc, chiar în momcn ^
in caic Grant se apleacă să mă sărute pe obraz şi, simultan,
T^>iaKă pc Ty în moalele capului. a jc
^ Reagan, deschdndu-şi fenno

hitfhiti Ţi-am dus lipsa la cămin, îi sili*

' '»•" priviri pc Ashton. Nu ştiu cum s» P”

 o M INOUNĂ n e v in o v a t a 139

mâcar nu pot să-mi închipui cum sc va purta

^ Nu am reuşit să ma mtorc la timp, aşa că m-am întâlnit cu

w* • •
şi am hiat un taxi împreuna pana aia.
Reagan îi aruncă o privire conspirativă lui Grant în timp ce se
jsa^â pc un scaun lângă el.
' ^Ah,<la?
obrajii pc interior ca să nu zâmbesc, o întreb;
M u şc â n d u -m l

— Cum a fost la cursul de politică?

Reagan urmează o întreagă varietate de cursuri: în trei conver-
jaţii diferite, mi-a spus că se gândeşte să se specializeze în ştiinţe
politicc, apoi în arhitectură şi, acum două zile, în istoria muzicii.
Nu cred că Reagan are habar ce vrea să facă după Princeton. Nu
stiu cum poate dormi noaptea cu o asemenea doză de ambiguitate.
— Foarte jx)litic, îmi răspunde ea sec.
— Hm. Interesant.
Interesant fiindcă una dintre colegele ei de curs, Barb, a trecut
in fiigă pc la noi să lase nişte fotocopii ale notiţelor pentru Reagan,
care nu a putut ajunge la curs. Este evident că Reagan minte, dar
nu ştiu de ce. îmi închipui că treaba asta are o oarecare legătură cu
tipul înalt şi deşirat de lângă ea. Dacă aş vrea să mă răzbun pe ea
pentru..., oh, pentru to t..., aş putea să o fac acum în faţa tuturor.
Dar nu o fac.
Cine cântă astă-seară? întreabă Ty izbind cu zgomot meniul
de băutun de tăblia mesei.
Măi fraiere, chestia asta nu o va face nicidecum pe chelneriţă
** '^nă mai repede, dar te va face pe tine să arăţi ca un adevărat
^'^mţit ce eşti, bombăne G rant smulgându-i meniul din mână.
l^upă toate aparenţele, se pare că stratagema lui a fiincţionat
^fi» dcoarcce Cheryl îşi facc apariţia în mai puţin de câteva
^ ^ n d c ca să ia comanda.
Şi cu cc vă pot servi pe voi, ceilalţi?
V rânjeşte atât de tare, încât faţa stă să-i plesnească în două.
im

^ Am M''»* burxiihan ai, Mai bagâ în tine o jh ^

'*' t ^ T v mi I pi««> ' ‘''f’ '■■*' ^ ” *P»*ntt p ţ,

huft* Nu C •* gurl 4
bMinirt me- ^ ti iTix^rr* j>e rAiui. plini dc curiozitate.
iiinnt baicţi mi arc uii iun ilmm dc griUimc. pc nîcăicri. Corpu l
U Junt Kurir aifcritc - I ’y wtc c d mai scund ^ mai înde*,
Gnuu cstc IuaIi ţi ilcţinii. i*f Connor cstc cchiUbrui perfea intr
inilţînK fi grtutatc —»dar toţi simt la tel dc în formi. Inu uiugj
n cici cstt din cauia projcramului dc antrenam ent istovitor Ucu
n sufHinc tatii luî Kcugan.
— Cc bcji toart lumca?
M i urisc [Kntru faptul c i inima îmi stă în loc la auzul vocii b
Urisc chestia asm, dcoarecc, de ccle mai multe ori, îmi treaşn
bnwc Şl amintirea gurii lui învăluind-o pe a mea. Şi persisti a a
gunt dulcc, unul dc oare se parc c i nu m i pot dczbira — chiar dad
il am \\c Connor aliniri dc mine. D ându-m i o şuviţă dc pir p
dupâ urcchc, arunc discret o privire peste umăr ca si dau cu od»
dc Ashton, carc îşi plimbi alene privirea prin mulţime, sciip^
nându-sc absent pc pielea cjqiusi la vedere de deasupra cuitk»
Cimaşa lui c ridicaţi suficient de sus şi jeanşii sunt suficicnt 4
l**aţi încit si-i vid linia In form i dc V, acolo unde înccpc pch^
Hu. Mi $c tiie respiraţia, reamintindu-mi c i am văzut exact icclcii
^ ^ u r i ale ci>rpului siu în camera mea, cu mai puţin dc douâ ^
în urm i Numai c i atund nu avea n id urmă dc haine pe
- bine, IrlandcTo? .
P K n lu a lv * 'mi »ud numele, ţriu c4 m -a surprins p ‘
m ™ ochiul pe fiiriţ la Connor i»>
»>a d»u **** ooipat cu Grant. Imi ridic din
^ «i dau o , ochii de rtnietul lui atotîoutor-

:y;j,u V, *L* P» diMic «Ic t-uvânihii p tt • iwp^* ^ ~

 ^ Suiir hhtt, îl «.ţnifi n j ilu/^ârid ¡muí U gpjri ţt trîgind foarte

jung
VVhisky iil ciin el cj*tc r%rn, ceca cc e»tc bir»e, ñ tn d d asta în-
ge^ininâ că fiirnu âturllr vr,r Imirpc tá-mí cuprindă corpul
rcpcîii*^' Şi o -»i '»»T» furnicăturile caldc posibile
jiită-scară dacá Awhtofi va «ta 4u \ cu noi. Şî m i voi transforma
intr-o îilcoolică, ilacă foaiâ treaba aüta C/mtínuá.
flei,dc cc ain irurpuf noi %i iţi %punem Irlandeza, totuşi?
în tre a b ă 1 y, >n vreme cc A*ihtijri î^i aţază trupul hii frumos pc un

scaun alături dc mine.

Stă tolănit cu picioarcic îndoite ţfi coapsclc risfiratc, să ü
pese că mă înghesuie fi că ^(cnunchiul lui %c »prijină dc mine.
Bunâ întrebare. Una la carc nu am ncapirat un răspuns. Sunt
pe caJc de a-mi înghiţi băutura din gură 71 de a k explica că ,Qcary"
este un nume irlandez, dar Ashton intervine înainte de a apuca si
scot vreo vorbă şi anunţă in gura mare astfel încit nimeni dc la
masa noastră şi probabil nici dc la mesele din jur să nu rateze
vreun cuvânt;
— Fiindcă nc-a spub că vrea «ă %c reguleze cu un irlandez.
Lichidul caramel imi explodează din gură, împroscând toată
masa, ajungând până la Reagan şi pc cămaşa Iui G rant în timp cc
tuşesc şi încep să mă încc. Şi mă rog să mor sufocată. Şi dacă ches­
tia asta nu merge, atunci mă rog ca cincva să îmi strecoare soda
caustică în pahar ca să îmi provoace convulsii şi să tenrnn odată cu
toată oroarea asta.
Rugăciunile melc nu sunt ascultatc însă şi, in curând, mă pome­
nesc că stau acolo cu obrajii în flăcări, în vreme ce ascult răgetele
lui Ty care sc prăpădeşte de râs, făcându-i pc jumătate din clienţii
^^Hilui să îşi întoarcă ochii spre noi. Nici măcar Reagan şi Grant,
işi urmele băuturii melc, nu pot sta serioşi. Nu
*^^t în pj. C onnor drept în faţă. Nu a scos o
^fbă. Şi crede treaba aîita?
 C tt Saţ&
dMip* incJcşwţi atât dc t»rc încât
. . . cred ci or «*
« nni, pi^
r>ci«rl. cal întorc spre Ashton, intenţionând si U stripungt^
Pri-
nid măcar nu sc uită la mine. K (Kupat cu stuai'^^’
Şi lim bcştc, c^dcnt mulţumit de sine.
Nu şriu b cc m i aştcpwm din partea lui în accastă scarâ A,
nu b un asemenea comcntariu. Dacă nu plec chiar în cUp^ ’
CeoDor va % ^ a cum m i voi transforma într-o variantă
a Kâ T in an , sirind în spinarea prietenului său. Rostcsc pri
Sn p i &Kkşrad; J ^ li întorc imediat", t ^ ă să mă adresez nimân[|
ânuitjc. Scaunul meu scoate un scârţâit puternic când îl împing i„
spate şi la toaletă.
Oditâ ajunşi acolo şi încuiată în deplină siguranţă în cabina
inca, îmi sprijin fruntea de uşa răcoroasă, bătând cu pumnii in ca
dc câteva ori. Aşa o sâ fie de acum înainte? Cum o să-i pot facc
fiţi? M-am obişnuit cu tachinările surorii mele şi ale lui Trcni ţi
ale hii Dan şi... d bine, cu toate la un loc, de fapt. Ii trimit Ia plim-
hxFc SIU le aid câte un ghiont pentru că mă fac să roşesc şi niciodati
nu m i simt în largul meu când se ajunge la asta. Şi atund, dc a
simt cum îmi fierbe sângele în vine când o face Ashton?
I\»te ci \Tea să îmi pierd controlul în prezenţa lui Connor.
Daci c ade\'ârat ce scrie în bilet, şi el este gelos pe cel mai bun
pnctcn al siu, asta înseamnă că dacă îl convinge pe C onn or o
sunt vreo descreierată, atunci îl va speria efectiv şi acesta va da bir
CDfii^ţu. N u... Cam multâ osteneală p>entru un tip care are o fwif
^ partenere pentru aventuri de o noapte pe lista de
naUnide treabă! M ă gândesc prea mult la chestia
P despic firul în patru, ajungând până la obsesie,
biieţi] până acum. Te fac să înnebuneşti de-a ^
din cauza asta trebuie să încetez să mă mai
OA concentrez asupra relaţiei cu Connor M
intit
‘m "^nd pcscuiesc telefonul din gcanti
 es» u" »nâgar. ‘
Rjspunsul vine apitinţif inumntuiirit.
jjn(tHam«i mégarui,
li wsteî rapid un nicMj dc i»iipitii», )ui#ii.l )nt u| |,ţ il
ucin> de când enuii foarte fiiicrr — ihiur, iminiti c i
icum Umbajul este mult mai t
ţjn ditamai mágarul lepros

Un ditamai mâgarul lepros cur« cAnIA In (Hin)t ct» 1« dhñaiñ.

Chicote.^ imaginându-ini «ccfu îti timp tc tiiitc/i

Un ditamai mdgarul lepros care cAnlA la panit ca la chHarA şi dtn
gură .OW McDonald *

Răspunsul vine sub forma unei imagini ^ o pfr/1 cu Aihton

stând aplccat peste scaunul artistului dc taruaj, acctta din urmă
mane^Tind pistolul de tatuat. Chipul lui Ashton c«tc dcifig;urat de
o strâmbătură hidoasă, exagerată.
Izbucnesc într-un acces dc hohote dc râs, cliherăndu-mi dc
greutatea de pc umeri. Kacey ştie întotdeauna cc ni facă şi «1 «pună
ca să mă simt mai bine. încă chicotind, îi tastez un ră^punt, cănd
aud o uşă dcschizându-sc cu un scârţâit. îmi duc mâna la gură.
— Ai văzut cine este acolo? întreabă o vocc nazală feminină
Dacă vorbeşti despre Ashton, ci bine... cum ar putea dncva
*ă nu îl observe? se aude o altă voce tărăgănată în timp ce zgomo-
apei ţâşnind dintr-un robinet sc răspândeşte prin încăpcrc.
îmi ciulesc urechile.
^păs pe butonul „Trimite** ca să îi transmit lui Kaccy mesajul
^ îl spy,^ ^ Qiubcsc. Apoi dau telefonul p>c ,Atut*.
Stă la o masă cu două fete, totuşi, continui cca dc-a dtiua vocc.
Aoim ştiu filră nicio urmă dc îndoială. Vorbesc despre Ashton
nu Ashton ai dar... Obrajii mi încing.
^ că nu ar trebui să trag cu urethca la conversaţia asta- Dar
tânwu; nu pot plei a acum. Sunt una dintre actie fete.
 — Şi CC daci? Era cu o fată şi data trecută când am fo
şi tot a mers cu mine acasă, până la urmă, şuşoteşte prim,"'''*^'
aroganţă, iar eu mi-o imaginez aplccându-se în faţă ca sj
in oglindă. Scoate un geamăt. '^i'ze
— Dumnezeule, ce noapte grozavă a fost.
Acum chiar că nu mă simt dcloc în largul meu. Ultimu]
pe care vreau să il aud sunt detaliile despre aventurile lui amor
odioase. Mă întreb dacă şi pe tipa asta a vânat-o intr-o salide"**
şi i-a mâzgălit pe coperte o inimă şi i-a scris şi numărul Itf, j,
telefon.
Fie nu a remarcat că este cineva în cabină, fie nu-i pasă, ea
continuă:
— Am facut-o pe veranda din spate. Afară, sub cerul liber.
Oricine ar fi putut da cu ochii de noi, şopteşte excitată. Şi doarmi
ştii... sunt destul de respectabilă...
îmi dau ochii peste cap şi trag concluzia că, probabil, Ashton
nu a fost mai deloc nevoit să o vâneze.
— Dar cu el... Oh, Doamne, Dumnezeule, Keira. Am
lucruri pe care nu am crezut niciodată că le voi face.
Sigur că da, tărfo.
Mâinile îmi zboară la gură în vreme ce mintea mea înregis
trează cuvintele, şocată fiind de propria mea ticăloşie. Preţ ®
secundă mă tem ca nu cumva să o fi spus cu glas tare.
Probabil că nu, deoarece vocea nazală adaugă:
~ Nu îmi pasă cu cine este aici. Va pleca cu mine în se^
închid ochii şi îmi cuprind trupul cu braţele de
cumva să strănut, să tuşesc sau să îmi foiesc prea tare p*
indcă atunci vor şti că le-am auzit şi apoi mă vor vc
"gă cl când voi ieşi de aici şi mă voi întoarce la masă.
’' " ' S " ' ‘^hea. _

rîHi *u venit aici dccât să îşi refacă m»

asa teribilele abilităţi sexuale de care a dat ^
" toaleta rapid, permiţându-m i să 1« ‘
 fliâ tp ^ fnâioi. M â întreb dac 2 fata asta mistcrioasA va nsiiţi«
Ţoi ct'i ^ strânge stomacul in faţa unei ane-
perspective.
^A k icrai^
di buzna pc u ş i M i bate uşor pc spate cu un oftat iuiânc.
^ Nv o 9i înceteze nicicând dacá tu continui sâ reacţionezi
Trebuie t i începi sâ î Ic serveşti şi tu în egali măsuri.
— Ştiu, Reagan. Ştiu. Ai dreptate. Numai c i nu sunt buni la
¡ţi ceva.
Surprinzitor, având în vedere c i am crescut alituri dc regina
niponelor. Dar daci nu înviţ cum s i u fac faţi, Connor. adeptul
ftbţid Jnceml cu încetul”, o va rupe curând cu mine j^ipid şi dur”.
— Rizi şi tu ca s i arăţi c i nu iţi pasi.
Mâ strânge cu afecpune de braţ în timp cc ne îndreptăm spre uşi.
Şi apoi îmi aduc aminte de poza cu Ashton pe care tocmai
mi-a trimis-o Kacey. Ştiu că e o chestie copilărească, dar ridic tele­
fonul la vedere. Răzbunarea îmi dă ñon de satisfacţie, aducându-mi
zâmbetul pe buze.
— Uitâ-te la asta, Reagan.
Ajungem la masă râzând în hohote atât de tare, încât lacrimilc
ni ie rostogolesc pe obraji.
In ochii verzi ai lui C onnor se aprinde o licărire de surprindere
**ncsfccati cu amuzament când îmi ţine scaunul sâ mă aşez.
^ Cc-i aşa distractiv?
Nu îmi dau scama daci comentariul f^cut mai devreme dc
Aâhion l-a afectat într-un fel sau altul.
Ah, nimic, îi dau cu replica nepăsitoare, dând pe gât cc a
■ pc fundul paharului, trecând apoi la paharul proaspăt
^ ‘ittJră pc carc cineva l-a com andat cât tim p ani fost plecată şi
%^^>îând cu buni ştiin ţi privirea cercetătoare a lui Ashton.
I .ivic, mă îndeam nă Reagan cu un zâmbet diabolic,
^^K^nd: Ştii cc ic Apune despre ră/hunarc<..
^ 1# urcchi» ridic telefonul la vedere.
 Nu am auzit în viaţa mea trei adulţi hohotind pre
Grant şi Ty la vederea pozei. Ty zbiară, bătând din p ^
— Trebuie să o mărim şi să o punem pe perete!
Apoi imită mutra pe care o face Ashton în po^«
. . î-----------t . , ^
sunet gutural şi arătând înspre colegul lui de apartament ;
arc nici cea mai vagă idee despre ce este vorba, deoarccc*^*^ ^
tenţionat aparatul în afara razei lui vizuale. ^ ^ \
Un braţ musculos se întinde în faţa mea ca să îmi smuU
fonul din mână, dar eu sunt pregătită pentru asta, aşa că apisb^
nul dc oprire şi îl îndes în buzunar. îm i duc paiul la guri şi
alene din băutura mea. Băieţii încă mai râd când pun cu
jos şi îmi încrucişez palmele pe genunchi. Mă hazardez si anwcg
privire în direcţia lui Ashton ca să văd licărirea şugubcaţi 4
ochii lui în timp ce îşi suge obrajii. Gândindu-se în fel şi chipom
să mi-o servească, la rândul său, ca să fim chit. Asta fari nioD
îndoială. Pe dc o parte, sunt de-a dreptul îngrozită dc ccea a i
poate ieşi din gură, deoarece mă va transforma probabil har*«
minge de foc din pricina umilinţei.
— Bună, Ashton.
Mă uit peste umăr şi văd o femeie latino-americană superfA
fluturându-şi genele lungi şi rimelate în direcţia lui Ashton.
nosc pc dată vocea pc care am auzit-o în toaletă, numai ci ai®®*
căpătat inflexiunea aceea cât se poate de rugătoare şi ficrbifl®*^
vrea să insinueze: „Vino-cu-mine-acasă”.
Ashton însă nu se întoarcc imediat. Nu sc grăbeşte
cindu-sc încct pe scaun şi punându-şi braţul pe
«'i cele din urmă, cu faţa spre ea, ochii îi alunecă fKStc co<r
unduios bine f^njt. .^
mi dau tn hii peste cap, mânată dc dorinţa copl^^**^^
«dr una in freză. ^

nea #U I ^ ^ *i^re8cază într-un fînal Ashton, şi ^

c rc t!" ' “vânmlui nu Imi dau scanw d-câ e*«
• “ •»'«mne; ,Te-cu„ou-<U-unde^>ar unul c««»
 jy^^e'ină-deranjeziT Cred că şi ea se întreabă acelaşi
'^'^^A^cfXiKXX, limba îi zvâcneşte afară din gură ca să şi-o treacă
^ j ^ t a t c peste buzele ei roşu.
^ ^ Noi..* ne-am cunoscut anul trecut. Sunt la masa de acolo
^ vrei «ă trcri mai târziu să bem un pahar împreună.
Pacc un semn spre stânga zvâcnindu-şi părul lung şi ondulat
o mişcare cochetă, dar observ că vocea ei este ccva mai lipsită
ac senzualitate şi un pic mai nesigură pc ea.
El dâ uşor din cap, îi aruncă un zâmbet politicos — nici vorbă
¿c rânjetul lui cuceritor — şi îi răspunde:
— Bine, mulţumesc.
După aceea, mâna îi alunecă jos de pe spătarul scaunului, iar el
se întoarce din nou cu faţa spre masă. Soarbe o înghiţitură din
băutura lui şi îşi verifică telefonul.
Arunc o privire in spatele nostru şi o văd pe fată plecând ftră
să scoată o vorbă, doar că ego-ul ei exhibiţionist este cam dezum­
flat acum.
Ar trebui să îmi pară rău pentru ea. El nu a fost meschin pc
faţă, dar nici nu s-a purtat prietenos cu ea, asta e clar.
Ştiu că ar trebui să îmi para rău pentru ea.
Dar nu îmi pare rău deloc. N u vreau ca el să meargă cu ea
acasl Sau cu oricine altcineva.
Aşa că în schimb, simt un val de uşurare urcându-mi în piept
Un val de uşurare care mă face să scap ftră să vreau o chestie stu­
pidă precum;
Am auzit-o vorbind despre tine în toaletă,
îndată ce cuvintele îmi ies din gură, le şi regret. D t ce drac\:
* spu^ una ca asta?
■^Ah,da?
ochii Iul Ashton scapără luminiţe.
'^ Ş ic c -a z if?
 S o A d te * »
IM «w iMi mwy i . rWbriMi
h â fl* f« P "
¿ o ^ \m » ^ Z * " ^ ‘• ^ »I ««r p. d 4
iwîi*».»'*“ ^ T » H # •«•» Ai «Í n ^
ad w fÉK «tt H*. N* •*•* «Hwi^lwwwe tê S * ''* K 'm i^ L

Dc w fe î ^ « ^ < ^ ****^ ^ ■>>(«<fié<fc

’ . r«t iţggewiivTT#»--*^.^,, - rar ~'-~TXJW^III
^ '* i ¡ * w i f w « i * 'i s i i
O CtSà d • • ' ■ É » ! « t f c f w i .! |»«rt»i«. «raM*
c i ş k p ar ff*M b M M mtmt. Dt d M M l C m 0«
^ c É l c t l u iipeiw— ICM ş titm ia w m ^ fmñáná lu pwkiatiwfc
prfw* w w <v b w m Oikâl d» w â| leema. mi p B ^ i B
^ lrtl*|dtaimdâA*<*eiil*ll|işiipfii1âvtsân<ki-lpiAi^
^ m C M m ifrtadi l i «èvi^ ’' ç ^

^ U d l i ^ Uri M l M ^ ñiféflt dMpA tlifitM

«Mf« éK,c«l ¿ r Itfkm bi p«|i de d M . j;
Mi
j-■• : I n Miti b «K tl f«ê i|lt|ii dt artim terok). Ocha
rJ
** ^ A dune wot until dr d m In m m i fw«t p«»*
Í1 OS i^nmmi câ
^ ««p|ii ftfimlKi cm şrly
şny ci
ca nine
*hm iduciw«
kkhw> ^
I -*«- fcri m * primit «te p « i « W #
n»
^^P''<»«pi« wet —>mi prw •«• c « t l ^
« íd e m «Ä j* m i ^ ^ 4r

«ind «iul|lmi dc o m n e ^ -J ^ i
i^ s r v A i'd to iia art* In •Anf^, Irkttidea^
 I lei C onnor. . ■crezi că poţi sâ l->ci câtcva pahare ftră să faci

./mp«"»»«“
1 rc privirea mirată a lui Connor şi obra-
, " w n in .l rozalii- îşi drege glasul şi trage cu ochiul la mine în

Ci
Ty i‘
0 |wlmâ se izbeşte dc masă.
F«i nu urinez şi nici nu ann urinat vreodată \n pantofii nimă-
„ u i! « c la m ă T y p lin d c in d ig n a r e .

— Oh, da? Dar în cizmele melc? îl contraatacă Grant pe un

ton plin dc am ărăciune.
— Chestiile alea urâte şi flocoase? Parcă mă rugau să o fac.
— Nu am avut ghete de iarnă o săptămână în timpul exame­
nelor datorită ţie, idiotule! Aproape că am murit de frig!
— Apropo de mort de frig, vă aduceţi aminte cârid l-a găsit
antrenorul pc Connor gol-goluţ şi cu flindul în sus într-o barcă în
dimineaţa marii competiţii? se lasă Ashton pradă amintirilor, tolă-
nindu-8c pe scaun, ridicându-şi braţele ca să şi le pună sub ceafa şi
rânjind cu gura până la urechi.
Ah, am auzit de asta! se scapă Reagan, rămânâd cu gura
creată.
Şi “Oastupă repede cu mâinile şi continuă:
"■ Măi, omule, tata a fost şucărit rău de tot.
Chicotesc în timp ce îi arunc o privire lui Connor, care îmi face
ochiul înainte dc a-i da replica lui Ashton:
a fost nici pe departe atât de rău ca atunci când ai fost
. ^ dezbrăcat în pielea goală şi jcfiiit dc un travestit în
‘^cxico.

să nu îniproşc pe nimeni altcineva in afară de mine

1tând băutura îmi explodează afară din gură a doua oară.
 Aiiht«)!! SC repede şi îmi smulge paharul din
alunccând peste ale mele şi transmiţându-mi o undi cfe
corpul. Ficcarc atingere a lui parc să aibă acclaşi efcct.
- Să îi aducă cineva Irlandezei o baveţică.
Băieţii îşi petrec următoarele două ore dcpănând it„
despre dezmăţul lor la beţie — majoritatea tcrmînându^'^*''^
ncva trezindu-se gol puşcă în vreun loc public — pcrmiţâr«^
să mă relaxez. Şi să mă facă să cred că, la urma urmei, nu i
atât dc rău să mă aflu în preajma lui Ashton. Când formaţia
începe programul, simţim cu toţii efectul alcoolului ţi pj^
ultima ruft murdară a fost spălată în public şi pusă la uicat—ctk
•dlc lui Ashton şi Connor în mod special. Se parc că au înccrc«^
sc ia la întrecere şi să ridice miza toată noaptea.
E greu să vorbeşti atât de tare încât să acoperi formaţia, a»d
stăm relaxaţi pe scaunele noastre şi o ascultăm. Mâna hii Conaor
se odihneşte pe spătarul scaunului meu, iar degetul lui mart bale
darabana pc umărul meu în ritmul muzicii. Este o trupi iocafa
care cântă în special coveruri după melodii cunoscutc dar ^ cattw
cântece de-ale lor. Şi sunt chiar buni. Aş putea să mă cooctoao.
asupra muzicii dacă Ashton nu şi-ar tot lipi piciorul de al
am altă calc de scăpare decât doar dacă îmi pun picioarelc înpo^
lui Connor.
Când formaţia face prima pauză şi se revine la m u z i c a din
Connor sc apleacă şi îmi şopteşte la ureche:
Trebuie să plec, oricât de tare mi-ar displăcea chcsti*
Am un curs dis-de-dimineaţă. ^
Arunc o privire la ceas şi sunt şocată să constat că este
^'ezul nopţi-KMă întind să iau jacheta simţind cum
de dezamăgire.
‘i* PU"C mâna pc utnănil meu,
plăcuţi • înseamnă că trebuie sâ
m continuare.
 Sr uşor.
Mâ uit dcjut împrejurul mesei şi vid ci toţi au paharele pUne
■, niiini- Asiito« îfi râ.uccşte un supon pentru pahare pe degete
!, v.ri.1«- cf »'»‘f' Nimeni altcineva
de plccurc.
Aslitan nu parc gata de plccare.
Un zv'Aciîct uşor în inima mea îmi spune că nici eu nu sunt
de |>lecarc.
— Kşti sigur?
Ci«d că şi niic mi se împleticeşte limba în gură.
— Mda. Desigur.
Mii sârutft apăsat pe obraz, apoi sc ridică în picioare şi îşi pune
graca pc cl.
^ Pc curând, băieţi. Aveţi grijă ca Livie să ajungă cu bine acasă.
Sc opreşte din drum ca şi cum şi-ar fi amintit ceva. îi văd pri­
virea îi)dreptându-se spre cel mai bun prieten al său ca apoi sâ sc
oprească asupra mea. Apucându-mi bărbia între degetul mare şi
cel arătător sc apleacă şi îmi depune un sărut siropos pe buze. Simt
cum mi se zbârleşte părul pe ceafa şi ştiu imediat că Ashton e cu
ochii pe noi.
— Să nu bei prea mult, da? îmi şopteşte Connor la ureche,
îmi răsucesc limba în gură ca să îi evaluez gradul de amorţire
în chip de răspuns.
— Doar nu vrei să te mai trezeşti şi cu alte tatuaje.
îl urmăresc cu privirea la plecare, superconştientă de taptul că
Ashton este în continuare cu ochii pe mine. Mă năpădeşte un val
dc disconfort şi hotărăsc că acum ar fi momentul potrivit să mă
^>prcsc din băut şi că acest lucru nu are nicio legătură cu faptul că
pot trezi cu alte tatuaje. Este, dc asemenea, momentul potrivit
^ fok«esc toaleta. Pentru a cincizecea oară.
Mă reîntorc la masa noastră în momentul în carc formaţia îşi
fcia programul cu o melodic lentă. Ringul de dans din faţa lor este
ticsit de oameni, unii l^ănându-se in ritmul muzidi, alţii afl'
acolo doar ca să stea cât mai aproape de solistul cu tră s ă tu ^ ^
ţite. Ty îi aruncă priviri lascive lui Sun, pe care ara întâlnit
întâmplare aici şi am făcut greşeala să o preîdnt celor de
mea. Ashton pare să se mulţumească doar să stea jo s si si ^
muzica, cu mâinile împletite la ceafa, şi cu un zâmbet c iu ^ ^
paşnic întipărit pe chip.
O văd apropiindu-se din celălalt capăt al barului.
Senzuala exhibiţionistă latino-americană se îndreaptă din nou
spre masa noastră. C hiar dacă mândria ei a fost terfelită de felul
politicos în care Ashton a trim is-o la plimbare mai devreme, ca
şi-a revenit rapid şi acum se pregăteşte pentru al doilea atac. Nu
pot să nu mă gândesc că A shton trebuie să fie, într-adevăr,foartt
buriy dacă o asemenea femeie, care te dă pe spate şi care l-ar putea
seduce, probabil, şi pe Papă, e dispusă să îşi mai încerce o dati
norocul cu el.
Sper ca el să o facă knock-out.
Şi dacă nu o face?
E doar la câtiva paşi distanţă de masa noastră, apropiindu-sc
din partea opusă. Nu ştiu de ce mă reped să ajung acolo înaintea
ei, împiedicându-mă în picioare. M ă echilibrez pe dată, dar Ash
ton este cu faţa la mine şi vede întreaga scenă. Ceea ce ¡1 ^
zâmbească larg, cu sinceritate. .
Ce-i atâta grabă, Irlandezo? mă întreabă chiar în
când unghiile ei lungi alunecă cu un gest intim pe bicep^u 1
Vino să dansezi cu mine, Ash.
Vocea ei este din nou senzuală. Ia te uită, ce sigură c
Aţ don 8ă fiu şi eu U fel de sigură pe mine.
imi ţin risuflarea v ă z â n d lic ă r u l de recu n o aştere dm
* ■•’uzit-o şi ştiu la fel de bine că nu Lfjţ
^ Jucâ pc undeva cu ea. ll urmăresc a .m îşi lasâ să aluncce un
să şi-l încleşteze d c g e n u n c h iu l in cu .
 _ Poate data viitoare, 'ii aruncă el vorbele peste umăr in vrcrnc
ea stâ în picioare în spatele lui.
Până sâ apuc să îmi dau bine seama ce se petrece, corpul lui
impunător se lipeşte de al meu şi mă ridică în picioare condu-
i-ându-mâ spre ringul de dans.
Adrenalina îmi pulsează prin vene.
Odată ajunşi în siguranţă în marea de trupuri, mă aştept ca el
sAîmi dea drumuJ, după ce a reuşit să o evite cu succes. La fel cum
in-a ghidonat în acea zi în baie, din nou mă învârte uşor în ccrc,
trăgându-mă aproape de el. îm i ia mâinile şi le aşază pc după gâtul
lui şi apoi degetele alea ale lui alunecă de-a lungul braţelor mele,
de-a lungul şoldurilor mele, ajungând până jos pe coapse.
Muzica este suficient de tare încât orice conversaţie să fie difi­
cilă. Poate tocmai de aceea Ashton se apleacă atât de mult asupra
mea astfel că gura lui îmi mângâie uşor urechea când îmi spune:
— îţi mulţumesc că m-ai salvat.
Simt cum mă trece un fior.
— Şi nu ai de ce să fii intim idată când te afli în preajma mea,
Irlandezo.
— Nu sunt, îl m int eu, şi urăsc faptul că vocea mea e sugru-
nîată, dar dacă nu încetează să îmi şoptească la ureche, voi... nu
ştiu ce voi face.
Mâinile lui mă strâng, trăgându-mă de şolduri, şi lipindu-mă
el, f^ându-m ă să roşesc puternic când simt — când simt ceea
CC nu ar trebui să simt acum. O f Doamne^ Dumnezeule. Ashton
este excitat. Nu e bine deloc. M âinile mele alunecă în jos dc
gâtul lui şi îmi proptesc palmele în pieptul lui, dar, cu toate
cl ’’^w?esc să îi comand trupului meu să se îndepărteze dc
oarece reacţionează exact iil fel cum îmi amintesc că a t^cut-c
‘nvis.

dc ce îţi spun Irlandeza.^

 Scutur din cap. Am presupus c4 era din cauzl ci, *
mea bahici, mi-am divulgat originea. Ccva îmi spun«*”
porccia nu mi §c trage doar din atâta lucru.
— Ei bine, continui cl cu un zâmbet lasciv, rccunoa^j
doreşti şi eu am 8ă-ţi spun dc ce.
Mârâi la cl, clătinând din cap cu incipiţânarc:
— Nicio şansi.
Mi-oi fi lisat eu mândria la o parte pe ringul dc dam in
aceea, dar in mod categoric nu voi repeta figura in seara asta.
Buzele pline perfecte ale lui Ashton sc imbufheazi uşorfe
timp ce mâ priveşte de la înălţimea lui cu ochi pitninzitorj.atiic.
ciţi în gânduri. Nu am nici cea mai vagă idee la cc sc gândeşte,»
afară dc ceea ce este evident. O parte din mine vrea si ¡1 ¡notbc ^
de-a dreptul. Cealaltă parte din mine îmi spune ci sunt o idio«!
fiindci m-am băgat de bună voie în această situaţie. Utcnlmatt
Şi apoi, când degetele lui Ashton încep si îmi mângiic (wdt
şoldurilor şi inima începe să mi se zbată frenetic în ¡nept, «a»
convinsă că ar fi trebuit să o las pe exhibiţionistă seniuali dii
faci mendrele cu el, deoarece acum chiar ci am dat dc belea.
Tocmai de aceea următoarele lui cuvinte mă iau prin surprinde*
— Connor m-a rugat să te fac să mă placi, îmi comunici
pe un ton degajat, dând drumul şoldurilor mele din strio^o**** j
astfel încât nu mai sunt lipită de erecţia lui, şi lisându-mi
din nou.
Gura lui sc snâmhâ dc parei ar fi înghiţit ceva icni-
r>in moment ce el te place cu adevărat. ^
l^upi care oftează, ultându-sc pc deasupra capului
timp ce adaugi: i
Şl este ccl mai bun prieten al meu.
parei şi-ar reaminti lui Însuşi treaba «»»*
. ^G«»'w*^.lnghirîniiec.Fapttacăaadu5VOfhide^^
” >«i pmm. mine. in vreme a i»ci
 î„ pieptul cdui mai bun prieten J
de mama foc,Ju. cu nici d.m4 .|p,»,„*,j ^
umpic dc un sentiment de vinovftţie. ^
-^Dcci?
O pcrcchc dc ochi întunccaţi şi plini dc *erU»'/iiuu lu^
fcazâ chipul.
_ C u m sâ foc treaba asta, Irlandezo? Cum »i ti; fW «A mi
întrebarea lui este deja plinâ dc «ublnţeJcnuri.diâf c4nd UAim^şu:
acel ton — accU învâluit dc dorinţâ — simt cuni rni mr j
i n s t a n t a n e u . Şi îmi amintcsc exact df ce m-am arutimt tu
braţele lui prima dată. Şi sunt pc calc sâ o fac din nou.
încerc să îmi adun toată voinţa dc care lunt tn •tare a mi
întorc cu spatele şi să plec. Dând drumul tot acrului din picpi^ M
pun din nou mâinile pe după gâtul lui şi îi lusţin privirea intcna.
Am rămas t o i cuvinte. Am rămas efectiv f^ă jşrai. Îmi mu^ buza
inferioară. Ochii îi cad pe gura mea, iar buzele lui »c tntredcKhid
uşor. Reuşesc să croncăn ceva la repezeală, ftră să stau pc f^ânduri:
— Să încetezi să mă mai pui în situaţii jenante?
Dă încet din cap ca şi cum ar lua în considerare »pu*el« mele.
Urmează o pauză.
— Şi ce se întâmplă dacă eu nici măcar nu încerc fi tot te 6k
să te simţi jenată? Te fâstâceşti tare uşor.
Drept ilustrare perfectă, mă aprind în obraji fi îmi dau ochii
peste cap.
— Adoptă un ton mai puţin acid.
Mâinile lui Ashton se ridică un pic mai sus fi se îndreaptâ »p«
spinarea mea, degetele lui răsfirându-sc peste şoldurile fi
nieu, iar degetele lui fiind chiar deasupra limitei de decenţ
c să atingi fiindul cuiva. .
în regulă? Şi cc altceva? H a id e , IrlandezOi ^
Mestec în gol, cufundată în gânduri. Cc * nu mai fi«
*c mai uite aşa la mine? Sâ nu mă mai atingă aşa.
atât de sexi? N u ... dacă e si fiu dnstitâ, acestc lucruri nu
nuijeaiâ acum- ProbabU din cauză că sunt beată.
— Bineînţeles că am putea merge la tine in cameri şt
— Ashton!
ÎI izbcsc cu putere în piept.
— N u mai întrecc măsura!
— Deja am întrecut m ăsura aceea.
M ă cuprinde brusc în braţe şi m ă lipeşte strâns dc d pânj
simt ficcarc părticică din el. P e n tru o secundă doar, corpul
reacţionează cu de la sine putere, provocat fiind de scânteile ccini
scapără din fiecare term inaţie nervoasă.
în cele din urm ă, m intea m ea reuşeşte să rupă atracţia magne­
tică, Ciupesc un m uşchi din u m ăru l lui suficient de tare încât d si
tresară şi să îmi dea drum ul din strânsoare.
Nu este gata să îm i dea d ru m u l de to t însă, mâinile lui aşczin-
du-se din nou pe şoldurile m ele.
— Arţăgoasă şi spirituală. E xact aşa îm i p la d , Irlandezo. Gb-
mesc, desigur.
— Nu, nu glumeşti. A m sim ţit-o .
Imi ridic capul spre el şi ridic d in sprânceană aruncându-io
privire cu subînţeles.
Asta nu îl face decât să izbucnească în râs.
Nu pot să mă abţin, Irlande2LO. T u scoţi la iveală ce este nai
l>un în mine.
Asta tc defineşte?
“~ U n ii ar spune...
11 tu ... cu atâtea fete?
amuzat îi flu tu ri pe buze.
De nu poţi să rosteşti, dulce şi micuf^
rii, atâtea fete?
^l'ipul fiind CC îm i vsl spune.
^*figurcază in m od ciudat.
 _ Este o defiilare pentru mine. M ă ajută să uit ceea ce vreau
, .! f n i ş t e chestii.

Cu un z â m b e t care nu i se râsfrange în ochii, adaugă:

_Crezi câ m-ai citit.
_ Dacă stau să mă gândesc bine... da: fanfaron, afemeiat,
aobitoc narcisist.
Trebuie sâ încetez cu băutura. Sindromul gurii slobode a pus
oficial stăpânire pe mine. Urmează să mai dezvălui şi visul meu
erotic.
El dă încet din cap.
— Şi dacă n-aş mai umbla după fiiste, chestia asta te-ar facc să
te simţi mai bine?
— Păi, ce să zic, în mod categoric ar face-o pe prietena ta să se
simtă mai bine, mormăi eu.
— Şi dacă nu am o prietenă?
Nu îmi dau seama că picioarele mele s-au oprit în loc până
când nu se opresc şi ale lui.
—Te-ai... despărţit de Dana?
— Şi dacă aş spune că da? Ar conta pentru tine?
Neavând încredere în vocea mea, mă mulţumesc să clatin din
cap. Nu, în mintea mea ştiu că nu ar conta pentru că el nu este
deloc aşa cum ar trebui să fie.
— Deloc?
Ochii lui îi alunecă spre gura mea pe când mă întreabă pe un
ton atât de blând, de vulnerabil, de... dureros, mai degrabă.
^ rp u l meu reacţionează involuntar faţă de el, mâinile mele
împletindu-se mai strâns în jurul gâtului său, trăgandu-1 mai aproape
mine, dorind să îi aduc alinare şi linişte sufletească. Ce simt cu
Pentru el, dc fapt?
Melodia lentă s-a încheiat şi formaţia a trecut la un cântec
foarte ritmat, dar noi încă mai stăm lipiţi unul de celălalt.
Ştiu că nu ar trebui sâ-l întreb, dar o fac oricum.
 ce l-ai scris?
T 'Wcik
r -iv ir ile ni se în t â ln e s c din nou. vâd rc«cn,n«t in .nhii^
că w nu eşti o aventură de-o noapte, Iflutidc*,,. a
A p le c â n d u -s e să depună o sărutare pc lini» tnaxilarulm

fata din inima mea pentru totdcaiiiia.

îşi ia mâinUe de pe mine şi sc întoarcc cu »patclc. Cu inima
z b ă tâ n d u -m i-se în g â t , stau acolo urmărindu-1 cum «c duce ui«,

la masă şi îşi ia geaca,

i^joi iese pe uşă afară.
 ■ ■ ■

ATRACŢIA

Tu estifa ta din in im a mea p en tru totdeauna.

Nu pot să-mi scot din minte cuvintele lui. De când i-au ieşit
de pe buzele perfecte, mă apasă pe creier. M-au urmat pe tot dru­
mul meu spre casă în euforia mea bahică, s-au strecurat în pat cu
mine şi au zăbovit acolo toată noaptea ca să mă întâmpine în
momentul când am deschis ochii de dimineaţă.
Mai mult chiar, nu pot să mă dezbar de felul cum mă simt de
când mi le-a adresat. Sau măcar de felul cum m-au făcut să mă
simt întreaga noapte. Nu pot descrie în cuvinte acest sentiment;
ştiu doar că nu l-am avut înainte. Şi încă mai persistă, deşi sunt
trează acum.
Sunt atrasă de Ashton Henley. Poftim. Am recunoscut. Nu faţă
ilc el sau de Reagan sau de oricine altcineva, dar pot la fel de bine
sâ recunosc acest lucru faţă de mine însămi şi să învăţ să îi fac faţă.
Sunt atrasă de aventura mea de-o noapte la beţie, care, din întâm-
este un afemeiat indisponibil şi, în plus, colegul de aparta
şi cel mai bun amic al aşa-zisului meu prieten. S t a i puţin.
disponibil? Nu mi-a răspuns în niciun fel la această întrebare.
ci un afemeiat este întotdeauna disponibil, aşa ca
^ ^ P*^Ucmă discutabilă.
 Stând aşa întinsă în pat, cu ochii în tavan, am rezolvat un 1
totuşi. Corpul meu a pus la cale o revoltă împotriva minţii
mii mele, iar atunci când consum alcool este ca şi cum i-aş î^’
un set de cuţite. ^
Geamătul lui Reagan îmi întrerupe dojana mea mutl
— Jack Daniels e tare rău...
Ca de obicei, nu a fost cumpătată, bând cot la cot cu Grmţ
Grant, care are cu cel puţin patruzeci şi cinci de kilograme mai
mult decât ea.
— Mă simt ca un cur de maimuţă. Nu am să mai beau niciodan
— Nu ai spus la fel şi ultima oară? îi aduc eu aminte zâmbind
mânzeşte.
— Taci din gură acum. Fii o bună colegă de cameră şi suportă-mi
văicăreala.
Ca să fiu sinceră, nici eu nu mă simt mai bine.
— Alcoolul este un adevărat diavol, nu-i aşa?
Fanatica mea mătuşă Daria poate că nu e chiar atât de ţicnită,
la urma urmei.
— Şi totuşi face ca serile să fie mult mai distractive.
— Nu avem nevoie de alcool ca să ne distrăm, Reagan.
— Vorbeşti de parcă ai fi într-un program educativ de telw*
ziune.
Scot un geamăt.
Haide. Probabil că trebuie să mergem la cursuri.
— Ăăă... la care din ele?
îmi întorc capul într-o parte ca să văd că ceasul digital de
măsuţa de toaletă arată ora unu după-amiaza.
— Fir-ar să fie!

■ ■ ■

p*' '"'nc. Livie? mă întreabă docmii

Staj^cr ,n feh.l lui calm şi imperturbabil.

mă indrept'spre P^ ^rum in t i ^
 — Nu ştiu sigur încă. Poate.
E o minciună. Ştiu că nu sunt. Dar asta nu înseamnă că nu voi
g Jin nou supărată în momentul când voi închide telefonul.
— Nu ai putut niciodată să stai supărată pe cineva.
Kacey avea dreptate. El poate citi gândurile oamenilor.
— Ce mai faci?
___Am chiulit ieri de la cursuri, recunosc eu, adăugând sec: Nu-i
aşa că sună ca o parte din planul meu de masterat pe pilot automat?
— Hm... interesant.
-E i.
îmi dau ochii peste cap şi mărturisesc:
— Nu chiar. Am adormit. Nu am ftcut-o cu intenţie.
El râde pe înfundate.
— Şi cum te simţi, acum că s-a întâmplat?
Mă încrunt.
— Bine, în mod paradoxal.
La douăzeci şi patru de ore după un mini-accident nuclear —
răstimp în care, cuprinsă de panică, i-am tot trimis mesaje colegu­
lui meu de laborator, iar el m-a asigurat cel puţin de d n d ori că
profesorul nu a remarcat absenţa mea şi că poate să-mi împru­
mute notiţele — sunt surprinzător de netulburată.
— Vrei să spui că ai chiulit de la curs şi nu este sfârşitul lumii?
Se aude din nou un râs înfundat.
Zâmbesc în telefon, dezarmată de calmul lui.
— Poate că nu.
Bine, Livie. M ă bucur că vei supravieţui acestei infiracţiuni
*troce. Şi cum a fost prima ta zi de voluntariat la spital?
Remarc inflexiunea vocii lui. O recunosc prea bine. Este accca
carc o capătă atunci când ştie deja răspunsul, dar întreabă oricum.
Livie? Mai eşti pc fir?
A fost bine. Copiii sunt drăgălaşi. Vâ mulţumesc că mi-aţi
treaba asta.
 _ N-ai pentru ce, Livie. Sunt ferm convins că o as£»
experienţă este bine-venită. ^
— Chiar dacă simt că locul meu nu este acolo? Ü dau eu te v
cuvintele mele fiind pUne de amărăciune. N
__am spus niciodată asta, Livie, şi o ştii prea bine.
Urmează o pauză lungă după care îi mărturisesc ftră săvrcj^.
— A fost greu.
El aşteaptă în tăcere să îi dau amănunte.
__A fost mai greu decât am crezut că ar putea fi.
Pare să ştie exact ceea ce vreau să spun f^ ă ca eu să rostcsc
cuvintele.
— Da, Livie. E greu pentru oameni bătrâni şi morocănoşl ca
mine să meargă pe holurile acelea. Ştiam că ţie iţi va fi mult mai
greu, având în vedere cât de mămoasă eşti.
— Va fi mai bine cu timpul, totuşi, nu-i aşa? Adică..., spun cu
în timp ce ocolesc o femeie care s-a oprit în mijlocul trotuarului,
pârând dezorientată, nu mă voi simţi atât... de tristă de fiecarc
dată când voi fi acolo, nu-i aşa? M ă voi obişnui cu asta?
— Poate că nu, Livie. Să sperăm că da. Dar dacă nu îti este mú
uşor şi dacă te decizi să urmezi o altă cale, să găseşti o altă mcxia-
litate de a-i ajuta pe copii, este în regulă şi aşa. Nu ai să dezam ăgeşti
pe nimeni dacă te răzgândeşti.
Mestec mărunt din gură în timp ce cuget la treaba asta. Nu ani
nicio intenţie să schimb nimic şi nu e ca şi cum el m-ar încuraja să
renunţ. Ştiu asta. E aproape ca şi cum mi-ar da p e r m daci
i s i u n e a ,

ar fi să fac o astfel de alegere. Pe care nu o fac însă.

~ Şl acum spune-mi ce-i cu băieţii aceia care te vânează.
Băieţi? La plural?
"mi îngustez ochii şi mă uit de jur împrejur, cercetând din
vin oamenii din zonă.
M ă urm ăriţi d in u m b ră?

din hohnf*^ zece secunde bune ca el să se o p re ^

'l ' » putea continua. Ştiu ce vreau să îl
 Jar acum când stau de vorbă cu el, mă simt ca o idioată. Cum să
jntreb pe renumitul terapeut în tratarea sindromului de stres
Ittraumatic o chestiune atât de trivială? C a o fetişcană? îl aud
^doctorul Stayner sorbind ceva la celălalt capăt al firului în timp
^aşteaptă în tăcere.
_Qe unde ştii când te place un băiat? Vreau să spun, te place
^ adevărat? Nu doar...

înghit în sec în timp ce obrajii îmi iau foc. S-ar putea să mă

înec cu propriile cuvinte în curând.
— Nu doar în sens fizic?
Urmează o pauză prelungă.
_Qe obicei, după lucrurile pe care le face, mai degrabă decât
după cele pe care le spune. Şi dacă le face fară să se dea în specta­
col, atunci este îndrăgostit până peste cap de tine.
Tu eştifata din inima mea pentru totdeauna.
Simple cuvinte doar. Iată, doctorul Stayner mi-a confirmat-o.
Nu ar trebui să mă agăţ de ce mi-a spus Ashton la beţie deoarece
au fost doar simple cuvinte. Asta nu înseamnă că ar mai fi şi alt­
ceva dincolo de faptul că urlă hormonii în el. Simt o uşoară strân­
gere de inimă când îmi dau seama de asta. Dar, cel p u ^ , este un
răspuns şi nu plutesc în necunoscut.
Ar trebui să rămân cu Connor. Am senzaţia că aşa este cel mai
bine.
— Mulţumesc, domnule doctor Stayner.
—Treaba asta are vreo legătură cu irlandezul pe care l-ai cunoscut?
- N u ...
Oftez adânc.
Cu Ashton.
Ah, hoţul de jeleu cu vodcă.
Mda. Din întâmplare este şi cel mai bun prieten al lui Con-
^or şi colegul lui de apartament.
Ş» poate să aibă sau nu o prietenă, dar trec partea asta sub
^^cere. E deja complicat şi aşa.
 — Ei bine, chiar că eşti prinsă la mijloc, Livie
Singurul meu răspuns este un mormăit aprobate
— Şi cum te-ai simţi dacă accst Ashton ar fi int
M ai mult decât fizic, vreau să spun. ^
Deschid gura, dar îmi dau seama că nu am alt răspu
de: „Nu ştiu”. Şi adevărul e că nu am. Pentru că nu conte ^
nor este perfect şi dezinvolt. Ashton este departe dc a fi
Ştiu acum la ce se referă Storm şi Kaccy când descriu
drept „sex pe două picioare”. Asta e Ashton. Nu poate fi u ^ ^
pentru totdeauna. Connor este băiatul pentru totdeauna. Ei bi
cred eu că este un băiat pentru totdeauna. Este totuşi prea dcvrcmt
ca să mă pronunţ.
— Ai recunoscut în sinea ta, cel puţin, că eşti atrasă dc Ashton?
La naiba! Dacă îi răspund cinstit, îmi este cu mult mai greu si
neg. Devine mai real.
— Da, bombăn eu fiiră tragere de inimă, în ccle din urmi
Da, suni atrasă de cel mai bun prieten afemeiat al a^a-zisulm mtu
prieten. Am până şi vise erotice cu el.
— Bun. M ă bucur că am scăpat de treaba asta. Mi-era tcami
că vor trcce luni de zile până când vei înceta să mai fii atât dc
încăpăţânată.
îm i dau ochii peste cap la doctorul ştie-tot.
— Ştii CC aş face eu între timp?
Gura mea sc schimonoseşte dc curiozitate.
— Cc?
— M i-aş împleti două codiţe.
îm i trebuie cel puţin cinci secunde ca să îmi revin din şoc şi ^
îl întreb:
— Poftim?
— Un băiat căruia îi pică cu tronc o fată nu sc poate control*
atunci cănd îi vede codiţele împletite.
Grozav. Acum am ajuns să fiu luată în bătaie dc joc dc un
tru. Dc psihiatrul meu. Vid gara în faţa mea şi îmi vcrific
 •• d că trenul va sosi curând. Cel care mă va duce la Spitalul de
mâ voi putea concentra asupra lucrurilor care con-

^ Vă mulţurncsc că m-aţi ascultat, domnule doctor Stayner.

închid, nefîind sigură însă dacă mă simt mai bine sau mai rău.

__Acum poţ^ deosebeşti?

Eric stă alături de Derek, care arată chiar şi mai palid şi se scar-
ină pe scalpul neted. Amândoi zâmbesc cu gura până la urechi.
Strâng din buze ca să nu zâmbesc, în vreme ce mă concentrez
împreunându-mi sprâncenele. îm i mut privirea de la unul la celă­
lalt şi iar înapoi, scărpinându-mă în bărbie de parcă aş fi pusă cu
adevărat în încurcătură.
— Derek? întreb eu arătând spre Eric.
— Ha! Ha!
Braţele sfirijite ale lui Eric execută un mic dans caraghios.
— Nee! Eu sunt Eric. Am câştigat!
îmi las capul pe spate şi mă plesnesc peste frunte.
— N-am să vă nimeresc niciodată!
— M-au ras în cap azi dimineaţă, îmi explică Eric, adresân-
du-mi-se direct. Ce neted e! Pipăie-1 şi tu.
Mă conformez, trecându-mi degetele peste linia abia vizibilă a
pârului.
E neted, într-adevăr, îi confirm eu.
El strâmbă din nas.
E o senzaţie ciudată. Dar va creşte la loc, aşa cum îi creşte
lui Derek de fiecare dată.
cum ti creşte tui Derek defiecare dată. Muşchii stomacul meu
^ contractă preţ de o clipă doar. Câte runde de tratament a fost
Să îndure bietul copQ?
siguranţă, Eric, îl asigur eu, forţându-mă să zâmbesc în
mă îndrept spre masă şi iau loc.
Şi ce vreţi să faceţi astăzi?
 Derek se aşază în tăcere lângă mine. După mişcările V
niai
lente, îmi dau seama că nu are energia fratelui său, care tocl”"
început tratam ennil săptămâna aceasta, după spusele lui Con^ a
le.
— Să desenăm? sugerează el.
__Pare a fi un plan bun. Ce vrei să desenăm?
Fruntea i se încreţeşte în tinnp ce cugetă profiind.
— Vreau să mă fac poliţist când o să fiu mare. Sunt putemi^^
şi pot salva oameni. Putem să desenăm asta?
Trag adânc aer m piept şi zâmbesc.
— Cred că este o idee grozavă.
în timp ce băieţii se apucă de lucru, eu cercetez încăperea din
priviri. Mai sunt şi alţi câţiva copii azi, inclusiv o fetiţă îmbrăcată
toată în roz — pijamale roz, papuci pufoşi roz şi un batic roz aco­
perind ceea ce presupun eu a fi un cap fară păr. Sub braţ ţine strâns
un ursuleţ roz. Cineva — probabil o altă voluntară — se ţine după
ea în vreme ce rătăceşte de la o jucărie la alta — amncându-ne
priviri pe fiiriş.
— Bună, Lola! îi strigă Eric, ca apoi să îmi şoptească, sprijinin-
du-se de mine: Are aproape patru ani. Este ca lumea. Pentru o fată.
In cazul acesta, ar trebui să o inviţi să stea cu noi, îi sugerez
eu, ridicând din sprânceană în aşteptarea răspunsului său.
Eric face ochii mari când îşi dă seama că eu îl îndemn să o
roage să stea cu noi. Un zâmbet timid îi înfloreşte în colţul guni
pe rnăsură ce o urmăreşte cu coada ochiului.
ratele lui însă este cel care se întoarce si i se adresează cu o
voce moale şi răspicată:
— Vrei să stai cu noi, Lola?
»proapc, şi u ! ^ j ‘==‘unul de lângă mine, trăgându-se un pic
plini de nrec ° ° privire de uliu cum se
~ Pipăie-mi' - i
«Punându-si |./ ' 7 “' ’ ° '" ’bie el, aplecându-se în
? '»''^derc scalpul neted.
 C hicotind, ea clatină din cap şi îşi pune mâinUe la subsuori,
jjfld uşor îndărăt.
Lui Derek nu i se pare deloc am uzant însă şi îi aruncă priviri
ameninţătoare fratelui său.
_ Nu le mai spune oamenilor să îţi atingă capul.
— De ce?
— Pentru că este ciudat.
Ochii Iui Derek zboară la Lola şi ameninţarea din privirea lui
se topeşte instantaneu.
— Am dreptate, Lola?
Ea se mulţumeşte doar sa ridice din umeri, mutându-şi privi­
rea când la unul, când la celălalt, fară să spună nimic.
Renunţând să mai încerce să o impresioneze pe Lola cu scal­
pul său neted, Eric îşi face de lucru cu pictura lui, desenând un
tanc. Fratele lui însă, îi împinge fetei o coală de desen în faţă şi,
întinzându-i cutia de creioane colorate, îi propune:
— Uite, vrei să desenezi ceva cu mine?
Şi atunci îmi dau seama. D erek este îndrăgostit de Lola. Fac un
schimb de priviri cu voluntara de vârstă mijlocie care s-a ţinut după
ea până aici. E a îmi face cu ochiul, confirmându-mi presupunerea.
Băieţii şi Lola desenează o oră întreagă, folosind un teanc de
foi şi întruchipându-se în fel şi chip, de la poliţist la vârcolac, de la
scafandru la vedetă rock, şi în to t acest răstimp nu pot să îmi iau
ochii de la Derek care este îndrăgostit lulea de Lola şi o ajută să îşi
ţină creioanele corect sau îi desenează elementele mai grele din
desen, care sunt mai dificile pentru un copil de patru ani decât
pentru unul de aproape şase ani.
îi privesc şi sim t cum inim a mea se topeşte şi suferă totodată.
La sfârşitul orei, când voluntara lui Lola îi reaminteşte acesteia
are nevoie de odihnă, Eric, ocupat fiind să coloreze roţile canuo-
nului de gunoi, strigă:
^ Pa, Lola!
ies K. A. TUCKER

Derek însă, ia desenul în care el s-a înfaţişat dreot ml;*-

dă Lolei să îl ducă în camera ei. ^ ‘'I
Iar eu trebuie să mă întorc cu spatele, ca ei să nu îmi vadâ 1
mile tâsnindu-mi din ochi. ^
 DOR DE CASĂ

_îti vine să crezi una ca asta?

Kacey vine pe la spate şi îşi sp rijin ă bărbia de um ărul m eu în
timp ce privim cu ochi p ierd u ţi oceanul, îm brăcate fiind în rochiile
de mătase asortate de d o m n işo are de onoare de culoarea prunei, ce
fâlfâie în adierea u şo ară a b rizei.
— încă îmi mai amintesc prima lor întâlnire. Storm era înlem
nită de spaimă. Şi iată-i acum, la nunta lor şi aşteptând un copil,
pe deasupra.
Ne întoarcem la unison ca să vedem cuplul incredibil de fru­
mos pozând pe fundalul apusului de soare. Storm este însărcinată
în vreo şase luni, dar în afară de protuberanţa rotundă şi drăgălaşă
de pe abdomen şi de sânii gigantici — un amalgam între excesul
de hormoni şi implanturile ei cu silicon — arată exact la fel ca
întotdeauna: o păpuşă Bărbie.
O păpuşă Bărbie care, împreună cu adorabila ei fetiţă, au intrat
din întâmplare în viaţa noastră atunci când aveam mai multă nevoie
de ele. E ciudat cum unele relaţii se înfiripă atât de accidental şi
lotuşi sunt atât de perfecte. Când Kacey şi cu mine am plecat din
^iami, ne-am trezit într-un apartament ca vai de el, învecinându-
cu o barmaniţă/stripteuză, mamă celibatară a unei fetiţe de
^^nci ani, care se lupta cu vicisitudinile vieţii. Storm şi Mia.
Amândouă ne-au primit cu braţele deschise î„ vieţUe lo, ,
nicio reţinere, ftră nicio teamă. Ş. dm cauza asta, niciod,«^
le-am considerat vecine sau prietene^ "
într-un mod oarecum cmdat, au fost dintotdeauna ca o
pentru noi.
Trebuie să recunosc, uitându-ma la micul grup de oameni adu.
nat la noi acasă după ceremonia de nuntă care a avut loc la
soarelui pe plajă, că suntem cu toţii o familie. E cel mai n,a«
amalgam de oameni pe care ţi l-ai putea imagina — fostul nostru
proprietar al apartamentului în care am locuit o vreme, Tanner,la
fel de ciudat ca întotdeauna, la braţ cu iubita lui şi scărpinându-sc
absent pe burtă; Cain, proprietarul barului de striptease unde au
lucrat Storm şi Kacey, sorbind din băutura lui în timp ce ii
urmăreşte din priviri pe Storm şi pe Dan, cu un zâmbet ciudat şi
plin de mândrie pe buze; Ben, fostul om de ordine de la barul
Penny’s, care a devenit prietenul apropiat al nostru, al tuturor, braţ
la braţ cu o blondă frumuşică de la firma lui. Trebuie să mărturi­
sesc că este o schimbare bine-venită, deoarece nu îmi mai arunca
replid deloc discrete referitoare la dorinţa lui de a-mi face curte de
îndată ce voi împlini optsprezece ani.
îmi doresc să fi stat mai mult, se văicăreşte Kacey. Am fost
atât de ocupate, încât nu am avut ocazia să stăm de vorbă. Ani
senzaţia că nu mai ştiu deloc ce se întâmplă în viaţa ta.
Asta pentru că nu ştii, Kacey. Nu i-am spus nimic. în ceea ce o
P Ş »este un status quo — la şcoală totul este grozav, eu
pur ^ine. Totul este grozav. Nu îi spun adevărul: că sunt
P^rŞ*s.mplu dezorientată.
convine că mi-am petrecut timpul încercând să n
ttiatia astj ^^'ece. Că trebuie doar să mă obişnuiesc cu
•“ atata tot
*^enţia dc h / ’ ^lă obişnuiesc, să nu
~ Kacey. ‘ =>'«i D*"- u
guri. ' '■‘gS Trent sora mea cu mâinUe ftcute ciuf
 ^ Oh, trebuie si plcc!
Mă strânge de cot, cu un zâmbet drăcesc pc buze. Ai grijă să te
întorci în casă în cindsprezccc minute, pentru primul lor dans.
O urmăresc din priviri cum pleacă, ţopăind desculţă prin nisip
jc Trcnt carc arată admirabil în smochingul croit la comandă,
primele câtcva dăţi după cc l-am cunoscut, nu puteam sta în
aceeaşi încăpcrc cu el ftră să transpir abundent. Dar, la un moment
dat, a devenit pentru mine sufletul percchc trăsnit al surorii mele,
atât şi nimic mai mult. Şi chiar în acest moment, ei doi pun ceva
la calc. Nu ştiu exact ce anume, dar din şoaptele lor am surprins că
implică o sticlă de şampanie, cercul argintiu dc sccnă dc la Penny’s
pc carc Storm îl folosea în „numărul” ci şi un montaj video stânje­
nitor despre fericitul cuplu.
Trent şi Kacey se potrivesc perfect împreună.
Sper să am şi eu parte de asta într-o bună zi.
Mă întorc cu faţa spre apusul de soare. Şi respir. Inspir şi expir
încet. Respir şi savurez acest m om ent frumos, această zi minunată,
dând deoparte toate grijile şi temerile mele. îm i dau seama că nu
c ceva greu de făcut. Zgom otul valurilor şi râsetele Miei carc
aleargă de colo-colo urmărită fiind de Ben, servesc drept o ancoră
care mă ţine bine înfiptă în p ăm ân t
— Cum e la colegiu, Li\âe?
Vocea mă ia prin surprindere şi îmi dă fiori pe şira spinării. Intor-
cându-mă, dau de acea pereche de ochi cafenii privind oceanul,
alituri dc mine.
Bună, Cain. Este bine.
Chiar dacă face parte sau nu din familie, tot nu mă simt sută la
^'ită în largul meu în preajma fostului şef al surorii mele. Nu a
^^^t niciodată nimic carc să îmi justifice senzaţia dc disconfort;
^ ^apt, este unui dintre cei mai respectabili bărbaţi pc carc i-am
•ntâlnit în viaţa mea. D ar este o enigm ă, în felul lui. Arc un aer
*^cmporal, deopotrivă tincresc şi înţelept, dincolo dc vârsta lui.
^^nd Kacey l-a întâlnit pentru prim a oară, a presupus că avea
puţin peste treizeci de ani, dar într-o seară l-a luat gura
şi ne-a mărturisit că tocmai împlinise douăzeci şi nouâ d
Asta înseamnă că a deschis primul său club pentru adulţi
avea douăzeci de ani. N imeni nu ştie de unde a avut banii
nu ştie nimic despre familia lui, despre trecutul său. Tot
ştim este că face bani frumoşi din comerţul cu sex. Dar, dupâ ^
sele lui Kacey şi ale lui Storm, tot ceea ce îşi doreşte este să îi
pe angajaţii săi să se pună pe picioare. Nu a depăşit niciodatâ
această limită.
Cu toate că pe majoritatea dansatoarelor nu le-ar fi deranjat
dacă ar fi facut-o. Nu mă surprinde deloc. Cain nu numai că arată
bine; emană şi o stăpânire de sine tipic masculină — costumele lui
bine croite, părul lui negru aranjat perfect şi felul său de a fi —
rezervat şi intim idant — nu fac decât să îl facă şi mai atrăgător. Şi
ce se ascunde sub toate astea? Ei bine, să spunem că de cele câteva
ori când a venit cu noi să se bucure de plajă, am observat că Dan
şi Trent au stat ceva mai aproape de femeile lor. Kacey spune des­
pre Cain că are un trup de luptător. T ot ceea ce ştiu eu este că
m-am surprins de mai multe ori holbându-m ă la chipul său fra­
pant, la muşchii lui fermi, la multitudinea de tatuaje interesante.
— M ă bucur. Să ştii că sora ta este foarte mândră de tot ceea
ce ai reuşit să realizezi.
Simt o strângere în stomac. Mulţumesc că mi-ai re a m in tit.- li
simt privirea aţintită asupra chipului meu şi roşesc. Fără să mă uit,
ştiu că mă studiază din priviri. Ásta e Cain. îţi dă senzaţia că
privi prin tine.
Cu toţii suntem, Livie. Ai devenit o tânără rem arcabilă-^
Soarbe o înghiţitură din băutura lui — probabil coniac,
în vedere că aceasta este băutura lui preferată — şi adaugă.
Dacă nevoie cumva de ajutor, ştii că poţi să mă suni on
cand, da? Ţi-am dat numărul meu.
tul si^eT intenţionat cu faţa spre el ca să îi văd
 Stiu Cain. Mulţumesc, îi răspund eu politicos,
j^i-a spus acelaşi lucru şi acum o lună, la petrecerea mea de
Pe aninci plângeam de mama focului alături de Storm, în
* ” yrlau hormonii. Nu voi profita niciodată de oferta lui dar, o
llc ie z , totodată.
_ Când pleci înapoi?
_Mâine după-amiază, rostesc eu oftând.
Nu este neapărat un oftat de bucurie. Ultima oară când am
plecat din Miami eram tristă, dar eram animată de un soi de exal­
tare nervoasă, un sentiment de nerăbdare, care m-a ajutat să mă
urc în avion. Acum nu mai simt aceeaşi emoţie.
Cel puţin, nu pentru cursurile din colegiu.

,i JII
 ■ ■ ■

CĂDEREA

— Tatăl tău organizează petrecerea asta în fiecare an? o întreb

pe Reagan care plăteşte taxiul cu cârdul, după care ne dămjos din
maşină.
»
Uitându-mă la casa cu două etaje în faţa căreia ne-am oprit,
presupun fie că antrenorii de canotaj de la Princeton sunt foarte
bine plătiţi, fie că familia lui Reagan are bani din alte surse. Casa
este construită dintr-o combinaţie de piatră şi cărămidă, cu
acoperişuri ţuguiate şi turnuleţe pe măsură. Stilul grădinilor engle­
zeşti se regăseşte în gazonul perfect tuns şi în aleea ce descrie o
curbă largă în faţa intrării principale. Sunt multe maşini parcate
de-a lungul aleii şerpuite, inclusiv Audi-ul alb al lui Connor.
— Precis ca un ceas. Un fel de „bine-aţi-revenit-punct vom
c â ş tig a - m a r e a - c u r s ă - p u n c t- o - s ă - v ă - p u n —fundul-lii"^*’^^^^
timpul-antrenamentului-de-iamă”.
O urmez, ocolind casa prin partea laterală ca să
grădină la fel de frumoasă. Vreo cincizeci de persoane bine
cate socializează cu p ah arele în m âin i, servind aperiti .
j « 1 . , . dc la un »îl'* .
de către chelnerii îm b răcaţi în sm o c h m g care trc ^
la altul. Invitaţii su n t p red o m in an t dc sex m a s c u lin , ^
câteva prezen ţe fem in in e prin jur. Prietenele lor, î
Reagan.
 îmi netezesc flista gri conică cu gesturi automate. Reagan mi-a
descris petrecerea drept „şic, dar modestă”. Nu mi-am adus multe
¿nute elegante potrivite pentru temperatura încă ridicată, aşa că
sunt limitată la o fustă mulată şi o bluză violet din mătase fară
mâneci, cu un decolteu adânc în spate care, din nefericire, scoate la
iveală noul meu tatuaj. Reagan m-a asigurat că părinţii ei nu mă
vor considera cu nimic mai prejos la vederea lui. Cu toate acestea,
nii-am lăsat părul lung şi negru liber pe spate.
Scrutez rapid grupul cu privirea, în căutarea lui Connor. Nu
ştiu dacă va fi şi Ashton aici. Cred că e de aşteptat să vină, în cali­
tate de căpitan, dar... e, de asemenea, de aşteptat şi să nu-şi înşele
prietena cu cine îi pică în cale, iar A shton nu şi-a dat seama de
treaba asta încă.
— Oh, Reagan! Ce mai faci? strigă o voce de femeie.
Mă întorc şi dau cu ochii de o versiune mai în vârstă a lui Rea­
gan, care se repede spre noi, cu braţele întinse, ceea ce mă face să
zâmbesc. Sunt identice la înălţime, la chip, la zâm bet... întru totul.
— Grozav, mamă, răspunde Reagan caknă în timp ce mama ei
o sărută pe obraz.
— Cum o mai duci? C um e la cursuri? Ai ieşit cu prietenii?
pune ea întrebările într-o succesiune rapidă, cu glas răguşit.
Pare un pic cam exaltată, de parcă nu ar avea prea mult timp la
dispoziţie să stea de vorbă, dar trebuie neapărat să obţină toate
informaţiile de la fiica ei.
Da, mamă. C u colega mea de cameră. Ea este Livie.
Ii abate atenţia mamei ei asupra mea.
Oh, îmi pare tare bine de cunoştinţă, Livie. Spune-mi
^^chel, mă îndeamnă ea cu un zâm bet cald şi politicos. Doamne,
ce drăguţă eşti. Şi ce înaltă!
Simt un val de roşeaţă urcându-m i pe gât. Deschid gura să îi
^^ţum esc, dar ea şi-a îndreptat deja atenţia înapoi spre Reagan.
 — Şi cum e cam era de cămin? Reuşeşti cs ^
mititel? A r trebui să le facă mai mari. Nu sunt
tru oameni! Potnvite delo^
In tim p ce ea sporovăieşte mai departe,
r ''i'“ — -?-v..,>aiucpane,imi scapă ftrî .
un h o h o t de râs şi îm i acopăr repede gura pretinzând c"
ştiu cum seface, dar in patulfiicei dumneavoastră in c a p d o ^ '^ "
Reagan răspunde zâmbind larg. ^^P^^oant,
— N u e chiar atât de rău. Este mai conforubU decât
aştepta.
Bun, în regulă. M i-era teamă că nu dormi bine.
— Mamă, ştii că dorm bine. Am vorbit cu tine ieri. Şi alaltâ-
ieri. Şi răsalaltăieri..., i se adresează Reagan cu calm , dar sesiz«
nota de exasperare din tonul ei.
— Ştiu, dragă.
Rachel o bate uşor pe umăr.
— Trebuie să plec acum. Am de dat câteva îndrumări fiimizorilot
Acestea fiind zise, mama lui Reagan se face nevăzută ca un
firicel de fum în aer, rapid, dar graţios.
Reagan se apleacă spre mine.
— Scuz-o. Pentru ea eu am rămas tot un copil şi este hiperpro
tectivă. Şi extrem de ataşată de mine. încercăm să îi reducem
medicamentele împotriva anxietăţii.
Schimbă vorba aproape pe nerăsuflate:
— Ţ i-e foame? Pentru că putem merge acolo şi...
— Reagan! bubuie o voce de bărbat, în tre ru p â n d o.
Ochii lui Reagan se luminează şi mă apucă în grabă
— Oh, vino să faci cunoştinţă cu tata! ^
Abia ţin pasul cu ea când o porneşte spre dis'
vădit emoţionată. Seamănă mai mult cu mama ci p^sul
pusă să recunoască. Singurul moment în care jn
este atunci când Grant apare ca din pământ ca s
fiecăreia câte un pahar de băutură.
 ^ Domnişoarelor- ne întâmpină el cu o scurtă plecăciune, ca
dispară pe cât de repede a apărut, ftcându-i rapid cu ochiul
jpoisa^ r
1*
pintr-o sorbitură îmi dau seama că paharul conţine Jack
^ •Jc la ffTCU şi răsuflu uşurată. Nervii mei au fost cam zdrun-
panieis a ^ i .
cinaţi de când am plecat d e la spital azi.
Reagan merge mai departe, croindu-şi drum printr-un grup de
băieţi — zâmbindu-le cu gura până la urechi — până când ajunge
în zona de terasă acoperită de lângă casă, unde un bărbat gigantic
cu o barbă sură bine îngrijită şi o burtă protuberantă — tatăl ei,
presupun — stă în picioare lângă Connor.
_Bună, tati! chiţăie Reagan sărind în braţele lui.
El o ridică în aer, râzând uşor în timp ce o sărută pe obraz.
— lat-o pe fetiţa mea.
Mă strecor în braţul întins al lui Connor, mă las cuprinsă într-o
îmbrăţişare, privindu-i pe Reagan şi pe tatăl ei, şi simt o înţepătură
de invidie în inimă.
— Ce frumoasă eşti, îmi murmură Connor, sărutându-mă
scurt pe buze.
— Mulţumesc. Şi tu arăţi grozav.
Şi chiar arată. Este întotdeauna bine îmbrăcat, iar acum poartă
pantaloni albi şi o cămaşă albă apretată. Şi, în timp ce îmi zâmbeşte
scoţându-şi la iveală gropiţa aia a lui, dau drumul încet aerului din
piept, respirând uşurată. îm i dau seama că mă simt mai relaxată în
preajma lui Connor. Are un aer aparte. Degajat, calm, încurajator.
Aşa şi trebuie.
^ Cum a fost azi la spital?
elatin capul dintr-o parte într-alta de parcă aş fi nehotărâtă.
Rine. Greu, dar bine.
a strânge uşor de braţ.
Nu îţi face griji în privinţa asta. Va fi bine. Te vei descurca
grozav. o J 1 V
 Mă forţez să zâmbesc pe când mă întorc spre .
tatăl ei, bucuroasă că are şi în m ine încredere cineva. ^
_ Cum a fost prim a ta lună aici? N u prea nebunatici,
întreabă tatăl lui Reagan.
— Nee, colega mea de cam eră m ă ţine dm scurt.
Reagan se întoarce să arate spre mine.
__Ea este Livie Cleary, tati.
Bătbanil se întoarce să mă privească cu ochü lui albaştri şi bUnâ
— Bună Livie. Numele meu este Robert.
— Bună z iu a , dom nule... Robert. E u sunt Livie Cleaty.
M ă încurc în propriile-m i cuvinte. Îm i scapă un chicotit net-
VOS şi clatin din cap.
— Scuze, Reagan tocmai v-a spus acest lucru.
Robert râde pe înfundate. Văd că ochii i se opresc asupra unui
punct focal situat în spatele meu.
— Oh, mulţumesc, spune el, întinzându-se să ia paharul cc i k
oferă.
Un bărbat înalt şi brunet vine şi i se alătură lui Robert. Unul co
gene imposibil de lungi şi cu ochi căprui sfredelitori carc îmi fie
inima să bată spasmodic.
— Cu plăcere, răspunde el politicos.
Asthon arată întotdeauna splendid, chiar şi în haine din cck ni*
simple. Dar astă-seară a respectat, în m od evident, codul vcstimcü
tar impus de antrenor. Părul lui este aranjat în aşa fel încât '
curat şi îngrijit, dar totodată sexi. în loc de jeanşi şi adidaşi,
pereche de pantaloni făcuţi la comandă şi pantofi eleganţi. în ^
tricoului jerpelit poartă o cămaşă bleumarin bine călcată cait u
perfcct. In timp ce soarbe o înghiţitură din pahar, îi văd briţ«»**
piele uxatâ pc margini ieşindu-i din mânecă. Acesta e singunJ l * *
A n ti Ashton pc care l-am cunoscut pin^
___ pafci tocmai ar fi ieşit din paginile revistei GQ'•
' Gm/Umen‘i QuarterN — r-.* ^
modl.aHI .i ^ “ti ncwyorkc2i cu tüütrihufic intern#!**®^*
 Şi nu ştiu dacă din cauza acestei transformări sau din cauză că,
în sfârşit, am acceptat faptul că sunt atrasă de el. senzaţia dc dis­
confort pc care am avut-o dintotdeauna în preajma lui înccpc să sc
estompeze, sau să se metamorfozeze în ceva cu totul diferit şi
dcloc neplăcut. Cu toate că încă îmi mai distrage complet atenţia.
Vocea jovială a lui Robert îmi întrerupe şirul gândur'dor.
— Presimt asta băieţi. Vom avea o echipă câştigătoare anul acesta.
îl bate cu palma lui mare pe căpitan pc umăr.
Ashton îi răspunde zâmbind sincer, plin de respcct. Un zâmbet
pe care nu i l-am mai văzut până acum.
Robert se întoarce spre mine spunând:
— Aşadar, Livie, te numeri printre bobocii de la Princcton,
alături de fiica mea.
înainte de a mă întoarce şi concentra asupra lui Robert, ochii
mei se încrucişează cu ai lui Ashton, facându-mi inima să tresară.
— Da, domnule, răspund eu dregându-mi glasul.
— Şi îţi place până acum?
Privirea îi alunecă spre talia mea. Şi chiar în acest moment îmi
aduc aminte de Connor care stă lângă mine învăluindu-mă lejer
cu braţul său.
— Sper că niciunul dintre aceşti derbedei nu te necăjeşte cu
ccva, nu-i aşa?
Ii zâmbesc timid lui Connor, care îmi zâmbeşte cu viclenie la
rândul său.
— Niciunul, îl asigur eu, sorbind ultima înghiţitură din paha­
rul meu.
Cum dc l-am terminat atât de repede? Nu mă pot abţine să nu
uit Ia Ashton ca să văd că arc privirea aţintită asupra pieptului
f^cu. îmi încrucişez braţele la piept instinctiv, ceca cc îl face să
¿ambcască sardonic in timp cc îşi ducc paharul la gură. Poate doar
singur derbedeu.
în regulă. Sunt băieţi cumsccadc, mă asigură Robert confir-
*^ind din cap totodată.
 Tocmai atunci se aude urletul lui Ty care îşi
spatele casei păşind ţanţoş în kiltul lui.
— Poate un pic cam sălbatici uneori, dar care pus,j j
nu este la fel? Am dreptate, Grant? ’ ' 'S u
Pot să jur că Grant ori are un radar care îi semnalează ^
goale, ori stă cu ochii pe noi ca un uliu, deoarece apare pe „e
tate din spate ca să ne ofere, mie şi lui Reagan, câte un
proaspăt umplut cu Jack şi Cola.
— Da, domnule antrenor.
— Sper că nu ai pus alcool în băutura aceea, Cleaver?
Sprânceana lui Robert se arcuieşte până la jumătatea fnm^
când formulează întrebarea.
— Nici măcar un strop, îi confirmă Grant, rânjetul lui cara­
ghios fiind înlocuit de o mască a sincerităţii.
— Sigur că nu, tati, îl imită Reagan, cu glas suav.
Robert îşi coboară privirea spre fiica lui adorată, care poate
juca rolul studentei inocente şi virgine mai bine decât orice actriţa
adevărată pe care am văzut-o eu vreodată. Mai bine decât.... Ei
bine, decât mine, presupun. N u pot să îmi dau seama dacă o crede.
Ar fi suficient să se aplece şi să îi adulmece băutura ca sâ îşi
seama că este, de fapt, mai mult alcool decât Cola. Dar nu insista-
— Şi ce vrei să urmezi, Livie?
— Biologia moleculară.
p ă felul în care îşi a r c u ie ş te s p râ n c e n e le , p o t să
seanu că pare impresionat.
__p. ^ s tu d ie z e p e d ia tr ia , c ir ip e ş te C o n n o r
ceton? Şi ce te-a determ inat să alegi colegii

ca oricare al!! cu uşurinţă. Este un răspuns 1^

‘ sau U Yal
'• A m p r im it s c ris o ri Ai- a c c e o t M * d e j * _______
 UI

mei şcolari m-au pus să aplic în mai multe lo-

J CC c o n s i l i e r i i

• Dar nu am avut nicio dilemă în privinţa alegerii,

cun* _
Robert dă din cap ca şi cum s-ar fi aşteptat la acest răspuns.
pro bab il că îl aude deseori. Nu este ceva neobişnuit ca mai multe
generaţii dintr-o familie să studieze la Princeton. încruntă din
sprâncene, scormonindu-şi memoria.
— fn CC an?
— 1982.
__Aha... eu am absolvit în 1981.
îşi duce mâna la barbă şi se scarpină de parcă ar fi cufiindat în
gânduri.
— Mai spune-mi o dată care este numele tău de familie?
— Cleary.
— Cleary... Cleary...
Robert repetă numele iar şi iar în tim p ce se scarpină cu dege­
tele în barbă şi îmi dau seama că îşi stoarce creierii ca să îşi amin­
tească. Mai sorb lung din paharul meu în tim p ce îl privesc. N u are
cum să-l fi cunoscut pe tatăl meu, dar îmi place că se străduieşte
măcar să îşi aducă aminte de el.
— Miles Cleary?
Mă înec cu lichidul din gură şi fac ochii mari de surprindere.
Robert pare mândru de el însuşi.
— Ei , ce zici de asta?
— Pe bune? L-aţi cunoscut? Adică...
încerc să îmi temperez emoţia.
-D a .
Dă încet din cap, de parcă am intirile i-ar reveni rapid în minte.
Da, l-am cunoscut. Eram amândoi membri ai clubului
Tigcr Inn. Am fost îm preună la mai multe petreceri. Irlandez,
nu-i aşa?
Simt cum capul meu urcă şi coboară drept confirmare.
Prietenos, degajat.
 Râde înăbuşit şi văd cum o urmă de întristare îi străbate K-
brăzdat de vreme. ^
Am curtat--aceeaşi
------------- T fată Ipentru o scurtă ^perioadă ae
de tiiriT
ti
)
Un alt râs înăbuşit şi obraju lui ridaţi se îmbujorează din ■
cina cine ştie cărei amintiri pe care a evocat-o. Una deson-
sunt sigură că nu vreau sa aud nimic.
— Apoi el a întâlnit-o pe fata aceea minunată cu părul negm
ca pana corbului şi nu prea ne-am mai văzut după aceea.
Ochii lui se îngustează un pic în timp ce se uită la chipul meu
studiindu-mi trăsăturile.
— Uitându-mă la tine, aş putea spune că s-a căsătorit cu ea.
Semeni cu ea.
Zâmbesc şi îi confirm cu o aplecare a capului, aţintindu-mi
privirea în pământ preţ de o clipă.
— Ce chestie grozavă, Li\âe! chiţăie Reagan, făcând ochii mari
de încântare. Ar trebui să îi invităm la noi data viitoare când vin in
oraş!
Robert dă deja din cap aprobator la sugestia fiicei lui.
— Da, mi-ar plăcea să reiau legătura cu Miles.
— Aăă...
Şi uite aşa, scurtul meu moment de încântare se dezumflă ca
un balon din pricina realităţii dure. Da, ar fi tost m inunat sâ îi
văd pe tata şi pe Robert împreună. Să fie şi părinţii mei aici. Să îl vad
pe tata cum râde degajat. Dar asta nu se va întâmpla. Niciod^^^
Simt cum Connor mă strânge de braţ, trăgându-mă strâns lâi^^
el. Este singurul care ştie. Acum toată lumea va şti.
De fapt, el şi mama au murit într-un accident de maşini
când eu aveam unsprezece ani.
U rm ează o „m im ică” sta n d a rd la aflarea unei a s e m e n e a
Şoc, urm at de chipuri ce se albesc ca varul, u rm a t dc sprânce
se arcuicsc. D e obicei, o scu rtă aplecare a rap u lu i, o singură
Am Văzut treaba asta dc mii de ori. în plus, pe chipul lui
apare uitătură severă adresată fetei lui cc vrea î^^
 rv-cc-nu-ştiai-treaba-asta-despre-colcga-ta-dc-camcră?” Nu este
■ ci totuşi. Nu i-am spus niciodată. Nici nu am evitat să îi spun.
a virnit niciodată vorba despre aşa ceva.
— îm i... îmi pare rău să aud asta, Livie, se scuză el pc un ton
rjguşit-
încerc să îl consolez cu un zâmbet şi cu cuvinte dc încurajare.
_£ste în regulă. N u-i nimic. S-a petrecut cu mult timp în
unnă. Sunt... bine.
— Ei bine...
Urmează o linişte stânjenitoare, motiv pentru care mă feresc,
în general, să fac aceste mărturisiri în public. După aceea, Grant,
care a rămas prin preajmă, ne ajută să trecem peste acest moment
stânjenitor, schimbând subiectul şi vorbind despre următoarea com­
petiţie, scoţându-mă, astfel, din centrul atenţiei. Dându-mi ocazia
să mă uit la Ashton pentru prima oară de când a început conversaţia
despre părinţii mei.
Mă aştept să îi văd mina lui obişnuită. D ar nu o regăsesc. In
schimb văd că se uită fix la mine cu o expresie din cele mai bizare.
Un mic zâmbet îi apare în colţul gurii; ochii îi strălucesc.
Nu am cum să îi descriu altfel expresia decât...
Paşnică.

— O să vezi de ce se face atâta tam -tam pe tema asta.

Rânjind mândru nevoie mare, C onnor îmi prinde mâna într-a
lui în vreme ce mergem pe Prospect Avenue, sau „Strada” după
^ m o ştie toată lumea din Princeton şi urcăm treptele impresio-
^^nte ale unei clădiri în stil Tudor, având pe ft’onrispiciu frunze
JTîvonii dc trifoi. Este joi seara. S-a format deja un rând şerpuitor
in faţa intrării, dar Connor îşi flutură permisul dc acccs în club şi
^®^im să sărim peste rând tUră probleme.
•T^pingând uşa grea şi ftcându-m i loc să trec, cl facc un gest
spre interior:
Bine ai venit în cel mai hun club studenţesc!
 Sunt întâmpinată pe loc de râsete şi de muzicâ
— îmi imaginez că fiecare spune asta despre dubui
chinez eu, studiind panelurile din lemn închis la cnln ’^
din podea până în tavan şi mobila de epocă în tirno
înăuntru. ’
Sâmbăta trecută, după ce Robert mi-a confirmat că tat
membru al acestui club, Connor mi-a promis că îmi va face^ ^
Am aşteptat cu mari emoţii acest moment.
— E drăguţ.
Trag adânc aer în piept, de parcă această activitate în sine m-ai
ajuta cumva să simt urmele prezenţei lui Miles Cleary între acestc
ziduri.
A

— încă nu ai văzut nimic:

Connor zâmbeşte şi îmi oferă braţul lui musculos.
— Ghidul este la dispoziţia dumneavoastră.
Connor mă conduce la fiecare etaj al clădirii nou extinse şi
renovate a clubului, ţinând să îmi arate în mod special splendidul
dining, biblioteca şi foaierul de la etajul superior. Lasă subsolul la
urmă — un spaţiu deschis, slab luminat, asemănător unui garaj,
denumit „barul”.
— Nu e prea rău, acum, mă încredinţează Connor, prinzându-ini
strâns de mână în vreme ce coborâm scările. Pe la miezul nopţu.
nu o să fim în stare să facem un pas aici. Acesta este cel mai mart
şi cel mai bun bar din Princeton. Zâmbeşte larg, adăugând, şi
spun asta doar pentru că sunt un membru al clubului.
Nu am nicio îndoială, rostesc eu cu glas scăzut în nn'P
scrutez încăperea.
O mulţime de studenţi zâm bitori, râzăreţi chiar atâtbii^P
cât şi fete umblă de colo-colo cu câte o berc în mână. Unii di
trc ei au săbii din plastic la brâu şi pretind că sunt la un bal
Connor îmi spune că. probabil, au fost la o pctrecere temaHci
altundeva mai devreme.
 S in g u re le obiecte de mobilier pe care le văd sunt câteva mese
din lemn vopsite în verde cu alb care poartă inscripţia clubului. Nu
sunt a p ro a p e deloc surprinsă când dau cu ochii de Ty aşezat la una
¿n ele, zbierând ceva în timp ce toarnă bere dintr-o carafa în
p ah arele de plastic aşezate în formă de piramidă la capetele opuse

ale mesei.
^ H ei, om ule!
Xy îl plesneşte pe Connor pe spate cu mâna liberă. Aplecându-şi
capul spre mine, îmi zbiară cu accentul lui fals de scoţian:
__Im la n d e zo ! fa c â n d u -m ă să iz b u c n e sc în râs.
Ty are ceva în el care te face să te simiti atât de degajat. Este
grosolan, zgomotos şi uneori de-a dreptul pervers, dar nu ai cum
să nu îl placi. îmi imaginez că s-ar înţelege bine cu Kacey. Poate
tocmai de aceea mă simt atât de confortabil în prezenţa lui. Prin
modul său ciudat de a-şi dezveli ce se ascunde sub kiltul lui,Ty îmi
aduce aminte de acasă.
Connor îl strânge uşor pe Ty de umăr.
— De cele mai multe ori, noi venim să mâncăm la club, dar Ty
practic locuieşte aici. Face parte din corpul de ofiţeri. Probabil din
cauza asta este atâta dezordine în camera lui. Nu ştiu cum de
reuşeşte să treacă examenele.
Arătând cu bărbia spre un manual deschis de pe un scaun din
apropiere, chipul lui Ty este masca nedumeririi.
— Nu înţeleg ce vrei să spui. Cel mai bine lucrez aici.
Azvârlind carafa goală pe jos, Ty ridică la vedere două mingi
de ping-pong.
— Sunteţi gata?
Connor ridică din umeri, uitându-se la mine.
— Te bagi?
Mă uit din nou la masă şi la mingi, întrebând:
Ce vrea să fie asta... ping-pong cu bere?
Ty îşi izbeşte halba de bere de masă, dând de ştire adunării cu
zâmbet răutăcios:
 _o virgină la Beirut! îm i place la nebunie!
Arată cu degetul spre mine.
— Să nu îi spui niciodată jocului ăstuia ping-pong cu b
nici să nu dai înapoi că o să îţi trag una la flinduleţul ăla fru ^
tău şi o să te dau pe uşă afară! ^^
— De ce am senzaţia că am pierdut deja jocul? bombăn
cercetând din priviri toate acele pahare cu bere.
Dar ştiu, de asemenea, că Ty nu te ameninţă doar de dragul d
a te ameninţa şi, încercând să mă eschivez, ar însemna să mă umi
lese în faţa întregului club.
— Scoţian nebun, mormăie Connor în barbă, dar în ochi îi
strălucesc luminiţe.
îşi înfaşoară braţul in jurul taliei mele şi începe să râdă pe
înflindate.
— Nu îţi face griji. Sunt bun la jocul acesta. Eşti în siguranţă
cu mine.
II strâng uşor de braţ înainte ca el să îmi dea drumul, simţin­
du-mă oarecum uşurată că mi-a reamintit acest lucru. Ştiu că sunt
în siguranţă cu Connor. Dacă aş fi cu Ashton, ar fi o cu totul altâ
poveste. Probabil că ar pierde doar ca să mă umilească. Oricum ar
fi, înghiţiturile mele vor fi cele mai mici pe care le-a văzut vreo­
dată omenirea.
Ce-i asta? Doi la doi? Cine este partenerul tău,Ty? vrea să
ştie Connor.
Tu cine crezi că e? se aude un răspuns dat pe un ton frivol
înainte ca o coadă săltăreaţă de cal, galbenă ca spicul grâului, şi un
zâmbet până la urechi să apară în raza mea vizuală.
Reagan! Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne. Salvează-mâ de
Nu pot să fac asta, colega.
l ' i o .v ^ L U lC g o ,. *

^ene pe spate, în vreme ce acceptă cu c ea la lw m

a oferită de Grant, ftcându-i jucăuş cu ochiul. Sunt încânt
văd pe Reagan aici astă-seară. De la conversaţia
P înţUor ei, ea a fost neobişnuit de tăcută în prezenţa mea.
 ă e supărată pe mine, fiindcă nu i-am pomenit nimic despre
- ntii seama prea bine, însă nici ea nu a
adus vorba despre asta. Dar acum pare să se comporte normal, şi
jTiâ bucur.
Toată lumea este aici cu excepţia... Dându-mi o şuviţă de păr
pe după ureche, mă uit în jur pe fiiriş, căutând din priviri silueta
aceea înaltă şi brunetă.
_un test important mâine, îmi şopteşte Reagan cu un
zâmbet atotştiutor. Nu vine.
— Oh.
Las lucrurile aşa cum au căzut, deşi nu pot să ignor dezamăgi­
rea care a pus stăpânire pe mine. Şi apoi mă cert singură în gând.
Sunt aici cu Connor. Connor. Connor. De câte ori trebuie să mai
repet numele lui până când o să-mi intre bine în cap treaba asta?
— în regulă, Gidget! strigă Ty în gura mare. Vino încoace.
Connor şi virgina se vor duce lafu n d în seara asta!
Mă îmbujorez la faţă în vreme ce capetele se întorc în direcţia
mea.
— Nu am mai jucat niciodată jocul acesta! clarific eu cu glas
ridicat, deşi Ty nu a greşit în nicio privinţă.
— Capul începe jocul, anunţă Ty, azvârlind o monedă în aer.
Ei câştigă şi se formează un mic grup în jurul lor. După toate
aparenţele. Beirut este un joc pentru distracţia spectatorilor. Imi
dau repede seama de asta, deoarece ajungi să te uiţi cum oamenii
se îmbată criţă. Destul de repede.
Connor îmi explică regulile de bază — dacă adversarul tău
nimereşte cu o minge în pahar, sau dacă tu arunci mingea jos de pe
trebuie să bei. Ei bine, din punctul meu de vedere, am două
probleme cu aceste reguli. Prima: adversarii noştri sunt extrem de
r'işi. a doua, cu sunt teribil de neîndemânatică.
iar Şl cu talentul lui Connor dc a nimeri cu mingea în pahar,
Reagan preiau conducerea. Şi
relaxarea indusă de alcool se răspândeşte prin membrele
mele, nimeresc ţinta şi mai greu, ajungând pânâ în punctyi
oamenii se îndepărtează de masă când vine rândul meu ca si"
pomenească cu o minge în vintre. sţ
— Chiar nu te descurci deloc mai bine pe măsură ce ex
nu-i aşa? mă tachinează Connor, ciupindu-mă de talie.
Scot limba la el în chip de răspuns, studiindu-i pe fUriş
musculoase şi fundul perfect, îmbrăcat în nişte jeanşi n ip ^ ''
timp ce el evaluează masa cu o privire concentrată. Cugetând şi
prea. Este atrăgător. Suficient de atrăgător încât să mă simt deran­
jată când este întrerupt la un m om ent dat de o blondă frumuşică
care îşi pune braţul pe bicepsul lui.
— Bună, Connor.
Zâmbetul ei este inconfundabil de seducător.
— Bună, Julia.
El îi zâmbeşte, scoţându-şi la iveală gropiţele, dar se întoarce
imediat la joc, studiind lovitura, evident deloc interesat de ea. Su­
ficient de evident pentru mine şi în m od sigur evident pentru Julia
care pare cam plouată.
Până când ajungem la ultimul pahar — Ty şi Reagan fiind câşti­
gători — am renunţat deja să mai urmăresc jocul. Mă mulţumesc
să dau paharul peste cap atunci când G rant — arbitrul autopro-
clamat — îmi zbiară ordinul.
Connor mă sărută pe obraz şi îmi şopteşte:
Eşti un soldat de nădejde. Cred că ai nevoie să ieşi atarâ la
aer. Haide.
Cu un braţ înfăşurat în jurul taliei mele, nu numai din afecp^
dar şi pentru a mă sprijini, sunt sigură de asta, C o n n o r
duce în sus pe scări spre ieşire şi ajungem într-un loc liniş^
E bine aici.
T^rag adânc în piept aerul curat şi răcoros.
Mda, începuse să fie cald şi să miroasă a transpira^ ^
jos, imi susură Connor la urcchc, dându-m i la o parte p^
^ i T e - a i distrat?
 Sunt sigură că zâmbetul meu larg vorbeşte de la sine, dar îi
^„und oricum.
a fost tare amuzant, Connor. Iţi mulţumesc că m-ai
*ci
^^^Depunând o sărutare pe fruntea mea mai întâi, Connor se
'ntoarce apoi ca sâ se sprijine de zidul de lângă mine.
_plăcere. Ardeam de nerăbdare să te aduc aici. Mai ales
acum că ştiu că tatăl tău a fost membru al clubului.
îi zâmbesc nostalgic în vreme ce îmi dau capul pe spate.
— A fost şi tatăl tău membru?
_el a fâcut parte din Cap 8c Gown. Un alt mare club.
Strecurându-şi degetele într-ale mele, C onnor îmi mărturiseşte:
— E tare fericit că am ajuns la Princeton.
— Mda.
Exact lafe l cum arfifost şi tatăl meu...
Connor pare adâncit în gânduri.
— Ştii ceva, nu am apreciat niciodată cât de bine mi-a fost că
l-am avut tot timpul pe tata alături de mine până acum câţiva ani.
Urmează o pauză îndelungată, după care adaugă:
— Până când l-am cunoscut pe Ashton.
Am fost atât de distrasă de Beirut şi de fata care s-a dat la
Connor, încât am reuşit să uit efectiv de Ashton o vreme. Acum el
a revenit în gândurile mele şi nu mă simt deloc în largul meu.
Ce vrei să spui?
Connor oftează, iar chipul i se schimonoseşte de parcă ar
^gcta cum să îmi răspundă.
Eram deja prieten cu Ash când tatăl lui a venit să asiste la
o competiţie. Este o persoană cu totul diferită. Nu ştiu cum să îţi
^plic. Relaţia lor este... tensionată. Asta este impresia pe care
^*-a ftcut-o, oricum.
pot sâ îmi stăpânesc curiozitatea.
^ Şi nu l-ai întrebat?
n hohot scurt de râs îmi dă răspunsul înaintea lui.
190 A. TUCKER

— Noi suntem bărbaţi, Livie. N u vorbim des

noastre. Despre ale lui A sh to n ... Ashton. Eu ştiu că tu
despre el că nu-i nimic altceva decât o sculă de bărbat
t__ _
bun atunci r^ vrea. M i-a lluat partea
n r\ A \ rrt» ‘y
când u a t
de mai -
multe ^
ori dccâ ^
eu dispus să recunosc. îţi aduci am inte de povestea aia în
eram în barcă? Ştii tu ... ^ ^
C u fundul în sus? D a, îmi amintesc.
Chicotesc uşor.
Lăsându-şi capul în jos cu un zâm bet timid, Connor recunoaşte:
— Cred că antrenorul m -ar fi dat afară din echipă daci nu
fi fost Ashton. N u ştiu ce a f^cut sau ce i-a spus, dar mi-a obţinut
cumva iertarea. Ştiu că glumesc despre faptul că Ashton este un
căpitan execrabil, dar, de fapt, este unul foarte bun. Grozav diiar.
Cel msu bun pe care l-am avut în cei trei ani ai mei petrccuţi aid
Toţi băieţii îl respectă. Şi nu doar din cauză că are parte dc mai
multă acţiune decât noi toţi la un loc.
Asta mă face să îmi dau ochii peste cap. Urăsc i d e e a ci Ashtoo
poate fi cu cineva — fie ea prietenă sau nu — , pe a cc trccc mu
mult, şi acest comentariu a f^cut ca stomacul să mi sc în to a rd f*
dos, vizualizând imaginea.
— Oricum, îmi cer scuze că l-am adus pe Ashton în
Ţin foarte mult al el, dar nu vreau să vorbesc despre el acuin
să vorbim despre... lîiâin^
El se răsuceşte spre mine ca să îmi cuprindă talia cu ^
Aplecându-se spre mine, îşi lasă să alunece limba ^
într-un sărut care durează mult mai mult decât am
altceva împreună până acum. îmi dau seama că nu mJ dcr
totuşi, Dc fapt, chiar îmi place, şi îmi las m â in ile să ^ ^
pieptul lui vânjos. Dumnezeule, Connor chiar că are un^ ^ ^
şi. în mod evident, au remarcat şi alte fete treaba
« ^ hormonii mei au inceput sâ îl aprecieze abia
Probabil din cauzii berii.
 „ ci încep, în sfirşit, să accepte că el ar putea fi foarte
S»u po*« ” .
pentru mme.
■ ■ ■

Nu pi>P ^ te-am avertizat, îi reamintesc eu în

^ ce îmi încălzesc muşchii gambelor,
fsju poţi fi chiar atât de neajutorată.
Mă asigur că îmi vede grimasa în chip de răspuns. In afară de
atletism impusă la şcoală, şi de data aceea când d o ao ru l
noriTi^ flc *•1 1
' er m-a pus să fiigăresc puii de la o fermă, am evitat once
f o ^ dc alergare. Nu este ccva care să îmi facă plăccrc şi, de obi­
cei, rcuşcsc să mă împiedic cel puţin o dată în tim p ce alerg.
Haide! îmi strigă Reagan în cele din urm ă cu glas piţigăiat,
ţopăind pe loc nerăbdătoare.
— Bine! Bine!
Îmi strâng şi eu la repezeală părul într-o coadă de cal şi mă
ridic în picioare, întinzându-mi braţele deasupra capului încă o
dată înainte de a o porni după ea de-a lungul străzii. Este o zi
răcoroasă şi cenuşie, cu burniţă interm itentă, încă un motiv în plus
să mă opun acestei idei de alergare. Reagan îmi jură că, după pre­
viziunile meteorologice, vom avea parte de soare în mai puţin de o
oră. Cred că mă minte, dar nu comentez. Relaţia dintre noi încă
este destul de ciudată de când cu petrecerea dată de tatăl ei. Toc­
mai de aceea, atunci când m -a rugat să alerg îm preună cu ea astăzi,
^ acceptat imediat, cu tot drumul alunecos şi aşa mai departe.
Dacă o luăm pe aici până la capătul drum ului şi înapoi, sunt
cinci idlometri. Rezişti? mă întreabă Reagan, adăugând:
utcm să ne oprim şi să mergem la pas în cazul în care cazi lată.
p o ar să nu cad cât sunt de lungă, remarc eu zâmbind.
bufneşte cu dispreţ.
F^Mda, probabil că o să pierzi din greutate când o să strănuţi,
în buni câteva minute, dar curând reuşim să ne reglăm
^ Daii alergând umăr la umăr, cu cu paşi mari, ca
şi repezi. Şi atunci izbucncştc:
 _ De ce nu mi-ai spus despre părinţii tăi?
îmi dau seama că este furioasă. N u am văzut-o niciodati
Reagan furioasă. D ar îmi dau seama după felul în care îşi
buza inferioară şi îşi încruntă fnintea că se simte. în mod catcgo.
ric, lezată.
Nu ştiu ce altceva să îi spun decât:
— Pur şi simplu nu a venit vorba despre asta. îţi jur. Accsta
este singurul motiv. îm i pare rău.
Ea rămâne tăcută preţ de o clipă.
— Fiindcă nu îţi place să vorbeşti despre asta?
Ridic din umeri.
— Nu. Vreau să spun că nu e ca şi cum aş e^âta să vorbcsc des­
pre asta.
Spre deosebire de sora mea, care a îngropat totul în mormânt
şi a pus peste el un pachet de dinam ită cu fitil cu ardere Icnti, din
dimineaţa când m-am trezit cu mătuşa Daria stând lângă patul
meu cu ochii umflaţi de plâns şi cu Biblia în mână, am acccptat
situaţia pur şi simplu. Am fost nevoită s-o accept. Sora mea sc
zbătea între viaţă şi moarte, iar eu trebuia să mă c o n c e n tre z asupra
ei şi asupra faptului că trebuia să mergem înainte. Aşa ci, la
unsprezece ani, şi mai mult m oartă decât vie din pricina unei gripe
carc m-a salvat de accidentul de maşină mai întâi de toate, m-ain
dat jos din pat şi am f^cut un duş. A m pus mâna pe telefon ca si
Ammersalămrisălcspun
anunţ la şcoală, la şcoala părinţilor mei.
vecinilor. Am ajutat-o pe mătuşa D aria să nc împacheteze
rilc ca să ne mutăm. Am ajutat-o la completarea document
pentru asigurare. Am avut grijă să fiu imediat înscrisă la noua
ţcoală. M-amam încredinţat că toţi cei care trebuiau «ă
să Stic
şti^ au an^
ci nu mai erau.
pirinţii mei •
Alergăm în tăcere câteva momente până când Rcag^^
adresează din nou:
^ Ştii că mic poţi să îmi spui tot cc vrei» da?
mi cobor privirea spre prietena mea mititică V “
 ^ S tiu .
«

Fac o pauză.
Si tu ştii că poţi să îm i spui orice, da?
^ m b e tu l ei larg, vesel — care-i scoate la iveală gropiţele alea
—¿ s e chiar sub ochi —- îm i răspunde în locul ei.
^^^Decid că este m om entul să schim b subiectul cu totul.
_ Cum ar fi, să încetezi să m ai p retin zi că tu şi G ra n t nu
sunteţi îm p re u n ă .
Reuşesc să o apuc pe Reagan de b raţ chiar la tim p ca să nu facă
un plonjon pe trotuar. D u p ă ce îşi recapătă echilibrul, se întoarce să
se holbeze la mine cu ochii m ari cât cepele, şi cu obrajii în flăcări.
— Credeam că eşri im u n ă la roşit, R eagan.
__Nu ai voie să sufli o vorbă n im ăn u i, îm i şuieră ea, coada de
cal săltându-i în tr-o p arte ş i-n tr-a lta în tim p ce ea îşi răsuceşte
capul în stânga şi în dreapta, m ijin d u -şi ochii ca să cerceteze tufele
din jur, de parcă ar putea fi cineva ascuns acolo.
— Nimeni nu ştie, îi spun teatral.
— Vorbeşti
} serios? C rezi că n im en i n u stie?
y
O privesc cu satisfacţie pe m ăsură ce roşeşte şi m ai tare.
— Cred că toată lumea ştie. Sau cel p u ţin b ănuieşte.
Connor a făcut u n co m en tariu aşa, ca d in senin, zilele trecute,
referindu-se la faptul că G ra n t o u rm ează peste to t pe R eagan.
L-am remarcat chiar şi pe T y clătin ân d d in cap de câteva ori,
lutându-se la ei, şi dacă până şi el are idee despre ce este vorba,
atunci toată lum ea trebuie să ştie.
Ea îşi muşcă buzele, dusă pe g ân d u ri.
Haide. N u p u tem să stăm aici, pe loc.
Ne întoarcem, alergând în tr-u n ritm lejer.
Cred că relaţia noastră a fiert la foc m ic o vrem e. D in to t-
^ auna mi-a plăcut, iar el a flirtat cu m ine de vreun an încoace.
• ni am întâlnit cu el din în tâm p lare în b ib lio tecă în tr-o seară,
cotlon mai liniştit. N u era n im en i p rin p re a jm ă ...
^ ^ îc ă din um eri.
 — în bibliotccă! chiţăi eu.
— Sst!
flutură m âinile în faţa d în tim p cc aleargă, râzând
— Dar...
Simt cum sprâncenele mele se arcuiesc de mirare
— Unde?
A m fost în b ib lio tecă d e fo a rte m u lte ori. N u îmi n n t;
‘Pagina
vreun colţişor su ficien t de în tu n e c o s şi izo lat în carc să fad altccvj
decât să citeşti.
E a zâm beşte m aliţios.
— D e ce? Vrei să îţi satisfaci b izareriile sexuale acolo împmmi
cu C onnor?
— Nu!
D o ar sim plul g â n d că aş p u te a să îi sugerez aşa ceva lui G mi-
nor, m ă face să m ă u it u râ t la R eagan.
T reaba asta n u o descurajează, to tu şi. M ă întrebă, ridicând din
sprânceană:
— C u A shto n ?
S im t cum m i se urcă u n val de roşeaţă pe gât.
— N u este nim ic în tre noi.
— Livie, v-am văzut pe am ân d o i la Shaw shanks zilele trccute
Şi văd cc priviri îi arunci. C â n d ai d e g ân d să recunoşti?
— C c anum e? C ă am o colegă de cam eră cu o imagina,
foarte bogată?
Ea îşi dă ochii j>este cap. ^
Ştii că, cu cât trece tim p u l, cu a tâ t o să îţi fie şi ^
N u, nu o să îm i fie, p e n tru că n u este nim ic între no
Şi, aducându-m i am inte, o întreb:
H ei, 8-a despărţit dc D ana?
Ea d i din umeri.
— N u am auzit nim ic, dar cu cl, nu sc ştie niciodani*
este închis în cl ca un seif.
 ^ Ce vrei să spuir
Adică, ar putea să aibă o duzină de fraţi şi surori şi tu să nu

fji nimic*
’ R eagan se opreşte să tragă o duşcă zdravănă din sticla ei de
S te r g â n d u - s e cu braţul peste gură, continuă:
^ acordă m are im p o rta n ţă cunoaşterii echipei lui. Ştii
_ membrii familiei, calificativele, specializările, planurile după
colegiu* •• Se gândeşte la to ţi ca la băieţii lui.
în to r c â n d u -m ă cu g ân d u l la b ă rb atu l m are şi voinic din
weekendul trecut şi la toate palm ele prietenoase date băieţilor pe
spate şi la toate întrebările lui, îm i dau seam a ce vrea să spună.
__Dar ştie foarte p u ţin e lucruri despre propriul lui căpitan.
Aproape n im ic .
— H m ... M ă întreb de ce.
Mici clopoţei de alarm ă încep să sune în m in tea m ea.
— Grant crede că are o oarecare legătură cu m oartea mamei sale.
Picioarele mi se opresc locului. Se opresc p u r şi sim plu. Reagan
încetineşte şi aleargă pe loc.
— Cum adică? în treb eu tră g â n d adânc aer în piept.
Când mă întâlnesc cu alţi o am en i care şi-au p ierd u t p ărin ţii, îr
interiorul fiinţei m ele vibrează în to td e a u n a o coardă sensibilă..
Chiar şi străinii p o t deveni in stan tan e u p rieten i p rin in term ed iu
acestui soi de fam iliaritate.
Nu am nicio idee, Livie. Ş tiu d o ar p e n tru că am tras ci
urechea la conversaţia lor d in bib lio tecă în tr-o seară. D a r asta est(
tot ce a reuşit să scoată tatăl m eu de la el. A re u n m o d de a evits
anumite subiecte. A d ic ă ... îl cu n o şti pe A sh to n . Ştii cum este.
Mda, ştiu.
Cu o strângere dureroasă de stom ac, ştiu, de asem enea, că atunc
^ d nu vorbeşti despre asem enea lucruri în seam n ă că, în mo(
onnal, ai un motiv. U n m otiv neplăcut.
7^ Haide.
W arde o palmă peste fim d şi o porneşte din nou în pas alergăto
 ou.„ nevoita sâmâalâtur ei. dev. nu mai .„.H . T T
gat. Vreau să stau jos şi să cuget. Amintindu-m
spus Connor la Tiger Inn, o întreb: ' '««»
— L-ai cunoscut pe tatăl lui?
— La competiţia din toamnă. De obicei vin. ,
— Soţia?
— Am văzut vreo câteva în ultimii patru ani. Po
Cine ştie? Ca să nu mai vorbim că, în cazul lui Âsi,j^
sare departe de trunchi, aşa că...
Se întoarce şi mă priveşte apăsat, cu subînţele».
— Şi cum este?
— Pare destul de norm al, totuşi.
U rm ează o pauză.
— D eşi am o senzaţie ciudată când mă aflu în prcajnu cdor
doi, atunci când sunt îm preună. C a şi cum Ashton ar fi
aten t la ceea ce spune şi ce face.
Aşadar Connor nu este singurul care a sesizat ceva ciudat...
— Şi la urm a urm ei, ce dacă ar face-o?
— C e dacă ar face... ce anume? repet eu încct, ncînţdej^
nimic.
— C e-ar fi dacă s-ar despărţi de Dana?
— A h.
Reagan poate evita situaţii delicate, dar nu se poate
nu pună întrebări dificile. îm i place chestia asta la c a . Chiar
însă, m -aş putea dispensa de interogatoriul ei.
— Nimic. E u sunt îm preună cu Connor. Crcd.
— M da. Şi ce este între voi doi, de fapt? Aţi.**
îşi arcuieşte sprânceana sugestiv.
Eu mă mulţumesc să scutur din cap şi să bombăn.
— Eşti la fel dc afiirisită ca sora mea. Nu. O luini»
încetul.
— Sună cam plictisitor, dacă c să mă întrebi pc minCi
ca pc un ton scc. Pun pariu că ai lua viteză cu Ashton.^*
 — Reagan!
îi dau un ghiont în joacă şi ea începe să râdă. Dar stomacul
^eu face tumbe în timp ce mă gândesc: „Dacă ar fi Ashton în
locul lui Connor? Nu. Imposibil".
_ Pari atât de diferită când eşti în preajma lui Ashton. Sau
când e vorba de orice în legătură cu Ashton.
Pufnesc pe nări.
— Furioasă?
Ea rânjeşte.
— Pasională.
D isperată să a b a t d isc u ţia d e la p ro p ria m e a p e rso a n ă , o în tre b :
— Aşadar, tu şi G rant sunteţi împreună?
Sărind cu agilitate peste o băltoacă, Reagan îmi răspunde:
— Nu sunt sigură încă. Suntem destul de detaşaţi. Nu sunt
pregătită să etichetez relaţia. Deocamdată.
îşi bagă capul între umeri şi pe buze i se înfiripă un zâmbet
timid.
— Sunt nebună după el, totuşi, Livie. Dacă l-aş vedea cu o altă
fată, cred că aş lua-o razna şi i-aş omorî pe amândoi.
îmi încreţesc fruntea, încercând să mi-1 imaginez pe G rant cu
altcineva. Nu pot, datorită felului cum se ţine după Reagan ca un
căţeluş bolnav de dragoste. Şi mă întreb apoi dacă Connor se
întâlneşte cu alte fete, deoarece noi nu am pus nicio etichetă pe
nimic. Şi dacă nu e aşa? Dacă „să o luăm încetul cu încetul” în­
seamnă că „suntem liberi să ne întâlnim şi cu alte persoane de sex
opus ? Dacă l-aş vedea cu o altă fată, aş lua-o şi eu razna? Fetele
care au intrat în vorbă eu el la Tiger Inn m-au făcut să înţeleg că,
probabil, ar avea de unde alege, dar chestia asta nu m-a prea deran­
jat. îmi trece fulgerător prin minte o imagine în care Ashton o
săruta pe Dana şi simt cum mi se pune instantaneu o greutate în
stomac. Ştiu că nu se cuvine, dar acum îmi dau seama ce am simţit
^tunci, pe lângă şoc. Gelozie. M -a deranjat. La fel ca şi fata de la
ar carc a vorbit despre el. Ca apoi să îl atingă pe braţ.
 Oftatul lui Reagan mă scoate din reverie şi mă întorc lo
^ con-
versapa noastra.
— Orice ar fi, trebuie să ţinem totul ascuns până când G
termină şcoala.
Surprinderea de pe chipul meu îi dă de înţeles că nu pricep de
— Tata! Tu nu auzi ce îţi spun? Of, Livie.
îm i aru n că o privire exasperată.
— Câteodată mă întreb unde îţi este capul... Tata nu se dă în
vânt după el.
— De ce?
— E de părere că Grant nu prea ia viaţa în serios. Iar lui Grant
îi este frică de faptul că îl va da afară din echipă dacă află.
— Dar... studiază la Princeton. Cum poate fi mai serios de-atât^
spun eu pufnind neîncrezătoare.
— Serios cât să n-o facă în bibliotecă cu fata antrenorului,
mormăie ea, prinzând viteză.
Destul de corect.
Ploaia a început din nou. Este o burniţă uşoară şi rece şi nu
trece mult până când mă pătrunde până la piele prin tricoul meu
bleumarin. D a r nu mă deranjează deloc. Ruta pe care a ales-o
Reagan este o stradă liniştită dintr-un cartier ce emană atmosfera
din filmul Pleasantville cu case drăguţe şi pajişti proaspăt tunse şi
copaci maiestuoşi care tocmai încep să îşi schimbe paleta de culon-
E o senzaţie plăcută să fii departe de campus. Am senzaţia că ^
s-a luat o greutate de pe umeri. Poate că îmi petrec prea mult omp
acolo, închizându-mă ca într-un cocon. Mă las învăluită de atm ^
sfera liniştită din jur, bucurându-mă de evadarea mea, co ^
trându-mă asupra respiraţiei, surprinsă fiind că pot ţi*'^
bme pasul cu Reagan.
Şi mă gândesc la Ashton. îmi pun întrebări despre ^
despre părinţii lui, despre mama lui. Mă întreb din ce
pierdut*©. O moarte subită, c*um ar fi un accident de ja
o boală, cum ar fi cancerul? Ducându-mă înapoi cu găn
 versaţia noastră din acea primă săptămână, la reacţia lui atunci
aveam de gând să urmez pediatria şi să mă spe-
^ alizez în oncologie, îmi vine să cred că a fost vorba de cancer.
Nu am ajuns încă la capătul străzii când Reagan strigă la mine:
_j^ai să ne întoarcem. A început să-mi fie frig şi mai avem
aproape doi Idlometri până acasă.
Traversează strada ca să ne întoarcem pe vizavi.
— Crezi că poţi să alergi un pic mai repede? Ploaia asta e de
tot rahatul.
__Probabil că nu ar mai trebui să ai încredere în prognoza
meteo, o ironizez eu cu glas la fel de ridicat, sorbind o gură de apă.
Gura mea este atât de uscată încât mă doare limba, dar nu
vreau să exagerez cu lichidele de teama crampelor.
— Ce prognoză meteo?
Se uită peste umăr ca să îmi facă poznaş cu ochiul în vreme ce
eu accelerez ritmul ca să o ajung din urmă. Asta nu o face decât să
alerge şi mai repede. Prea repede pentru mine, decid eu, rămânând
cu câţiva paşi în urmă, uitându-m ă cu atenţie la drumul liniştit ce
se aşterne în faţa mea. Este lung, cu denivelări pe care trebuie să le
ocolim şi trebuie să mă concentrez, altfel sunt capabilă să mă
împiedic de propriile-mi picioare.
Pe partea opusă a străzii — pe traseul pe care tocmai l-am
străbătut în sens invers — întrezăresc o siluetă singuratică făcând
Un alt nebun care a ieşit afară din casă pe vremea asta.
Ochii mei pendulează între drum şi silueta singuratică în timp ce
continui alergarea. In curând, ajunge suficient de aproape
încât să îmi dau seama că este un bărbat. C ând se apropie şi mai
farc, îi văd părul negru zburlit.
Este A sh to n .
Cu paşi egali, cu mişcări elegante şi cu un chip dur ca piatra,
^ h to n aleargă precum un atlet bine antrenat. Un atlet cu un tri­
cou ud care i se lipeşte de piele scoţândii-i la iveală fiecare fibră. Şi
sunt în stare să îmi dezlipesc ochii de el. Inim a mea îmi bubuia
deja din pricina alcrgamlui, dar acum simt cum valul de kU
îmi ia trupul cu asalt, dându-mi un nou impuls de energic
pot alerga cincisprezece kilometri azi, tot aşa cum aş put^*'^
peste maşini, tot aşa cum...
Abia reuşesc să îmi proptesc mâinile în pământ ca să
- j mi
izbesc CU faţa d e trotuar.
Cred că am ftcut suficient zgomot în căderea mea încit sj
alertez pe Reagan, deoarece mă strigă pe nume şi se întoarcc în
fuga mare la mine:
— Eşti teaf^ă?
Mă adun de pe jos tresărind din cauza unei dureri ascuţitc în
gleznă şi a unei usturimi în palmă.
— Mda, sunt...
Vorbele mi se transformă într-o şuierătură în timp cc mi săge­
tează brusc o altă durere.
— Cred că m-am împiedicat de creasta aia din trotuar.
Ea se duce să inspecteze trotuarul şi se încruntă.
— Te referi la crăpătura aia mică, imperceptibilă, subţire cir
firul de păr?
Trag o înjurătură în barbă, după care o bombăn:
— Te-am prevenit doar.
— Aşa este. Şi ce ne facem acum?
Muşcându-şi buza inferioară, îşi scoate celulanil din buzunat
Să văd dacă Grant este prin preajmă. Poate vine să nc i*
maşina.
— Impresionantă căzătură, Irlandezo! strigă Ashton cu
ţia întretăiată în vreme cc traversează strada îndreptându
Reagan îşi ridică privirea spre el cu surprindere
1-ar fi văzut alergând din sens opus. O văd cum îşi
»»i^ e ochii mari. Exact. Cum naiba sd nu observi aşa ceva
itradâ, Reagan! Ea mă fixează cu o privire pUnâ
care vrea să însemne că mintea ci mică şi perversă ^
 bibliotecă a ftcut legătura între clementele care au
sex în
" buit la prăbuşirea mea la pământ.
Ashton îl salută ea pe un ton vioi, dar cu ochii îndrcp-
. asuprii mea.
” ^E1 dă scurt din cap spre ea înainte de a se ghemui la păm ânt,
du-se pe un genunchi. In tim p ce îmi inspectează glezna, îi
cult respiraţia gâfâită şi înghit saliva care m i-a inundat brusc
De unde atâta salivă în gura mea? C u un m inut în urm ă era
li A»
uscată ca iasca! Apăsarea degetelor lui, deşi blândă, mă face să
tresar, re ad u cân d u -m ă brusc la realitate.
__poţi să stai pe el? mă întreabă, cu ochii aceia castanii m inu­
naţi cuprinşi de îngrijorare.
__Nu ştiu, m orm ăi eu şi încerc să m ă ridic în picioare.
în aceeaşi clipă, el îşi pune im ediat m âinile pe talia mea ca să
mă susţină. Este de îndată evident că nu voi mai alerga şi că nici
măcar nu voi putea m erge pe picioarele m ele acasă.
— Cred că este luxat.
Mi-am luxat glezna de suficiente ori ca să recunosc senzaţia.
— îl chem pe G ran t, ne an u n ţă R eagan ridicând telefonul la
vedere.
D intr-odată m ă pom enesc luată pe sus şi m ă trezesc cuibărită
în braţele puternice ala lui A sh to n , în tim p ce acesta o porneşte pe
stradă, iar mâinile lui îm i ard cum va pielea, ca un fier înroşit, prin
haine.
N -am de gând să stau aici în ploaie şi să aştept până când
apare Cleaver, i-o trânteşte A sh to n .
Unde mergem? îl în treb ştiin d că d o rm ito ru l nostru com un
« tc la un kilom etru şi ceva d istan ţă în direcţia opusă.
Cu privirea aţintită d rep t în ain te el rosteşte cu glas scăzut:
Te duc la m ine acasă, Irlandezo.
E^upă cum îşi schim onoseşte gura, ştiu că aluzia lui răutăcioasă
« tc intenţionată. D ar trecc repede peste asta şi îm i şopteşte, îndul-
cindu-şi tonul:
 — P u n e -ţi b ra ţu l p e d u p ă u m ă ru l m eu . Aşa îm i va fi

Supusă, ridic b ra ţu l şi îl p u n p e d u p ă gâtul lui Ashton, re^"'

mându-mi mâna de umărul lui, degetul meu mare oprindu-se^^
marginea gulerului tricoului. Simt cum muşchii i se încordează
sub greutatea mea. Mă întreb cât timp mă poate ţine în braţe.
Probabil că şi R eag an se în tre a b ă acelaşi lucru, deoarece alear '
să ne ajungă d in u rm ă ex clam ân d :
— Este departe, totuşi!
— Un kilometru, maximum. Ia-o înainte.
El îşi împinge bărbia în vânt, apoi îi face cu ochiul.
— Doar nu vrei ca G rant să vadă cum îţi creşte din nou gră­
sime pe fiind, nu?
Aducerea în discuţie a legendarului fiind gras este o motivaţie
suficientă. Scoţând limba la el şi aruncându-mi mie o privire ascu­
ţită, o ia la goană şi mai repede chiar decât o făcuse mai devreme.
Lăsându-mă singură cu Ashton.
— îmi cer scuze că sunt transpirat, Irlandezo. M-ai surprins în
mijlocul unei curse lungi, murmură el, aruncându-mi o privire
rapidă cu ochii lui căprui, ca apoi să îşi îndrepte din nou atenţia
asupra drumului.
E în regulă. Nu mă deranjează, afirm eu şi vocea mea cla-
chează.
Şi chiar nu mă deranjează, deşi este lac de apă din cap până în
picioare. Nu ştiu dacă din cauza ploii sau a transpiraţiei. Parul îi
stă lipit de cap şi de faţă, dar cu toate acestea şuviţele tot îi sun
răsucite la capete în felul acela sexi. Văd o picătură de apă şiroindu
pe obraz şi simt nevoia să ridic mâna şi să i-o şterg, dar nu
sigură dacă acest lucru nu ar fi ceva prea intim, aşa că nu o tac.
mima mea începe totuşi să bubuie şi mai tare chiar decât awnu
când alergam.
Nu te mai holba la mine, Irlandezo.
" Nu mă holbam.
 . . jj^ţorc privirea spre stradă, cu obrajii arzând în flăcări, de
—" am fost surprinsă asupra faptului. D in nou.
îmi zguduie uşor umerii în timp ce mă prinde mai bine în

braţe- , . •
_ Vrei să m ă laşi jos?
Surâde plin de sine.
_£)upă opt ani de canotaj îmi este destui de uşor să te car în
braţe, Irlandezo.
— B ănuiesc că da.
Opt ani. Aşa se explică, desigur, trupul lui ridicol de bine format.
— Cred că îţi place cu adevărat.
_Mda, este relaxant, să fii pe apă, concentrat asupra unui
scop final. E uşor să dai orice altceva uitării.
Ashton îşi smuceşte capul într-o parte. Văd o altă picătură de
ploaie prelingâdu-i-se pe obraz şi îmi dau seama că încearcă să se
descotorosească astfel de ea din m om ent ce nu poate să o şteargă.
— Stai aşa, şoptesc eu ridicând mâna să îl ajut.
Văd o străfiilgerare de mânie în ochii lui negri şi îmi retrag
mâna instantaneu. Trebuie să fi înţeles greşit. N u trebuia să fi...
Dar nu este supărat pe mine, după cum îmi dau seama imediat
după aceea. Se uită cu îngrijorare la julitura roşie din palma mea
pe care am căpătat-o în căzătură. Distrasă fiind de glezna mea şi
de Ashton, am uitat cu totul de ea.
Ar fi bine să te gândeşti serios că nu ar mai trebui să alergi
niciodată, Irlandezo, mormăie el.
Şi tu ar trebui să te gândeşti să porţi mai multe haine pe
^ne când alergi, i-o întorc eu, mânia mea izbucnind fară de veste,
urmată fiind rapid de o roşeaţă ce mi se urcă până în vârfurile
firelor de păr.
Ţ~ Şi de ce ar trebui să fac asta, Irlandezo?
nii trec limba peste dinţi ca să trag; de timp, hotărâtă să îi
^grior întrebarea.
Puteam să O fi aşteptat pe G rant.
 Şi
T- să- mori dc pneumonie,
r ' îmi dă cl replica
------- vpuca cxagpc^
zându-m ă din nou mai bine în braţe.
Mişcarea îmi zgâlţâie piciorul, şi mă săgetează o dure
porneşte din gleznă şi urcă până în şold. Dar m i abţin ^
pentru că nu vreau să îl fac să se simtă prost.
Ashton îşi reglează pasul, înaintând într-un ritm rapid dar
cu ochii aţintiţi drept înainte, drept carc presupun ci d i ^
noastră s-a încheiat.
— îm i pare rău de părinţii tăi.
Vorbeşte atât de încet încât aproape că ratez ceea cc spune.
M ă uit la el cu coada ochiului şi îl văd tot cu privirea înainte ţi
cu chipul ca o mască.
Şi mie imi pare râu pentru mama ta.
Cuvintele îmi stau pe buze, dar îmi muşc limba ca să nu le roi-
tesc. Reagan a tras cu urechea, la urma urmei. Eu nu ar trebui li
ştiu. Decât dacă el îmi spune.
Aşa că nu spun nimic. M ă mulţumesc doar să dau afirmathr
din cap şi să aştept în tăcere ca el să facă următoarea mişcare. Dar
nu o face. Urmează o altă pauză extrem de lungă şi dc stânjeni­
toare, în care nici unul dintre noi nu rupe tăcerea. în carc Ashton
priveşte drept înainte în timp ce merge, iar eu îmi mut privirea
la chipul lui la frunzişul care îşi schimbă coloritul şi înapoi. In
eu mă las pătrunsă de căldura trupului său, teribil de conştienţi ci
sunt acoperită de sudoarea lui. în care îi simt bătăile inimii f
încerc si sincronizez propriile mele bătăi de inimă cu ilc ^
după aceea realizez că este o situaţie de-a dreptul ridicoli-
Nu mai suport tăcerea.
Nu îmi vine să crcd că tatăl lui Reagan i-a cunoscut,
cu pc un to n degajat, adăugând: şi că a re c u n o sc u t-o f>c
în mine. Nu ştiam că semănăm atât dc mult.
Pc fruntea lui Ashton apar cutc adânci.
— Iţi aminteşti cum arăta, nu-i aşa?
 — Mda. Dar părinţii mei au pierdut toate pozele lor din copi­
lărie şi din facultate în timpul unei inundaţii. Aşa că nu am apucat
- o văd niciodată pe mama la vârsta pe care o am eu acum.
Simt cum vârful degetelor mele se freacă uşor de pielea lui
caldă şi îmi dau seama că la un moment dat, în reveria mea, mâna
niea a planificat o revoltă împotriva bunului meu simţ şi s-a stre­
curat pe sub gulerul tricoului lui Ashton. îmi urmăresc degetele
care încă mai trasează cerculeţe de parcă ar fi animate de o voinţă
proprie. Şi, văzând că astăzi mă simt vitează în tot felul de privinţe
şi considerând că este o întrebare desml de inofensivă pe care o
persoană în necunoştinţă de cauză ar putea să o pună, mă hotărăsc
să îl întreb, păstrând acelaşi ton degajat şi deschis.
— Şi părinţii tăi?
Urmează o pauză.
— Ce-i cu ei?
încearcă să pară detaşat, dar, după felul în care îşi strânge bra­
ţele în jurul meu, după felul în care muşchii gâtului i se încordează
spasmodic, îmi dau imediat seama că am atins o coardă sensibilă.
— Nu ştiu...
Intorcându-mi privirea spre drum, şoptesc pe un ton degajat,
neutru;
— Povesteşte-mi despre ei.
Nu prea sunt multe de spus.
Tonul plictisit s-a transformat într-unul agasat.
De ce? Ce a auzit Reagan?
Păstrându-mî privirea aţintită drept înainte, trag adânc aer în
P»ept şi mă hotărăsc să nu îl mint.
^ Că mama ta... a plecat dintre noi?
II simt pe Ashton cum expiră aerul din piept.
— Aşa este. A plecat.
Tonul lui sec îmi dă de înţeles că nu mai este dispus să răs-
P^ndă la alte întrebări.
^u ştiu ce mă face să îmi forţez norocul.
 — Şi tatăl tău?
— El nu... din nefericire.
D ispreţul este evident.
— Las-o baltă, Irlandezo.
— în regulă, A shton.

Până să ajungem acasă la băieţi, l-am întrebat pe Ashton de cel

puţin cinci ori dacă nu vrea să îşi odihnească braţele, iar el mi-a
răspuns tot de atâtea ori să tac din gură şi să nu îl mai bat la cap.
Şi nu ne-am mai spus nim ic altceva.
Trece cu paşi mari şi apăsaţi pe lângă Reagan — proaspăt
duşată şi intrată aproape cu totul într-un hanorac de-al lui Grant—
şi pe lângă un G rant curios nevoie mare, urcă scările, trece pe
lângă baia comună, şi se îndreaptă spre baia din propriul lui dor­
mitor. M ă aşază cu blândeţe pe blatul chiuvetei.
Geamătul pe care îl scoate îm i întăreşte bănuiala că de mult
trebuia să mă fi pus jos.
îm i pare rău, mă scuz eu cuprinsă de vinovăţie.
Reagan şi Grant îşi fac apariţia în cadrul uşii în vreme ce Ashton
şi întinde braţele în faţă apoi deasupra capului, gemând din nou.
Ia te uită ce muşchi m ari şi puternici, îl ia peste pioot
Grant, dând intenţionat în bâlbâială şi întinzând mâna să îi aonp
bicepşii lui Ashton.
^ Du-te dracului, Cleaver, îl repede el, pocnindu -1 peste m ^
înşfacă un prosop din cuier si începe să mă tam pone« «5°^
pc faţă cu el. ’ .

voiaTsÎ-T R
. *^cagan îi arde un cot zdravăn în coaste şi
m mijlocul frazei.
~ Ceai.
'^'»^»"îm
O c, L- iintindeocană.
..... ^ cana. .
doarir ceai '"Neajuns ca să îmi dau seam »
 A ‘ tu rn a t a lc o o l p e fiiriş în b ă u tu r a u n e i p e r s o a n e ră n ite ,
^ W ă nicio inflexiune în glas, alcoolul arzându-mi gatul,
afirm eu rar
rin e a făcut astar*
E m ai b in e d e c â t să te a le g i c u ce p r im e ş te u n c al ş c h io p ,
trânteşte R e a g a n în tim p ce îm i d e sfa c e ş ire tu l d e la p a n t o f

şTîm i scoate şoseta. . . . . . . .

Şuier de d u re re p r in tr e d in ţii în c le ş ta ţi.
— Cât de grav este? E cazul să te ducem la spital?
Văd pata vineţie de pe laba piciorului şi glezna umflată.
— Nu, cred că e doar luxaţie.
_încă nu eşti doctoriţă, Irlandezo, mormăie Ashton, aple-
cându-se asupra ei să o examineze şi văd că spatele cămăşii stă
lipit de el, de parcă ar fi un al doilea strat de piele. Fiecare creastă,
fiecare curbură, fiecare părticică din el este vizibilă. Perfect vizi­
bilă. în timp ce corpul meu i-a protejat partea din faţă, spatele lui
a primit ploaia din plin. Chiar dacă îi este frig totuşi, nu lasă să se
vadă acest lucru.
— Hai să îi punem gheaţă deocamdată, dar dacă situaţia se
înrăutăţeşte, te duc la spital.
Dau din cap, observând cum Ashton preia controlul, de parcă
eu nu aş avea niciun cuvânt de spus în toată treaba asta.
— Astea îţi vor fi de ajutor.
Grant ţine la vedere o pereche de cârje. Văzând cum mă întu­
nec la faţă, îmi explică:
Sunt ale lui Ty. El îşi suceşte câte o gleznă cel puţin de două
ori pe an pe la petreceri. Bine că este scund de statură. Cred că ţi
SCpotrivesc şi ţie.
Nu o să se supere?
Nee, nu o să aibă nevoie de ele până în noiembrie. Funcţio-
cază ca un mecanism de ceas, afirmă G rant, apoi se uită cercetă-
la piciorul meu şi zâmbeşte,
ruşinez pe dată.
Ce este?
 El îmi zice ridicând din umeri:
— Ai picioare sexi, Irlandeze.
Cuvintele lui sunt imediat urmate de un geamăt *
Reagan îi arde un pumn în piept. ce
— Nu te mai zgâi la picioarele colegei mele de cameră'
— Bine, atunci am să mă zgâiesc la ale tale!
— Hiiii! chiţăie ea, trecând pe sub braţul lui şi rupând
fiigă afară din cameră, cu Grant pe urmele ei. ^
— Aduceţi nişte gheaţă! strigă Ashton după ei, ca apoi să mor­
măie în barbă: Idiotul ăsta o să fie dat afară din echipă, mormâie
el încerişor.
îl urmăresc cum răscoleşte prin dulapul din baie până când
scoate la iveală o trusă de prim ajutor.
— Doar dacă află antrenorul. Sunt fericiţi împreună.
Ashton încremeneşte locului. Trec câteva secundc bune pâoi
când îşi pune din nou mâinile în mişcare, scoţând antisepticul ţi
bandajele.
— Vrei să îl suni pe C onnor şi să îi spui că eşti aici?
Connor.
— Ah, da.
Nici prin cap nu mi-a trecut să îl sun. într-un fel, am
el... Nu într-un fel. De tot. ^^
— îşi face referatul ăla la bibliotecă, nu-i aşa? Nu vreau
deranjez....
Luând mâna mea julită într-a lui, îşi ridică privirea sp
in tăccrc.

91 am sen z aţia că m ă în tre a b ă cu to tu l altceva, y*

M i u r i cu C o n n o r, cred . .
A tm osfera d in cam erâ d ev in e su b it m ai ap isă to a it. i»r f
d in greu s i in sp ire ;i s i expire, in tim p ^
I n t u ^ . , ţ i ai lui r, c e rc e te a z i p c ai m ei în căutarea unui
că d a , e s te t o t c c c a cc rc u ş c s c să s p u n .
 £1 este străbătut dc un fior şi îmi aduc din nou aminte că este
ud până
_Trebuie să tc schimbi. Ai să te îmbolnăveşti, îi atrag cu
tcnpa în şoaptă, cu ochii lipiţi dc cămaşa lui.
Îmi lasă jos mâna rănită, îşi ridică mâinile, le îndoaie în spate
i îşi trage tricoul peste cap. îl azvârle într-un colţ şi se întoarcc
înap^^ la mâna mea. M i-o ia într-a lui şi iată-mă stând cu faţa la
. ^ lui pe care nu am reuşit să mi-1 scot din minte săptămâni
în şir Picpt^ respiraţia. Pieptul acela la care nu
am avut ocazia să mă holbez atât de insistent trează fiind. Şi acum
mă pot uita în voie la el. Precum o căprioară surprinsă în lumina
forurilor, se pare că nu pot să îmi întorc privirea de la el, admi-
rându-i toate crestele şi curburile.
_Ce vrea să însemne ăsta? îl întreb eu îndreptându-m i bărbia
spre simbolul tatuat pe inima lui.
Ashton nu îmi răspunde. Evită întrebarea trecându-şi degetul
mare peste buzele mele.
— Ai un strop de salivă aici, murmură el, ca apoi să îşi îndrepte
din nou atenţia asupra juiiturii din palma mea, permiţând astfel
feţei mele să roşească în voie.
— Nu e chiar atât de rău pe cât pare, mă pomenesc eu rostind
cu glas scăzut în timp ce el îmi dirijează palma deasupra chiuvetei.
Brăţara din piele de la încheietura mâinii lui, cea pe care se
pare că nu o scoate deloc, îmi atrage atenţia. D uc mâna liberă la
robinet şi îl întreb:
De ce porţi asta?
Cam multe întrebări pe ziua de azi, Irlandezo.
După cum îşi încleştează ftlcile, ştiu că este un alt secrct ascuns
seiful lui.
Reagan avea dreptate. Nu vorbeşte deloc despre propria lui
Persoană. Cu un oftat, mă uit cum deşurubează capacul antiscpti-
Ş* îmi ţine palma desfăcută.
^ Nici măcar nu mă...
 Cuvântul doare trebuia să urmeze. în schimb, îmi ’
o scrie dc obscenităţi carc l-ar face până
strâmbe din nas. *^*nar
— Ce mama dracului faci? Rahat! Nu mai turna în h i i
M ama mă-sii de treabă!
îm i vine să mă tăvălesc dc durere, atât dc tare mă usturi
Ashton nu îmi dă nicio atenţie, întorcându-mi mâna
parte şi j>e alta ca să mi-o examineze. ^ °
— Pare curată.
— Da, pentru că ai curăţat-o până a luat-o dracu'!
— Relaxează-te. Usturimea o să înceteze curând. Distrage-^
atenţia holbându-te la mine cât aşteptăm să îţi treacă mâna. Că tot
aşa ai dat şi de beleaua asta, dacă e s-o spunem pe cea dreaptă.
O licărire amuzată îi pâlpâie în ochi în timp ce se uită la mine
preţ de o secundă, ca apoi să îmi dea drumul la mână.
— Apropo, fhimoasă combinaţie, n-am ce zice. Puţoi fiitădos.
Chiar aşa?
— Adică în cel mai drăgălaş fel posibil, mormăi eu, dar nu
trece mult până când mă străduiesc din răsputeri să nu zâmbcsc.
Bănuiesc că es/e amuzant într-o oarecare măsură. Sau va
atunci când voi fi din nou în stare să merg... Hotărâtă să nu cc<^
tentaţiei, îmi las privarea să rătăcească prin baie, studiind p ^
faianţă din cabina de duş, pereţii albi cu efect calmant, prosoape*^
albe pufoase... .^
Şi apoi ajung din nou la trupul lui Ashton,
rccunoaştcm, este mult mai atrăgător dccât faianţa şi
Sau decât oricc altceva, dacă c să o luăm aşa-1*
neagră în stil amerindian de j>e partea interioară a *^tc ^
Este mare — arc peste doisprezece centimetri lungtnic
detalii minuţioase. Aproape suficient de minuţioi elabt
ii ascundă o umBătură dedesubtul ei.

i O cicatrice.
 peschid gura să îl întreb, dar o închid repede la loc. Cercetând
tenţie scrierea chinezească de proporţii considerabile de pe
^ arul său, văd o altă mică umflătură camuflată cu talent. O altă
acatrice ascunsă.
înghit în sec ca să alung valul de greaţă ce simt că mi se ridică
*ngât ducându-m ă cu gândul la ziua în care sora mea a venit acasă
un tatuaj gigantic pe coapsa ei, înfăţişând cinci corbi. îi acoperă
una dintre cele mai dezagreabile cicatrici din seara accidentului.
Cinci păsări — câte una pentru fiecare persoană care a murit.
Inclusiv una pentru ea. Pe vremea aceea, nu ştiam ce semnificaţie
Nu mi-a dezvăluit-o până acum doi ani.
avea.
Oftând adânc, îmi mut privirea încă o dată la simbolul de pe
piept ca să îl studiez mai îndeaproape.
Şi văd o altă mică umflătură ascunsă cu dexteritate.
— Ce s-a întâmplat? mă întreabă A shton în vreme ce desfă­
şoară un bandaj. Eşti palidă.
— Ce..., mă stăpânesc chiar la tim p să nu îl întreb ce s-a
întâmplat, deoarece nu voi primi vreun răspuns.
Imi feresc privirea, uitând-m ă la mâna mea julită ca să îmi ofer
un răgaz de gândire. Poate că nu este nimic. Probabil că nu este
nimic. Oamenii obişnuiesc să îşi facă tatuaje ca să îşi acopere cica­
tricile.
Dar simt cu toată fiinţa mea că nu este aşa.
II urmăresc cum îmi fixează bandajul pe julitură. N u mă mai
ustură, dar nu ştiu sigur dacă din cauză că a trecut timpul sau că
mintea mea lucrează la greu, tot răsucind şi învârtind piesele de
puzzle ca să îmi dau seama cum să le potrivesc. D ar îmi lipsesc
P a multe. Lucruri simple cum ar fi brăţara din piele...
“ răţara din piele.
^^ăţara din piele.
" ’^i^^ndu-mă cu atenţie la ea, îmi dau seama că nu este o
din piele.
 înşfac mâna lui A shton şi o ridic la vedere ca să îi studiez îndţ.
aproape Paşia subţire din piele maro închis — cusămrilc dc
margini, felul în care cele două părţi se îm bină cu nişte dame
micuţe — şi realizez că probabil a fost o curea cândva.
O curea.
Un mic icnet îmi scapă de pe buze în vreme ce îmi mut privi­
rea de la braţul lui la umăr ca, în final, să mă opresc asupra pieptu­
lui său, la dcatricele lungi ascunse sub tatuaj.
Şi, dintr-odată, înţeleg.
Doctorul Stayner mi-a spus că pot percepe durerea altora mult
mai acut decât o persoană obişnuită datorită încercării prin care
am trecut cu Kacey. Că reacţionez la durerea respectivă mai intens.
Poate că are dreptate. Poate că de aceea mi se strânge inima, am o
senzaţie de greaţă în stomac şi lacrimile mi se scurg pur şi simplu
pe obraji.
Vorbele şoptite ale lui Ashton mă fac să îmi ridic privirea spre
chipul său, ca să îi văd zâmbetul trist.
Eşti prea deşteaptă în detrimentul tău, ştii asta, Irlan d e zo ?
Văd cum mărul li Adam îi saltă în sus şi în jos. încă îl mai ţin
de încheietură, dar el nu îşi retrage mâna din strânsoarea mea. Nu
îşi fereşte privirea de a mea. Şi când îl ating cu mâna mea liberi pe
piept, deasupra simbolului, peste inimă, nu bate în r e tr a g e r e .
Vreau să îi pun atât de multe întrebări. X â f i ani aveai? De câif
onf De ce o mai porţi încă Ia încheieturăr D ar nu o fac. Nu pot
pcnn^u că imaginea băieţelului chirdndu-se sub lovinirile curclc*
dc ^^rftirilc degetelor mele îmi aduce şi mai multe lacrimi în
Ştu că poţi să vorbeşti cu mine despre orice, da, Ashton-
Nu vo, spune nimănui, mă pomenesc şoptind cu glas t r e m u r a t ^

iu X r r c ; : ac ^ ■
m « m c n t.U u i - .T i ‘" " T
reacţionând la • ^ m â n j i n d după el şi cu corpul
 ^ dar când buzele lui ating colţul buzelor mele şi îmi
’ holbezi la mine, Irlandezo!”, mă întorc în mod
şopteşte: .iar
wmat în în tâm p in area lor.
El înii răspunde imediat, fară să mai piardă timpul, cuprin-
du mi toată gura cu a lui, forţându-mă să o deschid pe a mea.
S'mt gustul lacrimilor mele în timp ce limba lui alunecă înăuntru
i se îngemănează cu a mea. Cu o mână mă cuprinde de ceaf^, iar
sărutul lui devine mai intens în vreme ce îmi dă capul pe spate ca
să fie şi mai aproape de mine, să pătrundă mai adânc. Şi îl las pen­
tru că vreau să fiu aproape de el, să îl ajut să uite. Nu îmi fac griji
în privinţa felului în care fac acest lucru, dacă îl fac aşa cum tre­
buie. Trebuie să fie bine, dacă mă simt bine.
în tot acest răstimp, mâna mea nu i se desprinde deloc de pe
piept, de pe inima care bate nebuneşte sub atingerea degetelor
mele, iar acest unic sărut pare să dureze la infinit, până când lacri­
mile mele se usucă şi buzele îmi devin uscate ca iasca şi îmi înti­
păresc în minte gustul divin al gurii lui Ashton.
Şi, pe neaşteptate, el se desprinde de mine, lăsându-mă fară suflu.
— Tremuri.
Nu mi-am dat seama, şoptesc eu.
Şi chiar că nu mi-am dat seama. Şi tot nu îmi dau seama.
Nu sesizez decât inima care bubuie sub degetele mele şi chipul
frumos din faţa mea şi faptul că mă chinui să respir.
Mă ia pe sus în braţe, ducându-mă în camera lui şi aşezându-mă
pe pat. Se mdreaptă cu un scop anume spre masa lui de toaletă,
închizând uşa din mers. Nu spun nimic. Nici măcar nu arunc o
pnvire prm cameră. Pur şi simplu mă holbez la spatele lui bine
*cut, cu mintea golită de gânduri.

sim!Î P“' ’ ‘*"8^ tricou

P u gri Şl O pereche de pantaloni de trening.
Cred că ţi se potrivesc.
 — M ulţum esc, m orm ăi eu absentă, trecându-mi d
materialul moale şi cu rotiţele mintii puse în mUn, * P«
de gânduri. ’
Nu pot să îm i explic următoarele momente. Poate da
celor întâm plate cu o lună în urmă si a celor oetrenif. \
„ j; ______ : a m bai,
adineauri, dar atunci când Ashton îmi comandă BrateT"^^
‘ sus,
Irlandezo!”, corpul meu se supune precum un soldat bin •
instruiţ
mişcându-se cu încetinitorul. Trag aer în piept cu un şuieraTcâld
îi simt degetele încovoindu-se sub poala tricoului meu şi ridică
materialul ud sus, şi mai sus... până când îmi alunecă peste cap
lăsându-mă doar în sutienul meu roz pentru antrenament. Nu
cască gura la mine ca prostul, nici nu face vreo remarcă de natură
să mă facă să mă sim t prost. Despătureşte în tăcere tricoul gri de
lângă mine şi îmi trage gulerul peste cap, apoi îl lasă să alunece în
jos pe umerii mei. N u am reuşit încă să îmi bag braţele în mâneci
când A shton îngenunchează în faţa mea. înghiţind în sec, îi pri­
vesc chipul şi braţele cum alunecă pe sub tricou ajungând în spa­
tele sutienului meu, descheindu-i copcile cu agilitate, şi în tot acest
răstimp având ochii aţintiţi asupra mea. îl trage afară şi îl azvârle
pe jos, aşteptând ca eu să îmi bag mâinile în mâneci.
— Ridică-te în picioare, îmi spune el cu glas blând şi din nou
corpul meu se supune, sprijinindu-se cu o mână de umărul lui ca
să protejeze glezna luxată. ^ . ,
Tricoul este cel puţin cu cinci măsuri mai mari şi atârna p^
la jumătatea coapselor mele. Aşa că atunci când mâinile lui aj
până sus la banda elastică a pantalonilor mei ca sa îi
sunt deloc expusă vederii. Dar el este tot în genunchi şi
este în continuare înlănţuită de a mea. Nu şi-o dezlipcşt
clipă de mine. Nici măcar când pantalonii mei
Nici măcar atunci când mâinile lui alunecă în sus,
dc coapse pe când se strecoară pe sub tricoul meu până ^
de corp. Scap un al doilea icnet când degetele lui se tac c
banda elastică a chiloţilor. îi trage până când ajung, p^^ ^
 odea Trăgând aer în p iep t cu un şuierat, el strânge din
cadă pe^P ^ g deschidă din nou.

’’S a i ios. to i şopteşte el, şi n.ă conform ez.

^ A rinde privirea de chipul meu doar atât cât să îm i m de-
rin e le jUave din jurul gleznei mele accidentate. D espătu-
de trening, îi trece uşor peste glezna m ea şi îi trage

cât de sus poate.

_ Ridică-te, Irlandezo.
Fac ceea ce îmi cere, sprijinindu-m ă de el în tim p ce îi trage în
sus pe coapse şi îi leagă strâns cu şiretul. Fără să m ă atingă necu-
viincios.
Şi chiar dacă ar fi încercat, nu cred că l-aş fi oprit.
După ce a terminat, când sunt gata îm brăcată şi cu răsuflarea
tăiată, f^ă să îmi dau prea bine seama ce s-a întâm plat cu m ine,
dar încă mai stând în picioare acolo în faţa lui, el îşi întinde m âna
în jos, după a mea. O ridică şi o pune cu palm a lipită de inim a lui,
exact aşa cum am făcut eu înainte. Şi o ţine acolo, acoperind-o cu
totul cu mâna lui, în vreme ce trem ură de frig sau din altă cauză,
A

iar inima lui bubuie în piept totodată. Im i ridic privirea spre ochii
lui trişti şi resemnaţi.
— Mulţumesc.
înghit în sec ca să îmi stăpânesc nervozitatea şi îi şoptesc:
— Pentru ce?
Pentru că m-ai ajutat să uit. C h iar şi p en tru p u ţin ă vrem e.
Sărutandu-mă pe încheieturile degetelor, adaugă:
— Noi doi nu avem nicio şansă, Irlandezo. R ăm âi cu C onnor.
îm* ™ ° greutate în stomac în m om entul în care
tândL mana dm tr-a lui. Se întoarce cu spatele, în d rep -

P»rcă T f i dist^s^’ ™

o fac vreodată* *ntreb acum, nu voi m ai fi în stare să

" ‘"*«»mnă o fa tă oentru tr.tHpa„o,>

 Se clatină uşor când ajunge în faţa băii, cu o mână
ridicând-o pe cealaltă ca să se sprijine de cadrul uşii ^
încordaţi. Intră în baie legănându-se pe picioare şi presupun^J^^^
voi primi vreun răspuns.
— Libertate.
închide uşa în urma lui.
Fata din inima mea pentru totdeauna. Libertatea mea.
Nu sunt în stare de altceva decât să înşfac câijele aşezate pe pat
şi să ies de acolo şchiopătând. Am nevoie de timp ca să cuget şi
este imposibil să rumeg la toate astea în preajma lui Ashton.
Noi doi nu avem nicio sansây Irlandezo, Rămâi cu Connor.
La naiba. Connor,
Am uitat de el. Din nou.
 SPUNE PE LOC CE A l DE SPUS!

— Am ftcut jogging. Ştiţi, am vrut să încerc ceva nou. Să mă

distrez.
— Ah, da? Şi te-ai distrat?
_Merg în câije, domnule doctor Stayner. Mi-am luxat glezna.
— Hm. Păi, nu pare prea amuzant. Dar nici jogging-ul nu este.
— Nu, este chiar opusul amuzamentului.
Ultima săptămână şi jumătate a fost un coşmar cu pungi de
gheaţă între două cursuri şi câteva momente stânjenitoare în care
cu şi Reagan ne-am tot invitat una pe alta să facem duş. Am lipsit
la orele de voluntariat, fiindcă aveam dureri prea mari. Aş fi lipsit
şi săptămâna asta dacă Connor nu s-ar fi oferit să mă ducă cu
maşina.
Şi, în rest cum o mai duci?
Sunt confuză.
Din pricina cărui băiat?
Din pricina căruia credeţi dumneavoastră că sunt? mormăi
^ *n timp ce pândesc să apară Audi-ul alb al lui Connor.
^ arn spus că îl voi aştepta pc această bancă din parc astfel
cl să poată opri la curbă şi eu să ţopăi direct în maşină. încă
sunt profund recunoscătoare pentru că îşi pierde o sâmbătă
 întreagă cu mine, renunţând la studiu. Ştiu că arc dc predat
lucrare dc proporţii uriaşe săptămâna viitoare. ^
Şi nu îl merit după ccle întâmplate cu Ashton. Cel mai bun
prieten al său.
Am pus toate astea pc seama demenţei temporare. O croarţ
momentană de judecată provocată de Ashton carc mi-a luat cu
asalt în mod simultan atât inima, cât şi Dbidoul.
De îndată ce am ieşit din această situaţie, Grant nc-a dus cu
maşina, pe mine şi pe Reagan, înapoi la camera noastră dc cămin
unde m-am chinuit cu pungile de gheaţă, preftcându-mă că stu­
diez, agitându-mă sub privirile pătrunzătoare ale lui Reagan şi
rememorând amintirile după-amiezii.
Şi am continuat în esenţă să fac acelaşi lucru — lipsind dc la
câteva cursuri între timp — adică în ultimele opt zile. M-am ţinut
departe de Ashton. El nu a venit să mă caute, ceea ce este bine,
deoarece eu nu pot să dau cu ochii de el, atât timp cât nu sunt în
stare să gestionez ruşinea care mă copleşeşte în preajma lui Con­
nor. El trece pe la mine în fiecare zi să vadă cum mă simt, adu-
cându-mi flori şi prăjiturele şi urându-mi însănătoşire grabnici
E ca şi cum ar avea o listă „cum să o fac pe Livie să explodeze din
pricina vinovăţiei după ce ea s-a giugiulit cu cel mai bun prieten al
meu şi bifează căsuţele una după alta. Vinovăţia care mă facc si
scrâşnesc din dinţi ca nu cumva să debitez un şir de indiscreţii»
vinovăţia care mă face să îl acopăr cu sărutări — atât dc multe
încât buzele au început să mi se umfle.
Problema e că, ori de câte ori m-aş săruta cu Connor, nu voi
regăsi intensitatea sărutului pe care l-am împărtăşit cu Ashton. Ş»
aproape că îmi vine să îi mărturisesc treaba asta în mod dnstit.
T)ar nu pot să o fac. Sunt prea speriată. Sunt prea slabi- Aţ
putea să dau cu piciorul unui lucru grozav — acelui lucru ■per'tt'*
un sărut pasiona] de moment, care, oricum, nu sc va mai repet*
l^odată. La urma urmei, Connor a spus să o luăm „încetul
mcctul". Chestia asta ar putea fi uşor interpretată dftpt o rcUP^
 ,. *»». Dacá mi-o rcpct de suficient de multe orí în minte, s-ar
jcscwsa
' tea sá încep să o Şl cred.
Sau aş putea pretinde că incidentul cu Ashton nu a avut nici­
odată loc. Să Üuit cu desăvârşire.
_ vrei să îmi spui şi mie cc s-a întâmplat? mă întreabă
jjoctomi Stayner pe un ton degajat. Nu am de gând să te judec,
desigur.
Oftez mormăind:
— Nu pot.
Mi-e teamă că, dacă încep să vorbesc, îi voi divulga secretul lui
Ashton, şi i-am promis că nu îl voi spune nimănui.
— Bine... şi atunci, cum pot să tc ajut?
— Nu puteţi. Trebuie doar să stau departe dc cl. Cred că arc
sufletul zdrobit... Aşa cum l-a avut şi Kaccy.
— înţeleg. Şi tu fiind aşa cum eşti, tc-ai implicat emoţional
f ^ să îţi dai seama.
— Cred că despre asta este vorba...
Atunci când inima mă doare ori dc câtc ori mă gândcsc la cl,
când îmi fac zeci de scenarii în mintea mea despre cum Ashton a
devenit ceea ce a devenit, când simt nevoia să mă duc după tatăl
lui ca să zbier la el şi să îl scutur zdravăn. M da, sunt destul dc
sigură că la asta sc referă.
Asta, cuplată cu atracţia ta faţă dc cl, tc facc să-ţi pierzi
rapid controlul, mai ales dacă continui relaţia cu ccl mai bun prie­
ten al său.
Irni plec capul de jenă dcoarccc, din nou, psihiatrul meu cititor
de gânduri a rezumat în două fraze o săptămână dc frământări
sufleteşti.
7^ nu mă pot lăsa acaparată dc un tip scxi şi dc problemele
Imi distrage prea mult atenţia.Trebuie să îl evit... în următo­
rul an.

Va fi dificil, având în vedere câ locuicstc împreună cu Connor.

 — E)ar mult mai bine decât cealaltă variantă, mormji eu
barbă, frecându-mă cu mâna pe frunte.
— Hm.
AXA•••
Urmează o pauză prelungă, apoi îl aud pe doctorul Stayne,
bătând din palme. în mod cert, vorbeşte cu mine pe difuzor.
— Am găsit! Ştiu care este sarcina ta pentru săptămâna viitoare.
— Cum? Nici nu vreau să aud de vreo nouă sarcină, domnule
doctor Stayner. Aţi spus că nu îmi veţi mai da nicio sarcini Aţi
spus...
— Am minţit. Vei găsi cinci calităţi ale lui Ashton carc să îl
facă să crească în ochii tăi.
— Nu aţi auzit ce am spus?
în stilul său caracteristic, doctorul Stayner îmi ignoră întrebarea.
— Ca parte a sarcinii tale, vei spune tot timpul cu glas tare ccca
ce gândeşti. Adevărul. Nu sta să analizezi, nu sta să îţi alegi cuvin­
tele. Spune pe loc ce ai de spus. Şi dacă îţi pune vreo întrebare,
trebuie să îi răspunzi cinstit.
— Ce? Nu. De ce?
— Hai să îl numim un experiment.
— Dar... Nu! izbucnesc eu.
— De ce nu?
Pentru câ lucrurile la care mă gândesc când sunt in preajma /w
Ashton implică, de obicei, părţile mai mult sau mai puţin intiftu
corpului său!
Pentru că... nu vreau!
— Aştept un raport complet la sfârşitul lunii.
— Nu. Şi nici nu ştiu daci mai apuc să îl văd luna asta. A»
examene. Sunt ocupată,
— Sunt sigur ci îl vei vedea.
— Nu.
— Conlucreazâ cu mine.
I - i infig bârbi. in cu incipitinare.
 ^ conlucrat întotdeauna cu dumneavoastră, domnule
^ Dc data asta spun nu. Nu e deloc o idee bună.
_ Bine. O lună.
^ Nu puteţi să mă obligaţi.
— Ah, nu?
Strâng din buze şi trag adânc aer în piept.
— Aş putea să vă mint.
— Şi eu aş putea să apar la uşa camerei tale de cămin cu o
cămaşă dc forţă cu numele tău inscripţionat pe ea.
Rămân cu gura căscată şi fac ochii cât cepele.
— Nu aţi face-o...
Deşi chiar ar putea să o facă. In mod categoric.
— Hai să nu ajungem să aflăm asta, bine? O lună, Li\de.
Cunoaşte-1 mai bine.
— Şi cum rămâne cu Connor?
— Nu am spus că trebuie să ţi-o tragi cu A shton ca să îl cunoşti
mai bine.
Mă fac mică de tot.
— Oh, Doamne, Dumnezeule.
— Scuze, dar aşa spun băieţii. N u-i aşa că sună ca lumea?
— Nimic din conversaţia asta nu sună ca lumea, domnule doc­
tor, mă văicăresc eu. Trebuie să închid. Connor trebuie să sosească
dintr-o clipă într-alta.
Ai încredere în mine de data asta. Livie. Ai încredere în
mine încă o dată măcar. Este o idee bună.
— Im-hm.
Nc luăm la revedere şi ne închidem telefoanele. îm i îngrop
aţa în palme şi mă întreb cum de m-am băgat în aşa ceva. N u o să
treaba asta. Refuz să o fac. Poate chiar va veni cu o cămaşă dc
Şi mi 8c va potrivi perfect. în mod ironic, pc mine mă ia gura
^dinainte aproape tot timpul cât sunt in compania lui Ashton,
nu o fac niciodati intenţionat. Daci ar fi si spun tot...
^ aude un claxon.
 îmi ridic privirea aşteptându-m ă să văd un Audi în schi
văd o maşină neagră elegantă cu patru uşi şi cu jante străluc*
argintii. Uşa şoferului se deschide şi din maşină iese un tip
brunet, cu o geacă din piele cu croială modernă, şi ochelari rf
aviator, care ocoleşte ţanţoş partea din faţă a maşinii ca să î •
deschidă portiera din dreapta şoferului.
— Irlandezo! Urcă!
In sinea mea hotărăsc că doctorul Stayner este un vrăjitor
malefic cu un glob de cristal care mânuieşte după bunul său plac
marionetele agăţate cu sforile de degetele lui. A pus cumva la cale
această situaţie. Precis că acum râde pe socoteala mea în biroul lui
Celelalte maşini din spatele maşinii lui Ashton încep să claxoneze,
— Haide.
Sesizez un ton de iritare în glasul lui.
— La naiba, bombăn eu, croindu-mi drum spre maşina în
aşteptare şi cercetând din priviri pielea în nuanţa scoarţei de stejar
cu care este capitonat interiorul, în timp ce îi întind câijele.
Degetele lui se ating uşor de ale mele pe când mi le ia din mâini,
transmiţându-mi un fior electrizant de-a lungul braţului. In vreme
ce mă aşez confortabil pe scaun şi îmi prind centura de siguranţă,
Ashton se strecoară cu eleganţă la volan şi pulsul meu o ia razna.
— C e-ţi face glezna? mă întreabă el în timp ce reintră în trafic
şi aruncă o privire picioarelor mele.
M -am hotărât să port o flistă scurtă plisată deoarece ciorapii
din nailon sunt mai comozi pentru glezna mea decât şosetele ş
pantalonii. Acum, când îmi revine în memorie imaginea în care ^
stau cu fusta ridicată până la brâu în poala lui Ashton, în^i
ca în loc de fustă să fi purtat un combinezon de schi.
— Mai bine. Am început să mă sprijin puţin pe el.
în maşină este saună în comparaţie cu aerul dans
aşa că îmi dau jos jacheta zjţâlţâindu-mi corpul ca în
ritmat al negrilor.
— O luxaţie uşoară aşa cum am crezut.
 _ C o n n o r m i- a s p u s c ă v re i s ă te d u d la s p ita l.

Ah da Connor-
Cc cauţi aici? i-o trântesc eu, după care fac o pauză să îmi
Adică, ce-a păţit Connor?
ridică d in u m e ri.
— A re de predat o lucrare marţi, aşa că i-am spus că tc duc eu

— Oh. In regulă. Mulţumesc.

Acum mă simt ca o ticăloasă sadea. Aş fi pierdut încă o săptă­
mână în care nu aş fi avut grijă de gemeni dacă n-ar fi fost A shton.
Este amabil cu mine. M i-a dovedit deja că este capabil dc aşa ceva
atunci când m-a cărat un kilometru în braţe prin ploaie. Şi acum
mă duce cu maşina tocmai în M anhattan.
— Nu-i mare scofală, Irlandezo, rosteşte el cu glas scăzut,
urmând indicatoarele spre autostradă.
Mă joc în tăcere cu fermoarul jachetei şi mă întreb ce ar avea
Dana de spus despre toate astea. A r deranja-o? în că mai sunt
împreună? El nici nu mi-a confirmat, nici nu m i-a infirm at treaba
asta. Să îl întreb?
Ii amnc o privire lui A shton ca să constat că se zgâieşte la
pieptul meu.
Ai grijă la drum! îl avertizez eu cu glas aspru, tresărind.
Simt cum roşeaţa mi se urcă pe gât şi încrucişez braţele la piept.
El mi se adresează, zâmbind amuzat:
Aşadar, tu ai voie să te holbezi la m ine, dar eu nu pot n id
niăcar să îţi arunc o privire?
E cu totul altceva. Eu nu sunt dezbrăcată.
Nici eu nu eram dezbrăcat atunci când ai dat cu nasul de
iTotuar.
iVfs *
*ntorc cu spatele la cl să mă uit pe fereastră, clătinând din cap.
_chiar de aici, doctore Stayner.

îmi pune mâna pc braţ.

 — îmi cer scuze, bine? D oar că... nu te-am văzut de cey^
vreme.
îmi dau seama cât de bine mă face să mă simt acest gest simplu
şi cât de mult i-am simţit Upsa. D au din cap şi îmi ridic privirea ca
să dau de doi ochi căprui sinceri aţintiţi asupra mea.
— Ai grijă la drum, îl atenţionez eu din nou, de data asta cu
glas mai blând şi mult mai puţin iritată.
Mă aleg cu acel zâmbet pieziş marca Ashton, pe care îl găsesc
de data asta mai puţin arogant şi mai jucăuş. M ă strânge uşor de
braţ înainte de a-mi da drumul.
— îţi mulţumesc că ai renunţat la programul tău de sâmbătă
pentru mine.
— N-ai pentru ce, murmură el, uitându-se în oglinda retrovi­
zoare înainte de a schimba banda. Ştiu cât de important este pen­
tru tine.
Apoi adaugă cu o notă de ezitare în glas:
— Am o întâlnire programată mai târziu, aşa că oricum tre­
buia să ajung în Manhattan.
— O programare?
Fruntea lui Ashton este străbătută de o umbră.
Păreai supărată acolo pe bancă, atunci când am venit să te
iau. De ce?
îmi evită întrebarea. Oftez din rărunchi.
Ah, nimic important. Tocmai avusesem o convorbire teie*
tonică ciudată.
___ lucru împăturindu-mi jacheta în poală.
este doctorul Stayner?
MamJe îmi încremenesc locului.
— Le %pu\ţ

.Te aud cum râzi, c6iar }i

i
 spus asta cu glas tare! D eja îm i bolborosesc g â n d u rile cu glas
2 ră să îm i dau seama! M arionete! I ^ i ! D o a m n e D u m n e ze u le !

Oare am sfus iiti uasta cu *ila s tare? Cu coada ochiului, verific

..................... . i expresia
j
e chipul lui Ashton. El işi muta privirea de la mine la drum şi
cu o sprânceană arcuită. N u îm i dau seama. Trebuie să încetez

'ndesc. Trebuie să term in odată cu toate g â n d u rile astea!

__R elaxează-te, Irlandezo. Ai o privire de nebună. M ă cam

sperii acum .
Nu îmi dau seama. Nu cred. M ă sforţez să trag adânc aer în
piept de câteva ori şi să îmi determin ochii să intre la loc în orbite.
— După reacţia ta, presupun că este psihiatru?
Kacey avea dreptate. N u eşti doar un tip chipeş.
— Crezi că sunt un tip chipeş, Irlandezo?
îmi duc palma la gură. Iar am facut-o!
Când se potoleşte din râs, Ashton scoate un oftat adânc.
— Aşadar... faci terapie?
îmi doresc oare ca Ashton să ştie despre doctorul Stayner? Şi
cum aş putea să îi răspund măcar la întrebare? Tehnic vorbind, nu
fac terapie, dar, da, doctorul Stayner este psihiatru. Unul pe care îl
pot sau nu avea pe butonul de apelare rapidă. în orice caz, dacă ar
fi să îi explic despre doctorul Stayner şi despre relaţia noastră din
ultimele patru luni, aş părea nebună de legat.
Este un drum destul de lung până la New York, mă averti­
zează el, bătând darabana cu degetele pe volan.
Nu ar trebui să îi dau nicio explicaţie lui Ashton. Nu e treaba
lui deloc. El are secretele lui, iar eu pe ale mele. Dar poate că
aceasta este o portiţă de intrare. Poate că vorbind despre proble-
niele mele îl voi determina să îmi vorbească şi el despre ale lui. Şi
având in vedere tot timpul pe care l-am petrecut încercând să des-
c» rez misterul existenţei lui, chiar am nevoie de o asemenea
portiţă...

0ck7 psihiatrul meu, îi confirm cu glas liniştit, stând cu

aţintiţi pe drumul ce se desfăşoară în faţa mea.
 Nu pot să îl privesc în ochi acum. Nu vreau să văd cum
judecă.
— Şi de ce mergi la psihiatru.'»
— Din pricina pornirilor mele sexuale destrăbălate.
— Irlandeze...
Felul cum îmi rosteşte porecla mă face să îi arunc o privii
chiar la timp ca să văd cum se saltă în scaun şi trage uşor de jeanşi,
de parcă ar vrea să se aşeze mai confortabil.
— Spune-mi.
Poate că am ajuns în punctul în care putem negocia cât de cât.
— Doar dacă îmi mărturiseşti şi tu de ce îmi spui Irlandeza.
— Ti-am spus că îţi voi explica treaba asta, dar mai întâi va
trebui să recunoşti că mă doreşti.
îmi pun lacăt la gură. Nu, nu am ce negocia cu Ashton,
— Vorbesc serios, Irlandezo. Povesteşte-mi despre psihiatrul tău.
Urmează o pauză.
— Asta doar dacă nu vrei să auzi, în schimb, detalii despre
pornirile mele sexuale destrăbălate şi cum îmi poţi fi tu de folos în
privinţa asta. b
Rosteşte aceste cuvinte pe un ton atât de grav, încât gura nai se
usucă instantaneu şi coapsele mi se înfierbântă, în vreme ce imagi
nile din prima noapte şi din ultima săptămână şi din visul meu se
ciocnesc formând în capul meu un amalgam jenant de plâcen m
tense. Sa-1 ia naiba pe Ashton! Ştie exact cum să mă fecă să mă
colesc ca un peşte pe uscat. Şi îi face plăcere, de asemenea, să ra '
încetişor atunci când vede că mă înroşesc la faţă. Dintr-odată, ^
se mai pare deloc stânjenitor să vorbesc despre doctorul Stayner*
— Nu o să spui nimănui?
Secretele tale sunt în siguranţă cu mine. ■
După feld în care îşi încleştează fălcile, îl cred pe loc-
^ine. în iunie, sora mea a avut ideea asta trăsnită. ••
a început, explicaţiile mele sunt pline de fraze bom ^ j
Dar, pe misură ce continui - iar Ashton râde pe înfiuidate J
 niai des, auzind cum mi-am petrecut vara cu Kacey sărind cu
ui înainte în apă de pe un pod şi mergând la cumpărături la
supermarket în costume identice de reclamă la hot dog — îmi
vine tot mai uşor să vorbesc, tot mai uşor să îi divulg secretele
mele, tot mai uşor să râd de toate astea.
A shton nu mă întrempe deloc. Nu mă face să mă simt idioată sau
nebună. Se mulţumeşte doar să mă asculte şi să râdă încetişor în timp
ce conduce. De fapt, este un ascultător grozav. Iată o calitate care
îl face să crească în ochii mei. Am bifat una, mai am de găsit patru.
Ashton murmură clătinând din cap:
— Omul acesta parcă e picat din lună...
— Ştiu. Uneori mă întreb dacă are măcar atestat de liberă
practică.
— Si 1 de ce continui să stai de vorbă cu el,' atunci?
— Pentru că e ieftin? fac eu o glumă jalnică.
Ca să spun drept, m-am întrebat şi eu acelaşi lucru de o mie de
ori. Doar un singur răspuns îmi vine în minte.
— Pentru că el consideră că este important să stăm de vorbă,
şi îi sunt datoare pentru că i-a redat viaţa surorii mele. Nu înţelegi
cât...
Glasul mi se frânge în timp ce încerc să înghit nodul dureros
ce mi s-a pus în gât.
— Sora mea a fost în maşină când a avut loc accidentul în care
au murit părinţii mei. A fost groaznic, Ashton. Alţi patru oameni
au murit. Aproape că a murit şi ea.
Fac o pauză şi mă uit la degetele mele împreunate în poală,
încă îmi este greu să vorbesc despre asta. într-un fel, chiar a murit
în acea noapte. A stat un an de zile în spital până când s-a simţit
suficient de întremată ca să poată fi externată...
Nu pot să mă abţin să nu izbucnesc într-un hohot de râs iro­
nic, încă supărată pe doctorii care i-au dat drumul din spital. Sufi-
ctent de întremată,.. La ce îi folosea să fie suficient de întremată?
^ ducă sticlele la gură şi drogurile la nas? Să facă pe plac mai
 tipi decât ştiu eu şi de care nici nu vreau si ştiu? S j J
m ultor
pumni unui sac de box?
— Sora mea a fost în derivă mult timp. Ani de zile. Ş;
doctorul Stayner... “
înghit în sec, încercând să stăvilesc lacrimile ce îmi impiij„-
nesc ochii. Câteva îmi scapă pc obraji oricum. Mă reped să 1«
dar Ashton mi-o ia cumva înainte, frecându-şi degetul mare
şi rapid de obrazul meu ca apoi să îşi retragă mâna şi să şi-o
la loc pe coapsă.
— Doctorul Stayner m i-a adus-o înapoi.
Urmează o linişte prelungă dar plăcută, tim p în carc eu privtsc
cerul albastru de deasupra mea şi podul care duce în Manhattaa.
— Uau, am ajuns deja, şoptesc eu absentă. ^
— Da, nu îţi mai tăcea gura, m orm ăie A shton strâmbând din
nas, dar ftcându-m i cu ochiul im ediat după aceea. D ed cu cl sti-
teai de vorbă înainte de a veni eu să te iau?
— Mda.
— Şi ce-i atât de ciudat în asta? D espre ce vorbeaţi?
Oftez din greu.
— Despre tine.
Remarc că mâna cu care ţine volanul i se încleştează mai tare
când fac această afirmaţie şi mă grăbesc să îl asigur:
Nu i-am spus nimic despre... chestia aia.
Ochii îmi zboară la fâşia de piele din jurul încheieturii lui-
Ţi-am promis că nu o voi face.
Mărul lui Adam îi saltă în tim p ce înghite în sec.
Păi, şi atunci, ce vorbeaţi despre mine?
Mă uit pc fereastră şi scot un geamăt.
~ E « tc atât dc jenant. j
Ashtr^ ilccât tot CC mi-ai spus deja? J
’^"'bctpHn^dc*^'^*'^^^ *" ^ scaunul lui, total i n n i g a t . < ^ i
 Să îi spun? Trag de timp scărpinându-mă pe gât şi dându-mi
^ pe după urechi şi frecându-mă apoi pe frunte până când
^shton îmi înşfacă mâna fară astâmpăr şi mi-o aşază pe consola
dintre noi.
jo asă
îmi dreg glasul, dar nu pot să nu remarc că mâna mea este încă
într-a lui. Când vede că mă uit la ea, o strânge cu putere.
_îti voi da drumul atunci când îmi spui.
— Şi dacă nu îţi spun?
— Amnci îţi urez de pe acum noroc pentru atunci când vei fî
nevoită să îi explici lui Connor de ce ne ţinem de mână.
— Că ne ţinem de mână este cea mai mică dintre grijile mele,
mormăi eu, ca după aceea să îl privesc drept în faţă şi să recunosc:
— Se presupune că trebuie să îţi găsesc cinci calităţi grozave.
Pe chipul lui se citeşte uimirea, dar şi dezamăgirea: Atâta tot?
— Şi de ce este jenant?
Uitându-mă în tavan, mormăi:
— Pentru că trebuie, de asemenea, să îţi spun tot ce gândesc.
Urmează o pauză îndelungată. Ashton se aşază mai bine pe
scaun, lăsându-şi pelvisul să alunece în jos, astfel încât stă mai aple­
cat pe volan şi cu genunchiul îndoit mai tare. Şi, după aceea, un
zâmbet răutăcios i se lăţeşte pe toată faţa.
— O să fie amuzant.
Deja scutur din cap în chip de răspuns.
— Nu, pentru că nu am de gând s-o fac.
— Cum?
Ashton îşi îndreaptă spatele, făcând ochii mari la mine.
— Trebuie s-o faci!
— N u...
îmi desprind mâna dintr-a lui şi îmi încrucişez braţele la piept.
— N-am s-o fac.
— Păi, şi atunci, cum o să afli care sunt cele mai grozave cinci
calităţi ale mele?
— Sunt sigură că mi le vei spune tu, îi răspund pe un ton ironic.
 Ridică din umeri ca şi cum ar reflecta proiund.
— Ai dreptate, aş putea să ţi le spun. Să vedem..
îşi trece limba peste dinţi şi nodul care mi se pune în
mă avertizează că o să regret treaba asta.
— Să începem cu felul în care fac o femeie să tine
când îmi introduc...
— Taci din gură!
M ormăie când mă reped să îl lovesc cu pumnul în umăr tare
— Vorbesc serios, Irlandezo. Haide. O să fie amuzant!
Ochii lui A shton strălucesc şi chipul lui este animat de un
entuziasm autentic. Nu l-am mai văzut niciodatâ atât de fericit si
aproape că sunt gata să fiu de acord cu orice, inclusiv cu nebuna
doctorului Stayner.
Asta până când mă întreabă:
— Ia spune-mi, mă visezi noaptea?
Strâng instantaneu din dinţi şi îmi muşc limba. Tare de tot.
■ ■

— Poţi să mă laşi în faţa spitalului şi cobor imediat, spun eu

atunci când îmi dau seama că vrea să parcheze maşina.
încruntă din sprâncene.
— Ah, nu. Vin înăuntru.
— Oh, programarea ta este aici?
Ashton e bolnav? Are nevoie de doctor?
— Nu, trebuie să îmi omor timpul vreo câteva ore.
Urmează o pauză.
— M -am gândit că aş putea face cunoştinţă cu copiii pentru
care ai bătut atâta drum ca să îi vezi.
— Nu poţi. .
Am senzaţia că sunt două lumi care pot intra în coliziune şi»
aceea, trebuie ţinute separat.
— îţi este ruşine să fii văzută cu mine, Irlandezo?
— Nu. Adică... .
M ă întorc să văd dacă nu cumva se simte lezat. Nicio
 _ Nu M P ' o r i d n e în ă u n tr u , to tu ş i.

^bate căp şo n il tău frumos cu treaba asta, Irlan-

■ ■ ■

Eu ăăă, am adus pe cineva. Sper că...

Mă uii pierdută la Gale. Nu ştiu cc să spun.
Ea se uită de la mine la Ashton dând deja d m cap. Corpul inu
străbătut de valuri de uşurare. Nu cred că emoţiile mele pot
faţă unui grup de copii bobavi şi lui Ashton în acelaşi timp.
Dar apoi el zâmbeşte cu zâmbetul lui sexi în colţul gurii,
gropiţele la iveală.
sco ţân d u -şi
— Bună ziua. Eu sunt Ashton. De fapt, am venit aici în numele
tatălui meu, David Henley, de la Henley şi Asociaţii.
Orice ar fi vrut să spună iniţial Gale s-a dus pe apa sâmbetei.
— Oh, dar e fantastic! Suntem foarte recunoscători pentru dona­
ţiile făcute de tatăl dumneavoastră. îm i face plăcere să vă cunosc.
Uitându-se când în stânga, când în dreapta, continuă:
— în mod normal, nu permitem accesul vizitatorilor aid , dar
dc data asta, treacă de la mine.
— Grozav.
Nu egrozav deloc.
Gemenii sunt nerăbdători să te vadă, Livie.
Şi eu le-am simţit lipsa.
Arătând înspre piciorul meu, adaug:
îmi pare rău că nu am putut ajunge weekendul trecut,
plicu ă^* probleme. Bine că eşti pe pidoare. D istracţie

Huturându-mi sub nas un teanc de dosare, îmi spune:

napoi la treabă cu mine!
li asîl! direcţie opusă. Aruncă o privire înapoi
•P« UftTm- f ** ^ intoM deja cu spatele şi sc îndreaptă
* ™ şi schiţează din buze, ftră glas un ,uau!”
 Simt cum mă albesc ca varul la faţi. Acum toată Iu
creadă că suntem împreună. ° si
îl ajung din urmă chiar în momentul când aoa^îi l
liftului. ^ ^
— Aşadar ştiai că dacă pomeneşti numele tatălui m
intra aici?
Şarmul Iui de acum o clipă a dispărut, înlocuit fiind de dis
— Măcar e bun la ceva.
— E ... frumos din partea lui că face donaţii spitalului.
Bazându-mă pe faptul că Gale i-a recunoscut imediat numele
trebuie să fie un sponsor cu greutate.
A

— II scuteşte de impozite. Şi îl ajută la imagine.

îmi cobor privirea şi văd cum îşi pipăie cureaua din piele. Nu
mă pot abţine. întind mâna şi îl strâng de braţ.
Uşile liftului se deschid. Păşind în urma mea, Ashton apasă pe
butonul corespunzător etajului indicat de mine şi şuşoteşte:
— Fie că intram datorită lui, fie că o duceam pe asistentă într-o
cămăruţă dosnică câteva minute şi...
— Ashton!
îl plesnesc tare peste antebraţ şi tresar din pricina impactului.
Canotajul l-a fticut dur ca piatra în toate privinţele.
— Este în mod categoric o bilă neagră pentru trăsăturile talc
pozitive.
— Ei, haide. Tu chiar nu crezi că pot fi şi serios, nu-i aşa?
spune el râzând uşor.
— La fel de serios ca şoseta roşie de pe clanţa ta.
O expresie îndurerată îi apare pe chip.
— î n seara aceea voiam să uit de tine. î m p r e u n ă cu C o n n o ,
adaugă el încetişor. Şi nu am mai ftcut aşa ccva de a tu n c i încoace.
Să îl crcd?
— Şi dc CC nu? jjpi
lntorcându- 8c spre mine cu o privire arzătoare, A t
cuprinde bărbia în mână, mângâindu-mă cu degetul mare pe
 Cred că ştii exact de ce, Irlandezo.
5 mai eşti cu Dana?
" j jjguşit îi revine, tonul acela care îmi zbârleşte pielea.
^ Ş i dacă îţi spun că nu?
^ nu stiu cum să-ţi zic.
W t înainte de a-1 întreba:
1 De ce ai spus că noi doi nu avem n icio şansa?
Buzele lui se întredeschid şi cred că voi p rim i un răspuns.
Sfârcurile tale arată fantastic în trico u l acesta.
Nu un asemenea răspuns.
Iese din lift şi îmi ţine uşa în timp ce eu ies afară şchiopătând,
roşie ca sfecla la faţă. în mod tipic, Ashton evită răspunsul. îmi
muşc limba şi nu-1 mai bag în seamă până când ajungem la intra­
rea în camera de joacă.
Mă cuprinde un nou val de nelinişte; simt aceeaşi strângere de
inimă ca de fiecare dată când sunt în preajma acestor copii, numai
că acum este amplificată.
— Uite ce e, sunt câteva reguli de bază pe care trebuie să le ştii
înainte de a te lăsa să te apropii de aceşti băieţei drăgălaşi.
— Hai să le auzim.
— Unu —- număr pe degete ca să îmi subliniez ideile — nu
pomenim de moarte. Nu pornim nicio discuţie despre moarte, nu
facem nicio aluzie la moarte.
Strânge din buze şi se încruntă în timp ce îmi confirmă din cap:
— Nicio grijă în privinţa asta.
Doi nu-i învăţa cuvinte obscene.
In afară de cele pe care le-au învăţat deja de la tine?
ându-mi ochii peste cap, continui:
n i ţ f A p o a r t ă - t e frumos cu ei. Şi nu-i minţi. Sunt doar
'»Şte băieţei.

hipul I se înnegurează, dar nu scoate o vorbă.

cu P|ng uşa, intrăm înăuntru şi dăm de
lor de’ L F r n r
LEGO. Eric îşi ridică primul privirea. îi dă un
ghiont fratelui său. ca apoi amândoi să se adune de pe jos ţi ^ ^
în întâmpinarea mea. Au trecut două săptămâni dc când nu i - ^
mai văzut şi remarc că mişcările lor sunt cumva mai apatice, cj
glasurile lor sunt ceva mai stinse.
— Salut, băieţi! le spun eu încercând să îmi stăpânesc vaiuj
subit de emoţie, şi sperând că această schimbare a lor se datorează
doar şedinţelor de chimioterapie.
— Ce-ai păţit? vrea să ştie Derek, incleştându-şi mâna de câjjj
mea dreaptă.
— M-am împiedicat şi mi-am luxat glezna.
— El este iubitul tău? mă chestionează Eric, arătând înspre
Ashton. A

— Ah, nu. Este un prieten. II cheamă...

— Eşti prietenă cu un băiat? mă întrerupe Eric.
îmi ridic privirea spre Ashton, gândindu-mă la tot cc s-a întâm­
plat între noi.
— Mda. Presupun că da.
Ashton se apleacă şi îi întinde mâna.
— Poţi să îmi spui Ace. Aşa mă strigă prietenii.
Băieţii mă privesc miraţi, iar eu izbucnesc în râs, amintindu-mi
cât de tineri sunt, de fapt, ca apoi să dau uşor din cap înspre Ashton.
Eric este primul care îi ia mâna lui Ashton, facându-i semn sa
se aplece şi mai tare ca şi cum ar avea să îi şoptească un sccrct la
ureche. Bineînţeles că şoaptele unui copil de cinci ani se aud la fel
dc bine ca printr-un megafon.
— Nu înţeleg ce-i cu tine? Livie e destul de drăguţă pentru o fati
înccrc să mă abţin să nu izbucnesc în râs. Ashton îmi arunci o
privire şi în ochii lui sclipesc luminiţe răutăcioase. Mă c u p r i n d e
o uşoară panici. Dintre toate felurile în care ar putea răspunde la
accastă întrebare...
Am încercat, micuţul meu prieten. Dar Livie nu prea mă
Este prietena ta, dar nu te place? Dc cc nu? vrea ^ ^
Dcrck, încrefinHii-M a» ___
 . ktnn ridică din umeri.
'^ ¡7 tiu M-am străduit din răsputen, dar...
r st m o m e n t , umerii i se gârbovesc şi zâmbetul îi piere de
. ând la p e r f c c ţ i c rolul de băiat cu inima rănită din dra-
P' obţine Premiul Academiei dc Film.
*°^emenu îşi înalţi capetele spre mine, şi, mă privesc îndelung,
un straniu unison.
P j ce nu îl placi. Livie? mă ia Derek la rost.
Şi uite aşa m-am transformat cu în personajul negativ.
L Bună întrebare. Haideţi să încercăm să îi găsim răspunsul,

bâicp- . . . .

Ashton îi conduce la o măsuţă pentru copii in tim p ce eu imi

flutur mâna ca să îi atrag atenţia lui Diane.
— Gale a spus că este în regulă, îi strig eu, arătând spre Ashton
Ea îmi face cu ochiul, şi, după aceea, îşi îndreaptă din nou
atenţia asupra copilului ei, dar nu pot să nu remarc ocheadele pline
de curiozitate pe care i le aruncă lui Ashton. Acelaşi gen de priviri
cu care s-a ales din partea lui Gale şi din partea asistentelor cu care
ne-am întâlnit pe hol, şi din partea femeii de pază la parcare, şi din
partea a doi medici... unul dintre ei bărbat fiind.
îmi sprijin cârjele de perete şi păşesc uşor şi cu grijă spre masa
unde Ashton s-a aşezat deja confortabil, stând cu picioarele liu
lungi întinse şi cu geaca aruncată pe jos lângă el. Bate uşor cu
palma pe scaunul de lângă el, f^cându-m i astfel semn să m ă aşez.
Iau loc, nu pentru că îmi doresc atât de m ult să stau lângă el, pe cât
vreau să îi ard câte un cot în coaste la nevoie. C u putere.
siil două scaune în faţa lui A shton, şi, după expre-
serioase de pe chipurile lor, se vede că gândesc că sunt pe cale
^^^escifra o problemă majoră.
coafr băieţi, li se adresează A shton sprijinindu-se în
Aveţi vreo idee?
_ <^âţcluşii? întreabă Derek cu glas molcom.
 — Eşti puternic? Ca Superman?
— Nu ştiu cât de puternic este Superman, dar
Ashton îşi flexează braţele şi, chiar şi prin cămaşa iui j
rea cărbunelui, pot să îi văd muşchii. '
— Ce ziceţi?
Ambii băieţi îşi întind mâinile să îi atingă braţele
„uau” într-un glas. ^
— Pipăie-i muşchii, Livie.
— Ah, nu.
Dau din mână a desconsiderare, dar Ashton mi-a luat dqa mâna
şi mi-a pus-o pe bicepşii lui. Degetele mele abia îi pot cuprinde pc
jumătate.
— Uau, sunt puternici, cad eu de acord, dându-mi ochii peste
cap la el, dar nu mă pot abţine să nu scot un mic zâmbet. Şi nid
nu pot să opresc roşeaţa care îmi urcă rapid pe gât.
— Eşti bogat? mai vrea să ştie Eric.
Ashton dă din umeri.
— Familia mea este, deci bănuiesc că sunt şi eu.
— Ce vrei să te faci când o să fii mare? întreabă Derek.
— M ăi, băiete, deja a crescut mare! îl apostrofează Eric, în-
ghiontindu -1 cu cotul.
— Nu, încă nu, îl contrazice Ashton. încă mai sunt la şcoali
D ar mă voi face pilot.
îm i încreţesc fruntea de uimire. Şi cum rămâne cu avocatura^-
— îţi miroase gura? continuă Eric tirul întrebărilor.
Ashton suflă în palmă şi trage aerul în piept.
— Nu cred. Ce zici, Irlandezo?
— Nu, nu îţi miroase gura. «rtiidup*
Zâmbesc şi îmi plec capul ca să îmi dau o şuviţă dc p
urechi şi ca să îmi ascund roşeaţa din obraji. Gura lui arc
mentei şi al raiului. Un rai mentolat
— Dc CC îi spui Irlandeza?
 p-ndcâ este irlandeză şi atunci când sc îmbată are apucă-

^auda«- ^
^ Ashton- ^ oQt D upă hohotul de râs al lui Diane,
R îietii se pun pe
i seama ci a auzit Şl ea asta.

i c W c o te a s c ă şi m ai tare şi pe Ashton să zâmbească şi mai

că. în c u r â n d , râd şi eu împreună cu ei.
in cele din urmă, intrebărUe de^dn mai serioase.
__ Ai o mămică şi un tătic? se interesează Eric.
Ashton nu se aştepta la o asemenea întrebare. îm i dau seama
de asta, deoarece şovăie şi îi văd mărul lui Adam săltând în sus şi
in jos în timp ce înghite în sec.
— Toată lumea are o mămică şi un tătic.
— Unde sunt?
— Ăăă... tăticul meu este la el acasă, dar mămica nu mai este
printre noi.
— A murit? întreabă Eric cu toată inocenţa.
Pe chipul lui Ashton trece o străfulgerare de panică.
— Nu uitaţi de învoiala noastră, băieţi, îi avertizez eu ridicând
o sprânceană.
— Credeam că era vorba doar de m oartea noastră, rosteşte
Derek cu solemnitate în glas.
— Nu, este o regulă generală. Se aplică tuturor.
' Bine, scuze, Ace, spune Eric plecându-şi capul.
Ashton se apleacă să îl strângă de umăr.
Nu îţi face nicio grijă, micutule. Ea este un pic cam strictă
Privinţa reguUlor, nu-i aşa?
teatral,
^ ci nu ştii cât de stria ă este.
‘^ocenr-^ '^®”^*nuă tirul de întrebări în stilul lor copilăresc, tipic
^ hton continuă să le răspundă. Aflu că m am a lui
 Ashton era din Spania, aşa sc cxplică pirul lui negru '
măsliniu. Aflu că este singur la părinţi. Aflu ci s-a ^
cut în New York. Aflu mai multe despre cl în timpul ac ^
interogatoriu condus dc doi băieţi curioşi dc cind ani cT*'
crezut că este posibil. Poate mai multe lucruri dccât au a ^ [ ^ ^
ritatea oamenilor vreodată despre Ashton Hcnlcy.
într-un final, Ashton sc ridică în picioarc şi îi anunţi
— îmi ccr scuzc că plec, dar trebuie să mă duc în altâ
acum. A fost o adevărată plăccrc să stau de vorbă cu voi,bii ^
îşi ridică mâna ca să îşi ciocnească pumnul cu ci.
— Da, o adevărată plăcere, îl imită Eric cu nonşalanţi în tî
ce el şi fi-atele lui răspund salutului ciocnindu-şi pumnii lor mio^
cu ai lui Ashton.
Toţi trei îşi întorc privirile spre mine şi îmi dau seama ci irc.
buie să fi scos vreun plescăit.
Ashton mă ciupeşte uşor de cot spunându-mi:
— Mă întorc în trei ore. Ne vedem la intrarea principali, da?
Acestea fiind zise, îşi vede de drumul lui.
Restul sesiunii mele de voluntariat se derulează rapid. Vine şi
Lola, caje pare şi mai mică şi mai palidă şi mai slăbită decât ultima
oară când am văzut-o. Derek îmi şopteşte că vine pe aici din cc în
ce mai rar. Băieţii mai rezistă încă o oră, ca apoi să îmi spună că nu
se simt bine, iar mie mi se strânge stomacul. îm i petrec restul tura
cu alţi copii — unul care face recuperare după operaţia suferită în
urma unui accident de maşină, iar altul cu o afecţiune rară a inimii
Şi mă tot pomenesc uitându-mă la ceasul de perete dintr-un
motiv sau altul.

Un tip cu totul diferit mă întâmpină la intrarea principală trd

ore mai târziu. Nu mai este tipul vesel şi pus pe şotii care a înnpărpt
o masă în miniatură cu doi băiţei bolnavi şi i-a f^cut să râdă. Nu nwi
este tipul caie in-a ascultat cu un calm binevoitor în timp ce eu i-ani
înşirat lungul şir de aventuri jenante impuse de psihiatrul meu.
 Houl care stă lângă mine abia dacă scoate vreo vorbă,
Nu.-* 1 • • 1.
dacă îmi aruncă o prmre pe cand ieşim din oraş. Nu ştiu ce
tâmplat, dar ceva s-a schimbat. Ceva ce îl face să stea cu
^ kile încleştate şi cu privirile pierdute. Ceva ce îl face să fie atât
¿c nemulţumit, încât simt o durere din ce în ce mai mare în piept
mâsură ce creşte tensiunea dintre noi. O durere şi mai mare
¿ecit cea cu care am plecat din spital.
Rezist o oră în tăcere, căscând ochii afară la cerul care se întu­
necă şi la luminile stradale, dându-mi părul pe după ureche de
vreo zece ori, foindu-mă fară astâmpăr pe scaun ca să îmi găsesc
locul, ca apoi să mă hotărăsc să închid ochii şi să mă prefac că
dorm, chiar în momentul în care ne apropiem de ieşirea spre Prin­
ceton.
_Ai dat iama în dulapul cu somnifere al spitalului înainte să
vin să te iau, Irlandezo?
Sunetul vocii lui, mai degrabă decât întrebarea, mă face să tre­
sar şi să fac ochii mari de surprindere. M ă întorc şi văd cum un
mic zâmbet străpunge norul acela din jurul lui şi răsuflu uşurată.
— îmi pare rău, mormăi eu.
Dar nu îmi pare deloc rău. Sunt bucuroasă să îl văd pe Ashton
mai relaxat.
— Şi cum a fost restul sesiunii tale de voluntariat?
— Dificil. Uneori mă întreb dacă îmi va fi vreodată mai uşor.
îmi place să fiu în preajma copiilor şi vreau să îi ajut, dar...
Lacrimile încep să mi se scurgă pe obraji.
Nu ştiu dacă pot face faţă tot întrebându-m ă care dintre ei
vor supravieţui.
Ashton păstrează tăcerea în vreme ce eu mă şterg cu o mână pe
obraz şi fornăi pe nas.
M-am întrebat şi eu asta atunci când mi-ai spus ce vrei să
faci, îmi spune el încetişor. Trebuie să fii o persoană absolut
specială ca să fii în stare să stai să aştepţi ca cineva să moară, mai
atunci când nu poţi împiedica asta.
 Asta ţi s-a întâmplat ţie, Ashton? A i fost .
mama ta cum moare? Nu o spun cu glas tare. în s c h i ' l ° ^
— N u sunt sigură că sunt acel gen de persoană
D upă ce fac o pauză, adaug:
— Uau. N u am mai mărturisit treaba asta nir! j
tare. Nim ănui. * cu gi^
— Nici măcar doctorului tău?
— Nu. M ai des lui. Crede că m -a citit ca pe o carte, mormăi eu
— Ce vrei sa spui?
Clatin din cap.
— Nici să nu te gândeşti, Ashton. Deja ai scos prea multe de
la mine pentru o singură zi.
El bate darabana cu degetele pe volan oftând.
— Bine. Cum au reacţionat gemenii după ce am plecat?
Zâmbesc.
— M -au întrebat dacă ai putea să mai vii, îi dezvălui eu râzând
uşor.
Un zâmbet îi luminează faţa.
— Da? M -au plăcut chiar atât de mult?
îm i dau ochii peste cap.
— Cred că te-au plăcut mai mult decât pe mine. Eric mi-a zis
că trebuie să mă înfurii foarte tare dacă sunt irlandeză şi tu nu vrei
să fii iubitul meu.
Un râs profund, gutural îi scapă lui Ashton de pe buz ,
trupul meu este instantaneu cuprins de un val de căldur“
— Si tu ce ai avut de spus? . „ci
— bh, L-.m »¡gu,.. cj mi
când nu sunt „Irlandeză”, iar tu nu eşti prin preaj
îl fac să râdă din nou. • r* H soui absolut tot
— Te ador atunci când nu te asta.
ce îţi trece prin minte şi nu îţi faci griji în p 5 tavner.-*
- 1„ c i l
 lâneă
frecem pc la. ^ indicatorul ce semnalizează campusul,r dân-
de ştire că nu m ai avem m u lt de m ers şi ca ziu a mea petre-
Ashton se apropie de sfârşit. N u ştiu când îl vo i m ai
Gândul acesta mă doare.
revedea-
Aşa este. Se presupune că tu trebuie să îmi spui tot ce-ţi
^ c e prin cap. n“ '*
îmi las capul pe tetieră în tim p ce mormăi, mai mult pentru
mine:
__Xu mai întâi.
N-am spus-o cu nicio intenţie. A shton este învăluit de secrete,
dar ştiu că nu o să le dea glas prea curând. C u toate acestea, simt
căldura din maşină ca pe o greutate apăsătoare.
— Ce vrei să ştii?
Tonul lui este scăzut şi calm. E zitant, chiar.
— Eu...
Glasul mi se poticneşte. încep cu ceea ce cred că este o între­
bare inocentă, cu o voce cât mai degajată posibil.
— Le-ai spus băieţilor că vrei să devii pilot. D e ce?
Dând drumul aerului din piept, el mârâie:
— Pentru că m i-ai spus să nu îi m int.
In regulă.
— Şi cum rămâne cu avocatura?
— Voi practica avocatura până când voi putea deveni pilot.
Tonul lui este atât de calm şi de liniştit, încât îmi creează o
stare de confort.
Schimbând macazul, îl întreb:
Care este cea mai frum oasă am intire despre m am a ta?
Urmează o scurtă pauză.
O să sar peste asta, Irlandezo.
La fel de calm şi liniştit, dar ferm: până aici.
îl urmăresc cum îşi pipăie absent cureaua de la mână.
' Câţi ani aveai?
■^O pt.
 Răspunsul cade ca o plesnitură de bici. închid ochii şi
întorc să privesc luminile care defilează prin faţa mea, sperând sâ
îmi înlocuiască imaginea băieţelului speriat ce îmi stăruie în mint^
Ashton îmi cuprinde mâna într-a lui.
— Şi-a pierdut controlul numai o singură dată. La cicatrici mă
refer. în celelalte dăţi nu a lăsat urme.
in celelalte dăţi.
— Prefera debaraua. De obicei, mă ţinea acolo ore întregi. De
cele mai multe ori cu bandă adezivă la gură, ca să tac.
încerc să îmi înăbuş suspinul cu mâna liberă, dar nu pot, şi din
gâdej îmi iese un strigăt ciudat, gutural.
Rămânem o clipă în tăcere. Dar simt nevoia să ştiu mai multe
despre Ashton. Totul. înghit în sec nodul care mi s-a pus în gât şi
îl întreb:
— De ce o porţi?
— Pentru că sunt un nenorocit de prizonier al propriei mele
vieţi, Irlandezo!
Ca apoi să îşi încleşteze fălcile, de parcă prin izbucnirea asta
neaşteptată ar fi dezvăluit mai mult decât intenţiona. îmi dă dru­
mul la mână.
Ba îi arunc priviri pe furiş, ba îmi netezesc cutele fustei, dar nu
scot nicio vorbă în timp ce intră în parcarea pustie. Când trage
maşina într-un colţ, spre capătul parcării, mă aştept să oprească
motorul şi să sară afară, nerăbdător să scape de mine. Dar nu o
face. Lasă motorul în ralanti şi radioul să cânte încetişor în timp
ce se ciupeşte cu degetele de vârful nasului.
Probabil crezi că exagerez, nu-i aşa?
Tonul lui este din nou temperat. Stau nemişcată şi îl ascult.
Că trăiesc pe picior mare, gustând din plin toate plăcerile
'^eţii, nu-i aşa? Şcoala, banii, prietena... nenorocita asta de maşină.
Loveşte nervos cu pumnul în bord.
Bietul de mine! Luam-ar naiba să mă ia, nu-i aşa?
 reu n ează mâinile la ceafa şi se lasă pe spate închizând

ochii- (.(jntrolează, Irlandezo. îm i controlează viaţa. Şi tot

" j-Jg parte din ea. Sunt prins într-o capcană,
c*®’ j-n vnrea lui este inconlundabilă acum. Este brută şi
nurerca “ , -^ . .
la n t ă şi mă strânge ca o gheara m piept.
Nu este nevoie să îl întreb despre cine vorbeşte. Sunt sigură că
I persoană care i-a făcut cicatricile. îm i doresc
este aceeaşi p ^ ^ ,
- îl întreb cum de a ajuns sa se simta pnns in capcana, dar nu
să întind coarda prea tare. S-ar putea să se închidă în el şi să
nu-mi mai spună nimic. Aşa că îl întreb, în schimb:
— Cum pot să te ajut?
— Fă-mă să uit.
îşi întoarce privirea la mine. Tristeţea pe care am văzut-o în
ochii lui cu o săptămână în urm ă mi se dezvăluie din nou.
— Eu...
Şovăi. Ce îmi cere să fac? Foloseşte sexul ca o modalitate de
uitare, deja mi-a sugerat treaba asta. D ar eu nu voi... nu p o t...
Sunt cuprinsă de un val de panică ce bolboroseşte în mine ca într-un
vulcan pe cale să erupă şi acest lucru este pesemne evident pe chi­
pul meu.
Nu, Irlandezo, îmi şopteşte el. N u vreau asta de la tine. N u
am să ţi-o cer niciodată.
îşi desprinde centura de siguranţă şi se întinde să o desfacă şi
pe a mea. îmi ia mâna şi mi-o duce la pieptul său. Fără nicio ezi-
^ ^ şi proflmd uşurată, mă foiesc pe scaun până când reuşesc să
şi ‘’^ijTiă, Reacţionează imediat, începând să bată mai taxe
_vreme ce mâna lui o apasă pe a mea, încălzind-o.
dibilă descrie ce senzaţie incre-
j^. ’ Şopteşte el cu un zâmbet visător.
Ş tiin ^r străbătută de un fior de plă-
^oncctatâ de fiinţ^^l
 El mă întreabă încetişor, în timp ce îşi sprijină capul d
şi închide ochii: ' '" ''fi
— Te gândeşti la mine, Irlandezo?
— Da.
R ăsp u n su l îm i scapă d e p e b u z e m u lt m ai repede decât a m '
ţio n a t şi s im t tre să rire a , în c h ip d e ră s p u n s , su b atingerea deg^td”
m ele. ^
— Mult?
De data asta ezit, încercând să înghit în sec ca să scap de sen
zaţia de jenă.
în tre d e s c h id e u n o c h i să se u ite la m in e şi îm i susură uşor-
— Se presupune că trebuie să îmi spui f^ ă ocolişuri.
— Corect.
Zâmbesc în sinea mea.
— Da.
Şi inima îmi stă iar în loc.
Urmează o pauză după care el îmi şopteşte:
— Nu am vrut să te fac să plângi din pricina mea, Irlandezo.
Lucrurile astea rele s-au petrecut cu mult timp în urmă. Nu poate
să îmi mai facă rău. Are alte metode, dar...
Ii zâmbesc printre suspine.
— îmi pare rău. Plâng destul de des. Sora mea face mişto de
mine. Şi cred că astăzi am avut parte de tot felul de emoţii. Uneon
este greu să nu te gândeşti la ce e mai rău.
Buzele lui se întredeschid de parcă ar vrea să îmi răspundă, dar
imediat după aceea le închide la loc. Aş vrea să ştiu la ce se gândeşte,
dar nu îl întreb. M ă mulţumesc doar să văd cum pe faţă i se aste
calmul în vreme ce inima încă îi mai bubuie în piept.
Vrei să te ajut să uiţi pentru o vreme?
— Eu...
Ochii mei măriţi de uimire zboară spre gura lui. ^
Şi> pe neaşteptate, el se mişcă, răsucindu-se pe sca
îrnpingându-mă cu blândeţe astfel încât să mă las pe spa P
 să mă relaxez înainte de a apuca să îmi dau
n â n d u -m i

^*niăcar cât de tensionat este trupul meu.

nu ezită, gura lui punând stăpânire pe a mea, limba lui
• du-şi drum înăuntru. îmi simt pieptul uşor şi greu în acelaşi
• trupul meu parcă ar fi în flăcări şi, totodată, rece ca gheaţa.
imp*
rimp A » • Xj » » • 1 « •
£) im e d ia t după aceea, nu imi mai pasă de nimic şi de mmeni
altcineva decât de mine însămi, şi de faptul că sunt împreună cu el.
]Vlă minunez în gând de felul în care limba lui este deopotrivă
delicată şi puternică, alunecând şi încolăcindu-se cu agilitate în
iinil limbii mele. Gura lui este la fel de mentolată şi de divină şi de
delicioasă, exact aşa cum mi-o aminteam. Atât de delicioasă încât
aproape că nu bag de seamă că spătarul scaunului meu se lasă pe
spate. El îl fixează într-un unghi confortabil în care eu încă mai
stau în şezut, dar pot să mă întind mai bine. îşi mută gura în ure­
chea mea ca să îmi mângâie lobul cu limba şi îmi spune cu o voce
joasă, gravă, care îmi vibrează până în străfunduri:
— Voi face ceva, dar tu poţi să îmi spui când vrei să mă opresc.
Trag aer în piept cu un şuierat în timp ce o mână se aşază pe
coapsa mea începându-şi ascensiunea.
— Dar sper din tot sufletul să nu o faci.
Cred că ştiu ce vrea şi nu îmi vine să cred că se întâmplă aşa
ceva. O să las lucrurile la voia întâmplării? Instinctul natural mă
face să îmi strâng genunchii o clipă, dar după aceea Ashton începe
să mă sărute cu o intensitate sporită. Genunchii mei se relaxează
>n vreme ce trupul meu tânjeşte după atingerea lui, întâmpinând
cu bucurie mâna lui care începe să mă mângâie în sus şi în jos pe
coapsă.
Simt cum reacţionez la fiecare mişcare a mâinii lui şi mă întreb
ă Ashton îşi dă seama. îmi duc mâna instincriv la ceafa lui,
c părui negru îi atârnă în şuviţe sexi, ca să îi prind un smoc şi
trag uşor jg Sărutul lui devine mai profund, mâna lui se
îj *‘^pid şi atunci când îmi scapă un mic geamăt, se parc că
excit şi
 Asthon îşi schimbă poziţia şi îşi coboară cealaltă j
prinde între degete cusătura dresului, trage de ea şi zgomotul ftT*
dc dcşirarca lui reverberează în cabină. Poate că aş fi fost un
supărată din cauza asta, dar nu am timp pentru că mâna luj
nu
pierde deloc vremea, şi alunecă pe sub marginea chiloţilor mei
Scot un icnet şi mă desprind de gura lui ca să îl privesc în ochj
cu trupul încordat şi tremurând toată.
— Eu nu am...
îmi curmă vorbele cu un sărut.
— Ştiu, Irlandezo. Mai ţii minte? Shot-urile de jeleu cu vodcă
te fac vulnerabilă când e vorba să ţii un secret.
închid ochii în timp ce scot un geamăt şi îmi apăs fiuntea dc a
lui, cu obrajii în flăcări.
— Chiar \1-2m spus că nimeni niciodată...?
Nici măcar nu sunt în stare să rostesc cuvintele.
In chip de răspuns, Ashton lasă să îi alunece uşor un deget
înăuntru.
— Nimeni niciodată ce, Irlandezo? şopteşte el pe un ton jucăuş
în vreme ce un alt deget îi alunecă înăuntru.
îmi acoperă geamătul pe care îl scot incleştându-şi gura de a mea.
în străfundurile minţii, sunt conştientă de faptul că stau pc
scaunul din dreapta şoferului într-o parcare. Ar trebui să fiu oripi"
lată. Dar glasul raţiunii se grăbeşte să mă asigure că geamurile sunt
fiimurii şi că nu este nimeni prin preajmă. Şi, în cu râ n d , după
în care Ashton îşi mişcă mâna cu agilitate, ştiind exact vite^
corectă şi presiunea pe care trebuie să o exercite ca să facă corpul
meu să se relaxeze şi să îmi desfac coapsele, îmi dau seama câ ?
dacă maşina ar fi înconjurată de zombi, tot nu mi-ar păsa.
El nu sc plânge deloc amnci când îl trag de păr sau îl
accidcntal dc buză. Din felul în care respiraţia i sc accclcnra ^
gura lui devine tot mai agresivă, ştiu că îi facc plăcere. Ş* *
când simt cum mă cuprinde acea senzaţie în pelvis,
 /^ton se mişcă cum va şi m ai rep ed e, fa c â n d u -m ă să m ă foiesc şi
zvârcolesc şi să v ib rez sub m â n a lui.
^ H ai să te aud, Irla n d e z o , şo p teşte el în co rd at, exact în m o ­
mentul în care corpul m eu începe să se cutrem u re sub atingerea lui.
El îşi fine g u ra a p ăsată pe g â tu l m eu în tim p ce eu scot u n
strigăt în chip de răsp u n s, în fig â n d u -m i u n g h iile în bicepşii lu i pe
când sunt n ă p ă d ită de valuri d e plăcere.
— A fost un flitai pe cinste, Irlandezo, îmi susură el la ureche,
cu fruntea lipită de tetiera mea.
Roşesc în timp ce îmi strâng coapsele la loc. Dar el nu îşi înde­
părtează mâna şi nici eu nu i-o dau la o parte.
— T e-a a ju ta t să uiţi?
Un chicotit nervos este singurul răspuns pe care i-1 pot da. Să
uit? Mintea mea s-a golit de tot. h m uitat de problemele mele, de
problemele lui, şi de potenţiala apocalipsă a zombUor. Dacă asta
este senzaţia pe care ţi-o dă un orgasm, nu îmi pot imagina de ce
mai ies oamenii vreodată din casă. Sau din maşini.
— Cred că aceasta este o nouă premieră pentru tine. în care
sunt şi eu implicat, şopteşte el.
Una pe care nu o voi uita niciodată.
Cu un sărut uşor pe nas, îşi scoate în sfârşit mâna şi îmi trage
fiista în jos, până la un nivel respectabil. Aruncând o privire insis­
tentă în jos, spre el, îl aud spunând pe un ton amuzat.
Şi pentru mine, de asemenea.
Când îmi vede expresia de nedumerire, începe să râdă uşor.
Fac ochii mari din pricina şocului când îmi cobor privirea în
poala lui. Asta nu face decât ca râsul lui înfundat să se dezlănţuie
în hohote nestăvilite.

Durează exact trei ore.

rci ore în care zac în pat cu ochii în tavan, cu cărţile stând
închise lângă mine — până când euforia orgasmului să treacă şi să
 instJez. greaţa în timp « “ am lâsat s= î „ ^
S I ce am « ¡« » “ P''' C“ » “ “ ‘““ P'*'-
Si amnci când îi răspund la telefon Iu. Connor care nu ™i
co n L e,te cu scuzele pentru c i nu m-a putu, duce la N™ Yo* ^

îmi promit, câ Î 0« l uc T. Mi

^ ” ,ii mei. M i gindesc la felul în care s i o termm cu el.avan<l

vedere ceea ce am făcut
închid telefonul.
Şi plâng.
 arm ăsari pursân ge

— La ce te gândeai?
__ La nimic în mod special.
Sesizez exasperarea din glasul lui Kacey.
_ Nu ştiu ce să mai cred despre tine, Livie... Câteodată eşti la
fel de graţioasă precum un flamingo cu un singur picior într-o
groapă cu nisip mişcător.
îmi dau ochii peste cap. Ce chestii poate să-mi trântească sora
mea...
— Este doar o entorsă uşoară. Mă simt deja mai bine. Nici
măcar nu mai am nevoie de cârje.
— Când s-a întâmplat?
^ Acum trei săptămâni, cred? Poate patru. Nu mai ştiu sigur.
In ultima vreme timpul pare ba că se târâie, ba că zboară. Sin-
lucm de care sunt sigură este că nu l-am mai văzut pe Ashton
c două săptămâni, de când m-a condus până la mine la cămin în
aceea, mi-a dat un sărut de noapte bună şi dus a fost. Şi nu
de de el de la mesajul pe care l-am primit a doua

^ ° se va mai repeta. Asta nu schimbă

Rămâi cu Connor.

sau patru săptămâni şi îmi spui abia acum?

 Kacey îm i vorbeşte pe un to n d eopotrivă iritat şi ofensat •
sim t cum mi se p u n e un n o d în g â t d in pricina vinovăţiei.
dreptate. N u îm i vine să cred că n u am vo rb it cu ca la telefon /
aproape o lună. N u i-am spus despre en to rsă. N u spus des
C onnor. Şi în m od cert, n u i-a m spus despre A shton.
— îm i pare rău. A m fost prin să cu exam enele parţiale şi cu toate
celelalte.
— Şi cum te-ai descurcat?
— Bine, bănuiesc.
Niciodată nu m-am strofocat cu examenele, dar nid nu m-am
dus nepregătită. Săptămâna trecută însă am plecat de la fiecare exa­
men cu o senzaţie de greaţă în stomac. Nu ştiu dacă a fost doar din
cauza emoţiilor sau din cauza tensiunii suplimentare. Ceea ce ştiu
este că mi-am petrecut mult prea mult timp ocupându-mă de ches­
tiuni ce nu aveau nicio legătură cu şcoala cum ar fi sentimentele
mele faţă de Ashton şi cum ar reacţiona Connor dacă ar şti ce s-a
întâmplat. Mi-ar da papucii? ProbabU. Mă bate gândul să îi spun ca
să îi dau ocazia să o facă, deoarece eu sunt prea laşă ca să o termin
cu el. Dar treaba asta ar putea da naştere la probleme între Connor
şi Ashton, şi nu vreau să fac aşa ceva. Ei locuiesc împreună, la urma
urmei, iar eu nu sunt decât fata prinsă la mijloc, între ei doi.
Ca apoi să mă concentrez asupra stării mele de nervozitate
îndreptate împotriva lui Ashton, pentru că şi-a folosit mâinile cu
atâta dibăcie manipulând corpul meu şi marcându-mă pentru tot­
deauna. Şi îi dau frâu liber nervozităţii să se transforme într-o
explozie de mânie. Şi gândul mă poartă apoi la cureaua din pielC’
Ia cicatrici, la tatuaje şi la orice altceva o mai fi ţinând ascuns în el
toate culminând într-o nebuloasă de griji în mintea şi în inima
mea, înmuindu-mi fijria, facându-mă să sufăr pentru el. Tânji
cu disperare să îl revăd. , .
Ca apoi să mă înfurii pe mine însămi că doresc să îl revă
i-am permis să facă ccea ce a făcut, pentru că am fost atât
şi prea înspăimântată ca să pun odată capăt relaţiei cu
 pentn. că m -ara r â tă d t p rin tre n uan ţele de bine şi de rău în loc sâ
rezu m la alb şi n egru, u n d e m ă descurc ftră probleme
Urmează o pauză în d e lu n g a tă , d u p ă care Kacey m ă întreabă-
^ Băniiieşti?
M da. D e ce?
_ Nu ştiu. Fiindcă niciodată până acum nu ai spus că...
Ifânuieşti’
O altă pauză lu n g ă.
— Ce-i cu tine, Livie?
— N-am nimic. Sunt obosită. Nu prea am dormit în ultima
vreme.
Se pare că atunci când stau întinsă în pat mă gândesc cel mai
mult Ia Ashton. îmi fac griji în privinţa lui. îl doresc cu înflăcărare.
Am stat foarte mult timp în pat.
— Ai mai vorbit cu doctorul Stayner în ultima vreme?
Oftând din greu, recunosc:
— N u.
Pentru că ar trebui să îl mint si
î nu vreau să fac asa
> ceva. Evita-
rea este cheia. Reagan a mirosit ceva deja. Verific ceasul şi mormăi:
— Am un curs peste douăzeci de minute.
Cursul de literatură. Nu prea am chef să mă duc. Am citit
numai un sfert din bibliografie, aşa că oricum voi fi pe dinafară.
Mă uit la patul meu. Un pui de somn ar fi minunat acum...
— Ei bine... ne este dor de tine, Livie.
Zâmbesc cu tristeţe, gândindu-mă la burta în continuă creştere
a lui Storm şi la experimentele de la orele de ştiinţe ale lui Mia, şi
la nopţile petrecute cu sora mea pe terasa din spate, privind ocea
nul, şi simt o durere surdă în piept. Oricât de fhimos ar fi camp
sul din Princeton, nu sc compară cu ce am lăsat în urmă.
— Şi mie îmi este dor de voi.
— Te iubesc, surioară. ,
Mă târăsc în patul de sus pentru puiul accla i c so'nn
<^orit când telefonul îmi semnalează primiffa unui
 2 « K. A , TUCKER

Eşti în camera ta? Ash.

Simt cum mă trccc un fior în timp ce tastez:

Da

Răspunsul vine imediat:

Te conduc ia curs. Ne vedem în câteva...

Cum? Vine încoace? Acum} îmi arunc ochii prin camcrl

teancul de rufe murdare ale lui Reagan, la tricourile mele asud
mă uit în oglindă la tenul meu palid şi părul meu carc arată ca"^^'’
cuib de şobolani. îmi trag în grabă pe mine o pereche de jcan^şi^j
un tricou pe care mi l-a cumpărat Storm, dar pe carc nu 1-1^
purtat niciodată. Este bleu deschis, ca să sc asorteze cu ochU mei
şi are un decolteu adânc în formă de V. Asta fiindcă, dintr-odati!
simt nevoia să îl seduc pe Ahton. Apoi mă apuc să îmi aranjez
părul, chinuindu-mă să trag cu peria prin el. Pe bune, cred că
şobolanii chiar şi-au făcut cuib la mine în cap.
O bătaie puternică în uşă îmi face ca inima să-mi sară din
piept. M ai arunc o ultimă privire în oglindă, şi îmi aplic la repe­
zeală pe obraji luciul de buze transparent al lui Reagan ca să îmi
înviorez un pic faţa. Apoi, trăgând adânc aer în piept, mă duc să
descui şi să deschid uşa.
Ashton stă cu spatele la mine scrutând holul din priviri. Când
se întoarce cu faţa la mine, stomacul meu tresaltă de emoţie la fd
ca prima dată când am văzut chipul lui sm e a d am eţito r dc frumos
Numai că sentimentul este mult mai intens acum, ^
dublat de atracţia magnetică devastatoare exercitată atât P

trupului, cât şi a minţii mele.

- M i A ™ a « .ja . a m .r g i I . c »
şopteşte el cu un zâmbet în colţul gurii şi plimbân
sus şi în jos pc trupul meu, iVă pic de jenă. timizi ?
— M ulţum esc, îi răspund eu tot in şoaptă,
mă întorc să îmi iau cărţile şi haina dc pc b’
 Ca să spun drept, piciorul meu este aproape perfect vindecat
Dar nu vreau să spun adevărul, dacă asta înseamnă să am parte de
limbare de zece minute cu Ashton.
Conversaţia noastră decurge normal, pe un teren sigur. îmi
pune câteva întrebări în le g ă tu ră cu examenele; îmi răspunde la
câteva despre examenele lui. M ă întreabă despre gemeni. Când
văd în faţa mea uşa sălii de curs, simt o strângere de inimă. Nu
vreau zece minute cu Ashton. Vreau zece ore. Zece zUe. Mai mult.
Dar Ashton nu pleacă. M ă urmează în sala de curs, în jos pe
scări, se îndreaptă direct spre rândul din faţă şi se aşază lângă
mine. Nu îl iau la întrebări. Nu scot o vorbă. Mă mulţumesc doar
să privesc cum îşi întinde picioarele alea lungi ale lui, invadând din
nou spaţiul meu personal. De data asta, corpul meu se întoarce
Spre el, primitor. Dorindu- 1.
— Şi în ce stadiu ai ajuns cu calităţile mele... îmi şuşoteşte el,
în vreme ce profesorul urcă pe podium cu notiţele sale.
Mă gândesc ce răspuns să îi dau. In cele din urmă, spun:
— Am să-ti> aduc la cunostintă
> y când voi mai O găsi vreuna.
Profesorul bate uşor în catedră de trei ori, semnalând începe­
rea cursului. Lui Ashton nu îi pasă, bineînţeles. Buzele lui îmi
mângâie uşor urechea în timp ce se apleacă să îmi şoptească:
— Vrei să îţi spun eu una?
îi împing faţa cu palma, prefacându-mă iritată, dar căldura
arzătoare pe care o simt între picioare mă face să mă simt destul
de inconfortabil şi să mă foiesc pe scaun. Ashton râde cu glas scă
zut şi gutural, dându-mi de ştire astfel că a observat despre ce este
vorba şi ştie prea bine ce păţesc când mă aflu în preajma lui.
Tot cursul de azi este dedicat lui Thomas Hardy, însă eu nu p
să mă concentrez nici măcar asupra unui nenorocit de cuvinţ
cauza apei de colonie a lui Ashton care îmi gâdilă nările, g
chiului său care se tot ciocneşte de al meu, şi a degete
care bat darabana pe bancă. Din când în când îl surpnnd m azgalm d
 nişte notiţe în caietul lui. Notiţe — pentru cc? Nici micar nu
înscris la cursul acesta.
La un moment dat, profesorul sc întoarcc cu spatele la
si bea o guri dc api. Ashton rupe o foaie din caietul lui şi
pune în faţi firi niciun cuvânt. M i uit la ea »ncnintându-niTZ
nedumerire.
Ar fi trebuit si ştiu mai bine. Ar fi trebuit sâ aştept pâni dupi cuu

1. Sunt genial.
2. Sunt şarmant.
3. Sunt dotat precum un armisar pursângc.
4. Am terminat-o definitiv cu umblatul dupi fiistc.
5. Sunt extrem dc talentat, după cum ai constatat într-una
din serile trecute.

P.S. Şi nu te mai holba la mâinile mele. Ştiu cc vrei si fk cu clc.

Profesorul îşi continuă cursul la nici doi metri de mine în timp

ce sângele îmi năvăleşte în cap, în burtă, în coapse. Cc facc? Dc cc
să îmi scrie un asemenea bilet şi să mi-I paseze în mijlocul cursului?
Ultimul lucru la care vreau să mă gândesc acum, în timp cc profe­
sorul vorbeşte cu glas monoton despre idiotul dc Hardy,cstc *\shton,
cu mâinile lui cu tot, din seara aceea, în maşină.
O mână mă strânge de genunchi şi mă face să sar ca arsă. Cotul
meu reacţionează instincriv, împungându-1 efcctiv pc Ashton m
coaste. Este suficient cât să atragă atenţia profesorului.
— Aveţi ceva să ne împărtăşiţi? întreabă el cu calm, pririndu nc
pe deasupra ochelarUor. .
Clatin din cap aproape imperceptibil pe când şaptc7c ^
v r e o

studenţi se apleacă în faţă pe scaunclc lor, plini dc curiowta p

virile lor sfrcdclindu-mi ţeasta. - ^
Poate că ar fi ţinut figura. Poate că profesorul m
pace şi şi-ar fi văzut în continuare dc c*urs. Dar mai
 cund biletul care zace pe caietul m eu; e ca şi cum aş încerca să
^ în faşă indiscreţiile care urlă din el.
Şi văd cum ochii profesorului cad asupra lui.
Stomacul meu face u n salt şi aterizează pe podeaua sălii de curs.
_ Se trim it bUeţele pe rân d u l d in faţă în tim pul cursului meu.
îmi perm iteţi?
O mână ofilită se în tin d e spre m ine şi spre dovada purtăru mele
scandaloase cu tipul care stă aşezat lângă m ine.
Mă uit cu ochii mari cât cepele şi încremenită de spaimă la
mâna aceea în timp ce mintea mea trece fi-enetic în revistă toate
opţiunile posibile. Nu sunt multe. Nu pot să ies în fugă din sală din
cauza piciorului meu, aşa că nu îmi rămâne decât, fie să îmi îndes
biletul în gură, fie să îi înţep mâna expertă a lui Ashton cu pixul meu
pentru a crea o diversiune. Ambele îmi vor garanta excluderea de la
acest curs; una dintre ele va include o cămaşă specială şi, drept
bonus, o noapte petrecută în clinica doctorului Stayner.
Aşa că, aruncându-i o privire ucigătoare lui Ashton, îi dau
biletul şi mă rog la Dumnezeu să nu îl citească cu glas tare, deoa­
rece, în acest caz, va trebui, totuşi, să fac uz de tactica mea de
diversiune.
— Ia să vedem ce avem aici.
Sala de curs începe să îmi danseze în faţa ochilor şi să se înce­
ţoşeze, şi sângele îmi pompează în urechi. Nu mă îndoiesc că toată
încăperea roieşte de zumzete şi şoapte emoţionate, aşteptând cu
toţii precum spectatorii la o execuţie prin spânzurătoare, dar nu
aud nimic. Şi nu îndrăznesc să mă uit la Ashton. Dacă i-aş vedea
acum un rânjet întipărit pe faţă, i-aş arde un pumn drept în gură.
— Domnule Henley, îţi sugerez să te ocupi de cuceririle amo
roase în afara sălii mele de curs, rosteşte într-un final profesorul,
^ n c â n d u -i o privire aspră lui Ashton în timp ce tace hârtia ghem
şi o aruncă la coş. Aerul îmi iese năvalnic din plămâni. Bineînţeles
că îl cunoaşte pe Ashton. Toată lumea îl ^fie pe Ashton...
 Ashton îşi drege glasul şi un murmur de şoapte se face au^jj
Spatele nostru.
— Da, domnule.
Nu îmi dau scama dacă se simte stânjenit sau nu. Refuz să niă
uit la cl.
în timp ce profesorul se îndreaptă înapoi spre podium, un cor
de dezamăgire străbate sala atunci când stu d en ^ realizca4 că nu
vor asista la o execuţie astăzi. Dar înainte de a-şi continua cursul
profesorul adaugă:
— Şi dacă aş fi în locul tău domnişoară, aş reflecta serios asu­
pra primului punct.

îţi dai seama că era cât pe ce să îţi înfig pbnil ăsta în mâni?
îl ridic la vedere pentru efect dramatic când ieşim din clădirc.
— Eram plictisit. Hardy a fost de tot rahatul şi prima oară.
— în orice caz, nu trebuia să mă umileşti în mijlocul cursului,
nu-i aşa?
— Voiai să nu fi venit? Adevărul... Ordin de la doctor.
Scrâşnesc din dinţi. în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, şoptesc
zâmbind:
— Nu.
— Nu, ce?
— Nu, mă bucur că ai f^cut-o.
— N-am ficut-o... încă.
îl altoiesc cu cartea peste braţ, înroşindu-mă de furie.
— Eşti imposibil.
Şi tu eşti incredibilă.
După cum respiră precipitat şi după cum îi străluccsc oc u ^
întunccaţi, nu cred că Ashton a intenţionat să spună asta cu
tare. ^
lupt îmfK)triva dorinţei dc a mă arunca la picpt|^
fiu mă lupt, totuşi, împotriva dorinţei de a rosti cuvinte
M i-a fost dor dc tine.
 Şi mic m i-a fost d o r dc tine.
Urmează o pauză îndelungată.
__ Jfljindczo.. •
încctincştc pasul până sc opreşte în loc şi se întoarcc să mă
privească cu una din privirile acelca intense şi întunecate ale lui.
Stomacul mi sc strânge in sta n ta n e u , p>e cât de dornică pc atât dc
îngrozită să aud cc ar putea să îi iasă din gură.
__Ai de gând să răspunzi?
— La CC?
— La telefon.
îmi atinge cu mâna buzunarul jeanşilor unde este îndesat telefonul
— Sună.
D e în d ată ce îm i sp u n e asta, urechile m ele percep tonul dc apel
unic alocat lui C o n n o r.
— Ah, da.
îl scot afară şi mă uit pe ecran ca să văd zâmbetul radios şi
ochii verzi ai lui Connor. Apăs pe butonul de răspuns.
— Bună, Connor.
— Bună, scumpo. Mă grăbesc să ajung la curs, dar am vrut să
mă asigur încă o dată — vii la competiţie sâmbăta viitoare, da?
— Da, voi veni acolo de dimineaţă. Sesiunea de voluntariat
este după-amiază.
îi percep uşurarea din glas.
— Grozav. Părinţii mei abia aşteaptă să facă cunoştinţă cu tine.
Stomacul meu face o tumbă.
— Cum? Le-ai spus despre mine?
Jncetul cu incetur înseamnă »fi cunoştinţă cu părinţii mei ?
— Desigur. Trebuie să fug. Vorbim mai târziu.
Aud telefonul închizându-se cu un declic, lăsându-mă cm ochii
»ţintiţi asupra lui Ashton care loveşte absent cu piciorul frunzele
căzute pc alee.
Ridică privirea spre mine şi se întunecă la faţă.
— Ce este?
 Mâ uit la telefon şi, dupi aceea, înapoi la cl. Sesizez ncsi
din glasul meu când îi transmit:
— Connor vrea să îi cunosc părinţii.
Şriu dc ce îi spun lui Ashton. Vreau să ştiu ce părere
privinţa asta. ^
El ridică din umeri, lăsându-se distras de o blondă
pe lângă el.
— Hei! mă răstesc eu la cl, privindu-1 încruntată. Sunt eh’
aici, lângă rine!
Ashton îşi plcacă fruntea şi oftează.
— Ce vrei să spun, Irlandezo?
îşi ridică privirea spre mine cu un zâmbet resemnat din cârc
străbate o durere uşor voalată pe care o ascunde faţă de majorita­
tea celorlalţi oameni, spunându-mi:
— Să îi cunoşri părinţii. Probabil că are sens.
Face o pauză strângând din buze.
— Tu şi Connor sunteţi împreună.
Aud cuvintele nerostite de parcă le-ar zbiera. Tu şi cu mine nu
suntem.
— Şi dacă nu aş fi cu el? A r conta pentru tine?
Este aceeaşi replică pe care mi-a dat-o el de câteva ori. Acum
mi-a venit şi mie rândul.
Ashton îşi ridică mâinile şi le duce la ceafi. închide ochu şi îşi
dă capul pe spate, spre cerul albastru de toamnă răcoroasă. Iar cu
aştept în linişte, privindu-1, ochii mei memorând trăsătu^c gâtu
lui său, luptându-m ă împotriva dorinţei de a întinde mâna şi
atinge pieptul, pentru a împărtăşi din nou cu el acel mom
intimitate. ,
îşi lasă jos braţele şi îşi coboară privirea spre
vizibil încordate. O ftând din nou din rărunchi, îm*> 2 ^ ^
— Crezi că tc descurci să ajun^ singură dc P ghcari în
îm i muşc buzele în tim p cc s i m t cum m i sc p
gât. îm i cobor privirea spre cărţile melc.
 259
— Sigur că da. Mulţumesc, Ashton.
Deschide ^ ra să spună ceva, dar se opreşte. Văd cum datină
imperceptibU din cap, de parcă s-ar avertiza singur.
— Ne mai vedem noi.
Se întoarce cu spatele şi pleacă.
 (^ a p iíc C u i ţaJsfiXe^ece,

MEDIOCRITATE

„Bine”CU minus.
Clipesc de câteva ori, apropiind lucrarea de ochi ca să fiu sigură
că nu halucinez.
N u. E to t acolo, în partea de sus a lucrării mele la examenul
parţial de chim ie, în toată gloria lui roşie şi hidoasă.
Prim ul m eu calificativ din colegiu la u n examen parţial şi este
aproape „Suficient”. N u am avut niciodată alte calificative decât
„E xcelent”.
N iciodată.
în g h it în sec o dată, de două ori, de trei ori şi sim t cum mă cu­
prinde un val de greaţă şi sângele îm i năvăleşte în urechi, iar inima
îm i bate neregulat. P oate că n u su n t făcută p en tru Princeton. Ştiu
că nu am învăţat a tâ t de serios pe cât ar fi treb u it să o fac, fiind cu
m intea îm prăştiată. T a tăl m eu avea d rep tate. Băieţii sucesc minţile
fetelor deştepte. O ri asta, ori m i-a m o m o rât celulele mele ner­
voase deştepte cu b ău tu ra. Şi n u am răm as decât cu celulele idioate
cărora le place să chicotească şi să fie gâdilate OK, acolo,
jo s — în m aşini.
M ă reped spre uşă, tre cân d de ceilalţi stu d en ţi care ies, picioa
rele m ele m işcân d u -se cât se p o ate de repede, dar fără să fuga de
binelea. D a u b u zn a afară în ploaia m ă ru n tă şi rece, şi niă sforţez
 •ncctincsc pasul deoarece mă săgetează o durere în gleznă. Am să
luxez din nou dacă nu sunt atentă.
Sună telefonul. Fără doar şi poate. Connor mă sună întot­
deauna la ora asta, fiindcă termină cursurile. Nu vreau să îi răs­
pund, dar o fac oricum.
— Bună, scumpo. Ce s-a întâmplat?
— Am picat la parţialul de chimie!
Mă străduiesc să îmi pun stavilă lacrimilor care îmi înoată în
ochi. Nu vreau să plâng de mama focului aici, în mijlocul tuturor.
— Pe bune? Ai picat?
Şocul din tonul său este absolut evident.
— Ei bine... aproape! bălmăjesc eu cu respiraţia întretăiată.
— în regulă. Calmează-te, Livie, mi se adresează Connor cu o
voce stăpână pe sine. Spune-mi ce s-a întâmplat.
Trag de câteva ori aer în piept ca să mă calmez ca apoi să îi
spun cu glas şoptit:
— Am luat un „Bine” cu minus.
Connor respiră teribil de uşurat.
— Chiar că m-ai speriat, Li\âe! N u-ţi face probleme! Am avut
şi eu câteva note mediocre în primul an. Nu-i nimic.
Scrâşnesc din dinţi. Cum să nufie nimic! îmi vine să urlu. Este
primul meu calificativ prost. De când mă ştiu. Şi, încă, la una din
materiile la care excelez! D upă apăsarea pe care o simt în piept,
încep să cred că am f^cut un mic accident cerebral la vârsta de
optsprezece ani.
Te vei descurca mai bine data viitoare, Livie. Eşti deşteaptă.
îmi sug buza inferioară în timp ce dau afirmativ din cap în
telefon.
Mda, aşa e.
Te simţi mai bine?
Nu.
Sigur că da. Mulţumesc, Connor.
Bun, în reeulă.
 S u n e t u l d e v i n e î n f u n d a t ş i ¡1 a u d p c C o n n o r s t r i g â n d p c c i n e v a

— V re i să te d u c c u m a ş in a ? B in e ...

A p o i m i se a d re s e a z ă d in n o u m ic :

— T r e b u ie s ă p le c . A v e m un a n t r e n a m e n t s u p l i m e n t a r a s tfe -

A n t r e n o r u l n e - a a m e n i n ţ a t c ă o r i c i n e î n t â r z i e v a a l e r g a d n c is ty n *

z e c e k ilo m e tr i p r in p lo a ie .

— B in e .

— V o rb im m a i t â r z i u , L iv .

Telefonul SCînchidc cu un declic.

Nu mă simt mai bine. Deloc. De fapt, mă simt parcă şi mai rău
Mă îndrept spre camcra mea dc cămin cu capul plecat, lup­
tându-mă cu lacrimile şi cu nodul din gât care tot crcşte. Connor
arc încrcdcrc în mine în mod automat — ca to^ ceilalţi. Nu
înţelege că acest aproape „Suficicnt” arc o foarte marc importanţi
pentru mine? Cc sc întâmplă dacă nu sunt in stare mai mult de
atât? Dacă accsta este înccpuml sfârşitului?
Şi, până să ajung acasă, nu îmi mai pasă cine îmi vede faţa
mânjită dc lacrimi. Ştiu că aş putea să îl sun pc doctorul Stayner,
dar cl iar sc va lega de părinţii mei şi nu am chef să îi aud teoriile
azi. Ar trebui să o sun pc Kaccy, dar... nu pot. După tot ceea cc a
fâcut ca să îmi înlesnească accesul aici, nu vreau să o dezamăgesc.
Aşa că mă bazez pe singurul lucru pc care îl pot face acum — o
terapie cu îngheţata de ciocolată Ben 6c Jerrys pc care tocmai a
pus-o Reagan în congelatorul mini-frigiderului nostru. Partida
mea dc autocompărimirc este completă atunci când mă schimb în
pijama, îmi strâng părul la spate şi mă târăsc sub pătură ca să pn-
vcsc în gol la ncnorocita dc lucrare care zacc pc jos. îmi trccc prin
cap să îi dau foc, dar am auzit că senzorii de fum sunt ultrascnsibili.
Mă mai aşteaptă încă două casolctc dc îngheţată după ce o dau
gata pc prima. Am hotărât să mănânc până crăp. Ajung la j u m ă t ^
tea primei casolctc în mai puţin dc cinci minute Reagan o să
mă omoare — când aud o bătaie In uşă.
 Nu o bag în »amă. Orice persoană cu care aş dori să stau de
rbă este la antrenamentul de canotaj. Aproape că urlu: ,Pleacă!”
Z in '■espectivă ar şti că sunt acasă. Asa că
pâstrez tăcerea Ungând linguriţa pe care o am în mână. Bătăile în
uşă nu încetează totuşi. Continuă iar şi iar şi iar până când sunt
sigură că doctorul Stayner se află de cealaltă parte a uşu, ono-
rându-şi mai devrem e p ro m isiu n e a făcută.
Scoţând un geamăt, mă rostogolesc jos din pat şi mă clatin pe
picioare cu linguriţa în gură şi casoleta în mână până ajung ia uşă,
pc care o deschid la perete.
Este A sh to n .
R ăm ân cu g u ra căscată şi lin g u riţa îm i zb o ară de îndată afară.
Are reflexe rapide însă, d eoarece o p rin d e în ain te de a ajunge pe jos.
— Ce cauţi aici?
Văd că este îmbrăcat în pantaloni de trening şi tricou. Se pre­
supune că ar trebui să fie la antrenament.
Mă ocoleşte, intră în cameră şi îmi şopteşte aruncând o privire
cu subînţeles casoletei din mâna mea:
— Te salvez de obezitatea tipică de colegii^.
închid uşa după mine.
— Nu ai antrenament?
— Ba da. Ce faci?
Mă târăsc spre pat, mormăind:
— Mănânc îngheţată în pat îmbrăcată în pijama. Pe întuneric.
E vident.
Ashton se duce să aprindă o mică veioză de birou, care aruncă
o lumină plăcută şi confortabilă în cameră.
— Connor mi-a spus că ai luat-o razna din pricina parţialului.
Cuvintele lui mă aduc din nou cu picioarele pe pământ şi buza
inferioară începe să îmi tremure. Nici măcar nu sunt în stare

*Secţiune specifică studenţilor, care sc îngraşă datorită alim entaţiei d

sau a incapacităţii de a-şi găti.
 spun. Aşa că îi indic doar chestia de pe jos şi las litera
vorbească în numele meu. să
Se apleacă să o ridice, iar eu simt că nu mai am aer, în
mă holbez de-a dreptul la flindul lui. Nu îmi pasă dacă
asupra faptului. Ar putea adăuga „perversă” sub „ratată" ne r
lucruri care mă definesc.
— Rahat, credeam despre tine că eşti un super-geniu, Irland
Asta îmi pune capacul. Lacrimile încep să îmi şiroiJscă î n
pe obraji, f^ ă să le pot controla.
— Of, Doamne, Livie. Glumeam! lisuse!
îşi vâră lucrarea la subraţ şi îşi întinde mâinUe lui enorme ca să
îmi cuprindă bărbia, degetele lui mari ştergându-mi cu blândeţe
lacrimile.
— Chiar că plângi mult.
— Ar trebui să pleci, îi spun eu printre suspine, ştiind că sunt
gata să mă pun pe plâns urât de tot şi mai degrabă m-aş îngropa
de vie decât să îl las pe Ashton să mă vadă în halul ăsta.
— Hei!
Două mâini ca nişte menghine se aşază pe umerii mei.
— Opreşte-te! Nu Hpsesc de la antrenament ca să mă dai tu pe
-uşă afară! Vino încoace.
îm i ia casoleta de îngheţată din mână şi o aşază pe masa de
toaletă. îşi pune mâinile pe talia mea şi mă ridică în patul de sus.
— Fă-te comodă, mă îndeamnă el, după care înşfacă casoleta
şi urcă scara.
— N u cred că o să ne ţină pe amândoi, mormăi eu printre ho
hote de plâns în timp ce el se strecoară lângă mine, împingându-mă
mai la perete.
— Ai fi surprinsă dacă ai afla cât de rezistente sunt patu
astea. j • ă
Zâm betul lui enigmatic îmi dă de înţeles că nu mi-aş don
aflu detaliile. Aşa că rămân tăcută în timp ce el tr a g e pătura pes e
noi, potriveşte toate pernele, ca să le pună sub el, apoi îşi s
 KS
forţa braţul sub capul m eu. astfel încât să mâ c u ib ir« c cu fata
" 1 cu capul pe pieptul lui.
Nu wste?te niciun cuvânt. Stă doar acolo în Unişte, degetele Iul
Jescriintl cercuri leneşe pc spatele m eu, dându-m i astfel ocazia să
calmez. închid ochii şi ascult ritm ul inimii lui — lent şi egal şi
terapeutic.
_ Nu am mai avut niciodată un „Bine” cu minus. Nu am avut
decât .Excelent”.
— Niciodată?
— Niciodată. N ici m ăcar o dată.
— Sora ta avea dreptate. E şti prea a dracului de perfectă.
Vorbele lui mă fac să mă încordez.
— Glumeam, Irlandezo.
Oftează.
— Ştiu că nu m ă crezi, dar nu trebuie să fii perfectă. Nimeni
nu este perfect.
— Nu sunt, încerc doar să fiu ... remarcabilă, mă pomenesc eu
şoptind.
— Cum?
Oftez.
— Nimic. D o a r....
Ceva ce obişnuia să spună tatăl meu.
— Şi dacă nu m ă opresc aici? D acă încep să iau calificative
proaste unul după altul? D acă nu f)ot să intru la medicină? Ce mă
voi face atunci? C ine voi fi eu?
încep din nou să îm i ies d in m inţi.
■ Vei fi tot tu însăţi. Şi crede-m ă, vei fi întotdeauna remarcabilă.
Nu pot!
îmi îngrop faţa în pieptul lui.
Ai avut vreodată vreun eşcc?
Nu, şi asta fiindcă su n t genial, mai ţii minte?
Wă strânge cu braţul în ju ru l taliei ca să îmi dea dc înţeles că
 — Am avut nişte calificativc d e v in e ". Chiar şi un 3 ^
Statisticile notelor la examen pot fi un dezastru. **
Adună o linguriţă de îngheţată topită şi o bagă în
— Ai primit şi rezultatele de la celelalte teste?
Scutur din cap pe pieptul lui, în chip de răspuns
— Şi cum te simţi în privinţa lor?
Până astăzi, nu prea mi-am filcut griji. Dar acum
M ânala mea îşi croieşte drum ajungând pe dupi uminil lui di
dorinţa de a fi mai aproape de el, de a m i lisa invilui« de ■*'
m entul de securitate pe
r carc mi-1 oferă, chiar «4U.«
dacă ec ceva numai
^ ^
tem porar.
— Teribil. îngrozitor. D acă am obţin u t un calificativ atât dc
slab la m ateria m ea preferată, a tu n d am picat cu siguranţă la englezi
— E i bine...
O altă linguriţă de îngheţată dispare în gura lui.
— Ai schimbat cumva felul de a te pregăti pentru acestc exa­
mene faţă de trecut? Ai învăţat?
— Sigur că am învăţat, îl reped eu.
— Uşurel.
îl aud cum înghite în sec zgomotos.
— Te-a... distras ceva?
închid ochii şi răspund în şoaptă:
— Da.
Urmează o pauză lungă, înainte ca el să mă întrebe:
— Ce anume?
Tu. Nu pot să spun asta. Nu este vina lui Ashton că h o r m o n i i
şi inima mea au ficut ravagii în mintea mea.
— Multe lucruri.
M ân a mi se m ută absentă de pc pieptul lui ca să sc aşeie pe
locul unde sc află tatuajul său. Unde se află cicatricea. ^
Simt în obraz cum muşchii lui Ashton sc încordcază m
 Vriine îndelungată, n u a u d n im ic altceva d ecât bătăUe inim ii
. e când degetele mele mai întâi trasează, apoi se freacă de acel
de p« Este suficient de
•^stitor cât să mă facă aproape să adorm.
"^1 - Tatăl Danei este un client important al tatălui meu şi atâta
timp cât o fac pe ea fericită, şi tatăl ei este fericit.
Mâna mea ezită o clipă la auzul numelui ei, în timp ce simt un
junghi de vinovăţie în stomac. Dar mă sforţez să o pun din nou în
mişcare şi sa îmi menţin respiraţia într-un ritm constant.
— Dacă tatăl ei este fericit, atunci asta îl face fericit şi pe tatăl
meu. Şi dacă este fericit...
îmi spune toate astea de parcă ar avea vreun sens anume. Şi
chestia asta îmi dă de înţeles că acel om — tatăl lui — l-a abuzat
pe când era doar un copil şi încă mai deţine controlul asupra lui,
adult fiind.
Mâna mea se mişcă în continuare încet şi şoptesc:
— Carevasăzică încă mai eşti împreună cu ea... dar alegerea
nu îţi aparţine.
— Pentru o relaţie aranjată, ea este perfectă. E drăgălaşă şi
fmmuşică. Şi locuieşte departe.
Este imun la ea. Aud asta cu urechile mele. încuviinţează
relaţia, dar nu are nici măcar un sentiment pentru ea.
— Ea ştie despre acest aranjament?
Ii scapă un hohot de râs batjocoritor.
— Ea crede că ne vom căsători. Şi dacă...
îşi încleştează fălcile. Dar cred că ştiu încotro i se îndreaptă
gândul. Dacă tatăl lui Ashton vrea ca fiul lui să se însoare cu ea...
Mă trece un fior din ceafa în jos pe şira spinării, îmi învăluie coas-
tele, mi se pune de-a curmezişul în gât şi mă face să îngheţ de
spaimă. Dumnezeule, cu ce îl are pe Ashton la mână?
îmi agăţ instinctiv trupul de al lui, lăsându-mă cu toată greu
tatea pe el. îmi sucesc capul doar atât cât să îi plasez un sărut de
simpatie pe piept. Sau mai degrabă un sărut de uşurare? Uşurată
 c i nu stric un cămin fericit, pentru că nu este nimic altcrv, j
unul iluzoriu? ^
Nu poţi să scapi dc cl?
Voi scăpa, în cclc din urmă. Vor trccc luni, sau
P<>atc chiar
ani. Nu voi şti dccât atunci când sc va întâmpU. M-am dc
bine, totuşi. ^scurcat
Facc o pauză.
— Asta până când cca mai frumoasă fată dc pc planetă mi-
ars un pumn drept în falcă. *
Aproape că îmi scapă un chicotit pc gură.
— Ai meritat din plin asta, hoţule.
Hohotul lui de râs îmi vibrează în tot corpul.
— Nu am mai văzut vreo fată să tremure într-un aşa hal în faţa
mea, îmbrăcat fiind pe de-a-ntregul, Irlandezo.
— Taci din gură şi dă-mi îngheţata aia.
M ă ridic şi mă întind după linguriţă, dar braţul lui c atât de
lung că îmi este imposibil să ajung până la ea.
— Cred că ţi-ai fiicut suficient rău pentru o singură noapte.
— Lasă-mă pe mine să fiu propriul meu judecător. Şi dc cc ai
lipsit din nou de la antrenament ca să vii aici?
— Pentru că ştiam că mă aşteaptă o puicuţă pe cinste într-un
pat supraetajat grozav şi mânjită cu îngheţată de ciocolată pe toată
faţa, pe deasupra.
încremenesc locului. Ochii îmi cad pe tricou. Bluza mea veche
de pijama din bumbac nu ascunde deloc faptul că nu port sutien.
Şi faţa mea? Dacă e să mă iau după partea laterală a tricoului lui
Ashton, aş zice că spune adevărul.
— C ât de rău este?
— Ştii cum sunt daţi clovnii cu ruj de ju r împrejurul buzelor...
O h, Doamne, Dumnezeule!
îmi înfig palma în plexul lui în timp cc mă ridic în picioare.
E l îşi pune m âinile în ju ru l bicepşilor mei ca să mă opreascâ.
— U nde crczi că te duci?
 ^ Sâ mă spăl pe faţă!
într-o fracţiune de secundă, Ashton mă culcă cu spatele la sal-
ea ftră pic de efort, ţinandu-mi strâns încheieturile cu mâinile lui
vnnbiiizându-mă sub greutatea lui.
' ^ H a i să te ajut eu cu treaba asta.

Se apleacă spre mine şi îşi trece vârfUl Umbii uşor în junii gurii
„eh, începând de sus, de la stânga la dreapta, trecând apoi jos, pe
buza inferioară, de la stânga la dreapta, lingând cu delicateţe înghe-
tata pe măsură ce avansează.
Dacă a existat vreodată vreo femeie de moravuri uşoare vir­
gină, atunci cred că eu sunt aceea.
Cum de m-am băgat din nou în aşa ceva? închid ochii, simţind
nevoia covârşitoare de a chicoti şi de a urla cât mă ţin bojocii în

acelaşi timp. M-am trezit azi de dimineaţă, aşa cum m-am trezit
în fiecare dimineaţă de când l-am cunoscut pe Ashton, încercând
să mă conving că trebuie să uit de el, să nu mă mai gândesc la el şi
să nu mă mai abat de la drumul pe care mi l-am propus. Şi anume
,4ncetul cu încetul” împreună cu Connor.
Şi atunci, cum de am ajuns cu el în patul meu încercând să nu
respir precipitat în timp ce Ashton îmi linge ciocolata de pe faţă,
în vreme ce eu exersez propriile mele trucuri Jedi în minte ca să
ajungem să repetăm noaptea noastră din maşină? Nu am scos
nicio vorbă ca să îl opresc deşi aş putea. Aş putea să îi spun să se
oprească. Aş putea să îi spun că este un curvar. Aş putea să îi spun
că mă face pe mine să mă simt ca o femeie uşoară.
Dar nu fac nimic din toate astea fiindcă nu vreau ca el să se
oprească.
Scot un mic scâncet, iar el se trage uşor înapoi.
Aproape că este mai bine, îşi şopteşte, respirând uşor.
Se apropie de buzele mele, trecându-şi limba de-a lungul buzei
niele superioare, de la stânga la dreapta, apoi de-a lungul bu
inferioare, de la stânga la dreapta. Nu mă pot abţine să nu imi
 întredcschid buzele ca să vin în întâmpinarea lui. Nu
abţin să nu-mi descătuşez în mod automat limba, ca s ă ^
Atunci cl se dă mapoi şi mă priveşte cu ochii accia ai p
Cred că ştiu răspunsul, dar vreau să îl aud pc el sounSn^
că îl întreb:
— De CC ai venit? Adevărul,
înghite în scc.
— Pentru că nu am putut suporta gândul să te ştiu supin«
D ar... ^ ^
îl urmăresc din priviri cum îşi închide ochii şi datină din cap
— Nu pot să continui aşa cu tine, Irlandezo. Tc voi răni.
Barba lui se freacă uşor de pahna mea în timp cc îi ridic capul
ca să îl pot privi din nou în ochi.
Şi nu-m i pasă.
N u-m i pasă de cuvintele lui. Nu-m i pasă de sentimentul dc
vinovăţie pe care îl simt ca un junghi în stomac şi nici dc urletele
din capul meu. N u-m i pasă de bătălia internă pe care văd că o dâ
în sinea lui. Vreau să uit de toate incertitudinile crescânde din
viaţa mea şi vreau să îl fac să uite de debaralele întunecatc şi dc
benzile adezive şi de curele şi de închisoarea lui tăcută. Nu-mi
pasă de nimic din toate astea în timp ce îmi las mâna să alunece pe
după gâtul lui şi îl trag înspre mine ca să îl sărut şi apoi să îmi trec
lim ba de-a lungul buzei lui inferioare. Ashton respiră precipitat şi
sim t cum muşchii i se în co rd e a^ sub atingerea degetelor mele
în tim p ce ezită, lovind cu pum nul pem a de lângă capul meu în
încercarea de a sc împotrivi.
N u vreau să se mai împotrivească deloc. Sunt disperată să îi
revăd acea latură vulnerabilă. Sim t nevoia să fîu din nou aproape
dc cl. Vreau s i îl fac să se simtă bine. Vreau ca să mă simt bine.
Vreau pur şi simplu să u it... dc toţi şi de toate.
Aşa mă sim t când sunt împreună cu Ashton.
Ca si cum m-as elibera.
 A ju tâ -m ă să u it p e n tr u o v re m e .

^ a tu n c i cl nu m ai ezită.
Se repede a s u p ra g u rii m e le cu o în v e rş u n a re te rib U ă . îi răs-

u n d la fe l, s â r u t â n d u - 1 d e p a r c ă a ş a v e a n e v o i e d e a e r u l d i n p l ă ­

m â n ii lu i c a s ă s u p r a v i e ţ u i e s c . P e d e o p a r te , îm i e s te fric ă . S im t

a s ta în s t r ă f t i n d u r U e f i i n ţ e i m e le . N u ş tiu u n d e o să d u că treaba
a s ta şi n u ş t i u d a c ă s u n t p r e g ă t i t ă p e n t r u aşa ceva.

Dar nu cred că am să-l o p re sc .

E c a şi c u m a r p u te a s ă - m i c ite a s c ă g â n d u r ile . S e d e s p r in d e d in

îm b ră ţiş a re şi îş i c o b o a r ă p r i v i r e a s p r e m i n e ş o p t i n d u - m i ;

— N oi n u o s ă ... N u o să fa c e m n im ic a s tă z i, Irla n d e z o . N u

să fa c n i c i o d a t ă a s t a a t â t a t i m p c â t n u s u n t . . . lib e r .

N u îm i s c a p ă f a p tu l c ă n u f o lo s e ş te c u v in te p r e c u m „ r e g u la t” în

s tilu l lu i c a r a c t e r i s t i c . P e d e a ltă p a rte în s ă , a c u m am lâ n g ă m in e

un A s h to n a tip ic . î l a m lâ n g ă m in e p e a c e l A s h to n c a re se a scu n d e

de re s tu l lu m ii.

în c h id o c h ii în v r e m e c e b u z e le lu i îm i g ă s e s c g â tu l şi m ă m in u ­

n e z c â t d e m o i ş i d e p u t e r n i c e p o t fi î n a c e la ş i t i m p . C â n d a ju n g la

o m o p la t, p ie p tu l m eu tre s a ltă . A s h to n tra g e de b lu z a m ea de

p ija m a î n s u s a p o i m i - o s c o a t e p e s t e c a p c u u ş u r i n ţ ă - O a z v â rle p e

jo s , şi s e r i d i c ă s u f i c i e n t d e m u l t î n c â t s ă p o a t ă p r iv i i n s i s t e n t p ie p ­

tu l m e u d e z g o l i t , f ă c â n d s ă î m i v i b r e z e f ie c a r e t e r m i n a ţ i e n e r v o a s ă

d in s â n i.

— In d im in e a ţa a c e e a c â n d m -a m tr e z it a ic i...

A r u n c ă o p r iv ir e s c u r tă în s u s şi m ă s u r p r in d e s tâ n d c u o c h ii p e

e l, c a d u p ă a c e e a s ă ş i - o c o b o a re d in n o u .

E ra m g a ta s ă c a d în g e n u n c h i ş i s ă te im p lo r s ă ţi- i d e z g o le ş ti.

îm i sc a p ă u n ş u ie ra t p rin tre d in ţi c â n d îm i c u p r in d e în m â m i

şi î m i m â n g â i e u n s â n , a p o i p e c e l ă l a l t , d e p a r c ă a r v r e a s ă îş i î n t i

p ă r e a s c ă î n m e m o r i e f o r m a , m ă r i m e a ş i s e n z a ţ i a p e c a r e i o d a u la

p ip ă it. D e g e tu l lu i î m i m â n g â i e u n s fâ rc în tă r it şi m ă s c u tu ră

fio r. C u un m ic g e a m ă t, r ă m â n f^ ră s u fla re în momentul în

A s h to n îl p r i n d e în g u ră , lim b a lu i m iş c â n d u se în j
 agilitate. Nu mă pot abţine să nu îmi pun mâinile în jurul capuly*,
său şi să îl trag mai aproape, scoţând un strigit atund când dinţii
lui îmi transmit un fior ascuţit până în străfundurile fiinţei melc
Am observat că atunci când scot asemenea sunete, chiar *
neintenţionat, Ashton reacţionează. De data asta, se desprinde dc
mine suficient dc mult rimp cât să îşi smulgă tricoul de pc cl
secunda când l-a scos, mâna lui a şi plonjat sub mine ca si
prindă dc turul pantalonilor dc pijama. îi trage imediat jos de pc
mine cu chiloţi cu tot. în câteva secunde doar, sunt complet dez­
brăcată şi sfârcul meu este din nou în gura lui.
îmi pun din nou braţele pe după gâtul lui şi îmi reazem capul
de pernă, savurând senzaţia de căldură intensă pc care mi-o di
trupul lui gol lipit de al meu şi erecţia lui împlântată în coapsa
mea. Simt nevoia să mă înrind şi să i-o cuprind în mână, dar asta
ar însemna să mă mişc şi mă simt mult prea confortabil în clipa
asta. Aşa că stau liniştită încercând să îmi imaginez cc aş simp
dacă Ashton ar pătrunde înăuntrul meu. Numai la gândul accsta,
coapsele mele se relaxează şi se tensionează în acelaşi timp şi mi
inundă valuri-valuri de umezeală.
Şi în starea asta mă descoperă mâna lui Ashton când aluneci
acolo jos.
— Ei drăcie, Irlandezo... îl aud mormăind şi îl strâng şi mai
tare de după gât ca să îi apropii şi mai mult creştetul dc al meu în
timp ce îmi las capul pe spate şi gem, mulpjmind în gând profeso­
rului pentru nota mea de rahat la chimie.
— N-o să meargă aşa...
Ashton se rostogoleşte brusc jos din pat.
Mă cuprinde panica. Cred că am f^cut ccva greşit. O să plece
lăsându-mă aşa?
— Ridică-te, Irlandezo.
Mă supun, iar ci lasă să îi scape un geamăt în vreme cc îmi riteu-
ceşte trupul şi îmi trage picioarele j>cste marginea patului, ficând
o pauză ca să mă măsoare lung din priviri.
 ^ Sprijină-te în spate pe coate.
Scot un icnet scurt, dar fac aşa cum îm i cere. Cred că ştiu ce are
j , gând. Ashton face un pas înainte, nedezUpindu-şi ochü de ai
mei în timp ce îşi aşază m âinile sus pe coapsele mele.
__Chestia cu paturile astea nenorocite e că...
Simt forţa exercitată în coapsele mele pe când Ashton îmi
îndepărtează picioarele. îmi ţin respiraţia, încremenind pe loc.
Ştiu ce vrea să facă şi sunt moartă de frică.
Dar Ashton se uită în continuare în ochii mei aşa că nu îi rezist.
— ... este că nu sunt bune...
Dintr-o smucitură scurtă, mă face să ajung cu coapsele la mar­
ginea patului. Degetele lui urcă de-a lungul picioarelor mele pe
care le înfaşoară pe după umerii lui. El rupe contactul vizual cu
mine pentru prima oară ca să înceapă să mă sărute pe interiorul
coapsei, înaintând încetul cu încetul, respiraţia lui stâmindu-mi
valuri ascendente de emoţie.
— ... pentru chestii de-astea.
Icnesc în momentul în care limba lui mă atinge. La început nu
mă simt deloc confortabil, fiind expusă astfel. Adică, faţa lui Ashton
să fie atât de intim apropiată de mine acolo, este, ei bine, intimi-
dant. Dar e o senzaţie... uimitoare. Şi cu limba lui expertă şi cu
degetele lui agile lucrând în tandem, încep să simt cum se produce
acea senzaţie familiară, care mă face să uit de restul lumii. îmi las
capul pe spate, închid ochii şi las să îmi scape un oftat tremurat în
timp ce încerc să îmi întipăresc în memorie această senzaţie incre­
dibilă. Trebuie să fie un semn pentru Ashton, fiindcă gura devine
mai febrilă şi mâinile lui îmi strâng coapsele, trăgându-mă
aproape de el.
Când valul e gata sâ mă lovească din nou, nu pot să nu im
' ‘dic capuJ şi să îmi cobor privirea spre el. El stă cu ochii lipiţi de
mirie şi din ei răzbate senzaţia aceea ciudată de pace.
Ş* asta mă face să îi strig numele în gura mare.
 Sunt moaJc ca o păpuşă din cârpc când Ashton mă aşazj
nou pc pat. Mă înveleşte cu pătura, apoi îşi ridică braţele şi ^
sprijină pe marginea patului.
— Vrei ca şi cu să...?
Imi muşc buzele în timp cc mă fac roşie ca focul.
Cu un zâmbet enigmatic^ cl îmi netezeşte părul de pe frunte
— Am fost ocupat în ultimele câteva seri şi am rămas în urmi
cu un proiect. Ar trebui să mă duc să lucrez la el.
închid ochii şi savurez mângâierea degetului lui mare pe obraz,
bucurându-mă nespus dc această intimitate profundă carc sc for­
mează între mine şi Ashton. Şi adorm pc loc.

Reagan sc strecoară în cameră p>c la unsprezecc noaptea. Am

apucat să mă îmbrac la un moment dat, dar încă mai stau întinsă
în pat, cu faţa îngropată în perna în care s-a impregnat mirosul
apei dc colonie a lui Ashton, rememorând la infinit dupi-amiaza
petrecută cu cl. Mă agăţ cu dinţii dc postcuforia momentului, dis­
perată să împiedic vinovăţia şi îndoiala şi confuzia să îmi pătrundă
înapoi în plămâni şi să mă sufoce precum un vârtej de fum negru
şi gros.
— Bună, Reagan! Care mai c viaţa ta?
Ea SC trânteşte pe pat.
— Am fost dată afară din bibliotecă pentru că ftceam prea
mult zgomot.
Imi scapă un hohot dc râs.
— Şi CC anume făceai cu prea mult zgomot?
Studiul individual la bibliotecă nu este o ocupaţic preferată a
Iui Reagan, la urma urmei.
— Studiam dc una singură. îţi imaginezi, nu?
Chicotesc şi ştiu exact dc cc. Reagan are tendinţa dc a vorbi cu
glas tare atunci când studiază. Mic mi sc parc o chestie drăguţi»
dar pentru majoritatea persoanelor este ccva supărător.
— D aci ar şri ci...
 g Opauză, după care menţionează în treacăt, ca un fapt

L-am văzut pe Connor acolo astă-seară.

^ A h, da?
încerc să par cât mai senină şi nepăsătoare în vreme ce senti-
entul de vinovăţie resimţit, de fecioară târfa, mă strânge ca o
gheară în piept.
scârţâie când Reagan se foieşte sub mine.
Soclul patului
— M-a întrebat cum te simţi. Ştii tu, din cauza notei proaste
la p arţia l.
Oftez.
— Mă simt... mai bine.
— Bun.
Fac o pauză să trag adânc aer în piept. După care dau lucrurile
pe faţă.
— Cred că s-ar putea să o rup cu Connor.
— Oh, da? Poate că ar trebui să aştepţi până după weekend.
Se aude din nou un scârţâit şi un foşnet de aştemumri, de
parcă Reagan nu şi-ar găsi locul.
Mi se pare ciudat că nu mă întreabă motivul, şi că nu dă deloc
impresia că ar fi şocată de afirmaţia mea. De ce nu? Eu sunt şocată.
Dacă aş fi aşternut pe hârtie tot ceea cred eu că ar întruchipa un
bărbat ideal pentru mine, şi apoi i-aş schiţa portretul, aş avea o
pagină întreagă numai cu Connor.
Vrea să îi cunosc părinţii.
Cum pot să fac asta acum? Mama lui va şti! Mamele au un
tadar special pentru asemenea lucruri. Mă va pune la zid. Voi li
în care se va arunca cu pietre din istoria competiţiilor de la
^»“inceton.
^ Atunci fa cunoştinţă cu părinţii lui şi după aceea desparte-te
el. Nu i-ai promis că te măriţi cu el. Altfel te vei pune pe tine,
pe Connor, într-o situaţie teribil dc stânjenitoare în ziua
compctiţici. Ca să nu mai vorbim că vei fi pusă oricum *
tuaţie stânjenitoare. *i-
— Dc cc?
— Fiindcă o să fie şi Dana acolo.
Numele acesta.... mă izbeşte ca un pumn în stcm
— Şi ce dacă o să fie acolo? Nu este nimic între mine şi Ashto
Mincinoaso! Mincinoaso! Mincinoaso!
Urmează o pauză.
— Atunci e bine, fiindcă Ashton va fi oricum un om mort
până mâine.
— De ce?
Mă cuprinde brusc panica.
— A chiulit de la antrenament azi. Tata a dat de urma lui.
Probabil că încă mai face tururi de pistă şi e tare frig afarl
Nu prea ştiu cum ar trebui să mă simt în privinţa asta. Vino­
vată, în mod categoric, deoarece este pedepsit din cauză că a fost
cu mine. Dar... îmi apăs mâinile pe stomac în timp ce simt cum
îmi plesneşte inima de emoţie. Ştia că aşa se va întâmpla şi totuşi
a ftcut-o.
Reagan vorbeşte în continuare.
— Şi nu uita că este petrecerea de Halloween după aia. Nu
cred că ai vrea să se ajungă la chestii super penibile. Doar tu şi
Connor nu v-aţi culcat împreună încă... nu-i aşa?
— Aşa e... Vine şi Dana la petrecere?
— Nu. L-am auzit pe Ashton spunând că îşi vizitează familia
în Queens.
Respir uşurată.
— Oricum, uite care e părerea mea. Mai aşteaptă o săptăniini
până să îi dai papucii băiatului tău frumos.
Oftez.
— Mda, aşa cred că voi face. ^
Cc mai contează încă câtcva zile de vinovăţie cc mă
inimă precum o rană purulentă? Dc faot. este o idee bună^^^^-----
 O m e rit. Mă întorc pe o parte, mintea mea fiind
‘“'^ 'd T a tâ te a gândun.
“^ N o a p t e bună, Reagan!
, Noapte bună. Livie!
yVltă pauzâ.
^ H e i, L iv ie ?
r.
Reagan îcî iircffc elasul dc câteva ori într-un fel
işi . în care îmi dă
de înţeles că se străduieşte să nu izbucnească m ras.
— Data viitoare poţi, te rog, să atârni şoseta roşie de clanţă ca
si mi avertizezi?

— Sunt frumoşi, şoptesc eu.

Stau ghemuită în pat cu un buchet de irişi mov în mână şi cu
Connor la telefon. Şi nu-i merit. Nici pe tine.
— Mi-am adus aminte că mi-ai spus că îţi plac irişii. Nu este
sezonul lor toamna, ştiai asta?
Zâmbesc, şi lacrimile îmi şiroiesc pe obraji. Tata obişnuia să îi
facă o surpriză mamei aducându-i un buchet de irişi mov în fie­
care primăvară. Cu excepţia faptului că nu era chiar o surpriză
deoarece o ftcea în fiecare vineri seara, să spunem cinci săptămâni
la rând atâta timp cât era sezonul lor. De fiecare dată, totuşi, pe
chipul mamei apărea un zâmbet larg şi îşi facea vânt din pricina
emoţiei, de parcă ar fi cerut-o de nevastă. Kacey şi cu mine obiş-
nuiam să ne dăm ochii peste cap şi să imităm reacţia exagerată a
mamei.
Iar acum, amintirea irişilor mov va fi legată de trădarea mea.
Ştiu că nu este.
Asta înseamnă că el a cheltuit o sumă astronomică, fie că au
aduşi din import, fie că au fost cultivaţi special, la cx>mandă.
Cu cc ocazie?
- Oh...
Connor face o pauză şi îmi imaginez cum sc sprijină dc hiatul
iTicsci din bucătărie.
 — Voiam doar să ştii că mă gândesc la tine şi că nu tr K •
îţi faci griji din pricina calificativului. ^
A

înghit în sec.
— M ulţumesc.
Calificativul cu pricina. D upă acel Sine"* cu minus, am '
şi celelalte rezultate la examenele mele parţiale, y^ine'. Toate
excepţia celui de literatură engleză, la care am primit JFoarte hxnt
Profesorul chiar a făcut un mic comentariu în care a spus că i-a
plăcut cum am abordat subiectul complex. A făcut să pară că acel
yyFoarte bine” este un lucru bun. Părerea mea despre dilema morală
cu care se confruntă personajele din romanul La răscruce de vânturi
şi alegerile lor l-a fascinat, după toate aparenţele. Poate tocmai
faptul că nu mai sunt în stare să îmi înţeleg propria moralitate mă
determină să fac observaţii interesante asupra situaţiilor critice în
care se află alte persoane. A m senzaţia că am intrat într-o zona
crepusculară ciudată unde tot ceea ce ştiam s-a întors cu susul in
jos. M -a bătut gândul să îi trimit un mesaj lui A s h to n ca să îi
de ştire că am nevoie de el ca să mai îmi ridice puţin m o ra lu l,
am rezistat tentaţiei.
— Părinţii mei abia aşteaptă să te cunoască mâine.
închid ochii strâns si îl mint.
— Şi eu.
 ■ ■ ■

31 OCTOMBRIE

Doctorul Stayner a emis cândva ipoteza că toţi oamenii ajung

să trăiască o zi definitorie pentru ei, care prefigurează evoluţia lor
ca persoană şi le trasează calea pe are o au de urmat. Mi-a mai zis
că acea zi iie îi va călăuzi, fie îi va bântui până la ultima lor suflare.
Am ripostat spunând că avea o viziune mult prea dramatică asu­
pra vieţii. I-am spus că nu îl credeam. De parcă, până în acel
moment, o persoană ar fi o bucată maleabilă de lut — carc nu face
nimic altceva decât să stea şi să aştepte să fie trecută prin foc pen­
tru a-şi solidifica acele trăsături care ţin de identitatea sa, de stabi­
litatea sa. Sau de instabilitatea sa.
O teorie destul de neverosimilă. Şi asta venind din partea un
profesionist în medicină.
Poate că are dreptate, totuşi.
Privind acum în urmă, cred că aş putea fi de acord că ziua în
care am trecut prin foc a fost aceea în care părinţii mei au m u r it.
Dar ziua de 31 octombrie este ziua care a zguduit totul din
temelii.
■ ■
— Am de gând să mă îmbăt rău dc tot discari! mă a n u n
Reagan cu braţele ridicate în aer şi cu capul dat pc spate,
rându-sc dc căldura soarelui.
 Nu îi pasă că stăm la Dnia dc sosire înţesată dc spccta
tându-i pe băieţi să coboare din barca câştigătoare R c^
avertizat că este o competiţie importantă, dar tot am f o s t ^
când am aflat că peste patru sute de bărci vor lua startul
— Şi cu ce diferă faţă de orice alt weekend? o tachin
strângându-mi jacheta pc mine. ^ ^
în cei trei ani petrecuţi în Miami m-am simţit o răsftţati d
clima rece din nord în care am crescut. Faptul că acum suntem ^
la jumătatea dimineţii şi stăm pc malul râului nu facc dccât să
şi mai răcoare.
— Ce vrei să spui? E cu totul altceva. Avem parte dc o sipti>
mână ftră cursuri şi petrecerea de diseară o să fie de pomină.
Ţopăie de încântare, scoţându-şi la iveală gropiţele ei încântă­
toare de sub ochi, coada ei de cal blondă ca spicul grâului săltând
odată cu ea.
— Şi am cel mai grozav costum de asistentă medicală obraznici
Nu pot decât să clatin din cap. L-am văzut deja. Esie drăguţ şi,
în mod cert, obraznic. Şi absolut nerealist. Grant nu va şti cc-a dat
peste el.
— Tu te costumezi în chip de şcolăriţă obraznică, nu-i aşa?
După toate aparenţele tema pentru costumaţia fetelor trebuie
să conţină cuvântul „obraznică”— ideea lui Grant şi a lui Ty. Din
nefericire, sunt sigură că aş fi ciudata petrecerii dacă nu mă con­
formez.
— Cu partea cu şcolăriţa mă descurc. Nu şi cu partea obraz
nică însă.
Reagan mi-a văzut fusta plisată — cea pe are am purtat o
ziua în care Ashton m-a dus la spital — şi a hotărât să în^i
plctczc costumul, venind acasă cu jartiere, ciorapi cu p o r ^ ^
pantofi roşii cu toc cui. Cu cât se încheie mai r e p e d e wcc ^
ăsta, cu atât pot să mă dezbar mai curând de
vinovăţie care mă sufocă. Dar Reagan nu vrea să audă n
toate astea.
J o MINOUNA NEVINOVMrA 2Ȕ-----
I

toarce şi se uită la m ine cu ochi blânzi de căţelan d ru , acea

c a r e , de obicei, i-o rezervă lui G ra n t.

îndrăzneşti să m ă laşi baltă, Livie. E H allow een!

^ Aă nu ştiu. A m chestia asta, apoi sesiunea de voluntariat.
Ca să n u mai pom enesc că abia dacă am pus g ean ă p este geană
uifiniele patru n o p ţi, m in te a m ea re fu z ân d să se odihnească,
*^omacuJ meu refuzând să se calm eze. S p a im a — asta m ă sfâşie pe
în ă u n tru . Spaim a că o să-i cu n o sc p e p ă rin ţii lui C o n n o r, spaim a
că o să îl văd pe A sh to n îm p re u n ă cu dulcea şi in o cen ta lui prietenă.
Spaima că o să d au cu o ch ii d e ta tă l lui A s h to n .
Nici măcar nu ştiu dacă va veni şi el; nu l-am întrebat. Dar
numai la gândul acesta simt cum mă ia cu greaţă. Puţine sunt
lucrurile care mă incită la violenţă. Să îi răneşti pe cei la care ţin
este unul dintre ele. Să răneşti un copil este un altul. El le-a făcut
pe amândouă. Oare dacă îl atac pe tatăl lui Ashton, reuşesc să evit
definitiv să fac cunoştinţă cu părinţii lui Connor?
— Relaxează-te, mă îndeamnă Reagan, împungându-mă uşor
cu trupul ei. Le spui: „Bună ziua, încântată de cunoştinţă şi la
revedere”. Şi cu asta ai încheiat povestea.
— Şi pe urmă ce mă fac, Reagan? Cum o rup cu el? Că doar
nu a făcut nimic rău ca să am de ce să îl acuz.
Nu îmi stă în fire. Simt un gust amar în gură. Voi fî nevoită să
îl privesc drept în ochi şi să f/ rănesc. Pot evita partea asta? Nu au
trecut decât vreo două luni. Care este eticheta? Poate că aş putea
să o fac prin intermediul unui e-m ail... Kacey ar fî persoana cea
mai potrivită pe care să o întreb, dar, având în vedere că nu i-am
spus nimic până acum, ar însemna să mă confrunt o după-amiază
întreagă cu un tir întrebări la care nu sunt încă pregătită să răs­
pund şi cu fapte pe care nu sunt dispusă să le recunosc.
— Livie!
Mă întorc şi dau cu ochii de Connor, îmbrăcat în maiou alb cu
portocaliu m ulat pe corp şi pantaloni scurţi negri uniforma
echipei —, ftcându-şi loc prin mulţime cu un zâmbet tadi
şterge cu prosopul de sudoarea care îi sclipeşte pe pide ^
Respir adânc să mă cdmez. Poţi săfaci asta. Doar ai n i j
tot tim pul amabilă cu el. încă vreo câteva zile oâns ,-i-j
1 • • j- • • *• 1 . ^ O Să a
smulg mima dm piept şi o să i-o calc în picioare.
— O îmbrăţişare?
îi zâmbesc strâmbând din nas şi îmi îndepărtez umărul dc cl
Şi asta nu e nicio prefăcătorie. Un Connor transpirat nu este deloc
atrăgător. EI râde pe înfundate şi mă sărută pe frunte în schimb
— Bine. Mai târziu, poate. Ce zici de cursă?
— A fost extraordinară.
I-am urmărit pe băieţi cu pumnii încleştaţi în timp ce vâsleau
spre victorie — cu mişcări sincronizate, puternici, graţioşi.
— A fost. Cercetând din priviri marea de capete, îmi spune:
M ă întorc repede. Rămâi pe loc. Da?
Un nor îi întunecă fruntea.
— Eşti bine? Nu ai prea părut în apele tale în ultima vreme.
Imediat mă sforţez să îi surâd.
— Sunt bine. D oar... un pic agitată.
M ă ridic pe vârfuri să îl sărut uşor pe buze.
Ochii lui verzi strălucesc amuzaţi.
— N-ai de ce. O r să se îndrăgostească de tine. Rămâi pe loc.
în multe privinţe, sunt mai îngrijorată de treaba asta decât dc
mama lui aţintindu-şi un deget acuzator în direcţia mea strigând.
„Tarfo!” în faţa a o mie de oameni.
îi urmăresc silueta zveltă croindu-şi drum prin mulţime.
Ca apoi să mă întorc şi să îl caut din priviri pc bărbatul mc
impunător şi frumos. îl văd aproape instantaneu. Este imjHŢsi
de ratat. Părul lui transpirat este dat pc spate, căzindu-i in diteritc
unghiuri în jurul feţei. Are muşchii încordaţi din priana cfo
recent. Pielea îi este acoperită dc un strat lucios dc sudoare, *
cum era a lui Connor. îmi dau scama că nu aş ezita nido secun
«a m ă a n i n e în bratclc lui, totuşi.
 W ain api « f»'fKin<iu-se de n.-
Câod m ediat privirea ţi imi
‘^ " ^ in itia în următoarea secundă. Nu l-am mai văzut de câtcva
meu gravitează instinctiv înspre el.
‘*i?‘.s™besc
¡¡ râmbcsc cu gura până
pană la urechi şi Üu schiţcz
schi din buze ftră
^:.FcIici*irir
£J dă scurt d in cap.
Ca după aceea să sc întoarcă şi să sc îndrepte spre blonda fhimu-
cică care îl aşteaptă pe margine împreună cu un grup de oameni.
O urmăresc pe Dana cum sc repede spre el, zâmbind fericită. F^ă
iiicio ezitare, el îşi pune braţul pe umărul ei şi îi zâmbeşte dc parcă
nu ar mai exista nimeni altcineva pentru el pe lumea asta. Dc
parcă nu aş fi chiar aici, la câţiva metri distanţă, privindu-i.
Chiar dacă între ei este sau nu o relaţie adevărată, îmi reamin­
tesc că Ashton nu este al meu. N iciodată nu a fost al meu.
Şi probabil că nu va fi niciodată al meu.
Pc moment simt că nu mai am aer.
Ochii mă ustură şi fac eforturi să nu dau fi-âu liber lacrimilor —
lacrimi pe care nu am dreptul să le vărs — înghit nodul care mi s-a
pus în gât şi îmi îndrept atenţia către cuplul mai în vârstă care este
cu ei. Deduc imediat că este vorba despre părinţii Danei — au
prea multe trăsături în comun ca să nu fie aşa. Ea butonează tele­
fonul cu o mutră plictisită, dând de înţeles că a fost adusă aici
împotriva voinţei ei şi că abia aşteaptă să plece. Lângă ea se află un
bărbat mai în vârstă, bine îmbrăcat şi atrăgător, cu şuviţe argintii
in păr.
Acela este tatăl lui Ashton, îmi şopteşte Reagan în timp ce
îi privesc cum îi întinde lui Ashton o mână cam rigidă.
Ashton i-Q strânge imediat, plecându-şi capul în acelaşi timp,
«lin câte văd eu.
ÎI studiez pe bărbat, căutând semnele diavolului din cl, ale
jugului pe care I-a pus dc gâtul fiului său. Nu văd n i m i c . Dar ştiu
^ nu are niciun sens fiindcă am văzut dovada. Am văzut acatnc c.
 curcaua, resemnarea şi durerea din glasul lui Ashton de n •
ori când le-a lisat să sc întrevadă. Dar zâmbetul acestui birb
i se reflectă şi în ochi. Remarc treaba asta.
Mă uit când la el, când la tatăl Danei şi mă întreb cum a <Jc
conversaţia dintre ci. Ştie tatăl Danci că fiica lui este folosiţi
paravan, ftră să sc ţină cont dc sentimentele lui Ashton?
Reagan mă fi*cacă cu mâna pc spate.
— E un ticălos, Livie. Un ticălos ridicol dc scxi şi de melan
lic, căruia până şi mic mi-ar veni greu să îl rcfiiz dacă m-ar face si
ţip aşa...
Mă văd nevoită să îmi întorc privirea de la Ashton în timp cc
obrajii îmi iau foc din pricina amintirilor. După cum m-a tot
tachinat, am dedus repede că Reagan a picat în camcră tocmai în
momentul culminant. Ea oftează.
— Nu e nimic care să merite dincolo de treaba asta. Aşa este
el. îi place să-şi bată joc.
Are ea dreptate, oare? N u pot să continui Irlandezo.
Am picat ca proasta în plasa lui Ashton? Dacă gândesc cu
inima, totul îmi spune că răspunsul este nu. Dar dacă gândesc cu
capul... E o întreagă harababură, şi nu ar trebui să fie. Am un tip
minunat care îşi aduce părinţii să facă cunoştinţă cu mine în vreme
ce eu mă lupt să nu vărs lacrimi pentru un tip care mă face să îmi
pierd controlul, toată sensibilitatea. Care mă răneşte,
— Gidget!
Glasul puternic al lui G rant care o strigă pe Reagan mă smulge
o clipă din tumultul meu interior ca să îl văd cum o înşfacă din
spate, cuprinzănd-o cu braţele lui lungi şi zvelte într-o îm brăpşarc
fcroce.
Ea chiţăie şi se răsuceşte ca o zvărlugă ca să îşi ag^ţe braţele
scurte de gâtul lui.
— Potoleşte-tc! Tati c pe undeva prin apropiere,
îi depune o sărutare pe obraz.
 Ca U un sem n, glasul bubuitor al tatilui lui Reagan sc face
auzit ain spate:
^ G rant!
Reagan sc d e sp rin d e iu te d in b ra ţe le lui, ftc â n d o ch ii mari
pentru o fracţiune d e se cu n d ă.
^ R ahat,bombăne ea, indepărtându-se de Grant, înainte ca
siJucta impunătoare a lui Robert să îşi facă apariţia lângă el.
Bătându-1 pe umăr pc Grant, îi spune:
__G rozavă cu rsă, b ă ie te .
_Mulţumesc, domnule antrenor.
Grant afişează un zâmbet de nătărău, marcă proprie, dar observ
că nu îi poate susţine privirea lui Robert, ochii lui alunecând rapid
spre mulţime.
Chiar dacă Robert bagă de seamă nervozitatea lui Grant, nu
Iasă să se întrevadă nimic.
— Te caută Ty.
Arătându-i cu mâna spre apă, adaugă:
— Acolo, jos.
Departe de fiica lui.
Grant îl salută şi se răsuceşte pe călcâie, dispărând în mulţime.
— Domnişoară... începe Robert, împreunându-şi ameninţător
sprâncenele când o priveşte pe fiica lui.
Ea îşi azvârle braţele în jurul burţii lui proeminente.
— Grozavă cursă, tati! M ă duc să o caut pe mamii
La fel ca un copil mic aflat în mijlocul mul^mii, ea îşi face loc cu
uşurinţă printre oameni, dispărând cu totul până când să apuce tatăl
ci să scoată vreo vorbă, drept care clatină din cap în direcţia ci.
— Mă întreb cât va mai dura până când o să recunoască în faţa
mea că sunt împreună.
Rămân cu gura căscată şi cu ochii măriţi din pricina şocului.
Mă testează? Vrea să vadă dacă îi confirm suspiciunile?
 — Oh, să nu îl spui că ştiu, Imi spune cl pc un ton
ţinând din cap. Atâta vreme cât c convinsă ci nu-1
va rămâne cu cl. ^ Pc
Trebuie să strâng din buze ca să nu izbucncsc în râ* \
seama de unde moşteneşte Reagan talentul disimulirii ^
— Ei, şi cum ţi s-a părut cursa, Livie?
— Palpitantă, domnule.
Zâmbeşte.
— Nu-i aşa? Acum trebuie să scot untul din băieţii ăştia la
trenamcntele dc peste iarnă ca să îi prcgătcsc pentru sezonul**^
primăvară.
Aud o voce din mulţime strigându-1 pc antrenor. Ridici
mână în chip de răspuns şi oftează.
— Nu ai timp deloc să te plictiseşti într-o zi compctiţionali.
Se întoarce cu spatele spre mine, zâmbetul dc pc chipul siu
fiind înlocuit de o mină serioasă.
— Ah, şi să nu uit...
îşi duce mâna la buzunar de unde scoate un plic micuţ şi simplu.
— Speram să dau de tine aici.
II deschid încet, împreunându-mi sprâncenele de nedumerire,
din el cade o poză. Este, în mod evident, o poză veche, dupi calita­
tea imaginii. Un cuplu de tineri stând sprijiniţi de un copac,biiatul
cuprinzând-o pe fată cu o mână pe după umeri. Ea stă cu capul d
încununat de un păr negru ca pana corbului rezemat dc pieptul hii
şi amândoi zâmbesc spre obiectivul aparatului dc fotografiat.
Mi se taie respiraţia.
Sunt părinţii mei.
Rămân ftră grai preţ de o clipă, răsrimp în carc îmi duc
iute la gură, privind insistent cele două chipuri pc carc mi Ic
tcsc ^i care sunt totuşi noi pentru mine.
— Dc unde aţi...
Glasul mi sc frânge.
 _ Am cutii peste cutii cu poze vechi din timpul şcolii care zac
^ mansardă. Mi-am tot propus de ani de zile să mă mai uit prin ele.
‘" ' nu sunt în stare să vorbesc.
^ Mă gândeam eu că s-ar putea să am vreo poză mai veche cu
ârinţii tăi, dar nu eram sigur. Mi-a luat o săptămână să le sortez.
^ Aţi fâcut asta?
îm i ridic privirea spre tatăl lui R eagan.
.— A dica...
Lacrimile nu m ai apucă să îm i îm p ăien jen ească ochii. în cep să
curgă de-a dreptul.
— Mulţumesc. Nu am nicio poză de-a lor din cole^u.
El deschide gura. Surprind o urmă de ezitare.
— Ştiu, Livie.
îmi trebuie o secundă doar ca să îmi dau seama.
O singură persoană ştia de treaba asta.
Ashton i-a spus.
— Şi nu eu am fost cel care a cotrobăit prin cutii, îmi spune el
cu o voce egală, ridicând din sprânceană cu subînţeles.
Respir precipitat.
— Ashton?
După o clipă, Robert dă din cap.
— A ştiut imediat că erau ei. Este imposibil să nu îţi dai seama
de asemănarea
A dintre tine şi
’ mama ta.
îmi cobor din nou privirea spre poză. Aş putea fi chiar eu la fel
de bine 2lco\ o . Ashion afăcut asta? Ashton şi-a petrecut o săptămână
cotrobăind printre pozele pline de pra f ale cuiva, căutând-o pe asta,
fără să ştie măcar dacă exista? Pentru mine?
Nu ştiu multe despre băiatul ăsta, chiar şi după trei am. Nu
prea e vorbăreţ. Dar ceva îmi spune şi că nu prea este ceea ce pare
a fi.
Strânge ferm din buze.
■ Şi ceea ce ştiu este ceca ce văd. Le poartă foarte mult d
grijă colegilor de echipă, îi împinge spre performanţă, şi ar face
 orice pentru ei. Toţi ştiu asta şi îl respectă pentru acest luc
un lider înnăscut atât pe apă, cât şi pe uscat. De aceea fc«.
Cred că ar putea deveni un antrenor foarte bun cândva D
vrea să facă asta. ^
Rămâne o clipă tăcut, cu ochi gânditori.
— E ca şi cum... s-ar elibera de orice l-o fi ţinând legat d
mânt. Oricum, continuă Robert, întorcându-şi din nou privirea
mine, m-a rugat să nu îţi spun despre treaba asta. Mî-a ^ d Spus
inventez o minciună gogonată cum că am dat de ea din întâmplar
Imi zâmbeşte nostalgic.
— Dar eu am crezut că este bine să ştii.
îmi şterg cât de cât cu mâna lacrimile de pe obraji înainte ca
vreuna să cadă pe fotografie şi să o păteze. îi şoptesc:
— Mulţumesc.
Robert îmi face cu ochiul.
— Şi acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să ajung la fata mea
ca să ne facem nişte poze împreună.
Se îndepărtează cu paşi mărunţi, mulţimea dându-se la o parte
din calea lui ca să îi facă loc.
Râul, mulţimea, totul din jurul meu dispare în timp ce mă uit
la micul dreptunghi din mâinile mele, trecându-mi degetele peste
marginile lui, atingându-i pe oamenii din interior. Sunt atât de
absorbită de poză încât abia dacă observ că mâna lui Connor îmi
învăluie talia.
— Eşti bine?
M ă văd nevoită să îmi dezlipesc ochii de pe chipurile lor şi sâ
îmi ridic privirea ca să văd că zâmbetul omniprezent al lui C o n n o r
devine şovăitor.
— Eşri un pic cam palidă.
— Da, mă sim t un pic cam...
Trag adânc aer în piept, încercând să gestionez intensitat
emoţiei care îmi umple inima. Cum mă simt, mat bine zis^
Sunt părinţii tăi?
r
I
Se apleacâ să se u ite m ai în d eap ro ap e la p o za d in m âna mea.
Uau! Este m am a ta? D e u n d e ai p o z a asta?

îmi dreg
P e la tatăl lui R eagan.
Q h, ce d ră g u ţ d in p a rte a lui.
^ Da, ce d răguţ, îl im it eu ca u n papagal.
nu e doar drăguţ, Connor. E m in u n a t, e incredibil, e remarca­
bil Aşa este, Connor. E zguduitor. P ă m â n tu l de sub picioarele mele.
S-a zguduit din temelii. C el p e care îl ştiam sau credeam că îl ştiu, a
explodat, im prăştiindu-se în m ii de fă râ m e.
Şi-ar petrece Connor o săptămână întreagă, răscolind prin
cutii? Ar depăşi termenul de predare a referatelor, şi-ar periclita
calificativele pentru mine? Comentariul pe care l-a făcut Ashton
despre faptul că a rămas în urmă cu referatele lui... că avea ceva ce
trebuia neapărat fâcut noaptea. A s ta era ceea facea el.
Tot ce îmi doresc acum este să dau de Ashton, să îl ating, să fiu
aproape de el, să îi mulţumesc. Să îi spun cât de mult înseamnă el
pentru mine.
— Haide.
Connor mă ia de mână, trecând prea repede peste acest subiect.
De parcă nu ar avea nicio importanţă.
— Haide să îi cunoşti pe părinţii mei.
Pur şi simplu nu mai îmi este groază să îi cunosc pe părinţii lui
Connor; acum a devenit chiar ultimul lucru pe care aş vrea să îl fac
pe această planetă. Dar sunt prinsă în capcană. înghit în sec ca să
îmi înăbuş nevoia subită de a vomita şi îl las să mă conducă prin
mulţime, afişând cel mai fals zâmbet cu putinţă pe care îl pot
fabrica şi mă rog ca rânjetul meu să îi vină de hac nervozităţii mele
legate de această întâlnire.
Se opreşte în faţa unui cuplu mai în vârstă.
— Tată, mamă. Aceasta — îşi pune cu blândeţe o mână p
mijlocul spatelui meu — este Livie.
 — Bună, Livie. Eu sunt Jocelyn, mi se adreseaz-
Connor zâmbind larg. ^ ^
Bag de seamă că ochii şi părul lui Connor sunt mo
mama lui. Ea nu are accent străin, dar îmi amintesc că ^ ^
că este americană. Mă cântăreşte rapid din priviri în
întinde mâna. Este o evaluare inofensivă şi deloc neplăc^
toate acestea, abia mă abţin să nu bat în retragere ^
Alături de ea se află tatăl lui Connor.
— Bună, Livie.
Are glasul exact ca al lui Connor, şi al tatălui meu, doar r5
mai gros. Dacă n-aş fi fost gata să o iau la sănătoasa de parcă aş fi
luat foc, probabil că aş fi dat din coadă de bucurie.
— Eu sunt Connor senior. Suntem foarte încântaţi să o cunoaş­
tem pe tânăra domnişoară care, în sfârşit, a cucerit inima fiului nostru.
Cucerit inimafiului nostru? Ce s-a întâmplat cu „încetul cu incetull
Arunc o privire înspre Connor şi îl văd roşind.
— îmi cer scuze dacă te-am pus în încurcătură, îmi spune tatăl
lui Connor, lăsându-şi mâna cu toată greutatea pe umărul fiului
său. Dar este adevărat.
Degetul mare al lui Connor alunecă jucăuş de-a lungul spate­
lui meu, iar eu simt un val de anxietate urcându-mi din stomac
până în piept, sufocându-mă. Nu e bine deloc, deloc, deloc. Este
total nepotrivit.
Afişez cel mai grozav zâmbet al meu.
— Fiul dumneavoastră este un băiat bun. Trebuie să fiţi niân
dru de el. .
— O h , nici nu ştiu de unde să încep să îţi povestesc cât
mândri suntem de el.
Jocelyn zâmbeşte radios în timp ce îl soarbe din priviri.
— Are un viitor luminos. Chiar şi mai luminos acum,
împreună cu tine....
Sunt nebuni? î l cunosc abia de două lunii
 îmi cobor ochii si îi văd sacoul şi colierul de perle sub mantoul
rfect şi î*’ ^ proaspăt tunse şi căţeluşi numai
^ de ţinut în poală — toate acele elemente pe care în subcon-
meu le-am asociat cu viaţa ideală pe care aş putea-o avea
■^Tedeta principală de lângă mine. Singurul personaj principal,
^pă cum am crezut eu până acum. Care nu îşi ascunde cicatricUe
cu tatuaje, care nu poartă vreun simbol al copilăriei lui întunecate
la încheieuira mâinii, care nu este îngropat în secrete, inclusiv cel
referitor la împrejurările în care a murit mama lui. Şi care nici nu
pierde o săptămână căutând un petic de hârtie care s-ar putea
ş i-a r

să nici nu existe măcar, din simplul motiv că voia ca eu să îl am, şi

nu pentru că voia ca eu să ştiu că şi-a petrecut o săptămână întreagă
căutându-l.
Chiar aici, în faţa mea, se află stilul de viaţă pe care am crezut
că părinţii mei şi l-ar dori pentru mine. Singura viaţă pe care mi-o
închipuiam că o voi duce. Am găsit-o.
Şi trebuie să ies naibii cât mai repede din ea.
— îmi cer scuze, dar mă aşteaptă sesiunea de voluntariat de la
spital. Trebuie să plec acum ca să pot prinde trenul.
— Desigur, draga mea. Connor ne-a povestit că ai de gând să
urmezi medicina, nu-i aşa?
Jocelyn dă aprobator din cap.
— O studentă eminentă.
Da, „Bine”pe linie.
Bine, gata, le-o retează Connor. M -aţi făcut de râs destul.
Aplecându-se să mă sărute, îmi şopteşte:
îţi mulţumesc că ai venit să mă vezi concurând astăzi, Livie.
cca mai bună prietenă pe care şi-ar putea-o dori cineva.
Cu ceea ce trebuie să arate precum un zâmbet rigid şi cu o
aplecare a capului, mă răsucesc pe călcâie şi mă îndepărtez cât pot
repede fâră să o iau la fligă. Ochii mei scanează mulţimea, în
căutarea vedetei mele frumoase cu sufletul frânt de durere.
Parcă l-a în^hitit nământul însă.
 — Măi, băieţi, am crezut că o să fiţi încântaţi de HaJI
Ştiţi voi... cu costumaţiile voastre şi cu toate celelalte
Ii dau Iui Derek o vestă de cowboy şi un mic gJont El
ţionează ridicând din umeri, împingând o maşinuţă Hot wreac- t
încolo şi încoace cu mişcări apatice, cu capul atârnând într-
M i-e teamă să îi întreb cum se simte.
— Nu ne lasă să mâncăm multe dulciuri, bombăne Eric stând
cu picioarele încrucişate şi facându-şi de lucru cu plasturele lui
negru de pirat. Şi sora Gale m-a avertizat că îmi vor lua sabia dacă
mai fugăresc pe cineva cu ea.
— Hm. Bănuiesc că este o regulă bună.
— Tu în ce te costumezi, Livie?
— In vrăjitoare.
N-am de gând cu niciun chip să îi explic unui puşti de cind ani
de ce o uniformă de şcolăriţă poate fi considerată un costum adec­
vat de Hallow^een. îm i şi imaginez ce tir de întrebări aş declanşa.
— Trebuie să mă duc la o petrecere diseară, recunosc eu cu
reticenţă în glas.
— Oh.
într-u n final, Eric îşi scoate plasturele de pirat de pe ochi ca să
îl inspecteze.
— Trebuia să avem şi noi o petrecere azi, dar au anulat-o.
— De ce să facă aşa ceva?
— D in cauza lui Lola. .
Lola. Simt cum pe şira spinării îmi aleargă degete de g e
din pricina groazei. Nu există decât un singur m otiv, gân
care i-ar putea determina să anuleze o petrecere pentru u
copii care au nevoie de aşa ceva mai mult decât orice,
întreb. Şi totuşi, nu pot să îmi reţin tremurul din glas.
— Ce-i cu Lola?
 îşi întoarce uşor capul ca să facă un schimb de
D e re k
^ fratele său. Când Eric ridică din nou privirea spre mine,
privin cu
hii lui su n t trişti.
^ Nu pot să îţi spun, fiindcă am făcut pactul acela.
Lola înii dreg glasul ca să scap de nodul care mi se pune
• tantaneu în gât, în vreme ce mă cuprinde o amorţeală ciudată.
— Livie, de ce nu putem să vorbim despre asta? Pentru că te
în tris te z i a t â t de tare?
Pentru că te în triste zi atât de tare? Vocea lui firavă, atât de ino­
centă si de curioasă. Atât de edificatoare. Bună întrebare, Eric.
A fost acea regulă pentru binele lor sau pentru binele meu? închid
ochii ca să îmi stăvilesc lacrimile ce stau să îmi podidească din
ochi. Nu pot să îm i daufr â u lib er em oţiilor în fa ţa lor. N u pot.
Şi atunci nişte mâini micuţe se aşază pe umerii mei.
Cu ochii împăienjeniţi văd cum fiecare geamăn s-a aşezat de-o
parte şi de alta a mea, şi cum Derek mă priveşte posomorât.
— Este în regulă, Livie, mă consolează el cu vocea lui puţin
răguşită. Totul va fi bine.
Doi băieţei de cinci ani, ambii suferind de cancer, care tocmai
şi-au pierdut o prietenă, mă consolează/»^ mine.
— Da. Nu-ţi face griji. Te vei obişnui, adaugă Eric.
Te vei obişnui. Cuvinte care îmi taie răsuflarea şi îmi îngheaţă
sângele în vene, la propriu. Dar ştiu că n-am murit, fiindcă mai
sunt în viaţă, totuşi; inima mea încă mai bate.
Şi cu toate acestea, în trei cuvinte, într-o secundă, ceva profund
tocmai a murit în mine.
A

înghit în sec şi îi strâng pe fiecare de mânuţă şi îi sărut. Le

zâmbesc cât mai cald cu putinţă în timp ce le spun:
Vă rog să mă scuzaţi, băieţi,
îmi văd chipul reflectat în geam pe când mă ridic în picioare şi
mă îndrept spre uşa camerei de joacă. Mişcările mele sunt lente
şi egale, aproape mecanice, precum ale unui robot. O iau la stânga
şi o pornesc de-a lungul holului spre toaletele publice.
 Merg în continuare.
Urc în lift, cobor din lift, trec pe lângă recentî • •
• !“■ r Şl ipc -/•
uşa principala. ’ ^
Afară din spital.
Afară din viaţa mea programată pas cu pas.
Pentru că nu vreau să mă obişnuiesc vreodată cu ea
■ ■ ■
De ce dracu’ am venit aici?
îmi pun întrebarea asta, auzindu-mi pantofii mei idioţi
cu toc
cui ţăcănind în vreme ce urc treptele casei. Mă întreb asta m
ce îmi fac loc cu coatele printr-un grup de petrecăreţi deja ^
unul dintre ei încercând să mă pipăie pe sub fustă când trec pe
lângă el. Mă întreb asta când intru în bucătărie ca sâ o găsesc pe
Reagan cocoţată pe blat cu o felie de limetă într-o mină şi cu o
solniţă în cealaltă şi cu faţa lui Grant îngropată între picioarele ei
larg desfăcute.
Tequila. Pentru asta am venit dracului aici.
Să îmi înec amarul în tequila şi să nu mai gândesc şi îndoielile
să se risipească şi vina care îmi macină stomacul să se potolească
pentru o afurisită de noapte.
Şi aşa, îi voi putea mulţumi lui Ashton pentru fotografie şi îmi
voi aduna tot curajul să îi spun ceea ce cred eu, şi anume că m-am
îndrăgostit de el. Deoarece, în adâncul inimii mele, nutresc o
speranţă mică de tot că, în cazul în care îi voi spune, asta va tace
toată diferenţa.» •
îi smulg lui Grant shot-ul din mână înainte ca el să apuce s
îşi dezgroape faţa de acolo unde e şi îl dau pe gât. Arsura e*^
aproape insuportabilă. îi fiir limeta lui Reagan ca să schimb
scârbos înainte să apuc să vomit. Din toate lucrurile pe care voia
să le beau...
— Livie! mă strigă Reagan, bătând frenetic aerul cu mâin
împrăştiind sarea în toate direcţiile. Ia te uită! A venit Livic-
 (jrale de bucurie răsună în bucătărie şi roşesc pe dată în chip
răspuns- Nu cunosc pe niciunul dintre oamenii aceştia şi mă
îndoiesc că le pasă cine sunt eu
Ştiam câ o să ţi se potriveasca look-ul ăsta.
Reagan ridică sugestiv d in sp rân cen e şi m ă îm p u n g e cu dege-
ful drept în sfârcul stâng. P ro b ab il fară in ten ţie. Sau poate că da.
— Cât a băut? îl în tre b eu pe G ra n t.
Dinfericire, suficient cât să nu remarce că am ochii umflaţi şi roşii
după o oră deplâns.
— Suficient cât să îm i sp u n ă că d acă ar trece vreodată la lesbia­
nism, ai fi num ai b u n ă p e n tru u n e x p e rim en t, m ă lăm ureşte G ran t,
întinzându-m i încă u n sh o t.
Dau imediat paharul peste cap, deşi ştiu că mă voi urî pentru
asta. Urăsc şi mai mult însă vina care mă roade pe dinăuntru.
— Aşa e. Am spus asta. Ştiu ce îţi place...
îmi face cu ochiul în mod vădit exagerat.
— Reagan!.
îmi pică faţa în timp ce îmi mut privirea de la ea la Grant.
El se mulţumeşte doar să îşi dea ochii peste cap, ridicând m a­
nile în aer în chip de capitulare. Acum văd pentru prima dată că
Grant este îmbrăcat în halat alb cu o etichetă pe care scrie:
Dr. Grant Iţi-Palpează-Despicătura.
— Nu mi-a explicat. Nu am întrebat. Mormăie ceva şi adaugă:
Nu vreau să ştiu ce dracu se întâmplă sub acest acoperiş.
— Uite! încearcă astea. Sunt delicioase!
Ca de obicei, Reagan schimbă repede subiectul, de data asta
îndreptându-şi atenţia spre un bol de jeleuri Gummy Bear. Uneori
îmi imaginez că în mintea ei sunt nişte veveriţe care aleargă după
gândurile ei de parcă ar fi ghinde. Sper ca rozătoarele turioase să
îşi ţină ghindele departe de Ashton, altfel, se poate să o ia gura pe
dinainte, în starea de-acum.
O ftâ n d şi în g ă im â n d m u lţu m iri, îm i vâr m â n a în bo l în vrem e
ce ochii m ei s c a n e a z ă b u c ă tă ria şi to a te celelalte în că p e ri d in raza
 mea vizuală, în căutarea coamei lui de păr negru, ţinându
piraţia în tot acest răstimp.
— îţi plac? ciripeşte Reagan pe când eu îmi fac gura pun -
pricina jeleului rece umplut cu lichid.
Ciudat. Sunt pline de rom! Seamănă cu shot-urile d ‘
vodcă! ^
Noul călcâi al lui Ahile. Fantastic. Şi din nou, dacă mănân
suficiente chestii de-astea, sunt sigură că îi voi spune lui Asht ^
orice, şi totul fară nicio rezervă.
— Gidget! Concentrează-te! o admonestează Grant în tim
ce ea dă peste cap un alt shot.
E suficient cât s-o avertizeze să îşi pună felia de limetă între
dinţi înainte ca el să îşi înfigă gura într-a ei şi să o sugă, ducându-si
mâna sub fiista ei în chip de bonus.
A

întorc spatele preludiului lor ostentativ. Reagan m-a ameninţat,

într-adevăr, că îşi va lua revanşa...
— Uau, Livie!
Sar ca arsă când o pereche de ochi verzi sticloşi îmi apar drept
în fată.
Simt o strângere de inimă din pricina dezamăgirii. Speram să
îl evit în seara asta.
— Bună, Connor.
— Astă-seară sunt Batman, scumpo, afirmă el în timp ce îşi ridică
braţele întinzându-şi pelerina de o parte şi de alta şi zburându-i cuiva
paharul din mână în mod accidental. Nu bagă de seamă însă, fiind
prea preocupat să mă măsoare din cap până în picioare.
— Arăţi grozav.
îşi înfăşoară braţele în jurul taliei mele ca să mă tragă aproape
de el. Respiraţia lui are un iz puternic de bere am estecată cu tărie
şi i se împleticeşte limba în gură rău de tot.
— A dică...
îm i pune câte o mână zdravănă pe fiecare fesă şi mă strânge
atât de tare încât mă zpjâlţâie.
 _ C u a d e v ă ra t g ro z a v ă ^

s â îl c o n d a m n . E b ă u t şi e u s u n t îm b r ă c a tă e x a c t c a în
Nu
iile m a j o r i t ă ţ i i m a s c u l i l o r , a ş a c ă p r e s u p u n c ă e r a d e a ş t e p t a t ,

^ ^ ^ ^ o a te a c e s t e a , m ă f o i e s c j e n a t ă , c u o c ă u t ă t u r ă u r â t ă , f a r ă n i c i o

^ '^ ^ R e u s e s c c u m v a s ă m ă e lib e re z d in s tr â n s o a r e a lu i şi m ă în d e -

' tez uşor, c r e â n d u n m ic s p a ţiu lib e r în tr e n o i.

^ G rozavă p e tre c e re , h m ?

Face un semn cu mâna vag spre mulţime, iar eu o urmăresc cu

privirea, făcând încă un pas mic înapoi.
— M d a . A ş a se p a re .

— A i cam în tâ r z ia t la f e s tiv ită ţi în s ă .

îm i in v a d e a z ă d i n n o u s p a ţ i u l p e r s o n a l , a j u n g â n d c u g u r a d r e p t

în u r e c h e a m e a . A m i n t i r i l e p e c a re a m î n c e r c a t s ă le în e c , a t â t c â t

am p u tu t, c u d o u ă s h o t - u r i d e te q u U a ş i u n p u m n d e j e l e u r i c u r o m

s-a u în to r s .

T re sa r d e d u r e r e c â n d m ă tra g e d e u n a d in c o z ile m e le îm p le ­

tite . î m i d ă o c a z i a s ă î l î m p i n g î n j o a c ă ş i s ă m ă d a u l a o p a r t e d i n

c a le a lu i.

— A m a v u t o z i g re a la s p ita l.

Viitorul meu, practic, se prăbuşeşte sub ochii mei.

— S u n t s ig u r c ă te v e i s im ţi m a i b in e m â in e .

M a i so a rb e o d u ş c ă d in b e r e a lu i ş i îş i în c lin ă c a p u l a s tfe l în c â t

să îm i v a d ă m a i b i n e p ic io a re le . E u m ă m u lţu m e s c să c la tin d in

cap d o a r. Ş tiu că n u a r tre b u i să ia u n im ic în s e rio s d in ceea ce

spu n e o ri fa c e C o n n o r a c u m , f iin d c ă e s te b e a t, d a r a c e s ta a f o s t u n

ră sp u n s tip ic p e n t r u C o n n o r , fie c ă e b e a t s a u tr e a z . Veif i bine. Eşti

‘hteaptă. Eşti puternică. Eşti bla, bla, bla. R ă sp u n su ri d in a s te a

^ n a le şi f a r ă p i c d e c o n s i s t e n ţ ă .

ştiu dacă e din cauză că mi-am întrevăzut viaţa mea vii-

atunci când i-am cunoscut părinţii, sau din cauza lui Ashton,
^ din cauză că am plâns tot drumul de la spital până acasă pe
visul meu se spulbera, dar am senzaţia că mi s-a ridicat o
ceaţă de pe ochi şi că gândesc limpede pentru nri„,
j. « . r^^ina.oa.ră p
mi se pare d in ce in ce mai nepotrivit de la o cli 5 i
perfect pe dinafară — deştept, drăgălaş, frumos, fe^rmeV^'*'
lucruri drăguţe, cum ar fi să îmi trimită flori sau să
parcursul zilei ca să mă întrebe ce mai fac. Nu m-
u i r i ~ â p r c s ^ t n* ‘
dată să facem sex sau orice altceva în afară de săruturi *
când stau să mă gândesc la treaba asta, e chiar ciudat pent^^*^
băiat de colegiu. Poate că este homosexual, iar eu sunt aco
perfectă pentru părinţii lui? Oricum ar fi, relaţia noastră a
bine, fiindcă nu am sim ţit niciodată nevoia să împing lucrurile ‘
mai departe cu el. Faptul acesta în sine ar fi trebuit să fie un sem­
nal de avertizare pentru mine.
Nu, acest gând trebuie să plece... Genul de băiat pe care mi
l-am imaginat eu dintotdeauna alături de mine este în mod cate­
goric Connor. Numai că ştiu acum că locul meu nu este lângă el.
Ty dă năvală în bucătărie cu kilt-ul lui cu tot, provocând agi­
taţie, ceea ce mă bucură deoarece îl face pe Connor să îşi mute
privirile pofticioase de la coapsele mele.
— SunM bubuie el cu obrajii rozalii. Unde eşti, soarele meu?
Când dă cu ochii de o asiatică subţirică îmbrăcată în ceea ce
cred eu că ar trebui să fie un costum de bibliotecară — asortat cu
un bici în mână — el cade în genunchi şi începe să cânte în gura
mare versurile melodiei Tu eşti soarele meu cu un accent scoţian
grosolan.
Cu toţii izbucnesc într-un ropot de urale în vreme ce Sun ro
şeşte. în ciuda stării mele de spirit nu pot să nu chicotesc pentru
că scena este drăgălaşă, deşi oarecum penibilă. Apoi Connor ^
apropie ca să mă apuce de talie, bolborosindu-mi în ureche şi
îmi piere de tot de pe buze:
— îţi vine să crezi că se cuplează? Ce pereche ciudată.
Mă feresc în silă de el, dar nu bagă de seamă.
— Dar el a spus despre că ea este e o târfiiliţă dată dracului*

‘ Soare
 ^ tipul ăsta? Nu îmi place deloc Connor beat.
^^^^regret că am venit. Planul meu de a-mi îneca necazu-
încep sa înlocuit de planul meu de a scăpa dracului
ríle în -u înainte de a-1 vedea pe Ashton. Măcar o dată.
U Connor.
^ Unde e A sh to n . ,
presupun ca esic
pcte O întrebare destul de nevinovata.
^ N u ştiu.- - Pc
Berea i se prelinge din pahar şi îi curge pe costum în timp ce
s o a r b e o în g h iţitu ră .
— Sau se regulează cu cineva la etaj.
încerc să nu tresar la cuvintele lui, dar nu mă pot abţine. Mă
cutremur numai la gândul că Ashton ar putea să facă altcuiva ceea
ce mi-a făcut mie. Sper să nu observe Connor.
— Ah, desigur.
Am răspuns cu glas tremurat. Am dat de bănuit. Rahat.
Se pare însă că nu trebuie să îmi fac griji în privinţa lui Con­
nor. Nu remarcă nimic altceva în afară de părţile componente ale
trupului meu, iar acum şi-a lipit ochii de pieptul meu. Aş vrea ca
bluza mea să nu fie atât de decoltată, dar Reagan mi-a scos pe furiş
nasturii de sus azi de dimineaţă.
— Eşti atât de sexi, Livie. Cum de am găsit eu o persoană atât
de extraordinară?
Simt cum îşi mută centrul de greutate în timp ce pe jumătate
se sprijină de mine şi pe jumătate se prăbuşeşte peste mine,împin-
gându-mă în perete.
Eşti dulce şi pură şi perfectă. Şi eşti toată a mea.
Gura lui se năpusteşte asupra gâtului meu.
Câteodată îmi vine să...
Se apleacă şi mai tare, apăsându-şi vintrea în coapsa mea şi
*^bind teoria mea cu homosexualitatea ca pe o roşie coaptă. Mâna
¡J mângâie părul alunecă în jos spre sânul meu şi începe să
de parcă ar fi o minge antistres — dur şi deloc plăcut.
 Cred că nicio cantitatc de tcquila nu mă va face să îmi
această atingere. ^
— Trebuie să mă duc la baie, mormăi eu, strccurându
printre el şi perete şi dând buzna afară din bucătărie.
Nu pot să mai stau aici. Nu pot să mai stau lângă Conno
Vreau să dau fiiga acasă să fac un duş şi să uit ce s-a întâmpUi
Am nevoie de Ashton.
Scot telefonul şi îi trimit un mesaj scurt. Fără să aştept răspun
sul, încep să îl caut din cameră în cameră, evitându-1 cu abilitate pe
Connor dc două ori. Nu dau de Ashton pe nicăieri, totuşi, şi rnintr^
nu l-a văzut. Arunc o privire fugară în garaj şi îi văd maşina ncagri,
Ashton este aici.
Asta înseamnă că trebuie să fie în camera lui.
Şi nu răspunde la mesaje.
Până aici mi-a fost cu dorinţa de a-mi paraliza simţurile în
seara asta. Spaima a revenit şi a crescut de zece ori mai mult, mid-
nându-mi stomacul precum un vârtej ucigător de gelozie, durere şi
disperare.
Am doar două variante — să plec şi să presupun că este sus cu
cineva sau să mă duc acolo şi să văd cu ochii mei.
Cu braţele strâns încrucişate pe piept, urc scările, fiecare treapti
aducându-mă mai aproape fie de apogeul unei zile dezastruoase,
fie de un moment de uşurare. Dacă îl găsesc cu altă femeie crcd ci
am să mor.
De ce îmi fac una ca asta? Pentru că eşti o masochistă.
Văd uşa în faţa mea, închisă. Nu e nicio şosetă roşie sau nidun
alt indiciu că ar putea fi cu cineva acolo, înăuntru.
Şi totuşi...
Nici nu este nevoie să îmi ţin respiraţia în mod co n ştie n t dcoa
rece am încetat să respir cu totul în momentul când am lipi^ ^
chea dc uşă. Se aude o muzică în surdină, dcci este înăuntru»
^tfel... e linişte.
 O MINCIUNĂ NEVINOVATĂ 301

ă îmi piară curajul de tot şi să o iau la sănătoasa, bat

înainte

Niciun răspuns.
înghit în sec şi bat din nou.
Miciun răspuns. - , .
Duc mâna la uşă să încerc clanţa şi constat ca este descuiată.
Este cei mai ciudat sentiment pe care l-am avut vreodată —
Ingele îmi năvăleşte în urechi şi inima îmi bubuie în piept şi, totuşi,
rmânii mei rămân nemişcaţi. Ştiu că nu poate continua aşa la
nesfârşit. Ştiu că voi ameţi şi că voi leşina dacă nu fac o alegere.
Trebuie să fac o alegere. Pot să mă întorc cu spatele şi să plec
acum — să plec din această casă pentru că nu vreau să am de-a
face cu Connor, şi să nu îl văd pe Ashton. Să nu îl ating, să nu mă
ajute să uit această zi cumplită într-un mod în care numai el poate
să o facă.
Sau pot să deschid uşa şi să risc să îl văd cu altcineva.
Deschid usa. >
Un Ashton proaspăt duşat stă pe marginea patului înfaşurat
într-un prosop, cu ochii aţintiţi în podea în vreme ce cu o mână îşi
pipăie absent cureaua-brăţară. în cealaltă mână ţine un pahar cu
un lichid de culoarea chihlimbarului.
Dacă aş putea să mă simt şi mai uşurată acum, m-aş topi toată
în podea.
Hei, rostesc eu pe cât de încetişor pot în timp ce atracţia
mea gravitaţională spre el este mult mai puternică decât mine.
închide uşa. Şi încui-o. Te roe. Nu vreau să văd pe nimeni
astă-seară.
Vocea lui este gravă şi cavernoasă. Nici măcar nu şi-a ridicat
privirea. Nu ştiu în ce stare de spirit este. Nu l-am mai văzut aşa
până acum.
j.
J urmez instrucţiunile, lăsând de cealaltă parte a uşii o casă
P ‘t>ă de oameni, petrecerea, pe Connor, totiil. Am rămas numai
noi doi.
 După a c e e a m ă apropii de el î n c e t , sondând teren
ajung la un metru distanţă de el, îşi ridică ochii îT
mine, cercetându-mă din priviri, începând cu panirfiT"'^’^
cui şi urcând încet în sus. Se opreşte la pieptul meu '
— Nu ar trebui să fii aici, mormăie el înainte de 1 „ •
băutura lui. ^ din
— Tu de ce nu eşti jos?
învârte lichidul în pahar.
— Am avut o zi de rahat.
— Şi eu la fel.
Dă peste cap restul de băutură şi pune paharul pe noptieră
— Vrei să te ajut să uiţi?
Freamătul din coapsele mele îmi confirmă în mod indubitabil
că trupul meu ar aprecia treaba asta. Ochii lui căprui ajung, in
sfârşit, la faţa mea, fară să se vadă vreo urmă de amuzament în ei.
Nimic altceva decât o tristeţe resemnată şi pupile uşor sticloase.
— Sunt bun la aşa ceva, nu?
Se ascunde ceva dincolo de cuvintele lui, dar nu pricep pe de-
a-ntregul ce anume.
— Ştiu că poza e de la tine.
îşi pleacă fruntea.
Acum, afîându-mă aici, în faţa lui Ashton, starea de confuzie
cu care m-am luptat săptămâni întregi se evaporă dintr-odată.
Pentru prima oară de mai multă vreme decât îmi pot eu aminti,
ştiu exact ce vreau. Şi nu am nicio îndoială că aşa este corect.
— Vreau să îţi dau şi eu ceva astăzi.
Dau la o parte roiul de fluturi care îşi fâlfâie aripile în stomac ^
meu, angajându-mă cu toată fiinţa mea în ceea ce sunt pe cale '
fac, în ceea ce sunt pe cale să îi ofer, dacă acceptă, în timp
scot pantofii cu toc cui. Nu ştiu dacă este mai uşor sau mai gi
dacă el nu mă urmăreşte cu privirea, dar îmi deschei cei pa
nasturi pe care mi i-a lăsat Reagan şi dau drumul bluzei m
 o minciună nevinovata joa

ele desfac iute şi nasturii fustei pe care o las să cadă

negetele m
I jOS*
şi ea tot J imboldul de a rezista şi de a pierde,
ochii să mă privească, ca apoi să îşi întoarcă pri-
As*’'"" J u n colţ al camerei.
^l[suse Hristoase, Irlandezo, şuieră el printre dinţii încleştaţi,
■ 7, J^¡ s t r â n g â n d marginea saltelei, în încercarea de a se

t^ne. Nu am să fiu în stare să mă opresc.

^ îmi duc m âinile la sp ate să îm i d e sc h e i s u tie n u l p e care îl las să
dâ pe jos ră sp u n s. Id io a te le d e ja rtie re z b o a ră şi ele
mediat pe jos. C u râ n d , a ju n g să îm i d a u jo s şi u ltim a p iesă rid ico lă
i n costum, d ar A s h to n t o t n u se u ită la m in e . D e fa p t, stă cu o ch ii

închişi.
înghit în sec în timp ce întind mâna şi îmi trec vârful degetului
peste pasărea de pe braţul lui, evitând în mod intenţionat cicatri­
cea. Mă aplec şi o sărut uşor.
— Spune-mi ce înseamnă.
Nu este o întrebare. Nu-i dau de ales.
Urmează o pauză lungă în care nu spune nimic.
— Libertate.
A

îmi las degetul să alunece în sus până ajung la cea de pe umăr.

Ii cer să îmi zică din nou:
— Şi asta? Spune-mi ce înseamnă.
Un pic mai tare.
— Libertate.
«s

Ii depun o sărutare acolo în chip de răspuns,

îmi duc mâna jos ca să îi desfac prosopul şi îi azvârl ambele
capete deoparte. M ă cocoţ în tăcere în poala lui. Ashton nu m-a
2tins încă, dar are ochii deschişi acum şi îmi priveşte corpul cu o
^presie ciudată pe care nu o pot descifra. Parcă ar fi şocat sau
’^spăimântat, de parcă nu i-ar veni să creadă ceea ce se mtâmplă.
îrni pun palma pe simbolul de pe pieptul lui, simţind bătăile
Puternice ale inimii lui.
 — L ib e rta te ?

R id ic ă im e d ia t o c h ii s p re m in e , r is p u n z â n d u -m i

s ig u ră , m a i s fid ă to a re d e c â t p â n ă a c u m . ° m ai

— D a.

N u m ă la s d is tr a s ă , to t u ş i , în tim p ce m â n a m ea

c o a ie în ju r u l lo c u lu i u n d e ş tiu c ă e s te ta tu a ju l c u numele ' ^

e s t e n e v o i e s ă îl î n t r e b c e r e p r e z i n t ă , p e n t r u c ă ş t i u f t r i

d e în d o ia lă . M i - a s p u s - o d e ja în a t â t d e m u lte fe lu ri

îm i sp u n e , firă să m a i a ş te p te în tre b a re a m ea.

— L ib e rta te .

N u am to a te p ie s e le n e c e s a r c c a s ă î l r e p a r p e a c e s t t â n ă r fru

m o s , p r in s în c a p c a n ă , c u in im a z d ro b ită , d a r am o p ie s ă n u m ai a

m e a şi p o t s ă i- o o fe r. P e n tr u o n o a p t e , p e n t r u t o a t e n o p ţile . P tn -

tru a tâ ta tim p c â t d o re ş te .

P e m in e . în to ta lita te .

Ş tiu c e a m d e f^ c u t a c u m . N u ş tiu c u m v a r e a c ţ i o n a . F i e c i e s te

o id e e b u n ă s a u n u , tr e b u ie să o fa c . îi s u s ţ i n p r iv ir e a , în c e rc â n d si

îi t r a n s m i t d i n o c h i c ă t o t u l v a f î b i n e , ş i d u c m â n a la in c h c ie tu ra

lu i, la c u re a u a -b ră ţa ră , la în c h iz ă to a re a e i. O s tră fiilg c ra rc de

p a n i c ă îi s t r ă b a t e c h i p u l ş i m u ş c h i i g â t u l u i i s e în c o rd e a z ă . L a un

m o m e n t d a t, m ă g â n d e s c c ă p o a te n u e s te o id e e b u n ă d e lo c D ar

s c râ ş n e s c d in d in ţi şi m ă lu p t îm p o tr iv a a c e s tu i g â n d , folosindu-mi
d e t o a t ă f i i r i a p e c a r e o n u t r e s c f a ţ ă d e t a t ă l l u i ş i f a ţ ă d e c e e a c e i- a

f i c u t , ş i f a ţ ă d e c e e a c e î n c ă îi m a i f a c e l u i , ş i, f i r ă v o ie , şi mic, ş i u

s m u lg n e n o ro c ita a ia d e b ră ţa ră şi o a z v â rl în celălalt c a p i t al

c a m e re i.

— I ţi r e d a u l i b e r t a t e a a s t ă - s e a r ă , A s h t o n . A ş a c ă ia -o dracului
o d a tă .

Nu regret nicio secundă.

Nici atunci când mă răstoarnă pc spate.
Nici atunci când se înfige în trupul meu ftră ezitare.
Nici atunci când ţip în accl m om ent dc durere.
Şi în mod ccrt, nici atunci când îşi rcvcndici libertatea-
 * reda şi m ie o p a r te d i n t r - a m e a .

^ ■■ ■

în tu n e ric , c u z g o m o t e l e î n s u r d in ă a le p e tr e c e r ii în fu n d a l,

^ îs i d e s c h i d e b ă i e t e l e s u f l e t u l u i d o a r a t â t c â t s ă l a s e o a m i n -

^ ^ ^ sT se s tre c o a re a f a r ă , d e b u n ă v o ie .

O bişnuia să c â n te m e lo d ia a s ta în s p a n io lă ,

p egetele lu i tr a s e a z ă v â r te ju r i p e s p in a re a m ea cât m ă o d ih ­

nesc eu cu c a p u l p e p ie p tu l lu i, a s c u ltâ n d u - i b ă tă ile in im ii, în c ă

u lu ită d e e l, d e m in e , d e fa p tu l că s u n te m îm p re u n ă . A f o s t...

in c re d ib il. A m s e n z a ţ i a c ă e s t e e x a c t c e e a c e m i se potriveşte mXx-\m

fel î n c a re n im ic a ltc e v a n u a fo s t p o triv it p e n tru m in e .

— N u îm i a m in te s c c u v in te le şi n ic i p â n ă în z iu a d e a z i n u ş tiu

ce însem nau. îm i a m in te s c d o a r m e lo d ia .

O b ra z u l în c e p e să îm i v ib r e z e d in p r ic in a lin ie i m e lo d ic e jo a s e

când el în c e p e s ă f r e d o n e z e .

— E f r u m o a s ă , ş o p t e s c e u , î n t o r c â n d u - m ă s p r e e l c a s ă îi s ă r u t

acel p ie p t p e r f e c t.

— M d a , e s te e l d e a c o r d c u m in e , t o t în ş o a p tă .

M â n a lu i îş i î n c e t i n e ş t e r i t m u l .

— C ân d îm i p u n e a b a n d a a d e z iv ă p e g u ră , n u p u te a m face

n im ic a ltc e v a d e c â t s ă f r e d o n e z . A ş a c ă f r e d o n a m o re în tre g i. M ă

a ju ta .

Ore întregi.
— A c e a s ta e s te a m in tir e a m e a p r e f e r a tă d e s p re m a m a .

M ă p ro p te s c în c o a te c a să îi p riv e s c f a ţa şi v ă d c u m i se p re lin g

la c rim i d i n c o lţu rile o c h U o r . î m i d o r e s c a t â t d e ta r e s ă îl în tr e b c e

s~ a î n t â m p l a t c u ea, d a r n u p o t să îm i a d u n c u ra ju l să o fa c c h ia r

acum . T o t ceea ce v re a u e s te s ă îi a lu n g la c rim ile c u s ă ru tă ri.

Ş i s ă îl a j u t s ă u i t e .

■ ■ ■

N e -a m d a t se a m a c ă ig n o râ n d b ă tă ile în u ş ă , a c e s te a în c e te a z ă

^ u p ă c â te v a m in u te . T r e a b a a s ta a m e rs d e ja d e tr e i o ri. A c u m ,
amiază, pe când zac înlănţuită de trupul lui Ashton prir^ţ
nuturile albe şi m ototolite, inflamată aşa cum n-am mai f ^
odată până acum, sper să funcţioneze şi a patra oară. Pent^^
vreau să ies dintre aceşti patru pereţi. Aici, în interiorul lor^er*”^^
mine ne-am alungat toate temerile noastre, toate angajam^^^^
noastre, toate minciunile noastre. în tre aceşti patru pereţi
doi ne-am aflat libertatea. ’
— C u m te s im ţi? îm i s u s u ră A s h to n în u re c h e . C â t de
c rare te
d o a re ?

— D o a r u n p ic , m in t e u .

— N u m in ţi, I r la n d e z o . N u v a fi d e lo c în f o lo s u l tă u .

Ş i, d e p a rc ă ar v re a să îş i d o v ed ească p u n c tu l de vedere, îş i

îm p lâ n tă e re c ţia în s p a te le m e u .

C h ic o te s c .

— E i b in e , p o a te c ă m ă d o a re u n p ic c a m t a r e p e n t r u a ş a ceva.

S e rid ic ă în c a p u l o a s e lo r şi s m u lg e a ş te rn u tu rile d e p e m in e .

S c h i m b â n d u - m i p o z i ţ i a p i c i o a r e l o r , s e u i t ă p e î n d e l e t e l a m i n e , în

c h ip o s te n ta tiv , p riv irile lu i în c in g â n d u - s e d e l a o s e c u n d ă l a a lta .

— V re a u să m e m o re z fie c a re c e n tim e tru p ă tr a t d in t i n e şi să

îm i a r d c u f ie r u l r o ş u p e c r e i e r i m a g i n e a t a , a r z â n d î n flă c ă ri, d o u ă ­

z e c i şi p a tru d e o re p e z i, ş a p te z ile d in s ă p tă m â n ă .

— N u ţi- a r d is tra g e a te n ţia ? îl ta c h in e z e u , d a r n u m ă ru ş in e z

s u b p riv ire a lu i c e rc e tă to a re .

A m im p re s ia c ă tr u p u l m e u în c e p e s ă îl d o re a s c ă c u înflăcarare.
în o ric e c a z , n u m a i e s te a tâ t d e tim id în p r e a jm a lu i A s h to n acum ,

d u p ă ce a s ta în p re z e n ţa u n u i A s h to n g o l p u şcă tim p d e două­

sp re z e c e o re .

îş i p lim b ă m â in ile lu i m a ri în s u s u l ş i î n j o s u l p ă r ţ i l o r la te ra le

a le c o a p s e lo r m e le , m u r m u r â n d :

Chiar asta era ideea, Irlandezo.

— Chiar şi picioarele mele?
Chicotind jucăuş, îmi ridic un picior ca să îi ard un bobâmac
u ş o r în b ă rb ie c u d e g e tu l m a re .
 ]V tă i a « ie p i c i o r . C u u n z â m b e t v ic le a n , îl a p u c ă s trâ n s şi îş i

e lim b a p e ta lp ă . î m i d u c am ân d o u ă m â in ile la g u r ă c a să n u

în h o h o te r ă s u n ă to a r e d e râ s în v r e m e c e m ă z b a t să m ă

fu b e re z d in s tr â n s o a r e a lu i, d a r d e g e a b a . E s te p r e a p u te r n ic p e n tr u

m in e - ^ _
Din fericire, în c eteaza cu aceasta to rtu ra , şi se târâie înapoi în
p at ca să se în tin d ă lâ n g ă m in e , d â n d u - m i la o p a r te ş u v iţe le d e p ă r

de p e fa ţă în t i m p c e e u î m i p l i m b d e g e t u l p e s te lo c u l u n d e ş tiu c ă

numele m eu este g rav at p e rm a n e n t p e tru p u l lui.

___ V r e a u s a ş t i u d e c e î m i s p u i I r l a n d e z a .

__D esigur, d a r să în c e p e m cu în c e p u tu l.
îş i a rc u ie ş te s p r â n c e n e le c u s u b în ţe le s .

— D oam ne, ce în c ă p ă ţâ n a t eşti!

O fte z d in r ă r u n c h i. A v â n d în v e d e r e c ă s ta u d e z b r ă c a tă a lă tu ri

d e e l, s p e r c ă îl v o i c o n v in g e să îm i sp u n ă a d e v ă ru l. S trâ n g d in

buze ca să -m i m a s c h e z z â m b e tu l d in c o lţu l b u z e lo r, m u rm u râ n d .

— B in e . S -ar putea să te d o re sc .

— S -a r p u te a ?

îm i râ n je ş te c u g u r a p â n ă la u r e c h i.

— A i a p ă r u t î n f a ţ a m e a ş i p r a c t i c a i s m u ls t o g a d e p e m in e în

tim p c e m - a i d o b o r â t l a p ă m â n t ţ i p â n d : „ S ă r u t ă - m ă , s u n t ir la n d e z ă ! ”

S c o t u n i c n e t ş i î m i d u c m â n a la g u r ă î n v r e m e c e c u v in te le lu i

în ii d e c l a n ş e a z ă a m i n t i r e a e x p r e s i e i d e ş o c d e p e c h i p u l l u i A s h t o n

d in acel m o m e n t, p re c u m şi s ă ru tu l c a re a u rm a t. P rim u l m eu

să ru t adevărat.
O h , D o am n e, sp er că n u m in ţi.

O b ra jii îm i ia u fo c , c e e a c e îl f a c e p e A s h t o n s ă în c e a p ă să râ d ă

pc înfbndate.
Şi, imediat după aceea, mi-ai întors, pur şi simplu, spatele şi
năvălit ca o furtună pe ringul de dans.
O lum iniţă îi scap ără în o ch i.
r "^veam de gând să te las in pace, dar după ce ai f^cut asta. ..
M trece degetul marc cu afecţiune pe buza mea inicrioară.
 — C u n ic iu n c h ip n u s e m a i p u t e a a t i n g e g u r a a s t a d e a a ltc u iv ,

îm i p lim b v â rfU l d e g e m lu i pe o rn o p la m l lu i b in e d e fin it

v re m e ce a c c e p t că e u a m p o r n i t t o a t ă t r e a b a a s t a . F i a r a d e z lă n p u i,.

d in m in e a ş tiu t c u m v a e x a c t c e e a c e a v r u t c h i a r d e la b u n în c e p u ,

cu m u lt în a in te d e a m ă p u te a e u îm p ă c a c u s itu a ţia .

îm i ia d e g e te le î n t r - a l e lu i ş i m i le s ă r u t ă u n u l c â t e u n u l , ţin >

tu in d u - m â c u p riv ire a lu i a r z ă to a re .

— Ş tii d e c e a m ră s c o lit p r in m a n sa rd a a ia n e n o r o c ită şi

fliită a a n tr e n o r u lu i t im p d e o s ă p tă m â n ă în tre a g ă , n u - i aşa?

îm i c re ş te in im a în p ie p t la a u z u l a c e s to r c u v in te , d in cauza a

c e e a ce a fă c u t a c e s t tip d r ă g ă la ş p e n t r u m in e . N u ş tiu e x a c t p e n tru

c e a ltc e v a a f ă c u t tr e a b a a s ta , în a fa ră d e a m ă fa c e fe ric ită . D a r

acum ş tiu c e a în s e m n a t p e n t r u m in e . M - a a ju ta t să v ă d a c e l u n ic

lu c ru p e c a re ş tiu c ă îl vreau şi c a re e ra în g r o p a t în tr - u n m o rm a n

d e in c e rtitu d in i.

— P e n tr u c ă e ş ti în d r ă g o s tit p â n ă p e s te cap d e m in e ?

R e p e t ceea ce m i-a sp u s e l în a c e a z i la c u r s , f a c â n d u - i ju c ă u ş

c u o c h iu l, c a s ă îş i d e a s e a m a c ă g l u m e s c .

D a r A s h to n n u îm i ră s p u n d e p rin tr-u n h o h o t d e râ s sau un

c h ic o tit sa u o ric e a ltă re a c ţie g lu m e a ţă . P e c h ip u l lu i se c ite ş te

s in c e rita te a în tim p c e se a p le a c ă să îm i d e p u n ă o s ă r u ta r e m ic u ţă

p e b u z a in fe rio a ră .

— A tâ ta tim p c â t tu ş tii a s ta ...

C a a p o i să m ă s ă ru te p r o f u n d d in n o u .

Ş i cad in s ta n ta n e u în u ita re .

P o a te c ă n u s u n t c h ia r a tâ t d e in f la m a tă , r e u s e s c e u să sp u n

p n n ^ e b u z e le lu i f lă m â n d e ş i to tu ş i d e lic a te .

Gemând, el îşi mută gura, pU m bând-o d e-a lungul gâtului

•UM . ' i r ' " ’-'!! J o ™ » pentru . 2 tc c i,i

U rm e a z ă o p a u z ă ’
 ^ N u Ogăsesc p e L iv ie . N u îm i r ă s p u n d e la te le fo n .

Rahat.
Connor.
N u m -a m g â n d it la e l n ic i m ă c a r o d a tă . Nu m -a m g â n d it d e lo c

Ia e l d i n m om entul în c a re a m in tra t în a c e a s tă c a m e ră a se a ră .

_ D a c ă n u d e s c h iz i u ş a în d o u ă m in u te , a m s ă m ă fo lo s e s c d e

n e n o r o c ita a ia d e c h e ie .

A s h to n şi c u m in e fa c e m u n s c h im b d e p riv iri. F o c u l d in tre n o i

s-a s tin s d e p a r c ă c in e v a a r fi a r u n c a t o g ă le a tă c u a p ă re c e p e s te o

g ro a p ă în flă c ă ri.

— D ră c ia d ra c u lu i, m o r m ă ie A s h to n în b a rb ă , a ru n c â n d o p ri­

v ire î n j u r .

H a in e le m e le s u n t îm p r ă ş tia te p e s te to t.

N e ro s to g o lim jo s d in p a t şi în c e p e m s ă le a d u n ă m . O fi f o s t

C o n n o r b e a t, d a r c re d c ă îm i v a r e c u n o a ş te , to tu ş i, c o s tu m a ţia .

— P o ftim .

A s h to n îm i d ă ja c h e ta . M u lţu m e s c lu i D u m n e z e u că am a le s

să p o r t u n p a r d e s i u lu n g n e g ru s e a ra tre c u tă . V a a sc u n d e to tu l cu

e x c e p ţia p a n t o f i l o r r o ş i i c u to c c u i şi c io ra p ilo r m e i n e g ri p e d ru ­

m u l d e în to a rc e re la c a m e r a m e a d e c ă m in .

— A s c u n d e -te în b a ie . V o i în c e r c a s ă s c a p d e e l, îm i ş o p te ş te ,

s ă ru tâ n d u -m ă u ş o r.

O ia u la f iig ă c u p a ş i m ă r u n ţ i ş i r e p e z i şi in t r u în b a ie e x a c t în

m o m e n tu l c â n d îl a u d p e C o n n o r u m b lâ n d la în c u ie to a re .

— V in ! z b ia r ă A s h t o n .

în c h id şi în c u i re p e d e u şa b ă ii, ţ i n â n d u - m i r e s p ir a ţia în tim p

ce în c e p să m ă îm b r a c f ^ ă z g o m o t. îi a u d p e r f e c t d in c o lo d e u şă .

■ D u m n e z e u le , A s h to n , a c o p e ră -ţi s c u la . Ş i a ş a îm i v in

v o m it, îl a u d p e C o n n o r b o d o g ă n i n d şi îm i d a u o c h ii p e s te c a p .

Treaba cu u m b la tu l în p ie le a g o a lă e tip ic ă p e n tru A s h to n sau

p e n tru to ţi b ă ie ţii?

— Ce s-a întâm plat cu tine noaptea trecută, omule?

 j şifonierului trâ n tin d u -s e şi p re su p u n că Ashton îş i

T o pereche d e c h ilo ţi. C h ia r şi în s itu a ţia a s ta s tre s a n tă ,

îm i e v o c ă o im ag in e - u n a î n c a r e e u îi s m u lg d e p e d
1
^ , a în c a re C o n n o r d is p a re a fa ră p e u ş a .

'Ü N u am a v u t c h e f , îl a u d e u p e A s h t o n m u rm u râ n d .

_ - E ş t i . . . s i n g U '' a ic i?

— D in n e fe ric ire .

— E i b in e , a i r a ta t o p e tr e c e r e g r o z a v ă d m c a te îm i a m in te s c eu.

U rm e a z ă o p a u z ă .

— C re d că am fa c u t-o d e o a ie c u L iv ie .

în c h id o c h ii şi tr a g a e r a d â n c în p ie p t în tim p c e m ă c u p rin d e

o n e lin iş te p r o f u n d ă . N u v r e a u să a s c u lt a s ta .

— O h , d a ? N a s o l.

A s h to n e s te f e n o m e n a l c u m se p re fa c e c ă n u îl in te re s e a z ă .

— M d a , c re d c ă s - a r p u te a s ă fi e x a g e r a t p u ţin . M - a m cam dat

la e a . A p le c a t d e v re m e d e la p e tr e c e re şi n u îm i ră s p u n d e n i c i la

te le fo a n e , n ic i la m e s a je .

— E i, la s -o să se lin iş te a s c ă .

— M d a , c re d că aşa am să fa c . D a r tre c p e la e a s ă o v ă d a z i.

T re b u ie să m ă a s ig u r c ă to tu l e s te î n o rd in e .

N u este în ordine, Connor. N iciodată nu a fo st, de fa p t. O ftâ n d

u şo r, a c c e p t f a p tu l c ă n u m ă p o t a s c u n d e p e n t r u t o t r e s t u l v i e ţ i i în

c a m e ra lu i A s h t o n , d e ş i m i-a tre c u t p rin cap id e e a a s ta de m ai

m u lte o ri. T r e b u ie să te rm in cu îm b ră c a tu l şi să m ă d u c î n a p o i la

c ă m in , a s tfe l în c â t s ă p o t p u n e c a p ă t re la ţie i m e le c u C o n n o r.

Ş i m i-a o fe rit p re te x tu l p e r f e c t.

o t să d a u v in a p e C o n n o r p e n tr u d e s p ă rţire . A î m p i n s lu c ru n l« ^

P a d e p a rte . Ş tie c ă v re a u să ia u lu c ru rile în c e tu l c u în c e tu l, d a r d

m -a p p ă it c a u n p u ş ti d e tr e is p r e z e c e a n i î n t r - u n c o tío n în tu n e c o s .

^ u v a fi v i n a m e a . V a c r e d e c ă e s t e v i n a l u i . V a . ..

in î " ^ « r c s ă î m i v ă d c h i p u l re fie c ^ ^ '

to c m a i s i-a ^ c io ra p i n e g ri c u p o rţja rtie r ^

P > e rd u t- v ir g in ita te a - ş i- a D o i- c e v a -o ă r ,a s c u n z â n d u -
 . b a ie în t i m P « p n e te n u l e i e s te d e c e a la ltă p a r te a u ş u , ftc â n d u -ş i

^ j i p e n tru ea îm p re u n ă cu cel m a i b u n p rie te n a l s ă u , b ă rb a tu l

^ n c t cu s u fle tu l z d r o b it d e c a r e s - a în d r ă g o s tit e a n e b u n e ş te . Ş i

t o t la « se icczstS. p e r s o a n ă e s te c u m s ă e v ite s ă m ă ^ -

tu ris e a s c ă t o t r ă u l p e c a r e l - a f ă c u t .

N u o re c u n o s c d e lo c .

îl a u d p e C o n n o r o f t â n d d in g re u şi ş tiu c ă se s c a rp in ă în c ap .

A sa e s te C o n n o r . P r e v i z i b i l .

— C r e d ... C r e d că m -a m în d ră g o s tit d e ea.

T r u p u l m e u s e c o c o ş e a z ă f a r ă v o ia m e a , d e p a r c ă a r fi p r i m i t u n

p u m n în s to m a c . Of, D oam ne! T o c m a i a sp u s-o . A s p u s - o c u g la s

ta re . U n d e v a î n s t r ă f u n d u l s u b c o n ş t i e n t u l u i m e u î m i e r a t e a m ă d e

a s ta . A c u m a d e v e n it re a lita te . C re d c ă o s ă m i se fa c ă ră u . V o rb e sc

s e rio s , p r e s i m t c ă î n u rm ă to a re le d o u ă secu n d e am să p lo n je z cu

cap u l în v a s u l d e to a le tă .

A s ta . O . S ă . î l . F a c ă . P r a f .

Şi C o n n o r n u m e rită s ă fie f ă c u t p r a f şi p u lb e re . P o a te c ă n u

e s te p o t r i v i t p e n t r u m i n e , d a r n u m e r i t ă a s t a . Ş i t o t u ş i , o r i c e m o t i v

aş in v o c a , fie că d a u v in a p e el sau p e m i n e , fie că sp u n sau nu

a d e v ă ru l, îl v o i r ă n i . T r e b u i e să m ă re s e m n e z în a c e a s tă p riv in ţă ,

fiin d c ă , o r ic e a r fi, e l ş i c u m in e am te rm in a t-o .

T o n u l irita t a l lu i A s h to n m ă ia p r in s u rp rin d e re .

N u o iu b e ş ti, C o n n o r . C rezi c ă o iu b e ş ti d o a r. A b ia d a c ă o

c u n o ş ti.

Imaginea mea din oglindă dă aprobator din cap spre mine.

E^ste de acord cu A shton. A sa este, C onnor nu m ă cunoaşte deloc. N u
cunoaşte Ashton.
■C e to t sp u i a c o lo ? E v o rb a d e L iv ie . A d ic ă , c u m să

iubeşti? Este a dracului de perfectă. - .

închid ochii strâns. Prea a dracului dc perfectă, Connor. n ‘ g
p a rd e s iu l p e m in e cu c a lm , Î n f iş u r â n d u - I s tr â n s in ju r u l tr u p u u

'" « u c a r e t â n j e ş t e d u p ă c ă l d u r a t r u p u l u i l u i A s h t o n .
 U rm e a ză o p a u z ă lu n g ă , d u p ă c a re a u d p a tu l s c â rţâ in d şi o fta -

tu l e b in e . A r tre b u i s ă te d u c i să o c a u ^ m

. „ p » ¡ ; c a » l « . » ■ P « “ « “ “ “ i“ ” “ “ -
— M d a . A i d re p ta te . M u lţu m e s c , fra ţio a re .

S cot u n o fta t m ic d e to t d e u şu ra re în tim p ce m ă s p rijin cu

s p a te le d e p e r e te .

Telefonul meu.
La dracu.
M ă u it la im a g in e a d in o g lin d ă a a c e le i f e te — a a c e le i fe m e i

s tră in e — şi v ă d c u m c h ip u l e i u ş o r p a lid d e v in e a lb c a v a r u l a tu n c i

când s u n e tu l d e ap el a lo c a t lu i C o n n o r se a u d e s la b d in p o ş e ta

m e a . P o ş e ta m e a c a re se a flă p e n o p tie ra lu i A s h to n .

S u n ă şi s u n ă şi ia r s u n ă .

T ă c e re d e m o a rte .

T ă c e re d e m o a rte , m a i m o a r tă d e c â t m o a rte a . A ş a o tă c e re d e

m o a rte în c â t a ş p u te a fi u l t i m a p e r s o a n ă ră m a s ă p e lu m e a a s ta .

A p o i îl a u d p e C o n n o r î n t r e b â n d în c e t şi ra r:

— D e c e e s te g e a n ta lu i L iv ie a ic i?

V o c e a lu i C o n n o r a c ă p ă ta t o in fle x iu n e p e c a re n u am m ai

a u z it-o n ic io d a tă p â n ă ac u m . N u ş tiu c u m să o d e s c riu , d a r m ă

fa c e s ă în g h e ţ d e s p a im ă p e lo c .

A tre c u t d o a r să m ă s a lu te şi a lă s a t-o a ic i, b ă n u ie s c .

A s h to n e s te u n m in c in o s fa n ta s tic , d a r n ic i m ă c a r e l n u e s te în

stare să trântească cu nonşalanţă o m inciună gogonată ca asta.

Zgomotul paşilor care se apropie m ă face să m ă îndepărtez de
uşi târşâindu-mi picioarele.
— Livie?

1.. acopăr gura cu m âinile şi închid

__ŞMm^i
I * • ţm 1respiraţia.
. D upă care num ăr pdiia
iiuuioi până la
la, zece.
C la tin d*^^^ a c o lo c h ia r în c lip a a s ta .

^ ă t în ă b u ş it * T ^ iŞ c ă rii b r u ş t e îm i sc a p ă u n gea-
 f e aud, L iv ie .

pupi o ^"buie în uşă, zguduind tot

^ Deschide n e n o ro c ita a s ta d e u şă!

^ Las-o în pace, Connor! zbiară A shton în spatele lui

Bubuiturile încetează, dar nu şi zbieretele. Zbieretele devin din
^ în ce mai înverşunate.
_ De ce se ascunde acolo? Ce mama dracului i-ai ftcut? Ai
Urmează o busculadă ciudată în cameră.
__ Cât de beată era când a urcat aici în cameră, Ash? Cât de
b e a tă ?

— F o a rte b e a tă .

P riv e s c u ş a p l i n ă d e fu rie .

C um ? N u eram ! D e ce să spună una ca asta?

A ltă p a u z ă p r e lu n g ă .

— A i fo rţa t-o să fa c ă cev a?

C u u n a lt o f t a t d e r e s e m n a r e , îl a u d p e A s h to n z ic â n d :

— D a, am fo rţa t-o .

A m s e n z a ţia c ă c in e v a to c m a i a a p rin s u n c h ib rit şi m i l-a în ­

fip t în u r e c h e , l a a u z u l v o r b e l o r c a r e t r a n s f o r m ă n o a p t e a m e a f r u ­

m o asă, s p e c ia lă , d e n e u ita t p e tre c u tă c u A s h to n în tr-o p o v e s te d e

v io l la b e ţ i e . î m i d a u se a m a im e d ia t ce v re a A s h to n să fa c ă . îm i

c a u tă o s c u z ă . V r e a s ă d o v e d e a s c ă c ă e l e s t e t i p u l c e l r ă u . V r e a s ă ia

a su p ra lu i to a tă v in a p e n tru c e e a ce a m in iţia t e u . P e n tru ceea ce

am v ru t e u .

D au u şa la rg d e p e re te ş i n ă v ă le s c a fa ră c a o R u tu n ă .

■ N u am fo s t b e a tă şi n u m -a o b lig a t în n i c i u n fe l!

C u v in te le îm i ie s d in g u ră în tr-u n a c c e s d e fu rie .

N u m -a f o r ţa t d e lo c . N ic i m ăcar o dată.
C ei d o i b ă rb a ţi se în to rc cu f a ţa la m in e , c e l d in s tâ n g a î

cu n im ic a ltc e v a d e c â t u n ş o rt şi c lă tin â n d d in c a p d e p a rc a ^

s ă î m i sp u n ă : „De-ce-ai-ieşit-afară-de-acolo? , cel n reap a

şocat d e -a b in e le a şi a b ia d is im u lâ n d u - ş i m â n ia .
 N ic i m ă c a r o d a tă .

V o c e a lu i C o n n o r e s t e d i n n o u e g a l ă , d a r n u c r e d s ă fie

că S-a calm at. C r e d c ă v r e a s ă î n s e m n e c ă e s t e g a t a s ă e x p lo d e z e

___ D e c â t e o r i a i f o s t a i c i , L i v i e ? Ş i d e c â t ă v r e m e ?

A cum că am d a t lu c ru rile p e fa ţă — c u a l t e c u v i n t e , c e e a ce

p etre cu t în tre m in e şi A s h to n n u a fo st sc e n a v re u n e i f^ ă d e le g i^

fliria m i- a d is p ă r u t, ş i, în s c h im b , tr e m u r c a v a r g a , i n c a p a b U ă sâ

m ai sc o t v re o v o rb ă .

___ D e c â t t i m p ? r e p e t ă e l r ă s t i n d u - s e l a m i n e .

— D i n t o t d e a u n a ! i z b u c n e s c e u , f a c â n d u - m ă m i c ă d e t o t în m o ­

m e n tu l în c a re a d e v ă r u l ie s e la iv e a lă . D i n p rim a s e c u n d ă î n c a re

l-a m c u n o s c u t. D in a in te d e a te c u n o a ş te p e tin e .

C o n n o r s e î n t o a r c e s ă îl p r i v e a s c ă p e c o l e g u l lu i d e a p a rta m e n t,

pe cel m ai b u n p rie te n al său , ai c ă ru i o c h i, d in ca re ră z b a te o

e x p re s ie d e n e d e s lu ş it, n u s - a u d e z l i p i t d e m in e .

— A l n a ib ii d e in c re d ib il- N o a p te a aceea cu ta tu a ju l... D e

a tu n c i a i în c e p u t să i- o tra g i?

— N u!

C u v â n tu l z b o a ră d in g u rile n o a s tre la u n is o n .

C o n n o r c la tin ă d in c a p c u d e s c o n s id e ra re .

N u îm i v in e să c re d că m i-a i fă c u t u n a ca a s ta . C u to a te

tâ r f e le p e c a r e le t o t a d u c i a i c i ... c h i a r t r e b u i a s ă o t r a n s f o r m i şi pe

e a î n t r - u n a d i n e le ?

— A i g rijă c e s p u i.

T m p u l lu i A s h t o n se în c o rd e a z ă în m o d v i z i b i l ş i v ă d c u m îş i

în c le ş te a z ă p u m n ii, d a r r ă m â n e p e lo c .

L u i C o n n o r n u p a r e s ă î i p e s e , t o t u ş i . S c r â ş n i n d d i n d i n ţ i , s tu ­

d ia z ă la m b riu rile d in le m n o c lip ă , c lă tin â n d d in c a p . C â n d , în

ş * t , SC u i t ă d i n n o u la m in e , p o t s ă v ă d im p a c tu l c e lo r petrecute
pe c ip u l să u : o c h ii lu i, în m o d n o rm a l d e u n v e rd e strălucitor,
s tin s P ^ rc ă lu m in a c ă lă u z ito a re d in ei s-a r 6

Ş i eu s u n t c e a c a re a s tin s -o .
 g în tâ m p la t c u lu a tu l „ în c e tu l c u în c e tu l’ , L iv ie ? C e ?

" ^ p o ţi s i p r o f iţi d e p r o s tu l d e m in e o v r e m e în tim p

T f '" * * " ,:r u cel m ai b u n p rie te n al m eu ?

^^ «rrc si zbiară:
în to a rc c şi ^ , , * . ^
C e l n ia i b u n p r i e t e n a l m e u ! a p ă s a n d p e fie c a re c u v â n t.

a a t i n d in c a p c u în v e r ş u n a r e .

is ju a f o s t a ş a . N u m a i c ă . . . l u c r u r i l e s - a u s c h im b a t.

^ O h , c h ia r a şa ?

Face u n p a s î n a i n t e .

^ Ş i CC a l t c e v a s - a m a i s c h i m b a t ?

— T o m l! i z b u c n e s c e u , ş t e r g â n d u - m i o l a c r i m ă s t i n g h e r ă . V i i -

to m l m e u . S p i t a l u l . P r i n c e t o n , p o a t e ?

N u m i-a m d at seam a p ân ă a d in e a o r i, d a r lo c u l ă s ta ... c u to a te

re c la m e le , c u to a te s ite -u rile , c u to a te p ro m is iu n ile e x c e s iv e , n u

e s te t o t u ş i c e e a c e î m i d o r e s c e u . N u în s e a m n ă a c a să p e n tru m in e .

N u va în s e m n a n i c i o d a t ă a c a s ă p e n t r u m in e . V re a u să m ă d u c în a ­

poi în M i a m i , s ă f i u î m p r e u n ă c u f a m i l i a m e a . N u s u n t p r e g ă t i t ă s ă

îi p ă r ă s e s c î n c ă . S i n g u r u l l u c r u p e c a re m i -1 d o r e s c la P rin c e to n

e s te c a e l s ă s t e a în tă c e re , c u b ra ţe le în c ru c iş a te p e s te p ie p t, în

v re m e c e e u î i s p u n t o t c e a m p e s u fle t:

T u şi c u m in e ... n u s u n te m filc u p u n u l p e n tr u c e lă la lt.

C o n n o r tr e s a r e d e p a r c ă i - a ş fi î n f i p t u n c u ţ i t î n in im ă , d a r e u

c o n tin u i.

7 “ S u n t în d ră g o s tită d e A s h to n . M ă în ţe le g e . îl în ţe le g .

I* a r u n c o p riv ire ra p id ă lu i A s h to n ca să văd că ţin e o c h ii

* ^ ^ şi dc p a rc ă l-a r d u re a c e v a .

c h ip u l lu i C o n n o r a p a r e c e v a c e s e a m ă n ă a m ilă .

- C h ia r c r c z i c ă îl î n ţ e l e g i , L i v i e ? V o r b e ş r i s e r io s ? T u crfzt c i

In s c c c a s ă n u îm i tr e m u r e g la s u l.

^ cred. Ş,iu. j
c ă tc fe m e i a a v u t în c a m e r a a s ra ? în p a tu l ă s ta ?
 R id ic ă m â n a g e s tic u lâ n d în s p re p a t p e n tr u a c rc a u n cfcct dra
m a tic . M ă s fo rţe z s ă s ta u c u b ă r b i a r i d i c a t ă î n v â n t, in c c rc â n d si

fiu p u t e r n i c ă . N u v r e a u s ă ş t i u . N u c o n t e a z ă . E s t e c u m in e acu m .

— S p e r c â ai fo lo s it p re z e rv a tiv e m ă c a r.

P rezervative.
A m u ita t c o m p le t. X o tu l a fo s t p re a in te n s .

C u lo a r e a îm i p ie r e d in o b r a ji şi m ă d ă d c g o l.

C o n n o r îş i p le a c ă f i i i n t e a , c l ă t i n â n d d i n c a p c u d e z a m ă g ire .

— D o a m n e , D u m n e z e u le , L iv ie . T e c re d e a m m a i d e ş te a p tă

d e -a tâ t.

A s h to n nu a sco s o v o rb ă . N ic io v o rb ă în a p ă r a r e a lu i, sau a

n o a s tră . S tă a c o lo în tă c e re , p r iv in d î n t r e g d e z a s t r u l c u o c h i triş ti

şi r e s e m n a ţi.

T o ţi tre i s tă m fa ţă în fa ţă în tr - u n t r i u n g h i n e f e r ic it, a tm o s fe n

g r e a ş i to x ic ă d i n t r e n o i s u f o c â n d u - n e , m in c iu n ile în v â rte jin d u -ic

î n m o d v i z i b i l î n a e r î n v r e m e c e a d e v ă r u l d e s p r e c e e a c e e s t e în tre

m in e şi A s h to n d is p a re în n e a n t.

A ş a n e g ă s e ş te D a n a .

— C e s e p e tr e c e a ic i?

C h i p u l l u i A s h t o n s e c o n t o r s i o n e a 2 ^ d e s p a i m ă p r e ţ d e o c lip i,

c a a p o i să d e v in ă a lb c a v a ru l.

— C e c a u ţi a ic i?

— V o ia m s ă îţi fa c o s u r p r iz ă , m ă r t u r i s e ş t e e a , p ă ş in d în c a m e ri

cu a tâ ta p re c a u ţie de p a rc ă p o d eau a a r fi î m p â n z i t ă cu n iin e de

te re n .

C o n n o r îş i în c r u c iş e a z ă b r a ţ e l e la p i e p t .

D e c e n u - i s p u i, L iv ie ? H a id e ... s p u n e - i c e m i- a i sp u s

C o n n o r m ă f i x e a z ă d i n p r i v i r i . Ş i c â n d d r ă g ă l a ş a d e D a n a p ic *

în în c u r c ă tu r a a s ta , f ă c â n d o c h ii m a r i d c n e d u m e r ir e şi s p a ii^ ^

f ix e a z ă ş i c a d i n p r iv ir i, in t i m p c c s c a g a ţ ă d c b r a ţ u l lu i A s h to n .

O s tră fiilg c ra re d c lu m in ă îm i s c a p ă r ă în o c h i.

D i a m a n t u l s o l i t a r d c p c m â n a s t â n g ă a D a n c i . P c in c U r.

M i se p u n e u n n o d în g â t.
 r-n d a « ru t-o d e n e v a s tă ?

h t o n Ş tie în c h id e o c h ii şi în c e p e să

j e lu cru a b s e n t c u b r ă ţa r a d e la în c h e ie tu r a m â in ii.

S a p u s-o d in n o u la m â n ă .

Ashton ş i-a P “ ® în s e a m n ă c ă

n u n ţa t la l i b e r t a t e a p e c a r e i - a m re d a t-o n o a p te a tre c u tă .

* "^D ar d u p ă e x p r e s ia d e g r o a z ă d e p e c h ip u l lu i C o n n o r, îm i d a u

s e a tn a c ă a v ă z u t ş i e l i n e l u l ş i c ă a c u m re a liz e a z ă a m p lo a re a tră d ă -

rii Iui*
— S p u n e -i, L iv ie . S p u n e - i c e se p e tr e c e în tr e tin e şi v iito ru l e i

sot, d a c ă c re z i c ă îl c u n o ş ti a tâ t d e b in e .

N u e s te n e v o ie să sp u n n im ic . D a n a p ă le ş te . O văd cu m m ă

măsoară d in cap p â n ă în p ic io a re , d u p ă c a re îş i în d r e a p tă p riv ire a

sp re p a t, a p o i d i n n o u sp re m in e . S e în d e p ă rte a z ă a p ro a p e o rip i­

la tă d e b r a ţ u l l u i A s h t o n , ş i d ă î n a p o i t r e i p a ş i , î m p l e t i c i n d u - s e p e

p ic io a re .

— A sh?

V o c e a îi t r e m u r ă î n tim p c e se în to a rc e c u f a ţ a s p r e e l.

E l îş i p le a c ă f r u n t e a , m o r m ă i n d a p ro a p e im p e rc e p tib il.

— A m f ă c u t o g r e ş e a lă . L a s ă - m ă d o a r s ă îţi e x p lic .

Iz b u c n in d în la c rim i, e a se în to a rc e cu s p a te le ş i ie s e în fu g ă

d in c a m e r ă . A s h t o n n u e z ită n ic io se c u n d ă . O ia la flig ă d u p ă e a şi

ţip e te le e i r ă s u n ă î n to a tă casa.

îm i în to a r c e s p a te le . N e în to a r c e s p a te le . în to a r c e s p a te le la to t

ce m a m a n a ib ii a f o s t î n t r e n o i. O greşeală.
C u v in te le lu i C o n n o r s u n t c a lm e d a r u s tu ră to a re , b lâ n d e d ar

u c ig ă to a re , o n e s t e d a r a tâ t d e d e p a rte d e a d e v ă r.

A i r e u ş it s ă z d r o b e ş t i d o u ă in im i a s tă z i. T r e b u ie s ă iii m â n -

d e a s ta . L a r e v e d e r e , L iv ie .

T r â n te ş te u ş a d o r m i t o r u l u i d u p ă e l.

Ş i Ş tiu c ă n u m ai a m n ic iu n m o tiv să s ta u a ic i. N ic i în a c e a s tă

n ic i în a c e a s tă ş c o a lă . N ic i în a c e a s tă v ia ţă c a re n u e s te v ia ţa

m ea.
 Trebuie să renunţ la tot.
Aşa că plec.
Plec departe de voci, de strigăte, de deziluzii.
Plec departe de plăsmuirile mele, de greşelile mele, de regre
tele mele.
Plec departe de tot ceea ce se presupune că ar trebui să fiu si de
tot ceea ce nu pot să fiu.
Pentru că totul este o minciună.
 ELIBERAREA

îi găsesc în jurul mesei din bucătăric. Kacey stă ghemuită iin

poala lui Trent cu degetele încolăcite în părul său, râzând în timp
CCDan împunge în mod repetat burta umflată a lui Storm, încer­
c â n d să facă bebeluşul să reacţioneze. Trebuie să nască peste două

luni şi este la fel de frumoasă ca întotdeauna.

— Livie?
Ochii surorii mele de un albastru limpede mă fixează cu un
amestec de stupoare şi îngrijorare. Nu credeam că mai vii acasă şi
între vacanţe.
înghit în sec.
— Nici eu, dar.... lucrurile s-au schimbat.
— Îmi dau seama de asta.
Se uită cu subînţeles la costumaţia mea. Nu am mai trecut prin
^^era de cămin să mă schimb. Am sărit, pur şi simplu, într-un
^ şi m-am dus direct la Newark, unde m-am înscns pe lista de
^^cptare pentru primul zbor disponibil spre Miami. Mi-au trc
2CCCore, dar iată-mă ajunsă.
Acasă.
^ unde nu ar fi trebuit să plec dc la bun înccput.
Nu scoate nimeni nicio vorbă, dar le simt ochii în ceaft în timp
^ îndrept spre cămară. Scot sticla de tequila pe care Storm o
Pc raftul dc sus. Pentru urgenţe, pretinde ca.
 — A i a v u t d re p ta te , K accy .

în ş fa c d o u ă p a h a re .

___ A i a v u t d r e p t a t e t o t t i m p u l .

— M i- a u lip s it ţip e te le p e s c ă ru ş ilo r, ş o p te s c e u .

___ U a u , c h i a r c ă e ş t i d u s ă d e - a b i n e l e a .

H o h o tin d de r â s , în n i a z v â r l m â n a în s p re K a c e y şi m ă pom e­

n e s c c ă o p l e s n e s c p e s t e o b r a z . S e a r a t r e c u t ă , c u s t i c l a d e t e c ţ u i l a şi

cu d o u ă p a h a re în m â in i, a m ie ş it în tă c e re p e u ş a c c d ă p c te ra s a

d in s p a te . K a c e y m - a u r m a t, tr ă g â n d u n ş e z lo n g lâ n g ă a l m e u .

să s c o a tă o v o rb ă , a în c e p u t s ă to a r n e p a h a r d u p ă p a h a r.

Ia r eu am în c e p u t să d e ş e r t s a c u l.

I-a m s p u s to tu l s u ro rii m e le .

I-a m re la ta t p â n ă în cel m ai m ic d e ta liu u ltim e le m e le d o u ă

lu n i, a ju n g â n d p â n ă la c e l m a i in t im ş i m a i s tâ n je n ito r . D e în d a ti

ce a d e v ă ru l a în c e p u t să ia s ă la iv e a lă , a n ă v ă lit a fa ră p rc c u m o

c a s c a d ă a l i m e n t a t ă d e u n t o r e n t d e n e s t ă v i l i t . S u n t s i g u r ă c ă a lc o ­

o lu l m - a a ju ta t, d a r f a p tu l c ă e r a m a lă tu ri d e s o r a m e a m - a a ju ta t

şi m a i m u lt. K a c e y s - a m u l ţ u m i t d o a r s ă m ă a s c u lte . M - a ţin u t dc

m â n ă şi a s tr â n s - o c u p u te r e . N u m - a j u d e c a t , n u a ţ i p a t , n u a o fta t,

n u m i-a a ru n c a t p riv iri d e z a m ă g ite şi n ic i n u m - a f ^ c u t s ă m ă s im t

s tâ n je n ită . M - a c e rta t, totuşi, p e n tru fa p tu l că n u am fo lo s it u n

p re z e rv a tiv , d a r a r e c u n o s c u t r e p e d e c ă n u e s te e a c e a în d re p tă ţită

să a ru n c e c u p ie tre .

A p lâ n s îm p r e u n ă c u m in e .

L a u n m o m e n t d a t , T r e n t a v e n i t s ă î n t i n d ă o p ă t u r ă p e s t e n o i.

N u a s p u s n im ic , l ă s â n d u ~ n e î n s t a r e a n o a s t r ă d e t o r o p e a l ă p ro v o *

ă dc b e ţie ş i, c â n d p rim e le ra z e d e so a re au a p ă r u t la o riz o n t»

tu ită fiin d de o ric c e m o ţie , g o lită d e o ric c s e c re t şi d c o ric e

m in a u n ă , a m p ie rd u t c o n ta c tu l c u re a lita te a .

d u io s ^ ^ d a tă ? m ă în tre a b ă K a c c y c u g l* *
 îi d a u m ic u l d r e p t u n g h i d e h â r t i e d i n g e a n t ă , t e r i b i l d e m u l ţ u -

. ' s u fle te ş te c ă a m a v u t fo to g ra fia la m in e a tu n c i c â n d a m p le c a t.

^ __ î r n i v i n e s ă c r e d c â t d e t i n e r i s u n t a i c i , ş o p te ş te e a , u rm ă -

. j ,-le contururile c u d egetul, a ş a c u m a m fa c u t-o şi eu.

C u tre i a m m u rm a , K acey n u e ra m a m ăcar m s ta re să a ru n c e

o p riv ire p e v r e o p o z ă a p ă r i n ţ i l o r n o ş t r i .

îm i fa c e u n s e m n c u m â n a s p r e p o z ă î n a i n t e d e a m i - o d a î n a ­

poi, m u rm u râ n d :

^ A s ta d o v e d e ş te c ă ţ in e f o a r te m u lt la tin e , L iv ie . C h i a r d a c ă

sufleteşte e s te o e p a v ă .

închid o c h ii şi o f te z p r o f u n d .

— N u ş tiu c e s ă fa c , K a c e y . N u p o t să m ă d u c în a p o i. V re a u să

sp u n c ă ... e s t e l o g o d i t . S a u a f o s t .

— în c ă m a i e s te ?

A m p rim it m a i d e v re m e u n m e s a j d e la R e a g a n : „ U n d e n a ib a

e ş ti? ” D u p ă ce i-a m e x p lic a t c ă m -a m în to rs în M ia m i, a m m ai

fă c u t u n s c h i m b d e m e s a j e , d a r n u m i- a d a t n ic io in fo rm a ţie . S a u

nu a v m t să îm i s p u n ă a ltc e v a în a fa ră d e fa p tu l c ă a s ta t a sc u n să

în c a m e r a l u i G r a n t t o a t ă z iu a d in cau za u rle te lo r şi z b ie re te lo r

f ^ ă în c e ta re .

A s ta m -a fâ c u t să m ă în g rijo re z şi m ai m u lt în p riv in ţa lu i

A s h to n . D a c ă n u m a i e s t e c u D a n a ? C e îi v a fa c e ta tă l s ă u ? S e v a

fo lo s i d e c h e s t i u n e a c u c a r e î l a r e l a m â n ă , o r i c a r e a r f i a c e e a ?

C a te g o ric e s te te r m in a t s u fle te ş te , îm i re p e tă K acey. A re

n e v o ie s ă îş i c l a r i f i c e o p ţiu n ile în a in te d e a m e rg e m a i d e p a rte şi

a se a n g a ja î n t r - o re la ţie c u o r ic in e , in c lu s iv c u tin e .

N u m a i la g ân d u l ă s ta , s im t o d u re re în p ie p t. A re d re p ta te .

^ r i c e a r fi f o s t î n t r e m in e ş i A s h t o n , t r e b u i e s ă m ă e lib e r e z d e e l,

^■‘c â t d e m u l t a ş v r e a s ă t o t î n c e r c , s ă î i f i u a p r o a p e î n t i m p c e s e

y p tă c u d e m o n i i l u i , o r i c a r e a r fi a c e i a , n u p o t s ă f a c a s t a la n e s f a r -

N u aşa.

cu C o n n o r şi cu D a n a ş i... b rr. In e lu l. S im t cu m m i se

s to m a c u l. C e a fo s t în tre n o i — fie c ă a f o s t d r a g o s t e sau

 n u — m - a t r a n s f o r m a t î n t r - o id io a tă e g o is tă şi m a n ip u la to a re

o b ţin e c e e a c e v re a c h ia r d a c ă s - a r p u te a s ă îi ră n e a s c ă p e

C a r e t o t a în c e r c a t s ă s e a u to c o n v in g ă c ă to t c e e a c e a fă c u t f ’

în r e g u lă f iin d c ă ş t i a c ă b ă r b a t u l p e c a r e îl d o r e a ţi n e a la e a ^

C a re v a c ă d e a , p ro b a b il, d in n o u în aceeaşi capcană deoarec

se p ă re a to tu l a tâ t d e c o re c t, în c iu d a fa p tu lu i c ă e ra greşit. *
— N u e n e a p ă r a t n e v o ie să te d u c i în a p o i.

în tre d e s c h id u n o ch i să m ă u it la ea, tre s ă rin d d in p ric in a

lu m in ii p u te r n ic e a z ile i.

— C u m ... să r e n u n ţ p u r şi s im p lu la to t?

E a rid ic ă d in u m e ri.

— N u a ş z ic e că re n u n ţi, ci m a i d e g ra b ă că tră ie ş ti învăţând

d in în c e rc ă ri şi e ş e c u ri. S a u s ă ie i o p a u z ă . P o a t e c ă , d e p a r t e fiin d

d e A s h to n şi d e ş c o a lă , v e i c ă p ă ta o a l t ă p e r s p e c t i v ă a s u p r a lu c ru ­

rilo r. S a u p o a te c ă e ş ti d e ja î n t r - o p e r s p e c t i v ă p o t r i v i t ă ş i t u tre b u ie

d o a r s ă la ş i tim p u l s ă le r e z o lv e p e to a te ,

— M d a . P o a te .

în c h id o c h ii, s a v u r â n d , p lin ă d e r e c u n o ş tin ţă , s e n z a ţia d e con­

fo rt că p e c a re m i-o o fe ră c ă m in u l m e u .

— E şti sigură că nu vrei să răm ân acasă? m ă întreabă tata in

tim p ce îm i dă la o p a rte p ă ru l lip it d efru n te.
I i răspund stră nu tâ nd şi gem ând.
O ftând din rărunchi, îm i spune:
— Eun, s-a fă cu t. R ăm ân.
N u, tati.
C latin din cap, cu toate că nu m i-arplăcea nim ic m ai m ult decât
stea cu m ine să mă aline.
— Trebuie să pleci. Te vo i îm bo lnă vi f i p e tin e dacă stai M
astă-seară este meciul cel m are a l lu i Kacey. A r f i tare necăjită dată l-“'
rata. Rectific. Sora mea a r fi distrusă dacă ta ti nu ar f i acolo. £ «

Vorbele tm i sunt întrerupte de un a lt stră n u t violent.

Tati im i întinde un ţerveţel, fă că n d u -se m ic de tot.
 _ £ ,• bine,nu am de g â n d să te m in t puştoaica. M ă cam dezguşti

felul i” un vag accent scoţian măface

_ iţi face g rijt. Şt eu m ă dezgust p e m ine însămi din plin,

A /iz

„anosc eu in tim p ce îm i suflu nasul de câteva ori la rănd.

E l îmi răspunde râ zâ n d şi bătându-m ă uşor pe genunchi.
^ Glumeam doar. Tu v e i f i întotdeauna îngeraşul meu frumos,
c h ia r şi cu mucii tăi v e rzi cu tot.

îş i face de lucru aranjând cutiile şi sticluţele cu medicamente p e

n o p tie r ă in tim p ce e u îm i caut o p o ziţie m ai confortabilă in pat.
— Doamna D uggan este în camera de zi...
— op. ta tii N u am nevoie de o dădacă!
¡mi dau seama că devine serios chiar înainte de a deschide gura.
— Ba ai nevoie, L ivie. Te-oif i comportând tu parcă ai avea trei­
zeci de ani, dar, din p u n c t de vedere biologic, ai doar unsprezece ani şi
Protecţia Copilului nu este de acord cu lăsarea copiilor singuri acasă,
nesupravegheaţi. Fără comentarii, spune el pe un ton energic, aple-
căndu-se să mă sărute p e creştet.
O cută m i se adânceşte p e fr u n te în tim p ce băjbâi după teleco­
mandă. Trei episoade la rând în care leii se ospătează cugaz£le în săl­
băticie — prea m u lt p en tru m ine.
Oftând şi bom bănind fetele lu i încâpăţâruite, se ridică în picioare şi
îndreaptă sprre uşă. D a r se opreşte din drum şi se întoarce spre mine,
cu irişii lu i albaştri şi lim p ezi strălucind odată cu zâmbetul
încruntarea mea m ai durează încă două secunde în tre g până când
larg îi ia locul. E ste imposibil să stau încruntată când tatăl
zâmbeşte aşa. A re un f e l special de af i . . .
Tata râde uşor.
. L ivie, fe tiţa mea. F ă-m ă m ândru!
spune asta in fiecare seară.
V* astă-seară, la fe l ca in fiecare seară, ii zâmbesc cu g u ra pana la
ii răspund:
 — întotdeauna te voiface să f i i m ândru de mine, tati.
M ă uit după el cum pleacă, închizând fă ră zgomot uşa in ur^a

M ă t r e z e s c s u b u n c e r d e d u p ă - a m i a z ă t â r z i e , c u u l t i m e l e c u v in ţ

sp u se ta tă lu i m e u ră su n â n d u -m i în m in te . C e c u v i n t e s im p le . Q

m ic ă fra z ă de ru tin ă , nevinovată. D a r, în re a lita te , o mindur,.

g a ra n ta tă . A d ic ă , c u m p o a te c m e v a s a iş i la u n a s e m e n e a a n g a j^ ,

m e n t? N u to a te d e c iz iile pe c a re le v e i lu a în v i a ţ ă v o r fi b u n e.

U n e l e d i n t r e e le v o r fi c h i a r d e z a s t r u o a s e .

M ă în to rc şi v ăd că p e rso a n a c a re s tă pe ş e z l o n g u l d e lâ n g â

m in e n u e s te n ic i r o ş c a tă , n ic i f e m e ie , a ş a c u m e r a c e a c a r e a s ta t

a ic i c â n d a m a d o r m it. D o c t o r u l S t a y n e r îş i a r a n je a z ă c u te le căm ă­

ş ii b ic o lo re de b o w ^ lin g , d e -a d re p tu l h id o a s ă . A p ro a p e c ă sc

p o triv e ş te c u ş o rtu l la rg h a v ^ ^ a ia n p e c a re n ic iu n b ă r b a t d e v â r s ta

lu i n u a r tr e b u i s ă îl p o a r t e .

— B u n ă , L iv ie . I ţ i p la c e c o s t u m a ţ i a m e a d e p la jă ?

— B ună z iu a , d o m n u le d o c to r S ta y n e r. D e ce a v e ţi în to t­

d e a u n a d re p ta te ?

— A m te n d in ţa a s ta , n u - i a şa ?

■ ■ ■

S la v ă D o m n u lu i! C r e d e a m c ă v o i f i n e v o i t ă s ă p u n ş e z lo n g u l

a c e la p e fo c d a c ă n u f a c e a i d u ş c u r â n d .

I i t r a g s u r o r i i m e l e u n g h i o n t î n j o a c ă î n v r e m e c e m e r g e m pc

h o l, în d r e p tâ n d u - n e s p re b u c ă tă r ie .

— Ş i c a re -i tre a b a c u ... S ta y n e r?

E a rid ic ă d in u m e ri.

— I-a m tr im is u n m e s a j a s e a r ă c a s ă îi s p u n c ă , î n c e le d in u n n â,

i c ^ a t . N u m ă a ş te p ta m în s ă s ă a p a r ă a ic i c u o v a liz ă în m ân ă.

upă to a te a p a re n ţe le , d o c to ru l S ta y n e r s-a h o tă râ t s ă se

^ M h m i, F l o r i d a la C h e z R y d e r-E i

a s t a a r fi ‘ ^ ^ * * ^ c e rc a t i n s i s t e n t s ă îl c o n v i n g ă s ă s t e a c u n o i,

rent acasă. I-am ream intit că era ciudat şi 1'P®‘

 0oksion3lism c a p s ih ia tr u l fa m ilie i să s te a c u n o i. D u p ă c a re

r e a m in tit c ă t o t u l în p r i v i n ţ a d o c t o r u l u i S ta y n e r e s te c iu ­

d a t ş i liP ^ ^ ^ p ro fe s io n a lis m , a ş a c ă a re s e n s , d e fa p t.

^ g u m e n te l e m e le s - a u î n c h e i a t a ic i.

A şa că a c u m d o c to r u l S ta y n e r s tă în fa ţa c h iu v e te i d in b u c ă tă ­

rie , e c h i p a t c u u n şo rţ cu b u lin e a l lu i S to r m , şi c u ră ţă m o rc o v i,

aju tat fiin d d e M ia .

— C re z i c ă d a c ă m ă n â n c i m o rc o v i te a ju tă c u a d e v ă ra t să v ezi

„ la i b in e s a u a s t a s p u n m ă m i c i l e c o p i i l o r c a s ă îi f a c ă s ă m ă n â n c e

le g u m e ?

M ia e s te la v â rs ta d ră g ă la ş ă cân d în c ă m ai în g h ite a p ro a p e

o ric e , d a r î n v a ţ ă s ă p r o b l e m a t i z e z e l u c r u r i l e .

M ă s p rijin d e a rc a d a d e la in tra re cu b ra ţe le în c ru c iş a te ş i îi

p riv e s c c u c u r i o z i t a t e .

— T u c e c re z i. M ia ? îi în to a r c e v o r b e le d o c to r u l S ta y n e r.

E a se u ită la e l în g u s tâ n d u - ş i o c h ii.

— E u te -a m în tr e b a t p rim a .

S c u tu r d in c a p şi iz b u c n e s c în râ s.

— N u v ă fa c e ţi p r o b le m e . E s te m u lt p re a is te a ţă p e n tr u d u m ­

n e a v o a s tră .

M ia s c o a te u n c h iţă it, d ă d ru m u l m o rc o v u lu i d in m ân ă şi se

re p e d e în b r a ţe le m e le .

— L iv ie ! m i - a s p u s m a m i c ă e ş ti a ic i. L - a i v ă z u t p e „ X ” c u m se

m iş c ă ?

C h ic o te s c . P re su p u n că M ia a tre c u t d e la n u m e le de a lin t

» B e b e lu ş u l E x t r a t e r e s t r u X ” la u n s im p lu „ X ”. M e rg e .

— N u , d a r l-a m v ă z u t p e D a n îm p u n g â n d u - i b u r ta m a m e i ta le

a s e a ră , îi s p u n eu fa c â n d u -i cu o c h iu l.

E a fa c e o g rim a s ă .

■S p e r să n u se p o a rte ca u n c iu d a t c â n d „ X ” se v a n a ş te .

S c h im b ă r e p e d e s u b ie c tu l.

R ă m â i m a i m u lt tim p a ic i?

P e c h ip u l e i se c ite ş te s p e ra n ţa .
 __ ^ N u stiu .M ia - . . 1 ,
c- « cstc adevărul. Chiar nu mai ştiu absolut nimic.
S | accsui t

■ ■ ■

- D e s p r e ce credeţi c i este vorba?

D o cto ru l Stayner soarbe zgomotos din paharul lui marc de
lattc în vreme cc stăm unul lângă celălalt întinşi pe şezlongurile de
pc terasa din spate, privind alergătorii matinali care trec prin drtp,
nJ nostru. Atâta cafea nu poate fi bună pentru el.
— N ic i n u în c e rc s ă m ă h a z a rd e z m ă c a r să fa c v re o p re su p u ­

n e re în p r iv in ţa a s ta , L iv ie . î n m o d c la r a rc n iş te p r o b le m e d e pus

la p u n c t. S-ar părea c ă se fo lo s e ş te d e le g ă tu rile fiz ic c c u fe m e ile

p e n t r u a le f a c e f a ţ ă . S-ar părea c ă î i e s t e f o a r t e d if id l să v o rb e a sc i

d e sp re m o a rte a m a m e i s a l e . S -a r părea c ă ţ i n e fo a rte m u l t la tin e ,

în tr-a d e v ă r.

D o c to ru l S ta y n e r se la s ă p e s p a te în ş e z lo n g u l să u .

— Şi dacă a c re sc u t c u u n ta tă a b u z iv , a tu n c i e s te d e s tu l dc

p o s ib il să s im tă că d e ţin e d o ar în fo a rte m ic ă m ă su ră c o n tro lu l

a s u p ra v ie ţii lu i. P o a te c ă a ş a ş i e s te . D a r c e e a c e p o t e u s ă î ţ i s p u n

e s te c ă nu v e i a fla n ic io d a tă u n ră sp u n s c a re să a ib ă v re u n sens

p e n tru tin e în p r i\d n ţa a c e e a c e i s - a î n t â m p l a t lu i. Ş i, a tâ ta tim p

c â t n u v o r b e ş te d e s p r e a s t a , e s t e d i f i c i l s ă î l a j u ţ i . Ş i d e a c e e a , L iv ie ,

fe tiţa m e a d r a g ă ...

îm i d a u o c h ii p e s te cap, d a r d u p ă aceea z âm b esc. D in tr-u n

m o tiv sa u a ltu l, i- a p lă c u t p o r e c la m e a .

* • i te d is ta n ţe z i m a i în tâ i d e to a tă s itu a ţia a s ta n e fe -

au a v ii/ ^ o rd in e în v ia ţa ta . N u u ita c ă s o ra ta şi T rc n t

Î lu n i p â n ă c â n d au

Cu t i » femei Unde va fi Ashton in d n d hwif

În c o n t i n u a r e la P r i P ^ t să m a i re z is t să ră m â n

d a c ă în c e a rc ă ^ r e z o lv a p ro b le m e le ?

î n c c p c d i n n o u s ă m a / 'î n : p ro b le m e le . S to m a c u l m eu
* " « u n e In g o L
 ^ L i v i e . ••

^ Scuze.

_ Ş tiu că este g re u , d a r tre b u ie să te co n cen trezi asupra ta o

S c o a te -ţi id e e a a s ta fixă d in cap - d esen ează nişte g h U i-

jnele în aer — că „1-ai m inţit pe tatăl tău. ^

— D ar.. -
îm i f e re s c p riv ire a -, u i t â n d u - m ă la u n g h iU e m e le d e la p ic io a re

proaspăt lă c u ite d e c ă tre S to rm . Ş tiu c e v o ia p e n tru m in e , ia r e u

m -a m opus. C u m n a ib a să îl fa c ă tre a b a a s ta să fie mândru de

m in e ?

Doctorul Stayner m ă bate uşor pe umăr.

— N u g a ra n te z n im ic , L iv ie . N ic io d a tă . D a r îţi g a ra n te z că

p ă rin ţii tă i a r fi m â n d r i d e t i n e ş i d e s o r a ta . M a i m u lt d e c â t m â n ­

d ri. A m â n d o u ă s u n t e ţ i p u r ş i s i m p l u . . . r e m a r c a b ile .

— C h ia r d a c ă a m c e d a t în fin a l? z â m b e s c e u c u tris te ţe , re p e ­

tâ n d c u v in te le lu i K a c e y .

E l în c e p e să r â d ă p e în f u n d a te .

— N u a i c la c a t, L iv ie . C e e a c e v r e a u s ă s p u n e s te c ă a i a ju n s , în

s f â r ş it,la o r ă s c r u c e d e d r u m u r i ş i a i n e v o ie d e î n d m m a r e ... E ş ti o

p u ş to a ic ă is te a ţă şi s e p a r e c ă te - a i lă m u r it c u m s ta u lu c ru rile . A s ta

e to t ce a i n e v o ie u n e o ri — u n p ic d e în d ru m a re . N u c a s o ra ta .

A cum , ea a c la c a t. S e în to a r c e c a s ă îm i s c h iţe z e d in b u z e u n „u au ”

f ^ ă g la s ş i, f a r ă v o ia m e a , î m i s c a p ă u n h o h o t d e râ s.

— C re d că v ei fi b in e cu tim p u l. Ş i acu m v in e p a rte a am u­

z a n tă .
A

îm i a rc u ie s c o s p r â n c e a n ă d e m ira re .

— A tu n c i c â n d îţi v ei d a se a m a cine v r e i s ă fii.

Sunt obişnuită cu doctorul Stayner în doze mici o oră pe

săptămână la telefon, maximum. Aşa că atunci când pleacă upă
ce şi-a petrecut câteva zile cu mine, m intea mea nu mai fiincţioneaz
temporar, precum un m otor care s-a supraîncălzit. Am petre
cea mai mare parte a tim pului pe terasa din spate, discutân
 optiunUe pe care le am în privinţa educaţiei mele, a aspiraţin^^
mele cu privire la viitoarea carieră şi a vieţii mele sociale. Nicio.
dată nu mi-a împărtăşit părerile lui. A afirmat că nu voia să
influenţeze propriul meu proces de selecţie. Singurul lucru asuprâ
căruia a insistat a fost să rămân o vreme într-o stare de ambigui-
tate, să nu mă pripesc să fac vreo alegere doar de dragul de a face
una. Mi-a sugerat că n-ar fi rău să merg în continuare la cursuri,
dar fară să îmi aleg o specializare pe moment, în stilul lui Reagan.
Bineînţeles că a fost nevoit să recunoască faptul că, cu cât amân
mai mult, cu atât mai puţin va fi posibilă varianta „să rămân la
Princeton”, deoarece nu aş promova examenele semestriale.
Cred că cea mai mare temere a mea legată de întoarcerea la
Princeton nu este Princeton în sine — am acceptat ideea că şcoala
asta nu este, pur şi simplu, pentru mine. Şi am dat deja telefon la
spital să îi informez că renunţ la poziţia mea de voluntar.
Cea mai mare temere a mea este să dau din nou piept cu Ash­
ton şi cu propria mea slăbiciune atunci când mă aflu în preajma
lui... o simplă privire sau atingere ar putea să mă facă să ajung din
nou în braţele lui şi asta nu ar fi bine pentru niciunul dintre noi.
Am plecat o dată. A doua oară va fi mai greu sau mai uşor? Sau
imposibil...
Viaţa mea este plină de multe alegeri dificile şi de una simpla
de tot — Ashton.
Iar el este singura alegere pentru care nu pot opta.
 ALEGERI

pot săjur că Reagan mă aştepta la uşă precum un căţeluş nerăb­

dător Ia auzul cheii care se răsuceşte în broască, pentru că în
momentul când păşesc înăuntru vineri seara, se şi năpusteşte asu­
pra mea.
— Ce dor mi-a fost de tine!
— Nu au trecut decât două săptămâni, Reagan, spun eu chico­
tind, şi azvârlindu-mi poşeta pe birou.
M-am hotărât să mă întorc la Princeton, în cele din urmă. Nu
pentru că aş simţi în mod special că acesta este locul potrivit pen­
tru mine, dar pentru că vreau cu tot dinadinsul să îmi continui
studiile, şi, până când mă dau ei afară sau până când mă voi trans­
fera în Miami — o perspectivă pe care am studiat-o pe când eram
acasă , pot la fel de bine să o fac aici.
îmi dau părul pe după ureche şi întreb pe un ton indiferent.
Ei, şi ce-a mai fost pe aici?
Ea strâmbă din nas.
Mai nimic. Nu ştiu ce să zic. Ashton stă acum la părinţii
şi nu pot să scot nimic de la tatăl meu. Grant stă pe aici destul
^ mult fiindcă atmosfera din casă nu prea e deloc amuzantă
^cuiTî. Connor este rănit. Dar va fi bine, Livie. Vorbesc serios. Tre-
doar să facă sex.
Sc trânteşte pe pat în felul ei tipic — adică dramatic.
 _ A h si T y ? i-a s u c it g le z n a . C e tâ m p it c!

Izbuc-n’. L uşor în râs. dar asta nu îmi alungi anxict«e,.

_ C e planuri ai pentru weekend?

E z ită .
—
— A li dd ec gg aâ nn ud s ă î^l v e z i ?
A

Ş r iu la cine a n u m e sc re fe ră şi n u e s te C o n n o r a c e U . D a u d in

cap că ^ u " . N u ..., a v e m n e v o ie d e u n ră g a z m ai m a rc de doui

s ă p tă m â n i c a să c la r if ic ă m s i tu a ţia a s ta n e f e r i c i t ă . E s t e p r e a p ro a s-

p ă tă . E s te p re a d u r e r o a s ă r a n a c a s ă j w ţ i p u n e d e g e tu l p e ea.

— F a c to t p o s ib ilu l să r e c u p e r e z m a te r ia , d a c ă re u şc sc .

A m lip s it o s ă p tă m â n ă în tr e a g ă d e la c u r s u r i , i n c l u s i v d c la u n

te s t. U rc în c e t tr e p te le p â n ă la p a t u l m e u s u p r a p u s , a lu n g â n d u -m i

d in m in te to a te a m in tir ile .

— Ş i îi v o i v i z i t a p e b ă i e ţ i l a s p i t a l . T r e b u i e s ă î m i i a u r ă m a s - b u n

ca lu m e a , p e n tr u lin iş te a m e a s u f le te a s c ă .

P rim e s c u n m e s a j d e la d o c to r u l S ta y n e r în tim p c e ia u tre n u l

s p re s p ita l. P e lâ n g ă te x t, e x is tă ş i o a d re să .

încă o sarcină din moment ce îmi eşti datoare pentru că nu ai dus-o

la îndeplinire pe ultima. Să fii acolo la două dupâ-amiază.

N ic i m ă c a r n u îl m a i i a u la în tr e b ă r i. O m u l e s te g e n ia L R ăs­

p u n d s im p lu :

Bine.

B u n ă , L iv ie .

în tâ m p in ă la re c e p ţie z â m b in d u -m i ra d io s . C ând

d o c to ru lu i S ta y n e r c ă m -a m în to rs în M ia m i, el a

P ^ Ie m a C ^A “ a n u n ţe , în t e r m e n i v a g i, c a re e ra

P ’a m u l d e r d e c iz ia fin a lă să n u m a i c o n t i n u i c u p ro *

fo n 8ă Ic g ^ * s ta t lâ n g ă m in e a tu n c i c â n d am d a t tc k -

u fo st cu to ţii in c re d ib ili în p r iv in ţa a s ta .
 B ă ie ţii s e v o r b u c u r a t a r e m u l t s a v a v a d ă .

^ C um se s im t?

îm i fa c e c u o c h i u l .

^ p u -te şi v e z i c u o c h ii tă i.

Acum, c â n d m e rg p e h o lu ri, n u m a i s im t c ă m i se face ră u asa

cum p iţe a m în a in te , re m a rc e u . Ş tiu c ă n u e s te d in c a u z ă c ă m Z

fj o b i ş n u i t c u m v a . E s t e , m a i d e g r a b ă , d i n c a u ză că m -a m e lib e ra t

¿C ideei c ă a c e s ta tr e b u ie s ă fie v iito r u l m e u .

G em enii a le a rg ă sp re m in e cu o e n e rg ie pe c a re nu am m ai

văzut-o la e i d e c e v a v r e m e , a g ă ţ â n d u - s e s t r â n s d e p ic io a r e le m e le

şi f t c â n d u - m ă s ă r â d .

— V in o a ic i!

F ie c a re m ă ap u că d e c â te o m ân ă. M ă tra g sp re m a să . C h ia r

dacă s u n t s u p ă ra ţi c ă i- a m p ă r ă s i t p e n e p u s ă m a s ă , c u d o u ă s ă p tă ­

m ân i în u r m ă , n u m i-o a ra tă .

— S o ra G a le n e -a sp u s că a i p l e c a t , s ă î ţ i r e g ă s e ş ti... N u am

p ric e p u t c e v o ia s ă s p u n ă . C e v a d e s p r e ... suflet^ L - a i p ie rd u t? Ş i ai

fo st n e v o ită s ă p le c i î n c ă u ta r e a lu i?

E r ic îş i t e r m i n ă î n t r e b a r e a a rc u in d n e d u m e r it d in sp râ n c e n e .

In c ă u ta re a s u f le tu lu i p ie r d u t. C h ic o te s c .

— D a, am fo s t.

— U ite .

D e re k îm i îm p in g e în f a ţă u n te a n c d e h â r tii a c o p e rite c u d e se n e .

N e -a sp u s să te a ju tă m să te g â n d e ş t i la to a te lu c r u r ile p e

c a re le - a i p u t e a f a c e c â n d o să c re ş ti m a re .

E u î~am spus că v o ia i să te fa c i d o c to r iţă , in te rv in e E ric ,

d â n d u - ş i o c h i i p e s t e c a p , d a r e a s - a g â n d i t c ă n u a r fi r ă u s ă îţi d ă m

şi id e i d e r e z e r v ă .

U it â n d u - m ă la f ie c a r e , p e r â n d . Ia f e ţe le lo r n e r ă b d ă to a r e , în c p

ră s fo ie s c d e s e n e le , e v a l u â n d u - m i f ie c a r e o p ţiu n e .

Ş i râ d aşa c u m n u a m m a i râ s d e m u ltă v re m e .
 C o b o r d in ta x i în fa ţa u n ei case v ic to rie n e a lb e im p u n â to a r.

d in N e w a rk e x a c t la o ra d o u ă d u p ă -a m ia z ă . D u p ă firm a d c

f a ţ a d ă p a r e a fi u n s o i d e s a n a t o r i u . Ş i î n c ă u n u l d e s t u l d e

p e d e a su p ra , d u p ă c u m o b se rv eu în tim p c e p ă t r u n d p e u ş a p rjjj ’

c ip a lă în fo a ie ru l n e p re te n ţio s , d a r în c â n tă to r, cu p o d e le d in

m ah o n în c h is la c u lo a re , c u p e re ţii a c o p e riţi c u u n ta p e t pastelat

în d u n g i, şi u n a r a n j a m e n t f lo r a l p e o m ă s u ţ ă la te r a lă . î n fa ţa m ea]

d e c e a la ltă p a rte a în c ă p e rii, e s te o re c e p ţie la c a re nu se vede

n im e n i, d a r se a flă a c o lo u n b i l e t c a r e î i î n d r u m ă p e v i z i t a t o r i sp re

r e g is tr u l d e v iz ite . O f t e z p e c â n d a r u n c o p r iv ir e în ju r , c ă u tâ n d un

in d ic iu d u p ă c a re să îm i d a u seam a ce am d e f t c u t în c o n tin u a re .

D o c to ru l S ta y n e r n u m i-a d a t a lte in s tru c ţiu n i d ecât s ă v i n la

a c e a s tă a d re s ă . In m o d n o rm a l, e s te m a i e x p l i c i t î n p r i v i n ţ a s o lic i­

t ă r i l o r s a le .

îm i s c o t te le fo n u l d in b u z u n a r, fiin d p e p u n c t u l d e a - i trim ite

u n m e s a j p r in c a r e s ă îi s o lic it s ă m ă g h i d e z e , c â n d o tâ n ă r ă b lo n d i

în c o s tu m b le u d e a s is te n tă m e d ic a lă tr e c e p e lâ n g ă m in e .

Z â m b in d u - m i în c h ip d e s a lu t, îm i s p u n e :

— T r e b u i e s ă fii L iv ie .

Ii c o n firm d in cap.

— T e a ş te a p tă în c a m e ra 305. S c ă r i l e s u n t d u p ă c o l ţ , în s tâ n g a

ta . U r c i la e ta ju l a l tr e ile a ş i te ie i d u p ă in d ic a to a r e .

— M u lţu m e s c .

A ş a d a r d o c to r u l S ta y n e r e s te a ic i. D e c e o a re n u m ă surprinde?
D e s c h id g u ra să o în tre b p e a s is te n ta m e d ic a lă ce ş tie d e sp re

c a m e ra 305, d a r e a d i s p a r e î n a i n t e d e a r e u ş i c a e u s ă r o s te s c v re u n

c u v â n t.

l i u r m e z i n s t r u c ţ i u n i l e , u r c â n d p e s c ă r i p â n ă l a e t a j u l a l trc ilc a f

u r m ă r ită în t o t a c e s t r ă s t i m p d e m ir o s u l p e r s i s t e n t a l d e z in fc c ta n

ţilo r. N u p o t să n u re m a rc lin iş te a c iu d a tă p e c ân d u r c s c ă rile . N u

face decât s i a m p l i f i c c scârţâitul treptelor. !n afară de câte o n i s <

«azională, n u a u d nimic altceva. N u v â d nimic. D e parc! locul ar
p u s t i u . Intuiţia mea îmi s p u n e c i n u este nid pe departe adevir**-
 L u â n d u -m â d u p ă n u m e re le d e p e u ş i, le u rm ă re sc p ro g re s ia

. ă a ju n g la d e s tin a ţie . U ş a e s te î n t r e d e s c h i s ă . Ia să vedem, doctore

Ce m i-a i m ai p reg ă tit acum? T ră g â n d ad ân c a e r în p ie p t,

d u p ă c o lţ, a ş te p tâ n d u - m ă s ă d a u c u o c h ii d e p s ih ia -

^ m eu g riz o n a n ţ

fjo lu l s c u rt şi în g u s t d ă în tr o în c ă p e re p e c a re n u p o t să o

c u p rin d î n în tre g im e cu v e d e re a d in p ra g . T o t ce p o t să v ă d e s te

c o lţu J d i n fa ţa m ea şi u n b ă rb a t fru m o s , b ro n z a t, c u p ă ru l n e g ru ,

a p le c a t în f a ţ ă p e s c a u n u l lu i — s tâ n d cu c o a te le p e g e n u n c h i, cu

n iâ in ile î n d o i t e ş i a p ă s a t e p e g u r ă d e p a r c ă a r a ş t e p t a t r e p i d â n d d e

e m o ţie -

M i se ta ie r e s p ir a ţia .

A s h to n se r id ic ă im e d ia t în p ic io a re . D e s c h id e g u ra în tim p ce

m ă fix e a z ă d i n p r i v i r i , d e p a r c ă a r v r e a s ă î m i v o r b e a s c ă , d a r n u ş tie

de u n d e să în c e a p ă .

— L iv ie , r e u ş e ş te el să ro s te a s c ă , în tr - u n fin a l, c a ap o i să îş

d re a g ă g la s u l.

N u m i-a m a i sp u s L iv ie p â n ă a c u m . N ic io d a tă . N u ş tiu cu m

m ă fa c e tr e a b a a s ta s ă m ă s im t.

S u n t p re a ş o c a tă c a să ră sp u n d . N u m -a m a ş te p ta t să îl v ă d

a s tă z i. N u e ra m p re g ă tită .

II p r iv e s c p e A s h to n c u o c h ii m a ri d e u im ire în tim p ce fa c e

re p e d e c in c i p a ş i î n a i n t e c a s ă m ă ia d e m â n ă , p riv in d u -m ă c u o c h i

în g rijo ra ţi, ş i s t r â n g â n d u - m ă c u d e g e te le u ş o r tre m u ră to a re .

T e ro g să n u fiig i, îm i ş o p te ş te e l, a d ă u g â n d a p o i cu u n g la s

rn a i s tin s , m a i r ă g u ş i t : ş i te rog să n u m ă u ră ş ti.

A s ta m ă s c o a te d in şo c u l m e u in iţia l, d a r îm i p ro v o a c ă u n a ltu l.

C h ia r a c r e z u t c ă v o i f iig i d e e l în se c u n d a în c a re îl v o i v e d e a ? Ş i

cum n a ib a a r p u te a A s h to n s ă g â n d e a s c ă v r e o d a tă c ă l- a ş p u te a u rî?

O ric e s - a r p e tr e c e , e s te c la r c ă A s h to n n u p ric e p e p ro fu n z im e a

s e n tim e n te lo r m e le p e n tr u e l. D a , I - a m p ă ră s it a c u m d o u ă s ă p tă m a m .

A fo st c e v a c e a tr e b u it să fa c . P e n tr u m in e . D a r ia tă -m ă a ic i şi nu
 vreau sâ m a i fiig s a u s ă p le c s a u să fa c o ric e a/tctva c e im p lic , ^

tn i în d e p ă rte z d in n o u d e A s h to n .

M ă rog l a Dumnezeu să nu fiu nevoită să o fa c .

C e n a ib a a p u s la c a le p s i h i a t r u l ă s ta a l m e u d a t d ra c u lu i?

Făcând u n p a s în a p o i, A s h to n m ă c o n d u c e m a i d e p a n e în t j .

c e re p â n ă c â n d p o t v e d e a în tr e a g a în c ă p e r e . E s te s im p lă şi d em o ­

d a tă — î m p o d o b i t ă c u u n t a p e t d e u n g a l b e n p a l , c u o r n a m e n t e in

fo rm ă d e c o ro a n e în ş ira te d e - a l u n g u l l i n i e i d c î m b i n a r e c u ta v a ­

n u l, şi c u c â te v a p la n te a g ă ţă to a re s u s p e n d a te în f a ţ a u n u i b o v in -

d o u , l ă f t i n d u - s e î n l u m i n a s o a r e l u i d e d u p ă - a m i a z ă . T o a t e a c e s te

d e ta lii se e s to m p e a z ă , to tu ş i, în v r e m e c e o c h ii m e i s c o p re s c asu ­

p ra fe m e ii c a r e z a c e p e p a tu l d e s p ita l.

O f e m e i e c u p ă r u l î n c ă r u n ţ i t ş i o f a ţ ă r i d a t ă c a r e î n m o d s ig u

a r fi t r e c u t d r e p t f i r u m o a s ă c â n d v a , m a i a l e s c u b u z e l e a c e le a p lin e .

B u z e la fe l d e p lin e c a a le lu i A s h t o n .

Ş i to a te p ie s e le p u z z le - u lu i s e p o t r i v e s c ... d in tr - o d a tă .

— E s te m a m a ta , ş o p te s c e u .

N u e s te o în tr e b a r e d e o a r e c e c u n o s c d e ja r ă s p u n s u l, f ir ă n id o

u rm ă d e în d o ia lă . N u ş tiu în s ă ră s p u n s u rile la m o rm a n u l dc jâc

c c - u r i” d in s p a te le lu i.

A s h to n n u îm i d ă d r u m u l d e l o c la m â n ă , i a r s t r â n s o a r e a lu i n u

s lă b e ş te d e lo c .

— D a.

— N u e s te m o a rtă .

— N u , n u e s te .

U rm e a z ă o p a u z ă lu n g ă .

— D a r e s te dusă.

rlîf> 4 i d in p riv iri e x p re s ia s o le m n ă a lu i A s h to n p e n tru o

in tc n r* ^ * " ’ â în to a rc e d in n o u cu fa ţa la f e m e ie . N u aw '

:o n .
 C i n e ... -triccpe e a s ă s p u n ă , şi îm i d a u s e a m a c ă se c h in u ie să

. , i e c u v in te le g u ra ei d e fin m d u -le f o r j e l e , d a r fiin d in c a p a -

S u n t A s h to n , m a m ă . E a e s te L iv ie . Ţ i- a m p o v e s tit d e sp re

]Njoi î i s p u n e " ’ I r l a n d e z a .

P riv ire a fe m e ii r ă tă c e ş te p e c h ip u l lu i A s h to n c a a p o i să ş i-o

le c e d e p a r c ă ş i - a r r ă s c o l i m e m o r i a .

P ^ C in e ... în c e a r c ă e a d i n n o u .

Fac d o i p a ş i în f a ţă , a t â t cât îm i p e r m ite s trâ n s o a re a ucigătoare

a lu i A s h t o n . E s u f ic ie n t d e a p r o a p e în c â t s ă s im t iz u l v a g d e u rin ă

pe c a re îl r e c u n o s c d i n a z ile le d e b ă trâ n i c u p a c ie n ţi c a re a u p ie r­

d u t c o n tro lu l a s u p r a v e z ic ii u r i n a r e .

C a şi c u m ar re n u n ţa s ă m a i în c e r c e s ă îş i d e a s e a m a c in e e s te

fie c a re d i n t r e n o i, fe m e ia îş i ro s to g o le ş te cap u l în tr-o p a rte şi

răm ân e c u o c h ii p i e r d u ţ i p e f e r e a s t r ă .

— H a i să lu ă m p u ţin a e r, îm i ş o p te ş te A s h to n , tră g â n d u -m ă

pe m in e o d a t ă c u e l în tim p ce se în d re a p tă cu p a ş i m ic i sp re u n

ra d io c u p i c u p m ic u ţ a fla t p e o m asă la te ra lă . în to a rc e p e p a rte a

c e a la ltă u n d i s c d e v i n i i c u E t t a J a m e s ş i d ă v o l u m u l c e v a m a i t a r e .

N u sp u n n im ic c â n d m ă c o n d u c e a fa ră d in c a m e ră , în c h iz â n d u şa

în c e tiş o r d u p ă e l. O p o rn im p e h o l şi o lu ă m p e a lte sc ă ri d e c â t

c e le p e c a r e a m u rc a t, c a re d a u în g ră d in a d in s p a te a c a s e i, o p r o ­

p rie ta te d e d im e n s iu n i c o n s id e ra b ile , c u s te ja ri d e s f n in z iţi şi c u

m ic i a l e i ş e r p u i n d p rin tre s tra tu rile d e flo ri, p r e g ă tite d in tim p

p e n tru i e r n a t. P r e s u p u n c ă e s te u n lo c u n d e p o ţi p e tre c e m o m e n te

p lă c u te a t u n c i c â n d v re m e a e s te m a i c a ld ă . A c u m în s ă , c u s o a re le

p a lid d e n o i e m b r i e şi c u f r i g u l m u ş c ă t o r , m ă tr e c e u n fio r.

C ând ne aşezăm p e b a n c ă , A s h to n n u e z i t ă s ă m ă tr a g ă la e l *

p o a lă ş i s ă m ă c u p r i n d ă în b ra ţe d e p a r c ă a r v re a s ă m ă p ro te je z e

‘" ^ p o t r i v a f r i g u l u i . I a r e u n u e z i t d e l o c ş i îi d a u v o ie s ă o fa c ă , p e n -

^ că tâ n je s c d u p ă c ă ld u ra lu i d in m a i m u lte m o tiv e . C h i

a r tre b u i.

E x a c t d e c e îm i e ra fric ă .
 N u m a i ş tiu d e lo c d acă e s te b in e sau n u . T o t cc ş tiu e s te ^
m am a lu i A s h to n e s te în v ia ţă şi c ă d o c t o r u l S t a y n e r m - a trin ú *

a ic i, c a s ă a flu a d e v ă ru l, a s ta ftră n ic io în d o ia lă . D e u n d e a ş ti^

d o c to r u l S ta y n e r ... V o i a fla a s ta m a i tâ r z iu .

î n c h i d o c h i i ş i i n s p i r a r o m a d i v i n ă a l u i A s h t o n . S ă fiu a p ro a p e

de el d u p ă n o a p te a p e tre c u tă îm p re u n ă e s te c h ia r m a i g re u decât

m i-a m im a g in a t. A m s e n z a ţia c ă m ă a flu la m a r g in e a u n e i p ră p ă s­

tii şi f u r tu n a d e e m o ţii a m e n i n ţ ă s ă m ă a r u n c e în h ă u — d u re re ^

c o n f u z ie şi d r a g o s t e ş i d o r i n ţ ă . S i m t a t r a c ţ i a g r a v i t a ţ i o n a l ă , d o rin ţa

a c e e a d e a m ă g h e m u i s t r â n s l â n g ă e l , d e a - m i l ă s a m â n a s ă a lu n e c c

p e p ie p tu l lu i, d e a-1 s ă r u ta , d e a m ă a m ă ^ c ă e s t e a l m e u . N u e s te

a l m e u , în s ă . N u îş i a p a r ţ i n e n ic i m ă c a r lu i insuşi î n c ă .
— D e c e , A s h t o n ? D e c e s ă m i n ţ i , s p u n â n d c ă a m u r i t ? D c c c ...

to a te a s te a ?

— N u am m in ţit. N u m a i c ă n u te -a m c o r e c t a t a t u n c i c â n d ai

p re s u p u s c ă e s te m o a r tă .

în tre b a re a JD e c e ? ” îm i s tă d in n o u p e b u z e , d a r e l v o rb e ş te

în a in te c a e u să a p u c să o ro s te s c .

— A fo st m a i u şo r d e c â t să a d m it fa p tu l c ă m a m a m e a n u m ă

re c u n o a ş te . C ă în fie c a re zi m -a m tre z it c u s p e ra n ţa că a m u rit,

a s tfe l în c â t să m ă p o t e lib e r a d e v ia ţa m e a n e n o r o c ită . S ă îm i p o t

g ă si lin iş te a .

în c h id o c h ii să p u n s ta v ilă la c r im ilo r . L iniştea. A c u m în ţe le g cc

e ra c u p riv ire a a ia a lu i c iu d a tă , în n o a p te a în c a r e e l a a fla t d e sp re

m o a rte a p ă rin ţU o r m e i. îş i d o r e a a c e la ş i lu c r u p e n tru e l. Trăgând

a d â n c a e r în p ie p t, îi ş o p te s c :

T re b u ie să îm i s p u i. A b s o lu t to tu l.

~ O să îţi s p u n , I r la n d e z o . T o tu l.

h to n îş i d ă c a p u l p e s p a te în tim p cc fa c e o p a u z ă c a s ă ÎŞ>

^ u n e g â n d u rile . P ie p tu l lu i se u m flă şi Ü p re s e a z ă p e a l m e u în

DC u m ^ ‘^ * p î r ă ^ â n c . A p r o a p e că v ăd c u m i s c ia o g r e u ta te d c

cn a tu n c i c â n d îş i d ă v o ie s ă v o r b e a s c ă flră n ic io c o n s trâ n ­
g e re , p e n tru p rim a d a tă .
 a je A lz h e im e r în u ltim a fa z ă . A în c e p u t să a ib ă
d e v re m e — m a i d e v re m e d e c â t m a jo rita -

^ I rlalti o am eni.
lr^c un n o d în g â t in s ta n ta n e u .

^ - v u t p e la p a t r u z e c i ş i c e v a d e a n i. A m fo s t n e p la n ific a t

n e a ş te p ta t. Ş i n e d o r i t d e ta tă l m e u . E l n u e s te g e n u l d e

^
a b ^ o lu f îrn n a rtă cev a cu c in e v a . A s ta in c lu d e a , d u p ă c â t se
jispussan p
a fe c ţiu n e a m a m e . m e le .

ñ c e o p a u z ă şi z â m b e ş te c u tris te ţe .

M am a m ea a fo st fo to m o d e l în E u ro p a în a in te d e a -1 c u -
« m eu si a se m u ta în A m e ric a . A m c â te v a d in tre

jtv is te le u n d e a p o z a t p e c o p e rtă . Ţ i le v o i a ră ta în tr-o z i. E ra

e x tra o rd in a ră . M a i b in e z is , e r a d e o fru m u s e ţe ră p ito a re .

R id ic o m â n ă s ă î i a t i n g lin ia m a x ila r u lu i...

— D e ce n u m ă s u rp rin d e a s ta ?

în c h id e o c h ii ş i s e l a s ă î n v o ia d e g e te lo r m e le o c lip ă p a s a g e ră ,

în a in te d e a c o n t i n u a .

— C â n d l-a c u n o s c u t p e ta tă l m e u , n ic i e a n u îş i d o r e a să a ib ă

c o p ii, a ş a c ă l u c r u r i l e a u m e r s b i n e î n t r e e i. A u tr e c u t c in c is p re z e c e

ani d e c ă s ă t o r i e p â n ă să m ă n a sc e u . C in c is p re z e c e a n i d e b in e c u ­

v â n ta re p â n ă c â n d e u a m s tric a t to tu l, d u p ă s p u s e le ta tă lu i m e u .

Rosteşte aceste ultim e cuvinte rid ic â n d in d iferen t din um eri,

^ Ştiu că n u e s te n ic i p e d e p a rte aşa. P o t să v ă d d u re re a d is im u -

şi, cu toate acestea, destul de vizibilă d in ochii lui căprui.

Cu toate că ştiu că nu ar trebui, îm i apăs m ân a pe p iep tu l lui.
A s h to n îş i p u n e m â n a p e s te a m e a şi în c h id e o c h ii s trâ n s .

A m c re z u t că n u o să m a i s im t a tin g e re a a s ta a ta v re o d a tă ,

j ^ p t e ş t e e l.

1 o fe r o c lip ă d e ră g a z în a in te d e a -1 în d e m n a c u b lâ n d e ţe :

^ C o n tin u ă .

m â n a a c o lo u n d e e s te , o d ih n in d u - s e p e in im a lu i

^ te a c u m n e b n n p R ti»
 Ashton face o grimasă. Când deschidc ochii, clipeşte
pupilele sticloase. Simplul gând că Ashton plânge mă răscoleşte
pc dinăuntru. Mă sforţez să îmi păstrez calmul.
— Î n c ă îm i m a i a m in tc s c d c z iu a c â n d m a m a m e a şi c u m in e

e r a m a ş e z a ţi la m a s a d i n b u c ă t ă r i e , e u a j u t â n d - o s ă c o a c ă o g r ă m a d ă

d e fiirs c c u ri. A v e a m ş a p te a n i. E a m - a c iu p it d e o b r a ji şi m i- a sp u s

că e ra m o a d e v ă ra tă b in e c u v â n ta re p e n tru ea, că nu îş i dăduse

s c a m a c c ra ta s e p â n ă în z iu a c â n d a d e s c o p e rit c ă m ă v a avea pc

m in e . M i- a sp u s c ă c e v a s -a d e c la n ş a t a tu n c i în e a . A c e l in s tin c t

m a te rn c a re a f tc u t- o sd mă dorească m a i m u l t d e c â t o r ic e p e lu m e a

a s ta . M i - a s p u s c ă i- a m fiic u t f e r ic iţi p e e a ş i p e ta tă l m e u .

î n a c e s t m o m e n t , o l a c r i m ă s t i n g h e r ă î i p i c u r ă j> e o b r a z .

— Nu avea habar^ Irla n d e z e . N u a v e a h a b a r c e îm i fa c e a p ro ­

p riu l m e u ta tă , ş o p te ş te e l, în c h iz â n d d in n o u o c h ii în tim p cc

in s p iră a d â n c c a să se c a lm e z e .

Ii ş te rg la c rim a de pe o b ra z în a in te să îm i iz v o ra s c ă ş i m ic

c â te v a , la c r im i p e c a r e le ş t e r g r e p e d e d e o a r e c e n u v r e a u s ă d e v ie z

c u rsu l c o n v e rs a ţie i.

— C â n d a în c e p u t?

D re g â n d u -ş i g la s u l, A s h to n c o n tin u ă , d e s c h iz â n d uşa la r g şi

d e sfe re c ân d to a te s e c re te le b in e ascu n se, ftră n ic io re ţin e re . în

s fâ rş it.

A veam a p ro a p e şase a n i p rim a o a ră c â n d m - a în c u ia t în tr-o

d e b a ra . în a in te de a s ta , n u avusesem p re a m u lt d e -a fa c e cu e l.

u c ra p â n ă se a ra tâ rz iu şi m ă e v ita în to t re s tu l tim p u lu i. N u a

n ta t p re a ta re . M a m a m ă a d o ra . E ra o fe m e ie e x u b e ra n tă . M ă

r u ta şi m ă î m b r ă ţ i ş a la n e s f ^ i t . î m i a d u c a m i n t e c u m p rie te n ii

® P ^ tiîn d c ă o s ă m ă s u f o c e e f e c tiv c u a t â t a d r a g o s te .
i'c fnmtc îi apar cute adânci.
j . u r m ă , î m i d a u s e a m a c ă t r e b u i e s ă î l fi

c i ti ^ M u lt. în a in te a v u s e s e p a r te d c to a ta a te n ţia

V ocea lui c a p â t i u n a c c c n t a m a r.
 ' -o z i» s c h im b a t. A în c e p u t să răm ân ă acasă

^ d m a m a m e a îş i f a c e a v r e u n p la n o p e tr e c e r e d a tă în

u ^ u i c o p il c e u r m a s ă v i n ă p e l u m e s a u o î n t â l n i r e c u p r i e -

f S e fo lo s e a d e a c e le p rU e ju ri să m ă în c h id ă în d e b a ra ,

bandă a d e z iv ă p e g u ră . M ă lă s a a c o lo o re în tre g i,

şi p lâ n g â n d . S p u n e a că n u v o ia să m ă a u d ă sau să m ă

li C â n u a r tr e b u i s ă fiu în v ia ţă . C ă le -a m r u in a t e x is te n ţa .

' N u în ţe le g cum d e A s h to n p o a te fi a tâ t d e lin iş tit, c u m de

in im a lu i îş i p ă s t r e a z ă r i t m u l c o n s t a n t , d e o a r e c e , î n c i u d a h o t ă r â r i i

n ie le d e a - m i m e n ţ i n e c a l m u l , m ă t o p e s c t o a t ă , p r ă p ă d i n d u - m ă d e

p lâ n s î n v r e m e c e i m a g i n e a u n u i b ă ie ţe l c u p ă ru l n e g ru — n u cu

mult m ai m a re d e c â t E ric sau D e re k — g h e m u it în tr-o d e b a ra ,

a rd e c a o f l a c ă r ă î n m in te a m e a , d in n o u . M ă s fo rţe z să v o rb e sc cu

to t n o d u l p e c a r e îl s i m t î n g â t:

— Ş i tu n u ai s p u s n im ic ?

M â n a lu i A s h t o n îm i ş te rg e o p a rte d in la c rim i.

— C u c â te v a lu n i m a i d e v re m e , lă s a s e m d in g re ş e a lă c ă ţe lu l

n o s tru p o m e r a n i a n a f a r ă , î n f a ţ a u ş i i . A fiig it p e s tra d ă , a v â n tâ n d u -s e

d ire c t în tr a f ic ... M a m a a p lâ n s s ă p tă m â n i în tre g i d u p ă c â in e le

a c e la .T a ta m - a a m e n i n ţ a t c ă o s ă î i s p u n ă c ă l - a m lă s a t in te n ţio n a t

^ a ră jC ă e r a m u n b ă ie ţe l ră u c a re c h in u ia a n im a le le . E ra m în g ro z it

că o s ă îl c r e a d ă p e c u v â n t . . .

R id ic ă d in u m e r i .

D e u n d e n a ib a să ş tiu eu? A v e a m d o a r şa se a n i.

U rm e a z ă o p a u z ă .

C am cu o lu n ă în a in te a c e le i d e - a o p ta m ea zi d e n a ş te re ,

a în c e p u t să u ite d a te , n u m e , în tâ ln ir i p re s ta b ilite . I se m a i

'• ^ ^ a n i p l a s e o c a z i o n a l ş i p â n ă a tu n c i tre a b a a s ta , d a r în c e p u s e d e ja

f ie r ă u d e t o t .

^ ^ ă ru l lu i A d a m îi s a ltă în s u s şi în jo s în t i m p c e e l în g h ite în se c .

In m ai p u ţin d e u n a n a u d i a g n o s t i c a t - o . A c e e a a f o s t z iu a ...
 In sp irâ n d adânc pe n a s , îş i fre a c ă c u re a u a d e la în c h e ie tu ra

,u C ea p e c a re în c ă o p o a rtă la în c h e ie tu r ă , c e a c a r e î n c ă îl
m ainu.
. ţine prizonier. Amintirea lu i c o n s ta n tă .
mai
— N u fo lo s is e n ic io d a tă o c u re a în a in te d e a s ta . C r e d că nu

ş i-a d a t s e a m a c â t d e ta re e ra în s ta r e s ă m ă lo v e a s c ă p â n ă n u m i- a

d at sângele. S i e ra fo rio s . A t â t d e fu rio s pe m in e . M - a în v in u it

p e n tru to t ce ¡ - a în tâ m p la t. M i- a s p u s c ă s a rc in a i- a p r o v o c a t to a tă

tre a b a a s ta , c ă h o r m o n ii a u în c e p u t s â îi d i s t r u g ă m in te a d in z iu a

în c a re m - a n ă s c u t.

A s h to n se s c a rp in ă a b s e n t p e b r a ţ, a c o lo u n d e se a sc u n d e una

d in c ic a tr ic ile lu i.

— M i - a in te r z is s ă îi s p u n c e s - a î n t â m p l a t , f i i n d c ă s t r e s u l o v a

fa c e să e v o lu e z e în r ă u , m a i r a p id . A ş a c ă a m m in ţit. I-a m sp u s că

m -a m a le s cu tă ie tu rile m e ş te rin d la b ic ic le tă . D u p ă aceea, am

în c e p u t să o m in t în to a te p riv in ţe le . I n le g ă tu r ă c u v â n ă tă ile d e p e

c o a s te , a tu n c i c â n d m ă lo v e a c u p u m n i i , c u d u n g i l e , a t u n c i c â n d m - a

lo v it d in n o u c u c u re a u a , c u c u c u iu l d in f i i n ţ e , a tu n c i c â n d m - a d a t

c u c a p u l d e to c u l u ş ii. M - a m o b iş n u it a tâ t d e ta re să m in t şi să n ă ­

ta te a m a m e i m e le se d e te r io r a a tâ t d e r a p id , în c â t c e e a c e îm i fa c e a

e l d e v e n is e ... n e s e m n if ic a tiv . M - a m o b iş n u it c u to a te a s te a .

D u p ă o se c u n d ă d e p a u z ă , a c o n tin u a t:

A în c e ta t să m ă lo v e a s c ă în z iu a c â n d am in te rn a t-o pe

m a m a în tr - o c lin ic ă p e r f o r m a n tă d e c e r c e ta r e şi tr a ta m e n t. A v e a m

p a is p re z e c e a n i. L a v r e m e a a c e e a , în c ă m ă m a i a g ă ţa m d e s p e ra n ţa

că s a r p u te a să se fa c ă b in e , c ă tr a ta m e n tu l v a a m e lio r a s a u s ta g n a

b o a la e i. î n c ă m ai râ d e a la g lu m e le m e le şi m ai c â n ta m e lo d ia

a c e e a în s p a n io lă ... î n c ă m a i e r a a c o lo , undeva. S p e ra m s ă c â ş tig ă m

s u fic ie n t tim p p â n ă c â n d se v a g ă s i u n tra ta m e n t.

A s h to n ÎŞ I p l e a c ă f r u n t e a .

A ceea a fo st p rim a zi cân d m a m a m ea m -a î n t r e b a t c in e

u n t Ş. când el a v e n it ia m in e in s e a r a a c e e a ... l- a m lo v it şi l-a m

pe JOS. ra m u n p u ş ti m a rc . I - a m sp u s să n u se o p re a sc ă şi
 o m in o u n A n e v in o v a tă

r ^ ^
Io v e» s£ Î c â t d e

! , îm i
ta re

Şterge ş u v o i u l
]c iTiaf* dc la m a in i.
p u te a . N u

** " " i ¡ „ c o a c e n u m - a m a i a t i n s .

" “ c"! u n o ftat de re se m n a re , A s h to n

îm i

m ă
m ai păsa

so a rb e
d e lo c . Ş i d e

d in

n e s e c a t d e la c rim i d e p e o b ra ji c u d e g e -

d c s c o p c r it în s ă o m e t o d ă m a i b u n ă d e a m ă f> e d e p si p c n -

câ re s p ir. N u m a i c ă n u m i-a m d a t p re a b in e
p riv iri în

se a m a d e sp re ce

ffa la v r e m e a re s p e c tiv ă . A v â n d u t casa n o a s tră şi n e -a m

m u ra t în c c lă la lt c a p ă t a l o r a ş u l u i , f t r ă n i c i u n a l t m o t i v d e c â t a c e la

câ v o ia s ă m ă s c o a t ă d i n m e d i u l m e u d e v i a ţ ă f a m i l i a r , o b l i g â n d u - m ă

să schimb ş c o a la , s ă îm i p ă r ă s e s c p r i e t e n i i . A r fi p u t u t s ă m ă t r i ­

m ită la i n t e r n a t ş i s ă s e s p e l e p e m â in i d e m in e , d a r n u a ftc u t-o .

In schimb, a în c e p u t să îm i d ic te z e cu c in e s ă v o rb e s c , c u c in e să

m ă în tâ ln e s c , c e s p o r t u r i s ă p r a c t i c .

P u fiic ş te p e n ă r i ş i m o r m ă i e :

— D e fa p t, e l e s te c e l c a re m i- a im p u s s ă in tr u în e c h ip ă . O a r e ­

cum iro n ic , a v â n d în v e d e re că u n u l d in lu c ru rile c a re îm i p la c e

fo a rte m u l t e s t e c a n o t a j u l . . . O r i c u m , î n t r - o se a ră , p e c â n d aveam

c in c is p re z e c e a n i , s - a în to rs p e n e a ş te p ta te d e la m u n că şi a d a t

p e s te m i n e ş i o p r i e t e n ă , p e c a r e n u o a g r e a , p e c â n d n e re g u ...

îş i r id ic ă o c h i i î n t u n e c a ţ i s p r e m in e în v re m e c e e u îm i în c o r-

d cz s p a te le .

— Scuze. A f ^ c u t- o tâ rfil şi a d a t - o a fa ră d in c asă. M -a m re p e ­

z it la e l. L - a m t r â n t i t la p ă m â n t , g a ta s ă îl b a t p â n ă îi s u n a a p a în

cap.

Ashton îşi încordează braţele în jurul meu şi mă strânge mai

aproape de el.
Atunci a început să o folosească pe mama împotriva mea.
M i în c ru n t d c n e d u m e rire .

A în c c p u t să a r u n c e c u c ifre — c â t îl c o s t a s ă o ţ i n ă î n sp*

U lu i a c e la s c u m p , c â t d c m u lt l- a r c o s ta d a c i a r m ai s u p ra w ţu i

'•'Ci z e c e a n i. M i - a s p u s c i în cep u se să sc in d o ia s c i d a c ă m ai a
 vreun rost să fa ci asta. Nu avea să se facă mai bine, a ^ ci dc
arunce banii pc fereastră.
Ashton îşi trece limba peste dinţi.
— Bani aruncaţi pc fereastră. Asta devenise pentru c i iub*
vieţii lui. Nu s-a mai dus să o vadă de când a internat-o acolo
Verigheta îi dispăruse dc mult de pc deget. ^
— A m re fu z a t să c re d a s ta . N u p u te a m s ă r e n u n ţ , p u r şi

p iu , la e a . E r a to t ce aveam p e lu m e , ia r e l ş tia a s ta . Aşa c ă n i-a

o b lig a t să fa c o a le g e re s im p lă — fie s ă tr ă ie s c v ia ţa p c c a re e l mi-o

d ic ta , fie e a îş i v a p e tre c e u lrim ii an i d e v ia ţă în tr-o m a g h c m iţi

n e n o ro c ită , a ş te p tâ n d u - ş i m o a r te a . A v e a c h ia r tă ie tu ri d in ziare, i n
c a re e ra u re la ta te p o v e ş ti d e g ro a z ă d e sp re lo c u rile a c e le a — ne­

g lije n ţă , a b u z ... A c e e a a f o s t z iu a în c a re m i-a m d a t se a m a cât dc

m u lt m ă d is p re ţu ia ta tă l m e u p e n tru că m -a m n ă s c u t. Şi ştiam c i
îş i v a d u c e a m e n i n ţ a r e a p â n ă l a c a p ă t .

D a u d ru m u l a e ru lu i p e c a re l- a m ţin u t c a p tiv în p ie p t. A şa d a r,

c u a s ta l- a a v u t p e A s h to n la m â n ă t o t tim p u l...

Cu mama iui.
— A şa că am c e d a t. D e - a lu n g u l a n ilo r, m - a m su p u s f ^ să

c râ c n e s c p r e te n ţiilo r lu i.

A s h to n m o rm ă ie , h o h o tin d d is p re ţu ito r:

— Ş i p a rte a c e a m a i re a ? N u p u te a m n ic io d a tă s ă m ă p lâ n g cu

a d e v ă ra t. A d ic ă , u ită - te la v ia ţa m ea! S tu d ie z la P rin c e to n , am

b a n i, m a ş in ă , o s lu jb ă g a ra n ta tă la u n a d in tre c e le m a i re n u m ite

firm e d e a v o c a tu ră d in ţa r ă . N u e s te c a şi c u m m -a r tortura. D o a r c i...

A s h to n o fte a z ă .

M -a p riv a t d e lib e r ta te a d e a a le g e c u m s ă î m i t r ă i e s c v ia ţ^ «

~ ai toate motivele să te plângi, dacă te obligă să te c isi'

toreşti Ol cineva, împotriva voinţei talc, m urm ur cu cu amărăciunc.
Capul lui Ashton sc plcacă şi glasul îi devine răguşit.
— W a a fost cca mai cumplită zi din viaţa mea. îmi pa« f*“
c i a trebuit ri treci prin aşa ceva. Şi îmi pare rău c i nu ţi-am
d e s p re lo g o d n ă .
 , m in e , îi c e r e u , p u n â n d u - i u n d e g e t s u b b ă rb ie si
ijitâ -te i* *
j -i fa ţa s p f e m in e .
-jic â n ii« ' gâ s â r u t c h ia r a c u m , d a r n u îm i p erm it
I " ’ ‘ ‘' “ ' ¡ s u r a . N u p â n ă c â n d n u ş tiu ...

si în tâ m p la t c u D a n a ? C u m s t a u lu c r u r ile î n t r e v o i?

^ • „alabilâ treaba cu nu n ta ? Ceea ce facem noi acum, stând

f\4 ai ^
.„r,unâ chiar aici. este greşit}
A cei o c h i c ă p ru i m in u n a ţi im i c e rc e te a z ă c h ip u l p re ţ d e o

c H p â, î n a i n t e d e a c o n t i n u a . . .

_ ;v c u m tre i a n i, e r a m la tu rn e u l d e v a ră d e g o lf d e la f ir m ă ,

jucând îm p re u n ă cu ta tă l m e u , c â n d u n n o u c lie n t a v e n it să se

prezinte, îm p re u n ă c u fiic a lu i. A ş a a m c u n o s c u t-o p e D a n a . B ă­

nuiesc c ă ta tă l D a n e i i - a p o m e n i t c e v a î n g e n u l c e m u lt i- a r p lă c e a

ca f a ta lui s ă fie î m p r e u n ă c u u n b ă ia t c a m in e .

L ui A s h to n i se în c o r d e a z ă m u ş c h ii g â tu lu i.

— T a ta a î n t r e v ă z u t o o p o r t u n i t a t e . T a tă l D a n e i c e d a s e firm e

doar o p a rte d in a f a c e r ile lu i, î n tim p c e a lte tr e i firm e d e a v o c a tu ră

re p re z e n ta u re s tu l a fa c e rii. A s o c ie r e a cu ta tă l D a n e i în s e m n a o

v ic to rie f i n a n c i a r ă u r i a ş ă p e n t r u f i r m ă . î n v a lo a re d e z e d d e m ilio a n e ,

sau p o a t e m a i m u l t . A ş a că m i s-a tr a s a t s a rc in a să o fa c p e D a n a

să se î n d r ă g o s t e a s c ă d e m in e .

A s h to n m ă s tr â n g e ta re la p ie p tu l lu i în v re m e c e îş i în g ro a p ă

fa ţa î n c l a v i c u l a m e a , f a c â n d u - m i p u l s u l s ă o i a r a z n a . C o n t i n u ă s ă

v o rb e a sc ă , to tu ş i.

E ra b lo n d ă , d r ă g u ţă , d r ă g ă la ş ă c h ia r. N ic io d a tă n u am s im ­

ţit c e v a cu adevărat p e n tru ea, d a r n u m ă p u te a m p lâ n g e d e fa p tu l

că a v e a m o p r i e t e n ă c a e a . î n p l u s , l o c u i a î n c e lă la lt c a p ă t a l ţă r ii în

m ai m a re p a rte a a n u lu i, c â n d m e r g e a la c u r s u r i, a ş a c ă n u e ra

şi c u m a r fi i n t e r v e n i t î n s tilu l m e u d e v ia ţă . N u p ân ă cân d ai

a p ă ru t tu .

R e z is t te n ta ţie i d e a m ă a p ro p ia ş i m a i t a r e d e e l. A r fi a t a t d e

''n p l u . . , D o a r o m i c ă s c h i m b a r e d e p o z i ţ i e ş i g u r a m e a a r a t i n g e

p e a lu i.
 — A cu m tre i s ă p tă m â n i, ta tă l m e u m - a s u n a t şi

c e r d e n e v a s tă . D a to r ită f a p tu lu i c ă o c u r ta m p e D a n a , lu i i ^

o m a i m a re p a rte d in a f a c e r i l e t a t ă l u i e i. S - a g â n d i t c ă , în

l i t a t e a c ă s ă t o r i e i , îi v a re v e n i şi re s tu l. A m re fu z a t. In z i u ^ ^

to a re , a m p rim it u n te le fo n d e la s a n a to r iu şi m i s-a u pus

r e f e r i t o a r e la t r a n s f e r u l i m i n e n t a l m a m e i m e l e la u n a z il d i i i ^

la d e lp h ia . N ic i n u am în c h is b in e te le fo n u l c â n d am şi

e -m a il d e la ta tă l m eu cu cel p u ţin d o u ă z e c i d e r a p o a r te p riv i^

n e g lija re a p a c ie n ţilo r în a c e l s ta b ilim e n t. C h ia r şi u n c a z d e abuz

se x u a l c a re a fo s t re s p in s d e c u r te a d e ju s tiţie d in cauza unui viâo

d e p r o c e d u r ă . N e n o r o c itu l ă s ta d e p s ih o p a t a tâ t a ş te p ta .

A s h to n îş i r id ic ă b ă rb ia şi se s p rijin ă d in n o u pe m i n e c u un

o fta t re s e m n a t.

— N u am av u t d e a le s . C â n d m i-a d a t in e lu l a c u m d o u i săp ­

tă m â n i, d u p ă c o m p e tiţie , a m c e ru t-o p e D a n a d e n e v a s tiL I-a m

s p u s c ă e ra iu b ire a v ie ţii m e le . N u p u te a m s ă r i s c c a e a s ă m ă rc fiiz e .

A m f o s t n e v o i t s ă o c o n v i n g s ă a c c e p t e o l o g o d n ă l u n g ă , p â n ă când

aveam să te rm in ş c o a la . T r e b u ia d o a r să a ş te p t p â n ă c â n d m am a

m ea avea să m o a ră ca a p o i să ru p lo g o d n a .

D is p re ţu l d e s in e d in v o cea lu i e s te d e n e t ă g ă d u i t . S e u ră ş te

p e n tru tr e a b a a s ta .

M ă c h in u i să c u p rin d cu m in te a în tre a g a s itu a ţie d a r n u re u ­

şesc. N u a re sen s. C u m p o a te u n o m să îş i u ra sc ă a t â t d c n n u lt

c o p ilu l? C u m p o a t e s ă îş i g ă s e a s c ă s a t i s f a c ţ i a î n d o m i n a r e a a tâ t dc

to ta lă a u n e i a lte p e rs o a n e ? T a tă l lu i A s h to n e s te b o ln a v . Doar U
s im p lu l g â n d c ă a tâ ta c r u z im e p o a te f i a s c u n s ă s u b u n c o s t u m e le

g a n t şi o c a r ie r ă s tr ă lu c ită m i s e în to a r c e s to m a c u l p e d o s.

p a să cc d e m o n i z a c în tr e c u tu l ta tă lu i lu i A s h to n c a s ă îl fa c ă « i ^
c o m p o rte aşa. P e rs o a n a c a re s u n t e u ac u m n u v a g ă s i n ic ic x ^ * ^

ră s p u n s a c c e p ta b il p e n tr u to t c e e a c c a f^ c u t a c e st o m .

I i î m p i n g u | o r u m ă r u l l u i A s h t o n , a t â t c â t s ă î i v ă d d i n n o u fiiî*

ş» z ă r e s c c â t e v a l a c r i m i c e î i b r ă z d e a z ă o b r a z u l . î i c e r c e t e z t r ă s ă t ^ » ^
 . .„ i î n t i m p ce o c h ii lu i ră m â n fo c a ţi p e g u ra m ea o c lip ă

C ând ai v e n it in c a m e ra m e a m se a ra aceea ş i...

^ h ite s e c şi f r u n t e a i s e î n n e g u r e a z ă .

^ A m v r u t s ă - r i s p u n . A r fi t r e b u i t s ă - ţi s p u n în a in te c a n o i

C h ip u l lu i A s h t o n se c o n to rs io n e a z ă d e d u re re .

_ îm i p a re a tâ t d e r ă u . Ş tia m c ă v o i s fâ rş i p r in a te ră n i şi a m

I js ît să se î n t â m p l e a c e s t l u c r u t o t u ş i .

’ N u -i dau a u to p e d e p s e a s c ă n ic i m ăcar p e n tru o

secundă p e n t r u n o a p t e a a c e e a .

— N u r e g r e t n i m i c , A s h t o n , îi r ă s p u n d e u c i n s t i t , î n t ă r i n d u - m i

spusele cu u n m ic z â m b e t. D a c ă e x is tă v r e o g re ş e a lă p e c a re n u a m

s-o regret p e n tru t o t r e s t u l v ie ţii m e le , a c e e a e s te A s h to n H e n le v .

— Şi acum ce o să u rm e z e ? e z it e u în a in te de a -1 î n t r e b a : C e

s-a î n t â m p l a t c u D a n a ?

— A ţip a t şi a p lâ n s în tr u n a . Ia r, în c e le d in u rm ă , a sp u s că

d a c ă îi p r o m i t c ă n u s e v a m a i î n t â m p l a n ic io d a tă , m ă v a ie rta .

S im t c u m m i s e s tr â n g e s to m a c u l. A s h t o n în c ă m a i e s te lo g o ­

d it. T a t ă l l u i î n c ă î l m a i c o n t r o l e a z ă . I a r e u n u a r t r e b u i s ă f i u a ic i,

a tâ t d e a p r o a p e d e e l . î n c h i d o c h ii în f a ţ a r e a lită ţii c r u d e , o f te z şi

ro s te s c î n ş o a p t ă :

— Bine.
A s h to n î m i ş u ş o t e ş t e c u o v o c e r ă g u ş i t ă , î n c e r c â n d s ă îş i s tă p â ­

nească e m o ţiile :

— U ită - te la m in e , I r la n d e z o .

în tre z ă re s c u n m ic z â m b e t p rin tr-o p e rd e a de la c rim i şi îm i

în c re ţe s c f r u n t e a d e n e d u m e rire . R id ic â n d o m ân ă să m ă p rin d ă

uşor d e b ă rb ie , A s h to n m ă tr a g e în s p r e e l s ă r u tâ n d u - m ă u şo r. E s te

Un s ă r u t c u g u r a î n c h i s ă şi n u d u r e a z ă m u lt, d a r, c u to a te aces

la s ă f ^ ă s u fla re . Ş i m a i n e d u m e r ită , to to d a tă .

Ashton îmi şopteşte:

I-a m spus: „ N u ”.

~ ~ D a r ...
 M ă în to r c s ă p riv e s c c ă m in u l m a m e i lu i.

— O va tra n sfe ra d e a ic i în a c e l lo c g r o a z n i c ...

_ A c e s ta e s te n o u l e i lo c , I r la n d e z o . A m m u ta t-o p e „ ,3 ^ ^

m e a a ic i a c u m o s ă p tă m â n ă .

C h ip u l lu i s e tr a n s f ig u r e a z ă î n t r - u n z â m b e t — u n a m a lg a m de

e u fo rie , u ş u ra re şi b u im ă c e a lă , c e e a ce n u fa c e d e c â t s ă s c o a t ă în

evidenţă o c h ii lu i d e ja în lă c r im a ţi.

— N u ... N u p ric e p .

D u p ă ce s-a fă c u t ftrâ m e , in im a m e a a p o r n i t l a g a l o p , s ă rin d

p e s te c â te o b ă ta ie , d in p ric in a e m o ţie i. Ş tiu c ă f a c e a l u z i e la ceva

p ro fu n d , d a r n u ş tiu la c e a n u m e şi trebuie să ş tiu a c u m , c h i a r în

c lip a a s ta .

— S p u n e -m i d e s p re c e e s te v o rb a , A s h to n .

E x p re s ia lu i d e v in e s u m b r ă .

— A m te rm in a t-o cu D a n a . M i-a m d a t seam a că nu m i-a m

d is tru s d o a r v ia ţa m e a în to a tă m iz e r ia a s ta .

O s t r ă f u l g e r a r e d e d u r e r e î i a p a r e î n o c h i , p r o v o c a t ă d e o a m in tire .

— Ţ i-a m v ă z u t p r iv ir e a g o l i t ă d e o r i c e e x p r e s ie c â n d a i p o m it-o

în jo s p e s c ă ri şi a i ie ş it p e u şă în z iu a aceea. M -a d i s t r u s , e fe c tiv .

D u p ă m o m e n tu l a c e la , a m fă c u t s in g u ru l lu c ru p e c a r e îl p u te a m

face. M - a m d u s să îl v ă d p e a n tre n o r. E l e s t e . . . î n t o t d e a u n a am

in v id ia t-o p e R eag an p e n tru că a re u n a se m e n e a t a t ă . E i b in e ,

a n tre n o ru l a d e s f u n d a t o s tic lă d e H e n n e s s y , ia r e u i- a m p o v e s tit tot.

C u v in te le lu i m ă d u c cu g â n d u l la n o a p te a m e a d e confesiuni
îm p re u n ă c u K a c e y şi c u s tic la d e te q u ila . E s te o a re c u m c iu d a t câ

a m â n d o i fa c e a m a c e la ş i lu c r u e x a c t în a c e la ş i tim p .

A n tre n o ru l a in s is ta t să ră m â n la el acasă c â t e v a z ile

cân d aveam să g ă s im o m o d a lita te d e a re z o lv a lu c ru rile . Binein

ţe le s că te le f o n u l m e u a s u n a t în d r a c i l u n i d e d i m i n e a ţă , ta tă l m c«

P ân d u m i să m ă îm p a c cu D a n a sa u a ltfe l v e d e a m cu ce o

an f sp u n â n d u -i că în c e rc . în tre t im p ^

d c -ln " -^ în c e p u t să lu ă m le g ă tu ra cu

a v o c a ţi, d o c to r i, f o ş ti s tu d e n ţi la P r in c e to n —
 ^Jitate legal* de a o scoate pe mama de sub tutela legali pe
o „ta asupra ei, o modalitate de ao scoate de acolo ţi de
intr-un loc unde să fie în siguranţă. Se părea că nu ajun-
icJieri- Eram sigur că eram prins într-o capcani ftră ieşire
rânjet
^ Şi, patru zile mai târziu, doctorul Stayner şi-a ftcut apariţia
.„ p ^ l uşii antrenorului.
' Facochii mari din pricina şocului.
__ Ce? Cum?
Patru zilemai târziu. Asta înseamnă că practic a plecat de la
nune, din M ia m i, direct în Ncwjersey.
— D u p ă toate aparenţele, a dat de urma antrenonJui, bănuind

ci mi va gisi şi pe mine astfel.

Desigur.
— E u ...

Scot un o fta t, s im ţin d u - m ă v in o v a tă că am d iv u lg a t a tâ t d c

m u lte d e s p r e v i a ţ a p e r s o n a l ă a l u i A s h t o n .

— îm i p a re ră u . I-a m sp u s n iş te lu c ru ri d e s p re tin e c â n d am

fo st în M i a m i . T r e b u i a s ă m ă c o n f e s e z c u i v a . N u m i- a tr e c u t n ic io

c lip ă p r i n c a p c ă v a v e n i a i c i .

De ce nu m -am g â n d it câ v a fa ce asta?
A s h to n d u c e u n d e g e t la b u z e , ş â ş â i n d c a s ă m ă r e d u c ă la tă c e re .

— E în r e g u lă . V o r b e s c s e r io s . E s t e . .. m a i m u l t d e c â t în re g u lă .

^ ia p t, e l a f ă c u t c a to tu / s ă fie în re g u lă .

A s h to n c la tin ă d in cap râ z â n d .

E ta re tip u l. A r e u n fe l d e a s to a rc e in fo rm a ţiile d in tin e

c ă e ş ti l u a t la în tre b ă ri, d a r în tr-u n m o d p rie te n o s . N u 1ani

p c a n tr e n o r n ic io d a tă s ă tr a te z e p e c in e v a c u a tâ u re sp ect ca

Stayner.
în ii d a u o c h ii p e s te c a p şi n u m ă p o t a b ţin e s ă n u c h ic o te s c

Ş tiu e x a c t la c e te re fe ri.
 — în p a tru o rc — nu m in t, Irla n d e z o , in patru ore — tip u j ,

ftc u t o e v a lu a re c o m p lc tă a tre c u tu lu i m eu şi a s itu a ţie i n ic lc

A d a t o g r ă m a d ă d e te le f o a n e c o le g ilo r lu i.

D â n d d in c a p în s p re c a s ă , A s h to n îm i e x p lic ă :

— D ir e c to ru l a c e s tu i s a n a to r iu e s te u n b u n p r i e t e n a l să u . I-a

p u s la d i s p o z i ţ i e u n s a l o n .

Z â m b e ş te c u tris te ţe .

— D o c t o r i i n u c r e d c ă m a i a r e m u l t d e t r ă i t . P o a te în c ă u n an

s a u d o i. V e c h iu l lo c e r a m a i d r ă g u ţ, d a r n u a v e a s e n s s i m a i rim â n i

a c o lo c u t o t tr a ta m e n tu l s c u m p ş i c u t o a t ă te r a p ia a c e e a . N im ic nu

o v a m a i a d u c e în a p o i. A m a c c e p t a t a s t a . A r e n e v o i e d o a r d c u n lo c

u n d e să fie în s ig u ra n ţă şi sub c o n tro l m e d ic a l. A rc n e v o ie dc

lin iş te a c u m .

C u v â n t u l „ u l u i t ă ” n u p o a t e d e s c r i e î n m o d a d e c v a t f e l u l î n c a rc

m ă s im t în c lip a d e fa ţă . S u n t c o p le ş ită d e e m o ţii — u n a m a lg a m

v u lc a n ic d e fe ric ire şi tr is te ţe şi a d o r a ţie — a d o ra ţie p e n tru n eb u ­

n u l a c e la de d o c to r al m eu c a re m i-a ad u s cu m v a î n a p o i o a ltă

p e rso a n ă p e ca re o iu b e s c . N u m a i c a ta d ic s e s c s ă î m i ş t e r g n o ile

la c rim i în tim p ce îm i în c re ţe s c fru n te a d e g â n d u r i , î n c e r c â n d sâ

d e s lu ş e s c în c o n tin u a r e s e n s u l tu t u r o r a c e s to r lu c r u r i.

— D ar cum ai re u ş it să o m u ţi? C u m d e t e - a l ă s a t t a t ă l tă u ...

E x p lo z ia d e râ s a lu i A s h to n îm i c u r m ă v o rb e le ,

— O f, Irla n d e z o . A s ta e p a r te a c e a m a i ta re .

î ş i ş te r g e o la c r im ă c e i s e p r e l i n g e p c n a s ş i r ă m â n e o c lip ă cu

p riv ire a p ie r d u tă p e u n d e v a , c u f u n d a t în g â n d u r i.

E ş o c a n t c c p o t u n ii o a m e n i s ă fa c ă a tu n c i c â n d ş tiu c ă p o t

s c ă p a f t r i s ă f i e t r a ş i l a r ă s p u n d e r e . E s t e ş i m a i ş o c a n t c e p o t tâ c c

a tu n c i c â n d a flă c ă n u p o t s c ă p a . T a t ă l m e u a r e u ş it s i m ă a b u z e z e

pc a sc u n s tim p dc ş a is p re z e c e a n i. Ş i, a d o u a zi d u p ă s o s ire a Iu*

S ta y n e r, c l şi c u m in e şi c u a n tre n o ru l n c -a m d u s la b ir o u l t a t i l ^

m eu ca si p u n em c a p ă t a c c s tu i a b u z . N u am m a i fo s t a tâ t d c sp e-

n a t n ic io d a ti în v ia ţa m ea. D a r fa p tu l c i nu m ai e ra m singur
d c -a c u m în t o a t i tr e a b a a s t a ...
 i A shton se frâ n g e , ia r in im a m e a se frâ n g e şi e a .

“ ' re m in e , s trâ n g â n d u -1 în b ra ţe cu to a tă p u te re a .

ÎI r e s t u l . T re b u ie . D a r p e n tr u o c lip ă d o a r, s im t n e v o ia

s» a p ro a p e d e m in e în tim p c e în c e rc să m ă îm p a c

să ii P " S ig u r c ă m i- a m p ie rd u t şi e u p ă rin ţii cu a n i în u rm ă ,

iU a m in tirile u n e i c o p ilă r ii f e r ic ite , c u a ju to ru l c ă ro ra m ă

^ f tc fa ţă p ie r d e r ii. A s h t o n n u a p u r ta t în s u fle tu l lu i n im ic

'“ P ' jg j-â t î n t u n e c i m e ş i d e z g u s t . Ş i p o v a r a d e a p r o t e j a o f e m e i e

m ăcar n u îş i m a i a m i n t e ş t e d e b ă i e ţ e l u l p e c a r e c â n d v a îl

s u fo c a cu d r a g o s te a e i.

X a tă l m e u e s te u n o m p u te rn ic . N u e s te o b iş n u it c a c in e v a

să îi spună ce să fa c ă . A ş a c ă a tu n c i c â n d S ta y n e r a in tr a t a g a le în

b iro u l l u i — n e in v ita t — şi s -a a şe z a t p e s c a u n u l t a t ă l u i m e u . ..

A s h to n r â d e p e î n f u n d a t e .

— P a rc ă e ra o s c e n ă d i n t r - u n film . S ta y n e r i- a în ş ira t c u c a l

fa p te le — a b u z u l, m a n ip u la r e a , ş a n ta ju l d e -a d re p tu l s c a n d a lo s .

N u a in s is ta t a s u p r a lo r , n u a în ju ra t, n ic i n u a ţip a t, sa u o ric e a lt­

ceva. S - a a s i g u r a t c ă t a t ă l m e u e ra p e d e p lin c o n ş tie n t d e ceea ce

el ş tia , d e ceea ce ş tia a n tre n o ru l. D u p ă c a re S ta y n e r a p u s p e

b iro u l lu i u n b ile t c u o a d re să s c ris ă p e el şi l-a in fo rm a t p e ta tă l

m eu că a o b ţ i n u t u n s a lo n în tr - u n s a n a to riu , c ă o v o m tra n s fe ra p e

m am a m e a a c o lo , c ă el v a c o n tin u a s ă p lă te a s c ă fa c tu rile , şi c ă e a n u

va p ă r ă s i a c e l s t a b i l i m e n t d e c â t î n z iu a în c a r e s u f le tu l îi v a p ă r ă s i

tru p u l.

R âm ân cu g u ra c ă s c a tă în c e rc â n d să îm i im a g in e z sc e n a .

Şi ce s-a în tâ m p la t? C e a a v u t d e sp u s?

A s h to n s trâ m b ă u ş o r d in b u z e .

A în c e rc a t să îi a ru n c e lu i S ta y n e r p r a f în o c h i, ra h a tu ri

^ a m e n in ţă ri cu u n p ro c e s, c u re tra g e re a lic e n ţe i d e d o c to r.

i~ a z â m b i t . I - a z â m b it şi i-a d e s c ris în te r m e n i e d ific a to ri

. / ^ în tâ m p la d a c ă ta tă l D a n e i a r a fla d in ce c a u z ă fiic a lu i a re

^ a s fa râ m a tă şi c u m a r fi p ro b a b il m u lt m ai ră u d e c â t să -l

p u r şi s im p lu , c a şi c lie n t in flu e n t. A r ^ m e n t u l ă s ta , la c a re
^ adauftâ e-m«lurilc despre azil - dovadi a intenţiilor ^
SC
„alifioase &fi de soţia lui - ei bine, ar fi suficient ,4 n dish^^,
« a imagine imaculaţi la care a m u n ct dm greu ca si ,¡-0
rinâ Poate suficient cât să fl ţină ocupat pe un avocat, totodati u„
bun prieten de-al lui Stayner. Un prieten care are o predilecţie
pentru cazuri pro bono dure şi care a dobândit notorietate câţti-
rindu-le. Stayner a aruncat un nume şi chipul tatălui meu a deve-
nit alb ca varul. Presupun că există avocaţi mult mai intimidanţi în
New York decât David Henley.
Face o pauză.

___ D u p ă a c e e a a m p le c a t. I - a m în to r s s p a te le ta tă lu i m e u şi am

p le c a t. N u l- a m m a i v ă z u t d c a tu n c i.

— A ş a d a r ...

A ră t în s p re c a să p lin ă d e u im ir e .

— A f t c u t c e e a c e S t a y n e r i - a s p u s s ă f a c ă ? A ş a , p u r ş i s im p lu ?

C h ip u l lu i A s th o n s e în c r u n tă , c ă p ă tâ n d o e x p r e s ie c iu d a tă .

— N u c h ia r ... T ra n s fe ru l a a v u t lo c , în tr - a d e v ă r . A u lu a t-o pc

m a m a m e a d o u ă z ile m a i tâ r z iu şi a u m u ta t-o a ic i. C a p a t r u z ile

m a i tâ rz iu , u n c u rie r să a d u c ă u n te a n c d e h â rtii îm p re u n ă cu o

s c ris o a re d e in te n ţie . T a tă l m e u îm i î n c r e d i n ţ e a z ă m ie tu te la m a m e i

m e le . E u v o i fi c e l c a r e v a a v e a g r i j ă d e b u n ă s t a r e a m a m e i m e l c şi

d e a v e re a e i. Ţ i i m i n t e c ă ţ i - a m s p u s c ă a f o s t m o d e l, n u - i aşa?

Ii c o n firm d in c a p , ia r e l c o n tin u ă :

A avut o m u lţim e de b a n i d o a r a i e i. C â n d a a f l a t c ă e s te

b o ln a v ă , s - a a s i g u r a t c ă v o r fi f o l o s i ţ i p e n t r u î n g r i j i r e a e i. S - a a s i­

g u r a t c ă v o r fi a c o p e r i t e c h e l t u i e l i l e m e d i c a l c c h i a r d e l a b u n în c c ­

p u t. A ş a c ă n u a s c o s n im ic d in b u z u n a r u l lu i n ic i m ă c a r o d a tă .

— C arevasăzică... te lasă în pace?

D ând încet din cap, A sh to n îm i spune:
^ Singura condiţie este să sem n ez o clauză de confidenţialitate
c u ... relaţia m ea cu el. C u isto ria n o astră, cu D a n a . Cu

, sem nez, el îm i g aran tează că n u îl voi mai auxi

« u v e d e a v re o d a tă în fa ţa o c h ilo r.
 o MINCIUNĂ NEVINOVATĂ 35,

. ^ fa ta m e a p u n e , în m o d c e r t, în tr e b a r e a în lo c u l

I tenţionez să se m n e z . N u im i p a s ă . E s te d e d o m e n iu l tre -

n u m a i îm i p a s ă d e n im ic a ltc e v a d e c â t d e c e e a ce
. n J u ii.. A c u n ’
< 5 in f e ta m e a c h i a r î n c l i p a a s t a .
3» i'
* . h ii A s h t o n a lu n e c ă pe co ap sa m ea ca să m ă tra g ă m ai

d e e l, i a r v o c e a l u i t r e m u r a d e e m o ţ i e :

voi p u te a re p a ra v r e o d a tă to a te g re ş e lile p e c a re le -a m

fă c u t c u t i n e , t o a t e m i n c i u n i l e p e c a r e l e - a m s p u s , to a te fe lu rile în

c a re t e - a m r ă n i t . D a r . . . t e r o g p u t e m m ăcar — îş i în c le ş te a z ă fM -

___s â u i t ă m c u m v a to a te a s te a şi s ă o lu ă m d e la c a p ă t?

C h ia r se în t â m p l ă cu a d e v ă ra t. S u n t c h ia r a ic i, îm p r e u n ă cu

_ s in g u ru l lu c r u p e c a re ş tiu c ă m i-1 d o r e s c — ş i, în c e le

d in u r m ă , s - a r p u t e a s ă f i e aşa cum trebuie săfie.

Aproape.
— N u , îm i s c a p ă m ie c u v â n tu l d e p e b u z e .

V ăd c u m A s h to n s e fa c e m ic î n f a ţa a c e s tu i s in g u r c u v â n t r o s tit

de m in e şi s e l u p t ă c u l a c r i m i l e c a r e î i î m p ă i e n j e n e s c o c h i i .

— V oi fa c e o ric e , I r la n d e z o . O r ic e .

D e g e te le m e le a lu n e c ă sp re în c h e ie tu ra lu i, sp re acel lu c ru

în g ro z ito r d e s p r e c a r e ş t i u c ă e s te t o t a c o lo .

N u e s te n ic i m ă c a r n e v o ie să m a i sp u n v re u n c u v â n t, d e o a re c e

îş i d ă s e a m a . S u f l e c â n d u - s i m â n e c a h a i n e i , s c o a t e l a v e d e r e a m i n -

tire a a r z ă t o a r e a a b u z u l u i l a c a r e a fo st su p u s.

O fix e a z ă c u p r i v i r e a u n m o m e n t n e s fâ rş it d e lu n g .

T a tă l m e u a a r u n c a t c u r e a u a d u p ă n o a p te a a c e e a . A în c e rc a t

să s c a p e d e d o v a d a î n s â n g e r a t ă , c r e d e u , îm i m ă rtu ris e ş te e l în c e ­

tiş o r. D a r a m g ă s it-o în g u n o i şi a m ţin u t-o a sc u n să în c a m e ra m e a

^ni d e z ile . în z iu a c ân d m i-a m a c o p e rit c ic a tric ile cu ta tu a je

fă c u t şi a c e a s tă c ă tu ş ă d in tr-o b u c a tă d in a c e a c u re a , c a să

re a m in te a s c ă în m o d p e r m a n e n t c ă m a m a m e a a v e a n e v o ie d e

ca să re z is te în c o n tin u a re .
 A ru n c ă o p riv ire sp re o fe re a s tră de la e ta ju l a l tre ile a — ^

m a m e i lu i, fâ ră n ic io în d o ia lă z â m b in d c u tris te ţe . S im t cu m m i

s e to p e ş te in im a în r i m p c e îi u r m ă r e s c d e g e t e l e c a r e d e s c h e ie b ră ­

ţ a r a c u a g i l i t a t e . M ă d ă j o s c u b l â n d e ţ e d i n p o a l a l u i c a s ă s e rid ic e

î n p i c i o a r e , s e î n d e p ă r t e a z ă c â ţ i v a p a ş i ş i a p o i , a r u n c ă , d u p ă c â te se

p a r e , c u t o a t ă p u t e r e a d e c a r e e c a p a b i l c o r p u l l u i , u l t i m a p ie s ă cu

c a r e t a t ă l s ă u d e ţ i n e a c o n t r o l u l a s u p r a l u i , p r i n t r e c o p a c ii d e ş i.

S e în to a rc e c u s p a te le la e a , c u o p riv ire r u g ă to a r e în acei o ch i

că p ru i m in u n a ţi ai lu i, p lin ă de acea c ă ld u ră c a re îm i în m o a ie

g e n u n c h ii.

F a c u n p a s s p re e l, îm i a p ă s p a lm a p e i n i m a lu i c a re b a te n e b u ­

n e ş te , în tip ă r in d u - m i în m in te s e n z a ţia m o m e n tu lu i.

A m o m e n tu lu i în c a r e fa c o a le g e r e p e n t r u m in e şi d o a r p e n tru

m m e.

O a le g e re c a re e s te c o re c tă p e n tru că e s te potrivită p e n tru

m in e . U n z â m b e t îm i s c a p ă d e pe b u ze în a in te de a fa c e u ltim a

m e a c o n d i ţ i o n a r e ...

A s h to n nu a fo s t n ic io d a tă u n tip ră b d ă to r. P re s u p u n c ă îm i

v e d e z â m b e tu l şi îl ia d r e p t a c c e p ta r e . G u r a lu i s e p r ă v ă le ş te in s ta n ­

ta n e u p e s te a m e a în tr - u n s ă r u t d e v o r a to r c a re îm i în m o a ie g e n u n ­

c h ii şi îm i fa c e in im a s ă e x p lo d e z e .

R e u ş e s c să m ă e lib e re z d e g u r a lu i.

— A ş te a p tă ! în c ă d o u ă lu c r u r i.

E l re s p iră p r e c ip ita t, şi se u ită la m in e c u o e x p re s ie d e n e d u ­

m e rire .

C e m a i e s te , a c u m ? V re i şi h a in e le m e le ? A p o i a d a u g ă , a r-

c u in d u - ş i o s p r â n c e a n ă : Ţ i le d a u b u c u ro s c â n d a ju n g e m în tr-u n

lo c u n d e e s te c e v a m a i c a ld , I r l a n d e z o . D e f a p t , c h i a r in s is t.

Ii ş o p te s c c lă tin â n d d in cap:

V re a u s ă a p e le z i la a ju to r . T r e b u ie s ă s ta i d e v o r b ă c u c in e v a

d e s p re to a te a s te a . S ă tr e c i p e s te e le .

A s h to n râ n je ş te .
 f e griji îl am deja pe doctorul Stayner care se ţine
N“ î l * A m senzaţia că îţi voi ocupa programarea de
scai de dimineaţa,
ora ^ jeplin uşurată. Dacă e cineva în care să am încredere
l^espirP® de bine a lui Ashton, acela este doctorul Stayner.
¡„ p riv in ţa « ^

¿ u tâ n d u -m ă uşor pe buze, îmi şopteşte:

Şi celălalt lucru?
înghit în sec.
—Ai spus că vrei să uiţi totul. D ar... nu vreau să uiţi niciodată
nimic din ceea ce s-a întâmplat între noi. Niciodată.
Pe chipul lui Ashton apare un zâmbet cât se poate de blând.
— Irlandezo, n-aş putea uita nici măcar o secundă din timpu
petrecut cu tine.
 EPILOG

— Ştii ccva. n-am mai mâncat prăjitură cu brânză de aproape

un an, rostesc eu cu glas scăzut, învârtind furculiţa în farfiirie in
timp ce privesc soarele de iunie cum apune peste plaja din Miami,
stând aşezată confortabil în şezlongul meu. Nu cred că îmi mai
place.
— O mănânc eu atunci, mormăie Kacey, care nu mai arc mult
până să lingă farfuria ei. Sau Storm. Pot să jur că trebuie să puni
la loc cincizeci de mii de calorii pe zi ca să hrănească purceaua aia
dc fetiţă.
reu ţa.
De parcă bebeluşul Emily ar fi auzit cuvântul magic din leagă­
nul ei din bucătărie, începe să scâncească de foame. Din nou. Dc
îndată ce Emily s-a născut, la început de ianuarie, s-a şi agăţat dc
sfârcurile mamei ei, luptându-se de atunci încoace să rămână cât
mai mult acolo. Nu i-a fost deloc uşor lui Storm, dar sc poartă cu
ea cu toată răbdarea şi dragostea, aşa cum şi era de aşteptat din
-- ____. •
partea ei
t)e când m-am întors acasă, i-am acordat scurte perioade dc
^ a z . Emily acceptă până şi biberonul de la mine acum. Stonn
»mi spune că sunt steaua ei norocoasă.
c h ia r fii * mchei anul la Princeton, până la urmă, re u ş in d
sorţii a fîT'r P«
c» me la mea la examenul final de literatură engl«i
 a in c c lc m ai m a ri d in acest p rim s e m e s tru » a v â n d în

fi i»« c ă a fo s t c e l m a i d ific il c u rs p e n tr u m in e .

^ fost, î n m od c a te g o ric , u n fa c to r m o tiv a n t c a re a

alegerea m e a d c a r ă m â n e . D c în d a tă c c to a tă c o n fu z ia ,

‘^ l ^ s i u n e a şi to a te m in c iu n U c s-a u ris ip it, n u am m a i ră m a s

altceva decât cu a le g e r i. M ic i, m a r i, u ş o a r e , d ific ilc —

tc a p a r ţ i n â n d u - m i n u m a i m i c . P e n t r u m in e .

început c u c e le u ş o a r e . C u m a r fi s ă a l e g u n d e s i îl v i d p c

y U h to n o r i d c c â t e o r i d o r e a m . C u a s ta n u m i-a m b i t u t c a p u l. E l

„ ,a i a v e a m a i p u ţ i n de u n an p ân ă la a b s o lv ire şi s -a h o tă râ t s i

m e a rg ă p â n ă la c a p ă t , i n d i f e r e n t d e m o tiv u l p e n tru c a ic v e n is e

a ic i, i n p r i m u l r â n d . î n p lu s , v o ia s ă îş i d u c ă p â n ă la c a p ă t a n g a ja ­

m e n tu l p e c a r e ş i - l l u a s e î n c a l i t a t e d e c ă p i t a n d c e c h i p ă , a d i c ă p c

to t t i m p u l s e z o n u l u i d e p r i m ă v a r ă .

în c e le d i n u r m ă , C o n n o r , A s h t o n şi c u m in e n e -a m îm p ă c a t.

N u i-a t r e b u i t m u l t l u i C o n n o r s ă v a d ă c ă n u re p re z e n ta m d o ar o

a ltă a v e n t u r ă d e o n o a p t e p e n t r u cel m ai b u n p rie te n al său . C o n ­

nor a în c e p u t să ia s ă c u f a ta b l o n d ă — J u lia — c a r e l- a a b o r d a t în

n o a p te a a c e e a l a c l u b u l s t u d e n ţ e s c . A m f o s t c h ia r şi la o în tâ ln ire

in p a t r u . A fo s t c iu d a t, d a r p â n ă s p r e s f â r ş itu l s c rii, c rc d c ă tre a b a

a s ta n e - a s u d a t p r i e t e n i a . D u p ă p r i v i r i l e p e c a r e m i l e a r u n c ă C o n ­

nor p e fu riş d in cân d în c â n d , ş riu că în c ă n u i-a u tre c u t d c to t

s e n tim e n te le pe c a re le n u tre ş te p e n tru m in e . S p e r c ă o d a tă cu

^ c e r e a tim p u lu i, s ă îş i d e a seam a că n u e ra m tă c u ţi u n u l p e n tru

c e lă la lt.

A s h to n s - a m u t a t d i n n o u în c a s ă la în c e p u tu l s e m e s tru lu i d c

p rim ă v a ră . M i - a m p e tre c u t m u lt tim p la e l. Ş i tr e a b a a s ta a fo s t

tiu d a tâ la î n c c p u t , d a r A s h t o n m -a f ă c u t să tre c re p e d e p e s te s ta ­

re a m e a d c n e r v o z i t a t e . . . ş i p e s t e o r i c e a l t c e v a c c n u îl i m p l i c a p c c l.

U n a d in c e le m a i g r e le d e c iz ii p c c a r c a tr e b u it să o ia u a fo s t

*ă r i m â n sau n u la P rin c c to n d u p ă p rim u l a n . A m f^ cu t o

^ ^ r e d c tr a n s f e r în M ia m i ş i, d c lo c s u r p r in z ă to r , a fo s t a c c e p ta i.

^ n ii m a i ţin e a n im ic în N ew J c rs c y , c u e x c e p ţia lu i A s h to n . E l
 u rm a sâ term in e a n u l a c e s ta , d a r m a m a lu i în c â m a i e r a în N ew

J e rs e y şi R e a g a n m i- a s p u s c â ta tâ l e . .- a o f e n t u n p o s t d e a n tre n o r

se c u n d p â n â c â n d a v e a s i îş i r e z o lv e p r o b l e m e l e M -a m to t fri-

m â n ta t s â p tâ m â n i în tr e g i c e d e c iz ie s i ia u , n e f iin d s ig u r i c a re d in -

tr c e le m ă v a fa c e m a i f e r i a t ă .
Ş i a p o i, în tr - o s e a ră , p e c â n d s tă te a m în p a t, tre c â n d u -m i d e g e ­

te le p e s te ¡ im b o lu l lu i c e ltic , A s h t o n m i - a s p u s c ă m ă v a u r m a în

M ia m i d a c ă m ă h o tă ră s c să m e rg a c o lo . în c e p u s e d e ja s ă c a u te

a z ilu ri în zonă cu a ju to ru l lu i S ta y n e r. R o b e rt i-a c o n firm a t că

p o s tu l d e a n tr e n o r s e c u n d u v a fi î n t o t d e a u n a r e z e r v a t lu i.

C e e a ce a fic u t s u b it c a d e c iz ia m ea d ific ilă să d e v in ă fo a rte

u şo a ră . C e e a ce m -a f^ c u t să în ţe le g c ă e ra c e a p o triv ită .

V o ia m să m e rg a c a să .

Ş i v o ia m s ă îl ia u p e A s h t o n c u m i n e .

U ş ile g lis a n te se d e s c h id în s p a te le n o s t r u şi d o u ă m â in i p u te r ­

n ic e m i se în c le ş te a z ă d e u m e r i.

— N u m i-a i sp u s n ic io d a tă câ t d e al n a ib ii d e c a ld e s te în

M ia m i, b o m b ă n e b ă rb a tu l m e u s u p e rb , a p le c â n d u -s e s ă î m i fiire

îm b u c ă tu ra d e p ră jitu ră d in fiirc u liţă , c a a p o i s ă m ă s ă ru te p e b u z e .

C h iţă i a tu n c i c â n d o p ic ă tu r ă d e s u d o a r e a te r iz e a z ă p e fa ţa m ea.

O c h ii îm i a lu n e c ă sp re p e lic u la d e su d o a re ce s tră lu c e ş te p>e

p ie p tu l lu i d e s p u ia t. A s h t o n a în c e p u t să fa c ă jo g g in g se a ra f ir i

tric o u pe el d e cân d n e -a m m u ta t a ic i, c e e a ce îm i d ă p e s te cap

h o r m o n ii în fie c a re n o a p te .

C o p iii se v o r o b iş n u i, îl a u d p e T r e n t m o r m ă i n d d in s p a te le

n o s tr u p e c â n d ie s e d in c a s ă , d e a s e m e n e a t r a n s p i r a t ş i f t ó tric o u

p e e l, şi c u u n p r o s o p î n j u r u l g â t u l u i . E s t e o d i f e r e n ţ ă d e a p r o a p e

o p t a n i în tre A s h to n şi T r e n t, d a r n iv e le le lo r d e m a tu rita te p ar a

fi e g a le , d e o a r e c e s c î n ţ e l e g p e r f e c t . N u s u n t s i g u r i î n s i c e v re a să

în s e m n e a s ta p e n tr u fie c a re d in tr e e i.

~ C e - i a s ta — o c o n v e rs a ţie în tr e d o i rip i tr a n s p ir a ţi?

u o p ă tu ric ă p e u m e ri c a să a s c u n d ă în m o d d is c r e t b e b e lu ş u l

^ ţ a t d c s fâ rc u l c i, S to r m n i sc a lă tu ră , u r m a tă în d e a p ro a p e d c u n
 „ ¡« f ftră m a io u — B e n . Ş i u ite a ş a , te ra s a

ilc> T n T
** * ! u n p '“ ' ” * " * * ''p r i n c e t o n , b o m b ă n e b l o n d u l z b u r l i t , b ă t â n d

"'“l E ? ti

^ ^ a u z u l p o re c le i. C u t o ţ i i l - a u p l ă c u t p e A s h t o n la p r i m a

^ ^ ^ u s iv m ic u l g r u p d e fe m e i c a re tre c e p rin fa ţa casei

-"d ru m s p re p la jă - a c e la ş i g r u p în fie c a re s e a ră . A u

^ a tu n c i c â n d tr e c p r in f a ţa c a s e i n o a s tr e p e la o r a a s ta

d a, d u p ă to a te p ro b a b ilită ţile , d e b ă rb a ţi p c ju m ă ta te

f ^ r l c a ţ i le n e v in d p e te r a s a d i n s p a te . F a p tu l c ă S to r m , K a c e y şi

aflăm a c o lo n u c o n s titu ie d e c â t u n m ic im p e d im e n t.
fU r n i n c u t

— Bună!
Kaccy Ic face teatral cu mâna, aşa cum procedcază în fiecare
scară, bucurându-se în mod evident că ele salivează după bărbatul
d. Arată spre Trent:
— C o s tă d n c i s u te p e n t r u d o u ă o re !

D â n d d in c a p c ă tr e A s h t o n , a d a u g ă :

— E l fa c e ş a p te s u te c i n c i z e c i , f i i n d c ă e t â n ă r . A r t r e b u i s ă îl

a u z iţi c u m o f a c e p e s o r a m e a s ă ţ i p e !

— K accy! o ia u e u la r o s t, d a r e p r e a tâ r z iu .

T o a tă lu m e a r â d e , i a r m i e î m i a r d o b r a j i i . A s h t o n sc a p le a c ă să

îm i d e p u n ă o s ă ru ta re pe g â t, d e p a rc ă a s ta m -a r fa c e să u it d e

u m ilin ţă . O r i c â t aş fi ie ş it eu d in c a ra p a ce a m ea d e re p rim a re

s e x u a lă , c a s ă z i c e m a ş a , t o t îm i p la c e s ă îm i m e n ţin v ia ţa p r i v a t ă ...

p riv a tă . A s h t o n re s p e c tă a s ta şi n u m ă ta c h in e a z ă la fe l d e m u lt

cu m o fa c c i. D a r n u re z is tă c â n d c e ila lp în c e p s ă se le g e d e m in e .

Sc p a rc c ă a u a tâ te a d c spus p e seam a m ea la m iş to , m u lţu m ită

p e tx c c e rii d c b u n v e n i t a c a s ă , a s e z o n a t ă c u m u l t p r e a m u l t e s h o t - u r i

d c je le u c u v o d c ă ş i c u p e r e ţ i s u b ţ i r i .

Şi cu m in e cu m ră m â n e ? N u v a lo re z şi cu c c v a , a c o lo ,

M adam e K accy?

B c n s tă c u m â in ile în tin s e d c n e d u m e r ir e , c h ip u l lu i c u tr ă s ă -

^ r i a tra c tiv e s im u lâ n d fa p tu l c ă se s im te jig n it.

 UpUrfU fu pc eU c i n c i s u te c a s â t e ia d c p c c a p u l

pcntn. o n o ap te,« v a itâ K a c c y . D a r i m e d i a t d u p â a c c c a ti e ,

"‘ ''^ aluzia. M ă duc la P e n n y ’s s â beau o bere. oricum.

P ric e p

H e i. Princeton. eşti sigur ci nu vrei sâ t c fac cu o slujbi? B a n i b u n i ,

" ’ * '! ! ! N u . m u l ţ u m e s c , i - o ia u cu în a in te lu i A s h to n . F ru m o su l

m eu m o d e l m e d ite ra n e a n d e le n je rie in tim â n u o s â lu c re z e , p e n ­

tru n im ic în lu m e . î n t r - u n c lu b d e s trip te a s e . E u n u s u n t a tâ t d e

în c re z ă to a re în m in e p r e c u m so ra m e a .

A s h to n rid ic ă d in u m e ri ca d u p ă aceea să îi r ă s p u n d ă , c u u n

s u r â s la -s c iv î n d r e p t a t î n d i r e c ţ i a m e a :

— M i-e b in e a ic i. A m m â in ile o c u p a te la m a x im u m cu tip a

a s ta d e a ic i.

— C r e d c ă s - a r p u te a s ă fie m a i r e a c h i a r d e c â t s o r a e i, a d a u g ă

T rc n t z â m b in d m â n z e ş te .

O a ltă r u n d ă d e h o h o t e d e r â s îm i î m b u j o r e a z ă o b r a jii.

— C e - a r fi s ă t e d u c i s ă î r i o c u p i m â i n i l e la m a x im u m cu un

d u ş lu n g , d e u n u l s in g u r, în c a z u l a c e s ta ? îi d a u eu r e p l i c a , p le s *

n in d u -1 ta re p e s te s to m a c c a s ă îm i s u b l i n i e z s p u s e le . Ş i d u p ă a c e e a

îm i d a u s e a m a c e a m in s in u a t şi îm i în g ro p fa ţa în m â in i în v re m e

ce e i iz b u c n e s c în râ s . D i n n o u .

C a să s p u n e m a d e v ă ru l, A s h to n n u se g ră b e ş te s ă îş i g ă s e a s c ă

o s lu jb ă . N u am a p u c a t să o m u tă m p e m a m a lu i în M i a m i , la

u rm a u rm e i. S - a s tin s în lin iş te la s f â r ş itu l lu i a p r ilie , c h ia r în a in te

de exam ene. E ra m cu A s h to n în d im in e a ţa în c a re a fo s t a n u n ţa t

o n ic . L am ţin u t s trâ n s în b r a ţe în tim p c e a p lâ n s în tă c e re —

V ă rsâ n d la c rim i a tâ t d e tr is te ţe c â t ş i d e u şu ra re , c re d eu .

8 to n i au ră m a s d e s tu i b a n i c a să m a i tra g ă d e tim p o

cax. , g â n d e a s c ă la c e a r c d c f ^ a i t . N u e s te b o g a t în n ic iu n

să se te rm e n s c u rt. S to r m a in s is ta t ca el

^ e s te îm p o v ă ra t d e c h irie . S -a în s c ris
 ^ u r i d c p ilo ta j şi d e c id e , p e n tr u p rim a o a ră , c c v re a să

«icj* ^ lu i. E u c r e d c ă s a v u r e a z ă f ie c a r e c lip ă .

^ U ^ d u - m ă în u r m ă la a n u l c a r e a tr e c u t, n u îm i v in e să c re d

yVshton şi ^ m in e , d e ş i a m p ro v e n it d in m e d ii fa m ilia le a tâ t

'd i f e r i t e — cu d in tr-o fa m ilie iu b ito a re , e l d in tr-u n a p lin ă d c

- a i" tim p :
in v ifâ n d c u m să lu ă m p ro p riile d e c iz ii.

S in g u ru l lu c r u a su p ra c ă ru ia p ă re m să fim am ân d o i dc a c o rd

fstc c ă v re m să fim a l ă t u r i u n u l d e c e lă la lt p a s c u p a s p c a c e st d ru m .

Ş tiu , în s i n e a m e a , c ă fa c u lta te a d e m e d ic in ă n u e s te a le g e re a

p o triv ită p e n t r u m in e , în c iu d a c a p a c ită ţii m e le in te le c tu a le . A m

ţin u t le g ă tu r a c u s p ita lu l d e c o p ii p â n ă c ân d am a fla t c ă E ric şi

D c rc k a u t e r m i n a t c h i m i o t e r a p i a ş i a u f o s t e x t e r n a ţ i . Ş i a tu n c i a m

pus în tr-u n s e r ta r a c e a p a r t e a v ie ţii m e le . M ă g â n d e s c s e r io s la o

a c tiv ita te s o c ia lă . C e e a c e n u v a fi d e l o c u ş o r — o p a rte d in tre acei

c o p ii s u n t p u ş i f a ţ ă î n f a ţ ă c u s i t u a ţ i i ş i m a i r e l e d e c â t c e a p r i n c a r e

a tre c u t A s h t o n — d a r ş tiu că v re a u să îi a ju t p e c o p ii în m od

s e m n ific a tiv . D r e p t u r m a r e , d o c t o r u l S t a y n e r m i - a a r a n j a t u n p o s t

de v o lu n ta r la u n c ă m i n d e c o p ii c a s ă v e d e m d a c ă fire a m e a fra g ilă

p o a te fa c e f a ţ ă a c o l o . Ş i d a c ă n u ? E i b i n e . . .

V ia ţa e s te a l c ă tu ită d i n în c e r c ă ri şi g re ş e li.

D o c to ru l S ta y n e r şi c u m in e v o rb im f r e c v e n t. D o c to r u l S ta y n e r

şi A s h t o n v o rb e sc şi m ai fre c v e n t. S ta y n e r g lu m e ş te sp u n ân d că

e s te p s i h i a t r u l c a s e i . I - a m s p u s c ă a r tr e b u i s ă se m u te c u n o i. în c ă

n^ai c a u t m o d a l i t a t e a p o t r i v i t ă d e a - m i e x p r i m a a d o r a ţ i a p e c a r c o

s im t f a ţă d e a c e s t o m ş i f a ţ ă d e t o t c e e a c e a f ă c u t p e n t r u n o i- P e n -

tn i to t c e e a c e c o n tin u ă s ă fa c ă p e n tr u n o i.

■ Când vin prietenii tăi aici, Livie? mă întreabă Storm în

timp ce îşi aranjează maioul.
O b ra jii b u c ă la ţi a i lu i E m ily îş i fa c în s fâ rş it a p a riţia d c d u p ă

p itu ric a d in fla n e l, c u u n r â g â it d e s a tis fa c ţie .

M â in e d u p ă * a m ia z ă .

B ă ie ţii şi R e a g a n v in c u a v io n u l c a *ă s te a c itc v a
 Au fost şocaţi când au auzit câ mama lui Ashton a fost în
în tot acest ristimp. dar au fost totuşi alâturi de prietenul W
acea zi de sfSrşit de aprilie, ca apoi să o comemore2e laTigcr
până la orele mici ale dimineţii. Din moment ce Ashton nu poate
să le dezvăluie toate detaliile din pricina contractului de confiden­
ţialitate încheiat cu tatăl său. cred că au ajuns să îşi dea seama ci
viaţa cipitanului lor a fost departe de a fi una ideală.
Şi Reagan? Ei bine. în afari de faptul că a trebuit să o suport
cele trei săptămâni cât a stat îmbufnată după ce am anunţat-o ci
nu mă voi mai întoarce la toamnă, Reagan a fost şi este cea mai
bună colegă de cameră şi prietenă pe care mi-aş putea-o dori. Încă
mai este îndrăgostită nebuneşte de Grant. Poate suficient de mult
încât cl să îi mai domolească temperamentul ei sălbatic.
— Grozav! Deci mâine-seară o facem lată, exclamă Ben, bă­
tând din palme. Se apleacă să o sărute pe Emily pe obraz.
— Puţi!
Storm îl împinge deoparte chicotind şi strâmbând din nas.
— Acestea fiind zise...
Ben o sărută moale p>e frunte, apoi intră în casă urlând:
— La revedere!
Trent îşi întinde braţele musculoase peste cap.
Mergem la The Grill în seara asta?
Da! Am nevoie de o ieşire! exclamă Storm, cu o expresie
subită dc frenezie în priviri.
De parcă ar fi un animal închis în cuşcă. Şi, într-un fel, este.
Dan o să se întoarcă acasă într-o oră, după care eu cu sacii
ap^ cu tot o ştergem de aici. Să îi golesc numai.
pompdT secundă dispare cu Emily în braţe ca să sc

> i* in d u -M c a re s i in tre p r im u l la d u ş ,

P * »■ P = K a c e y d i n n o u sincntfi^ rM»
 Rămâneni în tăcere o clipă nesfârşit de lungă, în timp ce ascult
pescăruşii şi privesc valurile ce se rostogolesc la ţărm, dându-mi o
senzaţie de calm.
Doamne, totul pare atât de diferit! Sunt tot eu. Şi totuşi
„-am schimbat atât de mult.
— Hm...
Kacey se opreşte ca să îmi ia farfuria din mână.
-Adică faţă de cum erai atunci când ţi-am spus că eşti dusă
de-a binelea?
r a umbn. u„m ^ b e , pe buzele ei în ,ta p „ M
bucăţică de prăjitură, lustruind farfuria.
— Da, exact.
îmi întind braţele şi mi le cuibăresc sub ceafâ
91 zâmbesc.