ECHILIBRU CHIMIC.

PRINCIPIUL LUI LE CHÂTELIER

Principiul lucrării:
Principiul Le Châtelier: Dacă asupra unui sistem aflat în echilibru chimic se exercită
o acţiune din exterior, echilibrul se deplasează în sensul diminuării sau anulării acţiunii
exercitate.
Factorii care influenţează deplasarea echilibrului chimic sunt:
- variaţia concentraţiei reactanţilor sau a produşilor de reacţie din amestecul aflat în
echilibru; creşterea concentraţiei reactanţilor deplasează echilibrul chimic în direcţia formării
produşilor de reacţie, în timp ce creşterea concentraţiei produşilor de reacţie deplasează
echilibrul chimic în direcţia produşilor iniţiali.
- variaţia temperaturii în funcţie de caracterul exoterm sau endoterm al celor două reacţii
(reacţia directă şi reacţia inversă); creşterea temperaturii va deplasa echilibrul chimic în sensul
favorizării reacţiei endoterme (-Q), iar micşorarea temperaturii va deplasa echilibrul chimic în
sensul favorizării reacţiei exoterme (+Q).
- variaţia presiunii, în cazul echilibrelor care implică substanţe gazoase şi în care are loc
variaţia numărului de moli de gaz; creşterea presiunii va deplasa echilibrul chimic în direcţia
în care se află mai puţini moli de gaz, iar micşorarea presiunii deplasează echilibrul chimic în
direcţia în care se află mai mulţi moli de gaz.
Starea de echilibru se stabileşte când vitezele cu care se desfăşoară cele două reacţii
opuse şi simultane sunt egale.
Pentru reacţia chimică reversibilă de forma:

i 1
i Ai
k1  ' A'
i 1
i

k2

(1)
Viteza reacţiei directe este:
n
v1  k1  C Aii (2)
i 1

Viteza reacţiei inverse este:

n
v 2  k 2  C Aii (3)
i 1
n n
la echilibru v1 = v2, deci k1  C Aii ,ech  k 2  C Aii ,ech (4)
i 1 i 1
n

k  C i
Ai ,ech

rezultă: Kc  1  i 1
n (5)
k2
C i 1
i
Ai ,ech

unde: k1 şi k2 reprezintă constanta de viteză pentru reacţia molară a reactantului (Ai) şi

produsului de reacţie (A’i); Kc, constanta de echilibru a reacţiei exprimată în unităţi de
concentraţii molare.
Pentru reacţiile chimice care decurg în soluţii lichide există următoarele relaţii de
legătură între valorile constantei de echilibru exprimate prin activităţi termodinamice, K, prin
număr de moli Kn, prin fracţii molare Kx şi prin concentraţii molare Kc:

 V
K = Kx = Kn∙n- = k c   (6)
n
S-a notat cu n, numărul total de moli la echilibru, V, volumul total al soluţiei,  =  ’i - i
Entalpia liberă la echilibru se calculează cu relaţia:
ΔGo = - RTln Kp (7)
Dependenţa constantei de echilibru de temperatură este dată de ecuaţia van’t Hoff:
 d ln K p H
 2 (8)
dT T
Integrând definit ecuaţia van’t Hoff (8) se obţine:
K p2 H  1 1 
ln     (9)
K p1 R  T1 T2 
Scopul lucrării: în această lucrare se studiază influenţa concentraţiei asupra
echilibrului chimic, efectuând următoarea reacţie, care decurge în soluţie:
FeCl3 + 3 NH4SCN Fe(SCN)3 + 3 NH4Cl
galben incolor rosu intens incolor
roscat
( 10)

Aparatură şi substanţe:
Aparatură: pahar Berzelius, eprubete, cilindru gradat, pipete, termometru
Substanţe: soluţii de clorură ferică (FeCl3), sulfocianură de amoniu (NH4SCN), clorură de
amoniu (NH4Cl) solidă

Modul de lucru:
- într-un pahar Berzelius se introduc 39 mL apă distilată măsuraţi cu un cilindru gradat, la care
se adaugă câte 0,5 mL soluţie de FeCl 3 şi NH4SCN măsurate cu o pipetă gradată; se notează
temperatura T a soluţiei;
- soluţia obţinută se toarnă în volume egale (10 mL) în patru eprubete;
- eprubeta 1 se păstrează ca etalon de comparaţie;
- în eprubeta 2 se introduc 5 picături soluţie de FeCl 3. Se agită conţinutul eprubetei şi se
notează observaţia referitoare la modificarea intensităţii culorii în comparaţie cu eprubeta
etalon;
- în eprubeta 3 introduc câte 5 picături soluţie NH 4SCN şi un vârf de spatulă NH 4Cl; se
procedează la fel ca în primul caz, notându-se variaţia de culoare observată;
- în eprubeta 4 se introduc câteva picături de soluţie de NH4Cl şi se procedează la fel.

Calcule şi rezultate:
Se completează tabelul următor:
Nr. Culoare Se adaugă în exces Culoare Sensul de deplasare
iniţială finală al echilibrului chimic
FeCl3 NH4SCN NH4Cl

1
2
3
4
Să se discute deplasarea echilibrului chimic pentru cele 3 cazuri studiate, conform principiului
lui Le Chatelier.
Să se calculeze compoziţia de echilibru, pe baza bilanţului material, cunoscând: concentraţiile
iniţiale ale reactanţilor C FeCl3  C NH 4 SCN  0,05 mol / L, şi ştiind că la echilibru în cei 40 mL
0 0

soluţie (rezultată prin amestecarea reactanţilor cu apa) se formează 0,0005 mol Fe(SCN)3.
Se completează schema de bilanţ material:

Concentraţie FeCl3 NH4SCN FeSCN NH4Cl

Moli iniţiali, no
Moli consumati
Moli la echilibru, nech
Concentraţii molare la echilibru, cech
-Se calculează constanta de echilibru Kc :
-Se calculează entalpia liberă de reacţie G cu relaţia:
2
Probleme
1. În ce sens se deplasează echilibrul chimic al reacţiei dacă:
0,5N2(g) + 1,5H2(g)  NH3(g) + 45,95 KJ
a) creşte presiunea totală a echilibrului
b) scade temperatura sistemului
c) creşte concentraţia N2
d) creşte concentraţia NH3
e) creşte concentraţia N2 şi NH3
2. Se consideră reacţia în fază gazoasă, la t = 1500C:
A2B4  2AB2
Dacă la echilibru s-au găsit 4 molL -1 AB2, iar iniţial s-au luat în lucru 3 molL -1 A2B4, să se
determine:
a) constanta de echilibru Kc;
b) valoarea lui Kp corespunzător; R= 0,082 atmLK-1
3. Pentru reacţiile
CO2 ( g )  H 2( g )  CO( g )  H 2 O( l ) şi 2 CO 2 ( g )  2CO ( g )  O 2 ( g )
Să se arate:
a) cum influenţează creşterea concentraţiei fiecărui component al reacţiei;
b) cum influenţează creşterea presiunii echilibrului chimic.
4. Pentru reacţia A + B  2C + D s-a lucrat cu un amestec echimolecular de A şi B (2 mol/L
din fiecare reactant). Ştiind că se consumă 50% din fiecare reactant, să se calculeze
constantele Kc şi Kp, dacă la echilibru există o presiune de 2 atm.
5. Pentru reacţia SO2 (g) + ½ O2 (g)  SO3 (g), la temperatura de 500oC, constanta
Kp = 85 atm-1/2. Se cere:
a) scrierea expresiilor lui KP, KC şi Kx;
b) să se calculeze Kp în mm Hg;
c) să se calculeze Kc la 5000C.
6. În reactia de esterificare catalizată dintre acidul acetic şi etanol constanta de echilibru K c= 4
la t=250C.
CH 3COOH  C2 H 5OH  CH 3COOC2 H 5  H 2O . Ce cantităţi de ester se vor forma în
amestecul final dacă se porneşte de la urmatoarele amestecuri: a) 1 mol acid si 2 moli alcool,
b) 1 mol acid, 2 moli de alcool, 2 moli de apa, c) 1 mol acid, 2 moli alcool, 1 mol ester.
Interpretati rezultatele prin principiul lui Le Chatelier.
7. Pentru reacţia C (s) + CO2 (g) 2 CO2(g) constanta de echilibru la temperatura de
1000 K este 2,4, iar la temperatura de 1200 K este 53,7. Să se calculeze:
a. entalpia de reacţie dacă se consideră că pe acest interval de temperatura, ΔH
este constant.
b. Entalpia liberă de reacţie şi entropia de reacţie la temperatura de 1000 K.
8. Pentru reacţia CO(g) +SO3(g)↔CO2(g) +SO2 (g) se cunosc următoarele valori
ΔrH = − 41,14 kcal/mol şi ΔrG298 = − 44,71 kcal/mol. Să se calculeze:
a) ΔrG la temperatura de 400 K
b) Kp la 400 oK.
9. În ce sens se deplasează echilibrul chimic al reacţiei dacă:
2 C2H2 (g) + 5 O2 (g)  4CO2(g) + 2H2O (l), ΔrH = - 310,6 Kcal
a) creşte presiunea totală a echilibrului;
b) scade temperatura sistemului;
c) creşte concentraţia CO2;
d) creşte concentraţia C2H2;
e) creşte concentraţia CO2;şi C2H2

3
10. Studiindu-se echilibrul reacţiei:
C2H4(g)+ H2O (g) C2H5OH (g)
S-au găsit următoarele valori ale constantei de echilibru Kp în funcţie de temperatură:

toC 145 175 200 225 250

Kp x 102 6,8 3,6 1,65 1,07 0,7

Presupunând că entalpia standard nu variază cu temperatura, în intervalul de temperature dat,

să se determine:
a) modul de variaţie a constantei de echilibru cu temperatura
b) constanta Kp la temperatura de 190o C;
c) entalpia standard de reacţie
2. Pentru reacţia COCl2 CO + Cl2 gradul de disociere la temperatura de 500o C şi
presiunea de 1 atm este 50 %.
a) Deduceţi relaţii între constantele de echilibru Kc, KP, Kn si Kx;
b) Să se calculeze Kc, KP, si Kx;
c) Să se calculeze entalpia liberă standard de reacţie