„Dreptate și merit”

De Aristotel

Cartea "Dreptate si Merit" (sau "Etica Nicomahica") de Aristotel este una

dintre cele mai influente opere etice ale lumii occidentale. In aceasta carte,
Aristotel dezvolta o teorie a dreptății care este legata de ideea de virtute si
merite.

Pentru Aristotel, dreptatea este una dintre virtuțile morale fundamentale,

iar aceasta se refera la virtutea care ne face sa acționam corect fata de ceilalți.
El credea ca exista doua tipuri de dreptate: dreptatea distributiva si dreptatea
corectiva. Dreptatea distributiva se refera la împărțirea drepturilor si
beneficiilor in societate, in timp ce dreptatea corectiva se refera la repararea
prejudiciilor sau greșelilor.

Aristotel a argumentat ca dreptatea distributiva trebuie sa tina cont de

meritele fiecăruia, astfel încât cei care contribuie mai mult la societate sa
primească mai multe beneficii. Pe de alta parte, dreptatea corectiva trebuie sa
tina cont de proporția corecta a recompensei sau a pedepsei in funcție de
greutatea infracțiunii sau a prejudiciului.

In ansamblu, cartea "Dreptate si Merit" a lui Aristotel este o lucrare

importanta si influenta in filozofia eticii si a politicii. Teoria sa a influențat
multe alte gândiri despre dreptate si virtute, si continua sa fie studiata si
dezbătuta astăzi.