PLANUL STRATEGIC NAŢIONAL

MULTIANUAL PENTRU
ACVACULTURĂ

10 OCTOMBRIE 2014
 Prefața

Această documentație a fost elaborată de către Asocierea Rompop 2014 în cadrul

proiectului "Asistență tehnică pentru dezvoltarea și consolidarea capacității instituționale a
DGP-AM POP în vederea pregătirii, elaborării și implementării POPAM 2014-2020" și a
fost finanțată din Fondul European pentru Pescuit, prin Programul Operațional pentru Pescuit
2007-2013.
Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură are drept scop stabilirea
direcțiilor prioritare de dezvoltare și a obiectivelor în sectorul pescuit și acvacultură, precum
și a măsurilor de îmbunătățire a rezultatelor (administrative, organizatorice, instituționale,
legislative, financiare).

Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură a fost elaborat pe baza

datelor desprinse din Studiul de piață pentru sectorul pescăresc şi a elementelor cuprinse în
Regulamentele europene relevante- Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor –Orientări
strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE (COM 2013) 229 final, precum
și Strategia Naţională a Sectorului Pescăresc (SNSP) pentru perioada 2014-2020 .

Autorii
CUPRINS

2
Prefața
CAP. 1. CONTEXTUL NAȚIONAL ȘI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE
OBIECTIVE NAȚIONALE ………………………………………………………7

Situația națională și abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE………8

1.1.1 Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura………………..……….…8

1.1.2 Situaţia naţională a acvaculturii și potentialul actual al acesteia…………….18
1.1.3 Stadiului investitiilor în acvacultura românească……………………………28
1.1.4 Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul 2007…………49
1.1.5 Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii………………………………….59
1.1.6 Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii ……………………….67
1.1.7 Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti……………..80
1.1.7.1. Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în
România……………….……………………………………………………...80
1.1.7.2. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti…….80
1.1.8 Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE…………...…….104
1.1.8.1 Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a
acvaculturii…………………………………………………………………104
1.1.8.2 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în
UE…………………………………………………………………………..104
1.1.8.3. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în
România……………………………………………………...…………….110

Obiectivul cuantificat de creștere națională (2014 - 2020)…………………………..116

1.2.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020…………….116

1.2.1.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020….116
1.2.2. Ţintele de atins………………………………………………………………..120
1.2.3 Planul de acţiune………………………………………………...……………124
1.2.3.1 Măsuri privind materializarea acţiunilor propuse…………………...124
1.2.3.2 Resurse necesare implementarii planului de actiune………………..125
1.2.3.3 Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii
implementarii planului de acţiune……………………………...…..127

CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE…………………...……..135

2.1. Simplificarea procedurilor administrative………………………………………..136

2.1.1 Evaluarea situației la nivel național………………………………...…………136

(a) descrierea calitativă a cadrului administrativ
(b) date cantitative și explicații: a se vedea lista din textul principal
2.1.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: acțiunile prevăzute în vederea
reducerii sarcinii administrative ………………………………………………187

3
 2.1.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..189

2.2. Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul

amenajării coordonate a teritoriului……………………………………………………..191

2.2.1 Evaluarea situației la nivel național: cadrul actual aplicabil amenajării teritoriului
(marin și terestru), repartizarea competențelor, planuri de amenajare a
teritoriului care sunt deja în vigoare……………………………………….193
2.2.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: modul în care va fi promovată
amenajarea teritoriului, ținând seama de nevoile acvaculturii……………..194
2.2.3 Dacă este cazul, obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți……………...197

2.3 Consolidarea competitivității acvaculturii din UE………………………………..199

2.3.1 Evaluarea situației la nivel național: punctele forte și punctele slabe ale sectorului
acvaculturii la nivel național. Sprijinul existent în ceea ce privește C&D,
domeniile în care este cea mai mare nevoie de creșterea competitivității…..200
2.3.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: activitățile planificate pentru
a sprijini inovarea și legăturile dintre C&D și industrie etc………………....208
2.3.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..212

2.4 Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin
exploatarea avantajelor competitive ale acestora…………………………………….215

2.4.1 Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători, sistemele

existente de recunoaștere a sustenabilității…………………………………….215
2.4.1.1. Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători…….216
2.4.1.2 Sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității……………….219
2.4.1.3. Percepția acvaculturii în rândurile cetățenilor………………………221
2.4.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit (2014 - 2020): acțiunile
prevăzute pentru a îmbunătăți imaginea produselor de acvacultură din UE ….222
2.4.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți………………………………..227

CAP. 3. GUVERNANȚĂ ȘI PARTENERIAT…………………………………………..231

3.1 Contribuții cheie din partea principalilor actori implicați…………...…………..232

3.2.1 Legătura cu prioritățile și alocările financiare din cadrul PO al FEPAM….236
3.2.2 Denumirea și datele de contact ale punctului național de contact pentru
promovarea unei acvaculturi sustenabile……………………………………..241

CAP. 4 CELE MAI BUNE PRACTICI…………………………………………………..242

4.1 Identificarea și prezentarea celor mai bune trei practici la nivel național……….243

4
Lista figurilor

Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească

Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii
Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare
Figura 1.4 Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada 2007-
2013
Figura 1.5 Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare
Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național
Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură
Figura 4.1 Doripesco- Sistem integrat producție-procesare-comercializare

Figura 4.2 Locația Doripesco

Figura 4.3 Locația Doripesco

Figura 4.4 Păstrăvăria Podul Olt

Figura 4.5 Ferma Dumbrăvița

Figura 4.6 Restaurant pescaresa

Figura 4.7 Magazin de desfacere

Figura 4.8 Produse tradiţionale

Figura 4.9 Canalele de distribuţie ale societăţii

Figura 4.10 Activitatea de acvacultură- producție, venituri, cheltuieli, profit

Figura 4.11 Activitatea de procesate- producție, venituri, cheltuieli, profit

Figura 4.12 Crescătoriei piscicole Bugeac 1

Figura 4.13 Crescătoriei piscicole Bugeac 1

Figura 4.14 Producția ecologică Crescătoria piscicolă Bugeac 1

5
Lista tabelelor

Tabelul 1.1 Volumul producției din acvacultură, pe specii

Tabelul 1.2 Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi
Tabelul 1.3 Structura de personal a unităţilor active din acvacultură
Tabelul 1.4 Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare
Tabelul 1.5 Analiza suprafețelor inactive din acvacultură, pe regiuni de dezvoltare
Tabelul 2.1 Identificarea posibilităților de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile
administrative
Tabelul 2.2 Obiective generale Programului Naţional de planificare spațială pentru dezvoltarea
sustenabilă a acvaculturii
Tabelul 2.3 Obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a teritoriului
Tabelul 2.4 Puncte tari şi puncte slabe, pe domenii de competitivitate
Tabelul 2.5 Obiective generale – Direcţii de cercetare
Tabelul 2.6 Obiective specifice – Priorităţi de cercetare
Tabelul 4.1 Evaluarea dimensiunile în plan plan economic, de mediu şi social
Tabelul 4.2 Scorul înregistrat de Societatea Comercială DORIPESCO S.A.
Tabelul 4.3 Program de populare pentru realizarea conversiei
Tabelul 4.4 Scorul înregistrat de Societatea Comercială Complex Grup S.R.L

6
CAP.1 CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI
LEGĂTURA CU PRINCIPALELE
OBIECTIVE NAŢIONALE

7
 CAP.1. CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE
OBIECTIVE NAŢIONALE

1.1. Situaţia naţională şi abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE

1.1.1. Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura

Acvacultura contribuie din ce în ce mai mult la producția mondială de alimente de

origine acvatică, având în vedere că, în cazul majorității stocurilor de pește din mediul
sălbatic, limitele exploatării sustenabile sunt în prezent aproape atinse sau sunt depășite. În
UE, acvacultura este o activitate economică importantă în multe regiuni costiere și
continentale.
Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu strictețe
standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală și protecția consumatorilor.
Calitatea excelentă a alimentelor de origine marină respectiv toate produsele pescărești și de
acvacultură din UE ar trebui să constituie un important avantaj concurențial pentru
acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producția din sectorul acvaculturii stagnează,
rămânând stabilă în contrast evident cu tendințele de la nivel mondial, cu creșterea puternică,
care se înregistrează în alte regiuni ale lumii.
În 2010, valoarea producției din acvacultura UE a fost de 3,1 miliarde EUR pentru o
producție de 1,26 milioane de tone. În prezent, piața alimentelor de origine marină din UE
este aprovizionată în proporție de 25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri și
10 % de sectorul acvaculturii din UE (SEC-2011). Consumul aparent total de produse
pescărești și de acvacultură a ajuns în UE la aproximativ 13,2 milioane de tone (analiza DG
MARE efectuată pe baza datelor Eurostat).
Datele disponibile arată că în UE există o diferență din ce în ce mai mare — estimată
la 8 milioane de tone — între nivelul consumului de alimente de origine marină și volumul de
capturi efectuate de sectorul pescuitului. Comisia și statele membre pot contribui la reducerea
parțială a acestei diferențe printr-o acvacultură sustenabilă din punct de vedere social,
economic și al mediului.

8
 Pe baza productivității muncii obținute în prezent, fiecare punct procentual din
consumul actual al UE care provine din producția internă din sectorul acvaculturii ar
contribui la crearea a aproximativ 3 000 - 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă
(analiza DG MARE efectuată pe baza datelor CSTEP). Această cifră confirmă faptul că, deși
acvacultură reprezintă o parte relativ mică din economia UE, ea are potențialul de a stimula
creșterea și ocuparea forței de muncă în zonele costiere și interioare ale UE. O strânsă
cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăți și mai mult crearea de locuri de muncă
și competitivitatea în ambele sectoare. Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE
privind creșterea albastră (COM-2012) și dezvoltarea sa poate contribui la realizarea strategiei
Europa 2020.
„Acvacultura joacă un rol important în UE în ceea ce privește accesul la resursele
alimentare și este necesar să se utilizeze potențialul acesteia pentru a contribui la
dezvoltarea durabilă, securitatea alimentară, creșterea economică și ocuparea forței de
muncă. La fel ca oricare dintre numeroșii utilizatori ai apelor noastre, acvacultura din UE
trebuie să se dezvolte în mod durabil din punct de vedere ecologic.” (declaraţia Mariei
Damanaki, comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit)
Reforma politicii comune în domeniul pescuitului are ca scop valorificarea în
întregime a potențialului acvaculturii din UE în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa
2020: sustenabilitate, securitate alimentară, creștere economică și ocuparea forței de muncă.
Un cadru îmbunătățit pentru acvacultură va contribui la sporirea producției și a
aprovizionării cu pește și fructe de mare în UE, va reduce dependența de importurile de pește
și va impulsiona dezvoltarea zonelor rurale și de coastă.
Comisia, în cooperare cu statele membre, a introdus orientări strategice pentru
acvacultură pentru a aborda provocările cu care se confruntă acest sector și pentru a identifica
domeniile (de exemplu, simplificarea administrativă, amenajarea spațiului, organizarea pieței,
o mai bună etichetare și informare) în care ar putea ajuta piața să deblocheze potențialul
sectorului acvaculturii al UE.
Anul 2013 a fost marcat de mult-așteptata reformă a politicii comune în domeniul
pescuitului (PCP). Reformele prezintă un plan de acțiune solid care pune un accent mai mare
pe sustenabilitatea socială, economică și de mediu. scopul avut în vedere este sprijinirea unei
creșteri pe termen lung a sectorului pescuitului, crearea unor posibilități de locuri de muncă

9
în zonele de coastă și, în cele din urmă, aprovizionarea cetățenilor UE cu pește într-o manieră
sănătoasă și sustenabilă.
Propunerea privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) vizează
promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar de
cooperare bazat pe orientări strategice și planuri strategice naționale multianuale care
identifică obiective comune și, în cazul în care este posibil, indicatori care să măsoare
progresele realizate în această direcție.
Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor
relevanți: autorități, industria de profil, comercianți cu amănuntul, asociații de consumatori,
precum și reprezentanți ai societății civile. Propunerea de Consiliu consultativ pentru
acvacultură își propune să joace un rol important în acest sens.
Orientările strategice au rolul de a asista statele membre în definirea propriilor
obiective naționale, ținând cont de diferitele lor situații inițiale, de circumstanțele naționale și
de dispozițiile instituționale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt abordate
aspecte reglementate de legislația UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa.
Acvacultura este dependentă de calitatea și sănătatea atât a apelor marine, cât și a
celor dulci. Legislația de mediu a UE – în special Directiva-cadru privind apa (Directiva
2000/60/CE), Directiva privind strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE.) și
Regulamentul privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la
nivel local (Regulamentul (UE) nr. 304/2011) – asigură îndeplinirea acestor condiții
prealabile. De asemenea, legislația UE stabilește standarde ridicate în materie de sănătate,
protecția consumatorilor și sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să le respecte
activitățile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicații legate de
costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenția consumatorului este
atrasă asupra calității, putând contribui și la acceptarea acvaculturii la nivel local.
Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate. Comisia intenționează să ajute
administrațiile naționale și regionale să pună în aplicare legislația de mediu a UE, fără a
impune sarcini inutile asupra producătorilor. În acest scop, au fost publicate orientări privind
integrarea a acvaculturii în siturile Natura 2000, iar Comisia are intenția de a începe
elaborarea unor orientări similare referitoare la acvacultură, la Directiva-cadru privind apa și
la MSFD.

10
 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

Prin „Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE”,

Comisia Europeană subliniiază că producția acvicolă trebuie considerată ca având caracter
strategic (la fel ca alte producții din sectorul primar), astfel încât să se poată răspunde
viitoarelor provocări legate de alimentație, resurse naturale și teritorii.
Comunicarea se bazează pe rezultatul consultărilor cu părțile interesate și ia în calcul
analiza efectuată de Centrul Comun de Cercetare (Raportul tehnic al JRC).
Patru domenii prioritare vor fi abordate pentru a debloca potențialul acvaculturii
europene:
 procedurile administrative,
 amenajarea coordonată a teritoriului,
 competitivitatea
 condițiile de concurență echitabile.
Orientările Comisiei confirmă necesitatea categorică a unei strategii la nivel european
în favoarea dezvoltării sustenabile a acvaculturii, în vederea realizării obiectivelor de ocupare
a forței de muncă și de sporire a productivității sectorului, în conformitate cu
Strategia Europa 2020 de relansare a economiei UE.
Acvacultura poate contribui la obiectivul general de a elimina, într-un mod sustenabil
din punct de vedere social, economic și al mediului, diferențele existente între consumul UE
și producția de alimente de origine marină. În acest scop, fiecare stat membru este încurajat
să indice în planul național multianual propriile obiective de creștere în sectorul acvaculturii
(volum și valoare) în perioada prevăzută de plan.
Comisia Europeană a enunţat următoarele patru orientări strategice pentru dezvoltarea
sustenabilă a acvaculturii în UE:
1. Simplificarea procedurilor administrative;
2. Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul
amenajării coordonate a teritoriului;
3. Consolidarea competitivității acvaculturii din UE;
4. Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE
prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

11
Obiectivul 1- Simplificarea procedurilor administrative

Informaţiile semnalează existenţa obstacolelor care împiedică crearea unor noi

crescătorii acvicole şi în felul acesta se blochează mult accesul la această activitate
comercială. Costurile administrative și termenele limită joacă un rol important pentru nivelul
global de competitivitate și de dezvoltare a unui sector economic. În prezent, sunt disponibile
doar puține informații referitoare la durata scursă pentru acordarea licențelor și la costurile
acesteia în cazul unei noi ferme de acvacultură, iar Comisia nu are cunoștință de efectuarea
vreunui proces exhaustiv de inventariere a principalelor blocaje.
Informațiile disponibile sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de
autorizare necesită adesea o durată descurajantă care îi sperie pe numeroșii întreprinzători
potențiali, plasând întreaga UE într-o situație dezavantajoasă în raport cu concurenții săi pe
plan mondial.
Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate
în mod disproporționat de birocrație: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor
administrative și de reglementare în comparație cu cifra de afaceri și cu numărul de angajați
poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari.
Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a
Comisiei. Ca urmare a revizuirii „Small Business Act” din aprilie 2011, Comisia a propus un
plan de acțiune pentru a sprijini spiritul antreprenorial în Europa.

Pare din ce în ce mai necesară o legislație care să permită reducerea termenelor medii
și a diferențelor dintre statele membre.
Planul de acțiune invită statele membre să reducă, până la sfârșitul anului 2015, la o
lună termenele de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei
societăți, cu condiția ca cerințele legislației UE din domeniul mediului să fie îndeplinite. Ca
prim pas, trebuie să aibă loc un proces exhaustiv de inventariere și de evaluare.
Obiectivele elaborate de Comisia Europeană au la bază datele colectate de Statele
Membre în ceea ce priveşte identificarea posibilitățile de îmbunătățire a procedurilor și de a
reduce sarcinile administrative. Statele membre au fost încurajate să colecteze, informații cu
privire la:
 numărul de noi licențe acordate (nr.),

12
  rata de succes a cererilor pentru licențe (%),
 numărul de cereri în curs de prelucrare (nr.),
 durata medie de finalizare a procedurilor de acordare a licențelor (luni),
 numărul de organisme publice implicate în procedura de autorizare (nr.),
 costurile medii ale procedurilor de acordare a licențelor pentru noile societăți (EUR),
 durata medie a unei licențe (ani).
Obiectivele Comisiei: Să colaboreze, pe baza datelor colectate de statele membre, cu
autoritățile relevante pentru a identifica, cele mai bune practici și marjele de îmbunătățire,
inclusiv prin sprijinul Grupului la nivel înalt privind sarcinile administrative din cadrul
Comisiei, al cărui mandat este de a ajuta administrațiile publice ale statelor membre să pună
în aplicare legislația UE într-un mod mai eficient și mai sensibil la nevoile părților interesate.
Să pregătească, documente de orientare care să răspundă cerințelor referitoare la acvacultură
din Directiva-cadru privind apa și din MSFD, pentru a ajuta statele membre și industria să
aplice legislația UE și pentru a ilustra modul în care protecția mediului poate fi compatibilă
cu acvacultura sustenabilă.
Obiectivul Consiliului consultativ pentru acvacultură:
Să întreprindă, o evaluare a procedurilor administrative și un proces de inventariere a
principalelor sarcini administrative în ceea ce privește termenele și costurile pentru diferitele
tipuri de acvacultură din statele membre.

Obiectivul 2 - Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin

intermediul amenajării coordonate a teritoriului
Acvacultura pare în general mai vulnerabilă la poluare, decât pescuitul și prin urmare
Comisia Europeană ar trebui să detină informații cu privire la infrastructuri și la utilizările
care ar putea avea impact asupra calității apelor, a măsurilor de atenuare, a operațiunilor de
monitorizare, a noilor proiecte mari.
Diferite studii au demonstrat că existența unor planuri de amenajare a teritoriului
poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investițiilor și la accelerarea
dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Amenajarea teritoriului intern este, de obicei,
mai avansată în comparație cu amenajarea spațiului maritim ca urmare a existenței, de
exemplu, a unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informațiile devin ușor

13
accesibile tuturor instituțiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine
pentru acvacultura de apă dulce va contribui la creșterea producției punând, în același timp,
accentul pe habitate și pe protejarea biodiversității. Amenajarea teritoriului ar trebui să țină
seama de serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri. În multe cazuri,
nevoile acvaculturii luate separat nu vor justifica desfășurarea unui proces atât de complex în
cazul mediului marin.
Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută și
monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de
exemplu, îmbogățirea cu nutrimente și materii organice, contaminarea cu substanțe
periculoase) sunt abordate în mod specific în legislația UE. Efectele globale ale fermelor
individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin
fizic) și sunt influențate de diverși factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de
cultură, amplasarea fermei și vulnerabilitatea mediului local.
Conform unui studiu al Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu
în cadrul procesului de amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru
întreprinzătorii privați și să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce privește procedurile de
acordare a licențelor, sporind astfel atractivitatea investițiilor.
Mai multe studii și experiența din alte sectoare industriale confirmă că, prin abordarea
acestui tip de probleme în primele etape ale procesului de amenajare, se minimizează
impactul asupra mediului, se reduce opoziția locală, se previn întârzierile inutile și cresc
șansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de experiență poate furniza indicații utile
pentru producătorii din sectorul acvaculturii, contribuind la sporirea sustenabilității, a
acceptării sociale și a competitivității acvaculturii europene.
Recenzarea zonelor care se pretează cel mai mult la acvacultura de apă dulce şi
elaborarea de bune practici vor contribui la o dezvoltare corectă şi armonioasă a acvaculturii.
Dat fiind că spațiul și pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât și în cele
interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării și al
procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenție deosebită zonelor vulnerabile și
protejate; experiențele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată
că poate exista o compatibilitate între activitățile comerciale profitabile și conservarea
biodiversității. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un

14
exemplu concret de activitate economică care respectă necesitățile de conservare a unui
habitat sau a unei specii.
Sectorul acvicol ar putea obține beneficii din amenajarea coordonată a teritoriului,
care este indispensabilă și în domeniul maritim, în vederea reducerii conflictelor dintre
utilizările care se suprapun, astfel încât să sporească durabilitatea din acest domeniu, să se
reducă incertitudinea, să se înlesnească investițiile și să se accelereze dezvoltarea
întreprinderilor acvicole;
Obiectivul Statelor Membre: Să pună în aplicare o amenajare coordonată a teritoriului,
inclusiv amenajarea spațiului maritim la nivelul bazinelor maritime, pentru a garanta că se
ține cont de potențialul și de nevoile acvaculturii, precum și pentru a se asigura o alocare
adecvată a spațiului maritim și interior pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii.
Obiectivul Comisiei: Să monitorizeze punerea în aplicare a amenajării maritime
coordonate, să difuzeze studii și experiențe pentru a sprijini amenajarea propriului teritoriu de
către statele membre. Să organizeze, un seminar dedicat schimbului celor mai bune practici.

Obiectivul 3 - Consolidarea competitivității acvaculturii în UE

Pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE este necesară consultarea
tuturor factorilor implicati atât în procesul de producţie dar şi în ceea ce privește organismele
care reglementează piaţa. Este necesară o consultare directă şi permanentă între Comisie şi
organizațiile de producători din sectorul acvaculturii, care are ca scop evidențierea
principalelor dificultăţi în calea dezvoltării acvaculturii întâmpinate de aceste organizații și
soluțiile pentru remedierea acestora.
Este cunoscut faptul că pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE un
aport esenţial îl au planurile de producţie şi comercializare elaborate de organizaţiile de
producători, tehnologiile aplicate pe lanţul de producţie, acordurile interprofesionale şi
politicile de brand; toate acestea pentru a răspunde în mod eficient la cerinţele şi așteptările
consumatorilor în ceea ce privește calitatea și diversitatea produselor alimentare.
Dezvoltarea acvaculturii extensive versus reglementările privind protejarea
biodiversităţii trebuie solutionată fără încălcarea prevederilor legislaţiei UE, dar de asemenea
trebuie evaluată şi revizuită aplicarea restricţiilor regionale privind pescuitul în anumite state
membre şi prevederile derogatorii de la legislaţia privind protecţia biodiversităţii.

15
 Pentru creşterea competitivităţii acvaculturii in UE un rol important şi unanim
acceptat este dezvoltarea cercetării, inovării şi transferului de cunoştinţe orientat spre piaţă
dar şi intensificarea şi încurajarea factorilor implicaţi în CDI pentru realizarea unor programe
comune de cercetare la nivelul statelor membre ale UE. În ceea ce priveşte transferul de
cunoștințe, bune practici și inovația este necesar ca programele operaţionale să fie astfel
orientate pentru a încuraja să aplice şi să acceseze fonduri acele companii de acvacultură (în
special IMM) care sunt implicate în transferul de cunoştinţe din cercetare și inovare.
Pentru consolidarea competitivităţii acvaculturii în UE şi nu în ultimul rând, trebuie
acordată o atenţie deosebită educaţiei şi formării profesionale a personalului implicat în
activităţile din acvacultură adaptate la nevoile pieței, iar statele membre prin autorităţile
locale şi regionale să furnizeze informații cu privire la oferta actuală și politicile de creștere
urmărite.
Obiectivul Statelor Membre:
- Să utilizeze propunerea privind OCP și FEPAM pentru a sprijini dezvoltarea
întreprinderilor prin măsuri adecvate de alocare a fondurilor în sectorul acvaculturii,
inclusiv pentru planurile de producție și comercializare;
- Să îmbunătățească legăturile dintre C&D și industrie (în special IMM-uri);
- Să sprijine programe educaționale și de formare profesională care acoperă nevoile
acestui sector.
Obiectivul Comisiei:
- Să coordoneze și să sprijine cercetarea și inovarea din acvacultură prin intermediul
tuturor programelor și fondurilor relevante ale UE;
- Să promoveze transferul de cunoștințe, cele mai bune practici, inovația, precum și
rezultatele proiectelor de cercetare ale UE;
- Să pună la dispoziție un observator al pieței UE ușor de utilizat, care să furnizeze
informații referitoare la piață.
Obiectivul 4 - Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din
UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora
Protecția consumatorilor şi standardele privind sănătatea animală şi mediul sunt
factorii care conduc la creşterea competitivităţii produselor din acvacultură şi pot face faţă
concurenţei de pe piată.

16
 Strategia pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE trebuie sa sublinieze rolul
care poate fi jucat de organizațiile de producători și grupurile de acțiune de coastă care
trebuie să conlucreze pentru promovarea producției de acvacultură și regiunile în care aceasta
are loc.
Pentru stimularea competitivităţii şi promovării produselor din acvacultură,
companiile de profil din statele membre trebuie să aplice experienţa pozitivă a altor domenii
din sectorul agricol în privinţa trasabilităţii produselor şi a lanțurilor scurte de aprovizionare
cu alimente. Uniformizarea etichetării, actualizarea permanentă a informaţiilor privind
calitatea nutriţională a produselor din acvacultură şi aplicarea unor sisteme de certificare a
calităţii produselor comune la nivelul UE sunt cerinţe ale consumatorilor dar care conduc şi la
creşterea competitivităţii sectorului. Creşterea cererilor de produse ecologice de acvacultură
necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru acest sector.
Este important ca activitatea de pescuit să fie în concordanţă cu activitatea din
acvacultură având în vedere caracterul sezonier al producției, dar şi existenţa pieţelor de
desfacere, a unităților de procesare, etc.
Obiectivul Statelor Membre:
- Să sprijine dezvoltarea organizațiilor de producători și a organizațiilor intersectoriale,
inclusiv la nivel transnațional;
- Să sprijine, să pună în aplicare și să controleze cerințele și dispozițiile în materie de
etichetare.
Obiectivul Comisiei:
- Să garanteze că normele de etichetare, în special în ceea ce privește prospețimea,
proveniența și denumirea comercială, sunt pe deplin puse în aplicare;
- Să îmbunătățească transparența piețelor și să difuzeze informații privind tendințele
piețelor la nivel local, al UE și internațional;
- Să lanseze o campanie de comunicare referitoare la punctele forte ale acvaculturii
europene.

17
1.1.2 Situația națională a acvaculturii și potențialul actual al acesteia

În România existau la nivelul anului 2005 cca 100.025 ha amenajări piscicole

structurate în 84.525 ha crescătorii piscicole, (85%) şi 15.500 ha pepiniere piscicole (15%).
Practic, aproape toată această suprafaţă era utilizată de către unităţile ciprinicole, cu excepţia
unei suprafeţe de 25 ha ce era utilizată de către unităţile salmonicole.
În 2013, din datele statistice ANPA, rezultă că, există 748 de licenţe de acvacultură
pentru o suprafaţă de 102.356 ha, din care 6.673 ha pepiniere (6,5%) şi 95.682 ha crescătorii
(93,5%). Dacă suprafaţa destinată acvaculturii, în linii mari, s-a păstrat în acest interval de 9
ani (diferenţa întrând practic în marja de eroare), se observă o creştere a ponderii
crescătoriilor în dauna pepinierelor.
În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), în sectorul de
acvacultură sunt înregistrate 518 unităţi, care deţin 575 de amenajări piscicole (heleşteie,
lacuri, iazuri, etc.).
Cele 518 unităţi înregistrate sunt împărţite în:
 19 pepiniere (ce deţin doar licenţă de pepinieră);
 324 crescătorii (ce deţin licenţă doar de crescătorie);
 175 combinate (ce deţin atât licenţă de pepinieră cât şi de crescătorie).
Acvacultura din România se desfăşoară, în acest moment, preponderent în ape dulci
şi se caracterizează din punct de vedere tehnologic prin două direcţii:
o creşterea intensivă (mai ales a salmonidelor);
o creşterea extensivă şi semi-intensivă a ciprinidelor în policultură, în bazine de pământ
(heleşteie, iazuri şi lacuri).
Creşterea ciprinidelor în policultură în bazine de pământ şi în regim extensiv sau
semi-intensiv prezintă avantajul de a conserva calitatea apei în cazul regimului extensiv de
creştere sau a genera un risc minor sau neglijabil asupra calităţii apei în cazul regimului semi-
intensiv de creştere. Majoritatea amenajărilor piscicole au un istoric relativ îndelungat şi s-au
încadrat foarte bine în peisajul natural, jucând un rol important în consolidarea echilibrelor
ecologice, în preluarea excesului de apă, în asigurarea şi menţinerea unor suprafeţe întinse de
zone umede. Ciprinicultura tradiţională în bazine de pământ este compatibilă cu habitatele

18
sensibile şi furnizează beneficii şi servicii de mediu. În multe dintre siturile NATURA 2000
din România, se desfăşoară activităţi de piscicultură, acestea fiind pe deplin compatibile cu
conservarea valorilor naturale ale siturilor, dovada cea mai elocventă fiind însăşi desemnarea
arealului amenajării piscicole ca sit NATURA 2000. Amenajările piscicole extensive au
devenit ferme multifuncţionale unde sunt furnizate şi alte servicii sociale şi de mediu:
recreere, menţinerea biodiversităţii şi îmbunătăţirea managementului apei.
Structura pe specii a producţiei piscicole provenită din acvacultură până în 2005 a fost
dominată de ciprinide, atât de origine indigenă cât şi de origine asiatică, reprezentând 85%
din total, restul de 15% fiind reprezentat de păstrăv, şalău, ştiucă, biban, somn, sturioni,etc.
În perioada 2006 – 2013, această structură a speciilor s-a păstrat în mare măsură,
tendinţa fiind uşor crescătoare către ciprinide care reprezintă în medie 87%, după cum se
observă din figura nr. 1.1 Restul de 13% reprezintă celelalte specii, dintre care cea mai
importantă este păstrăvul.

13%
Ciprinidae
87%
Alte specii

Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească

În Delta Dunării, din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de 43.937 ha, în
prezent mai sunt utilizate în scop piscicol 20.662,6 ha, din care 16.767,0 ha sunt suprafeţe cu
luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind impracticabile fără a se
executa operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de 27.170,0 ha nu este
utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite pentru cultura cerealelor
sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de vegetaţie stuficolă care le fac
impracticabile.

19
 Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi intensivă cu
populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte
specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de
piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Din amenajările piscicole se
estimează că se obţine o producţie de circa 3.000 tone de peşte de consum.
În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui
(specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce 50-100
milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlate 10 staţii existente la
un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I, Chilia
II – Hreblea, Stipoc) fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produc puietul de
crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 05 - 1,0
ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha.
Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru
agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada 1994 – 2010, au fost efectuate
lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii
practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă
totală de 9.230 ha în amenajarea piscicolă Popina (suprafaţă totală de 3.600,0 ha) şi în
amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (suprafaţă totală de 5.630 ha).
Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea
Neagră. În ciuda tuturor dificultăților există dorința de dezvoltare regională de perspectivă,
atât din punct de vedere tehnologic cât și productiv.
Maricultura poate fi desfăsurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în
partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa marină. Rezultatele
evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în România sunt datorate
condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii, vulnerabilități și lipsei
zonelor adăpostite.
În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane fizice
interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată și lipsa
de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul marin
funcționează în prezent, doar o societate privată, având ca obiect creșterea midiilor Mytillus

20
galloprovincialis în apa Mării Negre, cu o producție anuală de doar câteva tone, care este
situată în partea de sud a municipiului Constanța. Această firmă a depus eforturi pentru
introducerea în amenajare a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, aclimatizată și cultivată off-
shore, cu sprijinul INCDM.
În partea de nord a municipiului Constanța (cca. 20 km) a fost construită o fermă de
pește marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambulă,
prin tehnologia norvegiană.
Din punct de vedere al volumului producţiei, se observă din tabelul nr.1.1, că după o
creştere până în anul 2009 a urmat o scădere cu cca. 32% în anul 2010 faţă de anul 2009 şi
apoi cu încă 7% în 2011 faţă de 2010, acest lucru datorându-se în mare parte contextului
economic din acea perioadă. Începând cu 2012 producţia a revenit în creştere cu 12% în 2012
faţă de 2011 şi cu 1,4% în 2013 faţă de 2012.
Tabelul 1.1
Volumul producției din acvacultură, pe specii [tone]
Specia 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Crap 3.136 3.544 3.977 4.142 2.888 2.652 3.266 3.395
Caras 1.268 1.653 1.462 1.623 934 1.048 868 1.004
Sanger 2.091 1.696 2.959 2.971 2.016 1.323 2.087 2.031
Novac 894 2.056 2.228 2.352 1.020 1.289 2.110 2.110
Cosas 256 41 426 283 84 62 182 190
Somn 19 26 149 133 164 33 43 44
Şalău 30 93 49 45 57 42 56 43
Ştiucă 80 27 14 22 31 34 31 28
Biban 7 5 1 6 6 4 7 2
Păstrăv 123 725 1.037 1.238 1.400 1.710 1.074 1.106
Sturioni 0 0 0 0 39 19 11 16
Somn african 0 0 0 0 0 72 150 94
Alte specii 184 446 230 316 342 64 112 68
Midii, stridii 0 0 0 0 0 1 9 16
Raci 0 0 0 0 0 0 1 0
TOTAL 8.088* 10.312* 12.532* 13.131** 8.981** 8.353** 10.007** 10.147**
Sursa: * FAO; ** ANPA.

21
 Speciile ce predomină, în ultimii ani, în producţiile obţinute sunt reprezentate de către
crap şi complexul ciprinidelor asiatice, în proporție de peste 70% din totalul producţiei
(figura nr.1.2). În afara acestora, o pondere ridicată o mai au carasul şi păstrăvul, de peste
10% din totalul producţie. Celelalte specii prezente în producţiile realizate reprezintă sub 5%
din totalul producţiei.

16,96% 1,81%
10,51%

4,36% Crap
Caras
Sânger
21,00%
Novac
Cosaş
Păstrăv
Alte specii
33,36%
12,17%

Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii [%]

În perioada 2010 – 2012 numărul de unităţi active în domeniul acvaculturii a fluctuat

destul de mult, probabil şi datorită crizei economice, de la 444 de unităţi în 2010, la 319
unităţi în 2011 şi 430 de unităţi în 2012. Structura unităţilor în funcţie de numărul de angajaţi
este prezentată în tabelul nr.1.2, unde se observă că numărul cel mai mare de unităţi ce
activează în sector sunt cele cu cel mult 5 angajaţi. Explicaţiile ce stau la baza acestei
observaţii sunt pe de-o parte date de fărâmiţarea tot mai mare a amenajărilor piscicole pe
bazine/heleşteie şi preluarea acestora de mai multe societăţi comerciale, lucru ce se întâmplă
în special în Delta Dunării, iar pe de altă parte, utilizarea amenajărilor piscicole sau a
bazinelor pisicicole numai ca şi crescătorii unde, actvitatea de pescuit este desfăşurată cu
ajutorul sezonierilor.

22
 Tabelul 1.2
Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi
An <5 6 – 10 > 10 Total
2010 227 101 116 444
2011 207 63 49 319
2012 281 66 83 430
Sursa: PNCD - ANPA
În ceea ce priveşte numărul angajaţilor existent în cadrul sectorului de acvacultură, în
perioada 2010 – 2012, a urmărit tendiţa unităţilor active de la 3.933 de angajaţi în 2010, la
2.669 în 2011 şi 2.968 în 2012. Structura numărului de angajaţi pe sexe şi norma întreagă de
muncă este prezentată în tabelul nr.1.3.
Tabelul 1.3
Structura de personal a unităţilor active din acvacultură
Normă întreagă Normă parţială
An
Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total
2010 3.330 603 3.933 - - -
2011 2.065 477 2.542 70 57 127
2012 2.210 313 2.523 339 106 445
Sursa: PNCD - ANPA

Analiza în profil regional

În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), sunt autorizate 518

unități de acvacultură, care dețin 748 de licenţe valabile, din care 216 pentru pepiniere şi 532
pentru crescătorii. Situaţia pe regiuni de dezvoltare și județe este prezentată în tabelul nr.1.4
și 1.5, precum și în figura nr.1.3.

Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.4
Număr Număr Număr Suprafața Suprafață Suprafață
Regiunea
județe unități amenajări totală pepiniere crescătorii
NORD-EST 6 58 72 9412,2 942,014 8470,18
SUD-EST 6 93 99 66726,1 3385,26 63340,7
SUD 7 143 160 14122,5 1472,81 12649,7
SUD-VEST 5 38 39 2544,15 129,312 2414,83

23
 VEST 4 39 37 1709,22 279,676 1429,55
NORD-VEST 6 66 75 3128,84 380,741 2748,09
CENTRU 6 53 57 2726,49 83,3207 2643,17
BUCUREȘTI-ILFOV 2 28 5 1986,2 0 1986,2
TOTAL 42 518 575 102356 6673,14 95682,3
Sursa: ANPA (RUA, PNCD, raportări inspectori filiale)

Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 1.5
Repartiţia unităţilor de acvacultură pe judeţe
NUMĂR NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI
REGIUNE JUDEȚ UNITĂȚI TOTAL, TOTAL,
PEPINIERE CRESCĂTORII COMBINATE
(licențiate) din care: din care:
1 2 3 4 5 6 7 8
Bacău 6 11 4 7 7 4
Botoşani 6 11 4 7 7 4
I. NORD– Iași 20 33 12 21 23 11
EST Neamț 5 5 0 5 5 0
Suceava 12 24 8 16 16 8
Vaslui 9 16 4 13 14 3
TOTAL I 6 58 101 32 69 72 30
Brăila 10 13 3 10 10 3
Buzău 11 13 3 10 11 2
II. SUD Constanţa 23 32 10 22 23 9
EST Galaţi 7 13 5 8 8 5
Vrancea 3 4 1 3 3 1
Tulcea 39 61 21 40 44 16
TOTAL II 6 93 136 43 93 99 36
Argeş 12 23 9 14 14 9
Călăraşi 45 53 9 44 47 6
III. SUD
Dâmboviţa 12 21 8 13 15 6
Giurgiu 17 20 4 16 19 2

24
 NUMĂR NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI
REGIUNE JUDEȚ UNITĂȚI TOTAL, TOTAL,
PEPINIERE CRESCĂTORII COMBINATE
(licențiate) din care: din care:
1 2 3 4 5 6 7 8
Ialomiţa 12 18 3 15 16 2
Prahova 21 29 5 24 24 5
Teleorman 24 27 2 25 25 2
TOTAL III 7 143 191 40 151 160 32
Dolj 8 9 0 9 9 0
Gorj 7 12 5 7 5
IV. SUD-
Mehedinţi 5 8 3 5 7 3
VEST
Olt 12 14 2 12 5 2
Vâlcea 6 6 1 5 12 0
TOTAL IV 5 38 49 11 38 6 10
Arad 9 12 4 8 39 4
Caraş-
7 13 6 7 4 6
V. VEST Severin
Hunedoara 11 16 5 11 6 5
Timiş 12 19 6 13 11 3
TOTAL V 4 39 60 21 39 16 18
Bihor 35 54 15 41 37 15
Bistriţa-
4 7 3 4 42 2
Năsăud
VI. NORD -
Cluj 7 9 2 7 7 2
VEST
Maramureş 7 15 7 8 9 6
Satu Mare 8 11 3 8 8 3
Sălaj 4 8 4 4 4 4
TOTAL VI 6 65 106 34 72 75 32
Alba 2 3 1 2 1 1
Braşov 17 28 10 18 19 9
VII . Covasna 7 9 1 8 8 1
CENTRU Harghita 6 7 1 6 6 1
Mureş 8 12 8 4 8 4
Sibiu 13 16 14 1 15 1
TOTAL VII 6 53 75 35 39 57 17
VIII. Bucureşti 5 5 0 5 5 0
BUCUREŞ
Ilfov 23 26 0 26 26 0
TI-ILFOV
TOTAL
2 27 31 0 31 31 0
VIII
TOTAL
42 518 748 216 532 575 175
GENERAL

Suprafeţele destinate acvaculturii, reprezentate de 102.356 ha, din care 95.682,3 ha

crescătorii şi 6.673,14 ha pepiniere, sunt repartizate pe regiuni şi judeţe conform tabelului nr.
1.6.

25
 Tabelul 1.6
Repartiţia suprafeţelor din acvacultură pe regiuni şi judeţe
SUPRAFEŢE (ha)
REGIUNE JUDEȚ TOTAL,
PEPINIERE CRESCĂTORII
din care:
1 2 3 4 5
Bacău 239,573 14,505 225,068
Botoşani 1841,71 305,56 1536,15
Iaşi 4315,6 391,917 3923,68
I. NORD–EST
Neamţ 93,2285 0 93,2285
Suceava 847,818 121,809 726,009
Vaslui 2074,27 108,223 1966,04
TOTAL I 9412,2 942,014 8470,18
Brăila 2002,92 406,727 1596,2
Buzău 1506,82 129,702 1377,12
Constanţa 9176,52 789,974 8386,54
II. SUD EST
Galaţi 1533,69 151,97 1381,52
Vrancea 151,28 7,6 143,68
Tulcea 52354,9 1899,29 50455,6
TOTAL II 66726,1 3385,26 63340,7
Argeş 153,0979 2,2245 150,873
Călăraşi 6958,59 233,24 6725,35
Dâmboviţa 1311,66 252,64 1059,02
III. SUD Giurgiu 2256,82 620,22 1636,6
Ialomiţa 1673,72 282,65 1391,07
Prahova 1234,13 71,1463 1162,99
Teleorman 534,437 10,69 523,747
TOTAL III 14122,5 1472,81 12649,7
Dolj 506,943 0 506,943
Gorj 23,2447 3,128 20,1167
IV. SUD-VEST Mehedinţi 668,1 125,034 543,066
Olt 175,138 0,5 174,638
Vâlcea 1170,72 0,65 1170,07
TOTAL IV 2544,15 129,312 2414,83
Arad 843,26 70,77 772,49
Caraş-Severin 112,893 22,2871 90,6057
V. VEST
Hunedoara 132,85 8,3887 124,462
Timiş 620,218 178,23 441,988
TOTAL V 1709,22 279,67 1429,55
Bihor 1700,9 237,045 1463,85
Bistriţa-Năsăud 160,286 16,915 143,371
Cluj 144,96 41,1 103,86
VI. NORD -VEST
Maramureş 82,8734 26,2863 56,5871
Satu Mare 929,591 36,081 893,51
Sălaj 110,23 23,3138 86,9162
TOTAL VI 3128,84 380,741 2748,09
Alba 110,74 13,5 97,24
Braşov 571,97 27,0377 544,932
Covasna 264,055 0,027 264,028
VII . CENTRU
Harghita 123,291 0 123,291
Mureş 961,495 42,67 918,825
Sibiu 694,9424 0,086 694,856

26
TOTAL VII 2726,49 83,3207 2643,17
VIII. BUCUREŞTI-ILFOV Bucureşti 312,499 0 312,499
Ilfov 1673,7 0 1673,7
TOTAL VIII 1986,2 0 1986,2
TOTAL GENERAL 42 102356 6673,14 95682,3

27
 1.1.3 Stadiului investiţiilor în acvacultura românească

Acvacultura în România a început să ia amploare după anul 1960, iar la sfârşitul

anului 1989, exista circa 100.000 de ha, sub formă de pepiniere şi crescătorii.(Tabelul nr.1.7)

Producţia piscicolă în apele dulci din România în anul 1990

Tabelul nr.1.7
Categorie de ape Suprafaţă Producţie totală Randament
(ha) (tone) mijlociu
(kg/ha)
Pepiniere piscicole 15.300 7.000 467
Crescătorii 83.000 37.000 325

Multe amenajări piscicole în această perioadă au fost realizate cu mari deficienţe,

unele prost funcţionale sau chiar nefuncţionale.
Din cele 100.000 ha utilizate în acvacultură în 1989, în 2005 s-au înregistrat ca
suprafeţe degradate sau nefolosite circa 28.000 ha.
În România existau la nivelul anului 2005 cca. 100.025 ha amenajări piscicole
structurate astfel: 84.500 ha crescătorii piscicole (84%), 15.500 ha pepiniere piscicole (15%)
si 25 ha crescătorii salmonicole (cca. 1%).
Sistemul tradiţional folosit în acvacultura românească este extensiv sau semi-intensiv,
bazat în principal pe creşterea ciprinidelor în policultură. În prezent majoritatea bazinelor
sunt degradate, având în vedere că în nu s-au realizat măsuri de întreţinere a acestora. O mare
parte din suprafeţele amenajate pentru acvacultură nu sunt corespunzătoare pentru această
activitate, mai ales pentru faptul că nu au fost adaptate la cerinţele unui proces de producţie
performant.
În anul 2006 au fost înscrise în Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA) sau au
depus dosare în vederea obţinerii licenţei de acvacultură 381 de unităţi, din care 166 deţin şi
pepiniere, după cum urmează. (Tabelul nr. 1.8)

28
 Situaţia amenajărilor piscicole din România în anul 2006

Tabelul nr.1.8
Nr. Judeţ Nr. amenajări Nr. pepiniere
1 Suceava 14 5
2 Botoşani 6 6
3 Iaşi 13 11
4 Neamţ 5 0
5 Bacău 4 3
6 Vaslui 13 6
7 Vrancea 7 2
8 Galaţi 10 6
9 Tulcea 37 16
10 Constanţa 18 11
11 Brăila 9 3
12 Buzău 12 5
13 Ialomiţa 7 2
14 Călăraşi 42 8
15 Prahova 16 6
16 Dâmboviţa 9 6
17 Ilfov 10 1
18 Giurgiu 10 3
19 Argeş 1 0
20 Teleorman 4 2
21 Olt 5 1
22 Dolj 5 1
23 Caraş-Severin 1 1
24 Timiş 14 5
25 Hunedoara 6 3

29
 26 Sibiu 12 6
27 Braşov 6 3
28 Covasna 6 4
29 Harghita 2 0
30 Mureş 3 2
31 Alba 1 1
32 Arad 27 12
33 Bihor 22 9
34 Cluj 7 4
35 Bistriţa-Năsăud 4 3
36 Sălaj 3 3
37 Satu-Mare 6 2
38 Maramureş 4 4
381 166

Conform datelor A.N.P.A., din anul 2006, rezultă că existau amenajări piscicole cu
suprafeţe (Anexa 1):
- între 1-500 ha, în 15 judeţe;
- între 501-1000 ha, în 7 judeţe;
- între 1001-3000 ha, în 13 judeţe,
- peste 5000 ha, în 3 judeţe.
În anul 2010, situaţia terenurilor destinate activităţii de piscicultură, din domeniul
public şi privat al statului, s-a modificat, conform tabelului nr. 1.9. Suprafaţa destinată
acvaculturii provenită din fostele intreprinderi piscicole şi luciul de apă din fostele IAS- uri.
fiind de 61.177,77 ha.

30
 Situaţia terenurilor din domeniul public şi privat al statului
aferente amenajărilor piscicole ce au aparţinut societăţilor cu capital majoritar de stat,
preluate de ANPA de la ADS în anul 2010
Tabelul nr.1.9
SOCIETATEA SUPRAFAŢA
JUDEŢUL
COMERCIALĂ (HA)
PESCARIS SA IASI 3.028,92
ACVARES IASI 184,00
PISCICOLA Neamţ NEAMŢ 504,75
ESOX SA Bacău BACĂU 198,29
IALPESCO SA IALOMIŢA 1.934,03
PISCICOLA Prahova PRAHOVA 803,98
PISCICOLA Ilfov ILFOV 987,35
PISCICOLA Giurgiu GIURGIU 1299,85
PISCICOLA Mehedinţi MEHEDINŢI 1.109,64
PISCICOLA Sibiu SIBIU 672,12
PISCICOLA ZAU MUREŞ 1032,49
PISCICOLA Alba ALBA 202,30
PROACVA CEFA BIHOR 1.354,14
NĂVODARUL CALAFAT DOLJ 1.724,00
PISCICOLA DUNĂRENI DOLJ 2.274,00
PISCICULTORUL DÂMBOVIŢA 679,99
PISCICOLA ISACCEA TULCEA 1.406,09
PESCOGAL GALAŢI 3360,08
ZĂTUN GALAŢI 582,10
OLIMPUS CONSTANŢA 188,60
PESTOM CONSTANŢA 11.478,23
PISCICOLA BOTOŞANI 2.724,58

31
 SENDORA DOROHOI BOTOŞANI 48,11
PESCOTIM TIMIŞOARA 476,24
PISCICOLA BISTRIŢA NASAUD 134,02
PISCICOLA Cehu Silvaniei SĂLAJ 157,02
PISCICOLA ARAD 1.186,96
PISCICOLA SATU MARE 779,22
CYPRINUS VASLUI 1279,59
DORIPESCO BRAŞOV 418,32
VERMATA BRĂILA 8.366,96
PISCICOLA FĂLTICENI SUCEAVA 654,37
AMBLAC BUZĂU 2707,15
PISCICOLA CĂLĂRAŞI 2164,63
PISCICOLA OLTENIŢA CĂLĂRAŞI 513,13
PISCICOLA MILCOVUL VRANCEA 1325,16
DANUBIUS ZIMNICEA TELEORMAN 2315,80
PISCICOLA CLUJ 921,56

TOTAL 61.177,77

Datorită privatizării lente şi a statutului juridic incert al terenurilor, nivelul investiţiilor

a fost redus.
Managementul unităţilor de producţie este privat. Suprafeţele bazinelor fiind mari,
conduce la costuri mari de întreţinere, exploatare şi modernizare.

Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior

Până în anul 1980 din bazinul hidrografic inferior al Prutului, zona de luncă, făceau
parte bălţile naturale: Maţa, Rădeanu, Leahu, Pochina, Şovârca, Maicaş-Fântâna Tiganului,
Cotu Mare, Vlaşca, Cotu Chiului.

32
 Începând din 1981 până în 1985, ţinându-se seama de nevoile dezvoltării economiei
naţionale şi de obligativitatea ca sectorul pescăresc să asigure un procent de 3% din
necesarul de proteină şi respectiv 10% din proteina animală, s-a impus amenajarea în scop
piscicol şi agricol a bazinului inferior al râului Prut, zona de luncă, situaţie în care bunurile
naturale mai sus menţionate au făcut obiectul unor lucrări de amenajare.
Măsura se justifica deoarece, la nivelul acelor ani, numai fosta I.P.Galaţi ar fi trebuit
să realizeze o producţie de 6000 t în condiţiile în care baza tehnico-materială existentă
asigura doar realizarea a 3100 t. Obligativitatea asigurării diferenţei impunea extinderea bazei
tehnico-materiale cu 2500 ha şi în acest sens au fost proiectate şi executate două unităţi
sistematice pe bălţile Maţa-Rădeanu şi Şovârca ce au intrat în administrarea fostei
I.P.Galaţi.
În acelaşi context Întreprindere Piscicolă Vaslui, Gospodăria de Partid şi
C.C.P.P.P.I.P. Galaţi au executat fie extinderi ale amenajărilor existente, cazul Vlădeşti, fie
noi amenajări, cazul Cotu Chiului, Cârja II.
Bălţile naturale Leahu, Pochina şi Cotu Mare au rămas în administrarea primăriilor.
Vlaşca a continuat să fie administrată de actuala S.C.Pescogal S.A.
Proiectarea amenajărilor mai sus menţionate a fost făcută de I.S.P.I.F. Bucureşti şi
Universitatea Galaţi.
Amenajările executate sunt de tipul crescătoriilor complexe, respectiv, pepiniere şi
crescătorii vara I-a, a-II-a, a-III-a, asigurând în acelaşi timp scoaterea de sub influenţa
viiturilor râului a unor suprafeţe cu destinaţie agricolă.
Suprafeţele de interes piscicol sunt în imediata vecinătate a albiei râului şi sunt supuse
regimului de inundaţie.
Digurile de apărare pentru aceste amenajări au fost realizate la o cotă de 5%, corelată
cu partea sovietică.
Alimentarea şi evacuarea apei se efectuează gravitaţional, când nivelul Prutului o
permite, şi prin pompare.
Prin proiectare, datele folosite fiind anterioare punerii în funcţiune a barajului Stânca-
Costeşti, alimentarea gravitaţională s-a considerat posibilă în procent mare, respectiv de 60%
din volumul total necesar.

33
 Prin condiţiile impuse de exploatarea barajului de la Stânca Costeşti, alimentarea-
evacuarea este dificilă în perioada de interes tehnologic.
Proiectarea acestor amenajări s-a cuantificat într-un efort financiar şi material mare,
impus de condiţiile socio-politice. Acum în noile condiţii, efectul este resimţit negativ,
suprafeţele amenajate nemaiputând fi exploatate în conformitate cu destinaţia iniţială, iar
tehnologiile sunt modificate (s-a renunţat la evacuarea apei în totalitate sau parţial sau s-a
trecut la exploatare agricolă). Totodată influenţa asupra mediului nu a fost tocmai favorabilă
sub aspect ecologic şi s-a soldat cu restrângerea ariilor de reproducere a multor specii de
peşti.
Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior se confruntă cu aceleaşi probleme
din Delta Dunării, respectiv în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui
prin neasigurarea condiţiilor optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate
datorită lipsei condiţiilor elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee,
administrarea furajelor, îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii
hidrologice şi hidrobiologice minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de
invadare cu macrofite acvatice);
În majoritatea amenajărilor piscicole din Lunca Prutului Inferior unele etape strict
necesare aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai
multe amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material
biologic în special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a
peştelui în regim natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea
călugărilor de alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a
amendamentelor, îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate
formulele de populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe
asemănări regimului liber de creştere.
În regiunea Nord-Est, sunt amenajate 7738,85 ha formate din pepiniere si crescatorii
de tip heleştee dar şi iazuri.
După începerea procesului de privatizare, în această regiune situaţia amenajărilor este
următoarea:

34
 SC ACVARES SRL Iaşi, are suprafaţa de 237 ha din care 170 ha suprafaţa productivă.
Are în componenţă:

 6 heleştee de creştere, suprafaţa totală de 170 ha

 6 heleştee de iernare, suprafaţa totală de 3 ha
 9 heleştee de reproducere, suprafaţa de 7 ha
 17 heleştee parcare, suprafaţa de 5 ha
 construcţii, diguri, canale, drum acces etc. cu suprafaţa totală de 52 ha

Peştele este crescut în circuit închis, în ciclu de 3 ani aplicând tehnologiile clasice, cu
ameliorări substanţiale, mai ales la creşterea din prima vară. Din 1996 şi până acum,
ACVARES realizează o buna producţie de puiet de o vară, cu peste 4000 kg/ha.

SC CARPYO SRL VASLUI, a fost înfiinţată în anul 1996 având un colectiv specializat
în activitatea de baza – piscicultură. Ferma are o suprafaţă totală de 79 ha bazine de
reproducere, bazine de creştere a puietului şi bazine de creştere a peştelui de consum.

SC DASSM SRL – Botosani, are în administrare o suprafaţă totală de 143,88 ha, din
care 107 ha – iazul Stăuceni şi pepiniera – 36,88 ha.
Activitatea desfăşurată de societate constă în:
- producţie de crap, sânger, novac, caras, şalău ;
- obţinerea materialului de populare puiet vara I crap.

SC ENBIG - 12 SRL BÂRLAD. Ferma piscicolă Puieşti are o suprafaţă de 145 ha şi

este o ferma sistematică, formată din:
- crescatorie cu suprafaţa de 70 ha;
- pepiniera cu suprafaţa de 21 ha
- heleşteu de creştere pe malul stâng al râului Tutova de 54 ha.
Ferma produce: crap, caras şi specii din complexul Asiatic de la stadiul de pui predezvoltaţi
până la peşte de consum.

35
 SC ESOX SRL BACAU - suprafaţa de luciu de apă administrată în proprietate
concesionată sau în inchiriere este de 300 ha şi este organizată în patru ferme piscicole în
regim semiintensiv.
Ferma piscicola Motoşeni – 140 ha luciu de apă, formată din pepinieră şi crescatorie,
situată în com. Motoşeni, pe valea pârâului Zeletin, cu acces pe DJ Izvorul Berheciului –
Podu Turcului.
Ferma Pereschiv – 90 ha, are un lac de acumulare în com. Podu Turcului, sat
Fichiteşti.
Ferma Horgeşti – 52 ha, are un iaz piscicol, in com. Horgesti, pe DJ Bacau - Horgesti
– Racatau.
Ferma Antoheşti – 8 ha, com. Izvorului Berheciului.
Principalele specii de cultura sunt cele din complexul chinezesc ( 60%), crap (35%) şi
caras, şalăul, somnul, ştiucă.

SC GEMA SRL – Botoşani, administrează bunurile piscicole ale Fermei piscicole

Hăneşti situată în com. Hanesti, jud. Botosani.
Bunurile piscicole din cadrul fermei sunt :
- iazul Hăneşti – 232 ha, amplasat în bazinul de recepţie a râului Başeu, pe raza comunei
Hăneşti ;
- pepiniera Hăneşti – 77,8 ha, amplasată în aval de iazul Hăneşti – bazinele de reproducere,
creştere vara I, iernare, iar bazinul de crestere vara a-II-a în amonte iaz ;
- iazul Sărata – 48,6 ha, amplasat în bazinul de recepţie a pârâului Sărata, pe raza comunei.
Mihălăşeni.
Societatea poate asigura pe toata perioada anului peste de consum din speciile: crap, specii
din compexul est-asiatic (cosaş, sânger, novac ), caras, somn şi şalău.

SC MIHPES SRL Iaşi

Societatea exploatează piscicol :
- iazul Dobre cu suprafaţa de 30 ha
- acumularea Sârca cu suprafaţa de 104 ha

36
- pepiniera Sârca cu un număr de 11 heleştee cu suprafeţe cuprinse între 0,4 – 10 ha,
însumând 29 ha
Activitatea desfăşurată de societate constă în obţinere peşte crescut în:
- policultură – vara a II – a şi peste de consum
- monocultura – crap de o vara
- policultură - specii din complexul est-asiatic de o vara (sânger, novac), cu crap.

SC NORALEX SRL Iaşi, are ca obiecte principale de activitate obţinerea de puiet şi

peşte de consum. Ferma este amenajată pentru acvacultura de tip sistematic în suprafaţă de 92
ha luciu de apă.

SC PIRANIA SRL Botoşani, are în administrare o suprafaţă totală de 452,92 ha, din
care luciu de apa şi stuf 403,07 ha.
Bunurile piscicole folosite în ferma piscicola Hudeşti sunt:
- iazul Başeu cu suprafaţa de 24 ha,
- iazul Lupeni cu suprafaţa de 20 ha,
- pepiniera noua cu suprafaţa de 72 ha,
- iazul Havarna 2 cu suprafaţa de 32 ha,
- pepiniera veche cu suprafaţa de 12 ha,
- iazul Havarna 3 cu suprafaţa de 15 ha,
- iazul Darabani 1 cu suprafaţa de 7 ha,
- iazul Darabani 2 cu suprafaţa de 8 ha.
Activitatea desfăşurată presupune :
- obţinerea materialului de populare şi comercializarea acestuia, puiet predezvoltat vara I, a
II-a:crap, caras, şalău, sânger, novac, somn, cosaş din reproducători din rasa pură selecţionaţi.

În regiunea Sud-Est, sunt formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee, dar şi
iazuri.
Amenajări piscicole din judeţul Constanţa: Bugeac, Oltina, Corbu, Dunăreni, Taşaul,
Siutghiol, Limanu, Mihail Kogălniceanu, Ţibrinu, Conacu Negreşti
Amenajări piscicole din judeţul Brăila: Măxineni, Ostroavele Brăilei, Lutul Alb, Seaca,
37
Amenajări din judeţul Galaţi : Şovârca, Maţa Rădeanu, Vlădeşti, Brateş,

În regiunea Sud, sunt amenajate 4989,64 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip
heleştee dar şi iazuri.
În regiunea Sud-Vest, sunt amenajate 3998 ha formate din pepiniere si crescatorii de
tip heleştee dar şi iazuri.

În regiunea Vest, sunt amenajate 1353,80 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip
heleştee dar şi iazuri.
În regiunea Nord-Vest, sunt amenajate 1700,78 ha formate din pepiniere si crescatorii
de tip heleştee dar şi iazuri.
În regiunea Centru, sunt amenajate 779,22 ha formate din pepiniere si crescatorii de
tip heleştee dar şi iazuri.

Amenajările piscicole din Delta Dunării

Primele amenajări piscicole din Delta Dunării au început să funcţioneze din perioada
anilor 1960, când au fost realizate Amenajările piscicole Sarinasuf şi Calica-Iazurile care au
funcţionat ca pepiniere piscicole pentru popularea complexului de lacuri Razim-Sinoie cu
puiet de două veri, pentru creşterea producţiei de peşte din acest complex. Ulterior, aceste
amenajări au fost transformate în ferme pentru producerea peştelui de consum, începându-se
şi construirea altor amenajări piscicole noi în alte zone ale Deltei Dunării: Stipoc, Rusca,
Chilia, Dunavăţ I, Dunavăţ II etc.
Din 1970, în zona Deltei Dunării s-a înfiinţat Centrala Delta Dunării care avea ca
obiectiv coordonarea activităţilor economice din Delta Dunării şi Complexul Lacustru
Razim-Sinoie. În cadrul Centralei funcţionau întreprinderi de stat specializate în principalele
activităţi: pescuit şi piscicultură, recoltarea stufului, exploatare forestieră etc.
Prin „Programul de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării”, aprobat prin
Decretul Consiliului de Stat nr. 92/1983, Centrala Delta Dunării s-a reorganizat şi au fost
înfiinţate întreprinderi teritoriale de exploatarea complexă a resurselor naturale din Delta

38
Dunării (IECRNDD), precum şi întreprinderi specializate: construcţii-montaj, transporturi,
cercetare-dezvoltare etc.. Centrala Delta Dunării a promovat programul pentru exploatarea
integrală a Deltei Dunării. În cadrul acestui program s-a prevăzut ca suprafeţele amenajate
pentru piscicultură în Delta Dunării să depăşească, 63.000 ha, până în anul 1990. Programul
s-a derulat în perioada 1983 – 1989, perioadă în care au fost construite amenajări piscicole
noi şi au fost modernizate cele vechi.

Prin Decretul nr.115/1990 au fost sistate toate lucrările de amenajare din Delta
Dunării pentru folosinţe economice – piscicultură, agricultură ş.a.
Prin studiile tehnico-economice de fundamentare (STE), amenajările piscicole erau
planificate să funcţioneze cu producţii de 1000-1200 kg/ha de peşte în bazinele de creştere în
vara I-a, 1200-1500 kg/ha peşte de consum în vara a II-a şi a III-a şi 2000-2500 kg/ha în
bazine de creştere remonţi şi reproducători, prin utilizarea tehnologiilor de creştere intensivă
cu furajarea şi fertilizarea bazinelor de creştere sau cu producţii de 400-700 kg/ha de peşte de
consum de două-trei veri prin utilizarea tehnologiilor de creştere extensivă doar cu fertilizarea
bazinelor de creştere, bazate pe policultură cu formule de populare cuprinzând crapul indigen
(Cyprinus carpio) în amestec cu speciile de crap din complexul chinezesc: cosaş
(Ctenopharingodon idella), sânger (Hypophthalmichthys molitrix) şi novac
(Hypophthalmichthys nobilis) în proporţii stabilite pe baza rezultatelor activităţii de cercetare.
Până în 1990, suprafaţa totală amenajată pentru acvacultură a ajuns la 43.937 ha din
care, din punct de vedere juridic, 4.370 ha sunt în domeniu public de interes naţional în
administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (A.R.B.D.D.), 60 ha sunt în
domeniul public de interes naţional în administrarea Administraţiei Domeniului Public
(ADS), 34.362 ha sunt în domeniul public de interes judeţean în administrarea Consiliului
Judeţean Tulcea, 5.205 ha sunt domeniu public de interes local în administrarea Consiliilor
Locale din Crişan (4.492 ha), Murighiol (334 ha), Maliuc (137 ha), C.A.Rosetti (224 ha) şi
Sarichioi (18 ha), conform tabelului nr. 1.10.

39
 Situaţia suprafeţelor amenajate pentru acvacultură în
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării judeţul Tulcea
Tabelul nr. 1.10
Nr. Denumirea amenajării Suprafaţă Domeniu Domeniu Starea actuală
crt. piscicole/UAT ha public de public de de utilizare
interes interes
local judeţean
1. Babadag / oraşul Babadag 1.800 - 1.800 în funcţiune
2. Lunca / comuna Ceamurlia de 1.070 - 1.070 în funcţiune
Jos (parţial)
3. Chilia I / comuna Chilia 2.230 - 2.230 în funcţiune
Veche (parţial)
4. Chilia II – Hreblea / 720 - 720 în funcţiune
comunaChilia Veche (parţial)
5. Caraorman / comuna Crişan x 60 - - Proiect SOR
6. Ceamurlia I / comuna Crişan 2.900 2.900 - în funcţiune
7. Ceamurlia II – Sarica / 600 600 - nu
comuna Crişan
8. Obretin I / comuna Crişan 2.683 375 2.308 în funcţiune
(parţial)
9. Obretin II / comuna Crişan 617 617 - nu
10. Popina / comuna C.A. Rosetti 6.400 224 6.176 în funcţiune
(parţial)
11. 6 Martie / comuna Jurilovca 1.050 - 1.050 în funcţiune
(parţial)
12. Litcov / comuna Maliuc 700 334 1.926 în funcţiune
(parţial)
13. Maliuc / comuna Maliuc 452 137 315 nu
14. Rusca / comuna Maliuc 2.615 - 2.615 nu
15. Carasuhat / comuna 220 - 220 nu

40
 Mahmudia
16. Grădina Olandezului / 265 - 265 nu
comuna Mahmudia
17. Topraichioi / comuna 240 - 240 în funcţiune
Mihai Bravu
18. Dranov – ghiol / comuna 2.270 - 2.270 idem
Murighiol
19. Dunavăţ I / comuna 1.505 1.505 - idem
Murighiol
20. Dunavăţ II / comuna xx 1.575 - 1.575 în funcţiune
Murighiol (parţial)
21. Independenţa – Murighiol / 2.260 334 1.926 în funcţiune
comuna Murighiol (parţial)
22. Perişor / comuna Murighiol 1.350 - 1.350 nu
23. Periteaşca / comuna 1.709 - 1.709 nu
Murighiol
24. Sarinasuf / comuna Murighiol 590 - 590 în funcţiune
25. Stipoc / comuna Pardina 1.344 - 1.344 nu
26. Holbina I / comuna Pardina xxx 1.270 - 1.270 renaturată
27. Holbina II / comuna Pardina xxx 3.100 - 3.065 renaturată
28. Enisala / comuna Sarichioi 420 - 420 în funcţiune
(parţial)
29. Tăuc / comuna Sarichioi 331 18 313 în funcţiune
30. Iazurile / comuna Valea 1.651 - 1.651 în funcţiune
Nucarilor (parţial)
Total 43.937 5.205 34.362
x
Suprafaţa amenajării piscicole Caraorman de 60 ha este domeniul public de interes naţional în
administrarea ADS în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării
xx
Din amenajarea Dunavăţ II eleşteele 3 şi 4 au fost renaturate în suprafaţă de 1.260 ha
xxx
Amenajările piscicole Holbina I şi Holbina II sunt amenajări renaturate, 4.335 ha, incluse în
domeniul public de interes naţional, administrate de ARBDD
41
 Înainte de 1990, funcţionarea amenajărilor piscicole s-a desfăşurat cu rezultate sub
aşteptări datorită, în principal, imposibilităţii aplicării cu eficienţa dorită a tehnologiilor de
creştere stabilite prin documentaţiile de fundamentare în bazine de creştere cu suprafeţe
foarte mari, cu sisteme de alimentare cu apă şi de golire necorespunzătoare, fără asigurarea
furajelor, a dotărilor tehnice sau a forţei de muncă necesare. Popularea bazinelor în care s-a
practicat piscicultura intensivă s-a făcut de regulă prin aplicarea unor tehnologii adaptate din
mers la condiţiile existente, în funcţie de materialul biologic şi a celorlalte componente avute
la dispoziţie. Această situaţie a condus la obţinerea unor producţii mici, la care a contribuit şi
pătrunderea din exterior, odată cu apa de alimentare, a unor specii de peşti (în special caras)
nedorite, care erau şi sunt concurente la hrana speciilor de cultură. În valorificarea
amenajărilor piscicole au fost semnalate deficienţe de exploatare ca: nerespectarea
tehnologiilor de creştere a peştelui, a măsurilor care să prevină sau cel puţin să atenueze
apariţia unor fenomene de degradare a solurilor şi a lucrărilor hidrotehnice, care în final au
condus la degradarea unor suprafeţe amenajate.
Situaţia rezultatelor economice a amenajărilor piscicole s-a agravat şi mai mult după
1990, când activitatea acestora a început să se confrunte cu cerinţele funcţionării economiei
de piaţă şi a reconsiderării costurilor de producţie, precum şi cu managementul
necorespunzător al noilor societăţi comerciale formate în domeniu. În continuare nu au fost
alocate fonduri pentru modernizarea bazinelor piscicole, refacerea digurilor şi a lucrărilor
hidrotehnice degradate, costurile de exploatare au crescut foarte mult în special datorită
creşterii cheltuielilor pentru energie electrică, pentru apă, pentru furaje, pentru forţa de
muncă, în timp ce producţiile obţinute au rămas foarte mici, sub 100 kg/ha fără posibilitatea
de a acoperi costurile de producţie. Ca urmare, o mare parte din bazine piscicole au rămas
neutilizate pentru piscicultură fiind abandonate sau au fost folosite pentru în alte scopuri şi în
special pentru agricultură sau creşterea animalelor.
Prin HG nr 983/1990 privind înfiinţarea Ministerului Mediului, a fost înfiinţată
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi instituţia publică desemnată cu coordonarea acesteia,
respectiv, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Principalele obiective ale ARBDD au fost stabilite prin art. 5 al HG 983/1990:

42
„Art. 5
(1) Pentru îndrumarea şi controlul întregii activităţi ştiinţifice, de turism şi agrement din
Delta Dunării se înfiinţează "Delta Dunării" - rezervatie a biosferei -, instituţie cu
personalitate juridică în subordinea Departamentului mediului.
(2) Unităţile agricole şi celelalte activităţi economice existente în cadrul Centralei "Delta
Dunării" trec din subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în subordinea
Prefecturii Tulcea cu activul şi pasivul la 30 septembrie 1990.
(3) Teritoriul rezervaţiei cuprinde Delta Dunării, Complexul lagunar Razelm - Sinoe, zona
Somova - Parches, litoralul Marii Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv
Izobata de 20 m şi Dunărea maritima - până la Cotul Pisicii.
(4) Rezervaţia are următorul obiect de activitate:
- redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităţii)
ecofondului;
- cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta
Dunării, în limitele ecologice admisibile;
- coordonarea lucrărilor hidrotehnice pentru asigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe
canale, ghioluri şi lacuri, cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei
maritime;
- cercetarea fenomenelor deltaice;
- stabilirea locurilor de vânătoare şi pescuit şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor
activităţi;
- stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării a bărcilor, salupelor, a navelor
fluviale şi maritime, a persoanelor şi a grupurilor de cercetători;
- stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi dezvoltarea turismului;
- prezentarea de propuneri pentru stabilirea de taxe şi tarife pentru sancţionarea abaterilor
de la regulile de desfăşurare a activităţii în Delta Dunării.”
Printre primele măsuri adoptate de A.R.B.D.D., a fost promovarea programului de
reconstrucţie ecologică a zonelor afectate de lucrările de îndiguire şi desecare prin abordarea
cu precădere a amenajărilor abandonate. În perioada următoare (1992-1994) au fost realizate
primele lucrări de reconstrucţie ecologică a amenajărilor agricole din ostroavele Babina şi
Cernovca.
43
 Amenajărilor piscicole din Delta Dunării din domeniu public de interes judeţean aflat
în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea sunt concesionate unor societăţi comerciale,
prin licitaţii publice, pe perioade variabile de 10 – 49 ani. Suprafaţa concesionată cuprinde
eleşteele de creştere peşte consum, eleşteele de creştere puiet, bazinele de iernat, digurile de
incintă şi de compartimentare, instalaţiile hidrotehnice şi de exploatare, staţiile de pompare,
sediile de ferme şi anexele aferente acestora. Suprafaţa totală concesionată în prezent este de
20.662,6 ha (Tabelul nr. 1.11).
Situaţia utilizării terenurilor în amenajările piscicole din
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
Tabelul nr. 1.11
Nr. Societatea comercială Denumirea Suprafaţă în exploatare,
crt. amenajării piscicole prin concesionare
1. SC SELPOP FISH SRL AP Popina 645,0 ha (EC19, EC20)
2. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Murighiol 1 215,1 ha
3. SC OBRETIN SRL AP Obretin 1 580,0 ha luciu de apă şi
1.727,0 ha stufării
inundate
4. SC ALBATROS IMPEX SRL AP Holbina II, EC 3 35,0 ha
5. SC DELTA CONSULTING Bazin AZL Creşterea sturionilor în
MANAGEMNT SR cuşti (circa 0,2 ha)
6. SC ASTURIO AP Iazurile, Ferma 3 280,0 ha
INTERNATIONAL SRL
7. SC FISH TOUR DELTA SRL AP Obretin II 395,9 ha
8. SC PISCICOLA TULCEA SA AP Litcov 135,0 ha
9. SC PONTIC SILVA SRL AP POPINA, EC 15 200,0 ha
10. SC EURODELTA DANUBE AP Maliuc 342,6 ha
SRL
11. SC MARIOCONS HUNTING AP Ceamurlia II 279,5 ha
SRL
12 SC SOFIMIH FISHING SRL AP Ceamurlia I 269,0 ha

44
13. SC GELMIN SRL AP Popina, EC1-14 502,0 ha
14. SC ALFAROM COM SRL AP Iazurile, Ferma 5 304,0 ha
16. SC HER STRA CYPRINUS SRL AP 6 Martie 600,0 ha
17. SC DELTA FISH SRL Pepiniera Babadag 104,0 ha
18. SC DELTA SAMITUR SRL AP Ghiolul Pietrei 70,5 ha
19. SC PISCICOLA SARINASUF AP Sarinasuf 667,6 ha
20. SC VICKI POND SRL AP 6 Martie, Ferma 2 400,0 ha
21. SC KIARA LACI AP Ceamurlia 1 200,0 ha luciu de apă şi
1.888,6 ha stufării
inundate
22. SC STUPINA SRL AP Lunca 3 222,0 ha
23. SC ROM PESC IMPEX SRL AP Iazurile 4 76,0 ha
24. SC GIP EST SRL AP Chilia 1, Ferma 4 390,0 ha
25. SC MON AL SRL AP Tauc 248,6 ha
26. SC ECODANUBE SRL AP Iazurile I, II 200,0 ha
27. SC EUROFISH SRL AP Babadag 2.080,0 ha (1800 ha lacul
Babadag + 280 ha din
pepiniera Enisala).
28. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Dranov-Ghiol 2270,0 ha
29. SC PISCICOLA TOUR AP AP Lunca 811,4 ha
LUNCA
30. SC ECODELTA SA AP Topraichioi 435,5ha
31. SC POARTA DELTEI SRL AP Iazurile, Ferma 3 281,7 ha
32 SC SIMBOLIC SRL AP Agighiol 300,0 ha
33. SC ELDORADO SRL AP Chilia I,
Ferma 3 755,0 ha
Ferma 5 193,8 ha
34 SC MASIVA SRL AP Chilia I 383,0 ha
35 SC MASIVA SRL AP Chilia II Hreblea I 255,5 ha
AP Chilia II Hreblea II 372,5 ha

45
36. SC DANUBE DELTA AP Murighiol 1.546,6 ha
STURGEON FARM SA
TOTAL 20.662,6 ha din care:
- 16.767,0 ha luciu de
apă
- 3.895,6 ha stufării
Inundate

Concluzii
Amenajările piscicole din Delta Dunării se confruntă actualmente cu aspecte negative
în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui prin neasigurarea condiţiilor
optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate datorită lipsei condiţiilor
elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee, administrarea furajelor,
îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii hidrologice şi hidrobiologice
minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de invadare cu macrofite acvatice,
neefectuarea analizelor chimice ale apei);
În majoritatea amenajărilor piscicole din Delta Dunării unele etape strict necesare
aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai multe
amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material biologic în
special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a peştelui în regim
natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea călugărilor de
alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a amendamentelor,
îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate formulele de
populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe asemănări
regimului liber de creştere.
În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui
(specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce 50-100
milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlalte 10 staţii existente
la un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I,
Chilia II – Hreblea, Stipoc), fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produce

46
puietul de crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 0,5 -
1,0ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha.
Din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de 43.937 ha, în prezent mai sunt
utilizate în scop piscicol conform autorizaţiilor de mediu 20.662,6 ha, din care 16.767,0 ha
sunt suprafeţe cu luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind
impracticabile fără a se practica operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de
27.170,0 ha nu este utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite
pentru cultura cerealelor sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de
vegetaţie stuficolă care le fac impracticabile.
Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi-intensivă cu
populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte
specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de
piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Se estimează că se obţine o
producţie de circa 3.000 tone de peşte de consum.
Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru
agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada 1994 – 2010, au fost efectuate
lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii
practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă
totală de 9.230 ha în amenajarea piscicolă Popina (eleşteele EC 21 şi EC 22, în suprafaţă
totală de 3.600,0 ha) şi în amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (eleşteele
EC3 şi EC4) în suprafaţă totală de 5630 ha.

Amenajară piscicole pentru creştere peştelui marin

Deşi, există potenţial la litoralul românesc al Mării Negre pentru practicarea

mariculturii, în momentul de faţă o singură firmă este implicată în creşterea midiilor, cu un
plan de producţie de cca. 100 t midii/an, având în exploatare 10 instalaţii sistem “long-line”,
amplasate la nord de Constanţa, pe izobata de 12 m. Producţia reală a fost însă, în fiecare an,
cu mult sub cifra planificată.
Având o lungime de cca. 250 km, şi o suprafaţă a Zonei Economice Exclusive de
25.000km2, litoralul românesc prezintă patru sectoare distincte, lipsite de zone adăpostite,

47
utilizate în mod obişnuit pentru maricultură. Practic, zona pretabilă pentru maricultură este
cea situata între sud Agigea şi Mangalia. Aici, se pot identifica atât terenuri pe ţărm, pentru
utilităţi, cât şi ape curate, la distanţă convenabilă de ţărm, care permit dezvoltarea
mariculturii.
Un rol deosebit de important a revenit Deltei Dunării, care deţine jumătate din
suprafaţa destinată acvaculturii (aproximativ 48.000 ha).

48
 1.1.4 Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul 2007

Majoritatea investiţiilor realizate în acvacultura românească, începând cu anul 2007,

s-au dezvoltat pe baza proiectelor implementate în cadrul POP, pe Axa prioritară 2 -
Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din
pescuit şi acvacultură, Măsura 2.1 - Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de
producţie datorită construirii de noi exploataţii piscicole şi Acţiunea 2: Variaţiile producţiei
datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente, în viziunea obiectivelor
POP de dezvoltare a acvaculturii de calitate, durabilă dar şi profitabilă, care să creeze locuri
de muncă şi să abordeze o atitudine prietenoasă faţă de mediul înconjurător. Astfel, asistenţa
financiară publică a sprijinit întreprinderile mici şi mijlocii în realizarea de investiţii în
înfiinţarea, extinderea şi modernizarea de amenajări piscicole, achiziţia de echipamente
performante, diversificarea producţiei şi orientarea spre produse cu înalta valoare adăugată.
Investiţiile din acvacultură, începând din anul 2007, au fost orientate către consolidarea
fermelor piscicole şi s-au concretizat în: amenajarea terenului, realizarea drumurilor de acces,
construcţii, instalaţii, dotarea cu utilaje şi echipamente, mijloace de transport, software şi
sisteme de monitorizare.
Întrucât înainte de demararea POP 2007-2013 condiţiile socio‐economice ale
sectorului s‐au înrăutăţit, iar sectorul privat de afaceri era insuficient dezvoltat, practic
programul s-a implementat începând cu anul 2010. Programul Operaţional pentru Pescuit a
recuperat în mare măsură începând cu ianuarie 2010 întârzierea iniţială de doi ani ‐2008
‐2009, generată de dese schimbări de viziune politică şi reorganizări instituţionale.1 Ulterior
POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în concordanţă cu
nevoile reale, şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în domeniu,
adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului piscicol.
Ulterior POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în
concordanţă cu nevoile reale şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în

1
Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:
http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf

49
domeniu, adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului
piscicol.
Investiţiile în acvacultură s-au concretizat în:
- amenajarea terenului,
- realizarea drumurilor de acces,
- construcţii şi instalaţii,
- utilaje şi echipamente,
- dotări,
- mijloace de transport,
- software şi sisteme de monitorizare,
- tehnologii şi know-how,
- instruire şi formare profesională pentru angajaţi etc.

Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada 2007-2013

Figura nr.1.4

55,23%
0,04%
2,41%
0,19%

0,25%

0,05%

1,30% 0,18%

3,91% 32,75%
3,69%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Legendă:
1- Cheltuieli Investiţii pentru Utilaje şi echipamente
2- Cheltuieli Investiţii pentru Mijloace de transport

50
3- Cheltuieli Investiţii pentru Dotări
4- Cheltuieli Investiţii pentru Drumuri de acces
5- Cheltuieli Investiţii pentru Construcţii şi Instalaţii
6- Cheltuieli Investiţii pentru Probe tehnologice si teste
7- Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului
8- Cheltuieli Investiţii pentru Prime de asigurare
9- Cheltuieli Investiţii pentru Software si sisteme de monitorizare
10- Cheltuieli Investiţii pentru Tehnologii şi know-how
11- Cheltuieli Investiţii pentru Instruire şi formare profesională pentru angajaţi

Din figura nr.1.4, se observă că ponderea cea mai mare privind cheltuielile pentru
investiţii în acvacultură în perioada 2007-2013, este cea pentru construcţii şi instalaţii, urmată
de cea pentru utilaje şi echipamente. Ponderea pentru celelalte categorii de cheltuieli este
redusă.

Stadiul implementarii POP 2007-2013

La 10 ianuarie 2014, pe axele 1-3 şi 5 erau în derulare 211 contracte, în valoare de

732.531.366,32 lei.2 În cadrul POP 2007 – 2013, pe Axa prioritară 2 s-au depus 535 de
cereri de finanţare, din care s-au selectat şi contractat 270 de proiecte. Pe Măsura 2.1. -
investiţii în acvacultură s-au depus 443 proiecte, din care s-au finanţat 213 proiecte.
Valoarea totală eligibilă solicitată prin cererile de finanţare a proiectelor în derulare pe
măsura 2.1. a fost de 271.297.566,35 euro, respectiv 1.208.351.840,48 lei, din care valoarea
publică de 178.126.737,63 euro, respectiv 777.638.883,70 lei. Deci rata medie de cofinanţare
previzionată a fost de 34,34%. Din valoarea publică (nerambursabilă) totală s-au efectuat
plăţi în cuantum de 66.280.050,89 euro, respectiv 294.769.776,58 lei, gradul de absorbţie pe
această măsură fiind de 52,94%.

2
lista-beneficiari-pop-10.01.2014 - disponibilă pe:
http://www.ampeste.ro/attachments/article/81/lista-beneficiari-pop-10.01.2014.pdf
51
 Tabelul 1.12
Analiza investiţiilor în acvacultură
Nr. Nr. investiţii Valoare publică
Acţiuni din Măsura 2.1
crt. (nr.proiecte) (lei)
1 2.1.1 - Creşterea capacităţii de producţie datorită 90 774.690.652,17
construirii de noi exploataţii piscicole
2 2.1.2 - Variaţiile producţiei datorită extinderii sau 47 210.565.017,41
modernizării exploataţiilor piscicole existente
3 2.1.3 - Creşterea cantităţii de alevini proveniţi din 0 0
crescătorii
4 2.1.4 - Măsuri pentru mediul acvatic 76 95.107.889,32
5 2.1.5 – Măsuri de sănătate publică 0 0
6 2.1.6 – Măsuri de sănătate animală 0 0
Total 213 1.080.363.558,90

Situaţia pe măsurile accesate se prezintă astfel:

 Pe Măsura 2.1.1 - Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi
exploataţii piscicole au fost selectate şi finanţate 90 de investiţii, aflate în diferite
stadii de implementare (s-au finalizat 12 proiecte, din care: 7 păstrăvării, 4 amenajări
ciprinicole, 1 sistem recirculant marin). După specia principală cultivată în noile
amenajări, 46 cresc păstrăv, 23 crap, 10 sturioni, 2 somn african (clarias), 1 calcan, iar
după sistemul de creştere, majoritatea sunt crescătorii cu bazine de pământ sau beton,
cu sau fără pepiniere, dar sunt şi sisteme recirculante (9), o amenajare pe lac de
acumulare şi un ansamblu de viviere flotabile. Capacitatea de producţie proiectată a se
obţine din aceste amenajări se estimează la 10.257 tone/an, din care: păstrăv – 4.783;
crap – 1.468; sturioni – 700; clarias – 620; calcan – 150; şalău – 115; biban - 10 şi alte
specii (somn, ştiucă, tilapia, ciprinide autohtone şi alohtone, etc) 2410 tone/an.

 De finanţare pe Măsura 2.1.2 - Variaţiile producţiei datorită extinderii sau

modernizării exploataţiilor piscicole existente au beneficiat 42 de agenţi economici,
din care 5 au accesat de două ori (pe amenajări sau pentru tipuri de investiţie diferite).

52
 Modernizări şi/sau extinderi s-au solicitat în general pentru amenajări ciprinicole,
doar 6 păstrăvării fiind modernizate sau extinse pe această cale. Creşterea producţiei
planificată în urma implementării celor 47 de proiecte pe măsura 2.1.2 se apreciază la
7.435 tone/an, din care, pe specii: crap – 5.003; păstrăv – 632 şi alte specii – 1.800
tone/an.

 Măsura 2.1.4 - Măsuri pentru mediul acvatic –a implementat 76 de proiecte, care

totuşi nu se pot considera ”investiţii”, ci compensaţii, pentru respectarea legislaţiei de
mediu în cazul amplasării amenajărilor în arii protejate, sau prime pentru trecerea la
acvacultura ecologică sau contribuţii la protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de
mediu, conservarea patrimoniului natural, în speţă a biodiversităţii.

Analiza regională a investiţiilor în acvacultură

Pornind de la problemele actuale ale acvaculturii, specifice pentru dezvoltarea
durabilă a sectorului, în concordanţă cu politica economică şi socială a Uniunii Europene, al
cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor şi diminuarea decalajelor de
dezvoltare între regiuni, începând din anul 2007, au fost promovate investiţii prin participare
publică şi privată.
Procesele de restructurare şi modernizare s-au imps deoarece în domeniul acvaculturii
s-a desprins ca problema principală, la nivelul tuturor regiunilor ţării, faptul că, valoarea
adaugată brută a sectorului primar (piscicultura) este inferioară celei din sectorul secundar
(industrie).
Valorile în sectorul primar reflectă nivelul foarte scăzut al productivităţii muncii,
datorat slabei dotări cu echipamente şi utilaje, a fragmentării excesive a suprafeţelor în urma
privatizării (mai ales în zona Deltei Dunării) şi managementului, practic inexistent sau foarte
slab dezvoltat, din amenajările private.
Un alt fenomen prezent în acvacultura actuală este popularea/repopularea din ce în ce
mai puţin a corpurilor de apă naturale sau care au făcut obiectul privatizării, de cele mai
multe ori patronii fiind interesaţi să transforme obiectivele respective din unităţi de
acvacultură tradiţională, în puncte de atracţie pentru pescuitul recreativ – sportiv, ca sursă de
venit alternativ. Astfel, a apărut un declin în producţia (şi chiar funcţionalitatea) staţiilor de

53
reproducere artificială, mai ales cele din zona de şes, salmonicultura păstrând totuşi tradiţia
selecţiei şi reproducerii artificiale a speciilor de păstrăv. Această situaţie a fost determinată în
special de elemente precum lipsa capitalului şi orientarea pieţii către importuri.
Investiţiile rezultate din implementarea celor 90 de proiecte pe Măsura 2.1 -
Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi
exploataţii piscicole sunt prezentate în tabelul 1.13.

Tabelul 1.13
Repartiţia investiţiilor noi în acvacultură pe regiuni de dezvoltare
VALOAREA ALOCATĂ
Număr PRODUCȚII [t/an]
[lei]
Regiunea investiţii
Total, Totală,
(proiecte) ELIGIBILĂ
din care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE* din care:
1NE 16 1.656,99 420,41 1.138,29 98,29 94.658.427,76 74.221.279,12
2SE 4 741,32 183,76 200,00 357,56 79.484.877,00 64.906.692,00
3S 12 1.415,00 247,00 511,00 657 201.293.282,20 159.786.311,30
4SV 9 715,20 71,70 432,00 211,5 153.800.940,85 123.385.663,17
5V 14 677,23 241,32 270,84 165,07 124.006.758,61 97.881.255,23
6NV 26 4.071,72 286,14 1.728,30 2.057,28 256.530.194,70 206.326.294,99
7CENTRU 9 979,20 18,00 502,69 458,51 60.717.462,57 48.183.156,36
TOTAL 90 10.256,66 1468,33 4783,12 4005,21 970.491.943,69 774.690.652,17
*Alte specii de cultură sunt reprezentate de: sturioni, clarias, tilapia, calcan şi specii răpitoare
autohtone, în speţă şalău şi biban
Investiţiile rezultate din implementarea de proiecte pe Măsura 2.1 - Acvacultură,
Acţiunea 2: Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole
existente sunt rodul implementării a 47 de proiecte, derulate de 42 de agenţi economici, pe
un număr de 45 de ferme modernizate, capacitatea de producţie crescând cu aproximativ
7.435 tone/an. După specia principală de cultură, majoritatea proiectelor de modernizare
şi/sau extindere s-au implementat în amenajări ciprinicole, doar 5 investiţii realizându-se în
păstrăvării. Investiţiile menţionate sunt repartizate pe regiuni conform tabelului nr. 1.14.

54
 Repartiţia investiţiilor în extinderea sau modernizarea unităţilor de acvacultură,
pe regiuni de dezvoltare
Tabelul 1.14

SPOR PRODUCȚII [t/an] VALOAREA ALOCATĂ [lei]

Număr
Total,
Regiunea investiţii
din Totală, ELIGIBILĂ
(proiecte)
care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE* din care:
1NE 6 920,41 635,27 0,00 285,14 27.432.689,31 13.154.454,63
2SE 16 2.914,40 2.202,18 0,66 711,56 154.944.880,83 76.102.000,90
3S 10 1.130,41 827,50 14,00 288,91 68.081.030,49 32.943.833,63
4SV 1 10,48 10,48 0,00 0,00 1.791.440,24 870.483,67
5V 3 121,74 47,36 0,00 74,38 58.977.584,67 24.520.221,18
6NV 5 1.008,67 798,01 18,71 337,56 67.742.730,22 31.145.276,52
7CENTRU 6 1.328,64 500,5 603,14 243 66.685.170,69 31.828.746,88
TOTAL 47 7.598,30 5.021,30 636,51 1.940,55 445.655.526,45 210.565.017,41

Regiunea I. Nord – Est

Regiunea Nord-Est are cea mai mare suprafaţă (36.850 km2), dar un grad relativ
scăzut de atragere a fondurilor pe Măsura 2.1.1, fiind pe locul 5 între regiunile de dezvoltare.
La nivelul Regiunii Nord-Est s-au înfiinţat 9 păstrăvării şi 7 amenajări ciprinicole, în 2 dintre
acestea crescându-se şi sturioni, în policultură. Cele 16 amenajări piscicole sunt localizate în
judeţele: Neamţ (6), Suceava (4), Bacău (3), Botoşani (2) şi Iaşi (1). În judeţul Vaslui nu s-a
investit noi în acvacultură.
Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, pe 4 amenajări. În judeţul
Botoşani s-au derulat 5 proiecte, două societăţi solicitând şi primind fonduri în mod repetat,
iar în judeţul Bacău s-a modernizat osingură fermă. Pentru judeţele Iaşi, Neamţ, Suceava şi,
din nou, Vaslui, nu s-a investit în modernizarea sau extinderea amenajărilor piscicole.

55
 Regiunea II. Sud - Est
În regiunea Sud – Est, zona cu cel mai mare potenţial pentru dezvoltarea acvaculturii,
s-au implementat doar 4 proiecte pe Măsura 2.1.1., localizate în judeţele Vrancea (2), Brăila
şi Constanţa (câte 1). De remarcat este singura investiţie nouă din ţară în acvacultura
marină, având ca specie de cultură calcanul.
Regiunea Sud-Est se remarcă prin cel mai mare număr de proiecte implementate pe
Măsura 2.1.2 (16) şi, implicit, celmai bun grad de absorbţie. Ponderea o deţine judeţul
Tulcea, cu 12 investiţii în modernizarea exploataţiilor piscicole, urmat de judeţul Constanţa în
care s-au implementat 3 proiecte, şi judeţul Brăila cu 1 investiţie. Regretabil este faptul că
judeţe Buzău, Galaţi şi mai ales Tulcea, care dispun de o bogată reţea hidrografică şi vaste
arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii, nu au implementat nici un proiect pentru
investiţii, pe nici una din măsuri.

Regiunea III. Sud

La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au înfiinţat 12 amenajări pentru acvacultură, cele
mai numeroase fiind localizate în judeţul Prahova (5, din care 2 pentru practicarea
sturioniculturii, una pentru creşterea peştilor în viviere flotabile, una pentru creşterea
ciprinidelor în bazine de pământ, în policultură cu poliodon şi o păstrăvărie), Argeş (3
păstrăvării) şi Dâmboviţa (2 unităţi de creştere intensivă a sturionilor), iar cele mai puţine în
Călăraşi şi Teleorman (câte1). Judeţele Giurgiu şi Ialomiţa nu au accesat fonduri pe Măsura
2.1.1.
Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 10 proiecte, pe 8 amenajări, în judeţele
Călăraşi şi Giurgiu fiind două societăţi comerciale care au primit fonduri în mod repetat.
După speciile de cultură, s-au derulat 8 proiecte în 6 amenajări ciprinicole, unul pentru
finalizarea unei păstrăvării şi unul pe sturionicultură.

Regiunea IV. Sud-Vest

În regiunea Oltenia s-au implementat 9 proiecte de înfiinţare amenajări, în judeţele
Dolj (3), Gorj şi Olt (câte 2) şi Mehedinţi şi Vâlcea (câte 1). După speciile de cultură, sunt: 4
păstrăvării, 2 unităţi specializate în salmonicultură şi 3 de ciprinicultură.

56
 Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-a implementat un singur proiect, în judeţul Olt, pentru
modernizarea unei crescătorii ciprinicole.

Regiunea V. Vest
Regiunea vest, cu doar 4 judeţe, ca suprafaţă ocupând locul 6 în ierarhia celor 8
regiuni, cu 32.028 km2, a reuşit să atragă fonduri pentru implementarea a 14 proiecte de
investiţii noi, o poziţie meritorie având Judeţul Timiş, cu o rata de absorbţie de 82% a
fondurilor alocate regiunii Vest, cu 9 proiecte finanţate, dintre care 3 sunt pentru sisteme
recirculante în hală, pentru creşterea sturionilor, şi unul pentru o fermă de creştere a peştilor
în sistem cu apa recirculată, în viviere şi în heleşteu. Ca specie de cultură inedită, în sistem
recrculant, pe lîngă sturioni este bibanul, cu o producţie preconizată de peste 10 tone pe an.
De asemenea, în regiune s-au înfiinţat 5 păstrăvării (în judeţele Hunedoara – 2, Arad, Caraş-
Severin şi Timiş - câte 1) şi 7 unităţi ciprinicole.
Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 3 proiecte, pe amenajări de ciprinide (2)
şi sturioni (1). Din nou se remarcă judeţul Timiş în care s-au derulat 2 proiecte,din care unul
de extrindere a unui sistem recirculant. În judeţul Hunedoara s-a realizat o investiţie în scopul
diversificării producţiei.

Regiunea VI. Nord – Vest

Deşi ca suprafaţă ocupă un loc mediu (34.159 km2), în regiunea Nord-Vest s-au atras
cele mai multe fonduri pe investiţii în acvacultură, implementându-se 26 de proiecte pe
măsura 2.1.1. şi 5 pe măsura 2.1.2.
S-au implementat preponderent proiecte pentru construirea de păstrăvării. Se remarcă
înfiinţarea a 3 amenajări complexe, cu regim de exploatare în sistem recirculant, adaptabile
pentru creşterea şi reproducerea unei game variate de specii, amplasate în judeţele Bihor (2)
şi Sălaj. În regiune s-a investit şi în modernizarea a 2 unităţi ciprinicole, în judeţele Satu Mare
(o exploataţie a implementat 2 proiecte) şi Bihor, şi 2 păstrăvării, în judeţele Bihor şi
Maramureş.

57
 Regiunea VII. Centru
În regiunea de dezvoltare Centru s-au implementat 9 proiecte de investiţii noi, cele
mai multe în judeţul Braşov(3), urmat de judeţele Alba şi Mureş (câte 2) şi Covasna şi Sibiu
(câte1). În judeţul Harghita nu s-a derulat nici un proiect de investiţii în acvacultură. După
speciile de cultură, unităţile nou înfiinţate se remarcă prin 6 păstrăvării şi o unitate de creştere
a somnului african.
Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, câte 2 în judeţele Braşov şi
Mureş şi câte 1 pe amenajări din judeţele Harghita şi Sibiu. După profilul amenajărilor, s-a
investit în măsură egală pe salmonicultură şi ciprinicultură.

Regiunea VIII. Bucureşti - Ilfov

După cum era de aşteptat, fiind regiunea cu cea mai mică suprafaţă (1.811 km2) şi cu
cel mai mare număr de locuitori, condiţii nefavorabile dezvoltării pisciculturii, regiunea
Bucureşti – Ilfov, aceasta nu a implementat niciun proiect de investiţii în acvacultură.

58
1.1.5 Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii

România dispune de un important potențial piscicol. Patrimoniul de interes piscicol al

României reprezintă aproximativ 3% din suprafața totală a ţării, având în componență:
- 400.000 ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunării) şi lacuri de acumulare;
- 95.682 ha crescătorii piscicole;
- 6.673 ha pepiniere;
- 66.000 km de râuri, din care: 18.200 km în zona montană şi 1.075 km fluviul
Dunărea;
- 25.000 km2 ape marine din Zona Economică Exclusivă în Marea Neagră.

Arealuri care se pretează dezvoltării acvaculturii

Suprafețele care constituie arealuri favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii sunt

reprezentate, în principal de:
 Suprafețe neexploatate
- amenajări piscicole abandonate;
- lacuri naturale sau antropice;
- anumite zone ale cursurilor de apă, pe râuri și fluviul Dunărea;
- suprafețe reduse care au acces la apă de calitate, propice înființării de
amenajări care să funcționeze în regim recirculant.
 Suprafețe amenajate dar ineficient exploatate
- ferme piscicole parțial inactive, datorită stufizării, colmatării, etc.

Potențialul nevalorificat al acvaculturii românești este reprezentat de:

- amenajări piscicole inactive;
- lacuri de acumulare,
- canale de irigații abandonate;
- exploatări balastiere părăsite, etc.
Ecosistemele naturale și antropice, de apă dulce și salmastră, pretabile atât pentru
popularea directă cât și acvaculturii în viviere sau cuști, sunt reprezentate de:

59
 - râuri permanente (inclusiv Fluviul Dunărea) – pentru aplicarea tehnologiilor de
cultură a speciilor reofile;
- lacuri naturale sau antropice (lacuri de acumulare și iazuri) – pentru aplicarea
tehnologiilor de cultură a speciilor stagnofile.

Suprafețe inactive tehnologic

Firmele înscrise în RUA pot fi: cu licența în termen, cu licența expirată sau cu dosar
(de reatestare sau de excludere). Excluderea din RUA, la propunerea filialelor teritoriale, în
conformitate cu Decizia 389/21.08.2014, are loc pe motiv de: încetare a activității, expirarea
contractelor de închiriere a amplasamentelor, lichidare judiciară, titular nou - schimbarea
proprietarului prin vânzare-cumpărare, predare, etc. Motivele pentru care există amenajari
piscicole inactive sunt:
- exploatațiile sunt în curs de reamenajare - se efectuează lucrări de modernizare,
refacerea digurilor, lucrări hidrotehnice, etc;
- amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare, (golirea
pentru decolmatare, caz în care se lucrează la o nouă aducțiune;
- investitii in curs de finalizare (noi, aflate încă în construcție, probe sau neintrate în
exploatare);
- ferme care apartin unor agenți economici care și-au încetat activitatea; firme în
faliment/insolvență.
- amenajări în conservare;
- neconcesionate;
- firme în litigiu/ lichidare judiciară, cu activele cumpărate de diverși agenți economici,
cu instalațiile scoase la vânzare silită de către ANAF (uneori pot fi încă active sau
parțial active).
Totuși, sunt și agenți economici deținători de amenajări considerate active, care nu
practică acvacultura efectiv, ci desfășoară doar lucrări de întreținere și de pescuit recreativ
sportiv.

60
Analiza regională a suprafețelor inactive din acvacultură

Suprafețele inactive, favorabile dezvoltării acvaculturii, inventariate de către

inspectorii ANPA, se cifrează la 25.376,23 ha, din care luciu apă 14.272,37 ha. Acestea sunt
repartizate pe zone de dezvoltare (tabel 1.15, figura 1.5) preponderent în regiunea Sud-Est.

Tabelul 1.15
Analiza suprafețelor inactive din acvacultură,
pe regiuni de dezvoltare
Suprafața totală Suprafață luciu apă
Nr.crt. Regiunea [ha] [ha] Număr unități
1 NE 1926,57 1466,98 28
2 SE 18.868,66 8219,04 46
3 S 898,12 898,10 35
4 SV 2.381,22 2.381,22 2
5 V 310,89 310,03 5
6 NV 996,58 829,01 11
7 CENTRU 160,13 155,89 7
8 BI 11,3 11,3 1
TOTAL 25.553,48 14.272,37 135

61
Figura 1.5. Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare, [%] și [ha]

Regiunea I. Nord – Est

Regiunea Nord-Est are suprafața cea mai mare (36.850 km2), dar ca prezență a
suprafețelor inactive se situează pe locul 3, cu aproximativ 1.927 ha, din care 1467 ha luciu
apă. Cele 28 de unități inactive sunt amplasate în județele: Iași, (14 unități inactive ocupând

62
1.040,68 ha.), Botoșani (5 unități cu 592 ha.), Neamț (5 unități cu 206,44 ha), și Vaslui (1
amenajare ciprinicolă de 81,67 ha, cu 77,38 ha luciu apă). În Județele Bacău și Suceava
suprafețele sunt mai judicios folosite.
Regiunea II. Sud - Est
Regiunea Sud – Est, are cel mai mare potențial pentru dezvoltare a acvaculturii, dar,
totodată, deține și cel mai mare număr de amenajări inactive (56), cu vaste suprafețe
neexploatate (22.361,13 ha, din care 10.400,89 ha luciu apă), care reprezintă circa 77% din
arealurile favorabile dezvoltării secrorului de acvacultură din România.
Județul Tulcea, prin Delta Dunării, deține aproape jumătate din arealurile favorabile
dezvoltării acvaculturii, din regiunea Sud-Est. S-a identificat un număr de 14 amenajări
inactive care acoperă o suprafață totală de 10.498,2 ha, din care 1.158,5 luciu apă,
reprezentată de ferme piscicole abandonate, care aparțin domeniului public de interes
județean. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Rusca (2.615 ha), Periteașca (1.709 ha),
Perișor (1.350 ha) și Stipoc (1.344 ha). Aici sunt prezentate doar suprafețele amenajărilor
total inactive din Delta Dunării, dar, în plus, mai sunt încă 11 amenajări parțial în funcțiune,
a căror suprafață totală este de 20,760ha dar, din aceasta, partea inactivă este greu de apreciat.
Având în vedere statutul de Rezervație a Biosferei, opinia autorităților locale este ca
terenurile din domeniul public de interes judeţean şi/sau local utilizate ca amenajări agricole
sau piscicole şi care, datorită degradării sau altor cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul
pentru care au fost amenajate iniţial să fie supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică
(renaturare), aprobate prin planul de management al rezervaţiei și declarate de interes
național.
Județul Constanța deține suprafețe inactive estimate la aproape 4.450 ha, din care
3.940 luciu apă, arondate la 11 amenajări inactive. Cele mai importante arealuri favorabile
dezvoltării acvaculturii sunt reprezentate de lacurile Tașaul și Suitghiol, cu peste 1900 de ha,
fiecare. Analiza detaliată a arealurilor favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii zona costieră
a Mării Negre, este prezentată la subcapitolul 1.1.6.
În județul Brăila s-au identificat 8 amenajări inactive cu aproape 3.500 ha, iar în
județul Galați 5 amenajări, cu 2.812,5 ha, din care polderul Brateș acoperă 2.100 ha.
Județul Buzău este înregistrat cu 11 amenajări inactive (cca. 840 ha), iar județul
Vrancea cu 5 unități, respectiv 263 ha inactive tehnologic.

63
 Regiunea III. Sud
La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au identificat 35 de amenajări inactive pentru
acvacultură, cele mai numeroase fiind localizate în judeţul Călărași (20), urmat de Ialomiţa
(5 crescătorii), Prahova și Teleorman (cu câte 3 amenajări în fiecare județ). În Argeş şi
Dâmbovița suprafețele inactive sunt neglijabile. În județul Călărași, din suprafața inactivă
totală (cca. 443 ha), cel mai întins este un bazin siderurgic abandonat (50 ha), în rest fiind
suprafețe mai mici, fragmentate pe diferite amenajări. O situație deosebită s-a constatat în
județul Dâmbovița, unde o păstrăvărie a rămas fără apă deoarece s-a golit și decolmatat lacul
din care se alimenta, iar prntru a redeveni activă este nevoită să construiască o aducțiune
nouă, din râul Ialomița.
Regiunea IV. Sud-Vest
În regiunea Oltenia, județul Dolj, s-au identificat 2 amenajări inactive, cu o suprafață
totală de 2.381,22 ha. Pentru celelalte județe (Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea nu s-au raportat
suprafețe inactive.
Regiunea V. Vest
Regiunea vest, are o suprafață inactivă de cca. 311 ha, din care în județul Timiș 289
ha (4 amenajări în curs de reamenajare) și 82 ha (2 amenajări) în județul Hunedoara.
Regiunea VI. Nord – Vest
În regiunea Nord-Vest s-au identificat 11 amenajări inactive tehnologic, din care în
județele Bihor și Satu Mare câte 3 (având arondate suprafețe de 0,775 ha, respectiv 64 ha), în
Județele Cluj și Maramureș câte 2 amenajări (cu 921,56 respectiv 0,32 ha), iar în județul Sălaj
o amenajare de 10 ha, aflată în lichidare judiciară. Din suprafața inactivă totală a regiunii
(aproape 1.000 ha), 92% este reprezentată de cele 7 amenajări, din județul Cluj, care aparțin
de 2 societăți comerciale, aflate în faliment.
Regiunea VII. Centru
În regiunea de dezvoltare Centru s-a identificat o suprafață inactivă de 160 ha,
aparținând de 7 unități. Cea mai mare suprafață este arondată județului Mureș, aproximativ
142 ha, care aparțin unei societăți comerciale aflate în lichidare judiciară și căreia i se va
retrage licența. În județul Alba sunt 2 păstrăvării inactive care acoperă 1,2 ha, în județele
Brașov și Harghita câte o păstrăvărie inactivă de 0,12 respectiv 1,7 ha, iar în județul Covasna
2 unități ciprinicole care au în total 15,35 ha scoase din exploatare.

64
 Regiunea VIII. București - Ilfov
Regiunea București – Ilfov, cu cea mai mică suprafață (1.811 km2) și cu cel mai mare
număr de locuitori, are o unitate inactivă, cu suprafața de 11,3 ha.

Lacurile antropice
Lacurile de acumulare sunt exploatate prioritar pentru producerea de energie electrică,
și secundar, pentru alimentarea cu apă și regularizarea cursului râurilor, dar pot fi gestionate
și în scop piscicol. Identificarea și introducerea acestora în circuitul piscicol ar contribui
substanțial la dezvoltarea sectorului, întrucât pe teritoriul României se află un număr de 225
lacuri de acumulare. Dintre acestea s-au luat în calcul doar 66, cele mai importante ca
dimensiuni și cu caracteristici corespunzătoare dezvoltării acvaculturii. Astfel, s-a identificat
ca areal favorabil o suprafață totală de 15.641 ha și un volum total de 9.013,4 mil.m3.
Adâncimea lacurilor de acumulare, la baraj, variază de la 34 la 168 m, iar volumul de apă
stocat oscilează între 0,4 și 2.100 mil.m3, cu o medie de 137 mil.m3/lac. Suprafața lacurilor se
situează în intervalul 4 - 31.000 ha, cu o medie de 1071 ha/lac.
Dintre acestea se remarcă lacurile de baraj Porțile de fier I și II, de pe fluviul Dunărea,
care împreună au o suprafață de 15.641 ha și stăvilesc un volum de 2700 mil.m 3. De
asemenea, din salba de lacuri de pe râul Olt, 27 corpuri de apă, s-au considerat propice
aplicării tehnologiilor de creștere în viviere doar 3, cu o suprafață de 1785 ha .

Analiza SWOT a arealurilor favorabile dezvoltării acvaculturii

Puncte tari
- Potențialul hidrografic reprezentat de lacuri,bălți, cursuri de apă, zona costieră.
Puncte slabe
- Existența suprafețelor inactive, stufizate sau colmatate;
- Amenajări piscicole abandonate sau în conservare;
- Suprafețe ineficient exploatate;
- Terenuri cu statut juridic incert.
Oportunități
- Reabilitarea și introducerea în producție a amenajărilor inactive/abandonate;

65
 - Eficientizarea exploatațiilor piscicole;
- Posibilitatea abordării unei game variate de specii și tehnologii de cultură;
- Amenajarea de sisteme de creștere tip vivieră flotabilă;
- Înființarea de amenajări în sistem recirculant, pentru creșterea intensivă;
- Amenajarea fostelor balastiere sau canalelor de irigații nefuncționale;
- Integrarea de noi tehnologii care au ca rezultat o mai bună utilizare a spațiului și a
resurselor;
- Deschiderea noii sesiuni de finanțare proiect POP 2014-2020;
- Prioritizarea/planificarea investițiilor în funcție de noile orientări PCP.
Riscuri
- Investiții neperformante;
- Dispersia/ fragmentarea suprafețelor;
- Creșterea concurenței pentru spațiu și apă, generatoare de conflicte;
- Deteriorarea stării hidro-ecologice (eroziune, poluare, pericole naturale);
- Amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare;
- Amenajări vulnerabile (supuse riscului de viituri/inundații);
- Anularea sau suspendarea licenței;
- Litigii, lichidare judiciară, insolvență, faliment, încetarea activității.

66
1.1.6. Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii

În mod tradițional patrimoniul pescăresc marin a fost de 25.000 km2 și s-a aflat în
zona economică exclusivă a Mării Negre.
Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea Neagră.
În ciuda tuturor dificultăților exista dorința de dezvoltare regională de perspectivă, atât din
punct de vedere tehnologic cât și productiv.
Acvacultura marină sau maricultura poate fi desfășurată direct în mare, in instalații
flotante, ancorate, dar și în partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa
marină.
Factorii care influențează alegerea arealului pentru maricultură la litoralul românesc
sunt cei ce reies și din recomandările europene.
Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în
România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii,
vulnerabilități și lipsei zonelor adăpostite. Principalele caracteristici costiere identificate,
sunt:
- Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime și nu prezinta zone închise,
adăpostite;
- Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte;
- Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și nu asigură condiții pentru
cultivarea organismelor vii.
Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră prezinta vulnerabilități și se
caracterizează printr-un proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de
echilibru fiind destul de redusă. Această situație se datorează:
- variabilității cantității de depozite aluvionare, aduse din Dunăre;
- frecvenței din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de adâncime,
modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice costiere.
Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8°B), din sezonul rece
(octombrie-martie) sunt datorate dominantei vânturilor de N-NE, în perioada aprilie-
septembrie fiind dominante vânturile de S-SE.

67
 Din punct de vedere topografic, configurația locală a fundului mării are o
considerabilă influență specifică asupra condiției valurilor puternice în fiecare din siturile sau
locurile specifice selectate pentru acvacultură. Ca urmare, este importantă asigurarea și
securizarea oricărei construcții destinate mariculturii împotriva condițiilor severe de furtuna,
nu doar prin consolidarea posibilelor capacități de rezistență a sistemului destinat
acvaculturii, ci și prin cunoașterea consistenței solului, moale și ușor degradabil. De aceea se
recomandă analizarea, pe cât este posibil, a datelor privind vânturile și valurile, precum și
topografia locului pentru a putea imagina, dezvolta strategia locală pentru o tehnologie
adecvată de acvacultura marina, alături de cel mai potrivit echipament.
Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristic mărilor închise, fără
comunicare, Marea Neagră găsindu-se în zona temperată, cu climat continental excesiv. Pe
coloana de apă adâncă în zona litorală, temperatura este scăzută în timpul iernii (0,1°C - 4°C)
și foarte mare în timpul verii (22°C-26°C). În timpul iernilor reci, apa îngheață, mai ales în
zona costiera de nord, de-a lungul litoralului. În timpul sezonului de vară, vânturile de V și
SE determină fenomenul de Welling, care produce răcirea violentă a apei de mare (de 10-
15°C) pe o perioadă scurtă de timp (5-10 zile). Oricum, organismele din zona costieră
românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate, fiind rezistente la variații mari de
temperatură, salinitate, densitate și pot fi recomandate sau pretabile creșterii dirijate sau în
captivitate. Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire.
Din punctul de vedere al salinității, litoralul poate fi împărțit în trei sectoare
principale:
- sectorul nordic caracterizat prin frecvente variații mari de salinitate (0-8 ppt), datorate
presiunii Dunării;
- sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în
ultimii ani sau în perioada inundațiilor;
- Sectorul sudic, cu salinitatea mai ridicata si mai constanta de 14 și 17 ppt.
Este dovedită scăderea salinității apelor costiere la litoralul românesc, în ultimii ani și
de asemenea, variația nivelului apei de mare, ceea ce creează incertitudini asupra posibilității
de menținere a unor condiții constante de cultură a organismelor marine.

68
 Alți factori de risc pentru acvacultură care pot fi menționați ca fiind prezenți în
arealele marine, sunt:
- nivelul ridicat de eutrofizare, cu următoarele observații. În ultimul deceniu:
o a scăzut numarul de 5-7 înfloriri microalgale pe sezonul de vară (urmat de anoxie,
mortalitatea în masă a organismelor marine);
o a crescut în schimb incidența și dezvoltarea semnificativa a macroalgelor, cu mari
cantități stocate și degradate pe plajă, afectând confortul turiștilor;
o înflorirea algelor are în ambele cazuri efecte negative și bine cunoscute asupra
florei și faunei bentonice, și impact indirect turistic, peisagistic și uman.
Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc. Otrăvirea paralitică a
bivalvelor (PSP) și otrăvirea diuretică a bivalvelor (DSP), care ar putea fi dăunătoare pentru
cultivarea organismelor marine (în special pentru moluște) dar și pentru consumatorii din
zona litorală, nu sunt întâlnite, de asemenea, în perioadele de înflorire algală.
Depunerile nedorite (Fouling) și creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat de
cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri diferite de
nevertebrate mărunte și alge marine mici).
Dintre Prădători, gasteropodul Rapana venosa, afectează midiile din stocurile
naturale ce trăiesc pe substrat. Specie exotica instalata pe termen lung produce daune
ecologice foarte mari. Din aceeași categorie fac parte și meduzele. Acestea consumă sau sunt
concurente la hrana speciilor valoroase, cultivabile.
Comparând condițiile existente la litoralul românesc cu cele recomandate de
regulamentul european pentru identificarea locurilor adecvate practicării mariculturii
(adoptată de al 49-a JACUMAR, cu trei clase de clasificare: 1 - bună, 2 - medie, 3 - rea),
principalii factori costieri cu impact asupra mariculturii, au următoarele valori:
Expunerea zonei costiere - 3;
Valurile (≥3 m) - 3;
Adâncimea (≥15 m) - 3;
Fluxul (ridicat) Apă - 1;
Poluarea (medie) - 2-3;

69
 Temperatura maximă (24 ÷ 27 °C) - 2;
Temperatura minimă (<8 ° C) - 3;
Salinitate medie (<15) - 3;
Fluctuația salinității (5 ÷ 10) - 2;
Oxigenul dizolvat (%) (70 ÷ 100) - 2;
Panta (topografică) (% 0): (10 ÷ 30) - 2;
Substratul (în amestec de nisip, pietriș și nămol) - 2;
Starea trofica (eutrofa ÷ mezotrofa) - 2;
Depunerea (moderata) - 2; Prădătorii (unele cazuri) - 2.
Specii: În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane
fizice interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată
și lipsa de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul
marin funcționează în prezent, doar o societate privată (SC Maricultura Ltd.), având ca obiect
creșterea midiilor Mytillus galloprovincialis în apa Mării Negre, care este situată în partea de
sud a municipiului Constanța. Eforturi similare au fost efectuate de aceeași firmă pentru
tehnologia de reproducere a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, acomodată și cultivată off-
shore, cu sprijinul INCDM.
În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește
marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambula, prin
tehnologia norvegiană, fermă încă funcțională, dar cu producția întreruptă anul acesta.
În prezent nu există acvacultură marină în România, aceasta firmă marină a rămas
singura la litoralul românesc. Producția anuală este estimată la doar câteva tone. Trebuie
menționat că aspectele ecologice ale zonei coastei sunt monitorizate integrat de mai mult de
40 de ani. În ciuda acestor aspecte, maricultura nu a fost bine dezvoltată la litoralul românesc,
din cauza condițiilor costiere de mediu, specifice, dar și aspectelor politice generale și a celor
local-administrative, și în special lipsei de fonduri.
Sunt studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea acestui sector. În
parteneriat cu cercetători spanioli este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru
extinderea zonelor de cultivare a scoicilor si mai ales a midiilor în special în zonele de diguri

70
artificiale, care permit adăpostirea, fixarea și recoltarea stocurilor și în zona de sud a
litoralului, unde apa are caracteristici mai constante, salinitate mai mare și apă mai curată.
În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a
lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru cultura
de midii: zona 1, Sulina-Sf. Gheorghe – de 770 km2, zona 2, Peritesca –Periboina - 1770 km2,
zona 3, Eforie - 810 km2, zona 4, Vama Veche - 830 km2. Acestea au fost identificate în
funcție de populațiile naturale locale de bivalve și de calitatea (sanitară, biochimică, trofică) a
acestora, precum și în funcție de calitatea substratului necesar fixării acestor specii filtratoare.
Sunt elaborate pentru litoralul românesc tehnologii de către INCDM “G.Antipa”
Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte
moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte.
Referitor la acvacultura costiera in România și la definirea corectă a acestui domeniu
în zona terestră litorală, s-a realizat o clasificare, în:
- acvacultura de apă dulce (întâlnita în zona efluenților spre lacuri si mare) și de
acvacultură de apă salmastră (posibila în lacuri costiere și lagune), ca parte componentă a
pisciculturii sau acvaculturii marine;
- acvacultura marină, în care obiectele creșterii sunt organismele marine, în cuști
suspendate, pe mal, grind, în bazine (naturale sau artificiale), folosind apa din mare
pentru alimentare trasă prin pompare din mediul natural, așa cum a fost deja testată pentru
pești, crustacee, bivalve și plante acvatice;
- acvacultura salmastră, ce combină piscicultura de apă dulce din zona costieră, cu cea
marină și care se bazează pe organisme cu mari valente eurihaline, sau a celor specific
acestor condiții și locuri.
În România, maricultura este mai puțin practicată, în ciuda potențialului oferit de
litoralul românesc, fiind cunoscute speciile, metodele și tehnicile de creștere ale acestora.
Stimularea dezvoltării mariculturii din România poate contribui la apariția unui nou sector în
acvacultură, care poate fi dezvoltat în comunitățile costiere, furnizând alternative la industria
pescărească, pescuit, inclusiv prin crearea de locuri de muncă și de producție.
Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei
Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, care se

71
aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii care
servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere și marine.
Conceptul central este integrarea, ca factor cheie în domeniul protecției apei:
- Integrarea tuturor resurselor de apă;
- Integrarea obiectivelor de mediu;
- Integrarea tuturor utilizărilor de apă, funcțiilor și valorii acesteia;
- Integrarea de discipline, analize și expertize;
- Integrarea legislației referitoare la apă si resursele ei, într-un cadru comun, cuprinzător.

Infrastructura generală cu impact asupra acvaculturii costiere și marine este dată de:
Transport: drumuri de-a lungul litoralului românesc, ce devin congestionate numai în
timpul sezonului turistic de vară, par a fi adecvate pentru transportul peștilor și produselor din
acvacultură, pe piața locală.
Teren și utilități: cu excepția zonelor în care turismul este intensificat, există potențial
si teren disponibil pentru acvacultură. De-a lungul liniei litorale, există încă zone
necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi clarificate în viitor.
Exista unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism și
activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și turismul sunt
în competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei ferme acvatice. În
cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată, activitatea poate fi benefică și
pentru pescuit și turism.
Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcuta prospectarea, pentru
că datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime în prezent domeniul mariculturii
nu este dezvoltat, încurajat, susținut financiar. Însă problemele de perspectivă legate de
interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi, precum și impactul reciproc al mediului
și asupra mediului, trebuie estimate în avans.

Resursele umane pentru acest sector sunt puține. Ele pot proveni din numărul
semnificativ de foști/ actuali pescari rămași în urma declinului relativ recent al pescuitului în
Marea Neagră. Posibilul personal rămas care ar dori să se întoarcă la activitățile pescărești

72
costiere și marine, deosebit de grele atât în zona de țărm cât și de larg. Din păcate, este
înregistrată tendința de migrare a tinerilor din zonele tradiționale de pescuit (Delta Dunării),
la o mai bună condiție a zonelor de viață din țară sau din străinătate și de asemenea,
diminuare a locurile de debarcare a ambarcațiunilor, de depunere, stocare a peștelui, reparare
a echipamentelor de pescuit nu sunt asigurate și au șanse de perspectivă reduse, în principal
din cauza noilor zone de construcție.
Persoane tehnice calificate, biologi, ingineri și mecanici par a fi disponibili în regiune.
Oricum, continua dezvoltare a domeniului și necesitatea de a se adapta la nivel internațional
impune necesitatea de specializare a personalului.
Industrii de sprijin: în România, una dintre constrângerile locale este lipsa de
dezvoltare a unei "micro industrii", care ar putea furniza produsele și echipamentul necesare
pentru acvacultură și maricultură.

Candidații pentru maricultură

Chiar dacă, în momentul de față maricultura din România este reprezentată doar de
mitilicultură, există rezultate promițătoare obținute prin proiecte de cercetare, care indică
specii cultivabile și noi candidați de succes pentru maricultură.
În perioada 1973 - 2012, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marină
Constanța a efectuat cercetări privind reproducerea speciilor de pești și nevertebrate locale,
cu scopul de a începe și sustine acvacultura marină în România. Din cercetarile întreprinse a
reieșit ca fiind fezabile următoarele tehnologii de creștere la litoralul românesc:

 Reproducerea intensivă și cultivarea păstrăvului curcubeu Onchorhyncus mikiyss

în apă marină pontică, în baza experimentala cu bazine de beton;
 Reproducerea controlată a chefalului Mugil cephalus, în apă de mare și bazine de
pământ în zona salmastră;
 Reproducerea și creșterea calcanului Mării Negre Psetta maeotica și cambulei
Platichthys flesus luscus în stație de creștere și incubație;
 Creșterea în captivitatea și acomodarea la mediul marin și la diferite regimuri
alimentare în diferite etape juvenile a unor specii de sturioni;

73
  Reproducerea midiilor în zone marine neadapostite, folosind conceptul de creștere
long-line;
 Reproducerea intensivă a creveților genului Palaemon în bazine de beton de
capacitate mică (6 mc) și medie (60 mc);
 Cultivarea speciilor de bivalve psamobionte, Scapharca inequivalvis, Cardium,
etc. în cuști suspendate în instalații de tip microcosm și în bazine betonate de 60
mc volum;
 Stabilirea condițiilor de climatizare și de cultivare de-a lungul zonei costiere
românești a stridiei japoneze Ostrea gigas și crevetiilor speciei Pennaeus
orientalis (în bazine de beton);
 Obținerea controlată și utilizarea epibiozei marine, în scop economic (ca hrană în
zootehnie) și ecologic (pentru epurarea biologică a apei de mare);
 Cultivarea unor specii fitoplanctonice și zooplanctonice, cu mare valoare trofică
necesare hrănirii stadiilor larvare timpurii sau puietului de pește, care pot face
obiectul unor spații de creștere industriale.

Pentru mediul salmastru a fost elaborată tehnologia de creștere a șalăului Stizostedion

lucioperca și creșterea stadiilor juvenile ale ciprinidelor asiatice. Pe lângă aceste
experimentări au mai fost stabilite și alte aspecte aferente cultivării și consumului
organismelor acvatice:

 Patologia speciilor marine cultivabile;

 Profilaxia și normele de igienă în utilizarea midiilor proaspete cultivate pentru
consumul uman;
 Rețete pentru prelucrarea bivalvelor cultivate și a creveților în industria
alimentară.

Pentru dezvoltarea mariculturii trebuie să fie luată în considerare promovarea

speciilor autohtone, fiind posibilă însă și introducea unor specii alohtone.

74
Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii

PUNCTE TARI

- Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime.

- Patrimoniul pescăresc marin a fost de 25.000 km2 și s-a aflat în zona economică exclusivă
a Mării Negre.
- Maricultura poate fi desfășurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în
partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentarii directe din apa marină.
- Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte.
- Organismele din zona costieră românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate,
sunt sănătoase, rezistente la variații mari de temperatură, salinitate, densitate și sunt
pretabile creșterii dirijate sau în captivitate.
- Sectorul sudic, are salinitatea mai ridicata și destul de constanta de 14 și 17 ppt.
- Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc.
- Există criterii de clasificare pentru condițiile de mediu în acord cu recomandările
europene pe cele trei clase: 1 - buna, 2 - medie, 3 – rea. Din acest punct de vedere, Fluxul
apei este ridicat (1).
- Sunt elaborate pentru litoralul romanesc tehnologii de către INCDM “G.Antipa”
Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte
moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte.
- Potențialului oferit de litoralul românesc este semnificativ în zona costieră.
- În România, în perioada 1991-1999 au existat încercări ale unor persoane fizice interesate
de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni.

OPORTUNTĂȚI

- Există dorința și oportunități de dezvoltare regională.

- Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei
Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, se

75
 aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii
care servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere
și marine.
- Se elaborează studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea mariculturii.
- Sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în
ultimii ani sau în perioada inundațiilor este recomandat mariculturii.
- Poluarea este medie (2-3, clasa de calsificare); temperatura maximă este de 24 ÷ 27 °C
(Clasa 2).
- Au valoarea medie (clasa 2) următoarele variabile marine: Fluctuația salinității (5 ÷ 10);
oxigenul dizolvat (%) (70 ÷ 100); pantă (topografica) (% 0): (10 ÷ 30); substratul (în
amestec de nisip, pietriș și nămol); starea trofica (eutrofă ÷ mezotrofă); depunerea
(moderata); predătorii (unele cazuri).
- Este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru extinderea zonelor de cultivare a
scoicilor și mai ales a midiilor.
- Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire, ceea ce
diminuează riscul instalării și dezvoltării speciilor exotice.
- Există cercetări destinate asigurării și securizării construcțiilor destinate mariculturii din
mare deschisa, împotriva condițiilor severe de furtună.
- În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a
lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru
cultura de midii: zona 1. Sulina-Sf. Gheorghe – de 770 km2, zona 2 Peritesca –Periboina -
1770 km2, zona 3. Eforie - 810 km2, zona 4. Vama Veche - 830 km2.
- În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește
marin care poate fi utilizată și pentru creșterea altor specii de pește.
- Există căi de Transport, drumurile de-a lungul litoralului românesc, sunt adecvate pentru
transportul peștilor și produselor din acvacultură, pe piața locală.
- Există potențial, teren și utilități disponibile pentru acvacultură cu excepția zonelor în
care turismul este intensificat.

76
- Există încă zone necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi
clarificate în viitor. În cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată,
activitatea poate fi benefica și pentru pescuit și turism.
- Un bun management este obligatoriu, în acord cu necesitățile pieței, accesibilitate
ridicată, calitate și prețuri corespunzătoare.
- Exista autorități naționale cărora este important să li se facă raportări periodice, regulate
ale dimensiunilor economice și productivității.

PROBLEME

- Litoralul românesc nu prezintă zone închise, adăpostite.

- Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcută prospectarea, pentru că
datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime domeniul mariculturii nu este
dezvoltat, încurajat, susținut financiar.
- Problemele de perspectivă legate de interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi,
precum și impactul reciproc al mediului și asupra mediului, trebuie estimate în avans.
- Nu exista alte activități industriale de sprijin pentru maricultura în România, care ar putea
furniza produse și echipamente necesare pentru pescuit marin și maricultură.
- Lipsesc asociațiile profesionale, susținerea guvernamentală, instabilitate în atragerea forței
de muncă, calificarea personalului.
- Distanțele sunt foarte mari în unele cazuri pot reduce calitatea produselor, pentru
mijloacele de transport specializat lipsesc sau sunt foarte scumpe.
- Lipsa trasabilității stagnează vânzarea și duce înapoi în timp și spațiu la sursa vasul și zona
în care este cultivat sau prins peștele.
- Braconajul, utilizarea, aruncarea înapoi în apa (mare), capturile accidentale de peste în
unele zone sunt factori de risc.
- Datele economice din industria pescăreasca sunt slabe sau au lipsuri.
- Delimitarea zonelor private și de stat în zona costieră condiționează înființarea fermelor în
zona terestră cu alimentare din mare.
- Lipsa subvențiilor, impunerea restricțiilor necompensate limitează inițiative private.

77
- Percepția publică asupra consumului de peste încă neformată, solicitând expres readaptare,
educare, specializare, cunoaștere.

AMENINȚĂRI

- Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în

România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate,
eroziunii, vulnerabilităților:
o Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră se caracterizează printr-
un proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de echilibru
fiind destul de redusă;
o Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8°b), din sezonul
rece (octombrie-martie) datorate dominanței vânturilor de N-NE, în perioada
aprilie-septembrie fiind dominante vânturile de S-SE, toate împiedică
instalarea echipamentelor în mare deschisă și siguranța culturilor;
o Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristică mărilor închise, fără
comunicare; limitele sunt foarte largi;
o Frecvența din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de
adâncime, modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice
costiere sunt mari factori de risc.
- Declinul potențial al resursei datorita schimbărilor oceanografice și climatice, poluării,
urbanizării/demolărilor/dezvoltării zonelor edile/construcțiilor de clădiri și drumuri,
lucrărilor hidrotehnice.
- Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și împiedică cultivarea
organismelor vii.
- Nivelul de eutrofizare este încă destul de ridicat și sunt datorate atât algelor microfite cât
și macrofite.
- Depunerile nedorite (fouling), necontrolate, creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat
de cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri

78
 diferite de nevertebrate mărunte și alge marine mici) sunt periculoase daca nu se cunosc și
nu se realizează dirijat.
- Există unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism
și activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și
turismul sunt in competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei
ferme acvatice.

79
 1.1.7. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti.

1.1.7.1. Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în

România
Obiectivul UE in ceea ce priveste dezvoltarea acvaculturii, este prevazut in Prioritatea
Uniunii nr.2:
„Încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din
punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere”.

1.1.7.2. Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti

Analiza necesităţilor şi oportunităţilor din sectorul pescăresc românesc ce se referă la

acvacultură s-a realizat atât pe baza opţiunilor primite direct de la actorii cheie dar şi în urma
unor întâlniri de tip focus grup cu aceştia. Actorii cheie, la nivel naţional şi regional care au
fost implicaţi au fost reprezentați de către: producători/organizaţii de producători din
acvacultură, experți.
Analiza efectuată a evidenţiat starea de fapt a întregului sector naţional de acvacultură
prin identificarea problemelor, realităţilor și necesităţilor cu care se confruntă toți actorii în
vederea transpunerii acestora în măsuri şi direcţii prioritare de dezvoltare în cadrul strategiei
sectorului pentru perioada următoare.
Analiza necesităţilor din acvacultură realizată pe baza opţiunilor primite de la actorii
cheie din sector a vizat pe de-o parte o analiza SWOT pentru fiecare regiune de dezvoltare iar
pe de altă parte, necesitatea eficientizării activităţii de producţie, a modului de utilizare a
fondurilor alocate şi a liniilor de acţiune/măsurile de intervenţie a statului în strânsă
concordanţă cu priorităţile UE.

80
REGIUNEA NORD-EST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord – Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei
paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a
fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu
cele din țările membre ale UE.
 Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice) cu perspective bune pe piață.
 Dezvoltarea sistemei de mașini în acvacultura tradițională.
 Reintroducerea in circuitul acvicol a suprafetelor abandonate sau ineficient utilizate.
 Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării
acestui cod cu o etichetă/logo/brand.
 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și
output-rilor tehnologice.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri către capacităţile de producţie în vederea modernizărilor, pentru
punerea în funcție a celor existente și în care nu sunt desfășurate activități tehnologice de
acvacultură, pentru investiții noi.
 Alocarea de fonduri pentru tehnologii prietenoase cu mediul în afara siturilor Natura
2000 şi acordare în continuare de compensaţii pentru pierderile de venit a amenajărilor
amplasate în situri Natura 2000 dar și în imediata vecinătate a acestora.
 Alocarea de fonduri pentru realizarea unei campanii naţionale pentru creşterea
consumului de peşte în care să fie implicate toate organizaţiile sectorului pescăresc şi
institutele de cercetare de profil.

81
 Alocarea de fonduri pentru finanţarea institutelor de cercetare de profil în vederea
fundamentării științifice a modului de acordare a compensaţiilor pentru pagubele produse
culturilor piscicole de către speciile protejate precum și fundamentarea stimulentelor
pentru practici piscicole care contribuie la protecţia mediului, a habitatelor şi a speciilor.
 Alocarea de fonduri pentru asistenţa tehnică ce trebuie direcţionată pentru informatizarea
şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP AMPOP cât şi a
ANPA.
Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului
LINII DE ACŢIUNE:
 Simplificarea, stabilitatea şi coerenţa legislativă.
 Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile
sectorului.
 Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului piscicol prin
utilizarea instrumentelor IT&C.
 Reducerea evaziunii fiscale şi a poverii fiscale şi parafiscale.
 Aplicarea tuturor metodelor, mijloacelor şi formelor de sprijin pentru IMM-urile din
piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri ale agriculturii.
MĂSURI:
 Realizarea inventarului capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura
activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător (ANPA, ANAR, Cons.
Loc., Cons. Jud. etc.).
 Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.
 Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru
deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în
repararea digurilor).
 Simplificarea birocraţiei şi informatizarea sistemelor de obţinere a licenţelor,
autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare.
 Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul

82
 Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,
ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA.
 Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de
vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit
autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru
capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în
trei ani.
 Utilizarea eficientă a sumei alocate ca ajutor de minimis prin subvenţionarea dobânzii la
creditele pentru achiziţia de furaje şi material de populare (larve, alevini şi puiet de o
vară/un an).
 Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermierii care din resurse proprii
hrănesc speciile de faună protejată aplicabile în reţeaua Natura 2000 şi în afara acesteia
pentru realizarea unor obiective de mediu, plăţi corelate cu nivelul producţiei vândute
către piaţă.
 Reducerea numărului de documente anexate unei cereri de finanţare sau cereri de plată
prin identificarea unor documente cheie.

REGIUNEA SUD-EST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud – Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei
paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a
fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

83
NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Reabilitarea instalaţiilor, utilajelor, construcţiilor şi bazinelor din cadrul amenajărilor

piscicole (reprofilarea digurilor, decolmatarea canalelor drenoare, reabilitarea
instalaţiilor şi construcţiilor hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie a apei, pregătirea
solului, asigurarea calităţii apei, reabilitarea ambarcaţiunilor şi uneltelor de pescuit,
reabilitarea silozurilor pentru depozitarea furajelor, dezvoltarea capacităţii pentru
transportul peştelui în stare vie (viviere) şi distribuţiei în stare refrigerată,
modernizarea echipamentelor pentru combaterea vegetaţiei în exces).
 Dezvoltarea capacităţilor de procesare primară a peştelui de consum (sortare,
prelucrare şi depozitare temporară la nivelul unor construcţii tip cherhana).
 Aplicarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a unor noi/autohtone şi
valoroase specii de peşti.
 Modernizarea/dezvoltarea bazei tehnologice şi logistice pentru pregătirea, distribuţia
şi depozitarea adecvată a furajelor/hranei suplimentare.
 Implementarea unor programe eficiente de prevenţie şi tratament în cadrul unor reţele
specializate pentru monitorizarea calităţii apei şi bolilor la peşti cu impact cantitativ şi
calitativ asupra produsului final.
 Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în
special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de
însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare.
 Susţinerea organizată, la nivel naţional, a unei campanii media de promovare a
beneficiilor consumului de peşte indigen, iar la nivel local asocierea brandurilor
zonale cu calitatea peştelui de consum obţinut din acvacultură (mai ales pentru
tehnologia aplicată ecologic), cu evidenţierea caracteristicilor organoleptice
superioare, aspect ce poate fi evidenţiat prin publicitate pe internet (website) sau
reclamă locală.
 Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi

84
 menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă).
 Introducerea şi susţinerea unor acţiuni prin instrumente financiare bine delimitate
referitoare la activităţi conexe procesului tehnologic (i.e. protejarea fizică a incintelor
piscicole împotriva dăunătorilor de orice tip, pază, spaţii birouri şi cazare personal) în
cadrul viitoarelor programe europene şi naţionale pentru activităţile de acvacultură.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri pentru reabilitarea fermelor piscicole actuale prin retehnologizare şi
modernizarea infrastructurei, punere în funcțiune a celor abandonate.
 Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin
renaturare (i.e. programul Natura 2000).
 Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee
valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii
noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre
embrionate, larve, puiet).
 Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor
autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a
tehnologiilor alternative (e.g. acvacultura ecologică).
Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului
LINII DE ACŢIUNE:
 Realizarea unui cadru legislativ simplu și stabil.
 Eficientizarea fluxului informaţional către producători privind instrumentele financiare
disponibile prin diferitele programe naţionale şi europene astfel încât accesarea
fondurilor să fie realizată în timp util.
 Stimularea activităţii de cercetare în domeniul piscicol.
 Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile
sectorului.
 Administrare a sectorului piscicol prin utilizarea instrumentelor IT&C.
 Reducerea evaziunii fiscale şi fiscalității.
 Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri

85
 ale agriculturii.
MĂSURI:
 Facilităţi fiscale/subvenţii financiare, similare zootehniei şi agriculturii, pentru activităţile
directe şi conexe privind:
- reproducerea şi creşterea peştilor;
-implementarea sistemelor de trasabilitate a produselor şi subproduselor piscicole din
acvacultură;
- promovarea consumului de peşte din acvacultură;
- aplicarea tehnologiilor moderne și ecologice;
- măsuri în vederea posibilității de asigurare a producţiei în cazul unor calamităţi
naturale;
- scutirea de taxă a alimentării cu apă;
- reducerea prețului la energia electrică folosită la pompare şi la producţia de puiet de
pește; - scutirea de taxe şi accize a combustibililor fosili utilizaţi în acvacultură;
- reducerea TVA de la 24% la 9%.

REGIUNEA SUD

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și
anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a
fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:
NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Realizarea de investiţii în vederea retehnologizării activităţii de producţie în acvacultură,
realizarea de investiții noi.
 Investiţii în realizarea infrastructurii specifice: drumuri, depozite, capacitate de procesare.
 Eforturi susţinute, la nivel naţional în promovarea consumului de peşte şi a produselor de

86
 peşte, a caracteristicilor organoleptice de calitate ale acestuia.
 Etichetarea corespunzătoare a produselor din peşte, cu menţiunea provenienţei
materialului piscicol, implementarea standardelor de calitate a produselor obţinute din
acvacultură.
 Susţinerea financiară a cercetării în sectorul piscicol: realizarea unor reţete eficiente de
furajare, realizarea de laboratoare pentru controlul calităţii apei pentru piscicultură,
dezvoltarea de specialişti ihtiopatologi pentru urmărirea bolilor la peşti.
 Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri pentru retehnologizarea fermelor piscicole/de acvacultură.
 Alocarea de fonduri pentru construcţia de noi ferme piscicole/de acvacultură.
 Alocarea de fonduri pentru realizarea de capacități de stocare şi procesare primară la
nivelul fermei.
 Alocarea de fonduri pentru compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite.
 Alocarea de fonduri pentru realizarea bursei de peşte.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:
 Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de
vedere al utilizării resurselor.
 Stimularea consumului de peşte (reducerea TVA la produsele pescăreşti).
 Facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (taxare inversă la TVA).
 Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
 Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole.
 Acţiuni ferme împotriva furtului din amenajările piscicole/de acvacultură.
 Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc.
MĂSURI:
 Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.
 Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din

87
 acvacultură.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii
pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să
investească în repararea digurilor).
 Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor
de finanţare.
 Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul
Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,
ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA.

REGIUNEA SUD-VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de

vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare,
competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud-Vest s-au identificat următoarele
necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind
modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt
prezentate mai jos:
NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Realizarea de investiţii în ferme de acvacultură intensivă dar și în retehnologizare,
punere în funcțiune a celor abandonate.
 Aplicarea/realizarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a speciilor de
peşti noi, autohtone şi valoroase în vederea introducerii rapide a acestora în
acvacultură.
 Realizarea formelor asociative profesionale în vederea eficientizării ciclurilor de
producție, a desfacerii eficiente a produselor de acvacultură/piscicultură pe piață;
 Implicarea instituțiilor de cercetare și invățământ superior în transferul de cunoștințe

88
 avansate fermierilor.
 Continuarea programelor de susținere a fermelor situate în areale protejate.
 Realizarea de module de pregătire a forței de muncă necalificate din acvacultură
/piscicultură.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri pentru noi investiții, retehnologizare şi modernizarea infrastructurei,
punerea în funcțiune a fermelor abandonate.
 Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin
renaturare (i.e. programul Natura 2000).
 Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee
valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii
noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre
embrionate, larve, puiet).
 Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor
autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a
tehnologiilor alternative.
 Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional
astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole.
Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului
LINII DE ACŢIUNE:
 Realizarea stabilității şi simplificării legislative.
 Utilizarea instrumentelor IT&C în administrarea a sectorului pescăresc.
 Reducerea fiscalității și a evaziunii fiscale.
 Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri
ale agriculturii.
MĂSURI:
 Crearea unui cadru legislativ cu o larga consultare.
 Realizarea cartării și bonitării capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura
activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător.

89
 Realizarea întabulării tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările
piscicole.
 Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru
deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în
repararea digurilor).
 Informatizarea sistemului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor
de finanţare. Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din
punct de vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol,
numit autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru
capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în
trei ani.
 Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermele amplasate în reţeaua
Natura 2000 şi în imediata vecinătate a acesteia.
 Realizarea unui cadru flexibil de obţinere a fondurilor pentru investiţii.

REGIUNEA VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de

vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare,
competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Vest s-au identificat următoarele necesităţi
pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de
utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai
jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu
cele din țările membre ale UE.

90
 Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective
bune pe piață.
 Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională.
 Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării
acestui cod cu o etichetă/logo/brand.
 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor câtși
output-rilor tehnologice.
 Înmulţirea producătorilor de alevini și puiet de calitate.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri investițiilor noi, celor retehnologizate şi modernizate.
 Alocarea de fonduri pentru punerea în funcțiune a fermelor abandonate.
 Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin
renaturare (i.e. programul Natura 2000).
 Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee
valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii
noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre
embrionate, larve, puiet).
 Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor
autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a
tehnologiilor alternative.
 Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional
astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:
 Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de
vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere;
 Stimularea consumului de peşte;

91
  Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
 Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole.
 Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc și acordarea de facilităţi fiscale
pentru producătorii de material de populare destinat acvaculturii (reducerea TVA).

MĂSURI:
 Intabularea suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole.
 Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din
acvacultură.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii
pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să
investească în repararea digurilor).
 Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor
de finanţare.
 Acordarea de subvenţii pe hectar, la terenul exploatat în regim piscicol/de
acvacultură.
 Ajutorarea producătorilor prin suportarea, măcar a unei părţi din costurilor
determinate de alimentare şi evacuarea cu apă a bazinelor piscicole.
 Asigurarea unei pieţe de desfacere pentru comercializarea peştelui (bursa de pește).
 Compensații financiare suport din partea statului pentru pierderile provocate de către
păsărilor ihtiofage.
 Urmărirea mai atentă a calității peştelui de import.

REGIUNEA NORD-VEST

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord-Vest s-au identificat următoarele necesităţi pe trei
paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a
fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

92
NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Necesitatea trecerii de la tehnologiile de creştere extensivă la cele de creştere intensivă
sau semi-intensivă.
 Necesitatea utilizării de tehnică modernă în derularea fazelor tehnologice.
 Acordarea de consultanță şi asistenţă din partea unor instituţii specializate cu experienţă
în domeniu.
 Realizarea laboratoarelor proprii de analiză în cadrul fermelor.
 Realizarea de linii de procesare primară în cadrul fermelor.
 Calificarea personalului.
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Finanțarea unui program naţional pentru stabilirea unor priorităţi absolute pentru
piscicultura din România în vederea sprijinirii fermierilor în revitalizarea fermelor
piscicole construite până în anul 1989.
 Finanţarea activităţilor de acvacultură şi piscicultură şi a celor conexe (decolmatare
amenajări/bazine existente, îndiguiri, refacere instalații piscicole, construcţii specifice
activităţilor de acvacultură/piscicultură, achiziţionare de unelte/scule de pescuit,
valorificare stuf, papură etc.).
 Alocarea de fonduri integral nerambursabile pentru producători (mai ales de puiet).
 Alocarea ponderată a fondurilor în cele 8 Euroregiuni şi judeţe în funcţie de potenţialul
de absorbţie al fiecărei zone.
 Alocarea de fonduri şi pentru realizarea activităţilor de intabulare a suprafeţelor deţinute.
 Sprijin financiar în scopul creării asociaţiilor profesionale.
 Sprijin financiar pentru pierderile suferite de fermele situate în ariile protejate.
 Alocarea de fonduri pentru activităţi de cercetare privind ameliorarea speciilor existente.
 Alocarea de fonduri pentru pentru dotarea laboratoarelor proprii în fermele piscicole.
 Finanţarea integrală, 100%, a activităţilor pentru programele de reabilitare a amenajărilor
existente, retehnologizare, crearea de noi capacităţi etc., cu recuperarea a 50% din

93
 valoarea finanţării în următorii 5 ani de la darea în folosinţă sub directa îndrumare,
coordonare şi control a unui specialist/inspector aparţinând entităţii guvernamentale
special create şi desemnat de către aceasta.
 Finanţarea activităţilor de constituire a asociaţiilor profesionale piscicole în zonele unde
nu există.

Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului

LINII DE ACŢIUNE:
 Armonizarea şi aplicarea legislaţiei EU; informarea asupra aspectelor legislative
avantajoase (referitor la elementele de importanţă majoră, norme de populare şi hrănire,
modele detaliate de activităţi cu succes etc.).
 Întărirea capacității administrative a instituţiei guvernamentale destinată activităţii din
sectorul pescăresc, cu filiale în toate judeţele ţării, incluzând şi specialişti, experţi,
cercetători implicaţi în domeniul creşterii peştilor şi procesării acestora.
 Organizarea unui forum/organizaţii cu membri profesionişti ai sectorului, cu experienţă şi
interes real de dezvoltare a pisciculturii româneşti şi a altor ramuri colaterale
(construcţii).
 Definitivarea procesului de punere în posesie a terenurilor de sub luciul de apă şi a
zonelor riverane acestora (clarificarea proprietăţii).
MĂSURI:
 Efectuarea măsurătorilor topografice şi intabularea gratuită a terenurilor cu destinaţie
piscicolă şi a zonelor riverane cu folosinţă în zona piscicolă.
 Concesionarea sau vânzarea către sectorul privat a activelor fostelor întreprinderi
piscicole.
 Asistenţă la cerere prin institutele de cercetare, organizarea de cursuri şi specializări la
toate nivelurile şi gradele celor implicaţi în domeniul piscicol şi de acvacultură.
 Organizarea de conferinţe periodice de informare, clarificare şi transmitere de informaţii
în domeniul activităţilor de acvacultură şi piscicultură cu participarea de personalităţi în
domeniu.

94
 Organizarea unor expoziţii anuale / semestriale specifice acestui sector de activitate, în
toate euroregiunile ţării.
 Postarea pe pagina de Web a instituţiei coordonatoare a activităţilor pescăreşti, a cât mai
multor informaţii în domeniu.
 Reducerea TVA-ului (la carnea de peşte, la furaje <aşa cum există la grâu în
panificaţie>).
 Susţinerea şcolarizării, informării, cursurilor de perfecţionare la toate nivelurile de
pregătire tehnice, superioare (ingineri, lucrători piscicoli etc.).
 Asigurarea de către AM-POPAM a unor consultanţe permanente şi sprijin în întocmirea
proiectelor şi în derularea/implementarea acestora.
 Sprijinirea financiară şi finanţarea cercetării în domeniul piscicol, cu sprijinul institutelor
existente sau care se vor crea în viitor (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice
"Gheorghe Ionescu - Şişeşti", Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Ecologie
Acvatică, Pescuit şi Acvacultură, Galaţi, Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru
Piscicultură Nucet, în ţară şi unele internaţionale din UE, Republica Moldova, Federaţia
Rusă).

REGIUNEA CENTRU

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea Centru s-au identificat următoarele necesităţi pe trei
paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a
fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos:

NECESITĂŢILE IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Realizarea de investiţii noi, investitiții în vederea retehnologizării activităţii de producţie.
 Modernizarea fermelor existente, punerea în funcțiune a celor abandonate.

95
 Investiţii în realizarea de depozite frig şi capacităţi de procesare precum şi în realizarea
unui laborator de investigaţii ihtiopatologice care să acorde asistenţă în prevenţia şi
tratamentul unor îmbolnăviri.
 Înfiinţarea în cadrul filialelor teritoriale ale inspectoratelor piscicole a unor posturi de
consiliere tehnologică şi sanitar-veterinară a celor din producţia piscicolă.
 Necesitatea existenţei pe piaţa românească a unor utilaje tehnologice de calitate care, în
acest moment, fie nu se găsesc, fie sunt foarte scumpe şi nu de bună calitate.
 Implementare standardelor de calitate a produselor obţinute.
 Necesitatea unui sistem unitar, simplificat şi uşor de întocmit, de evidenţiere a
trasabilităţii.
 Etichetarea corespunzătoare a produselor pescărești, necesitatea evidenţierii mai precise a
zonei geografice de provenienţă a produsului.
 Promovarea consumului de peşte şi a produselor de peşte, cu sublinierea valorii curative
şi nutritive.
 Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători.
 Necesitatea pregătirii de forţă de muncă calificată.

Propuneri privind alocarea de fonduri

 Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot de cercetare cu aplicabilitate
directă în producţie.
 Susţinerea financiară a retehnologizării şi creşterii capacităţii de producţie a fermelor,
implementarea sistemelor recirculante şi a unităţilor de condiţionare a apei tehnologice.
 Alocarea de fonduri pentru investiţii pentru înfiinţarea de puncte de desfacere a
materialului piscicol propriu.
 Alocarea de fonduri pentru modernizarea unităţilor în scopul creşterii valorii adăugate a
produsului.
 Alocarea de fonduri pentru promovarea produsului.

96
Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului
LINII DE ACŢIUNE:
 Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă.
 Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei
rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.
 Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
 Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea
consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din
sănătate.
 Uşurarea acordării de credite.
MĂSURI:
 Implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care pe de-o parte să protejeze
fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice unităţile de producere
ilegală, în special a păstrăvului.
 Crearea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără TVA,
modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele de
acvacultură şi piscicultură.
 Realizarea de facilităţi financiare pentru apa tehnologică, electricitate, furaje şi pentru
motorină, prin ele producătorul român poate să concureze cu producătorii externi de pe
piaţa internă care sunt susţinuţi de statul unde îşi au producţia prin subvenţii masive.
 Sprijinirea financiară a producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea
realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.
 Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
 Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea
consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din
sănătate.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru
deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în
repararea digurilor).

97
 Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de
finanţare.

REGIUNEA BUCUREŞTI - ILFOV

În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al

mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi
bazate pe cunoaştere în Regiunea București-Ilfov s-au identificat următoarele necesităţi pe
trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de
utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai
jos:

NECESITĂŢI IDENTIFICATE

Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie

 Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu
cele din țările membre ale UE;
 Necesitatea modernizării și repunerii în funcțiune a fermelor existente;
 Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective
bune pe piață,
 Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării
acestui cod cu o etichetă/logo/brand.
 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și
output-rilor tehnologice.
 Necesitatea realizării unui panel de experți în domeniul acvaculturii pentru largă
consultare; persoane care să fie în măsură să identifice problemele cu care se confruntă
sectorul.
 Necesitatea realizării unei etichetări corecte a produselor pescăreşti (cu specificarea
corectă a speciei).

98
Propuneri privind alocarea de fonduri
 Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte privind reabilitarea şi modernizarea
amenajărilor piscicole existente (iazuri şi heleşteie) şi nu către noi proiecte fanteziste
(futuriste).
 Alocarea de fonduri pentru realizarea de parteneriate cu cercetarea în vederea
obţinerii/implementării de tehnologii cu performanţe de creştere superioare.
 Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot (în cooperare cu instituțiile de
cercetare) în cadrul cărora să se testeze la nivel macro noile tehnologii identificate a fi
generatoare de profituri superioare celor existente.
 Alocarea de fonduri pentru investiţii în acvacultură pentru producerea de specii
identificate a avea potenţial bun pentru piaţă (preţuri accesibile, productivitate bună etc.)
şi care să substituie speciile de peşti care se importă în pondere foarte mare.
 Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pentru activităţi adiacente, tehnice,
necesare derulării programelor de dezvoltare.
Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului
LINII DE ACŢIUNE:
 Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării
unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.
 Acordarea de facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei
de muncă.
 Educarea populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea consumării sistematice a
produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din sănătate.
 Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă.
 Acordarea facilă de credite pentru investițiile din acvacultură.
MĂSURI:
 Realizarea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără
TVA, modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele
de acvacultură şi piscicultură.
 Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea

99
 realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.
 Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru
deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în
repararea digurilor).
 Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de
finanţare.
 Reducerea taxelor şi impozitelor.
 Alocarea de subvenţii pentru produsele de pescărie/acvacultură pe tot lanţul pornind de la
subvenţii pentru icre embrionate, puietul necesar populării unităţilor de acvacultură,
pentru valorificarea peştelui de consum aplicate la kg peşte vândut şi pe specii, pentru
procesatorii de peşte provenit din producţia internă. Aceste subvenţii trebuie să fie la
nivelul celor de care beneficiază producătorii din U.E. şi alte state din Europa.
 Similar culturilor agricole, acordarea de subvenţii pentru costul curentului electric în
cazul unităţilor de acvacultură cu producţie superintensivă.
 Eligibilitatea contravalorii puietului de peşte, necesar pentru prima populare în cadrul
proiectelor finanţate prin POP.
 Acordarea unui avans de 40%, pentru sesiunea următoare de finanţare 2014 – 2020, la
toate tipurile de proiecte în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor, fără a se
solicita acea scrisoare de garanţie ci doar cesionarea tuturor drepturilor de proprietate
asupra bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului în favoarea Ministerului Agriculturii,
până la finalizarea investiţiei şi realizarea justificării avansului primit.
 Înfiinţarea unei unităţi de învăţământ mediu pentru instruirea şi formarea muncitorilor
piscicoli calificaţi pentru activitatea de acvacultură pe de o parte şi pentru partea de
procesare primară a peştelui pe de alta parte.
 Reducerea TVA pentru produsele de acvacultură similar altor state membre din U.E.

100
 Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național

Necesităţile identificate, la nivel naţional, privind încurajarea acvaculturii

sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării
resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere susţin necesitatea investiţiilor în
cadrul fermelor piscicole, în special în reabilitarea şi modernizarea celor existente, având în
vedere potenţialul productiv ridicat, deja existent, prin:

 Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu

cele din țările membre ale UE;
 Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective
bune pe piață;
 Implementarea în acvacultură a sistemei de mașini;
 Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării
acestui cod cu o etichetă/logo/brand;

101
 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și
output-urilor tehnologice;
 Realizarea de investiţii asupra infrastructurii din cadrul fermelor piscicole (bazine
piscicole, instalaţii şi construcţii hidrotehnice, transport etc.);
 Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective
bune pe piață;
 Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională;
 Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării
acestui cod cu o etichetă/logo/brand;
 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și
output-urilor tehnologice.
Pe lângă aceste necesităţi principale şi identificate ca fiind comune în majoritatea
regiunilor de dezvoltare se regăsesc o serie de necesităţi din punct de vedere tehnic /
tehnologic, la nivel/e regional/e cum ar fi:
 necesitatea de informare pe de-o parte a publicului larg, privind beneficiile
consumului de peşte iar, pe de altă parte a actorilor implicaţi în această activitate,
a producătorilor – organizaţiilor de producători cu privire la ultimele inovaţii în
domeniu, tehnologii noi, echipamente şi utilaje de ultimă oră, noi tratamente
aplicate în fermele piscicole, etc.. Acest lucru este determinat practic de
inexistenţa unei colaborări între autorităţile centrale ce răspund de sector,
activitatea de cercetare din sector şi producători / organizaţii de producători;
 necesitatea de specializare a personalului lucrativ din fermele piscicole atât a
inginerilor tehnologi cât şi, a muncitorilor calificaţi;
 necesitatea de susţinere a cercetării din sectorul de acvacultură în vederea
dezvoltării de noi tehnici şi tehnologii care se pretează a fi aplicate în fiecare
regiune a ţării, întocmirea de normative de specialitate pe regiuni, având în vedere
condiţiile actuale de practicare a acvaculturii şi nu în ultimul rând transferul
tehnologic către producători în vederea dezvoltării unei pisciculturi/acvaculturi
competitive şi durabile.

102
 Asemănător necesităţilor de investiţie în sector şi acordarea de către stat a facilităţilor
fiscale cu privire la stimularea dezvoltării sectorului reprezintă o necesitate importantă şi
majoritară la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare. Această necesitate reprezintă una din
nevoile acute, din cauza căreia toţi producătorii din cadrul sectorului se simt discriminaţi
deoarece celelalte domenii de activitate din ramura mare a agriculturii, şi vorbim aici de
zootehnie sau culturile agricole, legumicultură etc., beneficiază de asemenea facilităţi fiscale.
Din punct de vedere al necesităţilor administrative, identificate la nivele regionale, se
remarcă următoarele:
 necesitatea creșterii și transparenței dialogului între autorităţi şi organizaţiile de
producători/producători în vederea eficientizării rezolvării problemelor din sector;
 stimularea consumului de peşte în rândul populaţiei prin aplicarea unor strategii
de comunicare, marketing la nivelul tuturor regiunilor ţării;
 implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care, pe de-o parte să
protejeze fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice
unităţile de producere ilegală din sector;
 stimularea activităţii de cercetare în domeniu;
 sprijinirea producătorilor în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără
evaziune fiscală.
Producătorii / organizaţiile de producători din toate regiunile de dezvoltare, în
corelaţie cu necesitatea investiţiilor în vederea eficientizării activităţii de producţie, susţin
necesitatea alocării fondurilor existente în reabilitarea şi modernizarea fermelor piscicole
existente în repunerea în funcțiune a celor abandonate.
Pe lângă aceste necesităţi principale în sectorul de acvacultură există şi o serie de
nevoi identificate la nivele regionale, cum ar fi:
 Susţinerea financiară a amenajărilor piscicole ce au primit alte destinaţii prin
renaturare (i.e. programul Natura 2000);
 Dezvoltarea capacităţii de procesare şi comercializarea peştelui produs,
concomitent cu promovarea consumului de peşte de apă dulce autohton;

103
  Acordarea de compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite în toate
fermele;
 Armonizarea plafonului de finanţare astfel încât să poată beneficia de fonduri un
număr cât mai ridicat de ferme piscicole şi în acelaşi timp, alocarea să se realizeze
în funcţie de investiția proiectată;
 Creșterea alocării financiare pentru proiectele pilot care se se realizeze doar în
parteneriat cu institutele de cercetare, în cadrul cărora să se testeze la nivel macro
noile tehnologii identificate a fi generatoare de profituri superioare celor existente;
 Susţinerea financiară a activităţilor în vederea creării organizaţiilor de
producători.

1.1.8. Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE

1.1.8.1. Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a

acvaculturii.

Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu stricteţe

standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor.
Calitatea excelentă a alimentelor din acvacultură din UE ar trebui să constituie un
important avantaj concurenţial pentru acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producţia din
sectorul acvaculturii stagnează, în contrast cu creşterea puternică care se înregistrează în alte
regiuni ale lumii.
În prezent, piaţa alimentelor de origine acvatică din UE este aprovizionată în proporţie de
25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri şi 10 % de sectorul acvaculturii din
UE.
Consumul aparent total de produse pescăreşti şi de acvacultură a ajuns în UE la
aproximativ 13,2 milioane de tone. Datele disponibile arată că în UE există o diferenţă din ce
în ce mai mare estimată la 8 milioane de tone între nivelul consumului de alimente de origine
acvatică şi volumul de capturi efectuate de sectorul pescuitului.
Comisia şi statele membre pot contribui la reducerea parţială a acestei diferenţe prin

104
dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile din punct de vedere social, economic şi al mediului.
Pe baza productivităţii muncii obţinute în prezent, fiecare punct procentual din
consumul actual al UE care provine din producţia internă din sectorul acvaculturii ar
contribui la crearea a aproximativ 3 000 - 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Această cifră confirmă faptul că, deşi acvacultură reprezintă o parte relativ mică din
economia UE, ea are potenţialul de a stimula creşterea şi ocuparea forţei de muncă în zonele
costiere şi interioare ale UE.
O strânsă cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăţi şi mai mult crearea de
locuri de muncă şi competitivitatea în ambele sectoare.
Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE privind creşterea şi dezvoltarea sa
poate contribui la realizarea strategiei Europa 2020.
Propunerea privind reforma Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP) vizează
promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar.
Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor
relevanţi: autorităţi, industria de profil, comercianţi cu amănuntul, asociaţii de consumatori,
precum şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Prezentele orientări strategice au rolul de a asista statele membre în definirea
propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de circumstanţele
naţionale şi de dispoziţiile instituţionale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt
abordate aspecte reglementate de legislaţia UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa.
Acvacultura este dependentă de calitatea şi sănătatea atât a apelor marine, cât şi a
celor dulci. Legislaţia de mediu a UE – în special Directiva-cadru privind apa (DCA),
Directiva privind strategia pentru mediul marin (MSFD) şi Regulamentul privind utilizarea în
acvacultură a speciilor exotice şi a speciilor absente la nivel local – asigură îndeplinirea
acestor condiţii prealabile. De asemenea, legislaţia UE stabilește standarde ridicate în materie
de sănătate, protecţia consumatorilor şi sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să
le respecte activităţile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicaţii
legate de costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenţia
consumatorului este atrasă asupra calităţii, putând contribui şi la acceptarea acvaculturii la
nivel local. Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate.

105
 1.1.8.2. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

a) Simplificarea procedurilor administrative

Costurile administrative şi termenele limită joacă un rol important pentru nivelul
global de competitivitate şi de dezvoltare a unui sector economic. Informaţiile disponibile
sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de autorizare necesită adesea în jur de
2-3 ani pentru a fi finalizate, dar au fost înregistrate şi exemple de perioade mult mai lungi.
Pentru comparaţie, datele raportate într-un studiu al Parlamentului European sugerează că, în
medie, termenul de acordare a licenţelor pentru fermele de acvacultură din Norvegia era de
12 luni şi a fost redus la 6 luni prin introducerea unui „punct de contact unic”.
Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate
în mod disproporţionat de birocraţie: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor
administrative şi de reglementare în comparaţie cu cifra de afaceri şi cu numărul de angajaţi
poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari.
Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a Comisiei.

b) Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul amenajării

coordonate a teritoriului
Diferite studii au demonstrat că existenţa unor planuri de amenajare a teritoriului
poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea
dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Lipsa spaţiului, adesea menţionată ca fiind un
factor care împiedică extinderea acvaculturi în UE, poate fi depăşită prin identificarea celor
mai adecvate situri pentru desfăşurarea activităţilor de acvacultură, dat fiind că ocuparea
actuală a spaţiului de către acestea pare să fie limitată.
Amenajarea teritoriului intern este, de obicei, mai avansată în comparaţie cu
amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a unor sisteme de
cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile tuturor
instituţiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru acvacultura
de apă dulce va contribui la creşterea producţiei punând, în acelaşi timp, accentul pe peisaje,
pe habitate şi pe protejarea biodiversităţii. Amenajarea teritoriului ar trebui să ţină seama de

106
serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri.
Statele membre sunt cele care rămân responsabile cu formularea şi fixarea
obiectivelor generale şi a conţinutului acestor planuri.
Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută şi
monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de
exemplu, îmbogăţirea cu nutrienți şi materii organice, uneori contaminarea cu substanţe
periculoase) sunt abordate în mod specific în legislaţia UE. Efectele globale ale fermelor
individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin
fizic) şi sunt influenţate de diverşi factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de
cultură, amplasarea fermei şi vulnerabilitatea mediului local. Conform unui studiu al
Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu în cadrul procesului de
amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru întreprinzătorii privaţi
şi să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce priveşte procedurile de acordare a licenţelor,
sporind astfel atractivitatea investiţiilor. Mai multe studii şi experienţa din alte sectoare
industriale confirmă că, prin abordarea acestui tip de probleme în primele etape ale
procesului de amenajare, se minimizează impactul asupra mediului, se reduce opoziţia locală,
se previn întârzierile inutile şi cresc şansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de
experienţă poate furniza indicaţii utile pentru producătorii din sectorul acvaculturii,
contribuind la sporirea sustenabilităţii, a acceptării sociale şi a competitivităţii acvaculturii
europene.
Dat fiind că spaţiul şi pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât şi în cele
interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării şi al
procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită zonelor vulnerabile şi
protejate; experienţele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată
că poate exista o compatibilitate între activităţile comerciale profitabile şi conservarea
biodiversităţii. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un
exemplu concret de activitate economică care respectă necesităţile de conservare a unui
habitat sau a unei specii.

107
c) Consolidarea competitivităţii acvaculturii din UE
Întreprinderile de acvacultură din UE se confruntă cu diferite provocări şi oportunităţi
care necesită soluţii adaptate, dar toate vor beneficia de pe urma unei mai bune organizări a
pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt o prioritate pentru
reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European pentru Pescuit şi
Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare, împreună cu
Observatorul pieţei UE, ar trebui să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice
oportunităţi de afaceri şi să îşi adapteze strategiile de marketing.
Aşteptările tot mai mari din partea consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea şi
diversitatea produselor alimentare, în special atunci când acestea sunt produse pe plan local,
oferă noi posibilităţi de punere în valoare a atuurilor zonelor costiere şi interioare. O acţiune
coordonată la nivel local între antreprenori, autorităţi publice, asociaţii, organizaţii de
cercetare, din domeniul educaţiei şi al formării profesionale poate contribui la stimularea
economiilor locale şi poate răspunde cererii tot mai mari de alimente de origine marină
produse pe plan local şi în mod sustenabil.
Diversificarea activităţii economice poate să le ofere acvacultorilor surse suplimentare
de venit. De exemplu, combinarea pescuitului cu undiţa şi a turismului sau internalizarea
unor activităţi din amonte sau din aval pot oferi oportunităţi de afaceri pentru producătorii din
sectorul acvaculturii.
Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice pot fi promovate şi prin
intermediul cercetării orientate către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest
scop, statele membre ar trebui să creeze sinergii între programele naţionale de cercetare şi să
promoveze participarea industriei în activităţile de cercetare şi de inovare – inclusiv, în
special, pentru punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare a Platformei europene
pentru tehnologie şi inovare în domeniul acvaculturii şi a strategiei privind creşterea albastră.
Acvacultura extensivă în lacuri, larg răspândită în special în Europa Centrală şi de
Est, contribuie la păstrarea biodiversităţii şi oferă, pe lângă producţia de alimente, importante
servicii şi oportunităţi de afaceri care, valorificate în mod adecvat, pot conduce la creşterea
competitivităţii. Ar trebui ca autorităţile publice să recunoască impactul normelor care se
aplică zonelor cu o bogată biodiversitate, precum siturile Natura 2000, pierderea de venituri

108
din cauza animalelor de pradă protejate, cum ar fi cormoranii, şi angajamentele voluntare
pentru protejarea biodiversităţii sau a apelor. Un factor important care afectează, în anumite
regiuni, producţia din sectorul acvaculturii în lacuri este reprezentat de prădători – în special
cormorani. Directiva privind păsările stabileşte un sistem de derogare destinat să protejeze
interesele pescuitului şi ale acvaculturii. Statele membre pot să beneficieze din plin de
dispoziţiile de derogare pentru a preveni pagubele grave produse de cormorani în sectorul
pescăresc sau al acvaculturii. Pentru a sprijini statele membre, Comisia a publicat recent un
document orientativ care îşi propune să clarifice conceptele cheie referitoare la punerea în
aplicare a sistemului de derogare.

d) Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii din UE prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora
Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se
numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie
exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe.
Controalele sanitare existente aplicabile atât produselor importate, cât şi celor din UE
asigură deja un nivel ridicat de siguranţă alimentară. Preocupările societăţii s-au concretizat,
de asemenea, în formularea de către consumatori, ONG-uri şi comercianţii cu amănuntul a
dorinţei de a primi asigurări că hrana pe care o achiziţionează a fost produsă respectând
standarde foarte ridicate de sustenabilitate a mediului şi socială.
Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul acvaculturii din UE este
abordat şi comunicat în mod corect publicului, acest lucru poate îmbunătăţi competitivitatea
şi acceptarea societală a acvaculturii din UE şi a produselor sale.
Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot
contribui la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură din UE.
Sistemele de certificare voluntară pot juca, de asemenea, un rol în acest context.
Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare
adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate.
Experienţa din sectorul agricol confirmă faptul că există o cerere tot mai mare pentru
produsele alimentare sustenabile, de calitate superioară. De exemplu, în ultimii zece ani, rata

109
de creştere a vânzărilor cu amănuntul de produse alimentare ecologice în cele mai mari patru
pieţe din UE a depăşit creşterea globală a cererii de produse alimentare în UE, înregistrându-
se rate anuale medii de creştere de 7-15 % pentru produsele alimentare ecologice, faţă de
numai 2-5 % pentru cele neecologice. Conform FAO, în Europa, producţia ecologică din
sectorul acvaculturii a crescut cu aproape 30 % pe an între 1998 şi 2007. Anumiţi comercianţi
cu amănuntul joacă un rol important în introducerea de produse din peşte certificate pe piaţă,
ca parte a angajamentelor lor generale privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.
Implicarea marilor comercianţi cu amănuntul a fost un factor determinant care a dus,
în ultimul deceniu, la creşterea rapidă a sectorului produselor alimentare ecologice.
În cadrul acordurilor comerciale pe care le negociază cu ţări terţe, UE promovează
standarde ridicate de mediu, sociale, sanitare şi fitosanitare la toate nivelurile, inclusiv în ceea
ce priveşte acvacultura.

1.1.8.3. Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în

România

Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în România sunt în

conformitate cu strategia de dezvoltare a U.E. următoarele:

1. Simplificarea procedurilor administrative.

2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul
amenajării coordonate a teritoriului.
3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii.
4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin
exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

1. Simplificarea procedurilor administrative.

România, în momentul actual, în ceea ce privesc procedurile administrative în general

și în particular cele legate de sectorul de acvacultură/piscicultură trebuie să parcurgă o serie

110
de etape în vederea simplificării acestora. Pentru simplificare tuturor procedurilor
administrative în prim rând se impune ca sectorul pescăresc să fie reformat astfel încât toate
elementele constituiente ale acestuia să fie coordonate pe baza acelorași principii
administrative sub o legislație dar și administrație unică reducându-se astfel termenele limită
care joacă rol important în procesul administrativ. Cadrul legal trebuie armonizat pentru
evitarea tuturor conflictelor și în special a suprapunerilor în actul de administrare. Analiza
globală la nivelul sectorului de acvacultură din România a scos la iveală atât slăbiciuni ale
cadrului administrativ cât și al celui legislativ fiind necesar abordări după cum urmează:
 Realizarea stabilității şi simplificării legislative;
 Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului pescăresc
prin utilizarea instrumentelor IT&C;
 Informatizarea şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP
AM-POPAM cât şi a ANPA;
 Îmbunătăţirea sistemului fiscal, în prezent stresant şi încărcat;
 Evitarea supradimensionării reglementărilor şi taxelor în acvacultură;
 Stabilirea clară, certă a proprietarilor terenurilor, suprafeţei de apă şi resursei
exploatabile, asigurarea unei valorificări complexe, sigure şi clare;
 Simplificarea accesării fondurilor de dezvoltare, creditării, prefinanţării;
 Evitarea conflictelor, atenuarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi calamităţilor;
 Scăderea nivelului ridicat al fiscalităţii (nivelul ridicat al TVA-ului în comparaţie cu
statele vecine);
 Întărirea capacităţii administrative, tehnologice și operaționale a IMM-urilor din
acvacultură;
 Sprijinirea monitorizării, a controlului şi a derulării activității, prin consolidarea
capacităţii instituţionale şi printr-o administraţie publică eficientă și prin realizarea
unei rețele naționalede colectare și înregistrare a datelor din acvacultură;
 Susţinerea dezvoltării locale a zonelor pescăreşti de acvacultură, tradiţionale;
 Întărirea sistemului de control, inspecţie şi punere în aplicare;
 Colectarea de date, analiza, procesarea, interpretarea şi vizibilitatea datelor.

111
 2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul
amenajării coordonate a teritoriului.

Amenajarea teritoriului intern a României este o activitate complexă, mai avansată în

comparaţie cu amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a
unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile
tuturor instituţiilor relevante.
Identificarea, cartarea și bonitarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru
acvacultura de apă dulce/marină în țara noastră, va contribui la creşterea producţiei pescărești
punând totodată în acelaşi timp, accentul pe beneficiile și serviciile de mediu, pe protejarea
biodiversităţii prin:

 Valorificarea condiţiilor naturale ale României, a bogatei reţele hidrografice pentru

acvacultură.
 Amenajarea teritoriului intern, la nivel național, prin susținerea cadastrării și
întabulării terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole.
 Protejarea habitatelor naturale expuse schimbărilor climatice, impactului antropic,
abuzurilor şi exploatărilor necontrolate.
 Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural în conexiune directă cu
impactul fermelor de acvacultură/piscicultură.

3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii.

Întreprinderile de acvacultură din România ca și acelea din UE se confruntă cu multe

oportunităţi şi provocări care necesită soluţii de adaptare rapidă cu beneficii în urma unei mai
bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt
o prioritate pentru reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European
pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare,
trebuie să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice oportunităţi de afaceri şi să
îşi adapteze strategiile de marketing. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice a

112
IMM-urilor din acvacultura națională pot fi promovate şi prin intermediul cercetării orientate
către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest scop, trebuie să creeze sinergii
între programele naţionale de cercetare şi să promoveze participarea acvaculturii în
activităţile de cercetare şi de inovare – inclusiv, în special, pentru punerea în aplicare a
agendei strategice de cercetare a Platformei europene. În vederea consolidării acvaculturii
naționale sunt necesare eforturi pentru:

 Realizarea de investiţii specifice necesare îmbunătăţirii, modernizării sau refacerii

capacitaţii existente, fermelor degradate, abandonate, falimentate şi realizarea de noi
investiţii, înfiinţarea de noi ferme, consolidarea digurilor, refacerea instalaţiilor de
alimentare-evacuare etc.
 Prioritizarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea acvaculturii către zonele şi
speciile de peşti care pot furniza cele mai bune rezultate financiare, sociale şi de
protecţie a mediului.
 Dezvoltarea acvaculturii în scop economic, pentru asigurarea creşterii cererii pe piaţă
mai mult decât oferta şi în scopuri ecologice, pentru refacerea stocurilor naturale
ameninţate, valoroase din punct de vedere trofic, dar şi pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de mediu (e.g. prin folosirea speciilor filtratoare).
 Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural, obţinerea de rase
îmbunătăţite genetic şi productiv, a produselor BIO şi a selectării unor noi candidaţi
pentru acvacultura din ihtiofauna locală sau externă, crescute în condiţii de
captivitate, aprobate legislativ.
 Creşterea rolului competitivităţii, a densităţii de cultură prin trecerea de la piscicultura
extensivă la creşterea intensivă a peştelui, asigurarea sanitaţiei si calităţilor trofice ale
speciilor cultivate.
 Crearea condiţiilor de dezvoltare din toate punctele de vedere, în toate etapele
tehnologice, sprijinirea cu precădere a producătorilor de puiet şi de material de
populare.
 Dezvoltarea acvaculturii integrate, a sistemelor recirculante, a acvaculturii industriale
cu diminuarea sau reducerea taxelor (e.g. pentru consumul de apă) .

113
  Specializarea şi atragerea tinerilor, femeilor, profesioniştilor, comunităților tradiţional
pescăreşti în practicarea acvaculturii prin recompense materiale şi morale
corespunzătoare.
 Susţinerea IMM-urilor din acvacultură.
 Consolidarea dezvoltării tehnologice, a inovării, inclusiv a creşterii eficienţei
energetice şi a transferului de cunoştinţe.
 Creşterea numărului de specii cultivabile şi valorificabile.
 Furnizarea de cunoştinţe ştiinţifice, colectarea şi gestionarea datelor.

4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin

exploatarea avantajelor competitive ale acestora.

Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se

numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie
exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe. Aceleași
standarde sunt prioritare acvaculturii/pisciculturii naționale.
Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul de acvacultură din România
este deasemenea abordat şi comunicat în mod corect publicului ca în U.E., acest lucru poate
îmbunătăţi competitivitatea şi acceptarea societală a acvaculturii naționale şi a produselor
sale. Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot contribui
la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură. Sistemele de certificare voluntară pot
juca, de asemenea, un rol în acest context.
Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare
adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate.
În vederea consolidării acestor deziderate în cadrul acvaculturii naționale sunt
necesare eforturi pentru:
 Dezvoltarea acvaculturii, eradicarea şomajului şi stopării migraţiei forţei de muncă şi
respectarea condiţiilor specifice.
 Formarea profesională la toate nivelurile şi pe tot parcursul vieţii.
 Dezvoltarea domeniilor complementare pisciculturii/acvaculturii.

114
 Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării şi a transferului de
cunoştinţe.
 Creşterea colaborării transfrontaliere şi evitării conflictelor din lipsă de transparenţă.
 Armonizarea şi asigurarea implementării tuturor recomandărilor europene referitoare
la dezvoltarea durabilă a acvaculturii şi măsurilor care privesc comercializarea şi
prelucrarea primară, acordarea compensaţiilor pentru calamitaţi naturale, etape de
producţie, zone defavorizate, gradul de calitate al produselor piscicole.
 Sporirea ocupării forţei de muncă şi a coeziunii teritoriale.
 Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea
realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală.
 Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi
menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă).
 Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în
special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de
însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare.

115
1.2. Obiectivul cuantificat de creştere naţională (2014 – 2020)

1.2.1 Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada 2014 – 2020

Direcțiile de dezvoltare ale acvaculturii românești au fost fundamentate pe

concluziile derivate din studiul de piață pentru sectorul pescăresc, coroborate cu orientările
strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE din aprilie 2013 şi cu
Regulamentul privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM), care
reglementează utilizarea principalei resurse financiare pentru implementarea Planului
strategic multianual.
Acvacultura românească trebuie să se alinieze acvaculturii europene care are un înalt
nivel tehnic şi de durabilitate în raport cu mediul şi oferă peşte de calitate, produs la
standardele cele mai ridicate de sănătate şi bună stare a peştilor precum şi de protecţie a
consumatorilor, fapt care constituie un avantaj competitiv major.
În acelaşi timp, acvacultura românescă trebuie să-şi promoveze particularităţile
specifice, care o apropie de condiţiile sustenabilităţii printipul de tehnologie utilizat (creştere
extensivă şi semi-intensivă în policultură).
Comunicarea Comisiei privind Orientările strategice pentru dezvoltarea
sustenabilã a acvaculturii în UE din aprilie 2013 are rolul de a asista statele membre în
definirea propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de
circumstanţele naţionale şi de dispoziţiile instituţionale.

Recunoscându-se faptul că acvacultura europeană are nevoie de sprijin pentru

dezvoltarea sa, sunt identificate patru direcții prioritare de acțiune pentru a debloca
potențialul acvaculturii europene respectiv: simplificarea procedurilor administrative,
amenajarea coordonată a teritoriului, competitivitatea şi asigurarea unor condiţii de
concurenţă echitabile.

1. Simplificarea administrativă: prin reducerea poverii administrative şi a termenelor

pentru obţinere a avizelor, autorizaţiilor şi licenţelor şi aplicarea principiilor Small
Business Act, va spori competitivitatea sectorului;

116
 2. Amenajarea coordonată a teritoriului: planurile de amenajare a teritoriului pot
contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea
dezvoltãrii unor sectoare precum acvacultura;
3. Consolidarea competitivităţii: întreprinderile de acvacultură din UE vor beneficia de
pe urma unei mai bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători
din sector;
4. Asigurarea de condiţii de concurenţă echitabile: exploatarea avantajelor
competitive ale operatorilor din UE contând în standardele ridicate privind mediul,
sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se numără printre factorii competitivi
principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie exploatate într-un mod mai
eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe.
În acest context, obiectivul general de dezvoltare al acvaculturii românești este
reprezentat de Stimularea unei acvaculturi durabilă din punct de vedere al mediului,
eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitivă şi bazată
pe cunoaştere.
1. Acvacultura modernă este un domeniu esenţial pentru dezvoltarea sustenabilă a
domeniului pescăresc motiv pentru care activităţile specifice trebuie supuse unui
proces de modernizare tehnică şi tehnologică, prin investiţii şi inovare, printr-o
gestionare mai eficientă a resurselor financiare, materiale, acvatice şi umane precum
şi prin transfer de cunoştinţe ştiinţifice, din domeniul cercetării în domeniul aplicativ,
şi manageriale cu respectarea strictă a condiţionalităţilor de mediu şi biodiversitate.
2. Viabilitatea acvaculturii implică competitivitate comercială, rentabilitate economico-
financiară şi activităţi durabile din punct de vedere al mediului.
3. Competitivitatea şi rentabilitatea operatorilor, inclusiv a IMM, sunt condiţionate de
creşterea consumului de peşte şi produse din peşte de către populaţie, de o cerere
crescândă a industriei procesatoare precum şi de cererea de produse pescăreşti pe
pieţe externe, comunitare şi din afara comunităţii.
Aceşti factori condiţionali au ca bază a activării lor existenţa unei oferte permanente şi
crescânde de peşte de calitate superioară şi cu preţ unitar accesibil.
În condiţiile în care oferta de peşte capturat prin pescuit este limitată din motive de
menţinere a biodiversităţii acvatice, perpetuarea speciilor, supraexploatare prin pescuit,

117
creşterea ofertei de peşte cât mai aproape de nivelul cererii poate fi realizată prin
modernizarea, reabilitarea sau extinderea amenajărilor existente, precum şi construcţia de noi
amenajări. Acest fapt obligă autorităţile publice la o abordare teritorială globală a dezvoltării
acvaculturii ceea ce implică identificarea şi cartografierea zonelor:
a) în care se practică acvacultura,
b) în care s-a practicat acvacultura şi s-a abandonat activitatea,
c) favorabile unor activităţi de acvacultură şi autorizarea înfiinţării de unităţi noi, în
aceste zone.
Competivitatea şi rentabilitatea operatorilor din acvacultură este şi o consecinţă a
modului în care este organizată şi desfăşurată această activitate. Avem în vedere următoarele
aspecte care ţin de competitivitate şi care fac obiectul unei susţineri financiare publice
naţionale şi comunitare:
a) diversificarea speciilor;
b) calitatea superioară a producţiei;
c) îmbunătățirea condiţiilor de lucru şi de siguranţă a lucrătorilor;
d) implementarea de sisteme informatice integrate în sistemul de administrare a afacerii şi
de tehnici noi de marketing şi comerţ, precum ofertare on-line şi e-comerţ (e-trade);
e) extinderea activităţii operatorilor în domenii complementare, atât pescăreşti, cum este
prelucrarea primară şi comercializarea directă în pieţe publice sau pe piaţa electronică,
cât şi din afara acestuia, cum este agroturismul cu specific pescăresc şi compeţiţiile
sportive sau pescuitul de agrement.
În acelaşi timp, competivitatea şi rentabilitatea sunt afectate de mai mulţi factori de
risc de natură antropică şi de mediu, unele cu caracter de dezastru ecologic, dintre care îi
menţionăm pe cei care se manifestă cel mai frecvent şi produc daune însemnate:
a) instituirea unei carantine cauzată de apariţia unor boli care, în cazul epizootiilor, pun în
pericol nu numai populaţiile de peşti din amenajarea piscicolă ci şi pe cele care trăiesc
în libertate şi care pot afecta siguranţa alimentară a consumatorilor, de dezastre
ecologice,
b) schimbări climatice imprevizibile care afectează cantitatea de apa şi calitatea acesteia,
c) pierderi cauzate de păsări şi animale ihtiofage, mai ales în cazul exploatărilor situate în
zone protejate sau în situri Natura 2000,

118
 d) pierderilor cauzate de inundaţii şi de torenţi,
e) acţiuni antropice neprietenoase cu mediul desfăşurate în proximitatea râurilor sau chiar
în albie, poziţionate în amonte de locul de captare a apei necesară fermei acvicole, cum
sunt exploataţiile forestiere neconforme, exploataţiile miniere, extragerea de balast din
albia râurilor, utilizarea neraţională a apei pentru irigaţii agricole, utilizarea neraţională
de îngrăşăminte şi de pesticide, deversarea de ape uzate menajere şi industriale
nereciclate, poluări accidentale cu substanţe toxice pentru biotopul acvatic.
f) costul investiţiilor având ca scop protejarea exploataţiei piscicole faţă de cauzele a)-e),
în cazul în care acestea urmează a se efectua precum şi în cazul reabilitării obiectului
acestui tip de investiţii, dacă siguranţa acestuia a fost afectată în urma manifestării
riscului.
În această situaţie, asigurarea viabilităţii operatorilor implică măsuri de protecţie şi
acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite.
Acvacultura, în special cea extensivă şi cea semi-intensivă, aduce servicii de mediu
constând în reducerea presiunii asupra resurselor piscicole din mediile acvatice naturale prin
utilizarea eficientă a resurselor acvicole asigurându-se astfel refacerea şi conservarea
biodiversităţii din biotopurile acvatice şi satisfacerea cererii, mereu crescânde, de peşte
pentru consum direct şi pentru procesare.
Promovarea unei acvaculturi durabile din punct de vedere al mediului şi a celei
ecologice, practicată de mari unităţi cât şi de IMM-uri şi care asigură protejarea, conservarea
şi refacerea biodiversităţii din ecosistemele acvatice, şi conversia activităţilor piscicole
tradiţionale către acvacultura ecologică necesită o susţinere financiară respectiv o compensare
a pierderilor temporare pe perioada conversiei către acvacultura ecologică.
Competitivitatea acvaculturii este asigurată şi de calitatea capitalului uman implicat în
activităţile relevante ale acestui domeniu. În acest sens, strategia are în vedere o intervenţie
susţinută pentru creşterea calităţilor şi competenţelor profesionale a tuturor categoriilor de
personal care activează în acest important domeniu pescăresc care vizează activităţi de
învaţământ de specialitate organizate în cadrul unităţilor de învăţământ cu profil piscicol,
zootehnic şi/sau de medicină veterinară, precum şi activităţi de perfecţionare continuă a
tuturor categoriilor de personal.

119
 Dat fiind faptul că disponibilităţile financiare ale operatorilor din acvacultură, dar şi a
celor care doresc să dezvolte o afacere în acest subdomeniu sunt, în cele mai multe cazuri,
deficitare, pentru asigurarea cofinanţării investiţiilor aferente acestui domeniu, se are în
vedere facilitarea accesului la resurse financiare bancare complementare prin tehnici de
inginerie financiară.
Condiţia esenţială pentru susţinerea financiară a dezvoltării domeniului acvacultură
este respectarea strictă a cadrului legislativ, naţional şi comunitar, relevant.
1.2.2. Țintele de atins
1. Modernizarea şi retehnologizarea prin dezvoltare tehnologică, inovarea şi
transferul de cunoştinţe.

a) Realizarea de investiţii pentru retehnologizarea şi dezvoltarea tehnologică a

unităţilor;
b) Diversificarea producţiei prin introducerea de specii de peşte din amenajările
acvatice;
c) Utilizarea unor tehnologii noi de producție piscicolă;
d) Implementarea unor tehnologii de prelucrare primară a peştelui înainte de livrare;
e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură;
f) Creşterea numărului de operatori participanţi la acţiuni vizând schimburi de experienţă
şi transfer de cunoştinţe ştiinţifice, iniţiate de organizaţiile de pescari sau de autorităţi
publice cu participarea unor entităţi din domeniul cercetării de specialitate.

2. Creşterea competitivităţii şi a viabilităţii întreprinderilor din sectorul

acvaculturii, inclusiv îmbunătăţirea siguranţei sau condiţiilor de lucru, în special
la IMM-uri

a) Realizarea de investiţii productive pentru construcţia şi înfiinţarea de noi unităţi de

acvacultură;
b) Finalizarea cartografierii şi întabulării suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii;
c) Identificării zonelor şi suprafeţelor potenţiale pentru acvacultură şi autorizarea
înfiinţării de amenajări piscicole noi, cu prioritate în aceste zone;
d) Investiţii pentru repunerea în funcţiune a amenajărilor piscicole abandonate;

120
 e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură;
f) Creşterea numerică a locurilor de muncă din activitatea de acvacultură;
g) Creşterea veniturilor din activităţi complementare;
h) Creşterea profitabilităţii operatorilor, în special a IMM-urilor;
i) Creşterea numerică a operatorilor care implementează sisteme informatice integrate în
sistemul de administrare a afacerii şi care s-au conectat la sistemul de comerţ on line;
j) Creşterea volumului de marfă ofertat şi volumului tranzacţiilor încheiate pe piaţa on-
line;
k) Reducerea numerică a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale sau
neînregistrarea de accidente şi îmbolnăviri profesionale;
l) Reducerea impactului nefavorabil al pierderilor financiare datorate factorilor
neprevăzuţi, prin acordarea de compensaţii financiare;
m) Promovarea de către organizaţiile de acvacultori şi de către organizaţia
interprofesională a domeniului pescăresc de acţiuni de advertisig privind rolul deosebit al
consumului de peşte în cadrul unei alimentaţii echilibrate.

3. Promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor

Realizarea de investiţii în acvacultură care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor,
reducerea consumului de apă și substanțe chimice;
a) Promovarea sistemelor recirculante;
b) Realizarea de investiţii în acvacultură care sporesc eficienţa energetică şi promovează
conversia fermelor la sursele de energie regenerabilă.

4. Promovarea acvaculturii care furnizează servicii de mediu

Problemele generate de creşterea populaţie de cormorani, au fost analizate în
Strategiile de dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene, prezentată de Comisie în 2002 și
2009, iar în 2008 Comisia a propus crearea unui plan european de gestionare a cormoranilor,
privind activităţile de pescuit şi acvacultură, dar până la aceasta dată problema a fost
rezolvată.
În anul 2013, această problemă a fost luata din nou în evidentă de către industrie și
instituțiile europene. Datele gestionate de Comisie sugerează că fiecare cormoran poate

121
mânca între 400 și 600grame de pește pe zi, reprezentând aproximativ 300.000 de tone de
pește pe an, mai mare decât producția din acvacultură din Franța, Spania, Italia, Germania şi
Republica Cehă luată la comun. Comisia Europeană s-a angajat să pună în aplicare un plan de
management, coordonata diferite niveluri fără a compromite obiectivele Directivei Păsări și
Natura 2000 care protejează, de asemenea, stocurile de pește și ecosistemele acvatice.

a) Creşterea numerică a unităţilor de acvacultură, respectiv a suprafeţei amenajate

aferente, care implementează măsuri suplimentare de mediu;
b) Sprijinirea prin acordarea de compensaţii pentru amenajările amplasate în situl Natura
2000 şi a celor din apropierea acestora;
c) Sprijinirea amenajărilor piscicole care furnizează servicii sociale şi de mediu, turism
ecologic, pescuit recreativ, activităţi educaţionale legate de cunoaşterea, protecţia şi
conservarea biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea managementului apei.
d) Utilizarea nutiţiei multitrofice prin care se sporeşte calitatea intrinsecă a producţiei;
e) Întretinerea și igienizarea periodică a bazinelor piscicole (decolmatare).

5. Promovarea conversiei la ecomanagement şi scheme de audit şi acvacultură

ecologică
a) Creşterea numărului de unităţi care au implementat măsura conversiei către
acvacultura durabilă sau ecologică;
b) Creşterea numărului de unităţi ecologice acreditate;
c) Creşterea cantăţilor de peşte vândut, provenit din amenajările piscicole ecologice.

6. Promovarea măsurilor de sănătate şi bunăstare animală, precum şi a sănătăţii şi

siguranţei publice
asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor acvatice;
a) asigurarea unui control periodic al stării de sănătate a peştilor şi utilizarea preventivă
a medicamentelor
b) controlul si eradicarea bolilor
c) bune practici de sănătate si bunăstare animale acvacultură
d) asigurarea sănătăţii publice.

122
7. Dezvoltarea formării profesionale, de noi competenţe profesionale şi învăţarea pe
tot parcursul vieţii
Implicarea unităţilor de învăţământ în formarea profesională specifică domeniului
acvacultură atât la nivel mediu cât şi la nivel superior şi sprijinirea financiară a acestor
unităţi;

a) Organizarea de acţiuni de perfecţionare profesională de către organizaţii

neguvernamentale în domeniul protecţiei mediului şi biodiversităţii şi de către unităţi de
învăţământ şi de cercetare şi sprijinirea financiară a acestora;
b) Încheierea de unor parteneriate între organizaţiile de pescari şi oameni de ştiinţă şi
unităţi de învăţământ şi de cercetare;
c) Participarea acvacultorilor la acţiuni de perfecţionare profesională, de transfer de
cunoştinţe ştiinţifice şi schimburi de experienţă. de consiliere atât în domeniul
profesional, economic şi managerial cât şi în domeniul legislativ, naţional şi comunitar,
relevant;
d) Participarea tinerilor întreprinzători la cursuri de formare profesională şi managerială
înaintea începerii unei afaceri în domeniul pescuitului.

8. Stimularea inovării in domeniul acvaculturii in scopul dezvoltării de cunoștinte

tehnice, știintifice sau organizationale în cadrul fermelor de acvacultură care
reduc impactul asupra mediului, promovează o utilizare durabilă a resurselor
in acvacultură, îmbunătățesc bunăstarea animalelor sau facilitează metode de
producție durabile noi

a) Noi specii/ tehnologii/procese;

b) Sisteme de management si de organizare;
c) Studii de fezabilitate produse/procese inovatoare.

123
1.2.3. Planul de acţiune
Planul de acțiune trebuie să răspundă la ceea ce se numește cei 5 W (în limba
engleză):
 Who is it about? (despre ce este vorba).
 What happened? (ce s-a realizat).
 When will it take place? (când va avea loc).
 Where will it take place? (unde va avea loc).
 Why is happening? (de ce se întâmpla).

1.2.3.1 Măsurile privind acţiunile propuse pentru dezvoltarea acvaculturii

româneşti
Acestea sunt:
 Modernizarea unităţilor de acvacultură existente active şi inactive de tip extensiv sau
semi-extensiv;
 Construirea de noi unităţi de acvacultură, inclusiv a celor de tip intensiv;
 Mărirea paletei de specii de cultură utilizate în acvacultura românească;
 Promovarea diversificării afacerii în cadrul unităţilor de acvacultură pentru a asigura
surse adiţionale de venit şi creşterea durabilă a acvaculturii;
 Exploatarea factorilor competitivi principali ai sectorului de acvacultură reprezentaţi
de standardele înalte de mediu, de sănătate animală şi de protecţie a consumatorilor
(măsuri de consolidare a competitivității acvaculturii);
 Dezvoltarea durabilă a acvaculturii prin planificarea coordonată a:
- suprafeţelor de teren disponibile pentru construirea de noi unităţi de
acvacultură;
- suprafeţelor de apă din zona costieră a Mării Negre pentru amplasarea
unităţilor de maricultură.
 Dezvoltarea tehnologiilor de acvacultură prietenoase mediului;
 Dezvoltarea acvaculturii extensive în lacuri de acumulare;
 Dezvoltarea acvaculturii ecologice;
 Simplificarea procedurilor administrative;

124
  Asigurarea stocurilor din acvacultură prin acoperirea pierderilor generate de
dezastre naturale, fenomene climatice nefavorabile, schimbări bruşte ale calităţii apei
de care nu este responsabil fermierul şi boli în sectorul acvaculturii, defectarea sau
distrugerea instalaţiilor de producţie de care nu este responsabil fermierul;
 Instruirea producătorilor din acvacultura românească cu privire la reglementările UE
referitoare la acvacultură;
 Promovarea condiţiilor de concurenţă echitabilă pentru operatori (prin exploatarea
avantajelor competitive ale acestora).
În conformitate cu Studiul de piață pentru sectorul pescaresc, acvacultura interna
asigura la nivelul anului 2013, circa 13% din consumul total de peste. Consumul
intern de pește este de 83,4 mii tone, din care 10,1 mii tone provin din acvacultura
internă. Față de media europeana de 10 %, ponderea peștelui de acvacultura din
Romania este de 13%; având in vedere aportul scazut al pescuitului de captură, ne
propunem creșterea producției de pește din acvacultură.
Capacitatea de producție din acvacultura din Romania a fost la nivelul anului 1989 de
cca 50 mii tone. Având în vedere că în perioada 2007-2013, s-au creat noi capacități
care vor suplimenta producția din acvacultura cu 9,2 mii tone si raportându-ne la
cererea internă din anul 2013, de 83 mii tone pește, putem susține că până la sfârșitul
perioadei de implementare(2014-2020) producția din acvacultura va aduce un aport de
pește pentru piața internă de până la 30 mii tone.
Obiectivul strategic pentru perioada 2014-2020 este susținerea sectorului pentru
realizarea producției de 30 mii tone.

1.2.3.2 Resurse necesare implementării planului de acțiune

În vederea implementării planului de acțiune este necesara mobilizarea de resurse

umane, materiale si financiare suficiente pentru ca aceasta sa fie un succes.
Pe planul resurselor umane, sectorul are un potențial deosebit, a cărei valorificare
depinde in foarte mare măsura de capacitatea instituționala și organizatorica a entităților din
planul administrativ și politic.
În prezent România are suficienți specialiști în cercetare – dezvoltare, in
managementul resurselor acvicole, în derularea proceselor tehnologice precum si in
125
proiectarea și implementarea investițiilor în acest domeniu. La aceasta se mai adaugă și
tradiția deosebită existentă în țara noastră în ceea ce privește acvacultura unor diverse specii
de pești, atât in sistem deschis, extensiv cât și în sistem recirculant.
În privința resurselor materiale, România are, spre deosebire de majoritatea statelor
membre ale UE, o situație deosebit de avantajoasa prin existenta unor arealuri favorabile
dezvoltării acvaculturii deosebit de generoase așa cum reiese din conținutul capitolelor
dedicate acestora.
Resursele financiare necesare implementării planului de acțiune se sprijină pe o cota
de minim 50% din alocarea FEPAM pentru România, la care se adaugă sumele de la bugetul
național și contribuția proprie a potențialilor beneficiari.
Urmare a parcurgerii planului de acțiune, suma aproximativă necesară a finanța
implementarea acestui plan a fost estimată la 150 mil euro, din care 84 mil euro din FEPAM,
28 mil euro de la bugetul național și 42 mil euro din sectorul privat.

126
 1.2.3.3 Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii implementarii planului de acţiune

PLAN DE ACȚIUNI PENTRU DEZVOLTAREA ACVACULTURII 2014 - 2020

Obiectiv specific PU 2.1: Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării și a transferului de cunoștințe;

INDICATORI DE REZULTAT Entităţi publice

Nr. Surse de
ACŢIUNI şi private
Crt. Ţinta finanţare
Specificaţie Ţinta 2017 Ţinta 2022 implicate
2020

FEPAM DGP AM POP

Realizarea de investiţii pentru Volumul de peste vandut pe piata
BUGETUL DE FONDURI DE
ca urmare a retehnologizarii și
1. retehnologizarea și dezvoltarea dezvoltarii tehnologice a
5000 8000 10000 STAT GARANTARE
tehnologică a unitătilor existente unitătilor existente(tone)
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Diversificarea productiei prin Volumul de peste vandut pe piata BUGETUL DE FONDURI DE
2. introducerea de specii suplimentare in ca urmare a introducerii de specii 1000 1500 2000 STAT GARANTARE
acvacultură; noi in acvacultură(tone) CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Implementarea unor tehnologii de Volumul de peste vandut pe piata BUGETUL DE FONDURI DE
3 prelucrare primară a peştelui înainte de ca urmare a prelucrarii primare 100 300 500 STAT GARANTARE
livrare; (tone) CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

127
 Creşterea numărului de operatori FEPAM DGP AM POP
Număr de participanţi la acţiuni BUGETUL DE FONDURI DE
participanţi la acţiuni vizând schimburi
4 privind schimburi de experienţă şi 80 150 300 STAT GARANTARE
de experienţă şi transfer de cunoştinţe transfer de cunoştiinţe ştiinţifice CONTRIBUTII OPERATORI
ştiinţifice PRIVATE PRIVATI

Obiectivul specific PU2.2: Sporirea competitivității și a viabilității întreprinderilor din sectorul acvaculturii, inclusiv
îmbunătățirea siguranței sau a condițiilor de lucru, în special ale IMM-urilor
FEPAM DGP AM POP
Finalizarea cartografierii şi întabulării Suprafaţa cartografiată şi BUGETUL DE FONDURI DE
1. intabulată din total suprafata 10% 25% 50% STAT GARANTARE
suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii existenta CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI
Identificara zonelor şi a suprafeţelor FEPAM DGP AM POP
Suprafaţa zonelor identificate cu
BUGETUL DE FONDURI DE
potenţiale pentru acvacultură şi potenţial pentru o acvacultură
2. 20% 50% 100% STAT GARANTARE
autorizarea înfiinţării de amenajări noi, rentabilă financiar şi durabilă în
CONTRIBUTII OPERATORI
cu prioritate în aceste zone; raport cu mediul.
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Volumul de peste vandut pe piata BUGETUL DE FONDURI DE
Readucerea in circuitul piscicol a
3. ca urmare a infintarii de unitati in 3500 5000 7000 STAT GARANTARE
suprafețelor abandonate, zone cu potential piscicol(tone) CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Volumul de peste vandut pe piata
BUGETUL DE FONDURI DE
Sprijin pentru unităţi înfiinţate în zone ca urmare a readucerii in circuitul
4. 2500 4000 5000 STAT GARANTARE
cu potenţial piscicol piscicol a suprafețelor
CONTRIBUTII OPERATORI
abandonate(tone)
PRIVATE PRIVATI

128
 FEPAM DGP AM POP
BUGETUL DE FONDURI DE
Creşterea numărului de locuri de muncă Număr de locuri de muncă nou
5 500 800 1000 STAT GARANTARE
in acvacultură infiintate
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Venituri din activităţi BUGETUL DE FONDURI DE
Creşterea veniturilor din activităţi
6 complementare raportate la total 20% 25% 30% STAT GARANTARE
complementare venituri obtinute CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

BUGETUL DE FONDURI DE
Creşterea profitabilităţii operatorilor, în
7 Profitul unităţilor de acvacultură 7% 10% 15% STAT GARANTARE
special a IMM-urilor CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

Creşterea numerică a operatorilor care FEPAM DGP AM POP

implementează sisteme informatice Număr de unităţi care au BUGETUL DE FONDURI DE
8 integrate în sistemul de administrare a implementat subsisteme 50 100 150 STAT GARANTARE
afacerii şi care s-au conectat la sistemul informatice CONTRIBUTII OPERATORI
de comerţ on line. PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

Creşterea volumului de marfă ofertat şi Volumul de marfă ofertat şi
BUGETUL DE FONDURI DE
volumul tranzacţionat on-line
9 volumului tranzacţiilor încheiate pe raportat la total volum
10% 15% 20% STAT GARANTARE
piaţa on-line tranzactionat
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

129
 min 30% min 30% min 30%
FEPAM DGP AM POP
din media din media din media
BUGETUL DE FONDURI DE
Asigurarea stocurilor din acvacultura Volumul compensaţiilor pentru cicifrei de cicifrei de cicifrei de
10 STAT GARANTARE
(FEPAM art 57) pierderi produse afaceri pe afaceri pe afaceri pe
CONTRIBUTII OPERATORI
trei ani trei ani trei ani
PRIVATE PRIVATI
anterioriri anterioriri anterioriri

Obiectivul specific PU2.3: Protejarea și refacerea biodiversității acvatice și îmbunătățirea ecosistemelor legate de acvacultură și
promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor

Realizarea de investiţii in acvacultură Număr de unități in care s-au

care să ducă la utilizarea eficientă a realizat investiții care duc la FEPAM DGP AM POP
BUGETUL DE FONDURI DE
resurselor, reducerea consumului de apă utilizarea eficientă a resurselor,
1. 10% 20% 25% STAT GARANTARE
si substante chimice reducerea consumului de apă si
CONTRIBUTII OPERATORI
substante chimice raportat la total
PRIVATE PRIVATI
unitati(min)
FEPAM DGP AM POP
Volumul de peste vandut pe piata BUGETUL DE FONDURI DE
Promovarea sistemelor recirculante sau
2. ca urmare a promovarii sistemelor 3000 4500 6000 STAT GARANTARE
folosirea de noi tehnologii recirculante(tone) CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

Realizarea de investiţii în acvacultură FEPAM DGP AM POP

Număr de unităţi, care realizează
BUGETUL DE FONDURI DE
care sporesc eficienţa energetic şi investiții in acvacultură, care
3. 20% 30% 35% STAT GARANTARE
promovează conversia fermelor la sporesc eficienta energetică
CONTRIBUTII OPERATORI
sursele de energie regenerabilă raportat la total unitati (min)
PRIVATE PRIVATI

130
 Nr. de operatori participanti la FEPAM DGP AM POP
Acordarea de compensații pentru actiuni si programe de refacere si BUGETUL DE FONDURI DE
4 participarea la programe de refacere, conservare a biodiversității, 5 10 15 STAT GARANTARE
conservare si populare repopulare inclusiv la actiuni de repopulare CONTRIBUTII OPERATORI
a biotopurilor deteriorate (min) PRIVATE PRIVATI

Obiectivul specific PU2.4 : Promovarea acvaculturii cu un nivel ridicat de protecție a mediului, promovarea sănătății și bunăstării
animalelor, precum și a sănătății și siguranței publice

Creşterea numerică a unităţilor de FEPAM DGP AM POP

Număr de unităţi, care realizează
BUGETUL DE FONDURI DE
acvacultură, respectiv a suprafeţei iimplementeaza masuri
1. 10% 20% 30% STAT GARANTARE
amenajate aferente, care implementează suplimentare de mediu, raportat la
CONTRIBUTII OPERATORI
măsuri suplimentare de mediu total unitati
PRIVATE PRIVATI

Sprijinirea prin acordarea de

compensaţii pentru amenajările In corelare cu planul de management, coordonat la nivelul UE,fără a compromite obiectivele Directivei
2.
amplasate în situl Natura 2000 şi a celor Păsări și Natura 2000, plan care protejează, de asemenea, stocurile de peşte şi ecosistemele acvatice.
din apropierea acestora;

131
 Sprijinirea amenajărilor piscicole care
furnizează servicii sociale şi de mediu, FEPAM DGP AM POP
turism ecologic, pescuit recreativ, BUGETUL DE FONDURI DE
Număr de unităţi, raportat la total
. activităţi educaţionale legate de unitati (min)
20% 25% 30% STAT GARANTARE
cunoaşterea, protecţia şi conservarea CONTRIBUTII OPERATORI
biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea PRIVATE PRIVATI
managementului apei

FEPAM DGP AM POP

Utilizarea nutriţiei multitrofice prin care BUGETUL DE FONDURI DE
Număr de unităţi, raportat la total
4. se sporeşte calitatea intrinsecă a unitati (min)
10% 20% 25% STAT GARANTARE
producţiei CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

BUGETUL DE FONDURI DE
Întretinerea și igienizarea periodică a Număr de unităţi, raportat la total
5. 10% 15% 20% STAT GARANTARE
bazinelor piscicole (decolmatare unitati (min)
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

Cresterea suprafetelor de teren FEPAM DGP AM POP

BUGETUL DE FONDURI DE
Creşterea suprafetei de teren pe care se si a numărului de unitati in
6. 5% 10% 115% STAT GARANTARE
produce peşte ecologic. care se practică acvacultura CONTRIBUTII OPERATORI
ecologică (%) PRIVATE PRIVATI
Creşterea cantăţilor de peşte vândut, FEPAM DGP AM POP
provenit din amenajările piscicole BUGETUL DE FONDURI DE
ecologice Volumul si valoarea vânzărilor de
7. 5% 10% 115% STAT GARANTARE
pește ecologic
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

132
 Obiectivul specific PU 2.5 : Dezvoltarea formării profesionale, de noi competențe profesionale și învățarea pe tot parcursul vieții

Acordarea de sprijin financiar pentru

unităţile de învătâmânt şi de cercetare
precum şi pentru organizatii
neguvernamentale care aplică programe FEPAM DGP AM POP
Număr de acţiuni de formare
BUGETUL DE FONDURI DE
de formare profesională a personalului profesională iniţiate de organizaţii
1 5 10 15 STAT GARANTARE
implicat în activităţi de acvacultură, neguvernamentale şi de unităţi de
CONTRIBUTII OPERATORI
pentru asigurarea funcţionării învăţământ şi de cercetare
PRIVATE PRIVATI
parteneriatelor dintre organizaţii de
pescari şi unităţi de cercetare şi oameni
de ştiinţă.

FEPAM DGP AM POP

Susţinerea financiară a formării Numar de tineri întreprinzători BUGETUL DE FONDURI DE
2. profesionale a tinerilor care iniţiază o participanti la cursurile de 20 30 40 STAT GARANTARE
afacere de acvacultură formare profesională. CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

FEPAM DGP AM POP

BUGETUL DE FONDURI DE
3. Noi specii/ tehnologii/procese Numar de contracte de cercetare 5 10 15 STAT GARANTARE
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

133
 FEPAM DGP AM POP
BUGETUL DE FONDURI DE
4. Numar de contracte de cercetare 5 10 15 STAT GARANTARE
CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI
Sisteme de management si de organizare
FEPAM DGP AM POP
BUGETUL DE FONDURI DE
Studii de fezabilitate produse/procese
5. Numar de contracte de cercetare 5 10 15 STAT GARANTARE
inovatoare CONTRIBUTII OPERATORI
PRIVATE PRIVATI

134
CAP.2 RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE
STRATEGICE

135
 CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE

2.1. Simplificarea procedurilor administrative

2.1.1 Evaluarea situației la nivel național

(a) descrierea calitativă a cadrului administrativ (principalele organisme responsabile
de acordarea licențelor, repartizarea responsabilităților între administrații etc.)
(b) date cantitative și explicații.
(a) Cadrul administrativ actual prevede implicarea următoarelor două organisme
principale, responsabile de activitatea de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a
reglementărilor privind acvacultura, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti,
structurile de pescuit şi acvacultură;activitatii de acvacultura, si anume:
- Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA)
- Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură (DAPP)
- Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)

Organismele secundare implicate în emiterea documentelor (autorizatiilor) care stau la

baza licențierii în acvacultura sunt:
1. Administrația Națională ˝Apele Române˝ (ANAR)
2. Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM)
3. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

I. Atribuțiile generale ale organismelor principale implicate în acvacultura.

I.a Elaborarea strategiei naţionale şi a reglementărilor referitoare la conservarea şi
managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la acvacultură,
la organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi acvacultură, precum şi
implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora sunt atributul Agenţiei Naţionale
pentru Pescuit şi Acvacultură.
Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură este instituţie publică de interes
naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,
finanţată integral de la bugetul de stat. Potrivit Ordonanței de Urgență a Gubernului nr.
136
56/2014, începând cu data de 18.09.2014 ANPA a trecut din subordinea Ministerului
Mediului şi Schimbărilor Climatice în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale. De altfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a preluat de la Ministerul
Mediului şi Schimbărilor Climatice activitatea aferentă domeniului piscicultură, îndeplinind
funcţia de autoritate publică centrală în acest domeniu. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale a preluat toate drepturile şi s-a subrogat în toate obligaţiile Ministerului Mediului şi
Schimbărilor Climatice privind activitatea Agenţiei, cu excepţia celor prin care se realizează
strategiile în domeniul pisciculturii.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 545/2010, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
Acvacultură, exercită următoarele atribuţii în domeniul acvaculturii:
a) stabileşte măsuri pentru valorificarea superioară a potenţialului genetic, prin introducerea
în acvacultură a unor specii valoroase;
b) stabileşte măsuri pentru creşterea calităţii produselor din acvacultură;
c) adoptă măsuri pentru asigurarea producţiei din acvacultură pentru cazuri de forţă majoră;
d) stabileşte măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animale;
e) stabileşte măsuri de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei;
f) stabileşte măsuri privind introducerea bunelor practici în acvacultură;
g) încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare
economică ridicată şi promovarea produselor pescăreşti organice;
h) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emite
licenţele de acvacultură;
i) stabileşte şi alte acţiuni pe care necesităţile de dezvoltare a acvaculturii le impun, potrivit
legii;
j) stabileşte criteriile de introducere de noi specii în România.
Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi
acvacultura în scopul dezvoltării acvaculturii a fost luată măsura ca terenurile proprietate
privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole, inclusiv instalaţiile speciale
amplasate pe uscat, se pot vinde direct proprietarilor activelor. Preţul de vânzare al terenului
va fi preţul pieţei stabilit pe baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat
în funcţie de bonitatea terenului înainte de a fi amenajat în scop piscicol. Preţul de vânzare al
terenului se poate achita în rate de către proprietarii activelor în următoarele condiţii:
137
a) avans 20% din preţul de vânzare;
b) rate semestriale eşalonate pe un termen de până la 10 ani;
c) perceperea unei dobânzi anuale la nivelul ratei lunare a dobânzii de referinţă a Băncii
Naţionale a României de la data plăţii.
Administratorul terenului în numele statului solicită cumpărătorului constituirea de
garanţii pentru asigurarea plăţii:
a) scrisoare de garanţie emisă de o bancă comercială; sau
b) constituirea unei ipoteci pe terenul care face obiectul vânzării, până la achitarea în
totalitate a plăţii.
I.b. În paralel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 428/2013 funcţionează Departamentul pentru
ape, păduri şi piscicultură ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, îndeplinind
funcţia de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. Departamentul
se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor
Climatice. Departamentul are atribuţii privind coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape,
păduri, piscicultură, realizând politicile şi strategiile naţionale în domeniile coordonate,
îndeplinind rolul de autoritate de stat în aceste domenii.
Departamentul elaborează, actualizează și coordonează Strategia naţională în
domeniul pescăresc, precum și asigură coordonarea şi monitorizarea implementării politicii
comune în domeniul pescăresc.
I.c. Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)
Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" este instituţie publică cu
personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor
Climatice conform Hotărârii Guvernului nr. 1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării. Administraţia Rezervaţiei are sediul în municipiul Tulcea, Strada Portului nr.
34A.
Teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" cuprinde zona de importanţă
ecologică naţională şi internaţională prevăzută la art.1 din Legea nr. 82/1993 privind
constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare.
care se constituie din următoarele unităţi fizico-geografice: Delta Dunării, sărăturile
138
Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii,
sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la
Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv.
Din punctul de vedere al organizării administrative teritoriale, Rezervaţia este extinsă pe
teritoriile judeţelor Tulcea, Constanţa şi Galaţi.
Administraţia Rezervaţiei administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor
legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, evaluează starea ecologică a
patrimoniului natural al rezervaţiei şi iniţiază programele de cercetare ştiinţifică în rezervaţie,
pe baza planului de management, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei
genofondului şi biodiversităţii.

ARBDD administrează resursa piscicolă din domeniul public al statului, în

conformitate cu prevederile planului de management şi ale regulamentului rezervaţiei şi
îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii, pe teritoriul rezervaţiei.

II. Atribuțiile generale ale organismelor secundare implicate în activitatea de acvacultură.

II.a.Administrația Națională «Apele Române»

Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 107/2002, Administraţia Naţională
„Apele Române”, este operator unic pentru resursele de apă de suprafață naturale sau
amenajate, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării, și pentru resursele de apă
subterană, indiferent de natura lor și a instalațiilor aferente, scop în care alocă dreptul de
utilizare a resurselor de apă cu potențialele lor naturale, în condițiile legii, cu excepția celor
prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare.
Odată cu aderarea României la UE, a trebuit să se pună în aplicare Directiva
Europeană 2000/60/CE prin care se statutează ca principii de bază în gospodărirea apelor
următoarele:
· Recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitate şi calitate);
· Utilizatorii finali de apă plătesc (operatori de gospodărire comunală, operatori
economici industriali, operatori economici producători de energie electrică, irigaţii,
acvacultură-piscicultură);

139
 · Poluatorii apei (sub orice forma de poluare) plătesc;
· Stimularea beneficiarilor de resursă de apă în vederea protecţiei acesteia.
Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu
personalitate juridică, şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în
coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor - Ministerului Mediului şi
Schimbărilor Climatice.
II.b. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)
Potrivit Hotărârii Guvernului 1000/2012, Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, se
reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului – Ministerul Mediului și Schimbărilor
Climatice, cu competenţe în implementarea la nivel naţional a politicilor, strategiilor şi a
legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine 42 de agenţii judeţene
pentru protecţia mediului, instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la
bugetul de stat. Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului îndeplinesc atribuţiile Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului de implementare a politicilor, strategiilor şi legislaţiei în
domeniul protecţiei mediului la nivel judeţean, precum şi la nivelul municipiului Bucureşti.
Agenţiile judeţene emit avize de mediu pentru planurile care urmează a fi implementate pe
teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, cu informarea prealabilă a Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului şi derulează procedura de autorizare integrată de mediu
şi de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.

II.c. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa

Alimentelor (ANSVSA).
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se
organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi
pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului
agriculturii şi dezvoltării rurale potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1415/2009 privind

140
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.
Autoritatea este reprezentată la nivel judeţean de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor, iar la nivel local, de circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi de
circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Domeniul de activitate al
Autorităţii constă în totalitatea acţiunilor şi activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor iniţiate, desfăşurate şi finalizate, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii
animalelor, sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei
alimentelor.
Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită
funcţia de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea
cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul sanitar-
veterinar şi al siguranţei alimentelor, cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene, precum
şi funcţia de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi
respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.
(b) date cantitative și explicații.
I.Procedura de eliberare a licentei de acvacultura
Potrivit art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si
acvacultura, cu modificarile si completarile ulterioare, acvacultura reprezinta activitatea de
creştere sau cultivare de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste capacitatea
naturală a mediului a producţiei de organisme acvatice, acestea fiind proprietatea unei
persoane fizice sau juridice. Unitatea de bază a acvaculturii, este amenajarea piscicola, fiind
reprezentată de:
a) heleşteu - bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parţial de
diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare şi perimetrale, dotat cu construcţii
hidrotehnice şi instalaţii de alimentare, reţinere şi evacuare a apei;
b) iaz - bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalaţii
hidrotehnice pentru reţinerea şi deversarea/evacuarea apei;
c) staţie de reproducere artificială;
d) vivieră flotabilă - instalaţie plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereţi din plasă,
destinată creşterii peştilor sau altor vieţuitoare acvatice;
141
e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura;
f) alte instalaţii destinate acvaculturii.
Unităţile de producţie din acvacultură sunt înscrise în Registrul unităţilor de
acvacultură şi primesc licenţă de acvacultură, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
Acvacultură. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură ( ANPA) este instituţie publică
de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Condițiile privind înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei
de acvacultură au fost stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale,
prin Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008, la
propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.
Astfel, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a fost înființat
Registrul unităţilor de acvacultură, cu caracter administrativ, care cuprinde toate capacităţile
de producţie.
Pentru înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi pentru eliberarea licenţei de
acvacultură, solicitanţii trebuie să depună la filialele teritoriale ale ANPA următoarele
documente:
a) cerere-tip, conform anexei nr. 1;
b) fişa unităţii de producţie din acvacultură, conform anexei nr. 2;
c) contract de concesionare/arendare/asociere şi alte documente prin care se atestă
proprietatea/administrarea în vederea desfăşurării activităţii de acvacultură;
d) schiţa şi planul de încadrare în zonă ale unităţii de acvacultură;
e) copie a actului de identitate al proprietarului/ administratorului şi/sau copie a
statutului societăţii comerciale care administrează unitatea de producţie, din care să reiasă că
are acvacultura în obiectul de activitate;
f) copie a certificatului de înregistrare fiscală;
g) copie a autorizaţiei de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa
de acvacultură;
h) copie a autorizaţiei de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se
solicită licenţa de acvacultură;
142
 i) înregistrare sanitar-veterinară;
j) certificat constatator cu declararea punctului de lucru emis de oficiul registrului
comerţului;
k) acordul deţinătorului legal al lacului de acumulare, din care să rezulte că poate
desfăşura activităţi de acvacultură;
e) dovada achitării taxei de licențiere.
În termen de 10 de zile filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor
înscrise în documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, conform anexei nr. 3.
În baza notei de constatare şi a documentaţiei depuse, Agenţia elibereaza licenţa de
acvacultură şi înscrie unitatea de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de
acvacultură. Licenţa de acvacultură este netransmisibilă. Licenţa de acvacultură se eliberează
pentru o perioadă nedeterminată.
Modelul licenţei de acvacultură este prevăzut în anexa nr. 4.
Orice modificare privind schimbarea proprietarului/administratorului, a capacităţilor
de producţie şi a speciilor cultivate va fi comunicată Agenţiei în termen de 30 de zile de la
data apariţiei acesteia, în vederea reactualizării Registrului unităţilor de acvacultură şi
eliberării unei noi licenţe de acvacultură, după caz.
La propunerea personalului cu drept de inspecţie şi control licenţa de acvacultură se
anulează/se suspendă pentru o perioadă de 90 de zile, în cazul în care operatorul economic nu
mai respectă condiţiile care au stat la baza eliberării licenţei de acvacultură sau dacă foloseşte
capacitatea de producţie în alte scopuri decât cele declarate.
Unităţile de producţie din acvacultură ale căror licenţe de acvacultură au fost anulate
vor fi excluse din Registrul unităţilor de acvacultură.

II.Termenul de eliberare a licentei de acvacultura

Actul normativ de reglementare a activității de acvacultură prevede un termen de 10

de zile în care filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor înscrise în
documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, fără a stabili în mod expres termenul în
care se eliberează licența de acvacultură. În opinia noastră, în aceste condiții sunt incidente
prevederile OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, care dispune că “dacă legea

143
nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei
publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la
depunerea acesteia”.

Deși Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 nu

prevede in mod expres termenul de eliberare a licentei de acvacultura, procedura de eliberare
este de scurta durata, fiind pusă in aplicare masura lansata in COMUNICAREA COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, PLANUL DE ACȚIUNE
ANTREPRENORIAT 2020 - Bruxelles, 9.1.2013 ,COM(2012) 795 final – pag. 23 , potrivit
careia statele membre sunt invitate ca până la sfârșitul lui 2015, să reducă la o lună termenele
de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți.

III. Durata de valabilitate a licentei de acvacultura

Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 240/2009

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr.
332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de
acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură, licenţa
de acvacultură se eliberează pentru o perioadă NEDETERMINATĂ .
Aceasta masura vine in sprijinul noilor producatori din acvacultura, in conditiile in
care, anterior datei de 21.05.2009, durata de valabilitate a licentei de acvacultura a avut
urmatoarele evolutii:
- DETERMINATA prevazuta de Art. 30. din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice
vii, pescuitul si acvacultura (in vigoare din 20.04.2001 pana la 10.03.2008, abrogata prin
OUG nr. 23/2008)
Licenţierea agenţilor economici care desfăşurau activitate de acvacultură se efectua de
către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Agenţii economici care posedau
autorizaţie de pescuit în scop comercial în bazinele piscicole naturale în care se putea
desfăşura şi activitate de acvacultură au putut desfăşura această activitate, la cerere, în baza
unei licenţe de acvacultură şi a plăţii unui tarif anual, al cărui nivel se stabilea în baza
productivităţii naturale, plătit administratorilor resurselor acvatice vii. Productivitatea
naturală a bazinelor piscicole naturale în care se putea practica acvacultura se stabilea de o
144
instituţie de cercetare de profil, în baza studiilor efectuate, şi se aproba de Agenţia Naţională
pentru Pescuit şi Acvacultură. În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a
fost înființat Registrul unităţilor de producţie din acvacultură, cu caracter administrativ, care
va cuprinde toate unităţile şi instalaţiile folosite pentru activitatea de acvacultură. În registru
se menţionau date privind proprietarul sau administratorul unităţii, date tehnice de construcţie
şi funcţionare, precum şi speciile cultivate. Unităţile de producţie incluse în Registrul
unităţilor de producţie din acvacultură au primit licenţă de acvacultură pentru o perioadă
determinată, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.
- DETERMINATĂ – pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 916/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Registrului unităţilor de producţie din acvacultură (În vigoare de
la 28.12.2004 până la 02.06.2008, fiind abrogat prin Ordinul nr. 332/2008)
- DETERMINATĂ – pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 332/2008 privind
înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi
eliberarea licenţei de acvacultură până la data de 21.05.2009.
- NEDETERMINATĂ- din 21.05. 2009 prin Ordinul nr. 240/2009 pentru modificarea şi
completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind
înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi
eliberarea licenţei de acvacultură

IV. Taxa de licențiere

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008 privind cuantumul
taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură (in vigoare din 08.09.2008)
cuantumul taxelor de licenţiere este de 150 lei pentru emiterea licenţei de acvacultură. Taxa
de licentiere constituie venit la bugetul de stat şi se virează în contul corespunzător codului de
cont nr. 20160103 "Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare",
deschis la unităţile Trezoreriei Statului. Virarea sumelor datorate se realizează înaintea
eliberării licenţei de acvacultura. Dovada achitării taxei se anexează la cererea de eliberare a
licenţei. Neplata taxei de licentiere conduce la neacordarea licenţei de acvacultura. În cazul
neîndeplinirii condiţiilor de licenţiere, taxa perceputa se restituie solicitantului.
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de autoritate de
reglementare, a promovat în prezent un proiect de hotărâre de modificare a Hotărârii
145
Guvernului nr. 1016/2008, prin care se majorează cuantumul taxei de licențiere în
acvacultura de la suma de 150 lei la suma de 500 lei.
În opinia ANPA, această majorare este necesară întrucât cuantumul actual al taxelor
de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură este destul de scăzut şi trebuie actualizat în
conformitate cu importanţa economică şi socială a sectorului pescăresc. Proiectul de act
normativ poate avea implicaţii asupra dezvoltării şi consolidării mediului de afaceri prin
selectarea şi stimularea agenţilor economici cu adevărat interesaţi în dezvoltarea şi
organizarea corespunzătoare a sectorului pescăresc.

V.Sancțiuni

Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si

acvacultura încălcarea condiţiilor prevăzute în licenţa de acvacultura constituie contravenţie
şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 600 lei. De altfel, si art. 61 din acelasi act
normativ sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.500 lei:
a) introducerea în habitatele piscicole naturale sau în amenajările piscicole, fără avizul
Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, a altor specii decât cele existente;
b) nedeţinerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură.

VI. Procedura şi actele administrative emise de autoritati secundare implicate în

activitatea de acvacultură

Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008,

solicitanţii trebuie să anexeze la cererea de eliberare licenta de acvacultura si urmatoarele
documente, in original sau in copie conform cu originalul:
a) autorizaţia de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa
de acvacultură;
b) autorizaţia de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură;
c) înregistrare sanitar-veterinară.

146
 În acest context, sunt implicate și alte autorități publice, responsabile de activitatea de
protecție a mediului, de gospodărire a apelor și de organizare a activității sanitar-veterinare și
de siguranță a alimentelor dupa cum urmeaza:

A. Autorizaţia de gospodărire a apelor

În conformitate cu Legea Apelor nr. 107/2002, cu completările și modificările
ulterioare, Administrația Națională “Apele Române“ este singura instituție în drept să aplice
sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități pentru activitățile specifice de
gospodărire a apelor tuturor utilizatorilor, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării,
precum și din sursele subterane, cu excepția apelor geotermale.
Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea
Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se prevăd următoarele contribuţii
specifice:
 Contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resursă şi utilizatori;
 Contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;
 Contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de
acumulare din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”;
 Contribuţia pentru exploatarea agregatelor minerale din albiile şi malurile cursurilor
de apă.
Pentru fiecare din cele expuse de mai sus, utilizatorii de apă trebuie să depună la
Administrația Națională ”Apele Române”, sau, după caz, la Administrațiile Bazinale de Apă,
unitățile sale din subordine, în funcție de locul unde își desfășoară activitatea, documentele
necesare în vederea obținerii actelor de reglementare.
La eliberarea avizului de gospodărire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor
sunt incidente prevederile din:
- Legea Apelor nr. 107 din 2002, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.
1202 din 2 decembrie 2010, privind actualizarea cuantumului contributiilor specifice
de gospodărire a resurselor de apă;
- Hotărârea nr. 803/2008 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de
gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor ;
147
 - Ordinul 799/2012 privind aprobarea Normativului de continut al documentatiilor
tehnice de fundamentare necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a
autorizației de gospodărire a apelor;
- ORDIN nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii și a competențelor de
emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor.
- Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu
folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile C şi D,
- Ordonanţei de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și
completările ulterioare
- Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea
Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor
de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH - 040
Art. 13. din Normativul de continut al documentatiilor tehnice de fundamentare
necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor
aprobat prin Ordinul 799/2012 dispune ca:
(1) Pentru amenajări piscicole, iazuri agropiscicole, heleştee, bazine, acumulări locale
cu volum total până la 5 milioane m3 inclusiv, conţinutul documentaţiei se va stabili, după
caz, corespunzător problemelor pe care le ridică aceste amenajări, prin adaptarea prevederilor
corespunzătoare de la capitolele lacurilor de acumulare, alimentări cu apă şi evacuări de apă.
Documentaţia tehnică va mai cuprinde:
a) descrierea caracteristicilor calitative ale apei de alimentare şi de evacuare, precum şi a
emisarului, a măsurilor propuse în vederea menţinerii echilibrului ecologic şi respectiv a
modalităţilor de alimentare pentru cele amenajate în terasă;
b) planuri de situaţie;
c) încadrarea suprafeţei terenului la categoria corespunzătoare investiţiei;
d) certificat de urbanism care să prevadă în mod expres realizarea acestei investiţii pe terenul
respectiv;
e) studiu hidrogeologic;
f) prezentarea amenajărilor existente pe cursul de apă şi a celor de la crescătoriile de peşti,
precum şi a celor din terasă aflate în vecinătate. Acceptul beneficiarilor lucrărilor existente în
zona limitrofă ce pot fi afectate, după caz;
148
g) prezentarea formulei de populare, modul de furajare, compoziţia chimică a furajelor şi
tehnologia de recoltare;
h) studiu de evaluare a impactului asupra mediului privind influenţa acestei activităţi asupra
apelor subterane din zonă şi respectiv a captărilor de apă din surse subterane, la cele din
terasă;
i) prezentarea instalaţiilor şi măsurilor pentru protecţia calităţii apei utilizatorilor din aval,
precum şi măsurile pentru asigurarea apărării împotriva inundării platformei;
j) studiul de inundabilitate (după caz).

(2) Documentaţia de realizare a lucrărilor menţionate la alin. (1), elaborată la faza de studiu
de prefezabilitate, va fi însuşită de către solicitant.

În scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva

epuizării şi poluării, Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare,
introduce obligaţia utilizatorului de apă de a solicita şi obţine, la faza de proiectare, un "AVIZ
DE GOSPODĂRIRE A APELOR" ce reglementează atât regimul lucrărilor care se
construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice, cu efecte
potenţial negative asupra componentei hidraulice a mediului. Punerea în funcţiune sau
exploatarea acestor lucrări se face numai în baza "AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A
APELOR".
Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de
vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape sau
care au legătură cu apele de suprafaţă, subterane, cu zona costieră, faleza, litoralul şi plaja
mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă şi platoul
continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente şi după caz,
desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor
periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de
substanţe periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.
Prin autorizaţia de gospodărire a apelor se obţin următoarele drepturi:
a) de funcţionare a folosinţei de apă, în cadrul căreia apele de suprafaţă se utilizează pentru
alimentări cu apă potabilă sau industrială, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie,
149
piscicultură, flotaj, agrement sau ca receptor pentru apele evacuate de către alţi utilizatori din
intravilanul sau extravilanul localităţilor, precum şi în alte scopuri neexceptate prin Legea
apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, ca şi pentru utilizarea apelor
subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru alimentări cu apă;
Persoanele fizice sau juridice care doresc să obţină o autorizaţie de gospodărire a
apelor trebuie să completeze un formular. Acest formular se va completa şi în cazul în care se
doreşte modificarea autorizaţiei de gospodărire a apelor iniţială. Cererea prin care se solicită
eliberarea autorizaţiei modificatoare va fi însoţită de documentaţia tehnică de fundamentare
care va prezenta noua situaţie şi caracteristicile lucrărilor pentru care se solicită autorizaţia
modificatoare.
Cererea de autorizare va fi însoţită de următoarele acte:
a) avizul de gospodărire a apelor emis la documentaţia tehnică care a stat la baza executării
lucrărilor de investiţii pentru care se cere autorizarea şi, după caz, acordul de funcţionare în
siguranţă emis de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în conformitate cu
prevederile legale în cazul lucrărilor care s-au executat la baraje, pentru retenţii permanente
sau nepermanente de apă, a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri
industriale depuse prin hidromecanizare şi a lucrărilor hidrotehnice speciale; în cazul
revizuirii sau modificării autorizaţiei, se va prezenta şi autorizaţia de gospodărire a apelor în
baza căreia a funcţionat până la data solicitării, însoţită de autorizaţia de funcţionare în
condiţii de siguranţă în cazul lucrărilor menţionate mai sus;
b) programul de etapizare elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, în cazul
folosinţelor de apă care nu sunt echipate cu instalaţii de măsurare a debitelor şi volumelor de
apă prelevate şi/sau evacuate, precum şi a celor care nu sunt dotate cu staţii sau instalaţii de
epurare ori instalaţiile existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări
funcţionale;
c) schema generală a lucrărilor, construcţiilor, instalaţiilor sau a folosinţei de apă pentru care
se solicită autorizaţia, cu prezentarea principalilor parametri constructivi şi funcţionali,
inclusiv încadrarea în ansamblu a folosinţei de apă;
d) regulamentul de funcţionare-exploatare şi întreţinere, întocmit conform prevederilor
legale;
e) acceptul deţinătorilor sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz;
150
f) planul de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, după caz;
g) alte documente necesare, după caz.
Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în termen de 45 de zile de la data
depunerii cererii de autorizare, respectiv în termen de 20 de zile de la data recepţiei
preliminare, dar nu mai târziu de data recepţiei finale. Odată cu autorizaţia se restituie
titularului un exemplar din documentaţia depusă - vizată spre neschimbare - care face parte
integrantă din autorizaţie.
Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite pe o perioadă de maximum 5 ani pentru
producerea de energie electrică, navigaţie, piscicultura, stuficultură, plutărit, flotaj şi
agrement sau în alte scopuri neexceptate de lege.
O problemă particulară o reprezintă Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind
exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes
local, din categoriile C şi D. aprobată urmare a necesității existenţei unui cadru bine structurat
de organizare, exploatare şi urmărire a comportării în timp a unui număr foarte mare de mici
acumulări cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locale,ţinând cont de pierderile de vieţi
omeneşti şi pagubele materiale cauzate de unele deficienţe în exploatarea acumulărilor,
precum și în scopul preîntâmpinării pe viitor a repetării unor situaţii similare ce pot apărea în
orice moment, elemente care vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi
extraordinare.
În sensul ordonanţe de urgenţă, micile acumulări, au următoarea semnificaţie:
a) acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de agrement sunt acumulări de
apă înmagazinate prin bararea unui curs de apă natural sau artificial, cu volume mai mari de
5.000 m3 ori înălţimea coloanei de apă reţinută în secţiunea barajului mai mare de 2 m;
b) barajele care realizează acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de
agrement cu folosinţă piscicolă, de agrement ori local de la lit. a) sunt cele încadrate în
categoriile de importanţă C şi D, conform legii.
Exploatarea micilor acumulări în situaţii de avertizare meteohidrologică şi în regim de
ape mari se realizează obligatoriu conform dispoziţiilor dispeceratului direcţiilor de ape, care
poate decide inclusiv cotele de retenţie, pregolirile şi manevrele echipamentului
hidromecanic aferent acumulărilor şi orice alte intervenţii justificate de situaţii în care se
impune necesitatea tranzitării şi atenuării viiturilor. Exploatarea micilor acumulări se face
151
numai cu personal de exploatare calificat şi atestat în domeniul hidrotehnic. Prin personal de
exploatare calificat şi atestat se înţelege personalul care are pregătire tehnică la nivel de studii
medii.
Atestarea personalului de exploatare calificat se efectuează în baza unei procedurii
specifice elaborate și aprobate de autoritatea publică centrală din domeniul gospodăririi
apelor. În cazul în care deţinătorul nu are personal de exploatare calificat, exploatarea micilor
acumulări se face cu asistenţă tehnică din partea personalului desemnat de Administraţia
Naţională «Apele Române», în baza unui contract.
Deţinătorii micilor acumulări care nu deţin autorizaţii de funcţionare în condiţii de
siguranţă şi autorizaţii de gospodărire a apelor au obligaţia să obţină autorizaţiile până la
termenul stabilit de către persoanele cu atribuţii de inspecţie din domeniul gospodăririi
apelor, în funcţie de indicele de risc asociat barajului, stabilit în conformitate cu normele de
încadrare în categoriile de importanţă, aprobate prin ordin al autorităţii publice centrale din
domeniul gospodăririi apelor şi al autorităţii publice centrale din domeniul lucrărilor publice
şi amenajării teritoriului.
În vederea obținerii autorizației de funcționare, sunt relevante dispozițiile Ordonanţei
de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și completările ulterioare.
În sensul OUG nr. 244/2000 prin termenii au utmătorul înțeles:
a) baraj - orice lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este
capabilă să asigure acumularea, permanentă sau nepermanentă, de apă, de deşeuri industriale
lichide sau solide depuse subacvatic (din industria chimică, industria energetică şi din iazurile
de decantare din industria minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a
conţinutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social,
economic şi/sau natural. Noţiunea de baraj cuprinde:
1. totalitatea elementelor constructive realizate, inclusiv construcţiile şi instalaţiile-anexă
aferente acestuia, precum şi cele naturale, terenul de fundaţie şi versanţii care asigură
acumularea, reprezentând cuveta lacului de acumulare;
2. barajele şi digurile care realizează retenţii permanente sau nepermanente de apă;
3. lucrările hidrotehnice speciale (centrale hidroelectrice şi ecluze din frontul barat, derivaţii
cu nivel liber realizate în rambleu, rezervoare supraterane cu volume de peste 5.000 m3 şi
conducte forţate);
152
4. barajele şi digurile care realizează depozite de deşeuri industriale;
b) categorie de importanţă a barajelor - clasificare bazată pe cuantificarea riscului unui baraj,
utilizându-se un sistem de criterii, indici şi notări, conform metodologiei de încadrare în
categorii de importanţă aprobate prin ordin comun al ministrului lucrărilor publice,
transporturilor şi locuinţei şi ministrului apelor şi protecţiei mediului.
În funcţie de valoarea indicelui de risc asociat barajului, care pentru barajele cu risc
acceptabil are o valoare adimensională, mai mică sau egală cu 1, barajele se încadrează în una
dintre următoarele categorii de importanţă:
▪ A - baraj de importanţă excepţională;
▪ B - baraj de importanţă deosebită;
▪ C - baraj de importanţă normală;
▪ D - baraj de importanţă redusă.
În cazul unei valori a indicelui de risc asociat barajului mai mare de 1, riscul este
inacceptabil, iar barajul nu poate fi exploatat;
c) baraj cu risc sporit - baraj care este declarat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului ca
fiind cu potenţial crescut privind consecinţele produse asupra populaţiei, proprietăţii şi
mediului, în cazul cedării;
d) expert certificat/avizat - expert tehnic sau specialist verificator de proiecte, atestat de
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei pentru construcţii hidrotehnice în
domeniile A7 (rezistenţa şi stabilitatea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice,
pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice) şi B5 (siguranţa în exploatare pentru construcţii
şi amenajări hidrotehnice) şi certificat/avizat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului
pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor;
e) CONSIB - Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice,
înfiinţată conform legii;
f) deţinător de baraj - persoană juridică cu orice titlu, care are în păstrare, proprietate şi/sau
administrare un baraj.
Deţinătorii cu orice titlu de baraje sunt direct responsabili de realizarea şi de
menţinerea siguranţei în exploatare a acestora în conformitate cu prevederile prezentei
ordonanţe de urgenţă. Exploatarea barajelor, indiferent de destinaţia acestora, de către
deţinătorii cu orice titlu fără autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă este interzisă.
153
 Pentru barajele noi sau în cazul intervenţiilor constructive care modifică parametrii de
bază ai barajelor existente deţinătorii acestora sunt obligaţi să obţină de la Ministerul
Mediului acordul de funcţionare în siguranţă. Prin excepţie lucrările încadrate în categoriile
de importanţă C şi D acordul de funcţionare în siguranţă să fie emis de unităţile teritoriale ale
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza avizului unui expert certificat/avizat.
Acordul de funcţionare în siguranţă este obligatoriu pentru obţinerea autorizaţiei de
construcţie.
Pentru barajele aflate în exploatare sau în fază provizorie de punere în exploatare
deţinătorul acestora este obligat să obţină o autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă,
emisă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza recomandărilor din documentaţia
avizată de expertul certificat. Prin excepţie, la recomandarea CONSIB, pentru lucrările
încadrate în categoriile de importanţă C şi D autorizaţia de funcţionare în condiţii de
siguranţă se poate emite de către unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor şi Protecţiei
Mediului, pe baza unei documentaţii privind starea de siguranţă avizate de expertul
certificat.Autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă certifică îndeplinirea exigenţelor
de performanţă în perioada de exploatare şi este obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de
gospodărire a apelor şi de protecţie a mediului.
Autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă se emite pe o durată determinată,
stabilită prin autorizaţie, de maximum 10 ani şi se reînnoieşte la expirare sau în cazul
producerii unor incidente ori accidente în exploatare.
Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea
Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor de
evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH – 040, stabilește procera de
autorizare.
B.Autorizatia de mediu
Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu
(ACPM) este, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului –Ministerul
Mediului și Schimbarilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)
sau autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului (ATPM). ATPM este agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta
Dunării».Solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu sunt obligatorii atât pentru
154
desfăşurarea activităţilor existente, cât şi pentru începerea activităţilor noi. Autorizaţia se
emite de către ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 195/2005. Pentru
activităţile desfăşurate pe teritoriul unui judeţ, cu excepţia celor desfăşurate în perimetrul
Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", ACPM este agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului. Pentru activităţile desfăşurate total sau parţial în perimetrul Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării", ACPM este Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Emiterea
autorizaţiei de mediu pentru activităţi desfăşurate în vecinătatea Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării" se realizează numai cu avizul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării",
potrivit art. 28 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvenului nr. 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.Pentru
activităţile desfăşurate pe teritoriul a două sau mai multe judeţe, ACPM este Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) .Pentru activităţile pentru care autorizaţia de
mediu se emite prin hotărâre a Guvernului, ACPM este autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului.
La eliberarea autorizației de mediu sunt incidente prevederile din:
- Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările și
completările ulterioare,
- Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu
- Ordinul nr. 865/2014 privind modificarea unor acte normative care stabilesc taxe şi
tarife în domeniul protecţiei mediului;
La solicitarea unei autorizaţii de mediu sau, după caz, cu minimum 45 de zile înainte
de expirarea unei autorizaţii de mediu existente, titularul activităţii este obligat să depună la
ACPM un dosar cuprinzând următoarea documentaţie:
a) cererea pentru eliberarea autorizaţiei de mediu;
b) fişa de prezentare şi declaraţie;
c) dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una dintre metodele de informare;
d) planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă a obiectivului;
e) procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condiţiilor impuse prin acordul de mediu
întocmit potrivit Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr.860/2002 pentru
aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de

155
mediu, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, nota privind stadiul de
realizare a programului pentru conformare existent;
f) formularul de înregistrare, însoţit de documentele specificate de acesta, pentru autorizarea
activităţii grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare şi/sau îngrijire.
ACPM verifică amplasamentul, analizează documentele prezentate, stabileşte dacă
sunt necesare informaţii, acte sau documente suplimentare şi le solicită în scris titularului
activităţii. Pentru activităţi noi pentru care a fost emis acordul de mediu, ACPM, după
derularea etapelor anterioare, face publică decizia de emitere a autorizaţiei de mediu, precum
şi programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afişare la sediul
propriu şi postare pe pagina proprie de internet.Decizia poate fi contestată în termen de 15
zile lucrătoare de la data publicării.
Termenul de eliberare a autorizaţiei de mediu este de maximum 90 de zile lucrătoare
de la data depunerii documentaţiei complete. Modelul şi conţinutul minim al autorizaţiei de
mediu sunt prezentate în anexa nr. 7. Autorizaţia de mediu se emite în 3
exemplare. Revizuirea autorizaţiei de mediu se realizează ori de câte ori există o schimbare
de fond a datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul activităţii informează în scris
ACPM despre acest lucru, iar ACPM emite o autorizaţie de mediu revizuită, incluzând acele
date care s-au modificat, sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizaţii de
mediu.
Autorizaţia de mediu nu se emite:
a) dacă nicio variantă a programului pentru conformare nu asigură încadrarea în condiţiile
care permit autorizarea, raportate la standardele şi reglementările în vigoare;
b) dacă titularul activităţii nu respectă obligaţiile ce îi revin prin prezenta procedură;
c) în situaţia în care nu au fost respectate condiţiile impuse în procedura de evaluare a
impactului asupra mediului;
d) în situaţia în care nu au fost realizate integral măsurile prevăzute în programul pentru
conformare, anexă la autorizaţia de mediu.
Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este
valabilă 10 ani.
Prin excepţie, autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt
valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data
156
scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.În cazul în care intervin
elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile
care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării
titularului, , menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând
titularul cu privire la această decizie. Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea
competentă), este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului
ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.

C.Autorizatia sanitar – veterinara.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), este
autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic
şi administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor. În subordinea Autorităţii funcționează:
a) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de
competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică;
b) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a
municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Autorităţii, care se înfiinţează
prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii
publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale;
c) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate în structura direcţiilor sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;
d) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică.
ANSVSA are drept scop:
a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la
animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman,
salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor,

157
identificarea şi înregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;
b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea
alimentelor către consumator.
ANSVSA funcţionează în cooperare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum
şi cu celelalte autorităţi naţionale ce au competenţe executive în domeniul siguranţei
alimentelor.
La eliberarea autorizației sanitar-veterinară sunt incidente prevederile din:
 Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor,
 Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din
subordinea acesteia, cu modificările ulterioare,
 Ordinul nr. 57/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de
autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează,
transportă şi/sau distribuie produse de origine animală,
 Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-
veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din 22.07.2014
Autorizaţie sanitară veterinară reprezintă documentul emis de direcţia sanitar-
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, care
atestă că activităţile din unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau
distribuie produse de origine animală, prevăzute în anexa nr. 1, îndeplinesc condiţiile sanitare
veterinare de funcţionare stabilite de legislaţia veterinară a Uniunii Europene şi de cea
naţională. Activităţile supuse autorizării sanitare veterinare sunt activităţile desfăşurate în
unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine
animală şi care se autorizează de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de începerea desfăşurării acestora,
prevăzute în anexa nr. 9. Produsele de origine animală reprezintă alimentele de origine
animală, inclusiv mierea şi sângele, moluştele bivalve, echinodermele, tunicatele şi

158
gasteropodele marine vii destinate consumului uman. Unităţile care produc, procesează,
depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală pot să desfăşoare
activităţi supuse controlului sanitar-veterinar numai după emiterea autorizaţiei sanitare
veterinare de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
Înainte de amplasare şi de începerea construcţiei, în cazul unităţilor prevăzute în anexa nr. 9,
reprezentantul legal al unităţii trebuie să înainteze direcţiei sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în vederea verificării şi
certificării conformităţii cu legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în
vigoare, documentaţia care conţine următoarele documente:
a) cererea din partea unităţii, prin care solicită certificarea conformităţii documentaţiei
depuse cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare;
b) planul cu amplasarea obiectivului în zonă;
c) proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea echipamentelor şi
utilajelor;
d) memoriul tehnic justificativ, cuprinzând descrierea activităţilor ce urmează a se desfăşura
şi a obiectivului;
e) chitanţa care atestă că au fost achitate tarifele.
În cazul în care, în urma verificării documentaţiei depuse, precum şi a verificării la
faţa locului a conformităţii datelor înscrise, se constată îndeplinirea condiţiilor sanitare
veterinare, directorul executiv al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, emite o notificare, care este înaintată
reprezentantului legal al unităţii, în care precizează că documentaţia depusă este conformă cu
legislaţia sanitară veterinară în vigoare şi aplică ştampila direcţiei sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pe planul cu amplasarea
obiectivului în zonă şi pe proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea
echipamentelor şi utilajelor, atestând pe aceste documente, sub semnătură, faptul că sunt
"conforme cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare".
Orice modificări ulterioare ale fluxului tehnologic, modernizări şi extinderi ale
unităţii trebuie autorizate de către direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, fără a se percepe tariful de autorizare prevăzut.

159
 Autorizaţia sanitară veterinară emisă pentru unităţile prevăzute în anexa nr. 9 îşi
păstrează valabilitatea atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile sanitare veterinare prevăzute de
legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare.
Tariful perceput de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru
verificările efectuate în vederea certificării conformităţii documentaţiei depuse, cu legislaţia
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor este reprezentat de tariful perceput pentru
autorizarea sanitară veterinară, prevăzut în anexa nr. 11, care se achită de către reprezentantul
legal al unităţii în contul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, la depunerea documentaţiei.
Comparativ cu celelalte state membre, Romania are in prezent termene mai scurte,
estimate intre 3 si 5 luni, daca luam in calcul timpul necesar parcurgerii etapelor anterioare
depunerii dosarului de solicitare a licentei de pescuit, asda cum reiese din tabelul de mai jos.
Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură în
anumite state membre

Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură

160
 Anexa nr. 1

Formular nr. ...........1............. Data 02.07.2014

FORMULAR DE VOT ELECTRONIC DIN PARTEA MEMBRILOR COMITETULUI

Tip procedură normala Inchiderea votului 07.07.2014 / ora 16.30

(normală / urgentă) (dată / oră)

Subiectul votului: Strategia Națională a Sectorului Pescăresc 2014-2020

..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
............................
Documente ataşate:
1. -Strategia Națională a Sectorului Pescăresc 2014-2020
-Planul de acțiuni pentru implementarea SNSP
2. Formularul de vot electronic (Anexa nr.1)

Numele votantului ...........................................

Votul exprimat: .............................

(pentru, împotrivă, abţinere)

Comentarii / completări la documentul propus:

..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
.........................

Data: ......./......./.............. Semnatura .......................

161
 Cerere tip
ANEXA Nr. 2
Societatea Comercială ...................

Nr. ............. din ...................

Nr. înregistrare la filiala Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

................................................

Domnule preşedinte,

Subsemnatul .........................., cu domiciliul în ............................., posesor al B.I./C.I. .........

seria ....... nr. .............., în calitate de ............................ la Societatea Comercială/Asociaţia
Familială/persoană fizică, vă rog să aprobaţi eliberarea licenţei de acvacultură şi înscrierea în
Registrul unităţilor de acvacultură pentru ......................................./(unitatea) ... pentru
producerea de ............................................ .

Alăturat depun următoarele documente:

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

................................................................................................................... .

Semnătura solicitantului ..........................................

Data ........................................

162
 ANEXA Nr. 3

FIŞA UNITĂŢII DE PRODUCŢIE ÎN ACVACULTURĂ

Denumirea unităţii de producţie .................................

Adresa ..........................................................

Judeţul .........................................................

1. Administrator:

Operatorul economic .........................................................

Adresa ......................................................................

Telefon .................. fax ............... e-mail .......................

Codul unic de înregistrare ..................................................

Numărul de înregistrare la registrul comerţului .............................

Tipul de contract/concesionare/arendă/asociere încheiat cu ..................

Nr. contractului/data .......................................................

Perioada de valabilitate ....................................................

Persoana de contact împuternicită ........................................... (numele şi prenumele)

Funcţia .....................................................................

Adresa ......................................................................

Telefon ................ fax ...................... e-mail ..................

2. Sisteme şi instalaţii de producţie:

a) heleşteie
b) iazuri
c) păstrăvării
d) viviere flotabile
e) lacuri de acumulare
f) instalaţii pentru creştere superintensivă

163
g) instalaţii pentru acvacultură marină

3. Situaţia bazinelor piscicole:

Suprafaţa (ha)
Tipul bazinului Numărul de bazine Observaţii
Total Luciu de apă

Heleşteie de reproducere dirijată

Heleşteie de creştere în vara I
Heleşteie de creştere în vara a II-a, a III-a
Iazuri
Lacuri de acumulare
Viviere flotabile (alte tipuri se vor detalia)

Suprafaţa totală ................ ha, din care luciu de apă ............. ha.

4. Sistem de alimentare cu apă:

a) gravitaţional []

b) pompare []

Dotarea staţiei de pompare (numărul şi tipul electropompelor, puterea instalată)

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

5. Staţie de reproducere artificială: DA [] NU []

Bazine circulare nr. ........................................................

Capacitatea staţiei de reproducere ..........................................

Dotările staţiei de reproducere .............................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Specii ......................................................................

164
6. Indici tehnologici:

Producţia medie:

Puiet vara I .............. kg/ha

Peşte de consum ........... kg/ha

NOTĂ:

Pentru păstrăvării şi instalaţii pentru creştere superintensivă se va indica unitatea de măsură

folosită (kg/mc, buc./mc, buc./ha).

7. Construcţii conexe şi dotări:

a) Construcţii: .............................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

b) Dotări (tipul şi numărul): ...............................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

8. Situaţia personalului:

Total = persoane,

din care:

a) Conducere şi tehnic.

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare
Studii medii
b) Administrativ:

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare
Studii medii

165
c) Muncitori:

Total Bărbaţi Femei

Studii superioare
Studii medii
Semnătura administratorului ............................................

L.S.

Data ..........................................

166
 ANEXA Nr. 4
Filiala teritorială a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură
....................................................

Nr. ............/............/..............

NOTĂ DE CONSTATARE
Încheiată astăzi ........../........../............

Subsemnatul, ..........................................................., având funcţia de

..........................................., verificând autenticitatea datelor înscrise în documentaţia depusă
de către ................................................... în vederea eliberării licenţei de acvacultură şi
înscrierii în Registrul unităţilor de producţie din acvacultură, în conformitate cu prevederile
................................., am constatat următoarele (se va trece detaliat):

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Faţă de cele prezentate, consider că:

[] Îndeplineşte

[] Nu îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea licenţei de acvacultură

Avizat, Întocmit,

Şef filială . . . . . . . . . . . . . . . . ....................

(numele şi prenumele) (numele şi prenumele)

Semnătura . . . . . . . . . . . . . . . . . Semnătura . . . . . . . . . . . . .

L.S. L.S.

167
 ANEXA Nr. 5
MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură

LICENŢĂ DE ACVACULTURĂ
Nr. ............... din .....................

Numărul de înregistrare în Registrul unităţilor de acvacultură ..............

DATE DE IDENTIFICARE

1. Numele unităţii:

2. Tipul unităţii:

3. Adresa unităţii:

4. Proprietar:

5. Adresa proprietarului:

6. Administrator:

7. Adresa administratorului:

8. Codul unic de înregistrare:

CARACTERISTICILE TEHNICE

1. Suprafaţa totală .... ha, din care luciu de apă .... ha, număr bazine ............

2. Alte tipuri de instalaţii (viviere, cuve, tancuri etc.) .......

Unitatea este licenţiată pentru producerea de puiet şi peşte de consum din specia: .................

Preşedinte,
..........................

L.S.

168
 ANEXA Nr. 6

CUANTUMUL
contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă

Nivelul
Denumirea contribuţiei U.M. contribuţiei
(lei/U.M.)

0 1 2

A. Contribuţii pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse

şi utilizatori

A.1. Râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate, indiferent de

deţinător

1.1. Operatori economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală), mii m3 40,73

instituţii publice, unităţi de cult, agrozootehnice de tip industrial şi alţii

1.2. Operatori economici producători de energie electrică şi termică prin mii m3 40,73
termocentrale

1.3. Operatori economici producători de energie electrică prin mii m3 0,23

hidrocentrale, indiferent de puterea instalată, în regim de uzinare

1.4. Irigaţii mii m3 3,49

1.5. Acvacultură mii m3 2,79

A.2. Dunăre

2.1. Operatori economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală, mii m3 4,65

servicii de ecluzare a navelor pe canale navigabile), instituţii publice,
unităţi de cult, agrozootehnice de tip industrial şi alţii

2.2. Operatori economici producători de energie electrică şi termică prin mii m3 0,23
termocentrale în regim de circuit deschis

2.3. Operatori economici producători de energie electrică şi termică în mii m3 4,07

centrale nucleare în regim de circuit deschis

2.4. Operatori economici producători de energie prin hidrocentrale, mii m3 0,23

indiferent de puterea instalată, în regim de uzinare

2.5. Irigaţii mii m3 3,49

2.6. Acvacultură mii m3 2,79

A.3. Subteran

169
3.1. Operatori economici industriali mii m3 52,36

3.2. Operatori economici de gospodărie comunală, instituţii publice, mii m3 52,36

unităţi de cult şi alţii, care folosesc apa în scop potabil

3.3. Irigaţii şi acvacultură mii m3 52,36

3.4. Operatori economici agrozootehnici mii m3 52,36

B. Contribuţii pentru primirea apelor uzate în resursele de apă*)

a) Indicatori chimici generali

- materii totale în suspensie (MTS) mii kg 10,36

- cloruri (Cl^-), sulfaţi (SO4^-2) mii kg 42,47

- sodiu, potasiu, calciu, magneziu mii kg 42,47

- azotaţi mii kg 42,47

- clor rezidual liber Cl2 mii kg 42,47

- amoniu, azot, azotiţi mii kg 169,42

- consum biochimic de oxigen (CBO5) mii kg 42,36

- consum chimic de oxigen (CCOMn) (metoda cu pergament de potasiu) mii kg 42,36

- consum chimic de oxigen (CCOCr) (metoda cu bicromat de potasiu) mii kg 42,36

- fosfaţi (PO4^3-) mii kg 8,38

- fosfor (P) mii kg 169,42

- mangan (Mn^2+) mii kg 423,67

- aluminiu, fier total ionic mii kg 508,38

- substanţe extractibile cu eter de petrol, produse petroliere mii kg 317,66

- detergenţi sintetici anionactivi, biodegradabili mii kg 169,42

- reziduu filtrabil uscat la 105°C mii kg 38,63

b) Indicatori chimici specifici

- sulfiţi, fluoruri, fenoli antrenabili cu vapori de apă mii kg 169,42

- nichel, crom mii kg 10.594,23

- amoniac mii kg 10.594,23

- bariu, zinc, cobalt mii kg 508,38

- sulfuri, hidrogen sulfurat mii kg 529,67

170
c) Indicatori chimici toxici şi foarte toxici

- arsen mii kg 32.951,52

- cianuri mii kg 32.951,52

- mercur, cadmiu mii kg 42.377,03

- plumb, argint, crom, cupru, molibden mii kg 10.594,23

d) Indicatori bacteriologici

- bacterii coliforme totale 109 bacterii/ 100 cm3 3,49

- bacterii coliforme fecale 107 bacterii/ 100 cm3 61,32

- streptococi fecali 5 x 106streptococi/ 157,78

100 cm3

e) Indicatori fizici

- temperatura**) mii m3 x °C 0,47

Pentru evacuările în soluri permeabile şi în depresiuni cu scurgere

asigurată natural, contribuţiile menţionate se triplează.

C. Contribuţii pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin

barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administraţiei
Naţionale "Apele Române"

C.1. Cădere medie asigurată la hidrocentrale cu puterea instalată mai (Metri cădere/lună) x 209,45
mică de 4 MW ore funcţionare

C.2. Cădere medie asigurată prin hidrocentrale cu putere instalată (Metri cădere/lună) x 267,63
cuprinsă între 4 MW şi 8 MW ore funcţionare

C.3. Cădere medie asigurată prin hidrocentrale cu putere instalată mai (Metri cădere/lună) x 337,44
mare de 8 MW ore funcţionare

D. Contribuţii pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile, m3 4,07

malurile cursurilor de apă şi cuvetele lacurilor de acumulare

*) Contribuţia pentru substanţele evacuate în resursele de apă se aplică doar pentru aportul propriu al
utilizatorului, în limitele autorizate.

**) Contribuţia pentru temperatură se aplică prin diferenţa dintre temperatura de la evacuarea apei uzate
evacuate şi temperatura apei prelevate din sursă. În perioada de iarnă, între 15 noiembrie şi 15 martie,
temperatura apei receptorului natural - sursei se consideră egală cu 4 grade Celsius.
171
NOTĂ:contribuţiile nu conţin TVA.

ANEXA Nr. 7

TARIFE
pentru serviciile de emitere de către Administraţia Naţională "Apele Române" a notificărilor,
avizelor de amplasament, permiselor
de traversare, avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor,
avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor de funcţionare
în siguranţă a barajelor

Nivelul tarifului în funcţie de

Nr. complexitatea folosinţei (lei)
Serviciu de avizare/autorizare
crt.
mică medie mare
1 2 3 4 5
1. Notificare pentru începerea execuţiei
1.1. cu deplasare pe teren 546,89
1.2. fără deplasare pe teren 255,99
2. Notificare pentru punerea în funcţiune
2.1. cu deplasare pe teren 546,89
3. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări 570,16
aflate în competenţa Sistemului de Gospodărire a Apelor
4. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări 1.105,42
aflate în competenţa direcţiilor apelor
5. Emiterea avizului de amplasament/permisului de traversare la lucrări
aflate în competenţa Administraţiei Naţionale "Apele Române"
- zona I 1.652,31
- zona II 1.768,67
- zona III 1.838,49
- zona IV 1.861,76
6. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine
Sistemului de Gospodărire a Apelor
6.1. pentru cazul în care se face deplasare pe teren 930,88 1.023,97 -
6.2. pentru cazul în care deplasarea s-a efectuat anterior 653,94 747,03 -
7. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine
direcţiei apelor
7.1. pentru cazul în care se face deplasarea pe teren 1.477,77 1.570,86 -
7.2. pentru cazul în care deplasarea s-a efectuat anterior 760,99 856,41 -
8. Emiterea avizului de gospodărire a apelor când competenţa revine
Administraţiei Naţionale "Apele Române"
8.1. pentru cazul în care se face deplasarea pe teren:

172
 - zona I - - 2.525,01
- zona II - - 2.653,01
- zona III - - 2.722,82
- zona IV - 2.757,73
8.2. pentru cazul în care nu se face deplasarea pe teren sau s-a efectuat - - 1.326,50
anterior
9. Reactualizarea avizului de gospodărire a apelor dat anterior, a cărui 663,25 663,25 663,25
valabilitate expiră datorită neînceperii lucrărilor în perioada de 2 ani
10. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă
amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine
Sistemului de Gospodărire a Apelor
10.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente 605,07 651,62 -
10.2. obiective existente la care este necesară întocmirea şi aprobarea 895,97 942,52 -
programului de etapizare
10.3. emiterea autorizaţiei modificatoare 605,07 651,62 -
11. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă
amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine
direcţiei apelor
11.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente 1.047,24 1.093,78
11.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea 1.338,14 1.384,68 -
programului de etapizare
11.3. emiterea autorizaţiei modificatoare 1.047,24 1.093,78
12. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă
amplasate pe teritoriul unui bazin hidrografic, când competenţa revine
Administraţiei Naţionale "Apele Române"
12.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente:
- zona I - - 1.477,77
- zona II - - 1.896,67
- zona III - - 1.978,12
- zona IV - - 2.001,39
12.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea
programului de etapizare:
- zona I - - 2.059,57
- zona II - - 2.175,93
- zona III - - 2.269,02
- zona IV - - 2.292,29
12.3. emiterea autorizaţiei modificatoare:
- zona I - - 1.477,77
- zona II - - 1.896,67
- zona III 1.978,12
- zona IV 2.001,39

173
13. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă
amplasate pe teritoriul a două sau mai multe bazine hidrografice, când
competenţa revine Administraţiei Naţionale "Apele Române"
13.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente:
- zona I - - 1.908,30
- zona II - - 2.024,66
- zona III - - 2.117,75
- zona IV - - 2.141,02
13.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea
programului de etapizare:
- zona I - - 2.152,66
- zona II - - 2.269,02
- zona III - - 2.362,11
- zona IV - - 2.385,38
13.3. emiterea autorizaţiei modificatoare:
- zona I 1.908,30
- zona II 2.024,66
- zona III 2.117,75
- zona IV 2.141,02
14. Emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor folosinţelor de apă
amplasate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, când
competenţa revine Administraţiei Naţionale "Apele Române"
14.1. obiective noi şi existente, reînnoirea autorizaţiei la obiective existente - - 1.047,24
14.2. obiective existente la care sunt necesare întocmirea şi aprobarea - - 1.291,60
programului de etapizare
14.3. emiterea autorizaţiei modificatoare - - 1.047,24
15. Consultanţă tehnică acordată de specialişti din cadrul direcţiei apelor
15.1. cu deplasare pe teren - 826,16 -
15.2. fără deplasare pe teren - 244,36 -
16. Consultanţă tehnică acordată de specialişti din cadrul Administraţiei
Naţionale "Apele Române"
16.1. cu deplasare pe teren:
- zona I - - 837,79
- zona II - - 954,15
- zona III - - 1.047,24
- zona IV - - 1.070,51
16.2. fără deplasare pe teren - - 244,36
17. Transferul avizului sau al autorizaţiei de gospodărire a apelor la un alt 663,25 663,25 663,25
beneficiar

174
18. Emiterea avizului de funcţionare în siguranţă a barajelor care se 1.338,14
încadrează în categoriile de importanţă C şi D
19. Emiterea acordului/autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a barajelor 930,88
care se încadrează în categoria de importanţă C
20. Emiterea acordului/autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a barajelor 465,44
care se încadrează în categoria de importanţă D
NOTĂ:

1) Zona I priveşte Direcţiile Apelor Argeş - Vedea şi Buzău - Ialomiţa.

Zona II priveşte Direcţiile Apelor Jiu, Olt şi Dobrogea - Litoral.

Zona III priveşte Direcţiile Apelor Prut, Siret şi Mureş.

Zona IV priveşte Direcţiile Apelor Banat, Someş - Tisa şi Crişuri.

2) Tarifele nu cuprind TVA.

175
 ANEXA nr. 8
CONŢINUTUL-CADRU AL AUTORIZAŢIEI DE MEDIU

Antet

AUTORIZAŢIE DE MEDIU

Nr. ........ din ..............

Ca urmare a cererii adresate de ............................................, cu sediul în judeţul

.............................., municipiul, oraşul, comuna, satul ......................., sectorul ......., str.
.......................... nr. ..... etc. ..........., înregistrată la numărul ........ din .............., în urma
analizării documentelor transmise şi a verificării, în baza Hotărârii Guvernului nr.
368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legeanr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se
emite:

AUTORIZAŢIA DE MEDIU

pentru ................................................ din municipiul, oraşul, comuna, satul

.................................., sectorul ............, str. ................................. nr. ......, care prevede
desfăşurarea următoarelor activităţi (conform cod CAEN) .............................

Documentaţia conţine: (fişă de prezentare şi declaraţie, bilanţ de mediu etc.)

..............................., elaborată de: ..........................,

şi următoarele acte de reglementare emise de alte autorităţi: ............. .

Prezenta autorizaţie se emite cu următoarele condiţii impuse: ............. .

Prezenta autorizaţie este valabilă ........ ani, de la ................., data eliberării, până la
....................

Nerespectarea prevederilor autorizaţiei atrage suspendarea şi/sau anularea acesteia, după caz.

I. Activitatea autorizată:

1. Dotări (instalaţii, utilaje, mijloace de transport utilizate în activitate)

........................................... .

2. Materiile prime, auxiliare, combustibilii şi ambalajele folosite - mod de ambalare, de

depozitare, cantităţi: .............

3. Utilităţi - apă, canalizare, energie (surse, cantităţi, volume): .........

176
4. Descrierea principalelor faze ale procesului tehnologic sau ale activităţii:
...................................................................

5. Produsele şi subprodusele obţinute -cantităţi, destinaţie: ...............

6. Datele referitoare la centrala termică proprie - dotare, combustibili utilizaţi (compoziţie,

cantităţi), producţie: ..................................

7. Alte date specifice activităţii: (coduri CAEN care se desfăşoară pe amplasament, dar nu
intră pe procedura de autorizare) ..........................

8. Programul de funcţionare - ore/zi, zile/săptămână, zile/an ...............

II. Instalaţiile, măsurile şi condiţiile de protecţie a mediului

1. Staţiile şi instalaţiile pentru reţinerea, evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu, din

dotare (pe factori de mediu): ........................

2. Alte amenajări speciale, dotări şi măsuri pentru protecţia mediului: .....

3. Concentraţiile şi debitele masice de poluanţi, nivelul de zgomot, de radiaţii, admise la

evacuarea în mediu, depăşiri permise şi în ce condiţii:
......................................................................

III. Monitorizarea mediului

1. Indicatorii fizico-chimici, bacteriologici şi biologici emişi, emisii de poluanţi, frecvenţa,

modul de valorificare a rezultatelor: .....................

2. Datele ce vor fi raportate autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului şi periodicitatea:

....................................................

IV. Modul de gospodărire a deşeurilor şi a ambalajelor

1. Deşeurile produse (tipuri, compoziţie, cantităţi): .......................

2. Deşeurile colectate (tipuri, compoziţie, cantităţi, frecvenţă): ..........

3. Deşeurile stocate temporar (tipuri, compoziţie, cantităţi, mod de stocare):

..................................

4. Deşeurile valorificate (tipuri, compoziţie, cantităţi, destinaţie): ......

5. Modul de transport al deşeurilor şi măsurile pentru protecţia mediului: ..

6. Mod de eliminare (depozitare definitivă, incinerare): ....................

177
7. Monitorizarea gestiunii deşeurilor: ......................................

8. Ambalajele folosite şi rezultate - tipuri şi cantităţi: ..................

9. Modul de gospodărire a ambalajelor (valorificate): .......................

V. Modul de gospodărire a substanţelor şi preparatelor periculoase

1. Substanţele şi preparatele periculoase produse sau folosite ori comercializate/transportate

(categorii, cantităţi): ............................

2. Modul de gospodărire:

- ambalare:

- transport:

- depozitare:

- folosire/comercializare:

3. Modul de gospodărire a ambalajelor folosite sau rezultate de la substanţele şi preparatele

periculoase: ........................................

4. Instalaţiile, amenajările, dotările şi măsurile pentru protecţia factorilor de mediu şi pentru

intervenţie în caz de accident: ..................

5. Monitorizarea gospodăririi substanţelor şi preparatelor periculoase: .....

VI. Programul de conformare - măsuri pentru reducerea efectelor prezente şi viitoare ale
activităţilor

1. Domeniul [protecţia solului şi apelor subterane; descărcarea apelor uzate; emisii

atmosferice; gestiunea deşeurilor; altele (zgomot, prezenţa azbestului etc.)]: denumirea
măsurii, performanţa/obiective de remediere (pe fiecare măsură), termen de finalizare (pe
fiecare măsură): .............................

2. Sursa de finanţare (pe fiecare măsură), evidenţe, rapoarte: ..............

Director executiv, Şef serviciu autorizare

.............. şi controlul conformării,

.................

Întocmit

178
MENŢIUNI:

1. Conţinutul anexei nr. 1 la procedură se adaptează la specificul activităţii unităţii autorizate.

2. Pe versoul formularului autorizaţiei de mediu propriu-zise se pot prezenta unele articole

extrase din legislaţia în vigoare care priveşte protecţia mediului (cu precizarea actelor
normative) sau menţiuni legate de obligaţiile posesorului autorizaţiei de mediu şi consecinţele
nerespectării acesteia ori ambele.

179

SECŢIUNEA 1Lucrări şi servicii prestate de către autorităţile publice pentru protecţia
Nr. Scopul lucrării sau al
crt. serviciului
0 1
1. Parcurgerea procedurii de
evaluare a impactului asupra
mediului pentru anumite
proiecte publice şi private
(diverse etape) sau
revizuirea/actualizarea
acordului de mediu
2. Parcurgerea procedurii de
emitere a autorizaţiei de
mediu/autorizaţiei integrate
de mediu sau revizuirea/
actualizarea acesteia (diverse
etape)
ANEXA Nr. 9
mediului
Cuantumul
tarifului
Tipul lucrării sau al serviciului care se
Precizări suplimentare
care se prestează încasează,
fără TVA
(lei)
2 3 4
Evaluarea iniţială a solicitării 100
Etapa de încadrare a 400 În cazul proiectelor pentru care
proiectului în procedura de este obligatorie efectuarea
evaluare a impactului asupra raportului la studiul de evaluare
mediului a impactului asupra mediului nu
se tarifează această etapă.
Etapa de definire a domeniului 1.000
evaluării şi de realizare a
raportului evaluării impactului
asupra mediului
Etapa de analiză a calităţii 2.000
raportului evaluării impactului
asupra mediului
Revizuirea/Actualizarea 500
acordului de mediu
Analiza documentaţiei de 1.500
susţinere a solicitării de
emitere a autorizaţiei de mediu
Finalizarea programului pentru 1.000
conformare, după caz
Revizuirea/Actualizarea 250
autorizaţiei de mediu
180
 Analiza documentaţiei de 6.000
susţinere a solicitării
autorizaţiei integrate de mediu

Revizuirea/Actualizarea 2.500
autorizaţiei integrate de mediu

3. Parcurgerea procedurii de Încadrare 500

emitere a avizului de mediu
pentru planuri şi programe Analiza calităţii raportului:
(diverse etape) - planuri/programe locale 500

- planuri/programe judeţene 1.500

- planuri/programe regionale 2.000

- planuri/programe naţionale 2.500

181
 ANEXA Nr. 10
I. Categoriile de unităţi care se supun autorizării sanitare veterinare de către Direcţia sanitar-
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti,
pentru care numerele de autorizare sanitară veterinară se alocă de către Direcţia igienă
veterinară şi epidemiologie din cadrul Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor

(…)

I. Peşte şi produse din pescuit:

1. vas-fabrică - orice ambarcaţiune cu dotări specifice la bordul căreia se desfăşoară

operaţiuni de filetare, feliere, jupuire, decorticare ori îndepărtarea cochiliei, tocare sau
prelucrare, urmate de ambalare, depozitare şi livrare a peştelui şi produselor din pescuit;

2. vas congelator - orice ambarcaţiune cu dotări specifice la bordul căreia se congelează

produsele din pescuit, iar dacă este cazul se realizează sângerarea, decapitarea, eviscerarea şi
îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare, depozitare şi livrare;

3. unitate de produse proaspete din pescuit - cherhana - unitate cu dotări specifice, în care se
desfăşoară activităţi de recepţie, răcire, depozitare, preparare, ambalare şi livrare a produselor
din pescuit proaspete, provenite direct din pescuit sau din centrele de colectare a peştelui;

4. unitate de procesare a produselor din pescuit - unitate cu dotări specifice în care se

desfăşoară activităţi de recepţie, depozitare, preparare, transformare a peştelui şi produselor
din pescuit, ambalare şi livrare a produselor finite;

5. centru de colectare a peştelui - unitate cu spaţii şi dotări corespunzătoare în care se

desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea
primară prin desolzire, eviscerare, tăierea aripioarelor, a peştelui provenit din pescuit sau
acvacultură şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi autorizate/înregistrate sanitar-
veterinar;

6. fermă de acvacultură cu centru de colectare a peştelui integrat - exploataţie pentru creşterea

peştelui de acvacultură care dispune de spaţii, dotări şi facilităţi adecvate proprii, în care se
desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea
primară a peştelui provenit din bazinele proprii, prin desolzire, eviscerare, tăierea
aripioarelor, depozitarea, ambalarea, răcirea şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi
autorizate/înregistrate sanitar-veterinar;

182
7. piaţa de licitaţie a peştelui şi produselor din pescuit - unitate cu dotări specifice în care se
desfăşoară activităţi de debarcare, recepţie, depozitare şi vânzare prin licitaţie a peştelui şi
produselor din pescuit către operatori din sectorul alimentar.

183
 ANEXA Nr. 11

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

......................................................

AUTORIZAŢIE SANITARĂ VETERINARĂ

Nr. ........... din .............

Directorul executiv al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa

Alimentelor..................., având în vedere cererea şi documentaţia înregistrate la nr. ...............,
din .................., a ........................, din ........................... (adresa completă), în baza notei de
constatare şi a fişei de evaluare nr. ........................, întocmite de dr. ..................................., în
calitate de .................................... din cadrul Serviciului/Biroului/Compartimentului de igienă
veterinară şi epidemiologie, în temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi al prevederilor Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele
alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, cu amendamentele
ulterioare,

DISPUNE:

autorizarea sanitară veterinară cu nr. de autorizare

................................................................................... (indicativul judeţului urmat de numărul
de autorizare) pentru unitatea: ..................................................................., din localitatea
................, str. ............... nr. ......., sectorul ....., codul poştal ........, judeţul ..............., pentru
următoarele activităţi:

Obiectiv Capacitate (tone/săptămână) Activitate Specie Observaţii

184
 3

Nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii prezentei autorizaţii sanitare veterinare,
schimbarea profilului sau efectuarea altor activităţi decât cele autorizate sanitar-veterinar în
conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare atrage, după caz,
suspendarea ori interzicerea activităţii, precum şi sancţionarea contravenţională sau penală,
conform legislaţiei în vigoare.

Director executiv,
.............................................
(semnătura şi stampila)

185
 ANEXA NR.12
Tarife autorizare sanitară-veterinară

Tarif de autorizare lei/

Partea Unitate
Unitate/Obiectiv
I Unităţi cu activităţi generale:
Depozit frigorific . . . . . . . . . . 398
Unitate de reambalare . . . . . . . . . . 663
Piaţă agroalimentară, piaţa en-gros, hală pentru desfacerea produselor de origine animală
398
II Carne de ongulate domestice:
Abator . . . . . . . . . . 663
Unitate de tranşare . . . . . . . . . . 530
III Carne de pasăre şi lagomorfe:
Abator de păsări . . . . . . . . . . 663
Unitate de tranşare carne pasăre . . . . . . . . . . 530
IV Carne de vânat de crescătorie:
Abator . . . . . . . . . . 663
Unitate de tranşare carne de vânat . . . . . . . . . . 530
V Carne de vânat sălbatic:
Unitate de manipulare . . . . . . . . . . . . . 530
Unitate de tranşare . . . . . . . . . . 398
VI Carne tocată, preparată şi carne separată mecanic:
Unitate pentru producerea cărnii tocate . . . . . . . . . . 530
Unitate carne preparată . . . . . . . . . . 530
Unitate carne separată mecanic . . . . . . . . . . 530
VII Produse din carne:
Unitate de procesare . . . . . . . . . . 663
VIII Moluşte bivalve vii:
Centru de colectare moluşte bivalve vii . . . . . . . . . . 398
Centru de purificare moluşte bivalve vii . . . . . . . . . . 398
IX Peşte şi produse din pescuit:
Vas fabrică . . . . . . . . . . 663
Vas congelator . . . . . . . . . . 663
Unitate produse proaspete din pescuit . . . . . . . . . . 663
Unitate procesare produse din pescuit . . . . . . . . . . 663
Piaţa de licitaţie peşte şi produse din pescuit . . . . . . . . . . 530
Piaţa de desfacere . . . . . . . . . . 530
Centru colectare peşte . . . . . . . . . . 219
Fermă de acvacultură cu centru colectare peşte integrat . . . . . . . . . . 109
X Lapte şi produse din lapte
Centru de colectare a laptelui . . . . . . . . . . 133
Unitate de procesare a laptelui materie primă . . . . . . . . . 663
Unitate de procesare a produselor lactate . . . . . . . . . . 586
XI Ouă şi produse din ouă
Centru de ambalare a ouălor . . . . . . . . . . 398
Unitate producere ou lichid . . . . . . . . . . 663
Unitate procesare ouă . . . . . . . . . . 663
XII Pulpe de broască şi melci
Unitate de procesare pulpe de broască şi melci . . . . . . . 663

186
2.1.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: acțiunile prevăzute în vederea
reducerii sarcinii administrative

În România, cadrul administrativ și juridic actual dispune de o procedură simplificată a

regimului de acordare a licenței de acvacultură, însă etapele premergătoare depunerii
documentației, respectiv procedura de emitere a avizelor și autorizațiilor care stau la baza
licenţei de acvacultură emise de autoritățile adiacente acestui sector sunt anevoioase și
împovărătoare din punct de vedere al costurilor de energie , de timp și de bani.
Propuneri:
- Menținerea taxei în vederea eliberării licenţei de acvacultură, stabilită de Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
- Reducerea termenelor şi costurilor de eliberare a autorizațiilor de mediu, de gospodărire
a apelor şi de funcţionare în condiţii de siguranţă, astfel încât să se poată respecta
integral prevederea din COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, PLANUL DE ACȚIUNE ANTREPRENORIAT 2020 -
Bruxelles, 9.1.2013 ,COM(2012) 795 final – pag. 23, potrivit căreia statele membre
sunt invitate ca până la sfârșitul lui 2015, să reducă la o lună termenele de acordare a
licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți.”;
- Elaborarea unei proceduri unitare în domeniul acvaculturii de către un singur organism
administrativ în vederea reducerii birocraţiei ;
- Nominalizarea organismului, sau entității care să devină punctul național de contact
pentru promovarea unei acvaculturi sustenabile și care sa aibă în responsabilitate
promovarea acestei acvaculturi sustenabile.
- Asigurarea de asistență juridică din partea entității care va avea ca sarcină promovarea
unei acvaculturi sustenabile pentru societățile care solicită eliberarea licențelor pentru
acvacultură;
- Eliberarea licenței de acvacultură independent/simultan cu obținerea celorlalte
autorizații și avize (mediu, ape, sanitar-veterinar);
- Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul
Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu,
ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA;

187
- Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de
vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit
autorizaţie integrată pentru piscicultură.

188
2.1.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți

A. Obiectivele Comisiei:
-Să colaboreze, pe baza datelor colectate de statele membre, cu autoritățile relevante
pentru a identifica, cele mai bune practici și marjele de îmbunătățire, inclusiv prin sprijinul
Grupului la nivel înalt privind sarcinile administrative din cadrul Comisiei, al cărui mandat este
de a ajuta administrațiile publice ale statelor membre să punăîn aplicare legislația UE într-un
mod mai eficient și mai sensibil la nevoile părților interesate.
- Să pregătească, documente de orientare care să răspundă cerințelor referitoare la
acvacultură din Directiva-cadru privind apa și din MSFD, pentru a ajuta statele membre și
industria să aplice legislația UE și pentru a ilustra modul în care protecția mediului poate fi
compatibilă cu acvacultura sustenabilă.

B. Obiectivul Consiliului consultativ pentru acvacultură:

Să întreprindă, până în aprilie 2014, o evaluare a procedurilor administrative și un
proces de inventariere a principalelor sarcini administrative în ceea ce privește termenele și
costurile pentru diferitele tipuri de acvacultură din statele membre.

C .Obiectivul României:

Identificarea posibilităților de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile

administrative.
Tabelul 2.1
Nr. Indicatorul cuantificat Existent la Prognozat Prognozat
Crt. afferent procedurilor nivelul anului 2017 2020
administartive 2013
1. Numărul de noi licențe 518 50 60
acordate
2. Rata de succes a cererilor 70% 90% 100%
pentru licențe (%)

189
3. Numărul de cereri în curs 0 0 0
de prelucrare
4. Durata medie de finalizare a 4 1 1
procedurilor de acordare a
licențelor (luni)
5. Numărul de organisme 4 1 1
publice implicate în
procedura de autorizare
(nr.)
6. Costurile medii ale 350 350 350
procedurilor de acordare a
licențelor pentru noile
societăți (EUR)
Durata medie a unei licențe Nedeterminată Nedeterminată Nedeterminată
(ani)

190
2.2 Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul
amenajării coordonate a teritoriului

Planificarea spaţială reprezintă armonizarea politicilor economice, sociale, ecologice

şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local, pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea
diferitelor zone, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale
dintre acestea. Amenajarea teritoriului reprezintă, deci, expresia spaţială a politicilor
economice, sociale, culturale şi ecologice ale societăţii. Tot în cadrul definiţiei mai largi se
specifică că planificarea spațială este “o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o
politică concepută ca o apropiere interdisciplinară şi globală tinzând spre dezvoltarea
echilibrată a regiunilor şi organizarea fizică a spaţiului după o concepţie directoare“
Modele de planificare spațială au fost dezvoltate pentru diferite activități umane și
tehnici și metode specifice au fost dezvoltate pentru medii diferite, cu caracteristici diferite.
Planificarea spațială poate fi executată pe diferite scări geografice, de la planuri
transnaționale până la planuri regionale, la nivel de municipii unice. În mod corespunzător
efectuat, planificarea spațială este un instrument puternic de gestionare a spațiului fizic și,
prin urmare, un instrument important pentru procesul de localizare fermelor de acvacultură.
Pentru a desfășura o activitate de acvacultură este necesar de a avea terenuri, care sunt
potrivite pentru scopul propus. Toate viețuitoarele acvatice, algele au cerințe biologice, cum
ar fi oxigen, temperatură și calitatea apei, care trebuie să fie îndeplinite pentru a asigura
producția și de a minimiza stresul și bolile. Fermele de acvacultură trebuie să fie, de
asemenea, acceptate de către proprietarii vecini, atât pe uscat, cât și pe apă, este necesar
accesul la infrastructura de drumuri și electricitate. O locație impropie a unei ferme de
acvacultură va crea nu doar probleme de mediu (de ex. eutrofizarea locală), dar aceasta va
avea un impact asupra tuturor celor trei variabile (ecologice, sociale și economice) pe care le
folosim pentru a defini dezvoltarea durabilă.
Planificarea spațială în domeniul acvaculturii cuprinde două direcții:
1. Amenajarea teritoriului – ce cuprinde toată zona de uscat și zona de coastă.
2. Amenajarea spațiului maritim.

191
 Prin planificare spaţială în acvacultură se poate înţelege:
o o zonă dedicată acvaculturii care ar putea fi considerată drept o prioritate
pentru dezvoltarea acvaculturii;
o o zonă marină în care se poate dezvolta acvacultura.
Disponibilitatea şi accesul la zonele cu caracteristici favorabile acvaculturii, inclusiv
cele care minimizează interacţiunile şi conflictele cu alte activităţi, reprezintă constrângeri
pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii.
Avantajele realizării planificării spațiale pentru acvacultură includ printre altele şi1:
 o abordare coordonată şi integrată în ceea ce priveşte managementul mediului;
 responsabilitate şi transparenţă prin implicarea părţilor interesate, relevante, la
toate nivelurile;
 o mai bună înţelegere a efectelor cumulative şi combinate precum şi,
interacţiunile dintre utilizatorii de resurse şi între utilizatorii de mediu;
 un mecanism mai eficient pentru administraţie de a livra angajamentele
dezvoltării durabile;
 o mai mare claritate a politicii şi luării deciziilor;
 o mai bună înţelegere a modificărilor necesare pentru a îmbunătăţi diferitele
politici şi cadre de reglementare.
Pe lângă aceste avantaje, realizarea acestei planificări poate oferi şi o serie de
beneficii economice, cum ar fi1:
o asigurarea unei mai bune orientări şi încrederi în investiţiile viitoare;
o creşterea investiţiilor financiare publice şi private;
o îmbunătăţirea integrării activităţilor;
o îmbunătăţirea rapidităţii, calităţii, responsabilităţii şi transparenţei procesului
decizional;
o îmbunătăţirea eficienţei şi creşterea respectării reglementărilor, oferind astfel
condiţii mai bune pentru o concurenţă deschisă;

1
Applying spatial planning for promoting future aquaculture growth - FAO, Committee on Fisheries, Sub-
committee on Aquaculture, Seventh Sesion, St. Petersburg, Russian Federation, 7 – 11 October 2013

192
 o o mai bună înţelegere a dezvoltării durabile, din punct de vedere al mediului, ca
o componentă a creşterii economice.

2.2.1 Evaluarea situaţiei la nivel naţional: cadrul actual aplicabil amenajării

teritoriului (marin şi terestru), repartizarea competenţelor, planuri de amenajare a
teritoriului care sunt deja în vigoare.

Cadrul actual aplicabil în ceea ce priveşte amenajarea teritoriului în România este

reprezentat de Legea nr. 350/2001 cu modificările şi completările ulterioare – Legea
amenajării teritoriului şi urbanismului şi care are ca obiective principale:
 dezvoltarea socială şi economică echilibrată, în condiţiile specifice fiecărei
zone;
 ameliorarea calităţii vieţii oamenilor şi a colectivităţilor umane;
 gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;
 utilizarea raţională a teritoriului.
Planurile de amenajare a teritoriului se împart în trei categorii:
o planuri de amenajare a teritoriului naţional;
o planuri zonale de amenajare a teritoriului interjudeţean, judeţean,
interorăşenesc sau intercomunal;
o planurile de amenajare a teritoriului orăşenesc sau comunal.
România are o cascadă de instrumente de planificare spațială, unele cu caracter
normativ (de ex. PATN, PATJ, PUG), altele cu caracter director (PATZ, PATIC) dar
niciunele nu sunt destinate sau nu se integrează cu activitatea de acvacultură.
Mai mult decât atât, în momentul de faţă mulți acvacultori, în special fermele
ciprinicole, se confruntă cu existenţa unei situaţii incerte în ceea ce priveşte terenurile de sub
luciul de apă, din punct de vedere al proprietăţii, neexistând în foarte multe cazuri nici măcar
cadastrarea acestora.
Există un singur plan ce abordează problema fermelor din acvacultură respectiv,
Planul de Amenajare a teritoriului zonal „Delta Dunării” realizat în 2007 şi revizuit în 2008,
dar nici acesta nu trateaza în mod integrat activitățile desfășurate.

193
 În ceea ce privește amenajarea spațiului maritim, aceasta va trebui implementată în
România, în urma aprobării Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim. Această
directivă reprezintă practic un pilon important al Politicii Maritime Integrate și trebuie
implementată până la 18 septembrie 2016, iar până la 31 martie 2021 trebuie să fie elaborat
Planul / Planurile de amenajare a spațiului maritim.
Având în vedere faptul că acvacultura marină nu este dezvoltată în România, iar
previziunile de dezvoltare ale acesteia, pe termen mediu, îl reprezintă zonele de coastă, ce fac
parte din cadrul amenajării teritoriului, putem spune că amenajarea spațiului maritim pentru
dezvoltarea acvaculturii nu reprezintă un factor important. Totuși, având în vedere necesitatea
implementării acesteia, la elaborarea planurilor se va ține seama și de activitatea de
acvacultură, integrarea ei cu alte activități deoarece pe termen lung este posibilă și
dezvoltarea acvaculturii în mare.

2.2.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: modul în care va fi promovată
amenajarea teritoriului, ţinând seama de nevoile acvaculturii

Pentru promovarea acvaculturii sustenabile, pe termen lung, este necesară abordarea

şi aplicarea integrată a amenajării teritoriului, atât la nivel naţional cât şi regional. O astfel de
abordare ar permite identificarea şi managementul zonelor favorabile pentru creşterea
durabilă a acvaculturii, inclusiv potenţialul integrării fie într-un ecosistem (aboradarea
ecosistemică a acvaculturii) fie, în zonele de coastă sau bazine hidrografice (managementul
integrat al zonelor de coastă / managementul integrat al bazinelor hidrografice).
Astfel, este necesară crearea unui cadrul legislativ care să promoveze planificarea
spațială în acvacultură şi integrarea cu celelalte planuri de amenjare a teritoriului pentru a se
asigura că nevoile şi potenţialul acvaculturii sunt luate în considerare şi asigură o alocare
corespunzătoare pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii. Acest cadru legislativ
coroborat cu un cadru instituţional şi financiar adecvat pot determina obţinerea unor
beneficii, precum:

194
  reducerea conflictelor dintre diferitele sectoare de activitate şi promovarea
sinergiilor;
 încurajarea investiţiilor datorită predictibilităţii şi transparenţei regulilor şi
reglementărilor;
 protecţia mediului prin identificarea impactului şi oportunităţile de utilizare
multiplă a spaţiului;
 creşterea coordonării dintre administraţii;
 creşterea cooperării transnaţionale, în cazul amenajării teritoriului în zona
marină.

Astfel, promovarea amenajării teritoriului și a spațiului marin se va realiza prin:

A. Adoptarea legislativă a unui Program Naţional de planificare spațială pentru

dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii
Politica regională este strâns legată de amenajarea teritoriului, din aceasta derivând o
serie de alte deziderate. Unul dintre acestea este dezvoltarea durabilă, cu precădere a
teritoriului, ca un tot integrativ, care să asigure o economie competitivă dar şi prezervarea
naturii.
Pentru a fi pusă în practică amenajarea teritoriului trebuie să ţină cont de multitudinea
de factori de decizie individuali şi instituţionali, care contribuie la organizarea teritoriului, de
caracterul aleatoriu al oricărui studiu prospectiv, de constrângerile pieţei, particularităţile
sistemelor administrative, diversitatea condiţiilor socio-economice şi de mediu.

B. Asigurarea cadrului instituţional şi financiar

Cadrul instituţional de implementare al Programului va fi asigurat de către Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul ANPA în colaborare cu structurile
specializate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în calitate
de autoritate publică în domeniul planificării spațiale.

195
 Cadrul financiar va fi asigurat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarea Rurale
prin intermediul ANPA şi vizează realizarea Planului de Amenajare a teritoriului pentru
acvacultură.
De asemenea, DGAMPOP va ţine seama în cadrul FEPAM în cazul înfiinţării de noi
unităţi de producţie sau în cazul creşterii capacităţilor de producţie de Planul de Amenajare a
teritoriului, atât în domeniul acvaculturii de apă dulce cât şi în cea marină.
Unul din obiectivele asigurării cadrului financiar va fi acela de a asigura prioritizarea
finanţărilor publice în direcţia cadastrării şi intabulării terenurilor actualelor ferme piscicole
în vederea obţinerii unei imagini clare a sectorului în ceea ce priveşte suprafeţele totale şi
suprafeţele luciului de apă din acvacultură.

C. Crearea Planului de Amenajare a teritoriului pentru acvacultură

Activitatea va asigura implementarea Programului Naţional de planificare spațială
pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii a cărui obiective generale sunt prezentate
mai jos, iar obiectivele specifice sunt prezentate în subcapitolul următor.
Tabelul 2.2
Obiective generale
OG1. Cadastrarea şi intabularea terenurilor fermelor piscicole.
OG2. Înregistrarea, clarificarea şi fundamentarea nevoilor de spaţiu ale unităţilor de
acvacultură într-un mod în care funcţionarea acestora nu intră în conflict cu dezvoltarea altor
activităţi şi nu poluează mediul.
OG3. Dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii prin crearea Planurilor de Amenajare a
Teritoriului pentru acvacultură, pentru fiecare regiune de dezvoltare în parte.

Rezultatele implementării acestui Plan de Amenajare a teritoriului va urmări

dezvoltarea unităţilor existente prin cadastrarea şi intabularea terenurilor şi identificarea de
noi arealuri pentru dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile.
Totodată prin implemetarea acestui Plan se va realiza şi identificarea zonelor optime
pentru dezvoltarea acvaculturii:

196
  zonele cu o bogată activitate în acvacultură, care au nevoie de intervenţii
pentru îmbunătăţirea, modernizarea unităţilor şi a infrstructurii acestora şi
pentru protecţia şi îmbunătăţirea mediului înconjurător;
 zonele cu perspective importante pentru dezvoltarea viitoare a acvaculturii;
 zonele sensibile din punct de vedere medial (de ex. zonele marine protejate);
 zonele cu caracteristici speciale, ce nu favorizează dezvoltarea acvaculturii.

Zonarea acvaculturii poate ajuta la abordarea unei serii de probleme, cum ar fi

managementul integrat; evaluarea riscurilor; dezvoltarea acvaculturii de coastă; extinderea
mariculturii în larg; sănătatea animalelor acvatice (biosecuritatea); cele mai bune practici de
management; managementul bazinelor și acvacultura în contextul concurenței, utilizării
contradictorii și complementare a terenului și a apei.
Principalele obstacole ce apar în crearea zonelor adecvate pentru acvacultură sunt:
o înțelegerea limitată a conceptelor și proceselor de zonare a acvaculturii și
estimarea capacității de susținere;
o lipsa unui cadru instituțional, inclusiv legi, regulamente și norme pentru
promovarea zonelor optime pentru acvacultură;
o lipsa generală de resurse și formare profesională pentru a sprijini inițiativele
de creare a zonelor adecvate pentru acvacultură.

2.2.3 Dacă este cazul, obiectivele şi indicatorii cuantificaţi aferenţi (de exemplu,
numărul şi suprafaţa noilor arii desemnate pentru acvacultură, numărul de planuri
regionale adoptate)
Având în vedere că abordarea ecosistemică a acvaculturii și amenajarea spațiului
marin sunt concepte care predomină acum, este necesară analiza mai largă a provocărilor
bazate pe criterii spațiale în scopul de a dezvolta acvacultura.
Planificarea spațială devine din ce în ce mai importantă, pentru că:
o Noile proiecte de dezvoltare trebuie coordonate și corelate în spațiu;
o Planificarea spațială poate încuraja o dezvoltare economică mai sustenabilă din
punct de vedere economic, social și medial;

197
 o Formularea strategiilor trebuie sa ia în considerare dinamicile spațiale, acestea
fiind cheia pentru orice proces de dezvoltare.

Obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a teritoriului sunt prezentate mai jos:
Tabelul 2.3
Obiective specifice Indicatori
OS1. Stabilirea potențialului productiv al - actualizarea Registrului Unităților de
acvaculturii din România. Acvacultură;
- cadastrarea și intabularea tutror
amenajărilor piscicole.
OS2. Identificarea zonelor optime pentru - zonarea acvaculturii;
acvacultură - dezvoltarea mariculturii.
OS3. Planificarea spațială fizică prin crearea - crearea de baze de date GIS;
hărților prin intermediul aplicației GIS - editarea hărților privind arealele favorabile
dezvoltării acvaculturii, hărți de risc, etc.
OS4. Cuantificarea efectelor acvaculturii - date ecologice şi tehnologice privind
asupra mediului. gestionarea eficientă a activităţii şi
monitorizarea şi evaluarea efectelor
dăunătoare şi pozitive ale acvaculturi;
- identificarea, cuantificarea şi extinderea
beneficiilor de mediu.

Obiectivele acestui Plan, din punct de vedere al protecției mediului, trebuie să asigure:
 crearea unui sistem de monitorizare al gradului de implementare și eficiență al
Planului și evaluarea efectelor acvaculturii asupra mediului prin care să se
obțină serii date de încredere.
 Crearea unui mecanism de control eficient pentru monitorizarea degradării
mediului din unitățile din acvacultură și monitorizarea evaluării impactului asupra
mediului.

198
2.3 Consolidarea competitivităţii acvaculturii

Acvacultura românească a înregistrat o scădere drastică a competitivităţii, în termeni

de volumul şi valoarea producţiei obţinute, în anul 2010 faţă de anul 2009 ca urmare a crizei
economice şi financiare ce s-a tradus în termeni reali într-o scădere a producţiei cu 33%.
Scăderea producţiei a continuat şi în anul 2011 când s-a înregistrat cea mai mică producţie
din ultimii 8 ani.
În ultimii doi ani se înregistrează un uşor reviriment al sectorului de acvacultură în
termeni cantitativi, înregistrându-se o producţie de 10.000 de tone şi respectiv 10.150 de tone,
în termeni calitativi creşterea fiind mai mare, valoarea producţiei reprezentând cca. 18,15
milioane de euro, în 2012 şi respectiv cca. 20,17 milioane de euro în 2013 faţă de numai
16,38 milioane de euro în 2011.
Ponderea acvaculturii naţionale la producţia Uniunii Europene, în ultimii ani,
este, în medie, de 0,8%, în timp ce, pe plan naţional, producţia din acvacultură reprezintă
doar 12% din consumul intern. Aceste două valori arată de fapt extremele sectorului de
acvacultură românesc şi anume, nivelul redus de competitivitate, determinat prin nivelul
scăzut al producţiei obţinute raportat la potenţialul de producţie existent dar, în acelaşi timp,
posibilitatea reală de a dezvolta sectorul prin potenţialul de piaţă existent.
Un atu important al acvaculturii îl reprezintă faptul că reprezintă singura alternativă
de asigurare a peştelui sau a altor vieţuitoare acvatice decât din pescuit, pentru piaţă, ştiindu-
se că activitatea de pescuit nu are potenţial de creştere datorită supraexploatării şi reducerii
stocurilor naturale. De asemenea, este important de reţinut că sectorul de acvacultură
românesc respectă standardele referitoare la protecţia şi conservarea mediului, o semnificaţie
deosebită acordându-se fermelor tradiţionale (acvacultura în heleşteie) care reprezintă o
valoare naturală şi oferă habitate importante pentru speciile migratoare de păsări.
Prin intermediul PSNMA, România îşi propune crearea unui set de măsuri care să
determine creşterea şi consolidarea competitivităţii acvaculturii, pentru a face faţă
provocărilor ce ne aşteaptă. Pentru o abordare corectă a acestor provocări este nevoie ca
cercetarea şi dezvoltarea tehnologică tradiţională să fie îmbinate şi cu alte aspecte, de mediu,
economice, sociale. Astfel, acest plan strategic va ajuta la construirea încrederii publice în

199
acvacultură, pentru a îmbunătăţi inovaţia, productivitatea, competitivitatea şi menţinând în
acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a mediului.

2.3.1 Evaluarea situaţiei la nivel naţional: punctele forte şi punctele slabe ale sectorului
de acvacultură, sprijinul existent al C&D, domeniile în care este cea mai mare nevoie de
creşterea competitivităţii

Cel mai important motor al competitivităţii economice este reprezentat de cercetarea

ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea (CDI) ce determină crearea de locuri de
muncă, dezvoltare economică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Din acest punct de vedere
putem spune competitivitatea sectorului de acvacultură este scăzută datorită pe de-o parte,
nefinanţării cercetărilor care să asigure suportul ştiinţific producătorilor pentru a identifica
oportunităţile de extindere a activităţilor şi pentru a creşte productivitatea prin
retehnologizare iar pe de altă parte, aplicării de către producători a tehnologiilor depăşite şi
fără nicio o bază ştiinţifică coroborate cu o lipsă de implicare în activitatea de cercetare –
dezvoltare.
Practic, în perioada 2012 – 2014 au fost derulate doar 7 proiecte de cercetare în
domeniul acvaculturii sau adiacente acesteia. Dintre acestea 2 se află în derulare în cadrul
Programului sectorial al MADR – ADER 2020, 3 proiecte au fost derulate / se află în
derulare în cadrul PNCDI II, dintre care doar unul reprezintă un proiect în parteneriat cu
mediul privat, 1 proiect ce se află în derulare în cadrul POSCCE, care este doar un proiect de
infrastructură, fără derulare de activităţi de cercetare dar care, pe viitor poate determina
implementarea în mediul privat a unor tehnologii inovatoare şi 1 proiect pilot în cadrul FEP
prin care se urmăreşte supravieţuirea puilor de sturioni în Marea Neagră, ce au fost obţinuţi în
acvacultură şi populaţi în fluviul Dunărea.
Această subfinanţare / nefinanţare a sectorului a dus la o slăbire a potenţialului de
cercetare dezvoltare al sectorului, în special prin plecarea personalului tânăr din unităţi şi prin
imposibilitatea accesării de fonduri naţionale şi internaţionale. Acest lucru a dus la
degradarea continuă a bazei tehnico – materiale de cercetare – dezvoltare şi la o industrie
incipientă a inovării.

200
 În absenţa unei finanţări minime a sectorului, principalul sprijin oferit în ceea ce
priveşte cercetarea – dezvoltarea vine din partea a 3 entităţi de tradiţie, consacrate la nivel
naţional, dintre care două sunt reprezentate de unităţi de cercetare aflate în subordinea
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ”Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi o unitate de
învăţământ ce a asigurat formarea majorităţii specialiştilor din cadrul sectorului. Aceste
unităţi sunt:
Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi
Acvacultură – ICDEAPA Galaţi înfiinţat încă din anul 1981, şi a cărui misiune este aceea
de a realiza activităţi de cercetare fundamentală, aplicativă, dezvoltare tehnologică şi de
transfer tehnologic, la un înalt standard de calitate, în domeniile de competenţă, atât la nivel
naţional cât şi internaţional. Direcţiile de cercetare, dezvoltare, inovare din cadrul institutului
sunt îndreptate către elaborarea şi optimizarea tehnologiilor din acvacultură; producerea,
diversificarea şi valorificarea complexă a hranei specifice vieţuitoarelor acvatice;
aclimatizarea, realizarea de rase de cultură şi hibrizi de peşti şi alte vieţuitoare acvatice cu
potenţial productiv şi calitativ ridicat; elaborarea şi perfecţionarea sistemelor tehnice din
acvacultură, a uneltelor de pescuit şi a sistemelor mecanizate; elaborarea de metode de
diagnostic, profilaxie şi tratament în bolile peştilor. De asemenea, institutul este preocupat şi
de mecanizarea şi automatizarea fluxurilor tehnologice în acvacultură. Un atu important este
reprezentat de testarea şi aplicarea rezultatelor cercetării în cadrul fermelor proprii Brateş şi
Cotul Chiului (www.icdeapa.ro).
Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Piscicultură – SCDP Nucet a fost
înfiinţată în anul 1941 la iniţiativa lui Grigore Antipa. În cei peste 65 de ani de existenţă,
SCDP Nucet a avut o contribuţie esenţială la dezvoltarea pisciculturii din România. Aproape
tot ce s-a realizat concret şi important în piscicultura românească (aclimatizarea de specii noi,
tehnologii originale de reproducere artificială (cu brevete), tehnologii de creştere în
policultura, crearea de rase şi metişi industriali de crap, manipulări genetice etc.), s-a realizat
în cadrul SCDP Nucet. Staţiunea de cercetări asigură asistenţă tehnică în domeniile
pisciculturii, reproducerii dirijate şi artificiale a peştilor, exploatării piscicole raţionale a
lacurilor de acumulare, reabilitării ecologice a ecosistemelor acvatice. Specialiştii de la
C.C.D.P. Nucet pot asigura asistenţă şi intervenţii de urgenţă în fermele piscicole şi studii de
fezabilitate pentru înfiinţarea sau reamenajarea de exploataţii piscicole. Pe lângă rezultatele

201
specifice ale activităţii de cercetare, respectiv articole de specialitate, publicaţii, comunicări
ştiinţifice, brevete de invenţie, SCDP Nucet are şi o importantă activitate de microproducţie,
respectiv producerea de material biologic selecţionat - larve, puiet şi reproducători ale
speciilor de peşti de apa dulce (www.nucet.ro).
Departamentul de Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru din cadrul
Universităţii ”Dunărea de Jos” Galaţi a asigurat până în prezent pregătirea tuturor
specialiştilor din domeniul exploatării şi valorificării bioresurselor acvatice din România,
precum şi din multe alte ţări (Ungaria, Grecia, Bulgaria, ţări din Africa şi America Latină).
Perenitatea şi performanţa învăţământului superior din domeniul exploatării bioresurselor
acvatice se datorează îmbinării armonioase şi eficiente a tradiţiilor, oportunităţilor şi
necesităţilor. Centrul Universitar Galaţi de invăţământ alimentar şi piscicol a polarizat peste
cinci decenii atenţia întregii ţări, fiind si astăzi un punct de referinţă al învăţământului
superior de profil. Ca unic centru de pregătire a specialiştilor din industria alimentară si din
sectorul piscicol de peste cinci decenii, facultatea din Galaţi a răspuns necesităţilor sociale si
stiintifice, acumulându-se un adevărat tezaur de tradiţie, experienţă şi realizări atât în
domeniul didactic, cât şi cel al cercetării ştiinţifice, această tradiţie fiind continuată la un
nivel de performanţă şi în prezent (www.pa.ugal.ro).
Alte instituţii importante, cu implicaţii în cadrul activităţii de cercetare – dezvoltarea,
şi specializate pe o anumită ramură sunt:
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa” – INCDM
Constanţa situat la litoralul românesc al Mării Negre, are ca obiect principal de activitate
efectuarea de cercetări fundamentale, aplicative şi de dezvoltare tehnologică în domeniul
oceanografiei, ingineriei marine şi costiere, ecologiei şi protecţiei mediului marin, precum şi
al gestionării resurselor vii la Marea Neagră sau alte zone marine de interes, pentru a
răspunde cerinţelor de interes naţional şi internaţional în zona economică exclusivă proprie,
precum şi obligaţiilor impuse de aderarea României la convenţiile internaţionale de domeniu;
este operatorul tehnic al reţelei naţionale de monitoring fizic, chimic şi biologic al apelor
marine/costiere şi de supraveghere a eroziunii litorale, fiind abilitat a propune ministerului
coordonator reglementările de domeniu; asigură fundamentarea ştiinţifică a strategiei
naţionale în domeniul mediului marin şi costier, pe baza rezultatelor activitatilor de cercetare-
dezvoltare proprii, a activităţilor de cooperare regională şi internaţională (www.rmri.ro).

202
 Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării – INCDDD Tulcea
reprezintă centrul de excelenţă pentru delte şi zone umede, având o experienţă însemnată în
cadrul cercetării în domeniul ecologiei, protecţiei mediului şi managementului zonelor umede
de importanţă naţională şi internaţională. Pe lângă acest aspect, institutul mai are şi o bogată
experienţă în ceea ce priveşte cercetarea – dezvoltarea în domeniul acvaculturii, în special
pentru zona Deltei Dunării, făcând parte până în anii 90 din cadrul Centralei Deltei Dunării,
centrală ce s-a ocupat de activitatea de acvacultură (www.ddni.ro).
De asemenea, în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ, pe lângă Departamentul de
Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” Galaţi,
mai există şi alte universităţi care au în componenţă secţii cu profil piscicol, şi aici amintim
Facultăţile de Zootehnie din cadrul reţelei de Universităţi de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară Iaşi (www.uaiasi.ro), Bucureşti (www.usamv.ro), Timişoara (www.usab-tm.ro) şi
Cluj (www.usamvcluj.ro).
Totodată se remarcă, în ultimul timp, şi o implicare destul de activă a agenţilor
economici în activitatea de cercetare – dezvoltare, în parteneriate, în special, cu unităţile
prezentate mai sus. Dintre agenţii economici implicaţi amintim SC Osetra Farm SRL, SC
Kaviar House SRL, SC Danube Research Consulting SRL, SC Group Met-Car SRL,
Societatea ecologică Aquaterra, SC Orestagro SRL şi SC ICA R&D SRL.
Inexistenţa unei strategii de cercetare în acvacultură şi lipsa unui program de cercetare
destinat acvaculturii care ar fi putut asigura creşterea competitivităţii economice prin
stimularea inovării şi promovarea dezvoltării şi transferului tehnologic şi ar fi asigurat
creşterea investiţiilor atât din sectorul public cât şi privat arată că cercetarea – dezvoltarea a
fost marginalizată, nemediatizată şi mai ales nefinanţată ceea ce demonstrează lipsa viziunii
sectorului şi a voinţei din partea autorităţilor abilitate.
Lipsa unui cadru legislativ care să stimuleze cercetarea – dezvoltarea şi inovarea în
cadrul sectorului şi prin aceasta să dezvolte parteneriatele dintre cercetare şi IMM-uri, chiar
prin intermediul statului ca şi partener al acestora frânează creşterea competitivităţii cu efecte
asupra dezvoltării acvaculturii.
Potenţialul de creştere al competitivităţii, inclusiv prin susţinerea investiţiilor în
cercetare, dezvoltare, inovare şi stimularea transferului tehnologic către mediul privat, poate

203
fi observat şi analiza SWOT realizată pe regiuni şi actori implicaţi în activitate, unde se pot
evidenţia următoarele puncte tari şi puncte slabe, pe domenii de competitivitate:
Tabelul 2.4
PUNCTE TARI:
Piaţa cererii şi ofertei
 Capacitate mare de producţie datorită cadrului natural existent (potenţial crescut al
ofertei).
 Calitatea bună a apei şi a produselor obţinute.
 Creşterea cererii de produse proaspete, de calitate.
 Specii autohtone valoaroase din punct de vedere nutitiv şi comercial, pentru care există
tradiţie în consum.
Activitate economică / cooperare, tehnologii / transfer tehnologic
 Producţia realizată în condiţii prietenoase cu mediul, bazată pe specii autohtone sau
aclimatizate de peste 40 de ani.
 Furnizarea de servicii de mediu asociate procesului tehnologic.
 Posibilităţi de obţinere de valoare adaugată.
Finanţare în sectorul acvaculturii
 Existenţa fondurilor europene pentru realizarea investiţiilor – FEP şi FEPAM.
Legislaţie şi politici
 Existenţa Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA).
 Implementarea Programului Naţional de Colectare Date (PNCD).
 Normele sanitar veterinare privind cerinţele de sănătate animală (Ordinul ANSV
87/2012).
Cercetare, educaţie şi formare profesională
 Instituţii de cercetare care pot asigura suportul tehnologic şi informaţional.
 Personal de specialitate cu o bogată experienţă.
 Tradiţia instituţiilor de cercetare şi învăţământ.

204
PUNCTE SLABE:
Piaţa cererii şi ofertei
 Putere de cumpărare redusă.
 Slaba organizare a pieţei de peşte.
 Ofertă scăzută raportată la nivelul cererii.
 Concurenţa neloială.
 Importul de produse de calitate inferioară.
 Gradul scăzut de informare.
 Lipsa etichetării produselor.
Activitate economică / cooperare, tehnologii / transfer tehnologic
 Grad ridicat de uzură al infrastructurii existente din acvacultură.
 Dependenţa de un regim hidrologic deficitar uneori şi, implicit, dificultăţi în alimentarea
cu apă; dependenţa aigurării debitelor prin pompare la costuri mari.
 Situaţia incertă a terenurilor de sub luciul de apă din punct de vedere al proprietăţii.
 Lipsa unor tehnologii mai avansate, care să asigure o productivitate şi o rentabilitate
ridicată.
 Lipsa diversificării produselor obţinute.
 Lipsa cooperării dintre stat, cercetare şi mediul privat în privinţa transferului tehnologic.
Finanţare în sectorul acvaculturii
 Lipsa facilităţilor fiscale din domeniu, ca ramură a agriculturii, în adaptarea formelor de
sprijin care se dau în zootehnie sau în agricultură (acciză redusă la motorină, plăţi
compensatorii pentru pagubele produse culturilor, etc).
 Lipsa capitalului circulant în desfăşurarea activităţilor curente în ferme şi lipsa fondurilor
pentru investiţii.
Legislaţie şi politici
 Lipsa unei politici coerente şi a unei strategii de promovare a acvaculturii.
 Cadrul organizatoric instabil al ANPA.
 Lipsa consultărilor cu fermierii sau cu organizaţii ale acestora în elaborarea legislaţiei de
mediu/ape, a planurilor de management pentru ariile protejate, etc.

205
 Lipsa de implicare eficientă a instituţiilor cu atribuţii în constatarea şi sancţionarea
furturilor de peşte din exploataţiile piscicole sau ale comerţului ilegal cu peşte (provenit
din piscicultură sau pescuit comercial).
 Lipsa colaborării producătorilor în derularea PNCD.
Cercetare, educaţie şi formare profesională
 Lipsa unui program de cercetare / plan de cercetare destinat acvaculturii.
 Lipsa personalului calificat, de specialitate, din cadrul fermelor piscicole.

Lipsa de diversificare a producţiei, de creştere a valorii adăugate şi lipsa etichetării

sunt considerate deficienţe semnificative. Piaţa internă insuficient explorată şi lipsa de
dezvoltare şi strategii de marketing pe termen lung în domeniul acvaculturii şi mariculturii,
precum şi cooperarea insuficientă cu consumatorii şi organizaţiile din cadrul sectorului
reprezintă, de asemenea, o slăbiciune.
O oportunitate deosebit de importantă constă în posibilităţile excelente pentru
dezvoltarea în continuare a acvaculturii, atât de apă dulce cât şi marine, ce ar asigura
dezvoltarea întregului sector. Există oportunităţi de dezvoltare a sectorului prin dezvoltarea
marketingului, aplicarea de noi tehnologii, diversificarea şi dezvoltarea de noi produse.
Creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor, creşterea calităţii şi valorii
produselor şi creşterea numărului de campanii de marketing (inclusiv etichetarea) pot asigura
sectorului oportunităţi pentru o dezvoltare de produse finite de mare valoare care vizează nişe
de piaţă cu cerere mare. Introducerea unui sistem de recunoaştere şi etichetare specială în
toate segmentele (pescuit, procesare, acvacultură), precum şi implicarea în sistemele
internaţionale de etichetare ecologică oferă o oportunitate suplimentară de dezvoltare a
activităţii. Un potenţial semnificativ de etichetare al produselor pescăreşti, precum şi de
dezvoltare a activităţilor turistice şi de agrement legate de conservarea biodiversităţii, pot fi
întâlnite în cazul fermelor piscicole care sunt parte integrantă a zonelor ce fac parte din
reţeaua ecologică NATURA 2000.
În ceea ce priveşte segmentul de creştere a peştelui, capacităţile pepinierelor
funcţionale nu sunt suficiente. Importurile de larve poate avea un impact negativ asupra
dezvoltării potenţialului genetic al reproducătorilor, care pot prezenta o garanţie de calitate în
viitor şi să ofere posibilităţi de realizare de brand.

206
 Oportunităţile din domeniul acvaculturii bazate pe diversificarea producţiei vizează şi
conectarea acesteia cu industria de procesare, în special cea primară.
Pentru a continua trendul de creştere al sectorului de acvacultură şi pentru a atinge
nivelul de competitivitate dorit este obligatoriu să se asigure reabilitarea şi modernizarea
fermelor existente mai ales datorită potenţialul pieţei interne care este încă neexplorat şi
neutilizat.
Importanţa investiţiilor din sectorul de acvacultură sunt foarte importante, la fel ca şi
necesitatea de a asigura condiţiile pentru creşterea competitivităţii acestei activităţi pe piaţa
internă, pe piaţa europeană, precum şi pe pieţele din ţările terţe. Prin urmare, pe de-o parte se
va urmări reabilitarea şi modernizarea fermelor existente iar pe de altă parte, crearea de ferme
noi, în special de tip intensiv. În ceea ce priveşte investiţiile în fermele existente, este necesar
să se introducă tehnologiile inovatoare şi să se dezvolte noi produse, precum şi abordarea
inovatoare a managementului şi a procesului tehnologic.
Investiţia în capitalul uman este, de asemenea, recunoscută ca fiind esenţială pentru
creşterea nivelului de competitivitate şi eficienţă economică a acvaculturii, precum şi punerea
în aplicare corespunzătoare a programelor şi reţelelor de formare continuă, stimulând astfel
schimbul de cunoştinţe şi dezvoltarea de servicii de consultanţă în scopul îmbunătăţirii
eficienţei şi competitivităţii actorilor.
Pornind de la analiza SWOT din cadrul sectorului şi de la feed-backul actorilor
importanţi din sectorul de acvacultură sunt identificate mai multe domenii strategice de
acţiune pentru dezvoltarea susţinută a acvaculturii. Aceste domenii sunt reprezentate de:
 Stimularea dezvoltării ofertei în vederea acoperii cererii.
 Extinderea activităţii economice şi susţinerea accesului la tehnologii
performante prin dezvoltarea transferului tehnologic.
 Accesul la finanţare pentru proiecte în sectorul de acvacultură.
 Susţinerea activităţii de cercetare, educaţie şi formare profesională.
 Îmbunătăţirea politicilor şi a legislaţiei.

207
2.3.2 Principalele elemente ale răspunsului public dorit: activităţile planificate pentru a
sprijini inovarea şi legăturile dintre C&D şi industrie

Ca element primordial al politicii de acvacultură, aceasta ar trebui să promoveze

forme corespunzătoare în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor economice şi de piaţă,
precum şi obiectivele sociale şi de mediu locale, regionale şi naţionale. Totuşi aceste politici
şi reglementări trebuie să ţină seama de întregul lanţ de piaţă.
Reglementările comerciale sunt un factor-cheie modelarea concurenţei acvaculturii cu
importurile de peşte şi produce din peşte. Condiţii de concurenţă echitabilă ar putea însemna
subvenţii pentru industrie, controale de mediu, siguranţă alimentară, bunăstarea animalelor şi
alte considerente care ar crea un fundament puternic pentru investiţii şi ar da o mai mare
transparenţă pentru alegere în cunoştinţă de cauză a produselor consumate.
Recomandările de politici specifice pot fi grupate în 4 teme majore, dintre care prima
reprezintă o temă generală. Acestea sunt prezentate mai jos:
A. Politici şi reglementare – presupune dezvoltarea secorului de acvacultură prin integrarea
politicii specifice în cadrul celorlalte politici (de exemplu Politica Maritimă Integrată).
B. Locaţie şi mediu – presupune dezvoltarea acvaculturii prin adoptarea unor abordări mai
largi, ecosistemice în ceea ce priveşte managementul mediului şi amplasarea noilor unităţi în
zone care să le asigure o competitivitate ridicată a activităţii.
C. Pieţe, concurenţă şi regulament – presupune dezvoltarea acvaculturii prin asigurarea unor
produse sigure şi de calitate reflectate în politici şi legislaţie, şi armonizarea standardelor
echivalente internaţional.
D. Dezvoltarea tehnologiilor şi reducerea costurilor – presupune dezvoltarea acvaculturii
prin sprijinirera investiţiilor în cercetare, dezvoltare, inovare.

Obiectivele politicilor pomovate în vederea creşterii şi consolidării competitivităţii

acvaculturii trebuie:
- să ofere strategii concise şi clare pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector;
- să permită creşterea producţiei din punct de vedere al impactului asupra mediului şi al
orientării acesteia pe piaţă;

208
 - să stabilească dialoguri şi parteneriate solide între administraţiile de mediu şi
acvacultură pe de-o parte şi cercetare şi actori implicaţi pe de altă parte, care au ca
scop aplicarea unui sistem de acvacultură de care să beneficieze toţi membrii;
- să creeze un cadru pentru utilizarea cu succes a inovării;
- să utilizeze cercetările existente (implicarea cercetării) pentru a ofei informaţii
ştiinţifice cu privire la efectele acvaculturii asupra mediului, în vederea îmbunătăţirii
monitorizării calităţii apei;
- să dezvolte proiecte pilot pentru a identifica modalităţi de a maximiza beneficiile de
mediu.
De asemenea, este necesară crearea unui cadru legislativ care să stimuleze cercetarea
– dezvoltarea şi inovarea în cadrul sectorului şi prin aceasta să dezvolte parteneriatele dintre
cercetare şi IMM-uri, chiar prin intermediul statului ca şi partener al acestora. Acest cadru
legislativ coroborat cu un cadru instituţional şi financiar adecvat poate susţine creşterea şi
consolidarea competitivităţii economice prin stimularea inovării şi promovarea unui
portofoliu de politici suport destinate creşterii investiţiilor CD din sectorul privat.
Astfel, activităţile planificate în vederea sprijinirii inovării se îndreaptă către:

A. Adoptarea legislativă a Strategiei de cercetare în acvacultură

Această activitate presupune redactarea, promovarea şi adoptarea unei Strategii de
cercetare în acvacultură, pentru perioada 2014 – 2020, ce vizează elaborarea priorităţilor de
cercetare şi dezvoltare tehnologică care promovează acvacultura, cu obiectivul de a crea o
industrie ce creşte oferta de produse, locurile de muncă, oportunităţile economice şi
posibilităţile de recreere oferind în acelaşi timp restaurarea şi promovarea unor ecosisteme
acvatice sănătoase.
Implementarea Strategiei de cercetare în acvacultură, aflată în strânsă legătură cu
Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare va fi structurată pe următoarele
obiective:
 furnizarea de locuri de muncă şi creştere economică prin promovarea inovării
şi transferului tehnologic, în parteneriat cu intreprinzătorii din industrie;
 menţinerea capacităţilor de cercetare, pentru cercetarea fundamentală şi
aplicativă, astfel încât investiţiile din cercetare să ducă la creşterea

209
 productivităţii. Această creştere reprezintă o provocare critică în ceea ce
priveşte dezvoltarea şi creşterea competitivităţii sectorului;
 sprijinirea efectivă a educaţiei, formării continue, care ajută la livrarea de noi
cunoştiinţe şi facilitează adoptarea noilor tehnologii în cadrul fermelor
piscicole;
 completarea lacunelor din cercetare, într-un sector dominat de companii mici,
cu o capacitate limitată de a desfăşura activităţi de cercetare şi a promova
industria;
 suportul ştiinţific pentru politici, reglementări şi decizii care să permită
dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii.

B. Asigurarea cadrului instituţional şi financiar

Cadrul instituţional de implementare al Strategiei va fi asigurat de către Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul ANPA şi DGAMPOP în colaborare cu
structurile specializate din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în vederea
armonizării politicilor. Cadrul instituţional va facilita accesul sectorului public la tematica de
cercetare, în vederea reabilitării infrastructurii de cercetare, şi va stimula crearea
parteneriatelor între cercetare şi mediul privat.
Cadrul financiar va fi asigurat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarea Rurale
prin intermediul ANPA şi vizează realizarea unui Program sectorial destinat acvaculturii
pentru perioada 2015 – 2019.
De asemenea, DGAMPOP va promova în cadrul FEPAM măsuri pentru stimularea
parteneriatelor dintre cercetare şi IMM-uri în vederea dezvoltării tehnologice şi inovării, dar
numai cu respectarea obiectivelor din cadrul Strategiei de cercetare.
Unul din obiectivele asigurării cadrului financiar va fi acela de a asigura prioritizarea
finanţărilor publice în sectorul de acvacultură astfel încât acestea să fie direcţionate către
proiectele care contribuie cel mai bine la dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii şi care
furnizează un raport optim al costurilor şi beneficiilor.

210
C. Crearea Programului sectorial destinat acvaculturii
Activitatea va asigura implementarea Strategiei de cercetare din acvacultură prin
crearea Planului sectorial a cărui obiective generale – direcţiile de cercetare sunt prezentate
mai jos, iar obiectivele specifice sunt prezentate în subcapitolul următor.
Aceste obiective vor ajuta ANPA şi DGAMPOP, în parteneriat cu sectorul public şi
privat, să realizeze un program de cercetare colaborativ, multi-disciplinar pentru a răspunde
priorităţilor din acvacultură. Aceste soluţii rezultate în urma cercetării şi dezvoltării
tehnologice sunt absolut necesare pentru a depăşi numeroasele provocări critice şi să
identifice oportunităţile de dezvoltare a societăţilor comerciale şi refacerea / reabilitarea
habitatelor şi a stocurilor de peşti. Aceste rezultate vor stimula şi crearea parteneriatelor de
colaborare public – privat pentru a optimiza beneficiile ştiinţifice şi sociale.
Tabelul 2.5
Obiective generale – Direcţii de cercetare
OG1. Creşterea capacităţii de producţie din acvacultură.
OG2. Diversificarea speciilor de cultură.
OG3. Promovarea acvaculturii durabile şi eficiente din punct de vedere al utilizării
resurselor.
OG4. Crearea de valoare adăugată de către IMM-urile din sector prin diversificarea
activităţilor.
OG5. Promovarea unei acvaculturi performante prin stimularea parteneriatelor dintre IMM-
uri şi cercetare.

Rezultatele implementării politicilor privind creşterea şi consolidarea competitivităţii

din acvacultură vor urmării:
 promovarea cercetării, dezvoltării, inovării şi diferenţierea afacerii;
 exploatarea oportunităţilor (de exemplu, integrarea cu pescuitul sportiv, cu
ecoturismul, etc.);
 valorizarea serviciilor de mediu (de exemplu sistemele extensive de creştere –
heleşteiele, conservarea habitatelor);
 existenţa unor organizaţii de producători mai puternice.

211
2.3.3 Obiectivele şi indicatorii cuantificaţi aferenţi

Creşterea cererii pentru produsele din acvacultură, considerentele securităţii

alimentare şi crearea de locuri de muncă evidenţiază nevoia de dezvoltare a sectorului.
Unul din obiectivele dezvoltării acvaculturii îl reprezintă diversificarea producţiei.
Necesitatea extinderii gamei de produse prin creşterea de noi specii şi obţinerea de noi
produse provenite din acvacultură (existenţa unui spectru mai larg de produse) pot crea
oportunităţi de marketing mai bune, în primul rând, la nivelul pieţei unice a UE. În ceea ce
priveşte capacitatea de producţie, potenţialul pieţei interne precum şi posibilităţile de a crea
valoare adăugată produselor prin introducerea activităţii de procesare primară determină
necesitatea de dezvoltare.
De asemenea, pe termen lung, o atenţie deosebită va fi acordată creşterii capacităţilor
pepinierelor pentru dezvoltarea liniilor genetice autohtone pure, precum şi pentru a reduce
importurile şi care va avea ca rezultat o reducere semnificativă a riscului de apariţie a stărilor
patologice şi un control mai bun asupra intregului proces tehnologic.
Produsele din acvacultură trebuie să promoveze sănătatea umană, să îndeplinească
cele mai înalte standarde de siguranţă alimentară şi să provină din producţii durabile bazate
pe standardele bunăstării animale. Acest lucru va încuraja comerţul şi aplicarea unor
standarde ridicate produselor indiferent de origine deoarece, produsele sunt lipsite de
reziduuri periculoase şi au proprietăţi nutritive bune pe care consumatorul le poate
recunoaşte. Pe de altă parte, producerea acestora are un impact minim asupra mediului,
îndeplineşte standardele ridicate de bunăstarea animalelor şi sunt în conformitate cu
standardele sociale şi ale ocupării forţei de muncă.
Prin susţinerea cercetării, dezvoltării şi inovării, ca vector al creşterii şi consolidării
competitivităţii, statul, prin politicile promovate şi prin implementarea Strategiei de cercetare
în acvacultură prin intermediul Programului sectorial poate asigura durabilitatea acvaculturii
doarece poate să:
- furnizeze şi să analizeze date ecologice, tehnologice, economice şi sociale
necesare gestionării unei dezvoltări eficiente şi durabile a acvaculturii;
- să monitorizeze, să evalueze şi să abordeze efectele acvaculturii asupra
mediului şi a celor socio – economice;

212
 - să dezvolte şi să analizeze costurile şi eficienţa metodologiilor de prevenire,
minimizare şi reducere a impactului acvaculturii asupra ecosistemului şi socio –
economic.
Obiectivele specifice sau priorităţile de cercetare ale Programului sectorial destinat
acvaculturii sunt prezentate în tabelul de mai jos. Aceste obiective vor asigura o acvacultură
competitivă care să acopere cererea aflată în creştere a produselor accesibile şi care să
respecte standardele înalte de siguranţă, calitate şi protecţia mediului cu maximizarea
profitabilităţii şi a creşterii economice.
Tabelul 2.6
Obiective specifice – Priorităţi de
Indicatori
cercetare
OS1. Analiza interacţiunilor dintre mediu şi - date ecologice şi tehnologice privind
gestionarea eficientă a activităţii şi
acvacultură.
monitorizarea şi evaluarea efectelor dăunătoare
şi pozitive ale acvaculturi;
- identificarea, cuantificarea şi extinderea
beneficiilor de mediu;
- atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi
dezvoltarea strategiilor de adaptae.
OS2. Aplicarea programelor de selecţie şi - dezvoltarea programelor de ameliorare
genetică pentru eficientizarea creşterii,
ameliorare în vederea creşterii productivităţii
rezistenţei la boli şi calitatea produsului;
şi protejarea populaţiilor naturale. - variaţia genetică a populaţiilor destinate
repopulărilor;
- dezvoltarea modelelor de risc genetic şi a
tehnicilor pentru reducerea riscurilor de impact
genetic pentru gestionarea activităţii.
OS3. Evidenţierea stărilor patologice şi - teste rapide, eficiente, ieftine şi specifice
diagnosticului şi controlului stărilor patologice;
îmbunătăţirea biosecurităţii.
- instrumente noi de caracterizare a agenţilor
patogeni şi de identificare şi caracterizarea a
mecanisemlor de apărare;
- dezvoltarea de noi tratamente patologice.
OS4. Îmbunătăţirea eficienţei producţiei şi - optimizarea tehnologiilor de reproducere şi
creştere;
bunăstării.
- îmbunătăţirea bunăstării şi calitatea
produsului;
- practici pentru producţii eficiente în condiţiile
unei pieţe în schimbare.
OS5. Îmbunătăţirea nutriţiei şi dezvoltarea - limitarea importului de furaje şi asigurarea din
producţia internă;

213
de noi furaje.
OS6. Creşterea ofertei de produse sigure şi
calitative din punct de vedere alimentar.
OS7. Îmbunătăţirea performanţei sistemelor
de producţie.
OS8. Aclimatizarea şi introducerea de noi
specii în acvacultură.
OS9. Dezvoltarea forţei de muncă şi
creşterea transferului tehnologic.
OS10. Dezvoltarea şi utilizarea cercetărilor
socio – economice în acvacultură.
- dezvoltarea de furaje optime din punct de
vedere nutritiv, al sănătăţii umane şi bunăstării;
- creşterea ingredientelor din furaje de
provenienţă internă.
- creşterea consumului de produse interne din
acvacultură;
- disponibilitatea şi informarea noutăţilor
ştiinţifice privind consumul de peşte.
- costuri de producţie reduse prin dezvoltare
tehnologică şi inovare;
- sisteme ce necesită consum mic de apă, hrană
şi energie pentru o dezvoltare durabilă;
- tehnologii de tratare a apelor uzate în vederea
eliminării deversării efluentului si reducerea
poluării şi evadărilor în mediul natural;
- sisteme noi care să contribuie la servicile
ecosistemelor şi reabilitarea stocurilor de peşti.
- tehnologii noi pentru diversificarea creşterii
speciilor autohtone;
- introducerea de specii noi cu potenţial în ceea
ce priveşte beneficiile de mediu;
- aclimatizarea şi introducerea speciilor
alohtone pretabile pentru acvacultură.
- dezvoltarea personalului calificat pentru
sprijinirea dezvoltării acvaculturii;
- utilizarea mecanismelor eficiente transfer
tehnologic: brevete, acorduri de cooperare
ştiinţifică, parteneriate public – private,
incubatoare de afaceri, etc.;
- diseminarea şi utilizarea noilor informaţii şi
comunicări ştiinţifice.
- decizii, reglementări, legi fundamentate
ştiinţific;
- analize de senzitivitate pentru speciile din
acvacultură care arată modelele utilizate şi
indică priorităţile de cercetare;
- cercetări de piaţă ce permit peroducătorilor să
răspundă tendinţelor majore care le afectează
profitabilitatea sau competitivitatea;
- evaluarea beneficiilor programelor de
populare în vederea refacerii stocurilor naturale
de peşti.
214
2.4 Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin
exploatarea avantajelor competitive ale acestora

2.4.1 Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători, sistemele

existente de recunoaștere a sustenabilității (de exemplu, sistemele voluntare
utilizate de principalii comercianți naționali cu amănuntul), percepția
acvaculturii în rândurile cetățenilor

Principalii factori care asigură competitivitate pentru operatorii de acvacultură din UE

constau in standarde ridicate privind mediul, sănătatea animală si protecția consumatorilor.
Pentru a face fată concurenței de pe piețe este esențială exploatarea eficientă a acestor
avantaje competitive.
Întrucât Comisia Europeană stabilește orientări strategice pentru dezvoltarea durabilă
a acvaculturii în UE, statele membre se confruntă cu importante probleme și provocări care
necesită soluții specifice. Pentru creșterea capacității de răspuns și a eficientei punerii în
aplicare a măsurilor propuse se impune o mai bună coordonare și organizare a aspectelor de
piață.
Unul dintre principalele obiective al statelor membre UE in domeniul politicii de
organizare comună a pieței, este să sprijine dezvoltarea organizațiilor de producători și a
organizațiilor intersectoriale, inclusiv la nivel transnațional. Acest lucru facilitează
gestionarea colectivă și/sau inițiativele de autoreglementare între producători, procesatori și
comercianți cu amănuntul, în cooperare cu asociațiile de consumatori și ONG-urile, după caz.
De asemenea, își propun să sprijine, să pună în aplicare și să controleze cerințele și
dispozițiile în materie de etichetare.
Obiectivele comisiei legate de procesul de etichetare este să garanteze punerea în
aplicare și respectarea normelor de etichetare, în special în ceea ce privește prospețimea,
proveniența și denumirea comercială. Comisia își propune să îmbunătățească transparența
piețelor, să difuzeze informații privind tendințele pieței la nivel local, al UE și internațional
și să lanseze campanii de comunicare referitoare la punctele forte ale acvaculturii europene
pentru menținerea și dezvoltarea percepției pozitive asupra acvaculturii.

215
2.4.1.1. Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători

În România, înfiinţarea organizaţiilor de producători, a creat premisele organizării

unei pieţe naţionale a produselor pescăreşti conform prevederilor comunitare.

Astfel, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 104/2000

privind organizarea comună a pieţelor din sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură
(art. 5 şi 6, cap. I), s-a emis Ordinul M.A.D.R. nr. 772 / 2007 privind criteriile de
recunoaştere a organizaţiilor de producători din sectorul pescuitului şi acvaculturii.
În baza acestui act administrativ de autoritate au fost constituite 6 organizaţii de
producători (trei pentru acvacultură şi trei pentru pescuitul comercial):
- Asociaţia Naţională a Producătorilor din România „Romfish” ;
- Asociaţia Acvacultorilor „ Banat Sturio” ;
- Federaţia Organizațiilor Producătorilor de Peşte din Delta Dunării;
- Asociaţia Pescarilor Comerciali de la Marea Neagră „Ropescador”;
- Federaţia Organizaţiilor de Pescari de la Marea Neagră;
- Asociaţia „Ivan Patzaichin” Mila 23.
Cele trei asociații de producători din acvacultură sunt organizații care au obiective
comune urmărind în principal, creșterea competitivității membrilor săi prin cooperare în
gestionarea resurselor economice și de mediu, prin acțiuni comune pentru reducerea
costurilor de aprovizionare cu materii prime și materiale, coordonarea producției,
îmbunătățirea calității, promovarea și comercializarea produselor și creșterea cotei de piață.
De asemenea, acționează ca parteneri de dialog, pentru asigurarea unui cadru
legislativ și organizatoric pentru cei ce activează în sectorul pescăresc, adaptat la realitățile
existente și bazat pe potențialul de dezvoltare, în condițiile competitivității europene și
internaționale.
Asociațiile de producători, oferă și alte servicii pentru membrii săi, ca: informare și
actualizare legislativă, instruire consultanță tehnică și recomandări fiscale, activități de
promovare a inovării, comunicare, informări privind responsabilitățile față de mediu,
aspectele comerciale și de piață. Studiile de piață, facilitează accesul la târguri și relații
internaționale.
Dintre cele trei organizații de producători cea mai reprezentativă este Asociaţia
Naţională a Producătorilor din România „Romfish” fiind prima organizaţie recunoscută în
216
temeiul Ordinului MADR nr. 772 din 6 septembrie 2007 privind criteriile de recunoaştere a
organizaţiilor de producători din sectorul pescuitului şi acvaculturii. Scopul Asociaţiei
“ROMFISH” îl constituie exprimarea şi promovarea intereselor profesionale şi comerciale ale
crescătorilor de peşti de cultură şi alte organisme acvatice, ale comercianţilor şi
distribuitorilor de peşte şi produse pescăreşti, ale procesatorilor din industria pescăreasca, ale
operatorilor din turismul zonelor pescăreşti, crescătorilor de peşti ornamentali, s.a., persoane
juridice care activează în sectorul pescăresc sau în activităţi adiacente acestuia, cu calitatea de
membrii ai asociaţiei care îşi desfăşoară activitatea în România.
În termeni de reprezentativitate naţională, în conformitate cu datele oficiale din
Registrul Unităţilor de Acvacultură înfiinţat şi administrat de către Agenţia Naţională pentru
Pescuit şi Acvacultură, membrii Asociaţiei Naţionale a Producătorilor din Pescărie Romfish,
care au ca obiect principal de activitate, conform clasificării CAEN (rev. 2) codul 0322 –
Acvacultura în ape dulci, exploatează o suprafaţă de 8425,406 ha (din care 1573,100 ha sunt
lacuri de acumulare în care se practică acvacultura), ceea ce reprezintă circa 10% din
suprafaţa amenajată pentru acvacultură a României şi produc, conform ultimelor date oficiale
aferente anului 2010, circa 36% din producţia naţională (exclusiv păstrăv).
Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie Romfish şi-a propus şi a realizat o
serie de acţiuni care au vizat interesele comune ale membrilor săi cum ar fi:

 Initierea unor dezbateri la care a fost invitată conducerea Societăţii Ornitologice din
România pentru discutarea modului de aplicare a legislaţiei privind biodiversitatea;
 Participarea la Conferinţa Internatională a Crescătorilor de Crap (septembrie
2011,Polonia);
 Participarea în cadrul unui proiect de cercetare finanţat prin programul FP7,
alături de alte organizaţii similare din Europa;
 Realizarea website-ului asociaţiei, asociat şi cu Social Media, care urmăreşte
promovarea asociaţiei, a membrilor săi, promovarea consumului de peşte;
 Diseminarea informaţiilor relevante privind politicile Uniunii Europene în domeniul
pescăresc şi a informaţiilor relevante ale Direcţiei Generale de Pescuit şi ale
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
 Participarea, alături de reprezentanţi ai sectorului pescăresc din ţări europene, la
seminariile organizate de FAO şi WTO cu privire la impactul acordurilor

217
 Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO) asupra sectorului pescăresc (2009 –
Sofia, 2010 – Kiev, 2011 – Istanbul);
 Participarea la proiectul Observatorul pieţei europene de produse din pescuit şi
acvacultură (EUMOFA), proiect iniţiat de către Comisia Europeană, care urmează
să ofere părţilor interesate, administraţiilor şi cercetătorilor posibilitatea de a-şi
aprofunda cunoştinţele despre pieţele internaţionale, europene şi naţionale din
domeniul pescuitului şi acvaculturii. Printre altele, va analiza modul de stabilire a
preţurilor de-a lungul lanţului de distribuţie - de la primul act de vânzare, după
debarcare, până la vânzarea cu amănuntul.
În baza aceluiaşi act administrativ, s-a înfiinţat şi Asociaţia procesatorilor şi
importatorilor de peşte din România, având ca obiective îmbunătățirea calității și promovarea
produselor din acvacultură, coordonarea introducerii pe piață de noi produse, optimizarea
fluxului informațonal și transparenta asupra lanțului alimentar cât și a proceselor de
producție ale acestora.
Înfiinţarea asociațiilor de producători și a organizaţiei procesatorilor și importatorilor
de peşte au contribuit la îmbunătăţirea calităţii produselor din peşte şi a scos în evidenţă
oportunitatea instituirii unei organizări de piaţă a produselor pescăreşti.
Reforma în domeniul politicii de organizare comună a pieței își propune să ofere o
mai mare importanță acestor organizații în gestionarea aspectelor cheie ale durabilității
sectorului de comercializare, comunicare și imagine sau relații între comunitatea științifică și
mediul de afaceri.
Din interviurile realizate cu actorii din sectorul de acvacultură, dar si din opiniile
experților, realizate în cadrul Studiului de Piață s-a conturat ca necesitate de dezvoltare în
condiții de concurență echitabilă și implicit ca un obiectiv important, crearea în cadrul
sectorului a unor structuri organizatorice de tipul asociațiilor interprofesionale, care să
reunească actorii reprezentanți ai activității de producție, comerț și / sau de prelucrarea
produselor acvatice dintr-o anumită zonă geografică, parteneriate de tip cluster între
întreprinderi, instituții C-D și universități care să permită membrilor săi abordarea de
proiecte comune, de la proiecte CDI, proiecte pilot, sau de consolidare prin utilizare
capacităților și infrastructurii comune la activitățile de diseminare a cunoștințelor și
promovare a sectorului .

218
 2.4.1.2 Sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității

Producţia şi comercializarea produselor din acvacultură trebuie să ţină cont de

nevoia de a sprijini pescuitul durabil şi de a oferi o alternativă sustenabilă la acesta. În
consecinţă, prin organizarea comună a pieţelor acestor produse se includ măsuri care să
asigure o mai bună adaptare a ofertei la cerere, atât în ceea ce priveşte calitatea, cât şi
cantitatea, şi care să crească beneficiile aduse de produsele de acvacultură, atât din
perspectiva asigurării nevoilor nutriţionale ale consumatorilor cât şi pentru a creşte veniturile
producătorilor prin asigurarea stabilităţii preţurilor pe piaţă şi identificarea oportunităţilor de
reducere a costurilor.
Organizaţiile producătorilor formează coloana vertebrală a organizării comune a
pieţei, pentru care trebuie să asigure, la nivelul lor, o operare descentralizată; în contextul
unei concentrări din ce în ce mai mari a cererii, concentrarea ofertei prin aceste organizaţii
este mai mult ca niciodată o necesitate economică pentru întărirea poziţiei pe piaţă a
producătorilor; astfel de concentrări fiind voluntare şi utile în privinţa sferei şi eficienţei
serviciilor oferite membrilor de către organizaţiile producătorilor.
De asemenea, există necesitatea racordării producătorilor la
reglementări/norme/standarde privind calitatea impuse de legislaţia naţională şi europeană
aplicabilă, atât in ceea ce priveşte fazele post-recoltare (etichetare, transport, comercializare,
igienă, etc), cât mai ales în ceea ce priveşte fazele tehnologice productive (reglementări
privitoare la buna stare a efectivelor piscicole, la protecţia mediului şi a biodiversităţii, reguli
privitoare la gestionarea regimului hidrologic, la gestionarea relaţiilor de muncă, la
gestionarea stocurilor, la planificarea producţiei, la eficienţa energetică etc.)
Este esenţial să se identifice în permanenţă căi şi mijloace pentru a face practicile de
producţie în acvacultură mai sustenabile, eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor
prin îmbunătăţirea capacităţii forţei de muncă, folosirea resurselor şi managementul mediului.
Diferite initiaţive la nivel european şi global dezvoltă şi actualizează în permanenţă
codul de conduită, indicatorii de sustenabilitate şi sistemele de certificare, etc., pentru a
ajunge la o înţelegere comună şi acceptată a sustenabilităţii în acvacultura printre factorii de
decizie şi asupra modului cum poate fi aceasta obţinută în practică. Numim numai câteva:

• FAO Cod de comportament pentru exploatare piscicolă responsabilă- „Code of conduct

219
 for responsible fisheries" (1995);

• FEAP Cod de comportament pentru agricultură europeană- „Code of conduct for European
Aquaculture" (2000); aflat în curs de revizuire;

• EVAD Ghid pentru co-constituirea unor indicatori de dezvoltare sustenabili în acvacultură

– „Guide to the co-construction of sustainable development indicators in aquaculture”
(2008);

• Convenţia Global Aquaculture Alliance (GAA) si GLOBALGAP pentru dezvoltarea şi

armonizarea sistemelor de certificare pentru sectorul acvaculturii la nivel global (2009).
La nivelul Uniunii Europene s-au dezvoltat indicatori de sustenabilitate care să pună
bazele unui sistem de certificare pentru o acvacultură sustenabilă şi pentru un proces de
clasificare, care este bazat pe impact scăzut asupra mediului, competitivitate şi
responsabilitate etică ridicată, cu privire la biodiversitate şi bunăstarea animalelor. Toate
organizaţiile şi asociaţiile importante din producţia în acvacultură au fost implicate.
Acești indicatori au fost utilizați pentru a dezvolta metode şi tehnologii pentru o
producţie mai sustenabilă în Europa si pentru îndeplinirea criteriilor de sustenabilitate a
viitoarelor etichetări.
Pentru ca principiile privind „sustenabilitatea in acvacultură” sa fie cât mai uşor de
administrat şi de pus în practică, este important să definim limitele sistemului pentru care
sustenabilitatea este definită.

1. „Nivelul fermei": include factorii care pot fi direct influenţaţi de către fermier, cum ar
fi calitatea apei, hrana şi managementul energiei, sănătatea pestilor, etc.
2. „Al doilea nivel": se adresează factorilor direct legaţi de procesele fermei asupra
cărora fermierul nu are o influenţă directă, dar pe care i-ar putea totuşi influenţa dacă
ar dori sau ar avea nevoie. De exemplu: calitatea hranei peştilor, distanţa pe căile de
transport pentru hrană, tipul de energie folosit de fermieri (regenerabilă sau nu),
pieţele pentru produse (departe – transportul de distanţe lungi, aproape – transportul
pe distanţe scurte), etc. Fermierul poate de asemenea să transfere anumiţi factori de la
nivelul doi la nivelul unu (de ex. producerea hranei pentru peşti la fermă, folosind
energia produsă la fermă sau prin vânzarea produselor direct din fermă).

220
 3. „Nivelul trei": conţine factori care sunt indirect legaţi de procesele din fermă dar care
nu pot fi în mod normal, influenţaţi de către fermier. Aceştia sunt factori precum
sustenabilitatea materialelor de ambalare

2.4.1.3. Percepția acvaculturii în rândurile cetățenilor

Din Studiul de piată realizat, a rezultat că produsele acvatice sunt percepute ca

alimente sănătoase, iar acvacultura ca o activitate cu traditie, generatoare de locuri de munca
in zonele rurale, un sector în creștere interconectat cu agrementul și turismul.
Totuși există puține informații cu privire la procesele de producție din acvacultură,
speciile de cultură, securitatea alimentară, interacțiune cu mediul și contribuția la dezvoltarea
economică în zonele rurale. Percepția consumatorilor în ceea ce privește acvacultura este mai
putin favorabilă, deși produsele acvatice sunt perceput ca sănătoase
Lipsa unei strategii de imagine și de comunicare a sectorului, lipsa canalelor de
comunicare cu consumatorul, slaba cunoaştere a industriei și a proceselor sale de către
societate, lipsa de comunicare profesională de specialitate, a dus la o perceptie slabă a
consumatorului față de acest sector de acvitate.
Având în vedere acest context, este necesar să se definească o strategie de comunicare
la nivel național pentru a îmbunătăți imaginea sectorului și canalelor de comunicare cu
consumatorul, precum și creșterea gradului de conștientizare privind acvacultura, procesele
si produsele sale de către societate și mass-media.
Se propune în cadrul articolului 68.1. c) din Regulamentul 508/2014 acțiunile de
comunicare și dezvoltare de conștientizare a cetățenilori, care include proiectarea și punerea
în aplicare a unui plan de comunicare pentru întregul sector de acvacultură, inclusiv
identificarea de obiective, mesaje, acțiuni strategice, canale, instrumente și publicul țintă.
Planul va include mecanisme de identificare sau structuri care vor consolida
coordonarea între diferiții actori în domeniul comunicării, stabilirea unor canale, obiective de
comunicare, mesaje și publicul țintă.
Planul va include, de asemenea, propuneri de acțiune pentru fiecare dintre agenții de
interes, administrațiile centrale și regionale, organizatii de producători și instituții de de
cercetare -dezvoltare, etc.

221
 Planul ar trebui să includă acțiuni specifice pentru principalele grupe și agenții de
interes pentru sectorul acvaculturii, cum ar fi: organizații ale consumatorilor și mediului de
afaceri, potențiali investitori, marketing și sectorul de prelucrare, şcoala, asociații ale
părinților, instituții de învățământ etc.
În acest fel, pentru acțiunea și încadrarea în Planul Național de Comunicare şi punerea
în aplicare sunt propuse următoarele inițiative:
1 Planul de TIC:

Promovarea prezentă pe web a agențiilor legate de sectorul acvaculturii, cu o atenție

deosebită pentru activitățile și proiectele sale.

2 Planul de instrumente de formare şi comunicare.

Se propune proiectarea și livrarea de diverse cursuri de formare axate pe

instrumentele de informare și comunicare, în scopul de a oferi instrumente si tehnici actorilor
din acavacultură pentru a îmbunătăți relația cu mass-media pentru a îmbunătăţi vizibilitatea
pe Internet și trimite un mesaj pozitiv al acvaculturii către societate. Cursurile vor fi predate
de către profesioniști în comunicare

3 Plan de organizare a comunicării în relațiile cu mass-media.

2.4.2 Principalele elemente ale răspunsului politic dorit (2014-2020): acțiunile revăzute
pentru a îmbunătăți imaginea produselor de acvacultură din UE (de exemplu,campanii
de comunicare, sprijin pentru participarea la sistemele voluntare, sprijin pentru
acvacultura ecologică)

Răspunsul politic dorit se concretizează printr-un set de actiuni specifice care să

conducă la îmbunătățirea imaginilor produselor de acvacultură din UE, dintre care
mentionăm:
Actiunea specifică 1: Elaborarea Planului de susţinere şi consolidare a
organizatiilor de producători şi promovarea unei mai bune coordonare între agenţii si
organizatiile de producători
După cum s-a subliniat în cadrul politicii de organizare comună a pietei, organizaţiile
de producători din domeniul acvaculturii recunoscute de Ministerul Agriculturii, si

222
Dezvoltarii Rurale ar trebui să joace un rol mai activ în promovarea acvaculturii sustenabile,
în adaptarea producţiei la cerinţele pieţei, canalizarea ofertei şi comercializarea produselor
membrilor săi şi colectarea de date despre acestea şi in elaborarea previziunilor de dezvoltare
a producţiei.
Pentru toate acestea trebuie să se elaboreze şi să se prezinte ministerului şi
autorităţilor competente un plan de producţie şi de marketing regional, care include măsuri
de dezvoltare şi obiectivele specifice.
Se impune elaborarea şi adoptarea unor reglementări prin care să se poată co-finanţa
activităţile şi planurile de producţie şi de comercializare ale organizatiilor de producători,
încurajând, de asemenea, crearea de reţele între ele, care să permită generarea de sinergii
între activităţile propuse.
Astfel, asociaţiile pot contribui, prin punerea în aplicare a unor mecanisme care
permit participarea tuturor actorilor, la luarea deciziilor şi la o mai bună colaborare şi
conexiune la probleme care sunt de o importanţă vitală pentru dezvoltarea sectorului.

Acţiune specifică 2 : Integrarea planului de control al importurilor şi etichetării

Producătorii europeni cer statelor membre și Comisiei Europene, egalitatea de șanse

în faţa producţiilor din ţări terţe, în domenii-cheie, cum ar fi protecţia mediului, bunăstare a
animalelor și de sănătate, printre altele.
Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29
aprilie 2004, privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii
cu legislaţia pentru animale și legislaţia alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor,
stabilește atributii pentru autorităţile competente pentru efectuarea controalelor persoanelor
fizice sau juridice, în conformitate cu legislaţia și reglementările in vigoare. Fiecare stat
membru ar trebui să elaboreze un plan naţional de control multianual în funcţie de
următoarele principii: prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor
care ameninţă în mod direct sau indirect, oamenii și animalele și asigurarea de practici
corecte și echitabile în comerţul cu produse alimentare și hrana pentru animale, protejarea
intereselor consumatorilor si informarea corectă a acestora.
În Uniunea Europeană există un pachet legislativ general care asigură faptul că
produsele alimentare sunt sigure și sănătoase. Toate aceste reglementări privind produsele

223
alimentare, hrana pentru animale, animale și plante, se bazează pe principiul că operatorii
economici din sectorul alimentar și a produselor alimentare, fermieri, producători,
distribuitori, transportatori, comercianţi trebuie să asigure se aplicarea si de respectarea
acestor legi în ceea ce privește activităţile lor, deoarece ei sunt direct responsabili calitatea
produsele obtinute.

Acţiune specifică 3 Elaborarea planului de calitate a produselor pescărești

Elaborarea unui plan de calitate a produselor pescărești, în scopul de a contribui la

îmbunătăţirea generală a calităţii pe parcursul întregului lanţ de producţie, prelucrare și
comercializare a produselor pescărești și de acvacultură. Planul va contine o serie de acţiuni
legate de formare, prin programarea de conferinţe și seminarii, informaţii, elaborarea și
publicarea de ghiduri și documente cu privire la diferite aspecte ale calităţii produselor
pescăreşti, cum ar fi legislaţia privind igiena, calităţile nutritive, utilizarea de produse sau de
punerea în aplicare a sistemelor HACCP, printre altele.

Acţiune specifică 4 Elaborarea strategiei de dezvoltare pentru promovarea naţională și

internaţională a produselor de acvacultură

Se propune, în contextul articolului 68.1.g) din Regulamentul 508/2014, în ceea ce

privește punerea în aplicare a campaniei de comunicare și de promovare regională, naţională
sau transnaţională pentru sensibilizarea opiniei publice pentru produsele de acvacultură. Într-
o primă fază se consolidează informaţiile existente cu privire la consumul de produse de
acvacultură în România și evaluarea pe care consumatorii o fac cu privire la acvacultură și
produse obţinute în ţara noastră.
Într-o a doua fază din analiza informaţiilor obtinute se propune definirea și
elaborarea unei strategii cuprinzătoare de promovare a sectorului în pe plan national si
international. Această strategie ar putea fi dezvoltată prin convocarea diverselor grupuri de
lucru conduse de asociaţii de acvacultură, care pot fi identificate pentru acţiunile majore
propuse pentru a fi dezvoltate, prioritizate în timp și cu o evaluare
economică. Documentul de lucru care rezultă din aceste grupuri de lucru ar putea reprezenta
strategia de promovare la nivel naţional și internaţional a sectorului acvaculturii românești.

224
Acţiune specifică 5 Elaborarea unui plan de diversificare a speciilor şi produselor
acvatice

Diversificarea speciilor și a produselor este una dintre provocările cu care se

confruntă acvacultura românescă pentru a satisface cererea consumatorilor cu produse de
cea mai înaltă calitate și adaptate la tendinţele pieţei.
Se propune în cadrul acestei acţiuni, în coordonare cu Planul de cercetrare –
dezvoltare inovare în domeniul pescuitului și acvaculturii, crearea unui subprogram de
inovare pentru a permite sectorului să avanseze una dintre cele mai mari provocări ale sale,
diversificarea speciilor și produselor din acvacultură
Pentru stabilirea speciilor, se propune constituirea unor grupuri de lucru în care să se
discute despre cele mai interesante specii si sistemele de productie adecvate. In cadrul
grupului de lucru se vor dezbate și tendinţele pieţei și preferintele consumatorilor cu privire la
produsele pescărești pentru identificarea liniilor de acţiune cele mai adecvate pentru a permite
sectorului să îndeplinească aceste cerinţe noi și în continuă schimbare.
Aceste discuţii vor genera cca. 4-5 proiecte pilot cu o durată de 3-5 ani, care se pot
incadra în articolul propus 47.1. c) care finantează proiecte pentru a studia viabilitatea
tehnică sau economică a noi produse și procese care vizează organizaţii știinţifice și în cazul
IMM-urilor, încadrată în articol 69.1.f, investiţii și proiecte orientate spre dezvoltare, care duc
la produse noi sau îmbunătăţite și procese noi sau îmbunătăţite.

Acţiune specifică 7 Suport pentru certificarea elaborarea și adoptarea mărcilor

colective mărcile distinctive

În ultimii ani, industria de pescuit, definită în sens larg, și marea majoritate a

sectoarelor primare, au văzut că globalizarea a adus pe piețele noastre, pescarii și
supermarket-uri, un număr tot mai mare de produse Acest lucru, împreună cu existența unor
opinii diferite cu privire la aspectele sociale, de mediu și economice, în diferite regiuni ale
lumii, au condus la o scădere a competitivității industriei noastre și, prin urmare, produsele
noastre, întâmpină dificultăţi în a concura ca şi preț, dar o pot face cu garanții depline dacă se
are în vedere sustenabilitatea.

225
 În acest context, certificarea apare ca o nevoie tot mai mare în societățile noastre, ca
urmare a pierderii contactului între producătorii și consumatorii primari, din cauza
globalizării și nevoia de a genera noi canale de informare și de construire a încrederii.

Se propune în cadrul acestei acțiuni și în dispozițiile articolului 68.1 a) certificarea și

produse de promovare a acvaculturii durabile, dezvoltarea unui studiu cuprinzător privind
certificatele, insigne si semne de interes pentru sectorul acvaculturii, pentru a identifica
nevoile în acest domeniu, în scopul de a consolida competitivitatea produselor noastre pe
piețele globale. După finalizarea studiului se propune crearea unei linii de srijin, cooroborată
cu acțiunea 3.3 (Planul de certificare ecologică și producția ecologică), directionată pe
crearea și punerea în aplicare a certificatelor, insignelor și branduri românesti în sectorul
acvaculturii.
În cadrul acestui apel ar putea fi finanțate anual între 2 și 5 proiecte care vizează
crearea și punerea în aplicare a brandurilor, certificate distinctive sau colective.

Acţiune specifică 8 Protecţia economică a stocurilor din acvacultură

În ultimii ani, o serie de aspecte de mediu și climatice care afectează sectorul, sunt
generatoare de pierderi economice semnificative, fiind necesar să se stabilească linii de
asistență, care să asigure sau să acopere aceste pierderi, astfel încât acestea sa nu pună în
pericol sustenabilitatea, mai ales economică.
Această acțiune are rolul de a acoperi două chestiuni specifice care afectează
rentabilitatea economică a sectorului de acvacultură
Prima dintre aceste probleme, afectează numai crustaceele, care în ultimii ani au
suferit ca urmare a înfloririi planctonului toxic, ducând la suspendarea activității
A doua problemă este mai generală poate fi aplicată la întregul sectorul al acvaculturii
si reprezintă prime de asigurare care acoperă pierderile economice suferite de fermieri ca
urmare a oricărora dintre următoarele cauze: dezastre naturale, condițiile meteorologice
nefavorabile, schimbări în calitatea sau cantitatea de apă și bolilor din acvacultură,
deteriorarea sau distrugerea instalațiilor de producție. FEPAM articolul 57, prevede
posibilitatea de acordare a ajutorului pentru subscrierea stocurile de acvacultură in contracte
de asigurare, care acoperă pierderile economice atunci când acestea depășesc 30 % din volum

226
mediu anual de afaceri al fermierului. În acest caz, poate fi activată o linie de suport cu
caracter național.

2.4.3. Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți .Indicatorii de sustenabilitate şi

certificarea

Disponibilitatea limitată a resurselor naturale şi costurile în creştere cu energia,

subliniază necesitatea de a face acvacultura mai sustenabilă. În comparaţie cu alte sisteme de
producţie animală, acvacultura se află sub o presiune specială să devină mai sustenabilă
pentru că utilizează resurse naturale cum sunt apa dulce, zonele umede, zonele de coastă şi
de asemenea de capturarea de peşte pentru producerea de hrană sau împrospătarea stocului.
Sustenabilitatea unei activități şi măsurarea acesteia nu este un subiect static, prin
definiţie, aceasta încorporează aspecte economice, de mediu şi sociale. Fiecare abordare a
sustenabilităţii conţine, în afară de fapte de necontestat, valori sociale ataşate care pot fi
discutate sau se pot schimba în timp. Aceasta înseamnă că nu este posibil în toate cazurile să
se decidă foarte clar dacă un proces este sustenabil sau nu. Adeseori există tranziţii de la
procese nesustenabile la procese sustenabile.

Diferitele coduri de conduită şi criterii menţionate mai sus, ţintesc să rezolve acest
aspect şi intenţionează să susţină o cultivare sustenabilă a produselor de acvacultură. Dar până
acum nu există criterii complete şi practicabile la nivel european, indicatori şi sisteme de
etichetare conexe care să fie capabile să certifice stadiul de sustenabilitate al unui produs.
Criteriile selectate prezentate mai jos isi propun să ofere o direcţie clară despre modul in care
sustenabilitatea poate fi crescută în fermele de acvacultură. Scopul nu este de a judeca dăcă o
anumită activitate de acvacultură de apă dulce este sustenabilă sau nu, ci să ofere direcţii de
actiune pentru creşterea sustenabilităţii.

Indicatorii sustenabilităţii vizează cele trei dimensiuni, cea de mediu, cea economică si cea
socială și sunt selectaţi după urmatoarele criterii:

• Relevanţa pentru acţiune: Indicatorul este sensibil la schimbările de management conform

obiectivului şi este util pentru măsurarea gradului în care actorul se indreaptă către
obiectiv.

• Plauzibil: Indicatorul poate fi înţeles/ însuşit de către actor.

227
• Măsurabil: Indicatorul poate să fie măsurat.

• Realist: Va fi posibil să măsuram şi înregistrăm acest indicator cu resursele prevăzute

(buget, timp).
Principalii indicatori pentru dimensiunea de mediu se referă la :
- Eficienta energiei Să se reducă necesarul de energie pe cât de mult posibil - Energie
utilizată per produs final (peşte, biomasă)
- Date de intrare: Să se reducă cantitatea de apă intrată din afara sistemului (refolosirea
apei) - Apa folosită per produs final (peşte, biomasă)
- Date de ieşire: Să se reducă cantitatea de apă reziduală deversată (pentru aspecte de
calitate vezi nutrienţi/ date de ieşire) - Scurgerea per produs final (peşte, biomasă) – fară
evaporare şi infiltraţii, dar incluzând precipitaţiile
- Eficienţa utilizării: Să se folosească aportul nutrienţilor cât mai eficient(să se producă
dintr-o anumită unitate de nutrienţi cât mai multe produse vandabile de cea mai înaltă
calitate)- Eficienţa retenţiei nutrienţilor (NRE) – retenţia nutrienţilor în produsul final per
kg de nutrient raportat la sistem, ca un întreg (peşte, biomasa)
- Date de ieşire (vezi de asemenea apa): Să se reducă cantitatea de ape reziduale deversate
(nutrienţi, minerale şi pierderile de materie organică) - Cantitatea de nutrienţi/ calitatea
apei reziduale
- Refolosirea nutrienţilor pentru produse secundare valoroase (pentru a produce produse
secundare în cadrul fermei)
Indicatori pentru dimensiunea economică :
- Creşterea productivităţii per unitate de timp, reducerea timpului de muncă per produs
final la nivel de fermă
- Îmbunătăţirea siguranţei produsului/ sănătăţii: Pentru a reduce epidemiile tratamente/
ciclu de producţie
S-au identificat indicatori pentru dimensiunea socială:
-Suport acordat dezvoltării rurale
- Sprijin pentru crearea de noi locuri de muncă.
Pornind de la sistemele existente in UE privind recunoașterea sustenabilității, in
România, Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie ROMFISH a elaborat proiectul

228
unui sistem de certificare a activităţii de acvacultură din România, prin abordarea unitară a
practicilor specifice sectorului, bazat pe un “Cod de Bune Practici în Acvacultură” (CBPA),
care să diferenţieze din punct de vedere al valorilor (de mediu, sociale, sanitare-veterinare, de
siguranţă alimentară) produsele celor care aderă la acesta. Codul se poate aplica, fie voluntar,
fie poate constitui o bază legală minimală pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură în
România.
„Codul de Bune Practici in Acvacultură” îşi propune să asigure:
- transferul către consumatori a întregului set de valori pe care îl conţine produsul final;
- crearea unui cadru tehnologic şi administrativ care să racordeze activităţile economice la
valorile sociale;
- furnizarea încrederii în conformitate;
- scăderea presiunii exercitate de grupurile de interese;
- asigurarea competitivităţii;
- promovarea imaginii – prin utilizarea unei sigle.
Certificarea activităţii din fermele de acvacultură prin adoptarea unui „Cod de Bune
Practici in Acvacultură” este aplicabilă tuturor celor care se au ca obiect de activitate
creşterea sau cultivarea de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste capacitatea
naturală a mediului, a producţiei de peste.Codul de bune practici” recomandă cele mai utile
soluţii, practici, metode şi măsuri care sunt posibil de aplicat de către fermier, astfel încât să
obţină producţii viabile economic, în deplin consens cu reglementările specifice din domeniu
şi mai ales în condiţiile asumării responsabilităţilor faţă de societate.
Recomandările sunt structurate în patru domenii de responsabilitate, fiecare având un
set de criterii obligatorii de auditare şi o serie de elemente de evaluare anuală.
1. Responsabilitatea socială
-Drepturi de proprietate şi respectarea legalităţii
-Interacţiunea activităţii de acvacultură cu comunitatea locală
Securitatea muncii şi relaţii de muncă
2. Responsabilitate privind protecţia mediului
- Protecţia ecosistemelor, a biodiversităţii şi ocrotirea naturii
- Managementul efluenţilor
-Utilizarea eficientă şi sustenabilă a nutrienţilor

229
.Controlul organismelor modificate genetic şi al evadărilor speciilor alohtone
- Depozitarea şi manipularea materialelor auxiliare
- Managementul deşeurilor şi al apelor uzate
3. Responsabilitatea privind sănătatea şi bunăstarea animală
- Bunăstare animală
4. Responsabilitatea privind siguranţa alimentară
- Siguranţă alimentară
- Recoltarea, condiţionarea şi transportul peştelui
Obţinerea certificării
- Evaluarea
- Cuantificarea managementului operaţional
De asemenea, prin acest Cod se pun la dispoziţia utilizatorilor elemente de analiză
ştiinţifică a impactului activităţii asupra mediului şi asupra eficienţei economice.
Costurile generate de aplicarea acestui Cod sunt legate în general de costurile
obişnuite pe care le are orice activitate economică. Apariţia cheltuielilor suplimentare
generate de un număr mai mare de analize chimice sau de activitatea propiu-zisă de audit nu
vor genera un impact semnificativ asupra costului final pe unitatea de produs, în principal
datorită puterii mari de negociere a formelor asociative. Pe de altă parte condiţionalităţile
investiţionale generate de aplicarea acestui Cod pot fi realizate prin utilizarea resurselor
financiare publice, prin intermediul FEPAM.
Acest Cod va fi în permanenţă actualizat sau revizuit, în conformitate cu cele mai noi
recomandări în domeniu.

230
CAP.3 GUVERNANȚĂ ȘI PARTENERIAT

231
 CAP. 3. GUVERNANŢĂ ŞI PARTENERIAT

3.1. Contribuţii cheie din partea principalilor actori implicaţi

Activitatea de acvacultură este guvernată de politici şi norme din domenii diverse, dar
în special de pescuit, acvacultură, agricultură, mediu şi de securitate alimentară.

Având în vedere necesitatea punerii în aplicare a politicii maritime integrate a Uniunii

Europene intr-o maniera complementara fata de politica de coeziune si de politica comuna in
domeniul pescuitului, in directia:
- elaborarii unitare a Strategiei Nationale a Sectorului Pescaresc 2014-2020 printr-o
coordonare comuna a principalilor factori implicati in realizarea acesteia, respectiv Agentia
Nationala pentru Pescuit si Acvacultura si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin
Directia generala pescuit – Autoritate de management pentru Programul operational de
pescuit;
- asigurarii finantarii programelor multianuale 2014-2020 pentru colectarea datelor din
sectorul pescaresc, inspectie si control al activitatilor componente sectorului pescaresc de
catre Autoritatea de management pentru Programul operational de pescuit din cadrul
Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, avand in vedere ca beneficiarul acestor
programe este Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura, ceea ce va conduce la
eficientizarea implementarii programelor la standardele de calitate ale Uniunii Europene si
va asigura operativitate si transparenta la folosirea fondurilor alocate;
- cresterii gradului de absorbtie a fondurilor europene de pescuit atribuite Romaniei in
perioada 2014-2020 printr-o coordonare comuna a factorilor implicati, respectiv Directia
generala pescuit – Autoritatea de management care asigura elaborarea, implementarea,
finantarea si monitorizarea Programului operational pentru pescuit si Agentia Nationala
pentru Pescuit si Acvacultura in calitate de administrator al resurselor acvatice vii existente in
habitatele piscicole naturale, la acvacultura, la organizarea pietei produselor pescaresti, la
structurile de pescuit si acvacultura, precum si implementarea si controlul aplicarii respectarii
acestora;

232
- accelerarii privatizarii societatilor comerciale cu profil piscicol si amenajarilor piscicole pe
care Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura le are in portofoliu, in conformitate cu
prevederile legale cu privire la privatizare;
- operativitatii si eficientei in rezolvarea problemelor institutionale si de comunicare, avand in
vedere ca pescuitul si acvacultura au fost pana in anul 2012 in coordonarea Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost aprobată OUG nr. 56/2014, publicată în Monitorul
Oficial nr. 683 din 18 septembrie 2014

(1) Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, institutie publica cu personalitate

juridica, denumita in continuare Agentie, trece din subordinea Ministerului Mediului si
Schimbarilor Climatice in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
(2) Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale preia de la Ministerul Mediului si
Schimbarilor Climatice activitatea aferenta domeniului piscicultura, indeplinind functia de
autoritate publica centrală în acest domeniu

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale preia toate drepturile si se subroga in

toate obligatiile Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice privind activitatea Agentiei,
cu exceptia celor prin care se realizează strategiile în domeniul pisciculturii.

În exercitarea funcţiilor sale, Agenţia are ca atribut principal elaborarea strategiei

naţionale şi a reglementărilor specifice în domeniul pescuitului, acvaculturii, organizării
pieţei produselor pescăreşti, precum şi controlul aplicării şi respectării acestora. De
asemenea, Agenţia are responsabilitatea pentru definirea şi implementarea politicii referitoare
la conservarea şi administrarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale,
la acvacultură, la procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti.

Potrivit HG nr. 428/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, Departamentul

pentru Ape, Păduri şi Piscicultură(DAPP), îndeplineşte funcţia de autoritate publică
centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. DAPP are atribuţii privind coordonarea la
nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi piscicultură, realizând politicile şi strategiile
naţionale în aceste domenii.

233
 În conformitate cu prevederile pct. 2 al Anexei 2 privind Organizarea şi funcţionarea
cadrului partenerial pentru programarea fondurilor europene destinate unei dezvoltări
inteligente, durabile şi inclusive 2014 – 2020 la Memorandumul cu tema ,, Aprobarea
acţiunilor şi documentelor privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene
în perioada 2014-2020”, pentru domeniile privind pescuitul şi acvacultura s-a constituit
Grupul de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură (GLPA) coordonat de Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Pescuit – Autoritatea de
Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit (DGP-AM POP),
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a fost adoptat la reuniunea GLPA din 11.10.2012
și stabileşte componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare privind etapa de
programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014-2020 pentru domeniile pescuit şi
acvacultură.
Rolul GLPA reprezintă structura partenerială organizată pentru dezvoltarea
pescuitului şi acvaculturii, asigură reprezentarea echilibrată a instituţiilor şi organizaţiilor din
sectorul pescăresc.
GLPA are rol consultativ, fiind constituit pentru asigurarea consultărilor parteneriale
privind stabilirea şi prioritizarea investiţiilor în domeniul pentru care s-a constituit, în acord
cu obiectivele strategice la nivel european în perioada 2014-2020 şi cu principiile orizontale
privind egalitatea între femei şi bărbaţi, nediscriminarea şi dezvoltarea durabilă.
GLPA analizează şi propune orientările strategice tematice, prioritizarea
intervenţiilor, alocările financiare indicative aferente şi principalii indicatori de rezultat cu
respectarea prevederilor reglementărilor comunitare, precum şi modalităţile de implementare,
monitorizare şi evaluare, având în vedere şi rezultatele evaluărilor ex-ante şi de mediu.
GLPA are în componenţa sa reprezentanţi, la nivel decizional, ai autorităţilor
administraţiei publice centrale, ai structurilor asociative ale administraţiei publice locale, ai
partenerilor relevanţi (ONG-uri, universităţi, institute de cercetare-dezvoltare, asociaţii şi
organizaţii profesionale) din domeniile pescuitului şi acvaculturii. Fiecare instituţie sau
organizaţie cu reprezentare în GLPA şi-a desemnat un membru care să participe la lucrările
grupului de lucru. La reuniunile GLPA, pot participa cu statut de invitaţi: reprezentanţi ai
altor instituţii sau organizaţii cu expertiză relevantă pentru subiectele în dezbatere în cadrul
respective reuniuni.

234
 Membrii GLPA au următoarele atribuţii:
a. Participă la reuniunile GLPA şi la procesul de luare a deciziilor;
b. Acţionează în vederea ducerii la îndeplinire a deciziilor GLPA.
Invitaţii au aceleaşi atribuţii ca şi membrii GLPA, fără a participa la procesul de luare a
deciziilor.
Înlocuirea sau revocarea membrilor GLPA, precum şi a invitaţilor, se face de către
conducătorul DGP-AM POP, prin notificare transmisă secretariatului GLPA.
Calitatea de membru GLPA încetează când persoana nominalizată în GLPA se află
într-una din următoarele situaţii:
a. Nu mai deţine funcţia în cadrul autorităţii publice, instituţiei sau organismului respectiv,
pentru care a fost desemnată membru al GLPA; în acest caz, structura respectivă comunică în
scris secretariatului GLPA în termen de 5 zile lucrătoare de la data luării acestei decizii
persoana desemnată în locul acesteia.
b. GLPA a solicitat revocarea calităţii de membru pentru încălcarea prevederilor Codului de
conduită, prevăzut în Anexa 2, sau a nereprezentării instituţiei/organizaţiei la două reuniuni
succesive ale GLPA. În acest caz, secretariatul va notifica instituţia/organizaţia vizată şi va
solicita o nouă nominalizare.
c. GLPA a solicitat revocarea calităţii de membru.
Coordonarea GLPA este asigurată de către DGP – AM POP

Lista componenţei grupului de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură

1. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
2. Ministerul Mediului şi Pădurilor
3. Direcţia Generală pentru Pescuit – Autoritatea de Management pentru POP
4. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură
5. Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”
6. Patronatului Peştelui din România
7. Asociaţia Naţională a Producătorilor din România „Romfish”
8. Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor şi Comercianţilor de Peşte din România
9. Asociaţia Pescarilor Comerciali de la Marea Neagră „Ropescador”
10. Federaţia Producătorilor de Peşte din Delta Dunării

235
 11. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi
12. Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanţa
13. Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare „Delta Dunării” Tulcea
14. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură
Galaţi
15. Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet
16. Federaţia Organizaţiilor de Pescari de la Marea Neagră
17. Asociaţia „Ivan Patzaichin” Mila 23
18. Asociaţia Acvacultorilor „ Banat Sturio”
19. Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentaţie, Tutun, Domenii şi
Servicii Conexe „Agrostar”

3.2.1 Legătura cu priorităţile şi alocările financiare din cadrul Programului

Operaţional al FEPAM şi alte fonduri ale UE sau naţionale
Asigurarea complementarității și realizarea unor intervenții sinergice solicită existența
și funcționarea eficientă a mecanismelor de coordonare și planificare strategică la nivel
interinstituțional. Acordul de Parteneriat descrie un model de ”guvernanță” cu structuri pe 3
niveluri (coordonare strategică, la nivel tematic și operațional). Mecanismul de coordonare va
funcționa în paralel cu cadrul instituțional instituit pentru implementarea fondurilor și va
reuni experți, personal operațional și factori de decizie din diferite AM-uri și OI-uri, dar și
factori de decizie responsabili pentru elaborarea politicilor naționale și regionale și parteneri
socio-economici. Atât Autoritatea de Management pentru POPAM cât și cea mai mare parte a
membrilor GL Pescuit și Acvacultură (stakeholderi relevanți) vor fi implicați direct în
structurile de coordonare, la toate cele trei niveluri, asigurându-se, astfel, complementaritate
și coordonare la nivel instituțional.

În linie cu prevederile Acordului de Parteneriat, pe parcursul perioadei de programare

2014-2020, măsurile finanțate prin FEPAM nu vor fi implementate în combinație cu alte
fonduri (cu alte cuvinte, intervențiile vor fi de tip mono-fond). Efectul sinergic anticipat în
perioada de programare se va realiza prin proiecte care se completează reciproc, finanțate din
celelalte fonduri (FEDR, FSE, FEADR).

236
 Acesta este și cazul intervenției teritoriale integrate (ITI Delta Dunării), care grupează
intervenții din PO Regional, PO Infrastructura Mare, PO Competitivitate, PO Capital Uman,
PO Capacitate Administrativă și PN Dezvoltare Rurală, în efortul de a susține dezvoltarea
integrată și coordonată la nivel regional și pentru a se evita finanțarea unor proiecte disparate
sau chiar divergente.

În ceea ce privește intervențiile de tip CLLD finanțate prin POPAM, acestea vor avea
ca scop întărirea legăturilor dintre agricultură, pescuit, acvacultură și cercetare – dezvoltare -
inovare, pentru a crește potențialul zonelor de acvacultură, pentru a promova noi surse de
venit în cadrul sectorului (procesare, marketing) și în afara acestuia (mediu, turism, educație),
pentru a proteja și încuraja biodiversitatea, pentru a încuraja înființarea, organizarea și
funcționarea unităților din cadrul întregului lanț de producție/ procesare/ marketing.
Intervențiile CLLD vor fi folosite și pentru combaterea condițiilor deficitare de muncă, în
special în ceea ce privește sănătatea și siguranța la bordul navelor de pescuit, dar și riscul de
sărăcie și excluziune socială a persoanelor care locuiesc în regiuni și teritorii dezavantajate.
[AP pag. 429]

Complementaritatea dintre finanțările prin FEPAM (POPAM) și celelalte fonduri în

ceea ce privește contribuția la obiectivele tematice ale UE se concretizează în următoarele
direcții:
Măsurile finanțate prin POPAM vor fi corelate și completate cu intervențiile din
cadrul celorlalte programe operaționale, pentru:

Obiectivul tematic 3 – Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a

sectorului agricol și a sectorului de pescuit și acvacultură

POPAM sprijină creșterea competitivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și

acvacultură, prin susținerea activităţilor pe întreg lanțul valoric și consolidarea legăturilor de
la producție la piață [inclusiv măsuri de sprijinire orientate către ”blue growth”, înființarea și
susținerea de servicii de consiliere pentru sectorul de pescuit și acvacultură, consolidarea
colaborării între pescari/ fermieri din acvacultură și experți, inclusiv cu sectorul CDI și
acțiuni de tip partenerial

237
 Astfel, POPAM acționează în complementaritate cu PO Regional [finanțări adresate
întreprinderilor mijlocii non-agricole în zonele rurale şi IMM-urilor non-agricole în zonele
urbane (mai mari de un an)] și PNDR [investiţii în întreprinderi agricole; procesarea şi
marketingul produselor agricole, cu excepția produselor pescărești), înfiinţarea de activităţi
non-agricole de către microîntreprinderi şi întreprinderi mici nou-înfiinţate în mediul rural;
crearea şi dezvoltarea de activităţi non-agricole de către microîntreprinderi şi întreprinderi
mici deja existente, pe baza unui plan de afaceri].

POPAM sprijină diversificarea activității economice în sectorul de pescuit și în zonele

pescărești în domeniul turistic, prin investiţii pentru diversificarea activităţilor de pescuit în
ape interioare către alte activităţi în afara pescuitului (inclusiv turism). În complementaritate,
PNDRfinanțează proiecte care vizează infrastructura agro-turistică de cazare, servicii de
agrement şi alimentaţie publică în spaţiul rural iar PO Regional investiţii la scară mare în
infrastructura turistică din spaţiul urban, precum şi în staţiunile balneare şi balneo-
climaterice.

POPAM sprijină dezvoltarea de produse, practici şi procese inovative în domeniul

piscicol, cu scopul creșterii productivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și
acvacultură. în complementaritate cu acțiunile finanțate prin PO Competitivitate (FEDR) în
cadrul OT1 –activităţile CDI pe baza domeniilor de dezvoltare inteligentă, infrastructura de
cercetare-inovare şi transfer tehnologic, activităţi specifice entităţilor de transfer tehnologic şi
ale centrelor de competenţe regionale.

Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) – acţiuni de inovare în

sectorul agro-alimentar şi forestier prin sprijinirea înfiinţării de grupuri operaţionale în cadrul
PEI (proiecte-pilot, dezvoltarea de noi produse, practici, procese şi tehnologii, transferul de
bune practici, inclusiv diseminarea rezultatelor către toţi actorii interesaţi).

Măsurile sprijinite prin POPAM în cadrul OT 3 sunt susținute de intervențiile POCU

în cadrul Axei Prioritare 3, dedicate sprijinirii angajatorilor în vederea formării și specializării
angajaților și îmbunătățirii sistemelor organizaționale și, de asemenea, prin acțiuni de
informare, orientare şi consiliere, precum şi certificarea și validarea competențelor dobândite
în context non-formal sau informal, inclusiv pentru fermieri și cei implicați în silvicultură și

238
acvacultură. La acestea se adaugă intervențiile din cadrul Axei Prioritare 7, destinată
educației și îmbunătății competențelor forței de muncă pe tot parcursul vieții (LLL).

Obiectivul tematic 4 - Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de

carbon în toate sectoarele

În cadrul acestui obiectiv tematic, POPAM sprijină fermele de acvacultură în vederea

utilizării surselor regenerabile de energie, precum şi investiţii în cadrul unităţilor de procesare
a produselor piscicole în surse regenerabile de energie (solară şi eoliană).POPAM
promovează măsuri de sprijinire a investițiilor în îmbunătățirea eficienței energetice la nivelul
navelor de pescuit și a unităților de procesare.

Aceste investiții sunt în complementaritate cu finanțările prin FEDR și FCprivind

valorificarea resurselor regenerabile pentru producerea energiei electrice şi termice și cu
finanțările FEADR în exploatații agricole pentru producerea de biocombustibili şi bioenergie
din culturi energetice şi biomasă, precum şi investiții în procesarea biomasei și alte tipuri de
energii regenerabile.

Totodată, POPAM susține investiţiile pentru reducerea consumului de energie în

domeniul piscicol şi maritim, în complementaritate cu finanțările FEADR pentru reducerea
consumului de energie în sectorul agro-alimentar și creşterea eficienţei utilizării apei în
agricultură.

Obiectivul tematic 6 - Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a

resurselor

În cadrul acestui obiectiv tematic, POPAM sprijină protecția și restaurarea

biodiversității marine, reducerea impactului negativ al pescuitului asupra mediului marin,
reducerea pescuitului, a capturilor nedorite și suprimarea deșeurilor, precum și implementarea
sistemului CISE la Marea Neagră.
POPAM sprijină exploatarea sustenabilă a apelor marine și a zonelor costiere,
promovarea pescuitului sustenabil în apele interioare și în fermele de acvacultură, acțiuni de
inspecție și control.
Aceste acțiuni sunt complementare celor finanțate prin FC și FEDR în ceea ce
privește protecția mediului și de FEADR în domeniul promovării unei agriculturi sustenabile.

239
Obiectivul tematic 8 - Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de
muncă
În cadrul acestui obiectiv tematic POPAM sprijină creșterea oportunităților de
angajare și diversificarea activității economice în sectorul pescuitului și acvaculturii, precum
și susținerea dezvoltării economice în zonele pescărești. Crearea de noi locuri de muncă,
susținerea înființării de noi afaceri și promovarea dezvoltării locale, pentru diversificarea
surselor de venit sunt prioritare în cadrul programului.
Aceste măsuri sunt complementare celor susținute prin PO ,,Capital Uman”, în special
în ceea ce privește creșterea ocupării forței de muncă (AP 2, 3) dar și formării pe tot parcursul
vieții (AP 6).
Programul ,,ORIZONT 2020” reprezintă programul-cadru al UE pentru cercetare şi
inovare pentruîndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020. POPAM încurajează
dezvoltarea de produse, practici şi procese inovative în domeniul piscicol, cu scopul creșterii
productivității și valorii adăugate în sectorul de pescuit și acvacultură. Totodată POPAM
sprijină inițiativele de participare a entităților de CDI din acvacultură la programe de
cercetare și susține parteneriatele (inclusiv proiecte-pilot, inițiative transnaționale etc.) în
acest sens.
Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială
(EaSI) oferă sprijinfinanciar la nivelul UE pentru promovarea unui nivel ridicat de calitate și
sustenabilitatea ocupării forței de muncă, combaterea excluziunii sociale și sărăciei,
îmbunătățirea condițiilor de muncă etc. Măsurile finanțate prin POPAMsprijină
diversificarea activității economice și creșterea nivelului de ocupare în comunitățile
pescărești, contribuind inclusiv la combaterea sărăciei și excluziunii. Totodată, POPAM
susține financiar îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul sectorului de pescuit-
acvacultură, în special pe navele de pescuit.
Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) oferă sprijin financiar statelor
membre care suntafectate de catastrofe naturale majore.
Se vor asigura sinergii dintre programul LIFE+ și FEPAMprin promovarea acelor
activități finanțate din FEPAM care completează proiectele integrate din cadrul LIFE în
domeniul biodiversității, a apei, a atenuăriiși adaptării la schimbările climatice, etc. De

240
asemenea, soluțiile, metodele și abordările validate prinprogramul LIFE (de exemplu, în
domeniul tehnologiilor inovatoare) vor fi promovate prin intermediul POPAM, în acord cu
Strategiile Europene în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice.
Intervenţiile finanţate din FEPAM, în mod complementar cu investiţiile din FEDR,
FSE FC și FEADRvorcontribui la obiectivele stabilite prin Strategia de dezvoltare
sustenabilă integrată a Deltei Dunării 2030.
În mod complementar cu investiţiile din FEDR, FC, FEADR, FSE, intervenţiile prin
FEPAMvorcontribui la cei patru piloni ai Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD)
prin investiţii.
Programul Operațional Comun ''Bazinul Marii Negre 2014-2020''susține
financiar acțiuni în Bazinul Mării Negre, existând un vast potențial de complementaritate cu
acțiunile finanțate prin FEPAM. În afara măsurilor orientate către protecția mediului și
utilizării sustenabile a resurselor, POPAM sprijină dezvoltarea și implementarea sistemului
CISE la Marea Neagră.
POPAM contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei UE pentru ”blue growth”,
prin măsurile dedicate susținerii protecției mediului și protejării resurselor, în contextul
pescuitului durabil, promovării turismului de coastă etc.

3.2.2. Denumirea şi datele de contact ale punctului naţional de contact pentru

promovarea acvaculturii sustenabile

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PESCUIT ŞI ACVACULTURĂ

Bucureşti, Str. Transilvaniei nr. 2 , Sector 1.
Telefon: 0374.466.140 , 0374.466.139, Fax: 0374.466.138
E-mail: anpa@anpa.ro

241
BIBLIOGRAFIE

 Planul Naţional Strategic pentru Pescuit 2007-2013

 Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013
 Talpeş Vladimir, 2001, „Sistematizarea în scopuri multiple a bazinului inferior al
Prutului – sectorul românesc”, Teză de doctorat
 Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:
http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf
 Lista beneficiari POP-10.01.2014 - disponibilă pe:
http://www.ampeste.ro/attachments/article/81/lista-beneficiari-pop-10.01.2014.pdf
 Evaluare intermediara POP 2007-2010 – disponibilă pe:
http://old.madr.ro/pages/fep/evaluari/evaluare-intermediara-pop-2007-2010.pdf
 Stadiul implementării POP 2007-2013 la 19 septembrie 2014 – disponibil pe:
http://www.ampeste.ro/attachments/article/135/stadiul-implementarii-pop-
19.09.2014.pdf
 Lista-beneficiari-pop-26.09.2014.pdf
http://www.ampeste.ro/attachments/article/138/lista-beneficiari-pop-26.09.2014.pdf
 Applying spatial planning for promoting future aquaculture growth - FAO, Committee
on Fisheries, Sub-committee on Aquaculture, Seventh Sesion, St. Petersburg, Russian
Federation, 7 – 11 October 2013
 www.ampeste.ro
 www.anpa.ro
 www.romfish.ro

270