A DOUA REVENIRE A LUI ISUS

CUPRINS:

1. Deschidere 96 1.2.4
2. Rugăciune
3. COR: Semnele timpului
4. Poezie: Ce să fie oare?
5. Introducere
6. COR: Se arată-n nor 1 CS
7. Poezie: Maranata
8. Tema I
9. Poezie: Dor
10.Poezie: Mi-e dor
11.COR 85 TA
12.Tema II
13.Întrebări biblice
14.Poezie: Adu-Ţi aminte de noi
15.COR: Isuse vin
16.Tema III
17.Simpozion: Va fi o zi
18.Tema IV
19.COR 27 TA
20.Poezie: Hristos nădejdea noastră
21.COR: Domnul revine
22.Încheiere 98 1.3.4
23.Rugăciune
24.COR 96 TA

Deva, 28 mai 1994

CE SĂ FIE OARE?

Ce să fie oare
De parcă cerul se strânge
De se-ntunecă soarele
De se face luna roşie ca sângele
Iar stelele îşi părăsesc hotarele?…

Ce să fie oare
Că pământului i se strâng făcliile
Că i se clatină temeliile
Şi oamenii se-ngrozesc ca de moarte
De ce va fi mai departe?..,

Şi oare ce să mai fie

Că îngerii vestesc
Evanghelie de veşnicie
Peste întregul pământ
Anunţând puţinele clipe care mai sunt?…

Semne, semne, semne

Trec prin faţa noastră şi ne vestesc
Sfârşitul timpului de-aici
Sosirea timpului ceresc
Şi fiecare semn spre noi e mărturie
Că Domnul va să vie
Şi toate strigă spre noi deodată
„Isus într-o clipă pe nori se arată”

Cu fapte de-ascultare
Cu inimi de iubire
Venirii Tale toţi să facem pregătire
 INTRODUCERE

Unul din cel mai solemne şi totuşi unul din cele mai
glorioase adevăruri, descoperite în Sfânta Scriptură este cel
despre a doua venire a lui Isus pentru desăvârşirea Marii
lucrări a mântuirii. Doctrina cu privire la cea de a doua
venire a lui Isus, este ideea principală a Bibliei.

Din ziua când prima pereche a părăsit cu paşi trişti

grădina Edenului, copii credinţei au aşteptat venirea Celui
Făgăduit pentru a sfărâma puterile nimicitorului şi a duce
pe om din nou în paradisul care a fost pierdut.

Din moment ce un om înţelege adevărul că Isus

previne pentru a lua la Sine pe ai Săi, lumea aceasta şi toate
cele trecătoare vor trece.

Venirea Domnului Hristos a fost în toate veacurile

speranţa urmaşilor săi sinceri, Făgăduinţa pe care a dat-o
Domnul Isus la plecarea Sa de pe muntele Măslinilor, că El
va veni a doua oară, a luminat minţile ucenicilor Săi,
umplând inimile lor de bucurie şi nădejde, aşa că întristarea
nu le putea stinge şi nici încercările nu le putea opri
strălucirea, în mijlocul suferinţelor şi persecuţiilor în
flăcările rugurilor, arătarea glorioasă a lui Hristos a format
în toate timpurile fericita lor speranţă.
Cu cât ne apropiem mai mult de acest eveniment
scump nouă cu atât ne vibrează mai mult sufletul de
aşteptarea arătării glorioase a lui Isus. Aceasta doreşte să ne
înfăţişeze prezentul program.
MARANATA

Va reveni Isus, pe-aceeaşi alee de cer,

Pe acelaşi drum de stele pe care,
Cu veacuri în urmă purta-n zbor
Secretul biruinţei şi-al vieţii,
Surâsul etern al dimineţii.

Isus va veni… nu ştim când

Va face primul pas spre pământ…
Dar gândul acesta ne poartă,
Spre-a cerului cale,
Spre-a cerului poartă…

Din lumea de-aici ce încă păstrează

Urme de plâns, de suspin şi trădare…
Noi, ultimii soli răspândiţi prin mulţime
Ţi-aducem în dar, o Isus câte-o floare,
E semnul iubirii pornite din Tine.

Revino… pe genele nopţii…

Ce încă păstrează,
Înnoptarea din ziua de groază,
Revino… aici te-aşteptăm
Cu dorinţa cunună,
De-a fi pentru veci, fericiţi împreună.
 TEMA I

Din cele peste 31.000 de mii de făgăduinţe ale Bibliei

nu mai puţin de 2800 ne vorbesc despre a doua venire a lui
Isus.
Botezaţi pe făgăduinţa Mântuitorului (citeşte Ioan
14,1-3) precum şi a trimişilor cerului (citeşte Fapte 1,9-11)
bărbaţii ai credinţei au împletit credinţa, dorinţa şi speranţa
cu celelalte făgăduinţe, aşteptând cu dor împlinirea lor.
Marele reformator Luther declară; "Mă conving pe
mine însumi că se apropie ziua revenirii lui Isus".
L. Moody scriind despre subiectul acesta zicea:
„Pentru mintea mea, acest subiect este cel mai scump,
deoarece aşa trebuie să zic despre venirea lui Isus pe nori"
Pe insula stâncoasă a Patmosului, ucenicul iubit, Ioan,
reauzi făgăduinţa: „Iată Eu vin curând!” iar dorul lui
răspunde ca o rugăciune din partea Bisericii în decursul
pregătirii ei:
Amin! "VINO DOAMNE ISUSE!"
DOR
La fiecare margine de vis,
Rămâne neîmplinirea,
Numită fiind: dor de ceva.
Câte lacrimi ar rămâne neşterse?
Câte suflete ar rămâne nemângâiate?
Dacă n-ai fi Tu, Dorule...?

Au încercat mulţi,
Să Te finalizeze în persoana unui
Copil mult aşteptat,
În persoana unei soţii ideale,
În revederea patriei mamă,
Sau în căutarea copilăriei;
Zadarnic…
Pare să fi rămas pentru noi
În neant,
Sau poate că eşti
tocmai la marginea acestei inexistenţe.
Viaţa noastră e răsfrântă din Tine,
pentru că fiecare om are un dor,
Şi pentru că Tu eşti dorul tuturor.
Găseşte de bine Te rugăm,
Şi vino...
Să ştie toată lumea ce înseamnă “Dor”
Să ştie toată lumea cine eşti.
Să găsească fiecare inimă zdrobită
Căreia i-a fost dor de Tine Dorule,
Mângâiere.
Adu-ţi aminte de făgăduinţa Ta,
Care străpunge şi azi inimile noastre:
"Da, Eu vin curând"
Ne e mult tare dor de Tine
„Amin! Vino Doamne Isuse”.
MI – E DOR
Mi-e dor,
Mi-e aşa de dor de zările-albastre.
pe cumpăna lor
stă legată ca o jertfă între cer şi pământ
O vadră plină cu apa vieţii.
Unii muritori însetaţi
Au băut din această apă;
Şi osemintele lor s-au îmbrăcat
în slavă pe muntele schimbării la faţă.

Mi-e dor,
Mi-e aşa de dor de norul alb.
Sub aripile lui,
Sunt îndestulătoare locuri
pentru cei ce vor mântuirea.
Ce această frumuseţe
Mă desparte doar câteva clipe,
Clipe în care îmi voi lua rămas bun
De la planeta Pământ.

Mi-e dor,
Mi-e aşa de dor de Isus.
"Chiar dacă mi se va nimici pielea,
şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuşi pe Dumnezeu,
Îl voi vedea
şi-mi va fi binevoitor;
Ochii mei îl vor vedea
şi nu ai altuia.
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta
Înlăuntrul meu”.
Mi-e dor,
Mi-e aşa de dor de tine Isuse.
 TEMA II

Dacă timpul revenirii Mântuitorului, pare că se

lungeşte, dacă apăsaţi de întristări şi istoviţi de muncă
suntem nerăbdători spre a încheia serviciul şi a primi o
onorabilă liberare din luptă, să ne amintim, şi această
amintire să înăbuşe orice murmur că Dumnezeu ne lasă să
întâmpinăm furtuni şi lupte pe pământ, spre desăvârşirea
caracterului divin, spre a face o mai bună cunoştinţă cu
Dumnezeu Tatăl şi cu Domnul Isus fratele nostru mai mare,
spre a îndeplini o lucrare de câştigare de suflete.

„Domnul însă nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor

Lui cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi
doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vie la pocăinţă”
2 Petru 3,9.
 ÎNTREBĂRI BIBLICE

1. Dintre numele pe care Adam le-a dat

creaturilor lui Dumnezeu, este amintit numai unul. Care
este acela?
R: Eva – Geneza 3,20

2. Cum se numeşte bărbatul care a murit înainte

de a se fi născut?
R: Adam. El nu s-a născut ci a fost creat. (Gen. 2,7)

3. Unde stă scris că magii de la răsărit au fost în

număr de trei?
R: În nici un loc. S-a tras această concluzie după
darurile aduse. (Matei 2,11)

4. Cine a plâns timp de şapte zile, din cauza

curiozităţii?
R: Soţia lui Samson. Judecători 14,17
ADU – ŢI AMINTE DE NOI

Doamne,
Vei putea oare să uiţi
moştenirea Ta?
Noi la porunca-Ţi
Am clădit o corabie salvatoare
Şi parcă nu-i semn de ploaie.
Iar lumea se-mbulzeşte să vadă
Şi steagul ne stă gata să cadă.
Vino Doamne, nu ne uita.

Doamne,
Vei putea oare să-ntârzii
făgăduinţa Ta?
Noi la porunca-Ţi
Stăm cu candela aprinsă,
Şi-o noapte deasă bântuie sinistră.
Iar lumea se adună a mirare
Batjocura-i din ce în ce mai mare,
S-aprind apoi lumini ca să ne vadă.
Şi steagul ne stă gata sa cadă
O! Vino Doamne, nu ne uita.

Doamne,
Vei putea oare să uiţi jertfa Ta?
Noi la porunca-Ţi
Am lăsat tot:
Şi plasele de peşti şi boii în arat,
Şi fără şovăire Ţi-am urmat.
Părem ai nimănui, rătăcitori, sărmani,
Vestim venirea Ta de-atâţia ani.
Şi se-mbulzeşte lumea să ne vadă,
Şi steagul ne stă gata să cadă.
Doamne, adu-Ţi aminte de noi nu ne uita.
 TEMA III

După această venire nu va mai fi nici-o durere.

Negurile întristării care au făcut pe copii lui Dumnezeu să
plângă atâta timp, vor dispare pentru totdeauna. Suferinţele,
durerea, întristarea, necazuri şi moarte nu vor mai fi.
Acoperământul celui Atotputernic va fi bucurie de negrăit.
După această venire nu va mai fi nici un cimitir cu groapa
lui deschisă pentru ca să conducem pe cei dragi, asupra
cărora să se vadă urmele bolii, durerii şi suferinţelor, valea
umbrei morţii nu va mai fi.

În curând va apare pe nor. Îţi vibrează sufletul la

auzirea acestor cuvinte. Ai dori să te întâlneşti cu
Mântuitorul care să te ducă în cetatea cea de aur şi cu porţi
de mărgăritar? Ai avea plăcere să te plimbi pe lângă râul
vieţii şi să mănânci din Pomul Vieţii?

Isus te aşteaptă, dar nu purtând haina batjocurii nici

încoronat cu coroana de spini şi nici cu crucea în spinare. El
a trecut prin Grădina Ghetsemani şi Golgota ca în locul
celor dăruite de noi El să ne dea în schimb o haină
strălucitoare, o coroană de aur nepieritoare şi un Paradis
refăcut.

Limba omenească cea mai iscusită nu poate să descrie

frumuseţea Cerului pe care le pregăteşte Isus pentru noi.

De aceea putem de pe acum cânta:

„Lângă Isus am găsit pacea sfântă”

VA FI O ZI

Printre dureri învaţă inima mea s-aştepţi

Va fi cândva o zi a celor drepţi

Învaţă printre rele nădejde să aduni

Va fi curând o zi a celor buni

Încearcă printre neguri lumina s-o răzbaţi.

Va fi, va fi o zi a celor prea uitaţi

Din câte sunt pe-aicea nimic nu e de strâns

Va fi o zi, va fi a celor ce au plâns

Mai cântă chiar când pasul se-afundă în tristeţi

Va fi curând o zi de frumuseţi

Mai, cântă, mai te roagă sub multele loviri

Va fi o zi a marii fericiri

Nu, nu e stinsă trudă când anii par pierduţi

Va fi o zi a celor neştiuţi

O mână ce s-ajute mereu a fost întinsă

Ca zorii dimineţii pe cer va fi întinsă

Piciorul ce spre bine a străbătut pământ

Va odihni o dată pe muntele cel sfânt

O frunte prea plecată suspinul să-l asculte

Va fi încununată cu stele, multe, multe

O vorbă doar, o faptă născută din iubire

Va fi curând schimbată în strop de nemurire

Un glas ce-n osanale din lacrimi s-a nălţat

În lumile măririi va fi străluminat

Şi gândul pentru altul durut în greu de noapte

Va fi ca un luceafăr plutind spre miazănoapte

Inima mea învaţă printre dureri s-aştepţi

Va fi o zi a celor buni şi drepţi
 TEMA IV

Gândul cu privire la a doua venire a lui Isus este cel

mai dulce şi cel mai aducător de bucurie. Este necesar să
vină Hristos! Dacă n-ar veni, viaţa şi învăţăturile Lui ar fi
fără sens. Agonia şi moartea Lui pe cruce ar fi zadarnice
dacă n-ar veni din nou să adune pe păcătoşii mântuiţi prin
har.
Învierea Lui în slavă nemărginită şi puterea Sa asupra
mormântului, a câştigat prea puţin dacă puterea Lui nu este
folosită şi pentru aceia care dorm.
El va veni şi va termina lucrarea de reaşezare a
împărăţiei pierdute.
Prima Lui venire ne asigură spre a doua venire şi deci
avem garanţia că va veni cu siguranţă şi încă foarte curând.
Să împletim speranţa noastră în dorinţa:
VIE-‘MPĂRĂŢIA TA!
Aici suntem doar străini şi călători, dar ţara noastră
este sus de unde şi aşteptăm pe Marele nostru Domn şi
Mântuitor Isus.
Ah, ce nume minunat! Slava şi cinstea i se cuvine Lui
de-apururi şi în veac de veac.
Amin!
HRISTOS NĂDEJDEA NOASTRĂ

Şi să-L cunosc pe El…

Ridicaţi-vă pietre şi vorbiţi,

Spuneţi că pentru veşnicie
Hristos este nădejdea noastră.

Bate mai tare clopot al vremii

Să audă şi cei ce nu vor,
Şi să-nţeleagă şi cei ce nu înţeleg
Că Hristos este nădejdea noastră.

Şi să-L cunosc pe El...

Să înţeleg acest drum de jertfă

Cine-ar putea? Dacă nu,
Duhul Sfânt să mă înveţe,
Să îl cunosc pe El
Şi puterea învierii Lui.

Şi să-L cunoaştem pe El,

Singurul existent,
Piatra din capul unghiului,
Temelia dreptăţii,
Pe El: Viaţa şi nădejdea noastră.

Şi să-L aştept pe El...

Încep să-nmugurească
crengile smochinului acestui pământ,
Semn că primăvara-i aproape
şi că Hristos vine curând.
O, se va mai despica
încă odată marea albastră,
Ca să-nţeleagă atunci şi stânca
că Hristos este nădejdea noastră.

Doamne, adu-ţi aminte

de-a mâinilor Tale zidire,
Sunt tot mai mulţi
cei ce aşteaptă a Ta răsplătire.
O, de-am putea să-ţi aducem
măcar osanale.

Doar ca un gest
pentru rana din palmele Tale.
Şi să-L aştept pe El...
Atâtea zvonuri merg şi vin
sub bolta-ntinsă-albastră
Dar pentru noi rămâi din veacuri:
Hristos nădejdea noastră.

Şi să fiu veşnic cu El...

Doamne,
Ascultă ruga robilor Tăi
Şi ai milă de lucrarea mâinilor Tale.

Doamne,
Dă poruncă să se deschidă
porţile Ierusalimului Nou…
O, fericită nădejde a noastră
e că vom fi cu Tine.

Şi să fim veşnic cu El…

Adu-ţi aminte de speranţa
robilor Tăi,
Adu-Ţi aminte de atâtea lacrimi,
De atâtea dureri,
De atâţia copii orfani,
De atâtea mame ce şi-au înmormântat copiii;
Şi aducându-Ţi aminte Vino!

Tu eşti pentru noi

singura nădejde,
Da Doamne,
Tu eşti pentru noi singura nădejde,
Tu Doamne,
Tu vei rămâne pentru noi
singura nădejde.