Construirea imaginii trecutului

Introducere
Istoria ca ştiinţă are la bază izvoarele istorice.

Izvoare istorice
Clasificare:
A. izvoare nescrise: paleontologice, arheologice;
 juridice, sigilografice, etnografice, heraldice;
B. izvoare scrise: cartografice, diplomatice, literare, epigrafice,
numismatice, lingvistice.
- Ponderea fiecărui tip de izvoare este diferenţiată în funcţie de epoca,
evenimentele sau faptele studiate.
Păstrare: muzee, arhive, biblioteci etc.

Istoriografia
Reprezintă totalitatea scrierilor istorice.
Istoric:
a. sec. al XV-lea: începutul istoriografiei româneşti (scrieri în slavonă);
b. sec. XVII-XVIII: scrieri în limba română: Grigore Ureche, Miron
Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir (Descriptio
Moldaviae);
c. sec. al XIX-lea: B.P. Haşdeu, A.D. Xenopol;
d. sec. al XX-lea: Nicolae Iorga, Gh.I. Brătianu (Marea Neagră), David
Prodan.
Epoci istorice
Trăsături: 1. limite cronologice relative; 2. similare istoriei contemporane.
Periodizare:
A. Epoca străveche (cca 8 mil. î.Cr. – 82 î.Cr.):
1. acumulări economice şi culturale;
2. apariţia primelor comunităţi umane;
3. indoeuropenizarea şi diferenţierea traco-daco-geţilor.
B. Antichitatea (cca. 82 î.Cr. - 602):
1. formarea statului dac;
2. romanizarea;
3. etnogeneza.
C. Epoca medie (602-1600/1821):
1. dezvoltarea şi afirmarea civilizaţiei româneşti;
2. formarea statelor medievale;
3. lupta pentru independenţă.
D. Epoca modernă (1600/1821-1918):
1. formarea statului modern român;
2. reforme economice, sociale, politice şi culturale de tip burghezo-
liberal;
3. integrare europeană.
E. Epoca contemporană (1918-astăzi):
1. desăvârşirea şi consolidarea statului naţional unitar român;
2. al doilea război mondial;
3. regimuri dictatoriale.