Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria þãrilor Europei Centrale a fost adeseori, ºi mai ales în secolul al XX-lea,
presãratã cu rãzboaie, persecuþii, masacre ºi deportãri. Dacã am cãutat sã
realizãm o prezentare sobrã a acestor evenimente, faptul nu se datoreazã nici
ignoranþei ºi nici indiferenþei.
La fel ca mulþi alþi tineri ai generaþiei mele, ºi eu am cunoscut lagãrele de
concentrare. ªi, cu prilejul acestei cãrþi, aº dori sã-mi exprim afecþiunea faþã de
Pierre Gati din Budapesta (Gáti Peter, cum se spune la el acasã), care mi-a fost
camarad la Dora, alãturi de Charles Sadron, Guy Boisot, Francis Finelli, André
Fortané, René Bordet. Cunosc cu toþii interesul pe care-l purtam, încã din acea
perioadã, Europei Centrale. Aº vrea, de asemenea, sã evoc micul grup de sloveni
din Ljubljana, în frunte cu Filip³i_ ºi ¹u³ek. ªi bandele de tineri ucraineni din
Tunelul Dora, atât de sãraci, dar atât de redutabili.
În sfârºit, doresc sã cinstesc memoria prietenului meu Willi Löw din Brno,
victimã a prigoanei împotriva evreilor (Shoah).
A.S., martie 1991
ATLASUL
POPOARELOR
DIN EUROPA CENTRALÃ
Traducere din limba franceză:
MAGDA STAN
Cartografie:
ANNE LE FUR
ISBN 978-973-748-558-8
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere,
înregistrare sau orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi internaþionale privind proprietatea intelectualã.
CUPRINS
POPOARELE DE LIMBÃ SÂRBO-CROATÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 De la Bizanþ la otomani. De la independenþã la unitatea naþionalã. Grecia
Croaþii pânã în 1918. Bosniacii pânã în 1918. Muntenegrenii pânã în 1918. începând din 1913. Cipru.
Sârbii pânã în 1918. Regatul Iugoslaviei (1918–1941). Iugoslavia
destrãmatã (1941–1945). Federaþia iugoslavã (1945–1991). Rãzboiul Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
(1991–1995). Croaþii dupã 1991. Bosnia–Herþegovina dupã 1995. Sârbii
6
P
RIMA EDIÞIE a Atlasului popoarelor din Europa
asupra Europei Centrale: germanii ºi austriecii, turcii ºi ruºii.
Centralã a fost publicatã în aprilie 1991, dupã
Fluxul ºi refluxul acestor politici imperialiste au fost conturate
cãderea Zidului Berlinului (noiembrie 1989), dar
CUVÂNT ÎNAINTE
sintetic în prima parte a Atlasului („O mie de ani de istorie“).
înaintea declanºãrii rãzboiului în Iugoslavia (iunie
Apoi, fiecare popor face obiectul unei prezentãri detaliate.
1991) ºi a destrãmãrii URSS (noiembrie–decembrie
Lucrarea este ilustratã cu o cartografie indispensabilã ca ºi cele
1991). În ciuda unei aduceri la zi în 1995, completatã în 1998
ºi în 2002, conþinutul lucrãrii a fost ulterior afectat de trecerea din Vest, popoarele din Europa Centralã ºi-au înscris efectiv
timpului. istoria înãuntrul teritoriilor, cu întreg cortegiul de cuceriri,
Desigur, demersul rãmâne unul pe deplin pertinent: evi- abandonuri ºi iredentisme ce poate fi imaginat. Aceste schimbãri
de suveranitate au dus la apariþia unei toponimii adeseori 7
denþierea diversitãþii popoarelor din Europa de Est, prin
prezentarea istoriei fiecãruia dintre acestea, începând cu multiforme, în cadrul cãreia indicele permite o orientare
originile sale. Cu toate acestea, perspectiva s-a modificat astãzi: adecvatã. Bratislava, astãzi capitala Slovaciei, se numea
perioada comunistã este deja perceputã ca „îndepãrtatã“, mai Pozsony atunci când era maghiarã; austriecii o numeau
ales în ochii noii generaþii de cititori, în vreme ce tragedia Pressburg, iar francezii Presbourg. Aceasta era situaþia în 1914,
iugoslavã ºi meandrele „postcomunismului“ au relativizat cu câþiva ani înainte de a se stabili harta contemporanã a
viziunea dominantã din prima ediþie. Prin urmare era nevoie de Europei, revizuitã – dar nu total transformatã – în 1945, apoi din
o continuare a lucrãrii pânã în anul 2007, ceea ce a presupus nou, la începutul anilor 1990.
reconsiderarea întregului text. Pas cu pas, aceasta a determinat
rescrierea aproape în întregime a cãrþii, astfel încât putem aduce Finlandezii ºi grecii se regãsesc printre popoarele Europei
în faþa cititorilor o operã nouã, care îºi pãstreazã însã arhitectura „Centrale“ din raþiuni determinate de coerenþa abordãrii istorice,
iniþialã. explicate în continuare. Dintre cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene, 13 sunt tratate în prezentul Atlas, iar 14 în
Au fost excluse din spaþiul definit ca Europa „Centralã“ Atlasul popoarelor din Europa de Vest, care completeazã
popoarele descendente ale puterilor periferice, care în diverse lucrarea de faþã.
spaþiu închis
de la p. 24).
Fiecare dintre aceste puteri dispunea de
o deschidere cãtre exterior: Prusia ºi
Austria în direcþia Occidentului, otomanii
în Orientul Apropiat ºi în Mediterana,
C anului 1000, popoarele din Europa
Centralã trec de la stadiul de
„barbarie“ la cel de populaþii or-
ganizate. În perioada anterioarã, migraþii
masive au dus la bulversarea întregii
Rusia în Asia. În schimb, popoarele Europe. Dupã anul 1000, popoarele îºi
supuse erau izolate în cadrul Europei înceteazã deplasarea. De acum înainte
Centrale, adevãrat spaþiu închis. devin dominante rivalitãþile dintre state.
e se înþelege prin Europa „Cen- Istoria Europei Centrale începe acum
8
C tralã“? Depinde de autori ºi de
epocã. La începutul secolului al
XX-lea, pentru strategii germani,
Mitteleuropa includea atât Austro-Unga-
ria, Germania, cât ºi diferite alte þãri con-
1000 de ani, odatã cu rãspândirea religiei
creºtine, operã a douã imperii rivale: cel
german, legat de papalitate, ºi cel bizantin.
Ea ºi-a urmat apoi cursul în funcþie de
fluxul sau de refluxul imperiilor menþi-
Preludiul: de la Imperiul
Roman la Europa
siderate în zona acestora de influenþã, nute, metamorfozate sau nou formate, Chiar de la începutul erei actuale, Europa
Rusia reprezentând Europa „Rãsãriteanã“. ceea ce nu a împiedicat anumite popoare – este împãrþitã de o graniþã de-a lungul
Potrivit definiþiei geografilor francezi din precum polonezii ºi ungurii – sã bene- Rinului ºi al Dunãrii: spre sud se întinde
perioada interbelicã, Europa Centralã se ficieze de îndelungate perioade de libertate. Imperiul Roman, organizat ºi civilizat,
întindea de la est de Rin pânã la frontiera Miºcarea de emancipare, declanºatã la care cuprinde toatã zona mediteraneeanã;
Uniunii Sovietice, dar, în limbajul curent, începutul secolului al XIX-lea, a atins spre nord evolueazã „barbarii“: germanici,
nu includea Germania, vãzutã ca un spaþiu apogeul la sfârºitul Primului Rãzboi daci, sarmaþi... Zece secole mai târziu,
distinct. Dupã 1945, atunci când cortina de Mondial, dupã care confruntarea dintre principala linie de demarcaþie se situeazã
fier a separat Europa „de Est“ de Europa puterile germanã ºi rusã s-a finalizat prin pe axa Mediteranei, între islamul aflat la
„de Vest“, noþiunea de Europã Centralã a impunerea hegemoniei sovietice. Inde- sud ºi creºtinãtatea situatã în nord. Acea-
devenit una legatã de trecut, amintitã cu o pendenþa tuturor popoarelor din Europa sta din urmã cuprinde douã imperii, care
anume nostalgie. Prãbuºirea regimurilor Centralã, recunoscutã la începutul seco- se proclamã, fiecare, moºtenitoare ale
comuniste (1989–1991) a fãcut ca denu- lului al XXI-lea, constituie o adevãratã Romei: în sud-est, Imperiul Bizantin; în
mirea de „Europa de Est“ sã fie conside- noutate. partea central-vesticã, Imperiul care va
ratã depãºitã, unii autori preferând din nou purta în curând numele de Sfântul Imperiu
„Europa Centralã“, ale cãrei limite nu au Romano-German. Dar creºtinãtatea include
fost încã precis definite. ºi state noi: Polonia, Boemia, Ungaria,
Spania, cel al vizigoþilor se prãbuºeºte în de cãtre papã la Roma, în 962. Imperiul slavii Moraviei Mari (pentru scurt timp), apoi
faþa invaziei arabe. Regatul francilor se „ottonian“ astfel întemeiat, mai restrâns slavii de est, au putut adopta slavona fãrã
dificultate.
fãrâmiþeazã în timpul Merovingienilor, decât Imperiul Carolingian, nu include Chiril ºi Metodiu au inventat alfabetul
succesorii lui Clovis, pânã în momentul în Francia Occidentalã. Acesta este punctul glagolitic. Alfabetul numit „chirilic“ (utilizat
care majordomul palatului, Pepin de Herstal de plecare al Sfântului Imperiu Roma- pentru transcrierea slavonei, dar ºi a limbilor
(mort în 714) restabileºte situaþia. Descen- no-German, care va dura pânã în 1806. rusã, bulgarã, sârbã etc.) se datoreazã unuia
denþii sãi se numesc Carol Martel, Pepin cel Din 967, Otto I îl încoroneazã ca împãrat dintre discipolii lor, Clement din Ohrida.
Scurt, Carol cel Mare. Ultimii doi consti- pe fiul sãu, Otto al II-lea, apoi îl cãsãto-
tuie, într-un rãstimp de o jumãtate de secol, reºte, în 972, cu Theophano, prinþesã bizan- rilor ºi a creºtinilor, în 846, regele Ludovic
un important stat franc, ce se extinde pro- tinã porfirogenetã („nãscutã în purpurã“, Germanicul îl impune pe principele creºtin
gresiv prin anexarea sudului Germaniei, ceea ce semnificã faptul cã este fiica împã- Rastislav în fruntea regiunii ce va deveni
prin constituirea unei mãrci în nordul Spa- ratului Rãsãritului). Otto al II-lea domneºte Moravia Mare (care includea Boemia ºi
niei ºi prin ocuparea regatului longobard din
Italia. Saxonii (din nordul Germaniei) sunt
de la 973 la 983. La moartea sa, fiul sãu,
Otto al III-lea – care va juca, în jurul anu-
Slovacia de astãzi). Pentru a diminua in-
fluenþa germanã, Rastislav solicitã împã-
12 supuºi cãtre sfârºitul secolului al VIII-lea. lui 1000, un rol decisiv în istoria Europei ratului bizantin trimiterea unor misionari.
La 25 decembrie 800, la Roma, Carol
cel Mare este încoronat de papã ca împã-
Centrale – are vârsta de trei ani. Fotios, patriarhul de Constantinopol, încre-
dinþeazã aceastã sarcinã celor doi fraþi,
rat. Acest eveniment stârneºte o vie emoþie Chiril ºi Metodiu, greci din Salonic, vorbi-
la Constantinopol, dar în 812, în timpul Creºtinarea Europei Centrale tori ai dialectului slavilor din Macedonia.
reglementãrii conflictului referitor la Istria Aceºtia îºi pregãtesc cu mare atenþie
ºi Dalmaþia, împãratul bizantin recunoaºte ÎNAINTEA ANULUI 1000. Imperiile, atât cel misiunea, inventând scrierea glagoliticã,
tacit faptul împlinit. Lui Carol cel Mare, bizantin, cât ºi cel carolingian, apoi ottonian, derivatã din alfabetul grecesc, cu scopul
mort în 814, îi urmeazã Ludovic cel Pios, au dubla preocupare de a converti la transcrierii slavonei, ºi traduc textele sacre
care domneºte pânã în 840. Imperiul este creºtinism populaþiile „barbare“ vecine ºi în aceastã limbã. Ei ajung în Moravia în
ulterior împãrþit în trei: Francia Occiden- de a-ºi exercita tutela politicã asupra aces- 864, au un mare succes în rândul populaþiei,
talã (viitoarea Franþã), Francia Orientalã tora. Operaþiunile militare merg adeseori dar se confruntã cu ostilitatea clerului ger-
(Germania) ºi, între cele douã, Lotharingia în tandem cu misiunile religioase. man. Astfel, în anul 867, ei se îndreaptã
(inclusiv Italia), care nu va întârzia sã se cãtre Roma, pentru a pleda cauza liturghiei
destrame. Titlul imperial trece de la un • Convertirea cehilor ºi a slovacilor. Arhie- în limba slavonã.
Carolingian la altul ºi sfârºeºte prin a piscopatul de Salzburg creat în 798, la cere- Constantin, cunoscut de acum înainte sub
rãmâne vacant din 924 pânã în 962. rea lui Carol cel Mare, cuprinde în sfera sa numele de Chiril, moare la Roma în 869.
În aceastã perioadã, personajul cel mai de influenþã Boemia, Moravia ºi Panonia. În Metodiu, numit de papã arhiepiscop de
însemnat este saxonul Otto I, rege al Franciei condiþiile alungãrii din Moravia a misiona- Sirmium (la vest de actualul Belgrad), revine
se stabileºte la Ohrida, în Macedonia, dupã ales papã în anul 999, cu numele de Sil- Nord mai rãmâne ca un adevãrat pãmânt
care, pânã la moartea sa în 916, joacã un vestru al II-lea. Adalbert, episcop de Praga al misionarismului. Patru serii de iniþiative
rol determinant în evanghelizarea sârbilor. din 982, se va duce, ulterior, sã îi conver- vor permite creºtinarea acesteia.
În jurul anului 925 este înfiinþat un teascã pe borusieni (baltici, a se vedea • Religia creºtinã se rãspândeºte din Dane-
episcopat la Raš (oraº care va da numele p. 16), fiind asasinat în 997. Polonezii îi marca (unde arhiepiscopatul de Lund este
sãu Rasciei, nucleul viitorului stat Serbia). aduc rãmãºiþele pãmânteºti la Gniezno. întemeiat în 1104) cãtre Suedia (unde cel
Otto al III-lea ºi Silvestru al II-lea concep din Uppsala dateazã din 1164). Suedezii
• Slavii de rãsãrit. Aceºtia încep sã se orga- proiectul unui imperiu cu vocaþie univer- trec apoi la convertirea finlandezilor. Puþin
nizeze în secolul al IX-lea, dupã câte se pare salã, suprapus unor regate creºtine egale, timp dupã aceea, danezii îi creºtineazã pe
în urma impulsurilor venite din partea subordonate Romei. Prima etapã a îndepli- estonieni (în 1219 este creat un episcopat
scandinavilor numiþi varegi, care fãceau nirii acestuia se deruleazã în Polonia, la la Tallinn, dependent de Lund).
comerþ cu Bizanþul utilizând cursul Niprului. iniþiativa principelui polonez Mieszko, • Arhiepiscopatul german de Bremen tri-
La începutul secolului al X-lea, Kievul
devine centrul unui stat coerent. În 957,
creºtinat în 966, ºi care a obþinut în 968
crearea unui episcopat la Poznan. În luna
mite misionari în þinutul leton, la sfârºitul
secolului al XI-lea. Aceºtia fondeazã un
14 Olga, vãduva prinþului Igor, primeºte bote- februarie a anului 1000, Otto al III-lea se episcopat la Riga, apoi, în 1202, Ordinul
zul la Constantinopol. Fiul ei, Sviatoslav,
rãmâne pãgân, dar nepotul ei, Vladimir
duce la Gniezno, la mormântul lui Adalbert,
anunþând constituirea aici a unui arhiepis-
(germanic) al Cavalerilor Purtãtori de
Spadã sau Gladiferi (a se vedea p. 57).
(viitorul sfânt Vladimir cel Mare), decide sã copat. Legatã direct de Roma, Biserica • La peste douã secole dupã eºecul lui
se converteascã. Botezat în 988 pe malurile polonezã se aflã, încã de la început, la Adalbert, polonezii apeleazã, în 1226, la
Niprului, laolaltã cu toþi kievenii, el se cãsã- adãpost de orice tutelã germanã. Boleslaw Ordinul Teutonilor, pentru a-i evangheliza
toreºte ulterior cu Ana, sora împãratului va fi recunoscut ca rege în 1025. Cea de-a pe borusieni (a se vedea p. 80).
bizantin Vasile al II-lea (Bulgaroctonul). doua etapã îi priveºte pe unguri. Cel ce se • Ultimul grup de pãgâni – lituanienii –
Biserica kieveanã adoptã slavona ºi alfabetul aflã în fruntea acestora din anul 997, botezat rezistã pânã în 1386, anul uniunii perso-
chirilic, dupã exemplul celei din Bulgaria. în tinereþe ºi care ºi-a luat numele de ªtefan, nale dintre Marele Ducat al Lituaniei ºi
este încoronat ca rege de un trimis al papei, Regatul Poloniei. În acel moment, un
CONVERTIREA POLONEZILOR ªI A UNGURILOR. în ianuarie 1001 (a se vedea p. 115). Cu conflict de influenþã îi opune în regiune,
Arhiepiscopul de Mainz exercitã o regenþã acest prilej este întemeiat un arhiepiscopat pe ortodocºi, catolicilor: episcopului de
de facto dupã moartea împãratului Otto al ungar la Esztergom, apoi un al doilea se va Vilnius, înscãunat în 1387, îi þine piept
II-lea, survenitã în 983. Uns ca împãrat la constitui la Kalocsa, în 1006. ªtefan, mort mitropolitul de la Novogrudok. În Galiþia,
Roma în 996, fiul acestuia din urmã, Otto în 1038, va fi canonizat în 1083. arhiepiscopul catolic instalat în 1375 la
al III-lea (nãscut în 980), îºi stabileºte aici Otto al III-lea moare în ianuarie 1002, la Halici – unde îºi avea deja sediul un mitro-
reºedinþa. Foarte cultivat (vorbind greaca, vârsta de 21 de ani. Silvestru al II-lea se stin- polit ortodox – este nevoit, în anul 1412,
latina ºi germana), el a avut mai mulþi ge din viaþã în anul urmãtor. Într-un rãstimp sã se retragã la Lvov.
creºtinat la puþin timp dupã anul 1000, ciaþii au ocupat Constantinopolul în anul ºapte electori dateazã din secolul al XIV-lea.
înglobeazã din 1102 Regatul Croaþiei (care 1204, întemeind aici „Imperiul Latin de Începând din 1440, toþi împãraþii au fost mem-
bri ai dinastiei de Habsburg, cu excepþia peri-
îºi pãstreazã autonomia). În 1250, lituanie- Rãsãrit“ (a se vedea p. 179), în vreme oadei 1742–1765.
ce sârbii ºi bulgarii ºi-au recâºtigat inde- Limitele rãsãritene ale Sfântului Imperiu nu
pendenþa. Grecii însã, nu s-au resemnat cu au mai cunoscut variaþii, pentru a ne exprima
aceastã situaþie: puterea bizantinã va astfel, începând din secolul al XIII-lea. Cu
toate acestea, nu se poate spune cã diverse
renaºte pornind din Imperiul de la Niceea. dinastii nu au reuºit sã reuneascã unele te-
Epirul ºi Trebizonda sunt ºi ele state gre- ritorii aflate înãuntrul sau în afara impe-
ceºti. Sultanatul de Konya (sau Iconium) riului: este vorba îndeosebi de Habsburgi, din
este condus de dinastia turcã selgiucidã. secolul al XVI-lea (Austria, Boemia ºi
Diverse state latine rezultate din cruciade Ungaria), ºi de Hohenzollerni, din secolul
urmãtor (Brandenburg ºi Prusia). Napoleon a
îºi continuã existenþa, aºa cum este, de pus capãt Sfântului Imperiu în 1806. Con-
pildã, Cipru.
Talasocraþia veneþianã triumfã: punctele
gresul de la Viena l-a înlocuit cu o Confede-
raþie germanã, structurã golitã de un conþinut
16 de sprijin pe care le deþine pe coasta real ºi care va dispãrea în 1866, în urma
Europa iar apoi, în aproximativ trei dece- în 1498. Suediei din 1611, Gustav-Adolf, ocupã
nii, au cucerit Rumelia (denumire care Livonia (cu excepþia pãrþii orientale, care
desemneazã, pânã la sfârºitul secolului al AFIRMAREA RUSIEI. În vreme ce lituanienii îi rãmâne polonezã). Suedezii îºi impun
XIX-lea, zona cuprinsã între Constantino- eliberau pe ruteni, ruºii propriu-ziºi se astfel dominaþia asupra Balticii.
pol ºi Albania). Ei i-au zdrobit pe sârbi la aflau încã sub controlul Hoardei de Aur.
Kosovopolje în 1389, apoi i-au supus pe Pânã la mijlocul secolului al XV-lea, APOGEUL PUTERII OTOMANE. Soliman Magni-
bulgari, dupã care pãtrunderea lui Timur istoria lor graviteazã în jurul a doi poli. În ficul, ajuns la putere în 1520, ºi-a îndreptat
Lenk în Anatolia, în 1402, le-a întrerupt nord-vest, Novgorodul formeazã un fel de atenþia în special spre Europa. Victoria sa
expansiunea (Timur Lenk era un cuceritor republicã, condusã de o adunare aristocra- asupra ungurilor la Mohács, în 1526, a
turco-mongol originar din Asia Centralã). ticã, vecea. El se bucurã de o mare pros- avut drept rezultat destrãmarea Ungariei,
Odatã cu urcarea pe tron, în 1451, a lui peritate (ca ºi aliatul sãu, Pskov), graþie în 1540, în trei regiuni: Ungaria otomanã;
Mehmed al II-lea Cuceritorul, otomanii îºi comerþului cu blãnuri. Ungaria „regalã“, pãstratã de Habsburgi;
regãsesc avântul. În 1453 ocupã Constan- Celãlalt pol, Moscova, începe sã se
afirme dupã ce mitropolitul, refugiat la
Transilvania, mai mult sau mai puþin auto-
nomã, în funcþie de împrejurãri (aflatã sub
18 Vladimir dupã distrugerea Kievului, ºi-a conducerea maghiarilor).
RUSIA ªI VECINII SÃI
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA
stabilit aici reºedinþa, în 1328. Capitalã
religioasã, Moscova devine ºi capitalã
De altfel, Soliman mai anexeazã Bugea-
cul (zona litoralã a Moldovei) ºi Edisanul,
Ivan cel Groaznic (1533–1584) îºi ia titlul de politicã, prin tenacitatea (chiar bruta- realizând astfel joncþiunea teritorialã cu
„þar“ („împãrat“, din latinescul caesar) în 1547 litatea) principilor sãi. În 1478, Ivan al Hanatul din Crimeea. Otomanii dominã
ºi lanseazã o ofensivã împotriva tãtarilor:
Hanatul de Kazan se prãbuºeºte în 1552, cel de
III-lea supune Novgorodul ºi suprimã Marea Neagrã. La începutul secolului al
Astrahan în 1554. Apoi, Rusia îºi începe vecea. Pskovul este ocupat la începutul XVI-lea, ei au cucerit, în plus, o mare par-
extraordinara expansiune cãtre est: cazacii vor secolului al XVI-lea. te a þãrilor arabe (Siria, Palestina, Egiptul
ajunge la Oceanul Pacific în 1639. În sud ºi în etc.). La mijlocul secolului al XVII-lea
vest însã, Rusia nu va reuºi prea curând sã atacã posesiunile veneþiene: Ciprul (vene-
obþinã accesul la mare. Atunci când tãtarii din SUEDEZII ÎN NORD,
Crimeea au intrat sub dominaþia otomanilor (în OTOMANII ÎN SUD (1648) þian din 1489) este ocupat în 1570–1571;
1475), Marea Neagrã a devenit un „lac turcesc“. în 1669 îºi impun controlul asupra Cretei,
Ivan cel Groaznic nu izbuteºte sã profite de Suedezii au început sã cucereascã Finlanda pe care veneþienii o stãpâneau din 1212.
dezmembrarea Ordinului Teutonic pentru a la mijlocul secolului al XII-lea ºi au în-
obþine o ieºire la Marea Balticã: Suedia obþine cheiat aceastã acþiune la sfârºitul secolului STATELE GERMANE. Habsburgii sunt, conco-
Estonia, iar Polonia – Livonia. Mai rãu: în 1617,
Rusia este nevoitã sã cedeze Suediei zona ei de urmãtor. În 1323, Tratatul de la Nöteborg mitent, suverani ai Austriei, împãraþi ai
acces la Golful Finic (Ingria ºi Istmul Kareliei), a stabilit, în Istmul Karelia, frontiera cu Germaniei (adicã ai Sfântului Imperiu),
pe care Novgorodul reuºise sã o pãstreze. ruºii din Novgorod. Reforma luteranã, regi ai Boemiei ºi regi ai Ungariei (chiar
victorioasã în Suedia din 1527, a dezorga- dacã redusã teritorial). Hohenzollernii,
21
– în 1657, Polonia, aflatã în crizã, renunþã la pentru a prinde, într-un fel Polonia ca
suzeranitatea sa asupra ducatului Prusiei; într-un cleºte.
– Frederic al III-lea de Brandenburg a ob- În 1772, Frederic al II-lea le va încuraja
þinut în 1700 din partea împãratului pe Ecaterina a II-a a Rusiei ºi pe Maria-
Germaniei, dreptul de a fi recunoscut ca Tereza a Austriei sã recurgã, împreunã cu
rege în Prusia (deci, în afara impe- el, la o primã împãrþire a Poloniei. Aceasta
riului); în consecinþã, a devenit în anul îi va permite sã anexeze „Prusia Occiden-
urmãtor Frederic I (al Prusiei); talã“ ºi sã realizeze joncþiunea dintre fostul
– cel ce se va numi de aici înainte Regatul ducat al Prusiei ºi restul regatului.
Prusiei a ºtiut sã profite de Rãzboiul
pentru succesiunea la tronul Austriei ÎMPÃRÞIRILE POLONIEI. Polonia,
ultimul stat
pentru a ocupa, în 1741, Silezia ºi autohton independent al Europei Centrale,
INTERLUDIUL NAPOLEONIAN
(1812)
În Europa Centralã, reþin atenþia douã crea-
þii napoleoniene. Marele Ducat al Varºo-
viei reconstituie parþial Polonia, în dauna
Prusiei ºi Austriei (dar nu ºi a Rusiei).
Danzig a fost proclamat oraº liber. Provin-
ciile Ilirice, anexate Imperiului Francez,
reunesc vechi teritorii veneþiene ºi provin-
22 cii confiscate Austriei (a se vedea p. 140).
Bonaparte a pus capãt existenþei Republi-
cii Veneþiene în 1797. Printre fostele sale
posesiuni, Insulele Ionice se aflã în 1812
în mâinile englezilor, cu excepþia Insulei
Corfu, care este deþinutã de francezi.
EUROPA TRATATULUI
DE LA VERSAILLES
26
Ordinea europeanã instituitã prin Tratatul
de la Versailles ca ºi prin celelalte tratate
de pace din 1919–1920, reprezintã o con-
sacrare a principiului naþionalitãþilor:
douãsprezece state suverane îºi împart
Europa Centralã, din Finlanda ºi pânã în
Grecia. Rãzboaiele balcanice din 1912–
1913, rãzboiul mondial din 1914–1918,
Revoluþia rusã din 1917 au determinat
prãbuºirea imperiilor. Turcii sunt practic
excluºi din Europa, Austro-Ungaria s-a
destrãmat, Rusia ºi-a pierdut toate zonele
occidentale, iar Germania a rãmas fãrã
teritoriile sale poloneze.
Trasarea noilor frontiere a necesitat mai
mulþi ani, fiind însoþitã de noi rãzboaie
(ruso-polonez, greco-turc), de lovituri de
forþã (la Vilnius, la Memel, la Fiume), de
IULIE–AUGUST: marea ofensivã austro-un- „Cele 14 puncte“.
garã pe frontul rusesc. 3 MARTIE: Rusia bolºevicã semneazã tratatul
OCTOMBRIE: debarcarea aliatã la Salonic de la Brest-Litovsk împreunã cu Puterile
(deschiderea „Frontului oriental“). Centrale. 27
14 OCTOMBRIE: intrarea în rãzboi a Bul-
gariei împotriva Serbiei.
7 MAI: tratatul de la Bucureºti între România
ºi Puterile Centrale.
DECEMBRIE–IANUARIE: retragerea arma- 29 SEPTEMBRIE: odatã cu prãbuºirea „frontului
tei sârbe, strãbãtând Albania, pânã în Corfu. oriental“, Bulgaria semneazã un armistiþiu.
30 OCTOMBRIE: armistiþiul cu Turcia.
1916 3 NOIEMBRIE: armistiþiul cu Austro-Ungaria.
IUNIE–AUGUST: ofensiva rusã (condusã de 10 NOIEMBRIE: România reintrã în rãzboi.
Brusilov) în Galiþia. 11 NOIEMBRIE: armistiþiul cu Germania.
Declaraþia drepturilor popoarelor Rusiei, în
timp ce Stalin este numit comisar pentru
naþionalitãþi. În 1918 este instituitã Republica
Sovieticã Federativã Socialistã Rusã, care va 29
include în cadrul sãu republici ºi regiuni
autonome. URSS, în sens strict, se formeazã la
30 decembrie 1922 din uniunea Rusiei, a
Ucrainei, a Bielorusiei ºi a Transcaucaziei (ce
se va scinda apoi în trei: Georgia, Armenia,
Azerbaidjan).
Sistemul sovietic este constituit, în fapt,
dintr-un sistem de circumscripþii integrate una
în cadrul celeilalte: RSS (republici sovietice
socialiste, cele mai importante), RSSA (repu-
blici sovietice socialiste autonome), regiuni
autonome ºi districte autonome. Fiecãrei
circumscripþii îi corespunde un grup etnic (sau
mai multe grupuri asociate).
În timpul anilor ’20 ai secolului trecut,
s-a depus un efort considerabil pentru fixarea
tuturor limbilor ºi a formei lor scrise. Dar
deceniul urmãtor, marcat de teroarea stalinistã,
a golit acest întreg edificiu de ambiþia sa
iniþialã: „închisoarea popoarelor“ era astfel
restabilitã.
(1942)
Aflatã la apogeu, Germania nazistã recurge
la impunerea unei „noi ordini europene“
(chiar mai efemerã, prin consecinþele sale,
care se bazeazã pe douã idei esenþiale:
– reunirea tuturor germanilor (dupã cum
am spune azi, „germanofoni“) în cadrul
„Marelui Reich“;
– revizuirea tratatelor de pace semnate în
1919–1921.
Marele Reich include în 1942 nu numai
cea mai mare parte a germanilor, ci ºi cehi,
majoritatea polonezilor, jumãtate dintre
sloveni. (Protectoratul Boemia-Moravia ºi
30 „Guvernãmântul General“ al Poloniei nu
sunt decât ficþiuni juridice.)
Revizuirea tratatelor de pace se mani-
festã în douã moduri:
– cele douã state multietnice întemeiate în
1918 s-au destrãmat: Cehoslovacia în
PECETEA IMPERIULUI iugoslavă, Grecia (Tracia regiunea Smirna, în vreme ce Anatolia este 1939, Iugoslavia în 1941;
OTOMAN ÎN BALCANI Occidentală) şi în Cipru. împãrþitã în trei zone de influenþã (italianã, – învinºii din Primul Rãzboi Mondial au
Cele cinci secole de Diferite populaţii neturce,
dominaţie otomană şi-au islamizate de otomani, şi-
francezã, britanicã). primit dreptul la revanºã: Ungaria a
lăsat amprenta asupra au păstrat religia. Aceste clauze sunt respinse de naþio- recuperat importante teritorii pe seama
Peninsulei Balcanice, în Principalele grupe ale naliºtii turci, organizaþi din 1919, sub con- Cehoslovaciei, a României ºi a Iugo-
ciuda retragerii spre acestora sunt de limbă ducerea lui Mustafa Kemal, în regiunea slaviei; Bulgaria, la rândul ei, a ocupat
Anatolia a turcilor şi a albaneză (în Albania şi Ankara. Cu ajutorul armatelor turce care teritorii desprinse din România, Iugo-
altor populaţii musulmane Kosovo), sârbo-croată (în
în cursul primului sfert al Bosnia-Herţegovina, mai
au luptat în Caucaz ºi Orientul Mijlociu, ei slavia ºi Grecia.
secolului al XX-lea. ales), bulgară (pomacii îºi impun controlul asupra întregii Asii În plus, imperialismul italian ºi-a vãzut
Minorităţi de limbă turcă din sud-vestul Bulgariei). Mici ºi îi alungã pe greci în 1922. Sulta- satisfãcute ambiþiile din 1919: sunt anexate
(şi de religie musulmană) natul este abolit în acelaºi an. În 1923, Albania, o mare parte a Dalmaþiei ºi sudul
mai există încă în tratatul de la Lausanne asigurã Turciei Sloveniei; se constituie un Muntenegru ºi o
Bulgaria, Macedonia
frontierele pe care le are ºi astãzi. În Croaþie aflate sub influenþã italianã.
Lituania, România, Slovacia ºi Slovenia, Grupul apusean este alcãtuit din limbile
în 2004. rin ce anume se distinge fiecare polonezã, cehã ºi slovacã, ultimele douã,
Opt state au devenit membre ale Uniunii
Europene în 2004: Estonia, Ungaria, Le-
tonia, Lituania, Polonia, Republica Cehã,
Slovacia ºi Slovenia. Bulgaria ºi România
li s-au alãturat în ianuarie 2007. (Grecia
P dintre popoarele Europei Centrale
de vecinii sãi? Cel dintâi criteriu
nu este altul decât limba maternã,
chiar dacã ºi religia mai joacã încã un rol
însemnat. Dar, în realitate, se întâmplã rar
apropiate una de cealaltã, ca ºi soraba (a se
vedea studiul).
Cel de-al treilea grup, cel sudic, este se-
parat de celelalte douã de prezenþa ungu-
rilor ºi a românilor.
este membrã UE din 1981, Finlanda din ca o linie netã sã separe un popor de altul. Din punct de vedere lingvistic, astãzi
1995, Cipru din 2004.) Cel mai adesea, populaþiile se gãsesc (ori se pot distinge subgrupuri: sârbo-croata
Croaþia ºi Macedonia (ca ºi Turcia) au s-au gãsit multã vreme) amestecate, de o
deschis, oficial, negocierile cu UE în ve- asemenea manierã încât frontierele nu au
derea aderãrii. Candidaturile Albaniei, putut niciodatã delimita ansambluri SORABII
LIMBI ŞI RELIGII
vorbesc limbi indo-europene. Cei mai
numeroºi sunt românii, a cãror limbã,
româna (de origine latinã), îºi are înce-
puturile în epoca integrãrii Daciei în
Imperiul Roman (secolele al II-lea ºi al
III-lea). Moldovenii din fosta republicã
sovieticã Moldova se exprimã, la rândul
lor, în limba românã. Greaca modernã este 37
moºtenitoarea directã a limbii greceºti
vechi, evoluând considerabil în timp.
Ea ocupã un loc aparte în cadrul familiei
indo-europene, ca ºi albaneza, ale cãrei
origini sunt controversate încã. Dintre
limbile baltice au supravieþuit pânã as-
tãzi doar letona ºi lituaniana, deoarece
borusienii – tot baltici, ºi al cãror nume
a fost moºtenit de Prusia – au fost ger-
manizaþi din Evul Mediu. Populaþiile de
limbã germanã, numeroase în Europa
Centralã înaintea celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, reprezintã astãzi mino-
ritãþi reduse numeric (a se vedea p. 43).
Suedeza este limbã maternã pentru circa
5 % dintre finlandezi. Limba idiº, deri-
vatã din germanã, va fi evocatã mai de-
parte în legãturã cu evreii. Printre limbile
purtatã odinioarã ºi de românii. Aceºtia au la rusã ori în germanã, dar gestul era conform în Bulgaria, în Macedonia ºi în Grecia au
origine populaþiile latinizate din timpul peri- unor vechi tradiþii. În statul polono-lituanian
oadei romane, ale cãror graiuri au supravieþuit de dinainte de 1772, cei de religie catolicã
rãmas o serie de minoritãþi turcofone. Din
atât invaziilor slave, cât ºi grecizãrii carac- vorbeau poloneza (sau lituaniana), cei orto- acelaºi grup mai fac parte gãgãuza, vorbitã
teristice Imperiului Bizantin. docºi bielorusa sau ucraineana; germana se în sudul Republicii Moldova, ºi limba
Cel mai numeros este grupul aromân. vorbea în numeroase oraºe, evreii limba idiº. tãtarilor din Crimeea.
Acesta îi include îndeosebi pe vlahii din Dar latina îºi pãstra caracterul oficial. Ea a fost
Grecia, al cãror habitat tradiþional se aflã în timp de secole, ºi limba administraþiei în
regiunile muntoase din centrul þãrii (mai ales în Regatul Ungariei. Cãtre sfârºitul secolului al
Munþii Pind), care duc un trai bazat pe creº- XVIII-lea ºi mai ales în secolul al XIX-lea, a Religiile
terea animalelor. Aceºtia au fost puternic avut loc o schimbare de opticã. Imperiile
afectaþi de rãzboiul civil din 1945–1946, care autocrate, ca ºi statele-naþiuni (printre care se O graniþã imaginarã împarte în douã
le-a devastat zonele de locuire. Tradiþiile lor numãra ºi Franþa), urmãreau unificarea ling- Europa Centralã: la vest se aflã creºtinii de
culturale s-au pãstrat, dar limba aromânã este visticã, fiind preocupate de impunerea unui
tot mai puþin vorbitã, deoarece ºcolarizarea anume raþionalism ºi a coeziunii interne. rit latin, catolicii (ºi disidenþii lor protes-
vlahilor se desfãºoarã în limba greacã.
Megleno-românii constituie un mic grup de la
Astfel, Iosif al II-lea (1780–1790) a încercat,
fãrã succes, sã impunã germana ca limbã
tanþi); la est, creºtinii de rit grecesc, orto-
docºii (ºi disidenþii lor „uniþi“). Este vorba
38 frontiera dintre Grecia ºi Macedonia. Istro- oficialã în toate statele stãpânite de Habsburgi, de o graniþã veche, care prelungeºte cãtre
românii sunt în numãr de doar o mie, locuind
în Peninsula Istria (Croaþia).
inclusiv în Ungaria. Prusacii au cãutat sã
germanizeze partea ce le-a revenit din Polonia.
Ungurii – deveniþi semiindependenþi în 1867 –
nord separaþia dintre Imperiul Roman de
Apus ºi cel de Rãsãrit. Aceasta consacrã
au trecut la maghiarizarea slovacilor ºi a Marea Schismã din 1054, realizatã între
românilor din regatul lor. Þarii, cãtre sfârºitul Bisericile de la Roma ºi de la Constanti-
indo-europene se numãrã ºi cea a romilor secolului al XIX-lea, au decis sã rusifice între- nopol.
(þiganilor), originari din India (a se vedea gul Imperiu Rus, inclusiv Polonia ºi Finlanda.
În ideea promovãrii unei raþionalitãþi ling-
p. 46). vistice în afara oricãrui autoritarism, Lejzer CATOLICI ªI PROTESTANÞI. Convertirea la
Zamenhof (1859–1917) a conceput, apoi a lan- catolicism i-a cuprins, pânã în secolul al
LIMBILE FINO-UGRICE. Foarte diferite de lim- sat, în 1887, o limbã internaþionalã uºor de XI-lea, pe sloveni, croaþi, unguri, cehi,
bile indo-europene, acestea se împart învãþat (cu o gramaticã ºi o sintaxã foarte sim- slovaci, unguri ºi polonezi. În secolele al
ple), pe care a numit-o esperanto. De reþinut cã
în douã grupuri: finic ºi ugric. Din cadrul iniþiativa a pornit din Bia¬ ystok, oraº lituanian
XII-lea ºi al XIII-lea, popoarele riverane
celui dintâi fac parte finlandeza (sau polonizat devenit prusac în 1795, rusesc în Mãrii Baltice – finlandezi, estonieni, le-
suomi), estoniana ºi same (lapona), ca ºi 1807, ºi cu istorie complicatã în secolul al toni – au fost convertite, la rândul lor, fie
alte limbi vorbite încã în Rusia, la vest de XX-lea: polonez în 1921, sovietic în 1939, de scandinavi, fie de Ordinul Teutonic sau
Ural (mordvinã, mari, udmurtã, komî...). german în 1941, polonez din 1945. Or, pânã la de cel al Gladiferilor. Lituanienii au fost
al Doilea Rãzboi Mondial, jumãtate din
Grupul ugric cuprinde ungara sau ma- populaþia sa era evreiascã: iar Zamenhof a ultimii care au devenit catolici, cãtre
ghiara ºi douã limbi vorbite la est de Ural aparþinut acestei comunitãþi. sfârºitul secolului al XIV-lea, sub influenþa
(mansi ºi xanti). polonezilor. Toate aceste popoare au
LIMBI ŞI RELIGII
sat cãtre nord, într-o perioadã în care – Turcii, veniþi din Anatolia, au colonizat
balticii erau încã pãgâni. Istoria convertirii diverse regiuni. Urmaºii unora dintre
românilor (foarte veche), rãmâne destul de aceºtia trãiesc ºi astãzi în Bulgaria, în
puþin cunoscutã pentru perioada anterioarã Macedonia ºi în Grecia. De asemenea,
secolului al XIV-lea. turcii sunt numeroºi în Cipru.
În acest ansamblu, invazia mongolã
din secolul al XIII-lea, urmatã de contra-
– O serie de populaþii autohtone s-au con-
vertit la islam. Este cazul majoritãþii
ofensiva condusã de lituanieni în secolul albanezilor, ca ºi al unei minoritãþi a 39
al XIV-lea, au provocat însã o primã sci-
ziune: slavii, rãmaºi sub dominaþia Hoar-
bulgarilor ºi a pomacilor, dar ºi al popu-
laþiilor de limbã sârbo-croatã, precum
dei de Aur, s-au reunit în jurul unui mitro- bosniacii din Bosnia-Herþegovina sau a
polit rus (stabilit la Moscova începând unei pãrþi a locuitorilor fostului sangeac
din 1328), pe când cei eliberaþi de cãtre (teritoriu) Novi Pazar, împãrþit astãzi
lituanieni s-au îndreptat cãtre mitropolitul între Serbia ºi Muntenegru.
de Kiev (restabilit în 1361). Douã secole
mai târziu, în contextul Contrarefor- BISERICILE ªI REGIMURILE COMUNISTE. În ge-
mei, Biserica Catolicã va cãuta sã-ºi întã- neral, regimurile comuniste, ateiste ºi
reascã poziþiile. Astfel, prin „uniunea de la preocupate de exercitarea controlului
Brest-Litovsk“, mitropolitul Kievului va asupra întregii populaþii, s-au arãtat ostile
recunoaºte în 1596 autoritatea papei, men- faþã de Biserici: propagandã antireligioasã,
þinând, însã, ritul bizantin. Aceasta este persecuþii îndreptate împotriva preoþilor,
originea Bisericilor „Unite“. Imperiul Rus, închiderea unor locaºuri de cult, supri-
pe mãsura înaintãrii sale teritoriale, se va marea ordinelor monastice... Mai mulþi
strãdui ulterior, eventual prin constrân- prelaþi au fost supuºi unor procese rãsu-
gere, sã-i readucã pe uniþi în sânul Bise- nãtoare: Alojzije Stepinac, arhiepiscopul
ricii Ortodoxe conduse de patriarhul Zagrebului, condamnat în 1945 la 16 ani
sau, în Bisericile slave, slavona. Or, fiecãreia întotdeauna legatã de catolicism. Astfel, la sada SUA în noiembrie 1956, eliberat în
dintre aceste limbi îi corespunde un alfabet: mijlocul secolului al XIX-lea, românii au 1971... De-a lungul anilor, represiunea a
latin, grec, chirilic. adoptat alfabetul latin în locul celui chirilic
Folosirea alfabetului latin de cãtre catolici (rãmânând însã ortodocºi), pentru a-ºi afirma fost înlocuitã cu politici mai subtile, bazate
(ºi de cãtre disidenþii lor protestanþi) nu a fost latinitatea. Albanezii, preocupaþi de unitatea eventual pe diferite compromisuri cu o
niciodatã pusã în discuþie, chiar ºi atunci când lor, l-au ales în 1908, în condiþiile în care parte a clerului. Controversele ulterioare
finlandezii, estonienii, letonii, lituanienii ºi anterior utilizaserã caracterele chirilice, nu s-au stins nici astãzi.
polonezii au fost integraþi în Imperiul Rus (iar greceºti, arabe sau chiar mixte...
unii dintre ei, mai târziu, în Uniunea Sovie- Adoptarea alfabetului latin de cãtre turci, în
Indiferent de situaþie, nu se poate spune
ticã). Similar, în secolul al XIX-lea, atunci 1928, a reprezentat rezultatul voinþei de moder- cã deceniile de regim comunist ar fi deter-
când au fost unificate sârba ºi croata, pentru a nizare, de rupere a legãturilor cu trecutul otoman. minat în „Europa de Est“ o decreºtinare
mai accentuatã decât cea resimþitã în
aceeaºi perioadã în Europa Occidentalã. În
schimb, cel puþin în anumite þãri, legãtura
POPOR LIMBÃ
RELIGIE
PRINCIPALÃ
ALFABET LIMBI
dintre religie ºi naþionalism a rãmas foarte
puternicã.
40 A albanezã
Bielorus
Ucrainean
Polonez
SE
SE
SV
O
O
C
C
C
L
B balticã
G greacã
RELIGIE ªI NAÞIONALISM. În general, limba
vorbitã constituie trãsãtura specificã
L romane
Ceh SV C L SE slavã de est fiecãrei naþiuni, altfel spus, elementul care
Slovac SV C L SV slavã de vest o deosebeºte fundamental de vecinele sale.
Sloven SS C L SS slavã de sud Tradiþia religioasã joacã, la rândul sãu, un
Croat SS C L FU fino-ugricã
Bosniac SS M L anumit rol, mai mult sau mai puþin
Sârb SS O C RELIGII
important. Schematizând, se pot deosebi
Muntenegrean SS O C C catolicã trei tipuri de situaþii.
Macedonean SS O C L luteranã – În cazul anumitor popoare, diversitatea
Bulgar SS O C O ortodoxã
Leton B L L
tradiþiilor religioase nu se combinã în
M musulmanã mod deosebit cu sentimentul naþional.
Lituanian B C L
Român R O L ALFABETE Acest fapt poate fi constatat la albanezi
Grec G O G C chirilic (de religie musulmanã, ortodoxã sau
Albanez A M L G grecesc catolicã), printre letoni (luterani sau
Finlandez FU L L L latin
Estonian FU L L catolici) sau unguri (catolici sau cal-
Maghiar FU C L vini). La fel se întâmplã, a fortiori, ºi în
cazul în care majoritatea populaþiei se
declarã atee (estonienii ºi cehii).
LIMBI ŞI RELIGII
– Apartenenþa religioasã nu reprezintã – Biserica Ortodoxã Bulgarã, în frunte cu ai cãror membri sunt cetãþeni ai statului în
criteriul determinant al identitãþii naþio- un patriarh; cadrul cãruia trãiesc. Ele se deosebesc de
nale decât la trei popoare care vorbesc – Biserica Ortodoxã Greacã, desprinsã majoritatea populaþiei din statul respectiv
aceeaºi limbã, sârbo-croata: croaþii (ca- oficial de Patriarhatul de Constantino- prin mai multe trãsãturi culturale (limba
tolici), bosniacii (musulmani) ºi sârbii pol, în 1850, condusã de arhiepiscopul vorbitã, religie...). „Imigranþii“ se aflã
(ortodocºi).
–
Atenei;
Biserica Ortodoxã a Ciprului, pãstoritã
într-o situaþie diferitã, fiind în aºteptarea
reîntoarcerii în þara de origine sau a
BISERICILE ORTODOXE. Acestea formeazã un de arhiepiscopul de Nicosia; naturalizãrii în þara-gazdã. 41
ansamblu complex, aflat sub ocrotirea
patriarhului ecumenic de la Constanti-
– Biserica Ortodoxã Albanezã, reconsti-
tuitã în 1992. ORIGINEA MINORITÃÞILOR. Existenþa minori-
nopol (grec, cu sediul la Istanbul), dar tãþilor reprezintã rezultatul a douã cate-
acesta nu exercitã o autoritate spiritualã Diferite Biserici nu se aflã „în comu- gorii de procese istorice: deplasãrile de
(precum papa în lumea catolicã). Un nu- niune“, altfel spus, nu sunt recunoscute de populaþii ºi schimbãrile de frontierã.
mãr de cincisprezece Biserici sunt recu- altele. Acesta este cazul Bisericii Mace- În istoria Europei Centrale, deplasãrile
noscute ca „autocefale“, fiind complet donene ºi a douã Biserici ucrainene. În de populaþii au fost organizate la iniþiativa
autonome, deºi legate unele de altele. Mai zilele noastre, în Ucraina se pot distinge autoritãþilor, fie pentru a stimula dezvol-
multe dintre acestea, cu o pondere diferitã, trei Biserici Ortodoxe: una fidelã patriar- tarea oraºelor ºi a comerþului, fie pentru a
se aflã în Europa: hului Moscovei, cea de-a doua este pro- coloniza teritorii insuficient populate.
– Biserica Ortodoxã Rusã, condusã de pa- clamatã ca autocefalã, dar nu este recu- Primului obiectiv îi corespund instalarea
triarhul Moscovei ºi al „tuturor Rusiilor“; noscutã de Constantinopol, iar a treia se germanilor („saºilor“) în Transilvania,
de aceasta depind Bisericile (semiauto- aflã în cãutarea unui compromis (a se începând din secolul al XII-lea, apoi cea
nome) Ortodoxã Ucraineanã, cea din vedea p. 77). Biserica Macedoneanã, des- a evreilor (veniþi din Germania) în Polonia
Republica Moldova (denumitã Mitro- prinsã de Biserica Sârbã, s-a proclamat ºi Lituania, în cursul secolului al XIV-lea.
polia Moldovei, cu sediul la Chiºinãu) autocefalã în 1967 fãrã consimþãmântul Cel de-al doilea este ilustrat, în secolul
ºi cea letonã, ca ºi exarhatele bielorus ºi Constantinopolului (a se vedea p. 168). În al XVIII-lea, de repopularea regiunilor
estonian (fiecare dintre acestea fiind Republica Moldova, Mitropolia Moldovei, din Ungaria devastate de rãzboaiele cu
LIMBI ŞI RELIGII
origini diferite: germani din Renania (in- nia (minoritatea maghiarã) sau în Bulgaria alþii sunt obligaþi sã pãrãseascã Cehoslo-
clusiv loreni de limbã francezã...), slovaci, (minoritatea turcã). vacia sau Iugoslavia (a se vedea paginile
ucraineni din Rutenia Subcarpaticã numiþi 109 ºi 155).
rusini. Aceºtia s-au adãugat populaþiilor EXPULZÃRILE. Masive, acestea au caracte-
locale, la rândul lor de mai multe neamuri:
unguri, români, sârbi, croaþi... Cei nou-sosiþi
rizat secolul al XX-lea în Europa Centralã, • Destrãmarea Iugoslaviei. Rãzboiul din
au întemeiat aºezãri omogene din punct de
vedere etnic, rãmase ca atare de-a lungul
indiferent dacã au fost numite „schimburi
de populaþii“, „deportãri“, „purificare et-
Bosnia-Herþegovina (1992–1995), declan-
ºat de sârbi, prilejuieºte expulzãri masive
generaþiilor, pânã în a doua jumãtate a nicã“. În toate situaþiile, sute de mii sau („purificarea etnicã“) îndreptate, în primul 43
secolului al XX-lea. milioane de persoane au fost obligate în
mod brutal sã-ºi pãrãseascã locuinþele ºi
rând, împotriva bosniacilor musulmani. În
1995, sunt înregistraþi 2,1 milioane de
Tratatul de la Trianon (1920) a atribuit
Iugoslaviei o micã parte din Baranya, sudul pãmântul strãmoºesc, majoritatea pierzând refugiaþi. În acelaºi an, 200 000 de sârbi
regiunii Bacika, Sirmia ºi vestul Banatului, astfel tot ce deþinuserã pânã atunci. Trei serii sunt expulzaþi din Croaþia.
iar României, estul Banatului. Prin urmare, de acþiuni dramatice marcheazã secolul.
situaþiile „minoritare“ s-au schimbat: ungu- VECHILE MINORITÃÞI GERMANE. În ajunul
rii ºi românii au devenit minoritari în
Iugoslavia, sârbii, în România... Germanii • Desfiinþarea Imperiului Otoman. Rãzboiul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, nume-
au fost expulzaþi din Iugoslavia la sfârºitul dintre greci ºi turcii naþionaliºti conduºi de roºi etnicii (Volksdeutsche) germani lo-
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial (a se Mustafa Kemal (1920–1922), se finalizea- cuiau în diferite state din Europa Centralã,
vedea p. 44), dar nu ºi din Ungaria ºi din zã prin „schimburi de populaþii“: 1,4 mili- pãstrându-ºi limba maternã. În anumite
România. oane de greci pãrãsesc Asia Micã, în vre- cazuri, imigraþia lor data din Evul Mediu:
Pentru a se þine cont de mozaicul etnic, în me ce 400 000 de turci pleacã din Grecia. germanii din Sudeþi (regiune de graniþã
1946 în cadrul Federaþiei iugoslave a fost Totodatã, în 1923 grecii expulzeazã din din Cehia), saxonii din Transilvania,
instituitã provincia autonomã Voivodina (a se Tracia de vest 250 000 de bulgari. minerii din munþii Slovaciei, foºtii „baroni
vedea p. 155). Astãzi, ea se aflã în Republica baltici“ din Letonia ºi Estonia... Alþi ger-
Serbia. Aici se vorbesc ºase limbi oficiale:
sârba, maghiara, slovaca, româna, croata ºi
• Al Doilea Rãzboi Mondial ºi urmãrile mani au venit în calitate de coloniºti în
ruteanã. sale. Sovieticii aplicã primele mãsuri: secolul al XVIII-lea ºi la începutul seco-
dupã ocuparea, în 1939, a estului Poloniei lului urmãtor: în sudul Ungariei, în sudul
teritorii la URSS. Germanii de la Marea numai persoanele care au avut cetãþenia vieþuitorilor dupã 1945 au dus, în anumite
Neagrã au fost, la rândul lor, expulzaþi, în respectivã înainte de 1940 ºi descendenþii þãri, la cvasitotala lor dispariþie.
condiþii foarte dificile, în 1943–1944. lor sã beneficieze de aceasta în mod Evreii sefarzi, refugiaþi din Spania în
Dintre germanii din Banatul sârbesc, unii automat. Decizia excludea cea mai mare Imperiul Otoman la sfârºitul secolului al
au plecat în 1944–1945, alþii au fost parte a ruºilor ºi nu le îngãduia decât XV-lea, erau instalaþi la Salonic (unde
expulzaþi ulterior. Germanii din Sudeþi ºi opþiunea între un statut de strãini ºi o alcãtuiau, în secolul al XVI-lea, douã
cei din Slovacia au fost expulzaþi în masã, procedurã lungã ºi dificilã de naturalizare, treimi din populaþie), în diferite oraºe din
în 1945–1946. implicând în special stãpânirea limbii Balcani, în Rodos, în Corfu. Limba lor se
Germanii din România nu au fãcut þãrii, pe care mulþi nu o cunoºteau. Într-o numea ladino (a se vedea studiul alãturat)
obiectul unor mãsuri similare, dar majo- primã etapã, Rusia a exercitat presiuni ºi constituiau comunitãþi originale, evo-
ritatea au emigrat totuºi în Germania, în a asupra republicilor baltice pentru ca cate de scriitorii Albert Cohen (originar
doua jumãtate a secolului al XX-lea. acestea sã amelioreze situaþia juridicã a din Corfu) sau Elias Canetti, nãscut la
Astãzi mai existã aproximativ 120 000 de
etnici germani în Ungaria.
ruºilor, dar Uniunea Europeanã a jucat în
cele din urmã rolul decisiv. Practic, atunci
Ruse, în Bulgaria, ºi laureat al Premiului
Nobel pentru literaturã în 1981 (pentru o
44 când aceste republici au început nego- operã scrisã în germanã).
NOILE MINORITÃÞI RUSE. În 1991–1992, atunci
când Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina,
cierile în vederea aderãrii, UE a cerut ca
problema ruºilor sã fie rezolvatã în
Evreii aºkenazi erau de departe cei mai
numeroºi, mai ales în Polonia, Lituania,
Bielorusia ºi Republica Moldova ºi-au conformitate cu principiile aplicate în Bielorusia, Ucraina ºi în Republica Mol-
obþinut independenþa, circa 15 milioane de vederea protecþiei minoritãþilor, astfel dova. Alungaþi, începând din Evul Mediu,
ruºi instalaþi în aceste þãri au devenit, încât, treptat, conflictul s-a atenuat (a se din Europa Occidentalã, apoi din Germa-
dintr-o datã, „minoritari“. Cu toate aces- vedea pp. 56 ºi 60). nia, ei s-au aºezat în statul polono-litua-
tea, nu se aflã toþi în aceeaºi situaþie. În Republica Moldova reprezintã un caz nian. Dupã împãrþirile Poloniei ºi dupã
Ucraina ºi Bielorusia, þãri slave asociate aparte: ruºii (ca ºi alþi rusofoni) au primit Congresul de la Viena, s-au regãsit în ma-
de mult timp Rusiei, ruºii s-au implantat, cetãþenia, dar, fiind concentraþi geografic joritate sub autoritatea þarului, iar liber-
în marea lor majoritate, de multã vreme ºi pe malul stâng al Nistrului, s-au consti- tatea lor a fost restrânsã (a se vedea p. 98).
s-au integrat populaþiei autohtone (ea tuit într-o entitate autonomã, „Republica În ceea ce-i priveºte, evreii din Galiþia ºi
însãºi masiv rusofonã). În þãrile baltice Transnistria“ (a se vedea p. 138). Bucovina, deveniþi austrieci în 1772–1775,
însã, afluxul ruºilor este, în general, se bucurau de o mult mai mare libertate de
ulterior celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. stabilire ºi de circulaþie.
Odatã cu dispariþia cetãþeniei sovietice Evreii Limba evreilor aºkenazi era idiº (a se
în urma destrãmãrii URSS, începând vedea textul din chenar). Înrudirea cu
din 1992 s-a pus urmãtoarea problemã: EVREII ÎNAINTEA REGIMULUI NAZIST. În peri- germana explicã de ce scriitori originari
ruºii (ºi alþi rusofoni neautohtoni, care oada interbelicã, Europa Centralã (aºa cum din Galiþia ºi din Bucovina au ales sã scrie
LIMBI ŞI RELIGII
ratura în limba idiº a început sã înfloreascã (care au fost, ulterior, distruse). S-au des-
DISPARIÞIA EVREILOR. De la sfârºitul seco- abia din secolul al XIX-lea. Exterminarea fãºurat, în fine, raziile mai mult sau mai
lului al XIX-lea, un important numãr de evreilor de cãtre naziºti a eliminat, practic, puþin metodice, asupra evreilor din cele
evrei a luat calea Europei Occidentale ºi limba idiº din Europa Centralã. Vorbitorii mai diferite þãri, urmate de deportãrile la
mai ales a SUA. O altã parte a emigran- acesteia locuiesc astãzi, în principal, în SUA Auschwitz. La sosirea în acest lagãr, unii
(New York) ºi în Israel.
þilor evrei s-a îndreptat, din 1882, spre
Palestina. Theodor Herzl (un evreu de
Dintre evreii sefarzi expulzaþi din Spania în
1492, mulþi au ajuns în Imperiul Otoman,
treceau direct în camera de gazare, alþii
erau supuºi muncii forþate, în asemenea
limbã germanã nãscut la Budapesta) avea instalându-se în diferite oraºe de aici, îndeo- condiþii încât puþini au supravieþuit. 45
sã punã bazele miºcãrii sioniste (fondatã
oficial în 1897), care a stat la originea
sebi la Salonic. Ei au pãstrat o limbã castilianã
medievalã amestecatã cu elemente ebraice,
Aceasta a fost atât soarta evreilor, din Oc-
cident, cât ºi cea a evreilor din Slovacia,
numitã ladino (sau „iudeo-spaniolã“), scrisã cu
statului Israel. caractere ebraice. Persecuþia nazistã (a se de la Salonic sau din Ungaria.
Venirea lui Hitler la putere în Germa- vedea p. 100), apoi instalarea în Israel a nume- În statele aliate Germaniei, cooperarea
nia, în 1933, avea sã marcheze începutul roºi evrei sefarzi a pus capãt în fapt utilizãrii autoritãþilor a fost inegalã. Bulgaria a
unei persecuþii sistematice a evreilor, limbii ladino. refuzat sã-ºi predea cetãþenii, la fel ca ºi
extinsã apoi la cea mai mare parte a România începând de la mijlocul anului
statelor europene, pe mãsura anexãrilor 1942. Nu au existat deportãri, în zonele
(Austria, zona sudetã, Boemia–Moravia) ghetourilor. O nouã etapã a fost inauguratã ocupate de Italia, din Iugoslavia ºi Grecia
ºi a cuceririlor. În Germania, procesul a odatã cu invadarea URSS-ului, în iunie pânã la capitularea din 1943. ªi guvernul
evoluat progresiv: definirea calitãþii de 1941: s-a recurs la masacrele organizate. maghiar a rezistat cererilor germane pânã
„evreu“, revocãri ºi excluderi, arianiza- Nu mai rãmãsese decât trecerea la „soluþia la ocuparea þãrii de cãtre armatele
rea întreprinderilor, impozite speciale, finalã“, eliminarea tuturor evreilor ce se germane în martie 1944. Dar evreii s-au
regrupãri. gãseau în Europa dominatã de naziºti. numãrat ºi printre victimele armatei
Odatã ce Polonia a fost cuceritã în Decizia de principiu pãrea sã fi fost române în 1941 ºi, respectiv, ale ustaºilor
1939, tratamentul discriminatoriu aplicat luatã de Hitler la sfârºitul verii anului din Croaþia.
evreilor ºi-a modificat amploarea: s-a 1941, ºi notificatã de Goering lui Reinhard Dispariþiile cele mai numeroase au fost
trecut atunci la constituirea sistematicã a Heydrich. La Wannsee, în biroul acestuia cele din Polonia: 3 milioane de persoane,
s-a ridicat la 700 000 de persoane. Pierde- de ei cu cea din regiunea respectivã (a se împãrþirea limbii vorbite de aceºtia în dialecte,
dar unitatea sa fundamentalã s-a pãstrat, astfel
rile (contabilizate prin referire la teritoriile vedea studiul de mai jos). Aceastã origine încât s-a putut încerca stabilirea unei limbi
actuale) au fost, în România de 270 000 a fost recunoscutã de la sfârºitul secolului „standard“ unificate.
(din 450 000), în Ungaria de 200 000 (din al XVIII-lea, fiind apoi contestatã de Câþi dintre romi îºi mai cunosc limba
400 000), în Cehoslovacia de 260 000 (din antropologi. Analizele genetice au proprie? În Europa Centralã, numãrul acestora
315 000), în Grecia de 60 000 (din 74 000). confirmat-o însã definitiv în anii 1990: toþi se ridicã la 2,5 milioane, adicã jumãtate din
totalul acestora.
romii din zilele noastre descind din (Dupã câte se pare, aceastã atitudine îºi are
PERIOADA POSTBELICÃ. În 1945, cei scãpaþi aceeaºi populaþie, prezentã în India acum originea – îndepãrtatã – în tradiþiile religioase
din lagãrele de concentrare s-au regãsit, patruzeci de generaþii. din India.)
izolaþi ºi neajutoraþi, în lagãrele pentru Romii au pãrãsit India în secolul al
„persoanele deplasate“, în special în XI-lea, au traversat platoul iranian, apoi
Germania. Cea mai mare parte dintre ei au au ajuns în Imperiul Bizantin. De ce ºi în decât o ipotezã. Oricum, în secolul al
emigrat în Palestina, înainte sau dupã
1948. În ceea ce-i priveºte pe evreii care
ce împrejurãri? Existã, fãrã îndoialã, o
legãturã cu marile expediþii lansate în
XIV-lea, romii au ajuns în Balcani.
Prezenþa lor este atestatã în Germania la
46 au putut rãmâne sau reveni în þãrile lor India de Nord, în aceastã epocã, de începutul secolului al XV-lea ºi, din
(cum este cazul evreilor polonezi repatriaþi
din URSS), mulþi au ajuns, cu timpul, în
musulmanii turci ºi afghani: strãmoºii
romilor au fost fãcuþi prizonieri în masã,
secolul urmãtor, în Scoþia ºi în Suedia.
Alþii migreazã din Iran spre Egipt ºi
Israel, aºa cum au fãcut-o evreii din apoi mutaþi în vest... dar aceasta nu este Africa de Nord, ajungând apoi în Spania,
România în urma unor acorduri între cele în secolul al XV-lea.
douã guverne. Cea mai numeroasã popu-
laþie evreiascã, de multã vreme maghia- NUMELE DATE ROMILOR OSTILITATEA FAÞÃ DE ROMI. În secolul al
rizatã, a rãmas cea din Ungaria. Numele de „þigan“, de origine bizantinã, XIV-lea, în vreme ce romii se rãspândesc
desemna o sectã din Asia Micã, romii fiind în Balcani, talentele lor sunt recunoscute
asimilaþi acesteia. Cea de „boemian“ dateazã în diferite domenii: prelucrarea metalelor,
Romii din secolul al XV-lea, atunci când romii au
ajuns în Franþa, dupã ce au locuit o perioadã de
creºterea ºi dresarea cailor, muzicã... În sens
timp în Boemia. „Gitan“ provine din spaniolul invers, unele dintre trãsãturile lor carac-
Cunoscuþi altãdatã cu numele de þigani, gitano, la origine, egyptano, fãcând aluzie la teristice stârnesc ostilitatea, prima dintre
boemieni, romaniheli, gitani etc. (a se vedea epoca în care romii din Spania au trecut prin acestea fiind chiar modul itinerant de viaþã.
studiul alãturat), romii au obþinut recu- Egipt. „Romanihel“ provine dintr-un cuvânt Se mai adaugã chiar reticenþa romilor de a
romani din Germania, care înseamnã „poporul
noaºterea oficialã internaþionalã a numelui romilor“. Numele de rom nu are nicio legãturã se amesteca cu alte populaþii pe care, prin
pe care ºi l-au dat ei înºiºi: rom (adjectiv – cu romanii sau cu românii. În limba romani, tradiþie, le considerã „impure spiritual“.
romani). Potrivit diferitelor estimãri, acesta înseamnã „om, soþ“. Reacþiile ostile se manifestã în Imperiul
numãrul lor se ridicã astãzi între 8 ºi 10 Otoman ºi, mai puternic, la nord de acesta.
LIMBI ŞI RELIGII
linii mari, condiþia romilor nu a evoluat de 30 000 pânã la 70 000 de romi din se confruntã cu un mediu de viaþã dificil:
prea mult în secolul al XIX-lea ºi la Ungaria. Ustaºii din Croaþia (a se vedea p. sunt concentraþi în mahalale, recurg la
începutul secolului al XX-lea. 152) au exterminat, la rândul lor, zeci de seminomadism, deoarece durata ºederii
mii de romi. Numãrul total al victimelor lor în anumite zone este limitatã etc.
ROMII, VICTIME ALE NAZISMULUI. Naziºtii i-au rãmâne încã incert: estimãrile variazã între – „Deceniul pentru integrarea romilor“,
considerat pe romi ca o „rasã inferioarã“
ce trebuie exterminatã. Nu au reuºit sã-ºi
200 0000 ºi 800 000, dacã nu chiar mai mult. susþinut de mai multe organizaþii, a fost
lansat în anul 2005. La acest demers
îndeplineascã obiectivul din mai multe PROBLEMA ROMILOR, ASTÃZI. În zilele noastre, participã Bulgaria, Croaþia, Ungaria, 47
motive: romii erau mai greu de controlat
decât evreii; mulþi dintre ei se aflau în þãri
se poate vorbi de mai multe chestiuni
îngemãnate.
Macedonia, Cehia, România, Serbia ºi
Slovacia.
care nu erau supuse direct autoritãþilor – Romii sunt dificil de recenzat, cu atât
germane; exterminarea romilor nu a mai mult cu cât, în cursul recensã- REPARTIZAREA GEOGRAFICÃ A ROMILOR. Cei
constituit o prioritate. mintelor, mulþi dintre ei nu se declarã ca mai mulþi dintre ei sunt în România: între
În 1941, romii din Polonia sunt închiºi atare, fiind astfel incluºi în categoria 1,8 ºi 2 milioane, potrivit unor estimãri. În
în ghetouri (precum cel din Varºovia), la etnicã majoritarã. Bulgaria, sunt între 600 000 ºi 750 000.
fel ca ºi evreii. Pe frontul de est, aceºtia – Este adevãrat cã acest fapt reflectã, par- Urmeazã apoi Slovacia, Ungaria ºi Serbia,
sunt masacraþi de Einsatzgruppen (a se þial, o realitate, deoarece romii nu formea- fiecare cu aproximativ o jumãtate de
vedea p. 101). În decembrie 1942, Himmler zã o populaþie omogenã; mulþi dintre ei milion de romi. În Grecia, numãrul lor
ordonã ca romii din cadrul Reichului, sunt în mod real integraþi în societate. depãºeºte cu puþin 300 000. Macedonia ºi
inclusiv cei din Boemia–Moravia ºi din – Prejudecãþile împotriva romilor sunt, în Cehia au, fiecare, între 200 000 ºi 250 000.
de popoare
þia în 1991 ºi, mai puternic, Bosnia-Her- e ce sã-i integrãm pe finlandezi
þegovina, între 1992 ºi 1995. În 1999,
luptele au izbucnit în Kosovo ºi, sub o altã
formã, chiar pe teritoriul Serbiei (loviturile
aeriene ale NATO). De-a lungul anilor
s-au format astfel cinci state: Slovenia,
D printre popoarele Europei „Cen-
trale“, de vreme ce Finlanda este
o þarã nordicã? Din trei motive:
– Finlanda aparþine generaþiei statelor
devenite independente la sfârºitul Pri-
Croaþia, Serbia, Muntenegru ºi Macedo- mului Rãzboi Mondial: mai înainte, ea
acã ar fi sã recurgem nu la cri- nia. S-a adãugat Bosnia-Herþegovina care, a fost suedezã, iar apoi ruseascã;
FINLANDEZII
copul de Uppsala, devine capitala þãrii; se pun bazele unei universitãþi la Åbo. se apropie din nou de Sankt-Petersburg.
Vyborg este întemeiat în 1293. Cu toate Rãzboiul nordic (1700–1721), dintre Pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea,
acestea, rãzboiul cu ruºii nu întârzie sã þarul Petru cel Mare ºi Carol al XII-lea, marele ducat se bucurã de o realã auto-
reizbucneascã. Marea sa mizã – Istmul regele Suediei, se transformã într-o cata- nomie: dispune de propria sa Dietã, de
Kareliei – face obiectul unui partaj prin
Tratatul de la Nöteborg (1323): suedezii
strofã. Dupã înfrângerea celui din urmã la
Poltava, în 1709, trupele ruse invadeazã
armata sa, de monedã proprie, de timbre
poºtale specifice... Suedeza rãmâne limba
pãstreazã Vyborgul ºi împrejurimile aces- Finlanda, în 1710, ºi devasteazã þara de-a oficialã, dar mutarea capitalei de la Åbo la 49
tuia, iar ruºii, cele douã maluri ale Nevei
ºi þãrmurile Lacului Ladoga.
lungul mai multor ani: în memoria co-
lectivã a finlandezilor, aceste evenimente
Helsingfors (Helsinki), în 1812, marchea-
zã o rupturã cu tradiþia. În fond, finlande-
Cucerirea Finlandei de cãtre Suedia, poartã denumirea de „Marea Mânie“. Prin zii nu regretã niciun pic epoca suedezã.
spre deosebire de sistemul pe care Ordinul Tratatul de la Nystadt (1721), Rusia obþine Limba lor cunoaºte o frumoasã înflorire
Teutonic l-a aplicat, în aceeaºi perioadã, în întregul istm al Kareliei, în afarã de Esto- literarã, mai ales începând din 1835, odatã
Estonia ºi Livonia, nu s-a manifestat nia, Livonia ºi Ingria: cu puþine schimbãri, cu apariþia Kalevalei, de Elias Lönnrot,
printr-o aservire a populaþiilor autohtone: vast poem epic inspirat din baladele popu-
se constituie o nobilime finicã, iar episco- lare. În ceea ce le priveºte, autoritãþile ruse
„FINIC“ ªI „FINLANDEZ“
pii de Åbo sunt tot finici. În 1353, Fin- încurajeazã utilizarea finlandezei pentru a
landa devine ducat, fiind ridicatã la rangul Termenul „finlandez“ îi desemneazã pe cetã- contracara influenþa culturalã suedezã: are
þenii Republicii Finlanda, inclusiv pe cei de
de mare ducat în 1581. Un finlandez, preot limbã suedezã.
loc o reformã a învãþãmântului în favoarea
din Åbo, Pietari Särkilahti, este cel care Noþiunea de „finic“ se aplicã fie doar fin- sa, fiind recunoscutã ca a doua limbã
introduce Reforma luteranã în Finlanda, în landezilor de limbã finlandezã, fie – sub pana oficialã.
anul 1527. Traducerea Noului Testament a numeroºi lingviºti – unui ansamblu mai larg Totuºi, cu timpul, deºteptarea conº-
de cãtre episcopul Michael Agricola mar- de popoare învecinate, care-i include pe tiinþei naþionale avea sã intre în conflict cu
estonieni, karelieni ºi diverse alte populaþii,
cheazã, în 1548, naºterea limbii finlandeze rãspândite în Rusia (mordvini, mari, komi, caracterul autocratic al regimului þarist. Iar
scrise. Totuºi, limba oficialã ºi a societãþii udmurþi...). acesta se înãspreºte de-a lungul anilor. La
cultivate rãmâne suedeza. Utilizarea fin- instigarea guvernatorului Nicolai Bobrikov
iarnã“. Reluarea ostilitãþilor în 1941 îi oferã Vyborg sunt recucerite înainte de sfârºitul conservatoare.
ocazia unei revanºe militare asupra ruºilor dar, lunii. Dar ameninþãrilor din partea
dupã înfrângerea din iunie 1944, el este cel care
trebuie sã negocieze ruperea alianþei cu
Moscovei le urmeazã presiunile Berlinu- RÃZBOAIELE CU URSS. Protocolul secret anexat
Germania ºi încheierea armistiþiului cu sovieticii. lui: coroana Finlandei este oferitã princi- Pactului germano-sovietic din 23 august
În 1945, Mannerheim pãrãseºte Finlanda ºi pelui Frederic-Carol de Hessen. Armis- 1939 plaseazã Finlanda în sfera de interese
evitã, astfel, un proces. Moare în Elveþia. tiþiul din 11 noiembrie 1918 pune capãt a Uniunii Sovietice. Dupã ce ºi-a asigurat
acestor proiecte. Noua Camerã, aleasã la
sfârºitul anului 1918, voteazã în iulie 1919
KARELIA RUSÃ
(ce va fi asasinat în 1904), un manifest al o Constituþie republicanã.
þarului din 1899 desfiinþeazã armata fin- Stabilirea frontierei necesitã îndelungi Finicii convertiþi la ortodoxie de cãtre ruºi în
50 Evul Mediu, pornind din episcopatul de
landezã ºi impune rusa ca limbã a admi- negocieri cu sovieticii. Finlanda ar fi dorit
Olonets, au primit numele de karelieni. În
nistraþiei. Dupã revoluþia din 1905, o nouã ca fostului mare ducat propriu-zis sã-i fie cadrul Republicii Sovietice Federative So-
Constituþie instituie un parlament ales de reunite teritoriile populate de karelieni. cialiste Ruse (RSFSR), în 1923 a fost creatã
toþi cetãþenii, inclusiv de femei (primele Prin Tratatul de la Tartu (14 octombrie pentru ei o republicã sovieticã socialistã auto-
din Europa, care obþin dreptul de vot, pe 1920), URSS nu acceptã decât sã promitã nomã. În anul 1940, aceastã republicã ºi cea
mai mare parte a teritoriilor luate Finlandei au
care îl exercitã din 1907). Dar victoria un plebiscit (ce nu va avea loc niciodatã), fuzionat pentru a forma Republica Sovieticã
socialiºtilor, în urma alegerilor din 1907, dar cedeazã, în schimb, Finlandei teritoriul Socialistã Karelo-Finicã, republicã integratã în
are drept consecinþã o nouã accentuare a Petsamo (Petcenga în rusã), care-i oferã URSS. În 1944–1945, atunci când finicii din
represiunii ºi rusificãrii. accesul la Oceanul Arctic. Locuitorii Istmul Kareliei au fost expulzaþi cãtre Finlanda
pentru a fi înlocuiþi cu ruºi, istmul a fost alipit
Insulelor Åland, vorbitori ai limbii sudeze, Republicii Rusia. RSS Karelo-Finicã ºi-a
revendicã alipirea la Suedia. Societatea pierdut raþiunea de a exista ºi s-a revenit, în
Independenþa Naþiunilor menþine, în 1920, suzeranitatea 1956, la formula unei republici autonome a
finlandezã, dar Insulele Åland primesc un Kareliei.
Odatã cu izbucnirea revoluþiei bolºevice, statut de autonomie. Anul urmãtor, prin- Karelienii ºi alþi finici reprezintã, în zilele
noastre, în jur de 12 % din populaþia republicii
finlandezii s-au divizat în douã tabere: pe tr-o convenþie internaþionalã, acestea sunt (716 000 în 2002).
de o parte, socialiºtii, partizani ai bol- proclamate teritoriu neutru (dispoziþiile în Limba karelianã, foarte puþin diferitã de
ºevicilor ºi, pe de altã parte, majoritatea acest sens vor fi reînnoite în 1947). finlandezã din Finlanda, este fixatã în scris (cu
parlamentarã conservatoare, favorabilã TENSIUNI PERSISTENTE. Conflictul politic din- caractere chirilice) doar din 1917.
independenþei, pe care se grãbeºte sã o tre „albi“ ºi „roºii“ continuã în anii 1920.
FINLANDEZII
teritorii alãturate Kareliei sovietice. URSS de refugiaþi ºi, totodatã, sã plãteascã pânã
obþine, în plus, Hanko. Izolatã, supusã în 1952 reparaþii de rãzboi considerabile. konen“ subtil dozaj de strictã neutralitate,
unor puternice presiuni sovietice, Finlanda În anii 1945–1946, sovieticii determinã de satisfacere mãsuratã a exigenþelor
tinde, în mod inevitabil, sã se apropie de acþiunea de punere sub acuzare ºi de con- sovietice ºi de afirmare a independenþei.
Germania. La 22 iunie 1941, când aceasta
atacã URSS-ul, Finlanda nu ezitã decât
damnare a oamenilor politici aflaþi la
putere în Finlanda, în iunie 1941. În 1948
Recunoscutã ca „punte“ între cele douã
blocuri, Finlanda gãzduieºte din 1973,
câteva zile pentru a intra, la rândul sãu, în este semnat un „tratat de prietenie“ cu CSCE (Conferinþa pentru Securitate ºi 51
rãzboi. Trupele finlandeze reiau Viipuri,
participã la blocada Leningradului ºi
Uniunea Sovieticã. În general, politica
externã a fãcut obiectul unei constante
Cooperare în Europa), al cãrei act final
este semnat la Helsinki, la 1 august 1975.
cuceresc chiar Petrozavodsk, capitala RSS supravegheri, implicând chiar un drept de Social-democratul Mauno Koivisto îi ur-
Karelia. Contraofensiva sovieticã, lansatã veto din partea Moscovei; acest tip de meazã în funcþia de preºedinte al þãrii lui
în iunie 1944, se finalizeazã printr-un tutelã, care se realizeazã în absenþa unui Kekkonen, în 1982, apoi este reales în 1988.
regim comunist instalat la putere ºi fãrã Prãbuºirea Uniunii Sovietice, în 1991,
aderarea þãrii la Tratatul de la Varºovia a pune capãt a ceea ce mai subzistã din
FINLANDEZII DE LIMBÃ SUEDEZÃ
fost botezat „finlandizare“. „finlandizare“ ºi face caduc tratatul de
Finlandezii de limbã suedezã formeazã Dupã moartea lui Stalin, presiunea slã- prietenie din 1948. Din ianuarie 1992,
aproximativ 6 % din populaþie. Constituþia
prevede cã „limbile finlandezã ºi suedezã sunt beºte puþin câte puþin: sovieticii evacueazã Finlanda semneazã cu Rusia mai multe
limbile naþionale ale republicii“. Un Consiliu Porkkala în 1956; în acelaºi an, Finlanda
consultativ al suedezilor din Finlanda, ales prin intrã în Consiliul Nordic, alãturi de þãrile Pe drapelul finlandez,
vot universal, oferã guvernului recomandãri. scandinave; în 1962, ea a primit dreptul de adoptat oficial în 1920,
Bilingvismul (în administraþie, învãþãmânt a adera la AELS (Asociaþia Europeanã a forma crucii indică
etc.) este organizat la nivel local. Sunt apartenenţa la lumea
declarate bilingve aºezãrile în care minoritatea Liberului Schimb). Un succes datorat, în
scandinavă. Culoarea
depãºeºte 8 % sau 3 000 de persoane. Suedeza aceeaºi mãsurã, preºedinþilor Juho Kusti albastră evocă lacurile şi
este singura limbã oficialã în Insulele Åland. Paasikivi (1946–1956) ºi Urho Kekkonen cerul, iar albul, zăpada şi
(1956–1982), autorii „Liniei Paasikivi– Kek- vara boreală.
1920–1939. Finlanda,
interbelică, cu teritoriile
cucerite din partea Finlan-
52 devenită independentă, a dei, sovieticii au constituit
obţinut din partea Rusiei, RSS Karelo-Finică.
în 1920, teritoriul
Petsamo. Astăzi. În afara Finlandei,
populaţii de limbă
1940. După „Războiul finlandeză trăiesc în Rusia
de iarnă“ din (Republica Karelia) şi în
1939–1940, Finlanda a nord-estul Suediei. Samiţii
fost nevoită să cedeze (laponi) din Finlanda
URSS-ului importante reprezintă mai puţin de
teritorii – între care Istmul 7 000 de persoane.
ESTONIENII
estonienii ºi letonii au împãrtãºit, de-a lungul catã la Reval în 1524, tulburã profund
secolelor, aceeaºi soartã – pe scurt: au fost CREªTINARE ªI SUPUNERE. La sfârºitul seco- domeniul Cavalerilor Gladiferi. Þarul Ivan
supuºi de cãtre germani –, în vreme ce litua- lului al XII-lea, esþii (adicã estonienii) sunt cel Groaznic, socotind cã, în sfârºit, a sosit
nienii se aflau în uniune cu polonezii ºi bie- încã pãgâni, ca ºi finicii sau balticii, în ceasul cuceririi, declanºeazã în 1558 Rãz-
loruºii. De aici rezultã o altã sciziune, de ordin
religios: estonienii, ca ºi majoritatea leto-
vreme ce, de cealaltã parte a Lacului
Peipus, ruºii din Novgorod ºi Pskov au
boiul Livoniei, în urma ocupãrii oraºelor
Narva ºi Dorpat. Trupele sale, formate din
nilor, au devenit luterani; lituanienii au rãmas adoptat deja religia ortodoxã. La puþin tãtari, seamãnã peste tot teroarea. Celelalte 53
catolici.
Cu toate acestea, dupã cum a dovedit-o
timp dupã anul 1200 încep „cruciadele“
catolice. Cavalerii Gladiferi, membri ai
puteri interesate reacþioneazã, împãrþin-
du-ºi, în 1561, teritoriile râvnite. Suedia
„lanþul uman“ organizat la 23 august 1989 unui ordin german creat în apropiere de preia Estonia (termen care, în acea vreme,
în amintirea Pactului germano-sovietic, exis- Riga în 1202 (a se vedea p. 57), îi atacã pe desemna nordul Estoniei actuale) ºi Insula
tenþa unor legãturi foarte puternice au permis estonieni dinspre sud. Pentru a le înfrânge Dagö; Danemarca, Insula Ösel; Polonia
unirea cele trei þãri; încorporate împotriva rezistenþa, autoritãþile religioase cer spri- ocupã Livonia (care include sudul Estoniei
voinþei lor la URSS în 1940, ele nu au încetat jinul regelui Danemarcei. Danezii debarcã de azi). Ulterior, regelui Poloniei îi revine
sã facã referiri la perioada lor de inde- în 1219 pe coasta nordicã, întemeiazã sarcina de a-i alunga pe ruºi, proces care
pendenþã interbelicã, oficial revendicatã apoi, Revalul (pe care estonienii îl numesc va dura douãzeci de ani.
din 1990, ca o revenire la statu quo ante. Tallinn, „oraºul danezilor“) ºi fondeazã un Suedezii – care se vor afla, în curând, la
Consiliul de Stat al URSS a admis, în cele din episcopat dependent de arhiepiscopul apogeul puterii lor – îºi exprimã ambiþiile.
urmã, aceastã situaþie specialã (distinctã de (danez) de Lund. Germanii ºi danezii nu se Dupã 12 ani de rãzboi, Polonia este
cea a altor republici sovietice), recunoscând feresc sã coopereze, atât pentru a-i supune obligatã sã le cedeze, în 1629, Livonia. În
la 6 septembrie 1991 independenþa celor trei pe estonieni, cât ºi pentru a-i þine la 1645, Danemarca trebuie, la rândul ei, sã
republici baltice. Ele au devenit membre ale distanþã pe ruºi. Din acest punct de vedere, abandoneze Öselul. Stãpânirea suedezã
ONU din 17 septembrie 1991, devenind câteva bãtãlii (între care cea câºtigatã, în asupra Estoniei marcheazã aici definitiv
membre ale NATO ºi ale Uniunii Europene 1242, de Alexandr Nevski pe gheþurile victoria Reformei luterane. Dar, chiar dacã
din anul 2004. Lacului Peipus) permit stabilirea unei o serie de texte religioase sunt publicate
Marea Balticã, þarul Petru cel Mare îi atacã viaþa cotidianã, deoarece germanii con- de a accelera cursul negocierilor angajate
pe suedezi în anul 1700. Carol al XII-lea îl tinuã sã domine þara. „Baronii baltici“ cu bolºevicii. Prin Tratatul de la Brest-Li-
ajung ofiþeri în armata þarului. Doar pas- tovsk (martie 1918), Rusia cedeazã Ger-
1600. Suedezii, danezii Estonia istorică şi
torii luterani (germani) continuã sã se inte- maniei, printre alte teritorii, Estonia ºi
şi polonezii şi-au împărţit jumătate (populată cu reseze de enoriaºii lor estonieni: în 1739 Livonia. Aceasta încearcã sã organizeze
fostul domeniu al estonieni) din Livonia. apare o Biblie în estonianã. Ea stabileºte un ducat, Baltikum, subordonat ei (a se
Cavalerilor Gladiferi. Ruşii au acceptat o limba literarã ºi va conduce, în secolul vedea p. 58).
1750. Ţinutul estonian, anumită deplasare a urmãtor, la înflorirea unei literaturi naþio- Armistiþiul din 11 noiembrie 1918 pune
încorporat Imperiului Rus frontierei în est.
în 1721, va face parte 1950. Începând din
nale, foarte legate de vecina sa finlandezã: însã capãt acestor proiecte: a doua zi, un
integrantă din acesta 1940, frontiera cu Rusia poemului epic finlandez Kalevala îi cores- Consiliu Naþional proclamã independenþa
54 până în 1917. revine la forma punde Kalevipoeg, în estonianã. Estoniei. Simultan însã, guvernul bolºevic
1925. Estonia
independentă este
tradiţională. Estonia a
devenit o republică
La sfârºitul secolului al XIX-lea, Estonia
cunoaºte o politicã brutalã de rusificare:
denunþã Tratatul de la Brest-Litovsk ºi îºi
lanseazã trupele pe urma armatelor ger-
rezultatul fuziunii dintre sovietică.
rusa devine singura limbã recunoscutã în mane care se retrag.
ESTONIENII
susþinutã de flota britanicã din Baltica ºi cadrul URSS, acceptatã pe data de 1 august.
de voluntari finlandezi, îi alungã pe aceºtia Frontiera rãsãriteanã îºi regãseºte conturul INDEPENDENÞA REGÃSITÃ. În 1988, autoritãþile
pânã la Narva. Tratatul de la Tartu, semnat avut înainte de 1920. Minoritatea de limbã RSS Estone aprobã constituirea Frontului
la 2 februarie 1920 cu Rusia, consacrã germanã (25 000 de persoane) este mutatã Popular Estonian, apoi, în luna noiembrie
independenþa Estoniei (care a obþinut ºi
unele teritorii cedate de Rusia: þãrmul
în Germania. Epurarea sistematicã a vechi-
lor conducãtori este completatã cu depor-
a aceluiaºi an, proclamã „suveranitatea“
republicii. Odatã cu abolirea rolului con-
drept al Narvei, districtul Izborsk). Prin- tãri în masã. ducãtor al Partidului Comunist, alegerile 55
cipalele puteri recunosc Estonia în 1921.
Din 1919, influenþa „baronilor baltici“
În iunie 1941, trupele germane
invadeazã URSS-ul ºi ocupã Estonia în
legislative (pluraliste) din martie 1990
a fost înlãturatã în urma unei legi agrare. cursul verii. Din 1941 ºi pânã în 1944, þara
ESTONIA
Konstantin Päts, ales ºef al statului pentru va face parte din Reichskommissariatul
prima datã în 1921, dominã viaþa politicã. Ostland, plasat sub autoritatea teoreticia-
EESTI
În 1934, acesta instaureazã un regim auto- nului nazist Alfred Rosenberg (nãscut la
ritar, cu sprijinul generalului Johan Laido- Tallinn). Ruºii atacã Narva în februarie Suprafaþã 45 226 km2
ner, erou al rãzboiului pentru independenþã 1944, dar recucerirea Estoniei, redevenitã Populaþie (anul 2006) 1 340 000 loc.
(amândoi vor fi arestaþi în 1940 de sovie- Republicã Sovieticã Socialistã, nu se în- Capitalã Tallinn
tici ºi vor muri în detenþie în Rusia, în anii cheie decât în noiembrie. În acel moment, Limba oficialã estoniana
1950). trupele germane pãrãsesc Estonia pe cale Structura populaþiei (2006)
maritimã, împreunã cu ceea ce mai rãmã- Estonieni 68,5 %
ESTONIA SOVIETICÃ.Prin protocolul secret sese din divizia SS estonianã Estland, con- Ruºi 25,7 %
anexat Pactului germano-sovietic din 23 stituitã cu scopul apãrãrii Narvei împotriva Ucraineni ºi bieloruºi 3,3 %
august 1939, Estonia este plasatã în zona ruºilor.
Religie
de interes a URSS-ului. La sfârºitul lunii Începând din 1940, fiecare schimbare Estonienii sunt de confesiune religioasã
septembrie, aceasta din urmã pretinde ºi de regim se manifestã printr-o epurare, luteranã
obþine concesionarea unor baze militare: execuþii ºi deportãri: naþionaliºtii estonieni
N
1921, pe baza criteriilor independenţa Estoniei,
etnice. Ruşii sunt numeroşi Tallinn şi Tartu purtau secolul al XX-lea. Mai înainte
în nord-estul ţării, la numele germane de Reval nu erau cunoscute decât denu-
Tallinn şi în alte oraşe. şi, respectiv, Dorpat.
mirile de Kurland ºi Livonia.
Vorbitori ai unei limbi baltice, ca ºi
DOUĂZECI DE POPOARE
LETONII
suzeranitatea Poloniei. se menţin în ducatul Livoniei, Livonia
marea þinutului leton în trei pãrþi. În 1561, Kurland, Interioară şi Kurland.
Livonia, inclusiv Riga, intrã sub stãpânirea cvasiindependent. Ruşii acceptă o deplasare
LETONII
transferaþi în Germania. Dupã invadarea
URSS-ului de cãtre germani, în iunie 1941, decenii. Dacã se adaugã ucrainenii ºi
Letonia face parte din Reichskommisariatul
Ostland, a cãrei capitalã este Riga. Sovie-
bieloruºii, se ajunge la un total de 42 %.
Aceasta explicã, fãrã îndoialã, tensiunile
ticii reocupã Riga în octombrie 1944, dar care, între 1959–1961, l-au determinat pe 59
ultimele trupe germane se retrag din Kurland
(pe mare) doar la 8 mai 1945, împreunã cu
Nikita Hrusciov sã treacã la o vastã epu-
rare a Partidului Comunist Leton, acuzat
resturile diviziilor SS Lettland ºi Latvia, cã ar duce o politicã de „letonizare“.
constituite în 1944, în acelaºi timp cu di- Conducãtorii sãi au fost înlocuiþi cu ruºi ºi
vizia estonianã Estland. Conform naþiona- cu latovici, sovietici de origine letonã,
liºtilor letoni, numãrul victimelor execu- reveniþi în þarã dupã 1945.
Letonia se situează de o (capitala: Riga). În zilele þiilor ºi deportãrilor se ridicã la 36 500 în
parte şi de alta a noastre, există o 1940–1941, 135 000 (dintre care 70 % INDEPENDENÞA. Începând din 1989, nu fãrã
Daugavei. La gura sa de importantă populaţie rusă evrei) în 1941–1944, 10 000 în 1944–1945, o oarecare prudenþã, Letonia pãºeºte pe
vărsare, Riga, capitala, în regiunea Daugavpils 125 000, din 1946 pânã în 1953. urmele celor douã vecine ale sale. Dupã
adăposteşte o treime din (Livonia Interioară),
populaţia republicii. alipită Rusiei propriu-zise În anii ’30, Letonia adãpostea deja un alegerea ca preºedinte a comunistului
Înaintea independenţei, în 1772. În plus, ruşii sunt procent de 12,5 % populaþie rusã, cea mai Anatolijs Gorbunovs, în mai 1990, Leto-
partea de la sud de foarte numeroşi la Riga şi mare parte stabilitã de multã vreme în nia îºi proclamã independenþa, la capãtul
Daugava purta la Daugavpils. Frontiera fosta Livonie Interioarã. Importanþa eco- unei perioade de tranziþie. În martie 1991,
denumirea de Kurland de sud, cu Lituania, nu s-a
nomicã a Rigãi, debuºeu major la Baltica, printr-un referendum, 74 % dintre votanþi
(capitală: Mitau, în letonă modificat din secolul al
Jelgava); partea nordică XIII-lea. Frontiera de nu a fãcut decât sã accentueze „coloniza- aprobã principiul independenþei. Procla-
forma, împreună cu sudul nord, cu Estonia, datează rea“ dupã rãzboi; de la un procent de 27 % matã la 21 august 1991, ea devine efectivã
Estoniei de astăzi, Livonia din 1921. în 1959, ruºii au trecut la 34 %, dupã trei la 6 septembrie 1991. O lege votatã în
1922, Guntis Ulmanis (nepotul lui Karlis) obiºnuit „Regatul Poloniei“. Împãrþit între asocierea cu polonezii (pânã în 1795);
este ales preºedinte ale republicii (fiind vecinii sãi (Rusia, Prusia, Austria), în mai dominaþia rusã (în cadrul imperiului þarilor
reales în 1996). Ultimele trupe ruseºti multe etape, din 1772 ºi pânã în 1815, Regatul pânã în 1915, apoi al URSS, între 1944 ºi
pãrãsesc þara în 1994. Poloniei a dispãrut ca stat, dar pecetea aces- 1991); independenþa (între 1919 ºi 1940 ºi,
În 1995, Letonia îºi depune candidatura tuia s-a pãstrat. Chiar ºi în interiorul Impe- din nou, din 1991).
în vederea aderãrii la Uniunea Europeanã, riului Rus se poate întrezãri încã, în secolul al
aceasta din urmã obþinând apoi din partea XIX-lea, vechea delimitare: polonezii rãmân MARELE DUCAT AL LITUANIEI. Lituanienii,
autoritãþilor letone o relaxare a legislaþiei numeroºi în Lituania, în Bielorusia, în Ucraina ultimii pãgâni ai Europei, se afirmã în
privind cetãþenia. În 1999 este aleasã
preºedinte o femeie, Vaira Vike-Freiberga,
apuseanã... teritorii care formau cândva pro-
vinciile rãsãritene ale regatului lor. Fostul
istorie în 1236, atunci când îi înving pe
Cavalerii Gladiferi. Mindaugas uneºte
60 care apoi este realeasã în 2003. Letonia regat al Poloniei îºi continuã existenþa ca þinut triburile lituaniene, continuã luptele îm-
devine membru al NATO în martie 2004,
iar al UE, în luna mai a aceluiaºi an. Inte-
(am fi aproape tentaþi sã spunem ca „patrie“)
al unei populaþii evreieºti, ale cãrei origini se
potriva Cavalerilor Teutoni ºi îºi ia titlul
de mare duce în 1252. În timpul domniei
grarea populaþiei de origine rusã se desfã- regãsesc în secolul al XIV-lea. sale au loc primele alipiri ale unor þinuturi
ºoarã treptat: în zilele noastre, în jur de Dupã Primul Rãzboi Mondial, Polonia, din slave ortodoxe – Grodno ºi Novogrudok –
55 % dintre rusofoni sunt cetãþeni letoni. De nou independentã, îi reuneºte pe polonezi în care se desprind astfel de sub tutela tãta-
acum înainte, dezbaterea are ca obiect pon- ansamblul lor, o treime dintre bieloruºi, o ºesime rilor din Hanatul Hoardei de Aur (se vedea
derea limbilor letonã ºi rusã în învãþãmânt. a ucrainenilor, majoritatea evreilor. p. 17). Asasinarea lui Mindaugas, în 1263,
Lituanienii formeazã un stat independent. este urmatã de o perioadã de tulburãri.
Ceilalþi bieloruºi ºi ucraineni, la fel ca ºi Gediminas (1316–1341) fixeazã capitala
numeroºi evrei, devin cetãþeni sovietici. la Vilnius ºi adaugã Marelui Ducat teri-
Ruptura definitivã cu fostul regat al Poloniei toriile Polotsk, Vitebsk, Minsk, Moghilev,
dateazã din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Brest..., adicã cea mai mare parte a Be-
Mondial. Este momentul în care naziºtii trec la larusului de astãzi. Momentul culminant al
exterminarea sistematicã a întregii populaþii expansiunii teritoriale dateazã din timpul
evreieºti, dupã care autoritãþile sovietice îi for- domniei comune a fiilor lui Gediminas,
þeazã pe toþi polonezii sã se replieze în inte- Algirdas (1345–1377) ºi Kestutis (1337–
riorul frontierelor ce le sunt trasate în 1945. 1382). Armatele lituaniene resping Hoarda
de Aur (înfrântã în 1363), asigurând contro-
LITUANIENII
1386, el primeºte botezul (catolic) la se impune în fruntea marelui ducat în 1440 Prima înflorire literarã, de inspiraþie ro-
Cracovia, apoi se cãsãtoreºte cu Hedwiga, (ajungând ºi rege al Poloniei, în 1445, sub manticã, dateazã de la începutul secolului al
fiica lui Ludovic I de Anjou (a se vedea p. numele de Cazimir al IV-lea). XIX-lea, dupã care, între 1864 ºi 1908, auto-
ritãþile þariste interzic publicarea scrierilor cu
116) ºi ajunge rege al Poloniei sub numele caractere latine în lituanianã. În aceastã pe-
de Vladislav al II-lea Jagello (de la Jagiello,
forma polonezã a numelui Jogaila). În
DE LA POLONEZI LA RUªI. Din secolul al XV-lea
ºi pânã în secolul al XVIII-lea, istoria
rioadã, operele în limba lituanianã, tipãrite în
Prusia Orientalã, sunt aduse prin contrabandã
urma întemeierii unui episcopat la Vilnius, Lituaniei se confundã cu cea a Poloniei. în Lituania ruseascã. Cel mai important scriitor 61
în acelaºi an, lituanienii se convertesc la
catolicism. Jogaila rãmâne suveran al
Faptul devine ºi mai evident dupã Uniunea
de la Lublin (1569), care întãreºte legãturile
al epocii este Jonas Macjulis (1862–1932),
numit Maronis, considerat „profetul renaºterii
lituaniene“.
Lituaniei dar, practic, Vytautas este cel dintre cele douã state (Dietã comunã prin-
care domneºte asupra marelui ducat tre altele) În cursul secolelor al XVII-lea
începând din 1392. În 1401, Tratatul de la ºi al XVIII-lea, Vilnius ºi regiunea aces- regãsesc, începând din 1815, în cadrul
Vilnius instituie o uniune polono-litua- tuia se „polonizeazã“ din ce în ce mai mult: Regatului Poloniei, alipit Imperiului Rus.
nianã, caracterizatã însã prin anumite elita lituanianã adoptã limba polonezã, în Autoritãþile þariste considerã populaþiile
ambiguitãþi: lituanienii o vãd ca pe o vreme ce etnicii polonezi vin sã se stabi- rutene din fostul Mare Ducat al Lituaniei
asociere între douã state egale; polonezii o leascã aici în numãr mare. Doar vestul þãrii ca fiind ruse; în ceea ce-i priveºte pe litua-
considerã ca pe o încorporare a Lituaniei (Samogiþia) rãmâne masiv lituanofonã. nieni, aceºtia sunt asimilaþi cu polonezii,
în cadrul Poloniei. Fostul mare ducat trece sub stãpânirea datoritã religiei lor catolice. ªi adevãrul
Marele Ducat al Lituaniei cunoaºte ruºilor în trei etape, corespunzãtoare îm- este cã Vilniusul nu înceteazã sã vibreze la
maxima sa expansiune teritorialã în timpul pãrþirilor Poloniei: 1772, 1793, 1795. Þinu- unison cu Polonia. Dupã insurecþia din
lui Vitautas (1392–1430): prin cucerirea turile propriu-zis lituaniene devin ruseºti 1831 (a se vedea p. 88), 45 000 de familii
Edisanului, stãpânit de tãtari, el ajunge la doar în 1795, cu excepþia teritoriilor de pe sunt deportate în regiunile Caucazului ºi
Marea Neagrã, în zona dintre Nistru ºi malul stâng al Niemenului, care intrã în Volgãi. Universitatea din Vilnius, închisã
Nipru. Statul era, de fapt, populat de o mi- componenþa Prusiei, apoi (în 1807) în cea în 1832, este mutatã la Kiev. În 1863,
noritate catolicã – lituanienii propriu-ziºi a Marelui Ducat al Varºoviei, ºi se revolta polonezã se extinde imediat ºi în
LITUANIENII
tinereþea în Wilno (denumirea polonezã a ora- anexat Pactului germano-sovietic (a se ales sub numele de Sajudis, întemeiatã în
ºului), înainte de a ajunge diplomat al Polonei vedea p. 93) plaseazã Lituania în sfera de 1988, îºi asumã revendicarea indepen-
ºi de a se stabili în SUA. Scriitor de limbã interes germanã. În condiþiile în care denþei, doritã chiar ºi de Partidul Comunist,
polonezã, el a primit Premiul Nobel pentru
literaturã în 1980.
germanii au cucerit în Polonia un teritoriu condus de Algirdas Brazauskas. În 1989,
Dupã 1945, numeroºi vorbitori ai limbii
poloneze din Vilnius au emigrat spre Varºovia ºi
mai întins decât cel convenit, un al doilea
protocol (28 septembrie 1939) transferã,
autoritãþile lituaniene declarã ilegalã ane-
xarea Lituaniei la URSS, în 1940. Odatã
spre nordul Poloniei; alþii (circa 250 000) au drept compensaþie, Lituania în sfera de cu reînnoirea componenþei Consiliului 63
rãmas în Lituania. În schimb, evreii nu mai sunt
prezenþi aproape deloc în acest oraº care, sub
interes sovieticã. Din octombrie 1939,
URSS-ul semneazã cu Lituania un pact de
Suprem (fostul Soviet) al Lituaniei, în
februarie 1990, Sajudis câºtigã majoritatea
numele de Vilnè, a fost considerat ca Ierusalimul
Nordului, fiind caracterizat printr-o bogatã viaþã asistenþã mutualã ºi îi cedeazã oraºul mandatelor. Ales preºedinte al Consiliului,
intelectualã în idiº ºi ebraicã ºi unde a luat fiinþã Vilnius, în schimbul unor baze militare. În Vytautas Landsbergis, principalul lider al
Partidul Bund (a se vedea p. 99). iunie 1940, dupã acelaºi scenariu ca în miºcãrii Sajudis, devine, de facto, ºeful
Estonia ºi Letonia (se vedea p. 55), Uniu-
nea Sovieticã declanºeazã procesul de
sub administrarea Societãþii Naþiunilor. transformare a þãrii în RSS.
Oraºul este populat mai ales cu germani, iar Cucerirea Lituaniei de cãtre germani, în Se pare că tricolorul lituanian
zona ruralã cu lituanieni. Frustraþi din cauza iunie 1941, s-a realizat în câteva zile. Pânã datează din secolul al XIX-lea,
fiind o creaţie a emigranţilor.
problemei Vilniusului, „voluntarii“ lituanieni la revenirea sovieticilor, care recuceresc Adoptat în aprilie 1918, interzis
cuceresc Klapeida în 1923. Anexarea va fi Vilniusul în iulie 1944, þara a fãcut parte în iunie 1940 şi înlocuit cu un
recunoscutã printr-o convenþie semnatã la din Reichskommisariatul Ostland. În timpul drapel sovietic, tricolorul a intrat
Paris, în 1924, oraºul obþinând un statut de acestor trei ani, autoritãþile naziste – cu din nou în legalitate din 1989.
autonomie. sprijinul unui numãr de lituanieni – au tre- Galbenul simbolizează câmpurile
de cereale şi libertatea, verdele,
Dificultãþile externe sunt însoþite, la în- cut la exterminarea sistematicã a evreilor pădurile şi speranţa, roşul,
ceputul anilor 1920, de instabilitatea politicã. (puþin peste 200 000 înainte de rãzboi, vechile steme ale lituanienilor şi
În 1926, o loviturã de stat îi aduce la putere inclusiv în regiunea Vilnius). dragostea de patrie.
niusului, pe care autoritãþile îi considerã ca pene în luna mai a aceluiaºi an. Preºedin-
fiind „lituanieni polonizaþi“, ºi cãrora tre- tele Paksas, acuzat de divulgarea unor
buie sã le fie redatã obiºnuinþa utilizãrii informaþii secrete cãtre o putere strãinã
limbii de origine. Tensiunile rezultate de (Rusia), este destituit în aprilie 2004.
aici ºi mai ales dezorganizarea agriculturii, Ulterior, Valdas Adamkus devine, din nou,
provocatã de privatizarea pripitã a pãmân- preºedinte.
Spre deosebire de înfiinţarea lui, în 1252. turilor, au minat popularitatea miºcãrii
Estonia şi de Livonia, În împrejurimile oraşului
Lituania a întors multă Vilnius există încă o Sajudis. Constituþia adoptatã în 1992 sta-
LITUANIA
vreme spatele mării. Ea
a anexat Klaipeda (în
importantă minoritate de
limbă poloneză, ale
bileºte alegerea preºedintelui republicii
prin vot universal ºi un Parlament unica-
64 germană, Memel) abia cărei origini se regăsesc meral, Seimas. La alegerile legislative din LIETUVA
BIELORUŞII
Minsk, Bobruisk ºi Pinsk, în 1793; Grodno, privinþa Bielorusiei, a cãrei esenþã nu o
RUTENII DIN MARELE DUCAT AL LITUANIEI. În Novogrudok ºi Brest-Litovsk, în 1795. percepeau nici mãcar cât regimul þarist. În
1237–1240, mongolii supun principatele Pentru autoritãþile þariste, rutenii nu existã: haosul creat de revoluþie, în martie 1918
slave moºtenitoare ale Rusiei Kievene (a
se vedea p. 14). Suveranii lituanieni, rãmaºi
ei sunt ruºi, ca ºi ceilalþi (teritoriile rãpite
Poloniei poartã, de altminteri, numele de
a fost proclamatã o republicã naþionalã a
Bielorusiei, fapt rãmas fãrã ecou. Polo-
independenþi (a se vedea p. 60), trec la su- „Rusia Occidentalã“). Patriarhul Mosco- nezii, dimpotrivã, dovedesc, din 1919, idei 65
punerea treptatã a majoritãþii acestor prin-
cipate, pe care le elibereazã de sub tutela
vei, „Mitropolit al tuturor Rusiilor“ din
1354, are ºi el aceeaºi convingere. Astfel,
limpezi: regãsirea, pe cât posibil, a frontie-
relor proprii din 1772, altfel spus, ei pre-
mongolã ºi astfel, în decursul unui secol, Biserica Unitã este în mod autoritar ali- conizeazã reintegrarea rutenilor în cadrul
întreagul Belarus de astãzi intrã sub con- pitã, în 1839 Bisericii Ortodoxe. O meda- „patriei mame“.
trolul lor. Ulterior, rutenii sau bieloruºii lie bãtutã cu acest prilej poartã inscripþia: În urma Rãzboiului ruso-polonez (a se
se alãturã lituanienilor, iar apoi, odatã vedea p. 90), Tratatul de la Riga traseazã o
cu uniunea polono-lituanianã, polonezilor: frontierã la vest de Minsk: teritoriile
împotriva Ordinului Teutonilor, contra ru- BREST-LITOVSK bieloruse sunt împãrþite între Polonia ºi
ºilor din Moscovia, a tãtarilor sau a oto- Oraº bielorus aflat la frontiera polonezã, Brest URSS.
manilor... era numit odinioarã „Litovsk“ („din Lituania“), Renaºterea bielorusã se manifestã,
În acest context, bieloruºii cunosc o deoarece aparþinuse marelui ducat. Puterile în cursul anilor ’20, în cadrul Uniunii
Centrale (Austro-Ungaria ºi Germania), care
evoluþie originalã. Caracteristicile lor ºi-au instalat aici, în 1917, cartierul general, au Sovietice. Republica Sovieticã Socialistã,
specifice, cea lingvisticã ºi cea religioasã, semnat în acest oraº, la 9 februarie, un tratat cu formatã de la 1 ianuarie 1919 în zona
nu sunt puse în discuþie: limba lor (apro- Ucraina, apoi, la 3 martie 1918, celebrul tratat Minsk ºi Bobruisk, va fi una dintre repu-
piatã de slavonã într-un mod arhaic), ºi nu de la Brest-Litovsk cu Rusia bolºevicã, prin blicile constitutive ale URSS (în 1922),
lituaniana, rãmâne limba oficialã a marelui care erau abandonate, mai mult sau mai puþin, împreunã cu Rusia, Ucraina ºi Transcau-
toate cuceririle europene ale þarilor întreprinse
ducat pânã în 1696. În acelaºi timp, începând din secolul al XVIII-lea. cazia. Între 1924 ºi 1925, ea îºi sporeºte
începând din secolul al XVI-lea, o parte a teritoriul prin alipirea centrelor Polotsk,
urmau, deci, sã o înveþe în ºcoalã. Toto- profund afectatã de rãzboiul care, în 1941, din 1919 (mai puþin de polonezi) ca limitã
etnicã. Având un Minister al Afacerilor
Externe teoretic distinct de cel al URSS,
Bielorusia face parte (ca ºi Ucraina) dintre
membrii fondatori ai ONU. Dupã 1945,
aceastã republicã va ajunge, treptat, una
dintre cele mai dezvoltate din URSS. Si-
multan însã, dominaþia politicã ºi culturalã
rusã se agraveazã: drept dovadã, la mij-
locul anilor ’80 nu mai exista nicio ºcoalã
66 la Minsk în care sã se înveþe în limba
bielorusã. În 1986, catastrofa nuclearã de
la Cernobîl (a se vedea p. 76) loveºte din
plin Bielorusia.
BIELORUŞII
roşie încă mai stârneşte faţă de regimul Lukaşenko.
în 1939, ei au fost, în ceea mai mare parte, fie unei noi structuri, Comunitatea Statelor
deportaþi în Siberia ºi Kazahstan în 1939–1940, Independente (CSI). Belarusul ºi-a pãstrat
fie obligaþi sã se îndrepte cãtre noul stat polo-
nez constituit dupã 1945 (cu excepþia unei mino- ulterior legãturile strânse cu Rusia, ezitând
ritãþi rãmase pe loc, în nord-estul Bielorusiei). sã se angajeze pe calea capitalismului.
regim prezidenþial. Alexandr Lukaºenko,
REGIMUL AUTORITAR AL LUI LUKAªENKO. Dupã „socialist“, este ales în iulie. În 1995, un 67
OBÞINEREA INDEPENDENÞEI. Chiar dacã în 1989
prin Frontul Popular Bielorus ºi-a fãcut
înlãturarea lui Stanislav ªuºkevici, în
ianuarie 1994, prin Constituþia din luna
referendum aprobã extinderea preroga-
tivelor prezidenþiale, întãrirea relaþiilor
cunoscutã prezenþa un contestatar, obþine- martie a aceluiaºi an, este instaurat un economice cu Rusia, restabilirea statutului
rea independenþei Bielorusiei este mai mult oficial al limbii ruse (alãturi de bielorusã),
rezultatul unor conjuncturi, decât al unei BELARUS ca ºi a drapelului moºtenit din perioada
voinþe naþionale. Bieloruºii doreau, desigur, sovieticã. Naþionaliºtii organizeazã greve
o anume democratizare, dar nu preconizau BELARUS ºi manifestaþii în 1996, dar Lukaºenko
o rupturã de Rusia ºi îºi îndreptau mai recurge la arestãri ºi îºi instaureazã
degrabã speranþele spre o reînnoire a Tra- Suprafaþã 207 600 km2 controlul asupra mijloacelor de informare
tatului Uniunii. În aceastã atmosferã, în Populaþie (anul 2006) 9 742 000 loc. în masã. În acelaºi an, un referendum
Capitalã Minsk
iulie 1990, Bielorusia ºi-a proclamat „su- Limbi oficiale bielorusa, rusa
permite prelungirea mandatului preºe-
veranitatea“. În martie 1991, 82 % dintre dintelui pânã în 2001. Opoziþia, eterogenã
votanþi aprobã proiectul reînnoit al Uniu- Structurã populaþiei (naþionaliºti, comuniºti, liberali), încearcã
nii, propus de Moscova. Acest fapt nu a Bieloruºi 81 % sã organizeze alegeri prezidenþiale „alter-
împiedicat însã 200 000 de muncitori Ruºi 11,5 % native“ în 1999, fãrã prea mare ecou însã.
Polonezi 4%
aflaþi în grevã sã revendice, în cursul lunii Lukaºenko este reales în 2001, cu peste 75
urmãtoare (printre alte schimbãri), înche- Religie ortodoxã % din voturi. Acest scrutin este afectat de
ierea hegemoniei Partidului Comunist. grave nereguli, ca ºi urmãtoarele: în 2004,
UCRAINENII
corespunde, în mare,
frontierei de la sfârşitul
secolului al XVI-lea dintre
Imperiul Rus şi Marele Ducat
al Lituaniei. Ea separă astăzi,
ca şi altădată, populaţiile
n 1945, toate populaþiile ucrainene
Î
ruse de cele bieloruse
(„rutene“ altădată). s-au regãsit reunite în cadrul ace-
Frontiera cu Ucraina luiaºi stat, RSS Ucraineanã. Cele mai
datează şi ea de la sfârşitul multe dintre acestea trãiau, de un se-
secolului al XVI-lea: ea col ºi jumãtate, unele chiar mai de demult,
delimita atunci Marele Ducat
DOUĂZECI DE POPOARE
UCRAINENII
tenitoare ale statului kievean. Lituanienii Poloniei. Prin urmare, noile prevederi
îºi fac apariþia la puþin timp dupã aceea, adoptate în acelaºi an (Uniunea de la
eliberând unul câte unul principatele de Lublin, a se vedea p. 82), pune bazele
sub jugul mongol (a se vedea p. 60). În viitoarei delimitãri dintre ucraineni ºi
1363, Kievul cade în mâinile lor, astfel cã,
la începutul secolului al XV-lea, aceºtia
bieloruºi (a se vedea harta de la p. 81).
O altã sciziune majorã este provocatã
vor ajunge la Marea Neagrã. Polonezii, la tot în aceastã perioadã: în anul 1596, la 69
rândul lor, cuceresc la mijlocul secolului
al XIV-lea, principatul Halici, numit ºi
Brest-Litovsk, o adunare a clerului ortodox
din Regatul Poloniei (ºi din Marele Ducat
„Rusia roºie“, care va da numele Galiþiei. al Lituaniei) proclamã uniunea cu Biserica
Dupã realizarea uniunii dintre Polonia Romei. Se opun deciziei doi episcopi din
ºi Lituania, (a se vedea p. 80), actuala opt, dar mitropolitul Kievului trece în
Ucrainã se regãseºte împãrþitã între douã
suveranitãþi: în vest ºi centru, cea a po-
lono-lituanienilor; în sud ºi est, cea a
tãtarilor (populaþie turcicã, moºtenitorii 1386. Marele Ducat al Turcii şi favoriţii acestora,
mongolilor) care, în 1438, întemeiazã Lituaniei (asociat tătarii din Hanatul
Regatului Poloniei) Crimeei, controlează
Hanatul Crimeei, structurã distinctã de cea înglobează cea mai mare litoralul.
a Hoardei de Aur. parte a Ucrainei de
Acest echilibru se menþine pânã în mo- astăzi. 1689. Cazacii zaporojeni
mentul în care doi noi protagoniºti îl vor au intrat în orbita ruşilor,
pune în discuþie: ruºii din Moscovia ºi 1569. În ajunul Uniunii care, de altfel, au înaintat
de la Lublin, cea mai până la Kiev. Turcii au
turcii otomani. Cei dintâi se elibereazã de mare parte a Ucrainei ocupat Podolia, pe care o
sub dominaþia Hoardei de Aur în 1480 ºi actuale intră în stăpânirea vor restitui Poloniei în
iniþiazã de atunci o lentã, dar constantã, Poloniei propriu-zise. 1699.
UCRAINENII
condiþii, Hmelniþki preferã sã se apropie de hatman cazac ce cautã sã se emancipeze se pãrþire a Poloniei (1772). Austria a primit
Moscova. Prin acordul de la Pereiaslav numeºte Mazeppa (a se vedea studiul). astfel Galiþia, locuitã în parte de ucraineni.
(1654), zaporojenii recunosc suzeranitatea În plus, în 1775 ea obþine din partea Im-
þarului (Aleksei Mihailovici) care, la rândul periului Otoman, Bucovina, la rândul ei
sãu, le recunoaºte instituþiile. Hatmanul
spera sã asigure astfel autonomia cazacilor,
Ucraina þarilor populatã, cel puþin parþial, de ucraineni
(Bucovina fiind smulsã Moldovei, aflatã
dar ruºii aveau alt obiectiv: reconstituirea, în Sub domnia Ecaterinei a II-a (1762–1796), sub suzeranitate otomanã). 71
propriul avantaj, al vechiului teritoriu al
statului kievean, considerându-i pe cazaci
cea mai mare parte a Ucrainei actuale este
inclusã în Imperiul Rus. Otomanii sunt cei
Devenite anacronice, „libertãþile“ caza-
cilor nu pot rezista puternicei expansiuni a
parte integrantã a acestuia. Astfel, succesorii care trag ponoasele acestei expansiuni Rusiei: ultimul hatman a trebuit sã renunþe
lui Hmelniþki (mort în 1657) se vor gãsi la aceastã demnitate în 1764. Organizarea
prinºi între douã (în curând, trei) focuri. Un specificã, centrul puterii zaporojenilor
acord încheiat, din 1658, cu polonezii rã- POTEMKIN (setci), este distrusã de trupele ruse în
mâne fãrã urmãri. În 1667, tratatul ruso-po- Favorit al Ecaterinei a II-a, Grigori Potemkin 1775. Tãtarii nu sunt nici ei mai bine
lonez de la Andrusovo împarte regiunea: (1739–1791) îi supune pe zaporojeni în 1775, trataþi: în 1783, Rusia le anexeazã toate
apoi, în anul urmãtor, devine guvernator gene-
ruºii obþin malul stâng al Niprului, ca ºi ral al provinciilor cucerite, unde ºi-a dovedit teritoriile (Crimeea ºi Taurida). Victorioºi
Kievul (în principiu, pentru doi ani, dar nu imediat imensul talent de organizator. Pentru încã odatã, ruºii anexeazã în 1792 Edisa-
vor mai retroceda oraºul), în vreme ce ca Ecaterina a II-a sã descopere „Noua Rusie“, nul ºi obþin astfel fixarea frontierei pe
polonezii pãstreazã malul drept al fluviului, el pregãteºte în 1787 faimoasa ºi triumfala Nistru.
cel puþin nominal. Cu toate acestea, în 1672 „cãlãtorie în Taurida“, pe traseul cãreia înteme- Interesul lor se îndreaptã apoi cãtre
iazã sate model, constituite special pentru
otomanii îi înving pe polonezi ºi îi obligã sã aceastã ocazie. Împãrãteasa era însoþitã de Iosif Regatul Poloniei: în urma celei de-a doua
le cedeze Podolia (a se vedea p. 84), astfel al II-lea, împãratul Austriei, de Stanislas ºi, respectiv, a treia împãrþiri (1793 ºi
încât zaporojenii ajung (tot nominal) vasalii August, regele Poloniei, de prinþul de Ligne ºi 1795), Rusia ocupã þinuturile ucrainene
Imperiului Otoman, pânã la retrocedarea de contele de Ségur, ambasadorul Franþei. (Volînia, Podolia) care mai erau încã
Podoliei cãtre Polonia, în 1699. poloneze. ªi, în cele din urmã, în 1812,
se va dezvolta, în cursul secolului al XIX-lea, Harkov) ºi de ruºi, dar participã ºi alte textul multietnic al Imperiului Habsburgic,
o miºcare naþionalã ucraineanã. populaþii: greci ºi armeni emigraþi din unde fiecare popor reprezintã, într-un fel, o
În 1914, atunci când trupele ruse au cucerit, Imperiul Otoman, evrei care fug la Odessa contrapondere faþã de celelalte, le permite
pe moment, Galiþia orientalã o represiune se-
verã s-a abãtut asupra regiunii: ziarele au fost de constrângerile mediilor israelite tradi- sã-ºi pãstreze identitatea. Aºa se explicã de
interzise, ºcolile închise, mitropolitul unit þionaliste din fostul regat al Poloniei, ce, în 1848, atunci când polonezii ºi-au con-
deportat în Rusia. Redevenitã polonezã în peri- germani chemaþi în calitate de coloniºti ºi stituit o „gardã naþionalã“ (a se vedea p. 89),
oada interbelicã, încorporatã Ucrainei Sovie- implantaþi în Taurida, în Edisan ºi în Cri- rutenii s-au simþit ameninþaþi ºi au sprijinit
tice în 1939, apoi în Guvernãmântul General
în 1941, Galiþia a cunoscut din nou represiunea
meea (aceºtia vor fi cunoscuþi apoi sub nu- intervenþia forþelor imperiale în Galiþia. Mai
în 1946: Stalin, la fel ca ºi þarii de dinaintea lui
în Volînia ºi Podolia, trece la interzicerea ºi
mele de „germanii de la Marea Neagrã“)...
Populaþiile musulmane retrase în Imperiul
important este faptul cã Biserica Unitã se
menþine solid în þinuturile austriece ºi
72 persecutarea Bisericii Unite. Otoman sunt înlocuite în Basarabia de Sud contribuie la întreþinerea unui sentiment de
cu ucraineni, ruºi, bulgari, gãgãuzi (a se
vedea p. 138) etc.
diferenþiere faþã de polonezi (catolici), pe de
o parte, ºi faþã de ruºi (ortodocºi), pe de alta.
dupã un nou rãzboi împotriva turcilor Dupã anul 1870, dezvoltarea cãilor ferate
(declanºat în 1806), Rusia anexeazã Basa- conferã „Noii Rusii“ o dimensiune supli-
rabia, adicã jumãtate din Moldova, inclu- mentarã: imensele resurse carbonifere din Anii 1917–1920
siv Bugeacul. De acum înainte, teritoriul regiunea Doneþk, împreunã cu minereurile
actual al Ucrainei se gãseºte în Imperiul de fier de la Krivoi-Rog, stau la baza dez- RADA. Din momentul prãbuºirii regimului
Rus cu excepþia zonelor pe care Imperiul voltãrii unei industrii grele, marcând afir- þarist, se constituie la Kiev un consiliu,
Austriac a reuºit sã le ocupe. marea „capitalismului sãlbatic“ ºi a prole- numit Rada, ce atrage în scurt timp o largã
tariatului muncitoresc al Rusiei de dinainte susþinere popularã. Membrii sãi proveneau
„NOUA RUSIE“. În cuceririle lor sudice, ruºii de 1914. din mediul Societãþii Ucrainenilor Progre-
nu mai vãd o „Ucrainã“ (în sensul de zonã siºti care, începând din 1908, s-a strãduit
frontalierã), ci o „Nouã Rusie“, care bene- UCRAINA OCCIDENTALÃ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA. sã obþinã, pe cãi legale, recunoaºterea
ficiazã de trei avantaje însemnate: În vreme ce Ucraina Orientalã cunoaºte o drepturilor ucrainenilor ºi un statut de
– pãmânturi extrem de fertile (faimoasele dezvoltare „în stil american“, vestul evo- autonomie.
pãmânturi negre, cernoziom), care vor lueazã încet. În provinciile desprinse de În noiembrie 1917, Rada proclamã con-
deveni, în scurtã vreme, „grânarul“ im- Polonia (Volînia, Podolia), la fel ca ºi în stituirea unei republici a Ucrainei ºi numeº-
periului; þinuturile bieloruse situate mai la nord, te un guvern (în care social-democratul
UCRAINENII
(martie 1918, a se vedea p. 65). Germania în cele din urmã, interzisã de autoritãþile þariste lungul întregului an 1918, ducând o luptã
ºi Austro-Ungaria, interesate în principal în secolul al XVIII-lea, ajunge sã fie datã de gherilã împotriva ocupanþilor germani
uitãrii. Astfel a putut renaºte o limbã ucrai-
de accesul la resursele cerealiere, trec la neanã literarã modernã, având ca punct de ºi austro-ungari. La începutul anului
ocuparea þãrii. Omul lor de încredere, plecare graiurile rãmase vii. 1919, el deþine controlul asupra unui vast
Skoropadski, îºi ia titlul de hatman în luna
aprilie 1918. Rada este dizolvatã, iar
Pionierul acestei renaºteri, Ivan Kotlia-
revski, este autorul unei opere satirice de suc-
teritoriu, între Marea Azov ºi Ekate-
rinoslav, opunând rezistenþã presiunilor
Petliura închis. ces: Eneida travestitã (1798). Cu toate acestea, armatelor ruse „albe“ ale generalului 73
cel mai important scriitor rãmâne Taras
Sevcenko (1814–1861), considerat un adevãrat Denikin, instalate în regiunea Donului
UCRAINA, CÂMP DE LUPTÃ. Retragerea arma- erou naþional. Mare poet ºi naþionalist înflã- inferior ºi care sunt sprijinite de cazacii
telor germane ºi austro-ungare, în noiem- cãrat, el a fost persecutat de þarul Nicolae I, din Kuban.
brie 1918, declanºeazã în Ucraina o stare care a ordonat încorporarea sa ca simplu soldat • Debarcarea trupelor aliate, în decembrie
de anarhie generalã. Printre protagoniºti se într-un regiment din Ural cu „interdicþia de a 1918, înregistreazã în scurt timp o serie
scrie sau desena“. Acest episod a durat mai
numãrã, la începutul anului 1919, bolºevi- mult de zece ani. Alt scriitor de primã mãrime de eºecuri. La Kerson ºi Nicolaev, grecii
cii, Petliura (aflat în fruntea unui „Direc- a fost galiþianul Ivan Franko (1856–1916), sunt victimele atacurilor lui Grigoriev, în
torat ucrainean“), anarhiºtii conduºi de hãrþuit de autoritãþile austriece din cauza februarie 1919. Francezii, care au pus
Nestor Makhno, bandele „cazace“ ale lui opiniilor sale politice, dar care va petrece, cu piciorul la Odessa ºi în Crimeea, se
toate acestea, o mare parte a vieþii sale la
Grigoriev, armatele ruse „albe“, armatele Viena, unde îºi va scrie cea mai însemnatã
retrag, în lipsa unei autoritãþi locale pe
aliate (francezã ºi greacã), precum ºi armata parte a operei sale. care sã o susþinã. Doar britanicii rãmân
polonezã. În secolul al XX-lea, SUA ºi, într-o propor- pe litoralul oriental al Mãrii Negre, unde
• Rutenii din Galiþia Orientalã revendicã þie mai mare, Canada (unde trãieºte o im- îl sprijinã pe Denikin.
alipirea la o Ucrainã independentã, dar portantã comunitate ucraineanã) au jucat rolul • Evacuarea trupelor franceze permite bol-
de loc de refugiu: un mare numãr de opere
polonezii, care urmãresc anexarea acestei interzise în URSS au fost editate aici, la fel ºevicilor sã ocupe Odessa ºi apoi Cri-
regiuni, ocupã Lvovul din noiembrie cum erau tipãrite în Galiþia austriacã în vremea meea. În mai 1919, ei îl înlãturã pe
1918. Totuºi, nu ajung sã controleze în- þarilor. Grigoriev, care va fi asasinat în luna iulie
treaga Galiþie decât în mai 1919. a aceluiaºi an.
UCRAINENII
(împreunã cu Rusia, Bielorusia ºi Trans- (secolele XIV–XV) ºi otomanii (începând din vincie a Rusiei. În 1954, cu ocazia aniversãrii a
caucazia). Capitala, stabilitã la Harkov în 1475). În zona de interior, tãtarii s-au organizat, în trei secole de la încheierea acordului de la
secolul al XV-lea, într-un hanat autonom. Pereiaslav (a se vedea p. 71), ea este alipitã
1923, este readusã la Kiev în 1934. Anii Ucrainei, cu toate cã este populatã în proporþie de
’20 sunt marcaþi de procesul de ucraini- Anexarea peninsulei la Rusia, în 1783, a douã treimi de ruºi. În februarie 1991 este
zare, adicã de punere în valoare, prin grija
autoritãþilor (din rândul cãrora face parte
determinat o serie de consecinþe.
– Din 1784, ruºii întemeiazã baza navalã Se-
recunoscutã din nou ca republicã autonomã.
bolºevicul ucrainean Mihailo Skripnik), a vastopol (care se va afla în centrul Rãzbo- Recunoaºterea independenþei Ucrainei, în anul 75
iului Crimeei în 1854–1856). 1991, duce la conturarea a trei probleme.
limbii ºi culturii ucrainene. – Aristocraþia rusã nu întârzie sã preia cele mai – Ruºii din Crimeea acceptã cu greu sã facã
Cu toate acestea, în 1929 Stalin trece la bune pãmânturi, colonizate cu þãrani: ruºi (în parte din statul ucrainean. În 1994, aceºtia
colectivizarea agriculturii, ce va lovi din majoritate) ºi ucraineni. Tãtarii sunt margi- ameninþã cu proclamarea independenþei, dar
plin þara, cu atât mai mult cu cât i se adau- nalizaþi, nevoiþi sã pãrãseascã þara: un mare Moscova renunþã la ideea de a-i sprijini.
numãr dintre ei emigreazã în Turcia. Se esti- Anul urmãtor, este reafirmatã autonomia
gã ºi un obiectiv politic: „lichidarea clasei meazã cã, într-un secol, dupã 1783, populaþia Crimeei (în cadrul Republicii Ucraina):
culacilor (þãranii înstãriþi)“. Numeroºi tãtãreascã din Crimeea a scãzut de la 500 000 dispunând de un Parlament propriu, aceasta
þãrani ucraineni ajung, în acest condiþii, în la mai puþin de 200 000 persoane. este guvernatã de un prim-ministru.
Gulag. Mai mult, situaþia devine disperatã – Coasta de sud-est a devenit, în secolul al – Rusia nu acceptã sã renunþe la baza sa
atunci când zonele rurale ale Ucrainei XIX-lea, un loc de vilegiaturã (ulterior, „Rivi- de la Sevastopol. În urma unor negocieri
era sovieticã“), Ialta fiind perla acesteia. îndelungate, printr-un acord (rãmas definitiv
Orientale sunt supuse rechiziþiilor masive în 1997), cea mai mare parte a flotei de aici
de cereale ºi de alte produse alimentare. În 1921, Crimeea este transformatã în repu- revine Rusiei, care primeºte dreptul de a
Aceastã tragedie este numitã de ucraineni blicã autonomã, în cadrul Republicii Rusia (ºi nu folosi o parte a bazei de la Sevastopol.
Holodomor („exterminarea prin foamete“). al Ucrainei). În numãr de aproximativ 180 000, – Tãtarii exilaþi, în numãr de circa 400 000, îºi ex-
Se poate vorbi despre un genocid? Ches- tãtarii alcãtuiau, în acea vreme, un sfert din primã din 1991 dorinþa de a reveni în Crimeea,
populaþia peninsulei. Germanii ocupã Crimeea deºi autoritãþile încearcã sã-i descurajeze în
tiunea rãmâne încã în dezbatere, dar nu se din octombrie 1941 pânã în aprilie 1944. În mai aceastã privinþã. Peste 250 000 dintre aceºtia se
poate pune la îndoialã faptul cã eradicarea 1944, Stalin îi acuzã pe tãtari cã ar fi colaborat întorc. Ei dispun de un Parlament (Kurultai),
naþionalismului ucrainean reprezenta unul cu germanii (fapt adevãrat în cazul unora), condus de un birou executiv (Meilis).
dintre obiectivele urmãrite de Stalin.
UCRAINENII
Americii, ea este nevoitã sã renunþe la în 1991, dată la care
ORTODOCªI ªI UNIÞI drapelul albastru-auriu a
arsenalul sãu nuclear (moºtenit de la devenit, din nou, oficial.
Ucrainenii sunt majoritar ortodocºi. Între 1946
ºi 1990, singura recunoscutã a fost Biserica
fosta URSS), amplasat pe teritoriul ucrai- Astăzi, culorile sunt
Ortodoxã Rusã, având în frunte pe mitropolitul nean. În schimb va beneficia de un ajutor interpretate drept simboluri
de Kiev, subordonat patriarhului Moscovei.
Astãzi funcþioneazã patru Biserici distincte.
american consistent.
• Economia se degradeazã cu repeziciune:
ale cerului şi ale grânelor
coapte.
– Biserica Ortodoxã Ucraineanã (fosta Bise- scãderea producþiei industriale, hiperin- 77
ricã Ortodoxã Rusã), condusã în continuare
de mitropolitul de Kiev, a rãmas fidelã pa-
triarhului Moscovei... dar numãrul adepþilor
flaþie începând din 1993, prãbuºirea
puterii de cumpãrare (care provoacã o
Cu prilejul alegerilor legislative din
martie-aprilie 1994, candidaþii Rukh au
este în scãdere. grevã a minerilor în iunie 1993...). Prin obþinut majoritatea voturilor în vest, în
– Biserica Ortodoxã Ucraineanã autocefalã a urmare, conducãtorii þãrii ezitã sã se vreme ce politicienii proveniþi din vechiul
funcþionat din 1920 pânã la sfârºitul anilor angajeze pe calea privatizãrilor, de teama regim au câºtigat în est, obþinând o slabã
1930. Reintratã în legalitate în 1990, aceasta
este condusã de patriarhul Kievului (exco- agravãrii dificultãþilor sociale. majoritate în Parlament. La alegerile pre-
municat de cel al Moscovei în 1997), reu- • Unitatea naþionalã, pe care în principiu zidenþiale din iunie 1994, alegãtorii din
nind tot mai mulþi adepþi. nimeni nu o pune în discuþie, se mani- vest ºi-au exprimat masiv preferinþa pen-
– O altã Bisericã autocefalã, condusã de mitro- festã cu greu. În vestul þãrii, majoritatea tru Kravciuk, vãzut ca un naþionalist, dar
politul Ternopelului, se manifestã în favoa- populaþiei ar dori ca Ucraina sã se în- un candidat din est, Leonid Kucima, a
rea reunificãrii.
– Biserica Greco-Catolicã Ucraineanã, numitã drepte cãtre Europa. În est, dimpotrivã, reuºit sã câºtige, obþinând ceva mai mult
în mod curent „Unitã“, deoarece s-a unit cu aceasta rãmâne ataºatã Rusiei, din mo- de 52 % din voturi. (Acesta provenea din
Roma încã din 1596 (a se vedea p. 65), a fost tive etnice (proporþia ridicatã a ruºilor), rândurile „clanului de la Dnepropetrovsk“,
inclusã forþat în cadrul Bisericii Ortodoxe economice (Ucraina Orientalã a fost susþinut odinioarã de Leonid Brejnev.)
Ruse în 1946. Recunoscutã din nou în 1990,
este condusã de mitropolitul Lvovului
puternic integratã economiei sovieti-
(acesta fiind ºi cardinal), având 5 milioane ce), dar ºi politice (aici, membrii fostei SUB PREªEDINÞIA LUI LEONID KUCIMA. Pentru
de credincioºi. nomenclaturi sovietice ºi-au pãstrat eradicarea inflaþiei, Kucima impune o po-
puterea). liticã de austeritate, accelerând, totodatã,
UKRAJINA
Bieloruºi 0,6 %
Români 0,5 %
Tãtari din Crimeea 0,5 %
Religie ortodoxã
POLONEZII
Centralã. în 1939, apoi a fost devastatã de rãzboi, în dinastiei Piast se reduce continuu, cu atât
Cu toate acestea, politica noului preºe- 1945 obþinând însã noi frontiere. Astfel, mai mult cu cât nu au fost fixate reguli stric-
dinte este ezitantã, astfel încât alegerile în zilele noastre, poporul polonez ocupã te de succesiune la tron. Boleslaw al III-lea
legislative din 2006 demonstreazã ero-
darea susþinerii sale parlamentare. În ciuda
aproape acelaºi teritoriu, care i-a aparþinut
acum o mie de ani.
Gurã Strâmbã (1102–1138) încearcã sã
gãseascã o soluþie: prin testament, acesta
unei creºteri economice neîntrerupte din Dacã naþiunea polonezã a reuºit sã su- atribuie fiecãruia dintre fiii sãu un ducat, 79
2000 (stimulate mai ales de cererea de echi-
pamente industriale de pe piaþa chinezã),
pravieþuiascã atâtor încercãri, nu acelaºi
lucru se poate spune ºi despre evreii care,
instituind preeminenþa fiului cel mare, care
domneºte la Cracovia, purtând titlul (latin)
modernizarea economiei este încã la început. din secolul al XIV-lea ºi pânã la exter- de princeps. Rezultatul acestei decizii este
minarea lor de cãtre naziºti, au avut drept reprezentat, practic, de fãrâmiþarea Poloniei
patrie Polonia, fie ea independentã sau între diferitele ramuri ale dinastiei Piast. În
dezmembratã (a se vedea p. 97). 1177, ducii (precum ºi alþi demnitari) ajung
sã îl desemneze colectiv pe princeps. Acum
se pun bazele monarhiei elective poloneze.
Geneza statului polonez Divizaþi ºi slãbiþi, Piaºtii nu reuºesc sã
opunã rezistenþã aristocraþiei funciare de
Istoria Poloniei începe în regiunea locuitã origine militarã, foarte turbulente, compusã
de polani, un trib slav instalat în bazinul din marii nobili (care vor fi numiþi mai
râului Warta. În anul 966, Mieszko, prin- târziu „magnaþi“) ºi dintr-un numãr mare de
cipele polanilor, se converteºte la creº- nobili mici (a se vedea studiul de la p. 83).
tinism (în rit catolic), cu scopul norma- Biserica se impune în forþã: în secolele al
lizãrii relaþiilor cu puternicul sãu vecin, XII-lea ºi al XIII-lea, ea trece la creºtinarea
împãratul german, ºi pentru consolidarea în profunzime a populaþiei poloneze, sus-
propriei sale puteri. În 968 este întemeiat þinând unitatea naþionalã.
mani se stabilesc în oraºele poloneze, care (cu care se aliazã majoritatea ducilor din Lituaniei, Jogaila (sau Jagello, a se vedea p.
tind sã se germanizeze. În sfârºit, ducele Silezia), Vladislav se alãturã ungurilor ºi 61). În anul urmãtor, acesta este botezat
Konrad de Mazovia (din regiunea Varºovia) lituanienilor. (catolic) la Cracovia, se cãsãtoreºte cu
adoptã, în 1226, o decizie care va avea con- Lui Vladislav, mort în 1333, îi urmeazã Hedwiga, fiind apoi încoronat ca rege al
secinþe considerabile. Pentru a lupta împo- fiul acestuia, Cazimir al III-lea. În 1340 Poloniei, sub numele de Vladislav al II-lea
triva borusienilor, popor baltic pãgân ce ame- izbucneºte o crizã în privinþa succesiunii Jagello. Tratatul de la Vilnius (1401) stipu-
ninþa sã-i ocupe nordul ducatului, ducele de la conducerea Principatului de Halici leazã menþinerea pe termen nelimitat a
Mazovia face apel la Cavalerii Teutoni (a se (viitoarea Galiþie), determinatã de dezmem- uniunii personale dintre Polonia ºi Lituania.
vedea p. 16), care se aºazã pe Vistula Infe-
rioarã. În curând, ordinul trece la masacra-
brarea statului kievean (a se vedea p. 14),
populat de ruteni ortodocºi. Cazimir trece
În ciuda caracterului sãu ambiguu (polo-
nezii, spre deosebire de lituanieni, considerã
80 rea borusienilor ºi la aducerea de coloniºti la cucerirea regiunii, acþiune care se va acest moment ca o „includere“ a Lituaniei
germani în regiunea care, în curând, va fi
cunoscutã sub numele de Prusia.
desfãºura pe parcursul a douã decenii.
În schimb, el încheie pacea cu Ordinul
în cadrul Poloniei), uniunea devine, la vre-
mea respectivã, o mare putere. Fiecare îºi
Teutonilor (care pãstreazã Gdanskul ºi Po- gãseºte locul potrivit: nobilii polonezi cato-
RESTAURAREA REGATULUI. În 1241, mongolii merelia, ºi recunoaºte în 1348 anexarea lici, lituanienii în plin proces de creºtinare,
sosiþi dinspre est (a se vedea p. 15), pã- Sileziei la Regatul Boemiei (a se vedea nobilii ruteni ortodocºi...
trund în Polonia, distrug Cracovia, devas- p. 102). Cazimir al III-lea restaureazã auto- În timpul domniilor lui Vladislav al II-lea
teazã þara, apoi se îndreaptã cãtre Moravia ritatea regalã, motiv pentru care, încã din Jagello (1386–1434) ºi a vãrului acestuia,
ºi Ungaria. Dupã trecerea lor, Mazovia ºi timpul vieþii, va fi numit „cel Mare“. De Vytautas, marele duce al Lituaniei (a se
Silezia se fãrâmiþeazã. Doar Polonia Mare asemenea, obþine din partea papei recu- vedea p. 61), uniunea îºi îndreaptã atenþia
ºi Polonia Micã (regiunea Cracovia) îºi noaºterea întemeierii unei universitãþi la cãtre Ordinul Teutonilor, care ameninþã
mai pãstreazã unitatea. Spre sfârºitul seco- Cracovia, în 1364, ºi încurajeazã insta- Lituania propriu-zisã. La 15 iulie 1410,
lului, certurile neîncetate cu privire la atri- larea în Polonia a evreilor, proveniþi din polono-lituanienii îi zdrobesc pe teutoni în
buirea titlului de princeps duc la impune- Sfântul Imperiu (a se vedea p. 98). bãtãlia de la Grunwald (sau Tannenberg),
rea ideii potrivit cãreia ar fi mai adecvatã Lipsit de moºtenitori direcþi, Cazimir dar nu reuºesc sã cucereascã cetatea
revenirea la un rege încoronat. Neînþele- (mort în 1370) l-a desemnat drept succesor Marienburg, sediul ordinului. Conflictul
gerile dintre Piaºti determinã încoronarea pe nepotul sãu, Ludovic de Anjou, rege al reizbucneºte în timpul lui Cazimir al IV-lea
în anul 1300 a unul ceh, regele Boemiei, Ungariei (a se vedea p. 116). În 1374, Jagello (1445–1492). Polonezii intervin în
Venceslas al II-lea, care moare în 1305. nobilimea obþine din partea noului rege 1454, atunci când Ordinul Teutonic se con-
POLONEZII
81
cel puþin în ceea ce priveºte nobilimea deºi rãmân fideli religiei catolice, duc o pe seama Uniunii polono-lituaniene. Ea
(îmbogãþitã de pe urma exportului de politicã tolerantã. Pacea religioasã (perpetuã) cucereºte Smolenskul în 1514 (Moscovia
grâne ºi de lemn, în defavoarea þãrãnimii, ºi libertatea de conºtiinþã sunt proclamate va deveni Rusia atunci când Ivan cel
adusã în ºerbie). solemn în 1572. Groaznic va fi încoronat ca þar, în 1547).
Avântul intelectual, în condiþiile în care Biserica nu va întârzia sã reacþioneze. Pe þãrmul Balticii, Ordinul Teutonilor
Universitatea din Cracovia devine (pentru o Aflaþi în fruntea unei viguroase Contrare- refuzã, de fapt, sã recunoascã suzeranitatea
vreme) una dintre cele mai strãlucite din forme, iezuiþii întemeiazã, în 1570 un cole- regelui Poloniei, în ciuda Tratatului de la
Europa, se manifestã, iniþial, în limba latinã. giu la Vilnius (transformat în universitate, Toru… (1466). Reforma luteranã va permite
Cu toate acestea, douã miºcãri favorizeazã
utilizarea limbii poloneze ºi transformarea
în 1578), îndreptându-ºi eforturile în direc-
þia predicii, a publicãrii lucrãrilor catolice
ieºirea din acest impas. Marele Maestru,
Albert de Hohenzollern-Ansbach, adoptã
82 acesteia în limbã literarã: Reforma ºi înflo- ºi a consolidãrii catolicismului. Predicato- Reforma ºi propune regelui Sigismund I
ritoarea viaþã politicã a „democraþiei nobi-
liare“ (a se vedea studiul de mai jos). Printre
rul iezuit Piotr Skarga (1536–1612) exer-
citã o influenþã considerabilã. Cãtre sfâr-
secularizarea ordinului (în Prusia). În 1525
este încheiat acordul: Albert devine duce
numeroºii scriitori ai epocii se distinge Jan ºitul secolului, calvinismul intrã în declin, ereditar al Prusiei, vasal regelui Poloniei. În
Kochanowski (1530–1584), primul mare deºi o parte a marii nobilimi îi rãmâne fi- Livonia (la nord de Lituania, a se vedea p.
delã. Simultan, catolicismul reuºeºte sã 57), destrãmarea Ordinului Teutonic (trecut
NICOLAUS COPERNIC atragã de partea sa o parte a rutenilor orto- în cea mai mare parte la luteranism) îl
docºi, prin Unirea cu Roma, înfãptuitã la încurajeazã pe þarul Ivan cel Groaznic sã
Nimeni nu întruchipeazã mai bine contribuþia
„Secolului de Aur“ al Poloniei la gândirea Brest-Litovsk (1596, a se vedea p. 65). încerce cucerirea acestei regiuni. Negoci-
europeanã decât Nicolaus Copernic, nãscut la erile dintre regele Poloniei, Sigismund, ºi
Toru… în 1473. Dupã studii la Cracovia ºi Bo- AMENINÞÃRI LA FRONTIERE. În a doua jumãtate ordin se finalizeazã, în 1561, printr-un par-
logna, el ajunge canonic în Varmia, se întoarce, a secolului al XV-lea, la frontierele Uniu- taj: Marele Maestru, Gotthard Kettler, devi-
totuºi, în Italia ºi, în sfârºit, se stabileºte în
dioceza sa. Acolo elaboreazã sistemul helio- nii polono-lituaniene se afirmã douã noi ne duce ereditar în Kurland, vasal al regelui
centric descris în De revolutionibus orbium puteri: Imperiul Otoman ºi Moscovia. Poloniei, în vreme ce Uniunea polono-litua-
coelestium. Din prudenþã, se fereºte însã sã-l Moldova, pe care ungurii ºi polonezii au nianã anexeazã Livonia. Mai rãmâne sã fie
publice. Prietenii sãi preiau iniþiativa ºi istoria încercat în zadar sã o domine, intrã treptat în alungaþi ruºii, care devasteazã þinutul.
face ca prima ediþie, tipãritã la Nürnberg, sã-i
parvinã cu numai câteva zile înainte de moartea orbita Imperiului Otoman (a se vedea p.
sa, în 1543. 129). Pentru a-ºi instaura controlul asupra UNIUNEA DE LA LUBLIN. Sigismund August,
Mãrii Negre, otomanii se instaleazã în fãrã moºtenitori (este ultimul din dinastia
POLONEZII
Originile monarhiei elective se regãsesc în reprezentanþii se vor putea elibera (mai mult sau
uniune perpetuã, sub o singurã coroanã, secolul al XII-lea (a se vedea p. 79). Marea mai puþin) de sub tutela marilor aristocraþi.
având o Dietã comunã ºi un suveran ales nobilime considerã dreptul ei de a alege regele Totuºi, Dieta nu se transformã într-un Par-
în comun. Totuºi, fiecare naþiune îºi pãs- ca fiind esenþial, amintindu-i fiecãrui rege, lament asociat exercitãrii puterii ºi responsa-
chiar ºi Jagellonilor, condiþia de „aleºi“. Simul- bilitãþilor ce decurg din aceasta. Dimpotrivã, el
treazã ºi instituþii proprii. În 1596, Varºo- tan, se formeazã instituþiile. Consiliul Regal rãmâne o instituþie care apãrã privilegiile împo-
via devine capitala unicã a acestui ansam- („Senat“ de la începutul secolului al XVI-lea) triva monarhiei. Aceastã tendinþã se accentueazã
blu, înlocuind astfel Cracovia ºi Vilnius. este alcãtuit din „prelaþi ºi baroni“, proveniþi dupã apariþia, la mijlocul secolului al XVII-lea, 83
SFÂRªITUL PÃCII POLONEZE. Dupã moartea lui
din rândurile marii nobilimi, în numãr de
câteva zeci. În ceea ce-i priveºte, nobilii mij-
a principiului liberum veto, prin care opoziþia
unui singur deputat poate anula deciziile Dietei.
locii ºi cei mici îºi desemneazã delegaþii în adu- Dezaprobatã de la început, aceastã practicã va
Sigismund August în 1572, cardinalul nãrile provinciale, „dietine“, care trimit apoi determina o stare tot mai accentuatã de anarhie
primat al Poloniei îndeplineºte atribuþiile de reprezentanþi la nivel naþional. Se formeazã în cursul secolului urmãtor.
„interrege“ ºi se cautã, în strãinãtate, o
persoanã potrivitã (practicã menþinutã pânã
în secolul al XVIII-lea). În 1573, francezul ªtefan Báthory îi alungã pe ruºi din de la tron în 1599. Ulterior, el încearcã sã
Henric de Valois este ales dar, dupã câteva Livonia ºi îi urmãreºte pânã în Moscovia. cucereascã Estonia suedezã, pornind din
luni petrecute la Cracovia, acesta „fuge, la Polonezii reuºesc sã ocupe Smolenskul în Livonia, dar rãzboiul se prelungeºte ºi
adãpostul întunericului“ (devenind apoi 1611, dupã un asediu de doi ani. Tratatul continuã în timpul domniei urmaºului lui
regele Franþei, Henric al III-lea). În 1575, de la Polanovo (1634) avea sã punã capãt Carol al IX-lea, Gustav Adolf, care ocupã
polonezii îl aleg pe ªtefan Báthory, anterior (provizoriu) rãzboaielor cu Rusia. Prusia în 1626. În 1629, armistiþiul de la
voievod al Transilvaniei (a se vedea p. 118). În 1592, Sigismund al III-lea îi urmeazã Altmark pune capãt pe moment conflictu-
Îi vor urma Sigismund al III-lea Vasa tatãlui sãu pe tronul Poloniei, unde încearcã lui: Suedia obþine Livonia, cu excepþia
(1587–1632), fiul regelui Ioan al III-lea sã reintroducã religia catolicã. Unchiul zonei de sud-est, numitã „Livonia Inte-
Vasa al Suediei ºi al Caterinei Jagello, apoi sãu, Carol (mai târziu, Carol al IX-lea al rioarã“, care rãmâne polonezã.
fiii acestuia, Vladislav al IV-lea (1632– Suediei), conduce revolta suedezilor lute- În 1618, ramura Hohenzollern-Ansbach, a
1648) ºi Ioan al II-lea Cazimir (1648–1668). rani ºi îl învinge: Sigismund este înlãturat ducilor Prusiei, se stinge. În aceste condiþii,
cu revolta cazacilor zaporojeni, dar cei de Livonia. Regele Suediei, Carol al X-lea, RÃZBOIUL NORDIC. În 1697, polonezii îi aleg
pe urma cãrora polonezii vor avea ce mai urmãreºte un dublu obiectiv: þinerea ca rege pe Frederic-August, electorul de
mult de suferit vor fi suedezii. ruºilor la distanþã de Baltica ºi înfrângerea Saxa cunoscut cu numele de August al
Vecini atât cu Polonia (cãreia, teoretic, ramurii Vasa din Polonia, care continuã sã II-lea cel Puternic (1697–1733) în istoria
îi aparþin), cât ºi cu Rusia ºi cu Hanatul revendice tronul Suediei. Din 1655 pânã Poloniei. Primul german ales rege al Polo-
tãtar din Crimeea, cazacii zaporojeni s-au în 1658, suedezii ocupã ºi distrug întreaga niei dispune de o armatã solidã ºi benefi-
organizat de o manierã autonomã în cursul þarã, mai puþin Danzigul ºi Lvovul (fiind ciazã de sprijinul þarului Petru cel Mare.
secolului al XVI-lea (a se vedea p. 70). înfrânþi în faþa Cz¨stochowei, a se vedea Însã acesta din urmã, dorind sã obþinã
Revolta lor împotriva polonezilor, declan- studiul). Varºovia este cuceritã ºi eliberatã
de ºase ori... În memoria polonezilor, aceºti
accesul la Baltica, gãseºte acum un prilej
pentru a constitui împotriva Suediei o
84 trei ani vor rãmâne înscriºi sub denumirea coaliþie împreunã cu regele August al II-lea
FECIOARA NEAGRÃ
DE LA CZ˜STOCHOWA de „Potopul“. În 1660, Tratatul de la Oliva (care spera sã recupereze Livonia) ºi cu
confirmã abandonarea Livoniei în mâinile Danemarca. Rãzboiul Nordic începe. Din
Jasna Góra („colina luminoasã“) dominã oraºul
Cz¨stochowa. În vârful ei, se aflã mãnãstirea ºi Suediei. Brandenburgul – care deþine duca- 1700, noul rege al Suediei, Carol al XII-lea,
biserica Sfintei Fecioare, care adãposteºte tul Prusiei începând din 1618 – profitã de în vârstã de 18 ani, îi înfrânge pe danezi,
Fecioara Neagrã. Sanctuarul a fost întemeiat în împrejurãri: aliat cu Suedia, el obþine din apoi se întoarce împotriva ruºilor, pe care îi
1382. Fecioara Neagrã, celebra icoanã pictatã partea Poloniei renunþarea la suzeranitatea zdrobeºte la Narva. În anul urmãtor învinge
de Sfântul Luca dateazã, de fapt, din secolul al
XV-lea. Tradiþia atribuie intervenþiei miracu- exercitatã asupra ducatului. trupele lui August al II-lea în apropiere de
loase a acesteia ridicarea asediului Cz¨sto- Din 1658, polonezii au reluat lupta împo- Riga, dupã care pãtrunde în Polonia, în ur-
chowei de cãtre suedezi, în decembrie 1655, ca triva ruºilor, dar fãrã succes. În 1667, mãrirea saxonilor. În 1704, Carol al XII-lea
ºi victoria lui Ioan Sobieski asupra otomanilor, Tratatul de la Andrussovo îi obligã sã aban- impune Dietei alegerea unui nou rege al
în 1683, în timpul asediului Vienei. În 1717,
Fecioara a fost sfinþitã ca protectoare a Polo- doneze Smolenskul, regiunile de dincolo Poloniei potrivit voinþei sale, Stanislas
niei, de papa Clement al XI-lea. de Nipru ºi chiar Kievul. În 1672, otomanii Leszczy…ski, dupã care îl urmãreºte pe
Forþa ei simbolicã se va manifesta ºi în se- asediazã Lvovul. Ioan Sobieski (rege în August al II-lea pânã în Saxa ºi îl con-
colul al XX-lea. În 1956, la puþin timp dupã scurtã vreme), contraatacã vitejeºte, dar în strânge sã abdice de pe tronul Poloniei în
tulburãrile de la Pozna… (a se vedea p. 95),
douã milioane de persoane s-au adunat la
zadar: otomanii pãstreazã Podolia, pe care 1706. Se îndreaptã apoi împotriva Rusiei,
Cz¨stochowa, pentru a comemora 300 de ani de au reuºit sã o cucereascã. în 1707, aliindu-se cu Ivan Mazeppa,
la rezistenþa în faþa suedezilor. Polonia iese ruinatã din aceste conflicte. hatmanul cazacilor (a se vedea p. 70), dar
Toate oraºele (cu excepþia Lvovului) au ruºii îi înfrâng pe amândoi la Poltava, în
POLONEZII
Rusia preia Livonia Interioarã (pe care
Împãrþirile Poloniei polonezii o pãstraserã în 1629) ºi regiu-
1750. În secolul Kievul şi zona sa de nile septentrionale ºi orientale ale Bielo-
al XVII-lea, intrarea interior. Ducatul Prusiei
cazacilor zaporojeni în (Prusia Orientală) nu mai
August al III-lea moare în 1763. Stanislas rusiei actuale (Polotsk, Vitebsk, Moghilev,
orbita Rusiei a constrâns este vasal Poloniei din August Poniatowski (provenit, prin mama sa, Gomel). În interiorul Poloniei, care
Polonia să abandoneze 1657. din rândurile influentei familii Czartoryski) 85
este ales rege al Poloniei în anul urmãtor.
Candidatura sa a beneficiat de susþinerea
KO¸CIUSZKO, „OSTAª AL LIBERTÃÞII“
Tadeusz Ko¯ciuszko, nãscut în Lituania în 1746,
Ecaterinei a II-a, împãrãteasã a Rusiei din se afirmã, iniþial, în timpul Rãzboiului american
1709, iar Carol al XII-lea este nevoit sã se 1762, al cãrei amant a fost în 1755, dar de independenþã. Revenit în Polonia în 1784,
refugieze în Turcia. obiectivele urmãrite de cei doi sunt dife- participã în 1792 la (zadarnica) rezistenþã a ar-
Cel de-al doilea Rãzboi Nordic nu are rite: în vreme ce Stanislas îºi propune sã matei poloneze în faþa ruºilor. În anul urmãtor se
aflã la Paris unde intrã în legãturã cu liderii
decât un singur învingãtor: Petru cel Mare. reformeze regatul, Ecaterina îºi doreºte o girondini ºi iacobini. Imediat dupã cea de-a doua
Acesta îl restabileºte pe tron pe August al Polonie docilã. În timpul Dietei întrunite împãrþire se întoarce în mod clandestin în Polo-
II-lea, care îi va rãmâne astfel veºnic înda- în 1767–1768, aceasta îºi exprimã punctul nia ºi, la 24 martie 1794, declanºeazã insurecþia
torat. Rusia obþine avantaje teritoriale con- de vedere cu o asemenea brutalitate încât de la Cracovia. Aflat în fruntea unei armate
siderabile: prin Tratatul de la Nystad (1721) nobilii, reuniþi în Confederaþia de la Bar populare, îi înfrânge pe ruºi în aprilie, apoi îi
obligã pe prusaci sã ridice asediul Varºoviei în
Suedia îi abandoneazã Livonia, Estonia, (un mic orãºel din Podolia), pun mâna pe septembrie, dar este înfrânt în cursul lunii urmã-
Ingria (unde Petru cel Mare a întemeiat deja arme. Victoriile Rusiei neliniºtesc Austria... toare, fiind grav rãnit. Astfel ajunge prizonier al
Sankt-Petersburgul) ºi Istmul Kareliei. De Pentru a atenua tensiunile, regele Prusiei, ruºilor. Eliberat în 1794, la ordinul þarului
aici înainte, frontiera ruso-polonezã formea- Frederic al II-lea, sugereazã o împãrþire, Pavel I, se întoarce în Statele Unite, dupã care
se instaleazã la Paris în 1798. Dupã refuzul de
zã un arc de cerc de la Riga pânã la Kiev. mãcar parþialã, a Poloniei. Ecaterina îºi dã a colabora cu Napoleon, în care nu are încredere,
La moartea lui August al II-lea, în acordul, astfel cã, în 1772 are loc primul el se retrage în Elveþia, unde moare în 1817.
1733, se înfruntã doi candidaþi: Stanislas partaj la Sankt-Petersburg. Rusia primeºte
1772. Prima împărţire a („Prusia Meridională“) şi adoptã o Constituþie... ºi oferã tronul elec- Austria ocupã Polonia Micã, inclusiv
Poloniei atribuie Rusiei Danzigul. torului de Saxa. În anul urmãtor, trupele Cracovia ºi Lublin; Prusia obþine Mazovia
Livonia Interioară şi câteva ruse pãtrund în Polonia ºi impun la condu- (inclusiv Varºovia) ºi Podlahia. Statul po-
teritorii bieloruse, Prusiei, 1795. Cea de-a treia cerea acesteia o grupare reacþionarã („Con- lonez nu mai existã. Stanislas August ab-
provinciile maritime împărţire şterge Polonia de
(numite, de acum înainte, pe hartă. Austria ocupă
federaþia de la Targowica“), care se dove- dicã în noiembrie 1795. Cele trei puteri
„Prusia Occidentală“), cu Polonia Mică („Noua deºte incapabilã sã guverneze. Rusia ºi semneazã, în 1797, un tratat care procla-
excepţia Danzigului, iar Galiţie“), inclusiv Cracovia; Prusia recurg la cea de-a doua împãrþire, în mã sfârºitul Poloniei (Finis Poloniae) ºi
Austriei, Galiţia. Prusia primeşte „Noua 1793, în absenþa Austriei, care luptã în Þãrile precizeazã: „Necesitatea de a înlãtura tot
Prusie Orientală“, cu tot cu de Jos împotriva Franþei. Rusia îºi atribuie ceea ce ar mai putea aminti în viitor de
1793. Prin a doua împăr- Varşovia; Rusia anexează
ţire, Rusia îşi alocă partea Kurland, Lituania şi ceea ce centrul Bielorusiei de astãzi, Polezia, Volînia existenþa Regatului Poloniei fiind recu-
86 cea mai însemnată. Prusia a mai rămas din provinciile Orientalã ºi Podolia. Prusia anexeazã Polo- noscutã, denumirea Regatul Poloniei va fi,
obţine Polonia Mare bieloruse şi ucrainene. nia Mare (sau Poznania), ca ºi Danzigul ºi de acum ºi pentru totdeauna, desfiinþatã“.
POLONEZII
numele de „Regatul Poloniei“ (numit ºi
„Regatul Congresului“), în pofida prevede-
rilor tratatului din 1797. Actul final al
Congresului declarã, în plus, cã „M.S. impe-
rialã îºi rezervã dreptul de a conferi Rega- 87
MARELE DUCAT AL VARªOVIEI. Dupã ce Napo- la Wagram, este, la rândul ei, nevoitã sã
tului Poloniei extinderea interioarã pe care o
va considera convenabilã“, ceea ce permite
leon înfrânge Prusia, în 1806, la Varºovia se cedeze teritorii marelui ducat, respectiv polonezilor sã întrezãreascã speranþa unei
instituie o administraþie polonezã provi- partea sa din cea de-a treia împãrþire ºi o reuniri cu provinciile lituaniene ºi rutene.
zorie. Principele Jósef Poniatowski (nepotul alta, obþinutã în urma primului partaj (a se
lui Stanislas August) preia conducerea vedea harta). Trupele marelui ducat parti-
„legiunilor poloneze“. Acestea participã în cipã activ la campaniile napoleoniene (Spa- Polonia destrãmatã
1807 la bãtãlia de la Friedland, în care nia printre altele), apoi la dezastruoasa retra-
Napoleon îl învinge pe þarul Alexandru I. În gere din Rusia. Jósef Poniatowski îºi va gãsi Începând din 1815, polonezii trãiesc o
acelaºi an, pacea de la Tilsit consacrã for- sfârºitul în bãtãlia de la Leipzig, în 1813. istorie diferitã, în funcþie de apartenenþa
marea Marelui Ducat al Varºoviei, cuprin- lor la Imperiul Rus, austriac sau la Regatul
zând teritoriile obþinute de Prusia cu prilejul „REGATUL CONGRESULUI“. Alexandru I, stãpân Prusiei. Micuþa republicã din Cracovia,
celei de-a doua ºi a celei de-a treia împãrþiri asupra Marelui Ducat al Varºoviei în 1814, care dispune de o Constituþie, se bucurã de
(cu excepþia oraºului Bia¬ystok, atribuit l-ar fi pãstrat cu plãcere în întregime, dar este o autonomie realã, chiar dacã se aflã sub
Rusiei). Danzigul este proclamat oraº liber, obligat sã restituie Poznania ºi Toru…ul „protecþia“ celor trei puteri.
dispunând de o garnizoanã francezã. Regele Prusiei ºi sã proclame Cracovia oraº liber,
Saxoniei, aliat fidel al lui Napoleon, este pentru a liniºti Austria. Restul, „reunit pe „ORDINEA DOMNEªTE LA VARªOVIA“. Alexandru
ales ca mare duce. În 1809, Austria, învinsã vecie cu Imperiul Rusiei“, îºi regãseºte I oferã Regatului Poloniei o Constituþie,
declanºeazã o insurecþie. Constantin refuzã alcãtuitã din 400 000 de oameni, revolta
apoi, începând din 1832, trãieºte mai ales la Paris
sã intervinã. Dieta proclamã cãderea în dureazã mai mult de un an. Liderii „roºii“ ºi nu va mai reveni nicicând în þara sa. Moare de
dizgraþie a þarului în ianuarie 1831, în vreme sunt capturaþi în aprilie 1864. holerã în 1855, la Constantinopol unde, de co-
ce Lituania este cuprinsã, la rândul ei, de Represiunea ulterioarã este mai severã mun acord cu Napoleon al III-lea, participã la
revoltã. Din luna februarie 1831 se declan- decât cea de dupã 1832. Chiar ºi numele de organizarea unui corp de voluntari polonezi,
pentru a lupta împotriva ruºilor în Rãzboiul
ºeazã un adevãrat rãzboi între armata polo- „Regatul Poloniei“ este înlocuit cu cel de Crimeei.
nezã (80 000 de oameni) ºi trupele ruse co- „Þinutul Vistulei“, pentru a sublinia cã, de În ciuda înclinaþiilor sale mesianice ºi mistice
mandate de generalul Ivan Paskevici, care acum înainte, cea care primeazã este politica – controversate –, Mickiewicz a contribuit mai
POLONEZII
ceea ce permite forþelor imperiale sã-ºi lã. Statutul de supuºi ai regelui Prusiei, Paris în 1892, este condus de Józef Pi¬sudski,
reinstaureze controlul asupra Galiþiei. În apoi cel de cetãþeni ai Imperiului German, care se bazeazã pe proletariat pentru înlã-
aceste condiþii, 4 000 de luptãtori polonezi dupã 1871, le conferã polonezilor obligaþii turarea regimului þarist ºi pentru reunifi-
vor trece Carpaþii ºi se vor alãtura maghia-
rilor revoltaþi (a se vedea p. 120).
(serviciul militar mai ales), dar ºi dreptul
de vot: în Reichstag participã ºi deputaþi
carea ulterioarã a Poloniei. Partidul Socia-
list joacã un rol decisiv în evenimentele
Aristocraþia polonezã se apropie apoi polonezi. În faþa germanizãrii, polonezii din anul 1905 (greve, activitãþi teroriste) ºi 89
de Habsburgi, mulþumindu-se cu o autono-
mie limitatã ºi cu o Dietã ce funcþioneazã la
(mai ales cei din Poznania) se strãduiesc
sã-ºi menþinã limba maternã ºi religia
se opune în mod violent naþional-demo-
craþilor. În 1908, Pi¬sudski se instaleazã
Lvov. Contele Agenor Goluchowski, origi- catolicã. În sens invers, autoritãþile de la în Galiþia ºi constituie aici „legiuni“ care
nar din Lvov, este numit guvernator în 1850. Berlin favorizeazã sistematic implantãri urmeazã sã lupte, alãturi de austrieci,
(Toþi succesorii acestuia, pânã în 1918, vor costisitoare de coloniºti germani, ceea ce împotriva ruºilor.
fi polonezi.) În 1861, statutul Galiþiei recu- stârneºte conflicte în privinþa stãpânirii
noaºte poloneza ca limbã oficialã. Universi- asupra pãmânturilor. Politica de germa-
tãþile din Cracovia ºi Lvov (aceasta din nizare se intensificã în Poznania la înce- Polonia reconstituitã
urmã fondatã în 1784) atrag polonezi din putul secolului al XX-lea.
Prusia ºi din Rusia. Dupã compromisul O MIZÃ ÎN RÃZBOI. În 1914, atunci când izbuc-
austro-ungar din 1867, Galiþia face parte din NAÞIONAL-DEMOCRAÞI ªI SOCIALIªTI. În cursul neºte rãzboiul, mobilizarea se realizeazã
Cislethania. Polonezii conservatori formea- ultimului deceniu al secolului al XIX-lea se fãrã dificultate: pot fi gãsiþi polonezi în
zã un partid în Parlamentul de la Viena ºi contureazã o viaþã politicã polonezã mo- armatele germanã, austro-ungarã ºi rusã.
participã la guvernul imperial. dernã. În 1891, Roman Dmowski orga- Totuºi, din 1915, Puterile Centrale ocupã
nizeazã la Varºovia o manifestaþie care „Þinutul Vistulei“. Preocuparea lor devine
POLONEZII DIN PRUSIA. În 1815, în cadrul Rega- comemoreazã un secol de la adoptarea aceea a-i atrage pe toþi polonezii în
tului Prusiei se pot deosebi teritoriile luate Constituþiei din 1791. Deportat în Kurland, lupta împotriva ruºilor (dupã exemplul lui
Poloniei în 1772 ºi stãpânite apoi fãrã în- acesta reuºeºte sã fugã, apoi în 1897 Pi¬sudski, care în 1914 s-a înrolat alãturi de
preºedinte al guvernului de uniune naþionalã ºi Consiliul de Regenþã format în 1917 oferã traseazã în vest o frontierã aproape echita-
ministru al Afacerilor Externe. În aceastã cali- depline puteri lui Pi¬sudski, eliberat cu bilã. Germania cedeazã cea mai mare parte
tate semneazã Tratatul de la Versailles în nume-
le Poloniei. Ar fi dorit, de asemenea, sã încheie câteva zile mai devreme din închisoare. a Poznaniei, ca ºi Pomerelia (altfel spus,
pacea cu Rusia bolºevicã dar, în faþa opoziþiei Acesta devine imediat comandant suprem „coridorul“ ce permite Poloniei accesul la
armatei (conduse de Pi¬ sudski), demisioneazã al armatei poloneze. Fostului regat al Polo- Marea Balticã). Danzigul, majoritar ger-
în noiembrie 1919 ºi renunþã la viaþa politicã. niei i se alãturã rapid Galiþia Occidentalã, man, dar care reprezintã un debuºeu eco-
În 1940 îºi întrerupe din nou cariera de
pianist, pentru a prezida guvernul polonez în
pe care crearea Cehoslovaciei (a se vedea nomic vital pentru Polonia, este declarat
exil. Aceastã funcþie îl duce la New York, unde p. 107) a rupt-o de Viena. oraº liber, sub protecþia Societãþii Naþiu-
moare în 1941. În ianuarie 1919, sub preºedinþia lui
Paderewski se constituie un cabinet de uni-
nilor. Douã sectoare vor face obiectul
„plebiscitelor“ (referendumuri): teritoriile
90 une naþionalã, cu participarea polonezilor Marienwerder ºi Allenstein, anterior pru-
austrieci în fruntea „legiunilor“ sale). Dar
polonezii se aratã reticenþi: campania de
care au luptat în vest. Alegerile organizate în
fostul regat ºi în Galiþia Occidentalã permit,
sace, dar locuite (cel puþin parþial) de slavi
luterani, care nu sunt cu adevãrat nici
recrutãri din 1917 nu are nici un succes, iar ulterior, reunirea unei Diete, completate cu prusaci ºi nici polonezi; Silezia Superioarã,
Pi¬sudski la rândul sãu, din ce în ce mai puþin deputaþii polonezi din vechiul Reichstag deja prusacã înainte de 1772, dar unde s-au
cooperant, este întemniþat la Magdeburg. german ºi, pentru Galiþia Orientalã (disputatã stabilit numeroºi polonezi (mineri ºi alþii).
Este adevãrat cã intenþiile Puterilor Cen- între polonezi ºi ucraineni), cu cei din vechiul Rãmân, de asemenea, de rezolvat: fron-
trale faþã de polonezi au rãmas vagi, în ciuda Parlament de la Viena. În februarie 1919 este tiera rãsãriteanã a Poloniei, pe care Aliaþii
unui „manifest“ al celor doi împãraþi care, adoptatã o primã Constituþie. ºi-au luat sarcina sã o stabileascã; teritoriul
în noiembrie 1916, promit crearea unui stat Prioritatea acordatã punerii la punct a Teschen, fragment din fosta Silezie aus-
polonez independent, sub forma unei mo- armatei poloneze nu este lipsitã de motiv. triacã, pe care polonezii, din raþiuni etnice,
narhii ereditare ºi constituþionale, odatã cu Practic, guvernul bolºevic este ferm decis îl disputã cu cehii (a se vedea p. 108).
instaurarea pãcii. În ianuarie 1917 este insti- sã recupereze teritoriile pierdute de Rusia,
tuit un consiliu de stat polonez, dar acesta pe mãsura retragerii trupelor germane. RÃZBOIUL ÎMPOTRIVA RUªILOR. Unde ar trebui
demisioneazã în iulie, în acelaºi an. În sep- Astfel, din februarie 1919, armata polo- fixatã frontiera rãsãriteanã a Poloniei?
tembrie îi urmeazã un consiliu de regenþã nezã se regãseºte, la Brest-Litovsk, faþã în Aliaþii, începând cu englezii nu doresc sã
care va mai funcþiona ºi în noiembrie 1918. faþã cu Armata Roºie... pe care o respinge. o garanteze decât dacã o considerã legi-
Simultan, Aliaþii se intereseazã din nou Oraºele Pinsk ºi Grodno sunt în scurt timp timã. Astfel, lordului Curzon, secretar de
de cauza polonezã. În aceastã privinþã, ocupate. Pi¬sudski intrã în Vilnius, în luna stat la Foreign Office, i se încredinþeazã
POLONEZII
Desigur, polonezii vãd altfel lucrurile:
obiectivul lor este de a se apropia, pe cât
posibil, de frontierele pe care le-au avut în
1772 ºi exact pentru acest motiv recurg la
un rãzboi cu ruºii. Dupã o perioadã de
acalmie, ei lanseazã o ofensivã în aprilie 91
1920, cu concursul ucraineanului Petliura
1925: După încheierea (considerată de Aliaţi ca
Primului Război Mondial, limita etnică între
numeroşi polonezi polonezi, pe de o parte,
visează la frontierele din bieloruşi şi ucraineni, pe
1772, pe care le regăsesc de alta). În plus, Polonia
în sud. În ceea ce priveşte mai anexează Vilniusul,
Germania, Polonia obţine pe care-l revendica
acces la mare prin Lituania proaspăt
aşa-numitul „coridor“. independentă. În fine,
Danzigul este proclamat două teritorii nepoloneze
oraş liber administrat de la 1772 intră în
Societatea Naţiunilor. În componenţa Poloniei: o
est, conflictul cu Rusia parte a Sileziei
Sovietică se sfârşeşte prin Superioare (anterior
fixarea unei frontiere prusacă) şi jumătate din
intermediare între cea din regiunea Teschen
1772 şi Linia Curzon (anterior austriacă).
De la sfârºitul anului 1918, organizaþii Cu puþin timp înaintea morþii sale (1935) el
litoral, dar Danzigul rãmâne o enclavã polo-
mai mult sau mai puþin clandestine s-au în- nezã, prusacii ocupându-l în 1793. În 1807, impune o Constituþie cu caracter pronunþat
fruntat în Silezia Superioarã: POW (Polska Napoleon proclamã Danzigul oraº liber, având autoritar. Este impusã apoi „dictatura colo-
Organizacja Wojskowa), pe de o parte, ºi o garnizoanã francezã. (Comandatã de gene- neilor“, ilustratã în special de mareºalul
corpurile paramilitare germane, pe de alta. În ralul Jean Rapp, aceasta va rezista pânã la 13 Edward Rydz-¸migly, comandant al forþelor
decembrie 1813.)
februarie 1920, Aliaþii preiau administraþia Prusia pãstreazã apoi oraºul pânã în 1919, armate, ºi de colonelul Józef Beck, ministru
zonei supuse plebiscitului. Acesta din urmã când Tratatul de la Versailles îl transformã din al Afacerilor Externe, ambii fiind vechi
însã, organizat în cursul lunii urmãtoare, a nou în oraº liber, aflat sub protecþia Societãþii colaboratori ai lui Pi¬sudski.
oferit rezultate greu de interpretat: 707 000 Naþiunilor. La vremea respectivã el era popu- Polonia a semnat în 1921 un tratat de
lat în proporþie de 96 % cu etnici germani. La
voturi pentru Germania (care a adus la vot 1 septembrie 1939, Hitler îl anexeazã Reichului. alianþã militarã cu Franþa. Pentru a-ºi con-
92 120 000 de germani originari din Silezia În martie 1945, Danzigul, aproape complet solida securitatea, ea semneazã tratate de
Superioarã, dar aºezaþi prin alte pãrþi), 478
000 pentru Polonia. Decizia se lasã aºteptatã.
distrus, este ocupat de sovietici. Polonezii îl
vor repopula ulterior.
neagresiune cu URSS, în 1932, apoi cu
Germania, în 1934. Ulterior, colonelul
Gda… skul se afirmã în 1980: greva de la
În mai 1920, trupe poloneze neregulate ºantierele navale de aici, organizatã de Lech
Beck încearcã o apropiere de aceasta din
încearcã o loviturã în forþã, cãreia îi dau Wa¬ ¨sa, a marcat punctul de pornire al miºcãrii urmã. În septembrie 1938, Polonia parti-
replica trupele paramilitare germane. Aliaþii Solidaritatea (Solidarno¯_). cipã la dezmembrarea Cehoslovaciei, care
sunt nevoiþi sã intervinã din nou ºi, în cele este nevoitã sã-i cedeze partea de vest a
din urmã, Societatea Naþiunilor este cea care, teritoriului Teschen (a se vedea p. 109). Cu
în octombrie 1921, efectueazã împãrþirea POLONIA LUI PI SUDSKI. La începutul anilor toate acestea, din octombrie 1938, Hitler
Sileziei Superioare între cele douã þãri. 1920, Polonia refãcutã ca stat numãra 27 de ridicã problema Danzigului.
Cea de-a doua disputã priveºte oraºul milioane de locuitori, dintre care o treime nu
Vilnius, unde Pi¬sudski intrase în aprilie sunt, de fapt, polonezi (ci ucraineni, bielo-
1919. Un an mai târziu, Armata Roºie îi ruºi, germani, fãrã a mai vorbi de evrei). Între Hitler ºi Stalin
alungã pe polonezi, iar guvernul sovietic Constituþia adoptatã în martie 1921 insti-
abandoneazã, în iulie, Vilniusul Lituaniei tuie un regim parlamentar inspirat din cel al Polonia este þara în care Hitler declanºeazã
(a se vedea p. 62). Dar puternicul contra- Republicii a III-a franceze. Pi¬sudski (ridicat cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Trecerea
atac lansat în august a permis polonezilor la rangul de mareºal în 1920), o considerã de la pace la rãzboi s-a realizat în trei etape.
sã cucereascã oraºul în luna octombrie. inadecvatã ºi nu candideazã la preºedinþia • În martie 1939, Hitler propune ca Danzigul
Polonia anexeazã Vilnius în 1922. republicii. Regimul parlamentar, dominat de sã fie încorporat Reichului (rãmânând însã
POLONEZII
PROTOCOALELE SECRETE
• Trupele germane trec frontiera polonezã la GERMANO-SOVIETICE DIN 1939 internaþi în lagãre. Cu toate acestea, o miº-
1 septembrie 1939. Operaþiunile militare Pactului de neagresiune germano-sovietic sem-
care de rezistenþã se organizeazã, încetul
(precedate de bombardamente masive) se nat la Moscova, la 23 august 1939, de cãtre cu încetul, chiar în Polonia. AK (Armia
desfãºoarã extrem de rapid: germanii
ating linia Narew–Vistula–San pe data de
Ribbentrop ºi Molotov, i-a fost adãugat un pro-
tocol secret. Punctul 2 al acestuia era formulat
Krajowa, Armata din Interior) reprezintã
componenta ei cea mai însemnatã. Consti-
16. A doua zi, armatele sovietice inva- astfel: „În cazul reorganizãrii teritoriale ºi tuitã din 1939 ºi subordonatã guvernului 93
deazã provinciile rãsãritene, „pentru a-i
proteja pe ucraineni ºi pe bieloruºi“.
politice în regiunile care fac parte din statul
polonez, frontiera dintre sferele de interes ale
Germaniei ºi, respectiv, ale URSS-ului va trebui
aflat în exil la Londra (a se vedea mai jos),
aceasta avea în 1944 un efectiv de 360 000
Deoarece germanii au înaintat mai mult sã treacã aproximativ de-a lungul râurilor de persoane. La 1 august 1944, în vreme ce
decât era prevãzut, la 23 septembrie 1939 Narew, Vistula ºi San. Problema existenþei sovieticii se aflã la Praga, de cealaltã parte a
este semnat un al doilea protocol secret: ulterioare a unui stat polonez independent, care Vistulei, AK declanºeazã o insurecþie gene-
sã corespundã intereselor celor douã pãrþi, ºi a
limita pe care acesta o stabileºte cores- graniþelor acestui stat, nu va putea fi definitiv ralã la Varºovia, pe care trupele germane
punde parþial Liniei Curzon, dar lasã ora- rezolvatã decât în urma evoluþiei politice reuºesc sã o înfrângã abia dupã nouã sãp-
ºele Bia¬ystok ºi Przemy¯l sovieticilor. viitoare. Dar, în orice caz, cele douã guverne tãmâni. Bilanþul acestei acþiuni este foarte
Varºovia capituleazã la 27 septembrie 1939. vor reglementa amiabil aceastã chestiune.“ grav: 250 000 de victime din rândul polone-
De altminteri, primul protocol plasa Fin- zilor, iar oraºul, distrus în totalitate. Trupele
landa, Estonia, Letonia ºi Basarabia în sfera de
MARTIRIUL POLONIEI. Teritoriile cucerite de interes sovieticã; Lituania intra în sfera de sovietice nu au intervenit deloc, parþial din
sovietici sunt împãrþite între RSS Ucrai- interes germanã. lipsa mijloacelor de luptã necesare, parþial
neanã, RSS Bielorusã ºi Lituania (care în Odatã cu înaintarea spre est a armatelor ger- pentru cã Stalin prefera sã asiste la „sinuci-
1940 avea sã devinã, la rândul ei, republicã mane mai mult decât era prevãzut, un al doilea derea“ patrioþilor polonezi a cãror ostilitate
protocol a fost semnat la 23 septembrie, acesta
sovieticã). Populaþia polonezã este supusã precizând o nouã linie de împãrþire a statului
la adresa ruºilor o cunoºtea.
unor mãsuri brutale: jumãtate de milion de polonez (a se vedea harta); în contrapartidã,
oameni, locuitori ai Bielorusiei ºi Ucrainei, Lituania trecea în sfera de interes sovieticã. DOMINAÞIA SOVIETICÃ. În afara þãrii, de la în-
sunt deportaþi în Siberia ºi în Kazahstan. ceputul rãzboiului se instaleazã la Londra
fãrã dificultãþi, sã ajungã în Occident, în dar care trebuie alcãtuit împreunã cu gu- frontiera definitivã, aºa cum au convenit
1942, via Iran. Se va afirma apoi în Italia vernul aflat în exil, susþinut de englezi ºi Aliaþii la Ialta în februarie 1945. În vest,
americani. Dupã negocieri dificile, în iunie sovieticii au decis sã readucã frontiera po-
1945 Aliaþii ajung la un acord. Stanislas lono-germanã pe linia Oder–Neisse. Cu
1940. Polonia este din nou Reichului, se constituie Miko¬ajczyk, liderul Partidului Þãrãnesc prilejul Conferinþei de la Potsdam, engle-
împărţită, între Germania, Guvernământul General ºi succesor (pânã în noiembrie 1944) al lui zii ºi americanii au acceptat ca sovieticii
pe de o parte, şi URSS, pe al Poloniei. Sikorski, acceptã sã participe la un „guvern sã plaseze „sub administraþie polonezã“
de altă parte. Delimitarea provizoriu de unitate naþionalã“ alãturi de acea parte din zona lor de ocupaþie situatã
adoptată la 23 septembrie 1942. Guvernământul Bierut, în ciuda opoziþiei colegilor sãi. Ca la est de linia Oder–Neisse, dar au refuzat
1939 se situează la est faţă General s-a extins, prin
de cea prevăzută la 23 alipirea Galiţiei Orientale. ºi în alte þãri ale Europei de Est, posturile- sã recunoascã faptul cã ar putea fi vorba
94 august (linia Narew– Teritoriul oraşului Białystok cheie ale Internelor ºi Apãrãrii sunt atribuite de o dezmembrare definitivã a Germaniei.
Vistula–San). În interiorul este încorporat Reichului. comuniºtilor. Alegerile generale prevãzute În schimb, în privinþa Prusiei Orientale –
împãrþitã între URSS ºi Polonia –, au declarat
cã vor susþine punctul de vedere sovietic în
timpul negocierilor pentru tratatul de pace.
În practicã, de la jumãtatea anului 1945,
totul se petrece ca ºi cum teritoriile res-
pective ar fi fost pur ºi simplu anexate
Poloniei: în regiunile situate imediat la est
de linia Oder–Neisse, locuitorii germani
sunt expulzaþi. Aceastã mãsurã vine în
continuarea exodului din ultimele luni ale
rãzboiului, din faþa înaintãrii rapide a
armatei sovietice. O parte dintre refugiaþi
s-au îndreptat cãtre þãrmurile Mãrii Bal-
tice, de unde o flotã i-a transportat apoi în
Mecklenburg sau în Schleswig–Holstein.
Alþii au fugit pe uscat, cãtre vest sau în
Boemia–Moravia. Pe teritoriul noii Polonii
POLONEZII
continuare de penurie. Mai mult, regimul garda miºcãrii), extinzându-se în întreaga
Republica popularã îºi reia, în scurt timp, caracterul dogmatic þarã. Un comitet de grevã comun (MKS)
ºi autoritar. În 1968, studenþii manifestã la revendicã dreptul la grevã ºi recunoaºterea
W¬adis¬aw Gomu¬ka, liderul Partidului
Comunist Polonez din 1943, este acuzat
Varºovia ºi în toate oraºele universitare.
Guvernul denunþã o acþiune sionistã ºi per-
sindicatelor libere. Guvernul acceptã sã
negocieze ºi încheie un acord cu MKS
de Stalin de „titoism“ ºi destituit în 1948. mite declanºarea unei campanii antisemite. (semnat la Gda…sk de liderul sindical Lech 95
(El va fi întemniþat între anii 1951 ºi 1954.)
În acelaºi an, comuniºtii ºi socialiºtii fuzi-
În 1970, Gomu¬ka acceptã creºterea pre-
þurilor pentru produsele de larg consum,
Wa¬¨sa). În septembrie 1980, Gierek este
înlocuit de Stanis¬aw Kania. Fondatã în
oneazã, pentru a forma Partidul Munci- ceea ce declanºeazã manifestaþiile mun- scurt timp, confederaþia sindicalã Solida-
toresc Unit Polonez (PZPR). Puterea este citoreºti de la Gda…sk ºi din întreaga þarã. ritatea (Solidarno¯_) este recunoscutã, în
exercitatã de Bierut, flancat de mareºalul Armata ºi poliþia deschid focul împotriva mod oficial, în luna octombrie. Biserica
Konstantin Rokossowski (un sovietic de- muncitorilor, provocând moartea a peste o sprijinã miºcarea, încercând totodatã sã
venit cetãþean polonez în 1949), ministru sutã de persoane. calmeze spiritele, dar grevele se înmulþesc.
al Apãrãrii pânã în 1956. Regimul acordã
prioritate dezvoltãrii industriei grele (side- DECENIUL GIEREK. Edward Gierek îl înlocu- JARUZELSKI ªI SOLIDARITATEA. Generalul
rurgie, ºantiere navale...), reducând consu- ieºte pe Gomu¬ka în decembrie 1970. Acesta Wojciech Jaruzelski preia conducerea gu-
mul intern. Totodatã, el acþioneazã împo- promite creºterea salariilor ºi îngheþarea vernului în februarie 1981. În urma unor
triva Bisericii Catolice, care îºi pãstreazã preþurilor pe timp de doi ani. Pentru relan- incidente violente petrecute la Bydgoszcz,
un prestigiu considerabil. Cardinalului sarea economiei, guvernul recurge la cre- tensiunea dintre putere ºi Solidaritatea se
Stefan Wyszy…ski, primatul Poloniei, îi dite masive oferite de þãrile occidentale, acutizeazã, aceasta din urmã revendicând
este impus domiciliul forþat în Carpaþi, în dar inflaþia ajunge sã afecteze nivelul de organizarea alegerilor libere. În luna oc-
1953. Bierut moare în martie 1956. În luna trai. În 1976, o nouã creºtere a preþurilor tombrie, Jaruzelski îi urmeazã lui Kania în
iunie a aceluiaºi an, se declanºeazã manifes- provoacã manifestaþii violente la Radom, fruntea PZPR, astfel încât aparatul politic
taþii de mare amploare la Pozna…, în cursul reprimate cu brutalitate. Biserica îºi con- ajunge sub controlul armatei. Solidaritatea
vele, interzise. Solidaritatea, care s-a refã- Din 1990 sunt aplicate cu hotãrâre necesa- tate politica economicã inauguratã, cu
cut în clandestinitate, este scoasã în afara rele reforme monetare ºi economice. În rezultate remarcabile, în 1990.
legii în octombrie 1982. Cu toate acestea, luna noiembrie a aceluiaºi an, Polonia ºi
în luna urmãtoare, Jaruzelski anunþã trece- Germania semneazã un tratat prin care se PREªEDINÞIA LUI KWA¸NIEWSKI. În 1995, Alek-
rea la un proces de „normalizare“, îi eli- recunoaºte linia Oder–Neisse ca frontierã sander Kwa¯niewski este ales preºedinte
bereazã pe Wa¬¨sa ºi pe ceilalþi lideri ºi definitivã între cele douã þãri. În urma în urma celui de-al doilea tur de scrutin, cu
suspendã „starea de rãzboi“. Anul 1983 demisiei lui Jaruzelski, Lech Wa¬¨sa este 51,7 % din voturi, împotriva lui Lech
este marcat de douã evenimente: vizita în ales preºedinte în decembrie 1990. Cu Wa¬¨sa. Dreapta ºi centrul-dreapta câºtigã
Polonia a papei Ioan-Paul al II-lea, care
cere aplicarea acordurilor de la Gda…sk
toate acestea, consensul politic din jurul
Solidaritãþii se erodeazã. Alegerile legis-
alegerile legislative din 1997, dupã care
noua majoritate este afectatã de conflictele
96 (1980) ºi, respectiv, atribuirea Premiului lative din 1991 duc la o fãrâmiþare politicã interne. În 2000, Kwa¯niewski este reales
Nobel pentru pace lui Lech Wa¬sa. Ma-
joritatea deþinuþilor politici sunt amnistiaþi
a Dietei ºi la un guvern minoritar de
centru-dreapta (care continuã însã restruc-
preºedinte din primul tur de scrutin.
Coaliþia de stânga câºtigã alegerile legis-
în 1984. În 1987, guvernul supune referen- turarea economiei). Biserica se manifestã lative din 2001. Schimbarea majoritãþii nu
dumului programul de reforme, dar electo- tranºant, îndeosebi împotriva avorturilor. a afectat marile tendinþe ale politicii eco-
ratul îl respinge. nomice ºi nici politica externã, bazatã pe
În 1988 izbucnesc, din nou, greve puter- alianþa cu SUA ºi pe aderarea la Uniunea
nice. Revendicãrile privesc anularea inter- POLONIA Europeanã. Polonia devine membru NATO
zicerii Solidaritãþii ºi democratizarea vieþii în 1997. Începând din 2003, ea participã la
POLSKA
politice. În 1989, reprezentanþii guvernului Rãzboiul din Irak, alãturi de Statele Unite
ºi ai opoziþiei se întrunesc cu prilejul unei Suprafaþã 312 683 km2 ºi de Marea Britanie. În acelaºi an, adera-
„mese rotunde“. Acordul, semnat în aprilie, Populaþie (2006) 38 140 000 loc. rea la UE este aprobatã printr-un referen-
prevede libertatea sindicalã ºi reorganizarea Capitalã Varºovia (Warszawa) dum (cu peste 77 % voturi afirmative),
Parlamentului: în Dietã, dar nu ºi în Senat, Limbã oficialã polonã care devine realitate din mai 2004. În
65 % din locuri sunt rezervate PZPR-ului. Structura populaþiei (2002)
schimb, relaþiile cu Rusia rãmân dificile.
Alegerile din iunie 1989 marcheazã trium- Polonezi 96,7 % Problemele ce frãmântã societatea polo-
ful Solidaritãþii, care câºtigã marea majo- nezã sunt însã cele de ordin intern. Unei
ritate a locurilor din Senat, precum ºi a celor Religie principalã catolicã Bisericii, întãrite ºi hotãrâte, i se opune o miº-
ce nu sunt rezervate PZPR-ului, din Dietã. care anticlericalã puternicã. Un alt conflict
POLONEZII
anului 1900, aproximativ cinci milioane
de evrei locuiau în fostul regat polonez,
adicã trei pãtrimi din evreii din Europa. În
ciuda unei masive emigraþii (mai ales cãtre
America de Nord), un evreu european din
doi locuieºte încã în teritoriul menþionat în 97
ajunul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
• Toþi aceºti evrei au ca limbã maternã idiºul,
idiom germanic amestecat cu ebraisme,
apãrut cãtre anul 1000 în Renania.
• În sfârºit, din motive de ordin istoric, o
mare parte a acestei populaþii a rãmas
multã vreme ruralã sau semiruralã, rãs-
pânditã în nenumãrate târguºoare numite
shtetl (în idiº). Rãsturnãrile economice
În 1945, Polonia a suferit în 1945: Silezia, priveºte rolul jucat de foºtii responsabili din cea de-a doua jumãtate a secolului al
o translaţie către vest. Ea Pomerania Orientală,
se integrează, de acum sudul Prusiei Orientale comuniºti în Polonia, dupã anul 1990: adep- XIX-lea au proletarizat-o apoi ºi au
înainte, între două linii: la (regiunea Olsztyn)... þilor reconcilierii (susþinute de Kwa¯niewski) împins-o cãtre ghetourile urbane.
est, Linia Curzon, aşa (Nordul Prusiei Orientale, li se opun cei care revendicã o rupere totalã
cum a fost precizată în cu oraşul Königsberg, a legãturilor cu vechiul regim. EVREII ÎN STATUL POLONO-LITUANIAN. Începând
1919; la vest, linia devenit Kaliningrad, din secolele XIV–XV, evreii din Europa
Oder–Neisse. O parte aparţine Republicii Rusia.)
importantă a teritoriului Minorităţi poloneze pot fi VIRAJUL SPRE DREAPTA. Alegerile legislative Occidentalã (inclusiv din Germania) fac
polonez de astăzi a fost întâlnite în Lituania, din 2005 consacrã victoria unei drepte noi, obiectul acþiunilor de expulzare. În aceeaºi
prelevată de la Germania Belarus şi Republica Cehă. conduse de fraþii gemeni Jaros¬aw ºi Lech perioadã, regele Poloniei ºi marele duce al
POLONEZII
Bund-ul evreiesc. Moare la Berlin, în ianuarie fost mai întâi asistent al medicului ºi psihologului
re rusificarea lor forþatã ºi, în acelaºi timp, 1919, fiind ucisã în timpul represiunii împo- Alfred Adler, la Viena, înainte de a adera, în 1927,
expulzarea lor din zonele rurale cãtre triva revoluþiei spartakiste. la Partidul Comunist German. Arestat în 1933 la
Berlin ºi expulzat, ca austriac, el se stabileºte în
oraºe. Domnia lui Alexandru al II-lea ERNST KANTOROWICZ, nãscut în 1895, la Franþa ºi lucreazã pentru Comintern, apoi rupe
marcheazã o anumitã relaxare în aceste
privinþe dar, începând din 1881, antisemi-
Posen (Pozna… ). Cetãþean german în 1914, este
un patriot convins. Dupã o participare strãlucitã
legãturile cu Stalin în 1937. Perioada rãzboiului
ºi-o petrece în Franþa, în clandestinitate, ºi scrie
tismul capãtã un caracter oarecum oficial: la rãzboi, în 1919 face parte din trupele para- aici trilogia ªi crângul devine cenuºã, care se 99
în 1887, evreii fac obiectul unui numerus
clausus în licee ºi universitãþi; în 1889,
militare naþionaliste germane. Ca istoric, a scris
o operã importantã despre împãratul Frederic
al II-lea. Cu toate acestea, este nevoit sã pãrã-
bucurã ulterior de un succes considerabil în
Germania. Moare la Paris, în 1984.
accesul la exercitarea anumitor profesiuni seascã Germania în 1938, pentru a se îndrepta Berlinul ºi Viena i-au respins la fel ca pe mulþi alþii.
le este interzis. Pe scurt, evreii au dreptul
de a alege între asimilarea pur ºi simplu,
emigrarea sau suprapopularea în ghetouri ataºat ideii ca evreii sã rãmânã o „naþio- Dupã stabilizarea frontierelor, contextul
ºi shtetl din ce în ce mai mizere. Mulþi nalitate“ în sensul etnic al termenului. politic din URSS nu le oferã altã opþiune
emigreazã. Unii adoptã limba rusã ºi se evreilor decât asimilarea ºi laicizarea.
„confesionalizeazã“. Alþii se angajeazã pe PERIOADA INTERBELICÃ. În Rusia, Revoluþia Pânã în 1991, evreii din URSS vor fi
o cale mai originalã, întemeind în 1897 din Octombrie recunoaºte foarte devreme catalogaþi drept o „naþionalitate“ (în sensul
Bund, „Uniunea generalã a muncitorilor evreilor egalitatea drepturilor civile. Dar sovietic al termenului), chiar dacã cei mai
evrei din Lituania, Polonia ºi Rusia“, care rãzboiul civil (1919–1921) este însoþit de mulþi dintre ei au rusa ca limbã maternã.
îºi traseazã ca obiectiv: „Nici asimilare, nici pogromuri teribile, comise atât de arma- ªi totuºi, cea mai mare parte a popula-
emigrare, ci luptã la faþa locului, împreunã tele ucrainene comandate de Petliura, cât þiei evreieºti se gãseºte în perioada inter-
cu muncitorii ºi socialiºtii din alte grupuri ºi de armatele ruse „albe“ (a se vedea p. belicã, în Republica Polonia, numãrul lor
naþionale care trãiesc în Rusia“. Bund-ul îºi 74). Armata Roºie este singura care reu- fiind între 2,5 ºi 3 milioane. Din noiembrie
exprimã astfel ambivalenþa: din punct de ºeºte sã înfrâneze orice manifestare antise- 1918, naþionalismul polonez renãscut se
vedere social ºi politic revoluþionar, dar mitã în rândurile sale. manifestã prin comiterea de pogromuri. În
Aceasta vizeazã întreaga populaþie din lagãrul de concentrare iniþial, întemeiat în mai
EXTERMINAREA EVREILOR DIN POLONIA. La ghetourile din aceste teritorii, cu excepþia 1940 (I); lagãrul de exterminare de la Birkenau
(II); lagãrul „industrial“ de la Monowitz (III),
sfârºitul lunii septembrie 1939, Polonia a 70 000 de evrei din odź, care vor fi tri- asociat unei uzine ºi altor lagãre de muncã.
este împãrþitã în trei: teritoriile occidentale miºi la Auschwitz în 1944. În lagãrul I a fost deportat un numãr impor-
încorporate Reichului; Guvernãmântul „Operaþiunea Reinhard“ – punerea în tant de cetãþeni neevrei din diferite þãri (între
General; teritoriile rãsãritene anexate de practicã a „soluþiei finale“ – începe în mar- care Franþa), dar în special polonezi neevrei,
URSS (pe care germanii le vor invada în tie 1942. (Numele face referire la Reinhard fapt care explicã de ce, inclusiv pentru polo-
nezi, Auschwitzul reprezintã un simbol. Gazã-
iunie 1941). Heydrich, asasinat în Boemia în mai 1942, rile au fost experimentate în toamna anului
Evreii din teritoriile încorporate sunt fie
expulzaþi cãtre Guvernãmântul General,
pe care Goering îl însãrcinase cu aplica-
rea mãsurii.) Ea îi are în vedere pe toþi
1941, pe prizonieri ruºi. Apoi a fost stabilit
lagãrul II, unde au fost deportaþi evreii adunaþi
100 evreii din Guvernãmântul General. În din cele mai diverse þãri: Slovacia, Grecia,
R
DINASTIA PØEMYSL.
sarcinã esenþialã exterminarea evreilor. sfârºitul Primului Rãzboi Mon- þesa Libuše, descendenta lui ¹ech, l-a ales
Einsatzgruppen au procedat la început la dial, cehii ºi slovacii au trãit din drept soþ pe Pøemysl Plugarul. Primul lor
împuºcarea victimelor, dar de la sfârºitul totdeauna separaþi, cu toate cã urmaº cunoscut, ducele Boemiei, Boøivoj,
anului 1941 au utilizat camioanele cu gaz. Habsburgii au domnit, începând din 1526, se aliazã cu Svatopluk, regele Moraviei
CEHII ŞI SLOVACII
Operaþiunile militare au fost urmate de ºi asupra unora, ºi asupra celorlalþi. De Mari (a se vedea p. 12), apoi este botezat
masacre: la Odessa în octombrie 1941, la fapt, cehii au întemeiat de timpuriu presti- de Metodiu, în anul 883, în acelaºi timp cu
Kiev (masacrul de la Babi-Yar), în Cri- giosul regat al Boemiei, în timp ce slovacii soþia sa, Ludmila. Lui Boøivoj îi urmeazã
meea... Armata românã în Transnistria, ca nu erau decât unul dintre popoarele peri- fiul acestuia, Vratislav, care moare în 921.
ºi miliþiile lituaniene la Vilnius, au parti- ferice ale Regatului Ungariei. Creºtinii ºi pãgânii sunt încã în conflict:
cipat ºi ele la aceste ucideri. Numãrul vic- Limbile cehã ºi slovacã sunt însã apro- vãduva lui, Drahomira, încã pãgânã, a dat
timelor anului 1941 este estimat la 500 000,
iar numãrul evreilor care au putut fugi
piate. Astfel, nu era lipsitã de logicã reuni-
rea, în 1918, a ceea ce istoria separase
ordin ca Ludmila sã fie asasinatã. Venceslas
(în cehã, Václav), fiul lui Vratislav ºi al
cãtre est la 1 500 000. pentru o perioadã atât de îndelungatã. Fapt Drihomirei (pe care Ludmila l-a crescut în 101
Un al doilea val al exterminãrilor a avut
loc în 1942. Forþele germane care au fost
care nu a împiedicat particularismul slo-
vac sã rãmânã extrem de puternic. Dupã ce
credinþa creºtinã) devine duce al Boemiei.
Dar fratele sãu, Boleslav, zis cel Crud, îl
afectate acestei acþiuni au beneficiat de ºi-a luat în 1990 numele de „Republica Fe- ucide în 935 ºi îl înlocuieºte la tron, dupã
sprijinul unor unitãþi militare suplimentare care trece ºi el la creºtinism. Venceslas ºi
locale (Schutzmannshaft sau Schuma), Ludmilla vor fi, în cele din urmã, cano-
coordonându-ºi activitatea cu cea a unitã- BOEMIA. MORAVIA, „CEHIA“ nizaþi ºi vor deveni sfinþii protectori ai
þilor SS care luptau împotriva partizanilor. Boii, populaþie celticã, au transmis numele lor Regatului Boemiei.
La sfârºitul anului 1942, nu mai existau, Boemiei. Slavii, sosiþi mai târziu, îºi spuneau Încoronarea lui Otto I în anul 962 mar-
cehi (¹eší, la singular ³ech ºi numeau Boemia,
pentru a spune astfel, evrei în teritoriile ¹echy). Populatã, la rândul ei, de cehi, Mora- cheazã începutul Sfântului Imperiu Ro-
sovietice ocupate. via, anexatã Coroanei Boemiei în secolul al mano-German (a se vedea p. 12), care in-
XIII-lea, a avut ulterior aceeaºi istorie ca ºi clude ºi Boemia. Boleslav cel Pios, fiul lui
vecina ei. Boleslav cel Crud, obþine în 973 înfiinþa-
În zilele noastre, aceste trei provincii cehe rea episcopatului de Praga, dependent de
formeazã o republicã unitarã care, în mod
bizar, nu este desemnatã în mod curent [în Arhiepiscopia din Mainz. Membrii dinas-
statele occidentale, n.tr.] cu numele de Cehia tiei Pøemysl vor cãuta apoi sã devinã regi,
(¹esko), în vreme ce, din 1918, se vorbeºte ca ºi vecinii lor din Ungaria ºi Polonia. Unii
fãrã ezitare de Slovacia (Slovensko). dintre ei obþin din partea împãratului, cu
titlu personal, coroana regalã, dar Boemia
la Dürnkrut (la nord-est de Viena), din al III-lea. Ioan îºi lasã soþia sã guverneze Sfântului Imperiu, care îi retrag titlul im-
1278, în care Otakar este ucis, Austria va alãturi de nobilimea cehã ºi pleacã sã se perial în 1400 (desemnându-l ca succesor pe
rãmâne în mâinile Habsburgilor pânã în rãzboiascã în Europa. κi va gãsi sfârºitul Rupert de Wittelsbach).
1918. Odatã cu Venceslas al III-lea, asasi- în bãtãlia de la Crécy, din 1346. Fiul sãu, Tensiunile se acutizeazã în Boemia. Ierar-
Carol, nãscut la Praga, dar crescut la curtea hiei ecleziastice opulente (Biserica deþine
Franþei, îi urmeazã la tron în Boemia ºi o treime din pãmânturile arabile), majo-
JAN HUS, EROU NAÞIONAL CEH
ajunge împãrat în 1355, cu numele de ritar germane ºi având legãturã cu marea
Nãscut în jurul anului 1372, într-un sat din Carol al IV-lea. nobilime, i se opun mica nobilime ºi bur-
sudul Boemiei, Jan Hus studiazã la Praga ºi
devine preot în 1400. Începând din 1402,
Domnia acestuia reprezintã apogeul ghezia cehe, dornice de reforme, puternic
predicã (în limba cehã) reformarea Bisericii. regatului ceh. Carol se stabileºte la Praga, ataºate limbii ºi culturii proprii. Conflictul
102 În urma sãu refuzului de a condamna operele pe care o transformã – pentru o vreme – în prinde contur la Universitatea din Praga,
lui Wycliff, este excomunicat în 1410. Cu
toate acestea, el continuã sã predice, în 1412,
capitala Sfântului Imperiu. „Bula de Aur“,
pe care o emite în 1356, stabileºte sistemul
pe tema tezelor teologului englez John
Wycliffe (cca 1330–1384), extrem de critic
împotriva indulgenþelor antipapei Ioan al de alegere a împãratului. În acelaºi timp, la adresa Bisericii din vremea sa: profe-
XXIII-lea ºi, de aceastã datã, face obiectul
unei excomunicãri majore (Praga se vede el îºi extinde regatul prin alipirea Sileziei, sorii germani le condamnã, în vreme ce,
lovitã de interdicþie atâta vreme cât Hus se a Luzaciei ºi a Brandenburgului. Praga se susþinuþi de Venceslas, cehii le aprobã.
aflã acolo). Pãrãseºte aºadar oraºul, apoi numãrã în acel moment printre cele mai Printre aceºtia din urmã se numãrã Jan
merge sã înfrunte Conciliul de la Constanþa mari oraºe ale Europei, sediu al unui Hus (a se vedea studiul), împreunã cu prie-
(Konstanz, Elveþia). Moartea sa pe rug va arhiepiscopat începând din anul 1344. Cu tenul sãu, Ieronimus din Praga. În 1409,
declanºa o insurecþie naþionalã.
Ian Hus rãmâne una dintre marile persona- sprijinul papei Clement al VI-lea (care i-a Jan Hus devine rectorul universitãþii, dar
litãþi ale istoriei cehe, dar aprecierile privind fost profesor la curtea Franþei), Carol înte- este excomunicat în cursul anului urmãtor.
opera sa diferã. Pentru unii, el a fost, înainte de meiazã în 1348 Universitatea de la Praga, κi continuã însã predicile, apoi, citat în
toate, un patriot, un apãrãtor înflãcãrat al limbii prima din Sfântul Imperiu ºi din Europa faþa Conciliului de la Constanþa (Elveþia),
cehe, pe care o va dezvolta prin scrierile sale, Centralã. decide sã se prezinte acolo, sub protecþia
de o mare valoare literarã. Pentru alþii, Hus a
unui salvconduct oferit de împãratul
fost, în principal, un precursor al Reformei (dupã
cum avea sã sublinieze ºi Luther) ºi apãrãtor al VENCESLAS AL IV-LEA ªI IAN HUS.Lui Carol, Sigismund (ales în 1410, dupã moartea lui
unei valori morale, „Adevãrul învinge“ (Pravda mort în 1378, îi urmeazã la tron fiul sãu, Rupert). Cu toate acestea, la 6 iulie 1415
vitezi), deviza Republicii Cehe. Venceslas al IV-lea, rege al Boemiei ºi este arestat ºi ars de viu. Ieronimus de
împãrat (neîncoronat). În acelaºi an sunt Praga va avea aceeaºi soartã anul urmãtor.
CEHII ŞI SLOVACII
siþii se împart, din punct de vedere politic, în 1437. de la Praga“ (1420), aceºtia sunt tentaþi sã acor-
în douã tabere. Moderaþii (burghezii ºi de importanþã aproape exclusiv ritului, spe-
nobilii) revendicã secularizarea bunurilor HABSBURGII INTRÃ ÎN SCENÃ. Albert de Habs- rând, pentru restul problemelor, sã ajungã la un
compromis cu Biserica Romano-Catolicã.
bisericeºti ºi primatul cehilor în adminis- burg, ginerele lui Sigismund, ajuns împã-
traþia de stat. Extremiºtii (micii orãºeni ºi rat, rege al Boemiei ºi al Ungariei, moare
þãranii) doresc reforme sociale mai pro- în 1439, având drept moºtenitor un fiu
funde (cum ar fi abolirea ºerbiei). În 1419,
cei din urmã întemeiazã oraºul Tabor, la
postum, Ladislau. Un alt Habsburg (Fre-
deric al III-lea) este ales împãrat în aceste
ales imediat (Vladislav al II-lea). Cei doi
regi rivali ajung la un acord în 1478–
sud de Praga (fiind apoi numiþi „taboriþi“). condiþii. În Boemia este instituitã o regen- 1479: Matei îºi pãstreazã cuceririle, 103
Lui Venceslas îi urmeazã fratele sãu,
Sigismund, pe care papa Martin al V-lea
þã dar în 1452, un nobil ceh utraquist,
Gheorghe de Pod½brady, preia puterea în
dar renunþã la Boemia. La moartea lui
Matei, în 1490, situaþia se schimbã: Vla-
îl însãrcineazã cu stârpirea ereziei. Dar calitate de administrator general al rega- dislav, ales rege al Ungariei (a se vedea
cãpetenia militarã husitã Jan Žižka îl în- tului. Încoronat în 1453, Ladislau moare p. 81), poate acum sã refacã Regatul
frânge pe Sigismund, la Vitkov (în apro- în 1457. Gheorghe de Pod½brady este ales Boemiei. Moare în 1516, fiind urmat la
piere de Praga), în 1420. Husiþii fac apel, rege anul urmãtor. În 1462, atunci când tron de fiul sãu, Ludovic, în Boemia ºi în
în aceste condiþii, la un membru al dinas- papa Pius al II-lea denunþã Compactata, Ungaria.
tiei Jagello, Sigismund Korybut, pentru a Pod½brady face apel la toleranþã, dar în Cu toate acestea, Habsburgii nu aban-
exercita o regenþã. În acelaºi an, ei adoptã zadar. În 1466, papa îl excomunicã, apoi doneazã partida. Printre strãnepoþii lui
„Cele Patru Articole de la Praga“: libera predicã organizarea unei cruciade împo- Frederic al III-lea (mort în 1493) se nu-
predicã a cuvântului Domnului; comuniu- triva acestuia, pe care o va conduce, în mãrã – în afara lui Carol Quintul – Ferdi-
nea sub cele douã aspecte; reîntoarcerea la 1468, regele Ungariei, Matei (Mathias) nand (care în 1521, se cãsãtoreºte cu Ana,
o Bisericã sãracã; reprimarea publicã ºi Corvin. Acesta din urmã, proclamat rege sora lui Ludovic) ºi Maria (care, în 1522,
egalã a pãcatelor de moarte. În 1421, o al Boemiei de cãtre nobilimea catolicã, se mãritã cu Ludovic, fiul lui Vladislav).
dietã trece la confiscarea bunurilor clerului ocupã Moravia, Silezia ºi Luzacia. Gheor- În 1526, Ludovic îºi pierde viaþa în bãtãlia
ºi ale Coroanei. ghe de Pod½brady moare în 1471, dupã de la Mokács (vezi p. 117). Ferdinand de
Dupã moartea lui Žižka, în 1424, opo- ce l-a desemnat ca succesor pe Ladislau, Habsburg devine în aceastã situaþie rege al
ziþia dintre moderaþi ºi taboriþi se accen- fiul regelui Poloniei, Cazimir cel Mare, Boemiei ºi, cu ceva efort, al Ungariei.
peziciune printre germani, dar ºi printre cehi, meascã Fecioarei... ªi astfel începe Rãz- (administraþia) are sediul la Viena înce-
majoritar utraquiºti, care, în scurt timp, se boiul de 30 de ani. pând din 1624, în vreme ce Dieta nu mai
împart în „calixtini vechi“, apropiaþi catoli- Habsburgul Ferdinand de Styria, desem- pãstreazã decât competenþa fiscale. În
cilor, ºi „neocalixtini“, atraºi de luteranism. nat din 1618 pentru a-i urma lui Mathias, 1627 se stabileºte succesiunea ereditarã la
Ferdinand (ajuns împãratul Ferdinand I este, de fapt, un catolic intransigent. La tron, astfel cã Boemia este legatã definitiv
dupã abdicarea lui Carol Quintul, în 1556), moartea acestuia din urmã, în 1619, devine de Habsburgi.
îi favorizeazã pe catolici ºi îi încurajeazã pe împãrat, cu numele de Ferdinand al II-lea,
iezuiþi, care întemeiazã, la Praga, un colegiu dar Dieta Boemiei îl respinge ºi îl alege ca
FRAÞII CEHI
rival universitãþii (utraquiste). Politica sa rege pe electorul palatin Frederic al V-lea,
rãmâne totuºi prudentã, cu atât mai mult cu de confesiune calvinã. Acþiunea este ris- În cadrul miºcãrii husite apare, în secolul
104 al XV-lea, Uniunea fraþilor legii lui Hristos,
cât Regatul Boemiei furnizeazã în perioada cantã: cehii îl au ca singur aliat pe princi-
numiþi „Fraþii cehi“ sau, mai des, „Fraþii mo-
respectivã douã treimi din veniturile Habs- pele (calvin) al Transilvaniei, Gabriel ravi“. Nonviolenþa ºi spiritul lor de toleranþã
burgilor. Maximilian al II-lea (1564–1576) Bethlen (a se vedea p. 118). Mai mult, atrag numeroºi adepþi, dar nu întârzie sã-i ex-
continuã pe aceeaºi cale: el ratificã (prin viu Frederic al V-lea se dovedeºte mediocru, punã persecuþiilor atât din partea catolicilor, cât
grai) „Confesiunea cehã“ (Confessio Bohe- iar trãdãrile sunt numeroase. Armata impe- ºi din cea a „patrioþilor“ husiþi. Fraþii cehi
exercitã o considerabilã influenþã moralã ºi
mica) din 1575, care pecetluieºte apropierea rialã îi învinge pe insurgenþi, la 8 noiem- intelectualã, chiar pânã în secolul al XX-lea.
dintre luterani ºi neoutraquiºti, rãspunzând brie 1620, la Muntele Alb (la vest de Praga). Unul dintre episcopii lor, Jan Blahoslav (1523–
astfel voinþei majoritãþii populaþiei. Frederic al V-lea fuge. Bethlen va fi 1571), este autorul unei celebre Gramatici cehe
Urmaºul sãu, Rudolf al II-lea, se stabileºte respins spre Transilvania, în anul urmãtor. (1571) ºi al unei traduceri a Noului Testament,
definitiv la Praga începând din 1582. Spirit integrate ulterior Bibliei de la Kralice (1579–
1593), traduse de Fraþii celui care va juca timp
original, protector al artelor ºi ºtiinþelor, el „TENEBRELE“. Represiunea nu se lasã aºtep- îndelungat rolul de normã lingvisticã.
reuneºte în jurul sãu pe astronomii protes- tatã: în 1621, 27 de membri ai Dietei sunt În cursul anilor 1620, atunci când au fost
tanþi Tycho Brahe ºi Johannes Kepler ºi sfâr- decapitaþi la Praga. O serie de mãsuri vi- constrânºi sã se exileze, Fraþii au fost conduºi
ºeºte prin a acorda tuturor reformaþilor liber- zeazã eliminarea tuturor elementelor ce îi de Jan Komenský (1592–1670), mai cunoscut
tatea de cult în 1609. Rudolf moare în 1612. caracterizau pe cehi din vremea lui Jan sub numele latinizat de Comenius, a cãrui
lucrare Marea Didacticã (editatã în cehã în
Hus, atât pe plan religios, cât ºi politic. În 1649, în latinã în 1657) a pus bazele pedago-
DEFENESTRAREA DE LA PRAGA ªI BÃTÃLIA DE LA vreme ce predicatorii protestanþi sunt giei moderne. Jules Michelet îl considera un
MUNTELE ALB. Între catolici ºi protestanþi, expulzaþi, universitatea intrã sub controlul „Galilei al educaþiei“.
tensiunea sporeºte în timpul domniei lui iezuiþilor. În 1627, singura religie permisã
CEHII ŞI SLOVACII
Retrospectiv, naþionaliºtii cehi au numit cehe. spre deosebire de germanii din Boemia ºi
perioada dintre anii 1620–1740 Temno, Constrângerile împotriva evreilor sunt Moravia, care sperã într-o alipire la o
„Tenebrele“. În realitate, este vorba, înainte ridicate, astfel încât aceºtia pot pãrãsi ghe- Germanie unificatã. Palacký organizeazã
de toate, de reintroducerea controlului Bi- tourile. Simultan, administraþia este centra- un congres slav la Praga, în iunie (la care
sericii Catolice asupra populaþiei, la început lizatã, privilegiile nobilimii atenuate etc. participã cehi, slovaci, polonezi...). Oraºul
prin forþã, apoi prin persuasiune: iezuiþii, Toate acestea lezeazã anumite interese ºi cunoaºte trei zile de tulburãri, cãrora le pune
promotorii unei superbe arte baroce finan-
þate de marea nobilime au jucat, sub acest
stârnesc duºmãnii, dar încurajeazã mobili-
tatea socialã, factor important al „Redeºte-
capãt generalul Alfred de Windischgrätz.
Simultan, la Viena se reuneºte o Adunare
aspect, un rol cheie. ptãrii naþionale“ cehe. a tuturor statelor stãpânite de Habsburgi, 105
ADMINISTRAÞIA AUSTRIACÃ. Rãzboiul pentru REDEªTEPTAREA NAÞIONALÃ. Bazele acestui
cu excepþia Ungariei. Numeroºi deputaþi
slavi sunt prezenþi în cadrul sãu. Abolirea
succesiunea la tronul Austriei (1740–1748) proces istoric se pun în anii 1770–1780. În ºerbiei ºi a privilegiilor feudale este votatã
va marca o nouã cotiturã. Prusacii invadeazã 1773, desfiinþarea Companiei lui Iisus a în septembrie. În urma rãzmeriþelor, gu-
în 1740 Silezia (care aparþine coroanei pus capãt hegemoniei intelectuale a iezui- vernul ºi Adunarea sunt mutate în Mora-
Boemiei începând din secolul al XIV-lea). þilor. În aceastã perioadã, germana a deve- via. Se încearcã elaborarea unei Constituþii
Împãrãteasa Maria Tereza decide un con- nit limba principalã vorbitã în oraºe, care sã respecte drepturile naþionalitãþilor,
traatac, dar trupele sale sunt învinse în zonele rurale pãstrând însã limba cehã. dar Franz-Iosif, împãrat din decembrie
1741. În 1741–1742, trupe franceze ºi bava- Din timpul domniei lui Iosif al II-lea, 1848, ºi cancelarul Felix de Schwartzenberg
reze, aliate cu prusacii, ocupã Praga, unde mobilitatea socialã provoacã un aflux de se opun. În martie 1849, Adunarea este
sunt bine primite. În 1744, prusacii devas- þãrani cãtre mediul urban ºi revenirea la dizolvatã. Regimul autoritar instituit ulte-
teazã însã acest oraº. În cele din urmã, bilingvism. Concomitent sunt publicate rior se bazeazã pe Bisericã, pe armatã ºi,
Tratatul de la Dresda (1745) atribuie Pru- opere ce susþin limba cehã, consideratã an- ceva mai mult, pe birocraþie (inclusiv pe
siei Silezia, cu excepþia teritoriilor numite, terior ca un mijloc de rãspândire a ereziei poliþie).
de atunci, „Silezia austriacã“ (a se vedea husite (fiind deci cenzuratã). Miºcarea se
harta de la p. 108). amplificã la începutul secolului al XIX-lea, CEHII, ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI FRANZ-IOSIF.
Acest eºec va determina monarhia habs- când se constituie o elitã burghezã de Înfrângerile de la Solferino (în 1859, în
burgicã, în vremea împãrãtesei Maria limbã cehã. Autorii cehi îºi gãsesc astfel faþa francezilor, în Italia) ºi de la Sadova
întemeiat de Palacký (numit, mai târziu, literatura satiricã. Þinutul ceh din perioada Reforma (luteranã ºi, într-o mãsurã mai
al „Bãtrânilor Cehi“), obþine din partea La Belle Epoque l-a inspirat pe Jaroslav redusã, calvinã) este adoptatã de o mare
guvernului un compromis, potrivit cãruia Hašek pentru Aventurile bravului soldat parte a populaþiei, atât germanã, cât ºi slo-
Franz-Iosif, încoronat la Praga, ar recu- Švejk. Tot el l-a modelat pe evreul praghez vacã. Contrareforma, întreprinsã de iezuiþi
noaºte cu acest prilej drepturile Regatului Franz Kafka, cel care a preferat sã se (care întemeiazã o universitate la Trnava,
Boemiei. Dar, în faþa opoziþiei maghia- exprime în germanã. în 1653), recâºtigã terenul pierdut abia în
rilor, susþinãtori ai unui singur „dualism“ secolul al XVII-lea.
ºi a germanilor din Boemia, care refuzã La începutul secolului al XVIII-lea,
orice înþelegere cu cehii, împãratul aban-
doneazã proiectul.
Slovacii în Regatul Ungariei atunci când turcii sunt nevoiþi sã se retragã
din Ungaria, numeroºi slovaci (în special
106 În 1874 se constituie Partidul Naþional În condiþiile în care ungurii pun capãt protestanþi) participã la repopularea teri-
Liber Cugetãtor, numit al „Junilor Cehi“,
care se va afirma în anii 1880. Manifesta-
existenþei Regatului Moraviei Mari (a se
vedea p. 12) chiar la începutul secolului al
toriilor devastate din câmpia ungarã, unde
urmaºii lor trãiesc încã ºi astãzi.
þiile patriotice se înmulþesc, deteriorând X-lea, teritoriul Slovaciei actuale trece,
relaþiile dintre comunitãþile cehã ºi ger- încetul cu încetul, sub controlul lor. Cãtre SLOVACII ªI UNGURII. În anii 1830, în con-
manã (aceasta din urmã reprezentând o sfârºitul secolului al XI-lea, el este în diþiile afirmãrii naþionalismului maghiar,
treime din populaþia Boemiei ºi a Mora- întregime supus ºi, datoritã faptului cã este începe sã se dezvolte ºi patriotismul slo-
viei). Fiecare dintre cele douã dispune de vorba de o zonã muntoasã, va fi de aici vac, acesta având, înainte de toate, un
propriul sãu sistem de învãþãmânt. înainte cunoscut sub numele de Ungaria caracter lingvistic. În aceastã epocã,
Chiar dacã, în ajunul anului 1914, cehii Superioarã. Faptul cã þara este populatã în Ludovit Štúr (1815–1856) fixeazã slovaca
nu beneficiazã încã de autonomia politicã, majoritate de slavi nu o împiedicã sã fie din regiunea Banská Bystrica (destul de
totuºi, bilanþul secolului al XIX-lea este administratã la fel ca ºi restul regatului. diferitã de cehã) ca bazã a limbii literare.
pozitiv pentru ei. Indiferent dacã este Nobilimea maghiarã ocupã o poziþie do- În 1848, Štúr elaboreazã Cererile naþiunii
vorba de gradul de instruire, de produc- minantã, chiar dacã existã ºi o micã nobi- slovace, dar guvernul maghiar condus de
tivitatea agriculturii sau de dezvoltarea lime slovacã. Kossuth (a se vedea p. 120) lanseazã
industrialã (un exemplu: uzinele Škoda, Începând din secolul al XIII-lea, germa- imediat un mandat de arestare pe numele
fondate la Plze², în 1859), þara lor se nii se instaleazã în Ungaria Superioarã, sãu. Ulterior, slovacii luptã alãturi de
situeazã la nivelul Europei Occidentale. mai ales pentru a-i exploata minele ºi a forþele imperiale împotriva insurgenþilor
De asemenea, s-a format ºi o importantã dezvolta aici oraºe. Exploatãrile miniere maghiari.
CEHII ŞI SLOVACII
numãrul ºcolilor slovace scade constant, a cãrei istorie va fi foarte zbuciumatã. Thomáš Masaryk (1850–1937), nãscut în
învãþãmântul secundar este finanþat numai Dupã ce a participat la ofensiva rusã din Moravia dintr-un tatã slovac ºi o mamã cehã,
în limba maghiarã (sau în germanã). În iulie 1917, Legiunea s-a retras spre Sibe- într-un mediu foarte modest, exercitã diverse
1910, mai puþin de 2 000 de absolvenþi ai ria, pentru a se îmbarca la Vladivostok. meserii mãrunte înainte de a ajunge student la
Viena, apoi la Leipzig, unde se cãsãtoreºte cu
Bacalaureatului se declarã slovaci! Dar relaþiile cu bolºevicii se deterioreazã o americanã descendentã a hughenoþilor. El
Cu toate acestea, încep sã se organizeze pânã într-acolo încât, timp de mai multe însuºi se converteºte la protestantism. În 1882
acþiuni politice. Publicaþia Hlas („Vocea“)
susþine cooperarea cu cehii. În 1905, un
luni, 50 000 de legionari cehoslovaci blo-
cheazã linia feratã transsiberianã. Ei nu
este numit profesor de filosofie la Univer-
sitatea Carol. Ales deputat al junilor cehi în
preot, Andrej Hlinka, întemeiazã Partidul vor fi repatriaþi decât în 1919–1920. 1891, Masaryk devine mai întâi apãrãtorul 107
Popular Slovac, catolic, motiv pentru care
este condamnat la doi ani de închisoare.
În vreme ce Parisul se aratã favorabil
cauzei cehoslovace, Londra ºi Washingtonul
naþionaliºtilor, al dreptului la grevã, al votului
universal... Este ºi astãzi cel mai popular dintre
toþi marii reprezentanþi ai istoriei cehe.
Milan Hodža, liderul Partidului Agrarian, adoptã o atitudine mai rezervatã. Cehii ºi Studentul sãu de la Universitatea Carol,
se apropie de alte minoritãþi din Regatul slovacii emigraþi în Statele Unite ale Edvard Beneš (1884–1948), originar din
Ungariei (români, sârbi) ºi promoveazã Americii (în total peste un milion de per- nord-vestul Boemiei, obþine un doctorat în
drept la Dijon în 1908, dupã care predã la Paris,
ideea federalizãrii imperiului. soane) joacã un rol important. Încã din începând din 1909. Devine secretarul Con-
1915 reprezentanþii lor au semnat la siliului Naþional Ceho-Slovac, cu sprijinul is-
Cleveland un acord în vederea organizãrii toricului francez Ernest Denis (1849–1921),
Formarea Cehoslovaciei de acþiuni comune. Dar, în „Cele 14 eminent specialist în perioada lui Jan Hus ºi a
rãzboaielor husite (acesta numãrându-se printre
puncte“ (ianuarie 1918), preºedintele ame- personalitãþile pe care cehii le omagiazã pentru
Mobilizarea cehilor ºi a slovacilor în armata rican Wilson nu prevede decât „posi- contribuþia lor la obþinerea independenþei).
austro-ungarã se desfãºoarã în 1914 fãrã bilitatea unei dezvoltãri autonome pentru Slovacul Milan Štefánik (1880–1919) stu-
dificultate. Anumiþi lideri politici rãmân popoarele Austro-Ungariei“, fãrã alte diazã astronomia la Universitatea Carol, este
fideli imperiului condus de Habsburgi. precizãri. angajat în 1905 la Observatorul din Meudon ºi
obþine cetãþenia francezã. În timpul rãzboiului
Alþii îºi îndreaptã speranþele spre Rusia, Momentul de cotiturã se produce la 6 ia- se dedicã problemelor militare ºi devine
precum cehul Karel Kramáø, condamnat la nuarie 1918: deputaþii cehi din Parlamentul general de brigadã în armata francezã. κi
moarte în 1915 pentru spionaj în favoarea de la Viena adoptã „Declaraþia Epifaniei“, pierde viaþa într-un accident de avion, în 1919.
inamicului, fãrã a fi însã executat. Alþii prin care revendicã independenþa.
ale Coroanei Boemiei, ºi anume Boemia douã þãri. Acesta va fi tranºat prin arbi- ºi încorporeazã astfel o importantã mino-
ritate maghiarã. În plus, Tratatul de la
Trianon îi atribuie partea rãsãriteanã a
fostei Ungarii Superioare, numitã Rute-
nia Subcarpaticã, populatã în majoritate
de ucraineni.
Astfel constituitã, Cehoslovacia este
un stat multietnic (sau, cum spun unii,
Austro-Ungarie în miniaturã). În cursul
anilor 1920, populaþia (aproximativ 15 mi-
108 lioane de persoane) se repartizeazã, de
fapt, în funcþie de limba maternã, dupã
cum urmeazã: cehã sau slovacã, 66 %
(din care slovacii reprezintã 16–17 %);
CEHII ŞI SLOVACII
prin aceasta o excepþie în Europa Centralã. riile germanofone din Boemia, Moravia ºi
lismului. Germanii nu doresc ca Boemia sã se
Masaryk, preºedinte al republicii începând sustragã comunitãþii germanice, cãreia îi apar- Silezia (teritoriile sudete). Consecinþele se
din noiembrie 1918, se retrage în 1935 (la þine din momentul intrãrii ei în istorie. Cehii, þin lanþ: din 30 septembrie, Polonia obþine
vârsta de 85 de ani). Îi urmeazã Beneš, dimpotrivã, doresc o Boemie autonomã, în care printr-un ultimatum ca Cehoslovacia sã-i
ministru de Externe fãrã întrerupere din ei vor juca rolul principal. cedeze vestul teritoriului Teschen. La 5 oc-
1918. El a jucat deja un rol foarte impor- Punctul de vedere ceh obþine câºtig de cauzã tombrie, Beneš demisioneazã ºi pleacã în
în 1918–1919; punctul de vedere german în
tant: dupã ce constituie în 1920–1921 1938–1939. În 1945–1946, expulzarea celei Statele Unite ale Americii. Va fi înlocuit
„Mica Antantã“, împreunã cu Iugoslavia ºi mai mari pãrþi a germanofonilor a pus punct dupã o scurtã vreme de un magistrat, Emil
România, în 1924 semneazã cu Franþa o celor 700 de ani de coexistenþã care a fost, în Hácha. La 6 octombrie, Tiso proclamã 109
alianþã cu caracter defensiv. În 1935 înche-
ie un pact de asistenþã mutualã cu URSS.
ansamblu, paºnicã. autonomia Slovaciei ºi a Ruteniei. La 2 no-
iembrie, primul „Arbitraj de la Viena“
În interiorul þãrii, protecþia minoritã- atribuie Ungariei sudul Slovaciei ºi al
þilor, cerutã prin tratatele de pace, este asi- fel de îngrijorãtoare. Trecutã pe planul al Ruteniei. Slovacia, al cãrei regim, sub pre-
guratã într-o manierã precisã ºi eficace, doilea în cursul anilor 1920, ea reizbuc- siunea lui Hitler, adoptã o linie de tip fas-
ceea ce este tot o excepþie în Europa Cen- neºte ulterior sub impulsul pronazistului cist, intrã în conflict cu Praga: la 14 martie
tralã interbelicã. Nu a fost reþinutã nicio Konrad Henlein al cãrui partid obþine – în 1939, þara îºi proclamã independenþa,
plângere depusã înaintea Comisiei mino- rândul electoratului de limbã germanã – sub protecþia Reichului. În noaptea de 14
ritãþilor din cadrul Societãþii Naþiunilor. douã treimi din voturi în anul 1935. spre 15, preºedintele Hácha se prezintã la
ªi totuºi, tensiunile se fac simþite între Berlin. Sub ameninþarea cu declanºarea
cehi ºi slovaci: aceºtia din urmã au primit DEZMEMBRAREA DIN 1938–1939. „Criza cehos- unui rãzboi iminent, el semneazã un docu-
cu neplãcere, dupã 1919, „invazia“ func- lovacã“ din anul 1938 urmeazã la puþin ment care „aºazã... statul ceh în mâinile
þionarilor cehi. Foarte uniþi, cehii acceptã timp dupã anexarea Austriei de cãtre Führerului...“. Pe data de 15, Hitler sem-
cu greu particularismele slovace. Partidul Germania (Anschluss), care a avut loc neazã la castelul din Praga decretul care
Populist al lui Andrej Hlinka, în care Josef cursul lunii martie. În înþelegere cu Hitler, încorporeazã Reichului „Protectoratul
Tiso (preot catolic, la fel ca ºi Hlinka) Henlein accentueazã progresiv presiunea Boemia–Moravia“. Ultimul act al destrã-
joacã un rol crescând, se situeazã pe pozi- asupra guvernului de la Praga, care iniþial mãrii: în zilele urmãtoare, maghiarii ocupã
þii autonomiste. Problema germanã este la tergiverseazã, dupã care, în septembrie, se Rutenia Subcarpaticã.
CEHII ŞI SLOVACII
zeazã) se transformã, în jurul localitãþii în Cehoslovacia. Partidul Comunist a ieºit
Ba…ská Bystrica, într-o insurecþie care pe primul loc, obþinând 38 % din voturi. Auschwitz.
În ceea ce-i priveºte pe evreii din Slovacia,
dureazã mai multe luni. Trupele sovietice Preºedintele Beneš îl însãrcineazã pe foarte apropiaþi de cei din Ungaria, aceºtia
ajung la Košice la sfârºitul lunii martie Klement Gottwald cu formarea unui nou s-au numãrat printre primii care au fost supuºi
1945 ºi la Bratislava în aprilie. guvern de uniune naþionalã (un comu- selecþiei ºi muncii forþate la Auschwitz, în
Beneš (instalat la Londra începând din nist deþine portofoliul Internelor, iar Jan 1942. Au existat foarte puþini supravieþuitori.
1939) a înfiinþat, în octombrie 1939, un
Comitet Naþional Ceh. Redevenit preºe-
Masaryk, fiul lui Tomáš pe cel al Aface-
rilor Externe).
dinte al republicii, el pune bazele unui Criza se declanºeazã în 1947: guvernul, adoptatã o lege care determinã naþiona- 111
guvern pe care Uniunea Sovieticã îl recu-
noaºte dupã luna iunie 1941. În decembrie
care în luna iulie a aceluiaºi an a acceptat
planul Marshall, este obligat sã-l respingã
lizãri masive; în mai, o nouã Constituþie
instituie o „republicã de democraþie popu-
1943, Beneš semneazã la Moscova un la intervenþia Moscovei. Totodatã, Partidul larã“. O nouã Adunare este aleasã în scurt
tratat de prietenie ºi asistenþã mutualã ºi Social-Democrat refuzã sã accepte fuziu- timp, pe liste unice. În iunie 1948, Beneš
se întâlneºte acolo cu liderul comunist nea cu Partidul Comunist, în ciuda efortu- demisioneazã. Gottwald ajunge preºedinte
Klement Gottwald. În martie 1945, Beneš rilor lui Fierlinger. al republicii, iar Zápotocký ºef al guver-
transferã autoritãþile cehe de la Londra la Pentru a protesta împotriva intrigilor nului. Regimul comunist este instaurat.
Košice. Se formeazã un nou guvern, având ministrului de Interne, 12 miniºtri neco- În 1951, Partidul Comunist este lovit de
ca preºedinte pe social-democratul Zden½k muniºti demisioneazã în februarie 1948. o acþiune de epurare. Ea îi vizeazã îndeo-
Fierlinger ºi ca vicepreºedinte pe Klement La îndemnul lui Antonin Zápotocký, con- sebi pe Rudolf Slánský (secretar general al
Gotwald (care a petrecut întreaga perioadã ducãtorul sindicatelor, este declanºatã Partidului Comunist din 1945) ºi pe
a rãzboiului la Moscova). Programul nu- imediat o grevã generalã: este momentul Vladimir Clementis (slovac, fost ministru
mit „de la Košice“, adoptat în aprilie 1945, „Loviturii de la Praga“. Beneš cedeazã în al Afacerilor Externe între 1948–1950),
prevede o alianþã cu Uniunea Sovieticã, faþa presiunilor, iar înlocuirea miniºtrilor care vor figura printre cei 11 condamnaþi
adoptarea unei reforme agrare ºi impor- demisionari accentueazã controlul comu- la moarte din 1952, dar ºi pe Gustav
tante naþionalizãri. niºtilor asupra guvernului. Ulterior, lucru- Husák (fostul lider al Partidului Comunist
Restabilirea pãcii este însoþitã de reve- rile se desfãºoarã cu rapiditate: în martie, Slovac) ºi alþii. Mulþi dintre acuzaþi sunt
nirea la frontierele din 1937. Totuºi, Ceho- Jan Masaryk se sinucide; în aprilie este evrei (între care Slánský); unul dintre ei,
Cehoslovacia îºi afirmã înaintarea pe calea „Charta 77“, revendicând garanþii împo- cealaltã, cu atât mai mult cu cât popu-
comunismului. triva arestãrilor arbitrare, libertatea reli- laþiile nu au fost consultate printr-un
gioasã ºi de conºtiinþã... Se declanºeazã o referendum.
DE LA „PRIMÃVARA DE LA PRAGA“ LA „REVOLUÞIA represiune severã: Havel, întemniþat în
DE CATIFEA“. În 1963 intervine un uºor dez- 1977, va fi din nou închis în 1979–1983 ºi
gheþ, odatã cu reabilitarea lui Clementis ºi în 1989. Spre sfârºitul anilor 1980, ostili- Republica Cehã
a lui Slánský ºi cu eliberarea arhiepis- tatea faþã de regim se manifestã tot mai
copului de Praga, Monseniorul Beran, deschis. Dupã înãbuºirea unei manifestaþii Václav Havel, foarte popular în continuare,
cãruia i se fixase domiciliul forþat începând
din 1948. În cursul anului 1967, criticile
studenþeºti organizate la Praga în noiem-
brie 1989, Forumul Civic, întemeiat la
este ales preºedinte în 1993 (fiind reales
în 1998). Prim-ministrul Václav Klaus
112 sunt exprimate deschis, pânã într-acolo iniþiativa lui Havel, obþine din partea pu- continuã liberalizarea economiei, dar re-
încât, în ianuarie 1968, Alexander Dub³ek,
prim-secretar al Partidului Comunist Slo-
terii începerea unor negocieri. „Revoluþia
de catifea“ se desfãºoarã apoi cu rapidi-
zultatele negative înregistrate în 1997 îl
determinã sã demisioneze. Partidul So-
vac, îl înlocuieºte pe Novotný în fruntea tate; la sfârºitul aceleiaºi luni, Partidul cial-Democrat (¹SSD) câºtigã alegerile
partidului. Preºedintele republicii demi- Comunist renunþã la rolul sãu conducãtor, din 1998. Pentru a guverna, este obligat
sioneazã în martie. În februarie 1968, iar Havel este ales preºedinte în decembrie însã la formarea unei coaliþii (încheind un
Dub³ek obþine adoptarea unui program 1989.
reformator, care defineºte „calea Cehoslo-
vaciei cãtre socialism“: aceasta este „Pri- DESPÃRÞIREA. În aprilie 1990, Cehoslovacia Drapelul ceh bicolor, care
mãvara de la Praga“. Criticile sovietice, îºi ia numele de „Republica Federativã datează de la sfârşitul
secolului al XIX-lea,
imediate, se transformã în iulie în presiuni Cehã ºi Slovacã“. În cursul anului urmãtor reproduce culorile stemei
puternice, având sprijinul guvernelor Bul- se afirmã douã forþe politice. În partea Boemiei: un leu argintiu pe
gariei, Ungariei, Poloniei ºi Republicii cehã, ministrul Finanþelor, Václav Klaus, un fond roşu. Adoptat în
Democrate Germane. Alexander Dub³ek în fruntea Partidului Democratic Civic 1920, drapelul (tricolor) al
refuzã sã cedeze. La 20 ºi 21 august, trupele (ODS), susþine un liberalism economic net Cehoslovaciei era cel al
cehilor căruia i s-a adăugat
sovietice ºi aliaþii lor invadeazã Cehoslo- (împotriva pãrerilor lui Václav Havel), iar un triunghi albastru, simbol
vacia ºi impun revenirea la „normalitate“. punctul sãu de vedere obþine câºtig de al slovacilor. Republica
Cu toate acestea, agitaþia antisovieticã îºi cauzã. În Slovacia, Vladimir Me³iar, fon- Cehă a păstrat acest drapel
urmeazã cursul (Jan Palach îºi dã foc în datorul Miºcãrii pentru o Slovacia Demo- după divizare.
O frontieră foarte
veche – cea care a Republica Slovacã
aparţinut Sfântului
Imperiu – separă Dupã divizare, liderul HZDS, Vladimir
cele două republici. Me³iar, aflat la putere pânã în 1998,
În Republica Cehă a
mai rămas o adoptã o politicã populistã ºi naþionalistã,
minoritate de limbă cãutând o apropiere de Rusia ºi îndepãr-
CEHII ŞI SLOVACII
polonă (în fostul tând Ungaria prin nerespectarea dreptu-
teritoriu Teschen). rilor minoritãþii maghiare, ceea ce avea sã
Cea mai mare parte ducã la izolarea externã a þãrii.
a germanilor din
Sudeţi, în schimb, au O coaliþie formatã din democrat-creº-
fost expulzaţi în tini, social-democraþi ºi partidele maghiare
1945–1946. câºtigã alegerile legislative din 1998. Anul
urmãtor, democrat-creºtinul Rudolf Schuster
acord cu ODS). Dupã criza din 1997–1999, 113
REPUBLICA CEHà þara îºi reia creºterea economicã. Totuºi, o
parte a populaþiei rãmâne ostilã „libera-
SLOVACIA
¹ESKÁ REPUBLIKA lismului“, dând un numãr însemnat de SLOVENSKO
Suprafaþã 78 866 km2 voturi Partidului Comunist care, caz ex- Suprafaþã 49 037 km2
Populaþie (2006) 10 189 000 loc. cepþional în Europa Centralã, îºi continuã Populaþie (2006) 5 388 000 loc.
Capitalã Praga (Praha) activitatea ca atare. Capitalã Bratislava
Limbã oficialã cehã Republica Cehã a devenit membrã a Limbã oficialã slovacã
Organizaþiei Tratatului Atlanticului de Nord
Structura populaþiei (2001) Structura populaþiei
Cehi * 94,2 % (NATO) în 1999. În 2002, social-democra- Slovaci * 86 %
Slovaci 1,9 % þii câºtigã din nou alegerile legislative, Maghiari 9,7 %
Polonezi 0,5 % apoi formeazã o coaliþie de guvernãmânt Cehi 0,8 %
Germani 0,4 % cu democrat-creºtinii, Partidul Comunist ºi Ucraineni/ruteni 0,6 %
UNGURII
jefuiascã þãrile vecine. Moravia Mare dis- pânã în anul 1918. Dacã pânã atunci fu- în 1239, mongolii (a se vedea p. 15) pã-
pare în primii ani ai secolului al X-lea. sese o regiune locuitã de populaþii migra- trund în Galiþia în 1241, apoi se împart în
Acum începe ceea ce maghiarii numesc toare puse pe jaf, Ungaria va deveni scutul douã grupuri: unul traverseazã Carpaþii,
„Vremea aventurii“, marcatã de zeci de
expediþii de jaf, întreprinse în vestul
Occidentului catolic împotriva populaþiilor
turce ale pecenegilor, iar apoi ale cuma-
celãlalt înfrânge o armatã polono-germanã
în Silezia, apoi se îndreaptã cãtre sud. În-
Europei. Regele Germaniei ºi viitorul îm- nilor. În aceastã acþiune defensivã, Transil- treaga Ungarie se gãseºte sub controlul lor, 115
pãratul Otto I reuºeºte sã organizeze o
rezistenþã comunã în faþa lor: maghiarii
vania va îndeplini rolul unui bastion înaintat.
Regatul se extinde ºi cãtre sud. În 1091,
în vreme ce regele Bela al IV-lea (1235–
1270) se refugiazã pe coasta dalmatã. În
suferã o înfrângere severã la Lechfeld, în László I (viitorul sfânt Ladislau), ocupã decembrie 1241 însã, mongolii se întorc
apropiere de Augsburg, în 955. nordul Croaþiei. Fiul acestuia, Kálmán, spre Asia Centralã, devastând Ungaria ºi
Dupã aceastã înfrângere, maghiarii se care îi urmeazã la tron în 1095, îl învinge ucigând aproximativ jumãtate din popu-
sedentarizeazã, absorbind treptat popu- pe ultimul rege croat (a se vedea p. 143) ºi laþie. Pentru a reface þara, Bela al IV-lea se
laþiile (îndeosebi pe cele slave) sosite cucereºte restul þãrii, inclusiv Dalmaþia. sprijinã pe nobilime, care va juca un rol tot
înaintea lor. Un descendent al lui Árpád, Încheiatã în 1102 cu reprezentanþii celor mai însemnat.
Géza, exercitã puterea între anii 972 ºi 12 triburi croate, Pacta conventa instituie
997. El încheie pacea cu Otto I, susþine uniunea personalã dintre regatele Ungariei ÎN LIPSA UNEI DINASTII. Dinastia Arpadianã se
(eventual prin forþã) misiunile creºtine ºi, ºi Croaþiei, acesta din urmã pãstrându-ºi o stinge în 1301. Dupã câþiva ani de ezitãri, în
în anii 980, primeºte botezul în acelaºi autonomie extinsã. Uniunea va rãmâne în 1308 nobilii maghiari îl aleg pe Carol-Robert
timp cu fiul sãu, care îºi ia numele de vigoare pânã în 1918. de Anjou, (Carol I al Ungariei), nepotul lui
ªtefan (István). Dupã ce se cãsãtoreºte cu Din perioada Arpadienilor, Regatul Un- Carol al II-lea de Anjou – rege al Siciliei, ºi
Gisèle, fiica regelui Bavariei, ªtefan îi gariei reuneºte populaþii diferite. În Tran- al Mariei, o prinþesã arpadianã. Carol-Robert
urmeazã la tron tatãlui sãu, în 997. În 1001 silvania convieþuiesc (a se vedea p. 127) reuºeºte sã restaureze autoritatea regalã
este încoronat ca rege al Ungariei, cu apro- secuii (de limbã maghiarã), saºii (germani) împotriva marilor nobili. El se aliazã cu
barea împãratului ºi a papei (a se vedea imigraþi de la mijlocul secolului al XII-lea, regele Poloniei, Cazimir al III-lea cel Mare,
la tronul Poloniei, dar este vorba exclusiv care existã ºi astãzi, este în realitate mai nouã: Hunyadi (nãscut în 1440), fiul lui Iancu de
de o uniune personalã. ea se constituie dintr-o parte inferioarã, oferitã Hunedoara, al cãrui nume, „Corvin“, a
Ludovic moare în 1382 fãrã a avea un în 1073 de împãratul bizantin Mihail al VII-lea fost explicat, printr-o genealogie miticã,
Dukas, ºi o parte superioarã („latinã“), care
moºtenitor masculin direct. Fiica sa, Maria, dateazã probabil din secolul al XIII-lea. prin descendenþa din romanul Valerius
este încoronatã „rege“ al Ungariei (la „Doctrina Sfintei Coroane“, în virtutea cãreia Corvinus. Acesta se cãsãtoreºte cu Ecate-
vârsta de 11 ani). Dupã voinþa tatãlui sãu, þara aparþine naþiunii simbolizate de nobilime rina, fiica regelui Boemiei, Gheorghe de
aceasta se cãsãtoreºte în 1385 cu Sigismund, ºi reprezentate de Coroanã, a apãrut în secolul Pod½brady (a se vedea p. 103).
al XV-lea. Regele, prin urmare, nu-ºi exercitã
de Luxemburg (nepotul lui Ioan), care prerogativele decât în temeiul deþinerii acesteia.
Matia Corvin duce o politicã externã
ajunge rege al Ungariei în 1387. Sigismund
reuºeºte cu greu sã se impunã în faþa noii
Încredinþatã americanilor în 1945, pentru a
fi pusã la adãpost (respectiv la Fort Knox),
activã ºi ambiþioasã. Din 1464 opreºte îna-
intarea otomanilor în Bosnia. Dupã moartea
116 aristocraþii, promovate de Angevini. Mai coroana a fost restituitã Ungariei în 1978. Ecaterinei, se întoarce în 1468 împotriva
mult, el suferã ºi o serie de înfrângeri:
Veneþia cucereºte astfel litoralul dalmat. În
lui Gheorghe de Pod½brady ºi conduce o
cruciadã împotriva husiþilor (a se vedea
1396, cruciada pe care o lanseazã împo- din 1434 (a se vedea p. 81), care, în 1440, p. 103). Proclamat rege al Boemiei de no-
triva otomanilor se soldeazã cu grava ajunge ºi rege al Ungariei. Ajutat de Iancu bilimea catolicã a acestei þãri, cucereºte
înfrângere de la Nicopole (în Bulgaria). de Hunedoara, acesta preia conducerea Moravia, Silezia ºi Luzacia, apoi ajunge la
Dupã 1404, Sigismund reuºeºte sã guver- unei cruciade predicate de papalitate, dar un acord cu Vladislav Jagello, succesorul
neze ca un suveran. Rãmânând rege al este ucis în 1444, în lupta împotriva oto- lui Gheorghe de Pod½brady: Matia pãs-
Ungariei, devine împãrat în 1411 ºi rege al manilor victorioºi la Varna (în Bulgaria). treazã cuceririle deja obþinute ºi renunþã
Boemiei în 1419 (a se vedea p. 103). Ladislau al V-lea, zis „Postumul“ îi urmeazã la Boemia. În anii 1480, luptã împo-
Înainte de a muri, în 1437, Sigismund la tron, deºi are numai cinci ani. triva lui Frederic al III-lea de Habsburg:
l-a desemnat pe ginerele sãu, Albert de Iancu de Hunedoara (cca 1407–1456) dupã ce cucereºte estul Austriei, ocupã în
Habsburg, sã-i urmeze la tron ca împãrat, aparþine unei familii de origine românã din 1485 Viena, unde se va stinge din viaþã
rege al Boemiei ºi al Ungariei. Dar Albert Transilvania. Comandat militar de geniu, în 1490.
moare în 1439, lãsând un fiu postum, acesta a dispus de o avere considerabilã. Domnia lui Matia Corvin este în mod
Ladislau. În aceste condiþii, nobilimea Începând din 1441, luptã împotriva oto- curent consideratã drept „Epoca de Aur“ a
maghiarã cautã un suveran capabil sã-i manilor, ca voievod al Transilvaniei. De- Ungariei. Este adevãrat cã acesta îºi impune
înfrunte pe otomani. Aceasta îl alege pe vine apoi regent al Ungariei între 1446 ºi autoritatea în faþa nobilimii, consolidea-
Ladislau al III-lea Jagello, rege al Poloniei 1452, în timpul minoratului lui Ladislau zã administraþia, îmbunãtãþeºte sistemul
UNGURII
1471. Personalitate slabã, acesta nu rezistã fiului lor, Ioan Sigismund. milian îi urmeazã la tron Rudolf, rege al
în faþa presiunilor baronilor ºi permite În 1541, trupele lui Ferdinand asediazã Ungariei între 1576 ºi 1608. În 1591, o
dezagregarea statului: veniturile fiscale se zadarnic Buda. Soliman o trimite pe Isabella, serie de incidente grave duc la declanºarea
prãbuºesc, armata se dizolvã. În schimb,
nobilimea exercitã o dominaþie tot mai
împreunã cu fiul ei, în Transilvania, ocupã
Buda ºi instaleazã aici un paºã otoman. În
Rãzboiului de 15 ani, care se va încheia în
1606, dupã ce va produce pagube imense
puternicã asupra þãranilor, ceea ce deter- 1556, cu sprijinul lui Soliman, Ioan Sigis- Ungariei. 117
minã apariþia unei noi forme de ºerbie
(care va fi desfiinþatã abia în 1848). În
mund este proclamat principe al Transil-
vaniei. Ferdinand încheie un armistiþiu cu UNGARIA OTOMANÃ. Delimitatã pentru prima
1514, nobilii, conduºi de Ioan Zápolya otomanii în 1562, dupã care moare, în 1564. datã în 1568, aceasta va atinge maxima ei
(voievodul Transilvaniei), reprimã în Divizarea Ungariei avea sã dureze pânã întindere în 1664. Pentru otomani este
mod feroce o mare rãscoalã þãrãneascã. la sfârºitul secolului al XVII-lea. În aceastã vorba, înainte de toate, de un teatru de
Vladislav Jagello moare în 1516. Fiul sãu, perioadã se pot distinge trei teritorii (a se operaþiuni militare ºi de o þarã ce poate fi
Ludovic, în vârstã de zece ani, îi urmeazã vedea harta de la p. 118): Ungaria „regalã“, exploatatã. Trecerea trupelor otomane (alcã-
la tron în Ungaria ºi în Boemia. În 1521, pãstratã de Habsburgi; Ungaria otomanã; tuite adeseori din slavi balcanici) este
sora acestuia, Anna, se cãsãtoreºte cu principatul Transilvaniei, autonom, sub su- însoþitã de jafuri ºi de distrugeri. Sudul
Ferdinand de Habsburg, fratele lui Carol zeranitatea Imperiului Otoman, cãruia îi plã- Ungariei este depopulat grav.
Quintul. Ludovic se cãsãtoreºte cu sora teºte un tribut anual. Prin urmare, ungurii se Totuºi, acest tablou trebuie nuanþat, cãci
celor doi, Maria, în anul urmãtor. Otoma- aflã într-o situaþie ambiguã. Obiectivul pe numeroºi nobili maghiari rãmân în con-
nii ameninþã însã din nou: ei cuceresc care îl vor urmãri va fi recâºtigarea unitãþii tinuare pe pãmânturile lor. Administraþia,
Belgradul în 1521. În 1526, sultanul ºi a independenþei sub conducerea unui condusã de un bei, se preocupã înainte de
Soliman Magnificul îi zdrobeºte pe unguri suveran pe care sã-l aleagã chiar ei, de pre- toate de colectarea impozitelor ºi ºtie sã
la Mohács (la 29 august). Ludovic al II-lea ferinþã maghiar. Dar cum sã lupte împotriva dea dovadã de supleþe. Nu se manifestã în
moare înecat, în vreme ce încerca sã fugã otomanilor fãrã sprijinul Habsburgilor? În niciun fel prozelitismul musulman (aºa
de pe câmpul de luptã. sens invers, cum sã se apere de Habsburgi cum se întâmplã în Bosnia) ºi nici nu se
UNGURII
sultanul. La începutul anilor 1660, când Ortodoxe Sârbe. Mitropolitul acesteia, sta-
otomanii reiau ostilitãþile, contele Miklós bilit la Sremski Karlovci (Karlowitz) ajunge
Zrinyi (1620–1664), poet ºi general foarte Coabitarea cu Austria chiar, în secolul al XVIII-lea, conducã-
popular, conduce campaniile împotriva
acestora dar, în ciuda victoriei sale la UN MOZAIC DE POPOARE. Eliberatã în întregime
torul tuturor ortodocºilor din Regatul
Ungariei, inclusiv al românilor ºi rutenilor,
Saint-Gothard (în sud-vestul þãrii), din de sub stãpânirea otomanã prin Tratatul de care nu acceptaserã „unirea“. 119
1664, Leopold semneazã din nou pacea.
Dupã eºecul unei conspiraþii nobiliare în-
la Passarowitz (1718), Ungaria îºi vede
frontiera sudicã definitiv fixatã (cel puþin DE LA PACEA DIN 1711 LA RENAªTERE. Pacea
dreptate împotriva Habsburgilor, în 1667, pânã în 1918) prin Tratatul de la Belgrad de la Satu Mare, semnatã de împãratul
regimul adoptã un caracter autoritar. Pre- (1739). De-a lungul acestei frontiere vor fi Carol al VI-lea (Carol al III-lea în Ungaria,
dicatorii protestanþi sunt alungaþi, conco- constituite, în anii urmãtori, regimentele 1711–1740), instituie un compromis: dacã
mitent dezvoltându-se miºcarea curuþilor grãnicereºti (a se vedea p. 23). De aseme- nobilimea maghiarã, ca reprezentantã a
(victime ale represiunii, soldaþi lãsaþi la nea, apare necesitatea repopulãrii sudului naþiunii, depune armele, Carol acceptã sã
vatrã...). Un nobil, Imre Thököly, preia câmpiei maghiare, rãvãºit de rãzboaie: în guverneze în conformitate cu legile þãrii.
conducerea acestora, îºi impune controlul aceste împrejurãri se constituie acel extraor- Practic, aceasta însemna cã va respecta or-
asupra Ungariei Superioare, apoi se alãturã dinar mozaic de popoare ce caracterizeazã dinea deja stabilitã, bazatã pe prerogativele
otomanilor. Aceºtia din urmã asediazã Viena ºi astãzi aceastã regiune (a se vedea p. 42). Dietei (dominate de nobilime), privilegiile
în 1683, dar sunt înfrânþi la Kahlenberg de Diversitãþii etnice i se adaugã o mare di- juridice ºi fiscale ale nobililor ºi aservirea
imperiali ºi de polonezii lui Ioan Sobieski versitate religioasã, favorizatã de pãstrarea þãranilor. În schimb, Dieta îi oferã satis-
(a se vedea p. 84). Ulterior, imperialii îna- libertãþii cultelor. Alãturi de catolici (croaþi, facþie lui Carol, în 1722–1723, atunci când
inteazã rapid: ocupã Buda în 1686, Bel- slovaci, majoritatea maghiarilor, în special recunoaºte „Pragmatica Sancþiune“ din
gradul în 1688 ºi pãtrund în Serbia (a se în vestul þãrii), se regãsesc calvini (mai ales 1713, care permite fiicei împãratului, Maria
vedea p. 147). Totuºi, din 1689, otomanii printre ungurii din regiunea Debreþin ºi din Tereza, sã-i urmeze acestuia la tron. Ea
trec la o contraofensivã puternicã, respin- Transilvania) ºi luterani (saºii din Transil- este, de altfel, încoronatã ca „rege“ al
þionar. Ungaria a participat la efortul de îi atrage critici severe din partea clerului În octombrie izbucneºte la Viena o nouã
rãzboi împotriva lui Napoleon, fiind însã catolic ºi a marilor proprietari ºi îl face detestat insurecþie. Kossuth, care a primit din partea
feritã de lupte purtate pe teritoriul propriu. de minoritãþi. Pãrãsind þara în 1849, el refuzã Adunãrii puteri aproape dictatoriale, lan-
Renaºterea maghiarã se manifestã, mai orice reconciliere ºi condamnã compromisul seazã o campanie militarã împotriva capi-
din 1867. În 1879 îi este anulatã naþionalitatea
întâi de toate, în literaturã. Ferenc Kazinczy maghiarã ºi moare în exil la Torino în 1894, nu talei austriece, dar armata sa este înfrântã.
(1759–1831) întreprinde o reformã a limbii înainte de a-ºi fi revizuit – în cele din urmã – Autoritatea imperialã este restabilitã pe
maghiare, pe care o adapteazã normelor opinia cu privire la naþionalitãþi, preconizând deplin în decembrie 1848, când tronul îi
moderne. Ulterior începe sã se afirme o constituirea unei federaþii danubiene. revine lui Franz-Iosif. Trupele austriece ºi
nouã generaþie de scriitori din rândul cãreia
face parte poetul Mihály Vörösmarty
croate ajung la Buda la sfârºitul anului
1848, Kossuth ºi Adunarea retrãgându-se
120 (1800–1855). Aceasta se înscrie în contex- REVOLUÞIA DE LA 1848–1849. În martie 1848, la Debreþin. Maghiarii obþin totuºi o serie de
tul european marcat de romantism, deter-
minând accentuarea naþionalismului. În
atunci când se declanºeazã revoluþia la
Viena, manifestanþii (printre care se aflã ºi
victorii, astfel cã, în aprilie 1849, Kossuth
convinge Adunarea sã proclame detrona-
1840, maghiara înlocuieºte latina în cali- poetul Sándor Petöfi), revendicã, la Pesta, rea Habsburgilor. Franz-Iosif acceptã aju-
tate de limbã oficialã a regatului. Renaºte- adoptarea unor reforme radicale. Ulterior, torul oferit de o armatã rusã comandatã de
rii culturale i se adaugã avântul economic, Kossuth reuºeºte sã convingã Dieta, reu- generalul Ivan Paskevici (a se vedea p. 88).
simbolizat de activitatea contelui István nitã la Poszony, sã voteze aceste reforme: Aceasta intervine în iulie 1849, dinspre
Széchenyi (1791–1860). Aristocrat cu ve- instaurarea unui regim parlamentar ºi a Galiþia ºi Þara Româneascã, în vreme ce
deri liberale, acesta întemeiazã Academia votului universal, abolirea completã a austriecii atacã dinspre vest. Sándor Petöfi
de ªtiinþe, promoveazã navigaþia vaselor ºerbiei etc. Viena le acceptã. Noul guvern moare în lupta cu ruºii, la vârsta de 26 de
cu aburi pe Dunãre, construieºte un pod se instaleazã la Pesta, unde, din luna iulie ani. Artúr Görgey, comandantul armatei
suspendat între Buda ºi Pesta etc. Totodatã, 1848, se va întruni ºi Adunarea Naþionalã. maghiare – cãruia Kossuth i-a transmis
el preconizeazã desfiinþarea relaþiilor de Preluarea puterii de cãtre maghiari stârneºte prerogativele sale înainte de a emigra –
tip feudal, dar se opune oricãror acþiuni neliniºtea populaþiilor de alte etnii (slovaci, capituleazã la Világos [ªiria – n.tr.], la
revoluþionare. Rivalul sãu, Kossuth (1802– români, sârbi...), dar Kossuth refuzã sã 13 august 1849.
1894), se remarcã în anii 1840 printr-un þinã seama de acest fapt. Croaþia reprezintã
discurs pronunþat naþionalist, care atrage un caz particular (a se vedea p. 144): deºi DE LA „SISTEMUL BACH“ LA COMPROMISUL
mai ales mica nobilime devenitã foarte aparþine Regatului Ungariei, aceasta este AUSTRO-UNGAR. Din august 1849, o represiune
numeroasã (4 % din întreaga populaþie). guvernatã de un ban (bán), numit de suveran crâncenã se abate asupra revoluþionarilor
UNGURII
rii. Adoptat în 1867, compromisul constã ºef al guvernului între 1875 ºi 1890. Opo- 2,4 milioane de locuitori.
într-o serie de legi votate simultan, la ziþia se reuneºte în Partidul Independenþei,
Viena ºi la Pesta. Imperiul este divizat fidel concepþiilor lui Kossuth. Sistemul
între Regatul Ungariei (inclusiv Croaþia),
sau „Transleithania“ ºi restul posesiunilor
electoral censitar (doar 24 % dintre bãrbaþi
beneficiazã de dreptul de vot) pãstreazã
CHESTIUNEA LINGVISTICÃ. Dupã adoptarea, în
1868, a legii privind instrucþiunea publicã
intactã influenþa nobilimii – care acapa- (la iniþiativa ministrului József Eötvös, de 121
MODERAÞII: DEÁK ªI ANDRÁSSY
reazã posturile din administraþie ºi din ar-
matã – pe seama þãrãnimii ºi a populaþiilor
altfel, un mare scriitor), rata analfabetis-
mului scade vertiginos. Învãþãmântul este
Temperamentului excesiv al lui Kossuth i se de alte etnii. Economia ºi finanþele sunt deschis tuturor, fãrã discriminare, în dife-
opun realismul ºi abilitatea diplomaticã a lui controlate de o burghezie alcãtuitã, în rite limbi materne (cel puþin la nivelul
Ferenc Deák (1803–1876) ºi Gyula Andrássy
(1823–1890). Primul, ºef al liberalilor mode- mare parte, din evrei maghiarizaþi. ºcolii primare). În aparenþã liberale, preve-
raþi, se þine la distanþã de evenimentele de la Liberalismul politic intrã în declin spre derile legii implicã mari dificultãþi, din
1848. Cel de-al doilea, legat de Kossuth, parti- sfârºitul secolului, mai ales în timpul douã considerente.
cipã la ele, dar jucând numai un rol secundar; guvernului Deszö Bánffy (1895–1899), – Regatul Ungariei, în sens strict (fãrã
emigrat apoi, dupã capitularea de la Világos,
condamnat la moarte în contumacie, este gra-
care reprimã revendicãrile populaþiilor Croaþia), este un stat unitar, având drept
þiat în 1858 ºi revine, în scurt timp, în Ungaria. nemaghiare. În 1896, celebrarea fastuoasã limbã oficialã maghiara. Autoritãþile
Începând din 1865, atât unul, cât ºi celãlalt a mileniului împlinit de la cucerirea arpa- maghiare (ca ºi cele franceze, germane
poartã la Viena negocieri, care se vor încheia dianã a þãrii agraveazã tensiunile interne. sau britanice în aceeaºi perioadã), con-
prin compromisul din 1867. Andrássy va fi Dupã înfrângerea Partidului Liberal, în siderã învãþãmântul în limba oficialã un
primul preºedinte al Consiliului maghiar, de la
1867 la 1871. Ministru al Afacerilor Externe 1905, represiunea se accentueazã. Princi- factor de unitate naþionalã, limbile
ale imperiului între 1871 ºi 1879, el va fi arti- pala personalitate a perioadei este István minoritãþilor fiind recunoscute doar la
zanul instaurãrii ocupaþiei austro-ungare în Tisza (fiul lui Kálmán), care va guverna în nivel local.
Bosnia-Herþegovina, în 1878. mod autoritar între 1913 ºi 1917, sfârºin- – Totuºi, Regatul Ungariei (fãrã Croaþia),
du-ºi viaþa asasinat, în 1918. prezintã o trãsãturã particularã: populaþiile
Ungaria izolatã
la Villa Giusti, care stipuleazã demobili-
zarea armatei sale. Slavii de sud, pe de o
administrat direct de chiar Austria.
UNGURII
Szeged, conducerea forþelor contrarevo- dintre care 1 500 000 în România, 750 000
luþionare susþinute de Aliaþi. „Teroarea SOARTA EVREILOR DIN UNGARIA în Cehoslovacia, 500 000 în Iugoslavia.
roºie“ este înlocuitã cu „teroarea albã“, Guvernul ungar adoptã, din 1938, mãsuri discri- Un singur plebiscit este organizat, la cere-
impregnatã de antisemitism (cãci mulþi minatorii la adresa evreilor (numerus clausus rea Italiei, în privinþa oraºului Sopron ºi a
pentru anumite profesii), apoi organizeazã în
dintre liderii revoluþionari erau evrei). În 1941 batalioane de muncitori evrei în uniformã,
împrejurimilor sale, atribuite iniþial Austriei;
martie 1920, o Adunare îl desemneazã pe majoritatea voturilor sunt în favoarea Un- 123
care însoþesc diviziile ungare pe frontul rusesc.
Horthy „regent al regatului“, dar Aliaþii se În acelaºi timp, Miklós Kállay rezistã presiu- gariei (decembrie 1921).
opune revenirii la tron a lui Carol de nilor Berlinului ºi refuzã sã-i predea pe evrei.
Habsburg (care i-a urmat lui Franz-Iosif în Începând din martie 1944, când germanii PE URMELE GERMANIEI. Contele István Bethlen,
ocupã Ungaria, o grupã specialã de intervenþie
1917). Horthy se va afla în fruntea statului SS, comandatã de Adolf Eichmann, organizeazã conservator moderat, conduce guvernul
maghiar pânã în 1944. deportarea cãtre Auschwitz a evreilor din Unga- între anii 1921 ºi 1931. Succesorii sãi sunt
ria ºi din teritoriile anexate (nordul Transilvaniei, autoritarul general Gyula Gömbös (1932–
„DICTATUL“ DE LA TRIANON. Între timp, Ungaria, Rutenia...). În perioada iulie–octombrie 1944, 1936) ºi contele Pál Teleki (1938–1941),
complet izolatã, nu are altã soluþie decât intervenþia lui Horthy izbuteºte sã întrerupã care va cãuta zadarnic sã înlãture hegemo-
deportarea celor din Budapesta. Crucile cu
semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie sãgeþi se dedau la masacre în Budapesta încer- nia germanã ºi va sfârºi prin a se sinucide.
1920), pe care-l considerã un veritabil cuitã, dar numeroºi evrei vor fi, în fine, elibe- Începând din 1938, iniþiativele guvernu-
„dictat“: din 283 000 de km2 deþinuþi înainte raþi, datoritã sosirii sovieticilor. lui nazist nu pot lãsa Ungaria indiferentã:
de rãzboi (fãrã Croaþia), ea se vede brusc În total, din peste 700 000 de evrei care acesteia îi este dificil sã nu se lase antre-
redusã la o suprafaþã de 93 000 km2. Zonele trãiau în Ungaria la începutul rãzboiului, numai natã pe urmele Germaniei, de vreme ce se
144 000 scapã cu viaþã. Unii dintre aceºtia au
locuite masiv de populaþii nemaghiare nu plecat în Israel dupã rãzboi, însã astãzi în iveºte ocazia de a se reveni asupra pierde-
puteau fi, în mod evident, pãstrate: Slova- Ungaria continuã sã existe cea mai importantã rilor provocate de Tratatul de la Trianon.
cia propriu-zisã, bordura germanofonã comunitate evreiascã din Europa Centralã, în Aceastã ocazie apare în patru rânduri.
(Burgenland, alipitã Austriei). Regiunile totalitate maghiarizatã. – Dupã anexarea Sudeþilor de cãtre Ger-
cu populaþie relativ amestecatã, Transil- mania (a se vedea p. 108), Ungaria obþine
– Cea de-a treia ocazie permite cea mai în- dapesta. Sovieticii ocupã Ungaria în între- larea propriilor oameni în posturile-cheie
semnatã revanºã: la 30 august 1940 arbi- gime în cursul lunii aprilie 1945. ale poliþiei ºi armatei. Dar alegerile gene-
trajul germano-italian de la Viena oferã Simultan sunt restabilite frontierele de rale de la 5 noiembrie 1945 sunt totuºi
Ungariei Transilvania de Nord-Vest, care dinainte de 1938, fapt ce va fi confirmat de libere: Partidul Micilor Proprietari Inde-
înglobeazã ºi întregul þinut al secuilor. Tratatul de pace de la Paris, din februarie pendenþi câºtigã 57 % din voturi, iar Par-
[Este vorba despre suprafaþã de aproxi- 1947. Existã însã o noutate: Rutenia, care tidul Comunist, 17 %. Mareºalul sovietic
mativ 44 000 km2, cu o populaþie majo- Kliment Voroºilov, preºedintele comisiei
ritar româneascã. – n.tr.] interaliate, impune însã un guvern de coa-
– Invadarea Iugoslaviei de cãtre Germania
furnizeazã Ungariei ultima ocazie pentru
1942. Cu sprijinul
Germaniei şi Italiei,
1946. Ungaria a revenit,
în 1945, la configuraţia
liþie, ca ºi atribuirea portofoliului Inter-
nelor unui comunist (pânã la sfârºitul
124 a se extinde: în aprilie 1941, ea recupe- Ungaria a putut prelua sa de dinainte de anul anilor ’40, postul va fi ocupat, succesiv, de
reazã districtul Mur, sudul zonei Baranya
ºi Bacika.
sudul Slovaciei, Rutenia
Subcarpatică,
Transilvania de Nord,
1938. O singură noutate:
frontiera comună cu
Uniunea Sovietică, în
Imre Nagy, László Rajk ºi János Kádár).
Mátyás Rákosi, secretarul general al
Ungaria este antrenatã în iunie 1941 în Bacika şi districtul Mur. nord-est. Partidului Comunist, pune atunci în aplicare
rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice, în
acelaºi timp cu Slovacia ºi România. La
începutul anului 1943, armata maghiarã
pierde, în regiunea Voronej, la sud de
Moscova, zeci de mii de soldaþi, uciºi sau
cãzuþi prizonieri. Guvernul condus de
Miklós Kállay (martie 1942–martie 1944)
încearcã negocieze, ulterior, cu Aliaþii. În
martie 1944, Hitler obþine înlocuirea lui
Kállay cu Döme Sztójay. Germanii ocupã
imediat þara, instaurându-ºi controlul asu-
pra economiei acesteia. În august, Horthy
se debaraseazã de Sztójay, pentru ca în
octombrie 1944 sã încheie un acord de ar-
mistiþiu cu Moscova. Germanii îl aresteazã
UNGURII
Mindszenty, primatul Ungariei, este con-
damnat la muncã forþatã)... În 1949, la
instigarea lui Stalin, László Rajk ºi alþi
lideri comuniºti sunt acuzaþi de „titoism“
ºi executaþi la capãtul unui proces rãsunãtor.
125
PATRU DECENII DE DEMOCRAÞIE POPULARÃ.
Moartea lui Stalin duce la zdruncinarea au-
toritãþii lui Rákosi. Imre Nagy, devenit ºef al
guvernului în iulie 1953, ia mãsuri în vede-
rea liberalizãrii: amnistie, închiderea lagãre-
lor de muncã, oprirea colectivizãrii agricul-
turii, toleranþã religioasã... Kremlinul obþine
demisia sa în primãvara anului 1955, dar transformã în cursul serii în insurecþie. Re- Severa restrângere secole probabil se găsesc,
intelectualitatea comunistã îl acuzã pe Rákosi, gimul mai este sprijinit doar de poliþia poli- teritorială impusă Ungariei în schimb, izolaţi în mijlocul
care, sub presiune sovieticã, se vede con- ticã. Gerö face apel la forþele sovietice sta- în 1920 a plasat în afara românilor. Toate popu-
frontierelor sale însemnate laţiile maghiare, inclusiv
strâns sã abandoneze conducerea partidului þionate în apropierea capitalei, dar „coctei- minorităţi de limbă secuii, aparţineau Regatului
în iulie 1956 (se va refugia în octombrie lurile Molotov“ opresc înaintarea tancurilor maghiară. Unele dintre Ungariei până în 1918. În
1956 în URSS.). Este înlocuit de Ernö Gerö. ruseºti. Deºi este vorba de numai câteva mii acestea sunt frontaliere: în interiorul Republicii
Funeraliile lui Rajk – reabilitat în 1955 – de insurgenþi, luptele vor face ravagii în Slovacia de Sud, în Ungaria, minorităţile de
apoi evenimentele din Polonia (revenirea lui Budapesta ºi în alte oraºe timp de cinci zile. Ucraina Subcarpatică, în limbă germană şi slovacă
nord-vestul României, în îşi au originea în
Gomu¬ka la putere, la 19 octombrie 1956, a Imre Nagy preia conducerea guvernului Voivodina (nordul Serbiei). repopulările din secolul al
se vedea p. 95), aprind scânteia: la 23 oc- la 24 octombrie 1956. János Kádár îi ia Secuii maghiari instalaţi în XVIII-lea, consecutive
tombrie 1956, o giganticã manifestaþie se locul lui Gerö. În cursul zilelor urmãtoare, inima Transilvaniei de zece refluxului turcilor.
Kremlinul (dupã cum se va afla mai târziu) liberalizare, relativã dar realã, a econo- Romi 2,15 % *
decide intervenþia militarã. miei. Germani 1,2 %
La 1 noiembrie 1956, Nagy proclamã Slovaci 0,4 %
neutralitatea þãrii. Pe data de 4 noiembrie, UNGARIA DEMOCRATICÃ. Îndepãrtat de la pu- Religii catolicã, protestantã (calvinã)
se anunþã formarea unui contra-guvern, tere în 1988, Kádár se stinge din viaþã în
condus de Kádár (care a ajuns la Moscova cursul anului urmãtor. Frontiera cu Austria * Potrivit unor estimãri, romii ar constitui
pe data de 1), în vreme ce tancurile sovie- este deschisã în mai 1989. În iunie, fune- 4,5 % pânã la 6 % din populaþia totalã.
tice pãtrund în Ungaria prin Ucraina raliile lui Imre Nagy prilejuiesc ieºirea în
Transcarpaticã. Revoluþia maghiarã este
zdrobitã în câteva zile. Kádár conduce o
stradã a sute de mii de persoane. Odatã cu
abandonarea de cãtre Partidul Comunist a vecinãtate, dar situaþia maghiarilor din
126 rolului sãu conducãtor, „republica popu- Slovacia nu se schimbã. Un tratat similar,
larã“ este desfiinþatã la 23 octombrie 1989,
ziua aniversarã a revoluþiei din 1956.
semnat cu România anul urmãtor, pro-
voacã o destindere evidentã a relaþiilor
În martie–aprilie 1990, alegerile legis- dintre cele douã þãri (a se vedea p. 135).
lative conduc la formarea unei coaliþii de Alegerile legislative din 1998 aduc la pu-
centru-dreapta conduse de József Antall tere o coaliþie de centru-dreapta condusã
(liderul Partidului Micilor Proprietari, de Viktor Orbán, În acelaºi an, schimbarea
Stema Ungariei este com- care câºtigase alegerile în 1945). Dez- majoritãþii politice în Slovacia (a se vedea
pusă din culorile roşu baterile politice sunt apoi dominate de p. 113) duce la îmbunãtãþirea relaþiilor
(culoarea stindardului lui douã mari chestiuni: liberalizarea econo- dintre cele douã þãri. Ungaria devine mem-
Árpád), alb (crucea patriar- miei ºi apãrarea drepturilor minoritãþilor bru NATO în 1999. Socialiºtii obþin
hală, care simbolizează
convertirea la creştinism... maghiare de pe teritoriile statelor vecine. victoria în alegerile legislative din 2002,
şi puterea regală) şi verde. Antall moare în 1993. Alegerile din cu sprijinul Alianþei Democraþilor Liberi.
Dispunerea acestor culori 1994 sunt câºtigate de Partidul Socialist Noul prim-ministru, Peter Medgyessy,
în benzi orizontale îşi are (al foºtilor comuniºti reformatori). Noul lasã locul lui Ferenc Gyurcsany, în 2004.
originea în timpul revoluţiei drapelului tricolor. Ele au
fost înlocuite cu emblema
prim-ministru, Gyula Horn, continuã libe- Ungaria este admisã în Uniunea Euro-
de la 1848. Până în 1949,
stema tradiţională, încunu- republicii populare, ruptă ralizarea economiei, în ciuda presiunilor peanã, în luna mai a aceluiaºi an. Alegerile
nată cu coroana Sfântului de revoluţionarii din 1956, sindicale. În 1995, Ungaria semneazã cu din 2006 pãstreazã la guvernare coaliþia
Ştefan, figura în centrul suprimată oficial în 1957. Slovacia un tratat de cooperare ºi de bunã de stânga.
ROMÂNII
misului austro-ungar. – n.tr.] Începând din masa populaþiei þãrãneºti, mai mult sau mai priu-zisã ºi Republica Moldova, aceasta
Evul Mediu, ea adãposteºte patru populaþii: puþin aservitã de aristocraþia maghiarã. În ceea din urmã inclusã în Uniunea Sovieticã
secui, germani (sau saºi), maghiari ºi români. ce priveºte (mica) nobilime româneascã, atâta pânã în 1991.
• Secuii, de limbã maghiarã, ocupã interiorul
arcului carpatic. Originea lor (probabil tur-
câtã existã, aceasta se maghiarizeazã parþial.
Dupã cucerirea Ungariei centrale de cãtre
cicã) rãmâne misterioasã. Se pare cã au sosit turci, atunci când Transilvania devine auto- Începuturile 127
în acelaºi timp cu maghiarii, ca trupe auxi-
liare ale acestora. Însãrcinaþi de timpuriu cu
nomã, maghiarii continuã sã conducã þara.
Conºtiinþa naþionalã a românilor din Transil- ORIGINEA CONTROVERSATÃ A ROMÂNILOR. Dacii
apãrarea frontierelor rãsãritene ale regatului, vania se afirmã în special din secolul al reprezentau ramura nordicã (nord-dunã-
ei ºi-au pãstrat multã vreme organizarea de XIX-lea: în 1848–1849, ei revendicã recunoaº- reanã) a tracilor indo-europeni. În secolul I
clan, bazatã pe o comunitate de oameni liberi. terea lor ca „naþiune“. Dar statul maghiar î.Hr., sub conducerea regelui Burebista,
• În schimb, originea saºilor este clarã: la în- format în urma compromisului din 1867 nici nu aceºtia ºi-au constituit un stat cu centrul la
demnul regilor Ungariei, ei au colonizat, de vrea sã audã de aºa ceva. Integral inclusã Sarmizegetusa, în sud-vestul Transilvaniei
la mijlocul secolului al XII-lea, centrul Tran- în cadrul României dupã Primul Rãzboi Mon- de astãzi. Spre sfârºitul secolului urmãtor, în
silvaniei. Deºi numiþi „saxoni“, aceºtia pro- dial, Transilvania face, în 1940, obiectul unui timpul domniei lui Decebal (Diurpaneus),
veneau mai ales din Renania ºi din Flandra. partaj [dictatul de la Viena – n.tr.]: nord-vestul dacii au intrat în conflict cu romanii. În
Organizarea lor judecãtoreascã în ºapte (inclusiv secuii) reintrã în componenþa Unga- urma rãzboaielor din 101–102 ºi 105–106,
scaune a dat numele german al regiunii, riei; sudul (inclusiv saºii) continuã sã aparþinã împãratul roman Traian cucereºte Dacia, o
Siebenbürgen. Printre oraºele de origine sã- României. parte a acesteia devenind provincie romanã
seascã, cele mai importante sunt astãzi Bra- În 1945, toþi locuitorii Transilvaniei au rede- (a se vedea harta de la p. 10). Resursele pro-
ºovul (Kronstadt) ºi Sibiul (Hermannstadt). venit cetãþeni români. Printre aceºtia se numãrã vinciei (aur, fier, sare) sunt exploatate cu
• Maghiarii propriu-ziºi s-au stabilit în vorbitorii de limbã maghiarã, în numãr de ajutorul coloniºtilor, care se amestecã, trep-
Transilvania, ca ºi în restul Ungariei, în 1,5 milioane în zilele noastre. Saºii însã au tat, cu populaþia autohtonã. Însã provincia se
secolul al X-lea. emigrat, în majoritate, în Germania. dovedeºte greu de apãrat în faþa presiunilor
laþia romanicã autohtonã sunt relativ puþine. mongolilor, în secolul al XIII-lea, ajungând, Hoarda de Aur continuã sã reprezinte o
Ce s-a întâmplat între timp? deci, în Transilvania, la patru secole dupã ameninþare realã. Prin urmare, Petru se
Românii – la fel ca ºi majoritatea istori- sosirea aici a ungurilor! recunoaºte, în 1387, vasal al regelui Polo-
cilor – considerã (pe baza dovezilor arheo- niei, Vladislav al II-lea Jagello (a se vedea
logice ºi a surselor scrise) cã descendenþii AFIRMAREA VALAHIEI ªI A MOLDOVEI. Creºtinis- p. 80). Suceava devine ºi centrul Mitro-
populaþiilor romanizate ale Daciei au rãmas mul slavon se rãspândeºte la nordul Dunãrii poliei Ortodoxe a Moldovei, recunoscutã
în perioada creºterii puterii bulgarilor, dupã de Patriarhia din Constantinopol în 1401.
secolul al VII [religia creºtinã pãtrunzând
LIMBA ROMÂNÃ
în secolele II–III d.Hr. – n.tr.]. Regiunea
Primul text cunoscut în limba românã dateazã intrã sub autoritatea pecenegilor (de origine Românii sub tutelã
128 din 1521: este o scrisoare trimisã de boierul
turcicã) pânã in 1122, apoi a cumanilor (de
Neacºu [din Câmpulung, n.tr.] judelui Bra-
ºovului, Johannes Benkner, un „sas“. Acesta, aceeaºi origine), fiind devastatã de mongoli DOMINAÞIA OTOMANÃ. Dupã ce otomanii pã-
preocupat de problema educaþiei religioase, între 1240–1242. Ulterior, Valahia [Þara trund în Europa, la mijlocul secolului al
cheamã ulterior la Braºov pe Coresi, un tipo- Româneascã – n.tr.] intrã sub controlul ma- XIV-lea, aceºtia cuceresc Bulgaria, apoi
graf originar din Valahia, care va tipãri psaltiri, ghiarilor, care încearcã astfel sã se apere în atacã Valahia, în 1394. Doi ani mai târziu,
evanghelii, într-o limbã pe care a unificat-o,
pentru a putea fi înþeleasã de toþi românii. faþa tãtarilor din Hanatul Hoardei de Aur. În ei înfrâng la Nicopole (pe malul bulgãresc
Aceste texte, traduse din slavonã (limba litur- jurul anului 1270, aici se dezvoltã o miºcare al Dunãrii) o cruciadã creºtinã lansatã îm-
gicã a ortodocºilor slavi, dar ºi a celor români) de rezistenþã împotriva maghiarilor. Voie- potriva lor (a se vedea p. 116). Ulterior, þara
erau transcrise cu caractere chirilice. vodul Basarab I, obþine independenþa, prin intrã sub dominaþia Imperiului Otoman:
Întemeierea unei Biserici Unite, în 1698, a victoria [de la Posada, n.tr.] din 1330, îm- voievozii trebuie sã plãteascã un tribut
marcat o altã etapã importantã: românii din
Transilvania îºi redescoperã, cu aceastã ocazie, potriva regelui Ungariei, Carol I [Carol anual, începând din prima jumãtate a se-
prin legãturile cu catolicii ºi în urma cãlãtoriilor Robert de Anjou – n.tr.]. În 1359 se înte- colului al XV-lea. Aceºtia încearcã sã-ºi
la Roma, latinitatea. ªi, totuºi, a fost necesar sã meiazã o mitropolie ortodoxã la Argeº (la recâºtige independenþa deplinã, mai ales în
se aºtepte pânã în secolul al XIX-lea pentru ca nord-vest de Bucureºti). În 1385 [de fapt timpul lui Iancu de Hunedoara (a se vedea
limba românã modernã sã fie definitiv con- sfârºitul secolului al XIV-lea – n.tr.] capitala p. 116), dar în 1444 înfrânte la Varna, arma-
stituitã, sub influenþa limbii franceze mai ales:
se vorbeºte, în aceastã privinþã, de o anumitã este mutatã la Târgoviºte. tele creºtine nu izbutesc sã-i alunge pe oto-
„relatinizare“. În aceeaºi perioadã, de asemenea, Moldova (regiunea dintre Carpaþi ºi Nis- mani din Europa. Vlad Þepeº, voievodul
alfabetul latin îl înlocuieºte pe cel chirilic. tru) a fost chiar mai mult afectatã de invaziile Þãrii Româneºti (cel ce va inspira legenda
migratorilor. Dupã trecerea mongolilor, despre Dracula), va refuza sã plãteascã
sa
Ti Pr
u
Iaºi
STATELE
t
naþiei otomane, Valahia ºi Moldova îºi pãs- 1716). Fanarioþii, al cãror nume provine de
AUSTRIECE
Bugeac treazã un statut aparte: trupele otomane nu la cartierul Fanar, locuit de greci în Istanbul,
Si r e
Transilvania
M u r eº
t
Ol t staþioneazã pe teritoriul lor, iar musulmanii sunt în general nobili, prelaþi sau comer-
nu se pot instala aici. Însã turcii supra- cianþi înstãriþi aparþinândacestei comunitãþi
VALAHIA
vegheazã, ºi chiar manipuleazã, desemnarea care, din secolul al XVII-lea, îndeplinesc
Belgrad Bucureºti Marea
Du n ãr ea
Neagrã voievozilor, „aleºi“, în principiu, de boieri. diferite atribuþii în sistemul administrativ al
Doar Mihai Viteazul, voievod al Valahiei acestui stat – a se vedea p. 181. Fanarioþii
200 km IMPERIUL OTOMAN
începând din 1593, se revoltã împotriva (care poartã ºi titlul de „hospodar“) se
România actualã Moldova actualã dominaþiei otomane, îi învinge pe turci, îºi succed în cele douã Principate pânã la 1821.
impune autoritatea asupra Transilvaniei Practic, o domnie fanariotã dura în medie
(1599) ºi a Moldovei (1600), dar este 2–3 ani.
ROMÂNII
1750. Începând din otomanii au anexat asasinat în 1601. Pentru români, Mihai este
secolul al XV-lea, Valahia teritoriile moldave
ºi Moldova sunt vasale riverane Mãrii Negre un erou, fiind primul care a reuºit, chiar ºi INTRAREA RUªILOR ÎN SCENÃ. Rusia devine din
otomanilor. În 1538 („Bugeac“). pentru o scurtã perioadã de timp, sã reali- ce în ce mai interesatã, cãtre mijlocul seco-
zeze unitatea naþionalã.
Eºecul asediului Vienei, în 1683, mar-
1800. Austria a anexat în 1815. Rusia a anexat în
5
cheazã reculul otomanilor: austriecii cuce- 1775 Bucovina, desprinsã 1812 Basarabia, adicã
129
tributul în 1459, dar îºi va pierde tronul, trei
ani mai târziu. Þara Româneascã se va afla
resc Ungaria ºi Transilvania, fapt confirmat
de turci prin Tratatul de la Karlowitz, din
de Moldova. Bugeacul ºi jumãtate din
Principatul Moldovei.
6
apoi sub suzeranitate otomanã pânã în
secolul al XVIII-lea. (Capitala este stabilitã
al Bucureºti în 1659.)
În 1456, cu sprijinul tãtarilor, otomanii 1800 RUSIA 1815 RUSIA
Ni s Ni s
Bucovina t ru t ru
impun Moldovei plata tributului. Cu toate Bu Bu
g
Ba
sa
sa
Ti Pr Ti Pr
sa
u u
Iaºi Iaºi
ra
Mare, refuzã sã-l mai plãteascã. În 1475 el STATELE Odessa IMPERIUL Odessa
t
b ia
AUSTRIECE HABSBURGIC MOLDOVA
obþine la Vaslui [Podul Înalt, n.tr.] o victo- Bugeac
Si r e
Si r e
M u r eº
Transilvania M u r eº
Transilvania
rie strãlucitã împotriva turcilor dar, lipsit de
t
t
Ol t Ol t
sprijinul aliaþilor sãi [Ungaria ºi Polonia,
n.tr.], în 1480 este obligat sã plãteascã din VALAHIA VALAHIA
Bucureºti Marea Bucureºti Marea
nou tribut. El moare în 1504. Sultanul Belgrad
Neagrã
Belgrad
Neagrã
Du n ãr ea Du n ãr ea
Soliman Magnificul (învingãtorul maghia-
rilor la Mohács, în 1526, a se vedea p. 117), 200 km IMPERIUL OTOMAN
IMPERIUL OTOMAN
atacã Moldova în 1538, anexeazã regiunea
România actualã Moldova actualã
litoralã (Bugeac, în turcã) ºi reinstaureazã
lului al XVIII-lea, de þãrmurile Mãrii Negre, Aflaþi din nou în rãzboi împotriva tur-
BUCOVINA
stãpânite de turci ºi de aliaþii acestora, tãtarii cilor, ruºii ocupã în 1828 Moldova ºi Þara
din Crimeea. În urma declanºãrii conflic- În 1772, cu ocazia primei împãrþiri a Poloniei, Româneascã. Anul urmãtor, Tratatul de la
Austria primeºte Galiþia (a se vedea p. 85).
tului, în 1768, armatele ruseºti cuceresc Trei ani mai târziu, obþine din partea turcilor Adrianopol stabileºte cã cele douã Princi-
Bugeacul, Moldova, Valahia ºi pãtrund în nord-vestul Moldovei (incluzând vechea capi- pate vor fi conduse ulterior de principi
1772 în Bulgaria. În afara unor teritorii în talã, Suceava), adicã Bucovina. aleºi pe viaþã. În vreme ce trupele ruse
Ucraina, tratatul de la Kuciuk-Kainargi Fondul populaþiei rurale din regiune este rãmân în cele douã þãri (de unde se vor
format din ruteni, în nord, ºi din români, în sud,
(1774) acordã Rusiei un „drept de interven- aceºtia fiind amestecaþi în principalul oraº al retrage în 1834), se trece la elaborarea
þie“, pe lângã sultan, în privinþa Principa- regiunii, Cernãuþi (Czernowitz, în germanã). Regulamentelor Organice, care reprezintã
telor. Anul urmãtor, Austria profitã de îm- Numeroºi germanofoni se stabilesc aici, iar primele documente cu rol de Constituþie
populaþia evreiascã localã trece progresiv la
DOUĂZECI DE POPOARE
ROMÂNIA
ROMÂNII DIN TRANSILVANIA cu regele Prusiei ºi, prin mama sa, cu
Napoleon al III-lea) acceptã tronul, fiind
Transilvania [voievodat autonom sub suzerani- de cãtre Habsburgi, definitivã din 1711, nu îm-
tatea Regatului Ungariei în Evul Mediu, n. tr.] bunãtãþeºte cu nimic soarta þãranilor români: în proclamat principe în mai 1866 sub nu-
(a se vedea p. 127), este locuitã de patru popu-
laþii: secuii (înrudiþi cu maghiarii), saºii (ger-
1784 avea sã izbucneascã o mare rãscoalã.
În contextul declanºãrii insurecþiei maghiare
mele de Carol I. O nouã Constituþie este
adoptatã în luna iulie a aceluiaºi an, iar
mani), ungurii propriu-ziºi ºi românii. Secuii ºi (a se vedea p. 120), românii organizeazã în mai „Principatele Unite“ capãtã numele de 131
saºii se bucurã de statute distincte. Þãranii (ma-
joritari) ºi nobilii sunt atât români, cât ºi unguri.
Dupã invazia mongolã, atunci când regalitatea
1848, la Blaj, în apropiere de Alba Iulia, o mare
adunare, la care participã prelaþii uniþi ºi cei
ortodocºi. Prin „Petiþia Naþionalã“, adoptatã cu
România. Suzeranitatea otomanã se pãs-
treazã în continuare.
maghiarã îºi reinstaureazã controlul asupra acest prilej, ei revendicã recunoaºterea „naþi-
Transilvaniei, nobilimea românã se maghiari- unii“ române, egalã cu celelalte trei naþiuni ale
zeazã parþial. (Acesta este, de exemplu, cazul Transilvaniei, dar fãrã rezultat. Ulterior, ca ION BRÃTIANU
lui Voicu, tatãl lui Iancu de Hunedoara ºi buni- urmare a declanºãrii conflictului cu maghiarii, Ion C. Brãtianu joacã un rol esenþial în viaþa
cul lui Matia Corvin.) Cu timpul, populaþia ro- românii se organizeazã în „legiuni“ comandate politicã româneascã din a doua jumãtate a
mâneascã devine majoritar ruralã, pãstrându-ºi de Avram Iancu ºi de prefecþi. Luptele cu ma- secolului al XIX-lea. Dupã studii întreprinse la
limba ºi confesiunea ortodoxã, fãrã a fi recunos- ghiarii vor dura pânã în 1849. Armatele ruse, Paris, Brãtianu participã la Revoluþia din 1848
cutã însã în mod oficial. pãtrunse în Ungaria în iulie 1849, pun capãt din Þara Româneascã (fiind membru al guver-
Autonomia Transilvaniei (dupã cucerirea revoluþiei maghiare în cursul lunii urmãtoare. nului provizoriu), dupã care se reîntoarce la
Ungariei centrale de cãtre otomani, a se vedea Compromisul austro-ungar din 1867 suprimã Paris, ca refugiat politic. Revenit la Bucureºti
p. 118) nu aduce schimbãri în situaþia româ- autonomia Transilvaniei. Dupã 1875, guvernul în 1856, contribuie la înlãturarea lui Alexan-
nilor. Toleranþa religioasã specificã epocii per- de la Budapesta trece la impunerea politicii de dru I. Cuza ºi îl convinge apoi pe Carol de
mite, totuºi, instalarea unui mitropolit ortodox maghiarizare. În 1881 se formeazã Partidul Hohenzollern-Sigmaringen sã preia tronul.
la Alba Iulia (Gyulafehérvár) în 1572. În 1698, Naþional Român [din Transilvania ºi Banat, n.tr.] Ministru între 1866 ºi 1870, formeazã în 1876
mitropolitul recunoaºte autoritatea papei, fon- care încearcã sã se opunã acestei politici. Interzis un guvern liberal ºi reuºeºte sã se menþinã la
dând astfel Biserica Unitã cu Roma (Greco-Ca- în 1892, el îºi va relua activitatea în 1905. La putere pânã în 1888 (cu o scurtã pauzã în 1881).
tolicã), pe care însã o parte a credincioºilor ºi începutul secolului al XX-lea, românii alcãtuiau În prezenþa sa, la Congresul de la Berlin din
a clerului o respinge. Recucerirea Transilvaniei 55 % din populaþia Transilvaniei. 1878, este recunoscutã independenþa României.
ROMÂNII
ce le-a fost promisã, în 1916, de cãtre pe lângã 73 % ortodocºi, sunt recenzaþi ca- De la 23 august 1939, protocolul secret
Aliaþi. Însã aceºtia, prin armistiþiul pe care tolici, uniþi, calvini, luterani, musulmani... anexat Pactului germano-sovietic (a se
l-au încheiat la 13 noiembrie 1918, nu au ºi evreii deja amintiþi. Constituþia din 1923 vedea p. 93) a lãsat Uniunii Sovietice mânã
prevãzut decât cedarea Transilvaniei pro-
priu-zise. De asemenea, românii ºi iugo-
garanteazã respectarea drepturilor minori-
tãþilor, dar dezagregarea rapidã a democra-
liberã în Basarabia. În iunie 1940, aceasta
adreseazã României un ultimatum, prin
slavii îºi disputã Banatul. þiei române se va manifesta prin diferite care reclamã nu numai cedarea Basarabiei, 133
Instaurarea la Budapesta, în martie 1919,
a unui guvern revoluþionar comunist condus
dificultãþi în privinþa aplicãrii lor ºi prin
numeroase plângeri la Societatea Naþiunilor.
ci ºi a Bucovinei de Nord (teritoriu care nu
fusese prevãzut în protocol). Imediat, tru-
de Béla Kun (a se vedea p. 122) ºi politica Scurtei perioade reformatoare postbelice pele sovietice ocupã teritoriile. Basarabia
acestuia faþã de România determinã luna (marcate printr-o importantã reformã centralã a devenit RSS Moldoveneascã,
urmãtoare intervenþia armatei române în agrarã) îi urmeazã mai mulþi ani caracteri- iar celelalte teritorii au fost alipite RSS
Ungaria. Dupã ce Béla Kun abandoneazã zaþi printr-un regim parlamentar din ce în Ucrainene. Carol al II-lea încearcã, în
puterea la 1 august 1919, românii ocupã ce mai puþin eficace. Se vor adãuga ºi pro- aceste condiþii, sã se apropie de Germania
Budapesta pe care o vor elibera abia în bleme dinastice: Ferdinand I moare în ºi îl introduce în guvern pe Horia Sima,
noiembrie 1919. Aceasta nu face decât sã 1927. Principele Carol renunþase în 1925 noul lider al Gãrzii de Fier. Dar, din iulie
agraveze conflictul dintre cele douã þãri. la prerogativele sale de moºtenitor al tro- 1940, Hitler ridicã problema Transilvaniei.
Preluarea puterii în Ungaria de cãtre ami- nului. Fiul sãu, Mihai, în vârstã de ºase ani Arbitrajul [dictatul – n.tr.] germano-italian
ralul Horthy (a se vedea p. 123) duce, în este numit moºtenitor de Parlament. Este de la Viena, din august 1940, oferã soluþia:
sfârºit, la semnarea Tratatului de la Trianon instituit un Consiliu de Regenþã, prezidat România este obligatã sã cedeze Ungariei
(iunie 1920): României îi sunt recunoscute, de patriarhul ortodox de la Bucureºti. În Transilvania de Nord-Vest. În fine, în
pe lângã Transilvania propriu-zisã, jumãtate 1930, printr-o acþiune de forþã, Carol al II-lea septembrie 1940, Bulgaria obþine retroce-
din Banat precum ºi o zonã largã în vest, revine în þarã ºi obþine proclamarea sa ca darea Dobrogei de Sud.
care include printre altele oraºele Arad, rege de cãtre Parlament. Pânã în 1938, el Pierderile teritoriale provoacã o mare
Oradea ºi Satu-Mare. apeleazã la diferiþi politicieni, pe care-i emoþie. Generalul Ion Antonescu, chemat
ROMÂNII
evreilor spre Auschwitz. În cele din urmã, În 1958, Gheorghiu-Dej obþine retragerea Regiunea autonomã este desfiinþatã în 1968.
românii au refuzat sã-i predea pe cetãþenii lor. Minoritatea maghiarã este nevoitã apoi sã accepte
Cvasitotalitatea evreilor români astfel salvaþi a trupelor sovietice. La puþin timp dupã politica naþionalistã a regimului Ceauºescu.
putut ajunge apoi în Israel, graþie acordurilor aceea, România respinge împãrþirea sarci- În 1990 la Târgu Mureº izbucnesc conflicte
dintre guvernele celor douã þãri. nilor pe care o preconiza Nikita Hruºciov
în cadrul CAER ºi care ar fi limitat-o la
interetnice, care determinã intervenþia armatei,
dar, totodatã, se constituie Uniunea Democratã
specializare în domeniul agriculturii. a Maghiarilor din România (UDMR), care adoptã 135
pierdute în 1940, România nu va putea
recupera decât Transilvania de Nord-Vest.
Dimpotrivã, ea se lanseazã într-o politicã
de intensã industrializare ºi, prin aceasta,
o politicã moderatã. Tratatul semnat în 1995
între România ºi Ungaria marcheazã un mo-
ment de cotiturã: în vreme ce Ungaria renunþã
Tratatul de la Paris (1947) va confirma reuºeºte sã obþinã un sprijin din ce în ce la orice revendicare teritorialã asupra Transil-
aceste clauze. mai amplu din partea Occidentului. vaniei, România se angajeazã sã protejeze mino-
Dupã 1965, Nicolae Ceauºescu continuã ritatea maghiarã. Începând din 1996, UDMR
participã la toate coaliþiile de guvernãmânt, ob-
REGIMUL COMUNIST. Armistiþiul semnat în ºi adânceºte politica inauguratã de prede- þinând, treptat, restabilirea autonomiei lingvis-
septembrie 1944 conferã, practic, întreaga cesorul sãu. În 1967, România recunoaºte tice ºi culturale pentru maghiarii din România.
putere, autoritãþilor sovietice de ocupaþie. Republica Federalã Germania; în 1968, ea Populaþia de limbã maghiarã se ridica în 2002
În martie 1945, ele impun un guvern con- refuzã sã participe la intervenþia împotriva la 1 432 000 de persoane, dintre care aproxi-
dus de Petru Groza, care trece imediat la Cehoslovaciei. Independenþã nu înseamnã mativ 670 000 de secui.
Germanofonii (saºii din Transilvania ºi ºvabii
aplicarea unei reforme agrare, la demobi- însã ºi liberalizare. Ceauºescu întãreºte din Banat) erau în numãr de 380 000 în 1956.
lizarea armatei române ºi îºi dã acordul (la dominaþia partidului ºi a poliþiei politice Dupã recunoaºterea Republicii Federale Germa-
presiunile SUA ºi Marii Britanii) pentru (Securitatea) asupra statului, conferind un nia de cãtre România, în 1967, li s-a dat posi-
organizarea de alegeri în noiembrie 1946. caracter ultranaþionalist regimului sãu. bilitatea revenirii în þara de origine (de altfel,
foarte îndepãrtatã în timp!), ceea ce mulþi dintre
Rezultatele, date publicitãþii la trei zile Dificultãþile economice îºi fac apariþia la ei au preferat sã facã. Miºcarea s-a accelerat dupã
dupã scrutin, exprimau victoria detaºatã a sfârºitul anilor ’70 ºi se agraveazã apoi con- 1989, astfel încât numãrul acestora a scãzut de la
comuniºtilor ºi a aliaþilor acestora: ele tinuu datoria externã a României devenind 110 000 în 1992 la 60 000 în 2002.
fuseserã, în mod evident, falsificate. La 30 foarte apãsãtoare. În consecinþã este adoptatã
ROMÂNII
de scrutin. Noul prim-ministru, Adrian ar reprezenta între 8 ºi 11 % din populaþie, ceea ineni ºi de ruºi (aceºtia reprezentau, în
ce ar diminua proporþia românilor la 81–84 %.
Nãstase (PSD), aplicã o politicã economicã 1989, 27 % din populaþie); dominaþie a
prin care convinge comunitatea internaþio- ruºilor ºi ucrainenilor asupra aparatului
nalã. Creºterea economicã este reluatã. În
anul 2004, România devine membru NATO. Republica Moldova
politico-administrativ (Leonid Brejnev, de
pildã, a fost secretar general al Partidului
Legislativele din 2004 oferã un scor Comunist din Moldova, în 1951–1952); 137
strâns al voturilor, apoi Traian Bãsescu,
candidatul Alianþei Dreptate ºi Adevãr
Anexarea Basarabiei de cãtre Imperiul
Rus, în 1812, a despãrþit în douã Princi-
restrângerea drasticã a învãþãmântului ro-
mânesc, în favoarea celui în limba rusã, ri-
(rivalã PSD) câºtigã alegerile preziden- patul Moldovei ºi a inaugurat, pentru o dicatã la rangul de limbã oficialã (româna
þiale. Cãlin Popescu-Tãriceanu preia porto- parte a populaþiei româneºti, o istorie dife- a devenit din nou limbã oficialã abia în
foliul de prim-ministru. România devine ritã de cea a restului naþiunii. Încorporatã septembrie 1989).
membru al Uniunii Europene în ianuarie „României Mari“ în 1918, Basarabia a fost
2007, concomitent cu Bulgaria. ocupatã de URSS în 1940, a revenit în INDEPENDENÞA. Sub presiunea Frontului
componenþa României în 1941, pentru a Popular din Moldova, fondat în 1989, par-
redeveni sovieticã în 1944. În cadrul tizan al unirii cu România, Parlamentul
benzi orizontale, în URSS-ului, partea Basarabiei populatã de Moldovei proclamã în iulie 1990 suverani-
1848, apoi verticale,
începând din 1867. Până români (numiþi moldoveni în regimul tatea RSS Moldova. Drept rãspuns la aceasta,
la instaurarea regimului sovietic) a format RSS Moldoveneascã. În gãgãuzii reacþionezã (a se vedea p. 138), în
comunist, stema regală schimb, aceastã RSS încorpora ºi „Republi- vreme ce rusofonii de pe malul stâng al Nis-
figura în centrul ca Autonomã Moldoveneascã“ creatã în trului proclamã „Republica Transnistria“,
Culorile drapelelor drapelului. Emblema
1924 pe malul stâng al Nistrului ºi depen- având drept capitalã oraºul Tiraspol.
Principatelor Moldova statului comunist, care a
(albastru şi roşu) şi Ţara urmat stemei regale, a dentã de RSS Ucraineanã pânã în 1940. La 27 august 1991, la trei zile dupã Ucra-
Românească (galben şi fost oficial suprimată la Problema alfabetului rezumã, practic, ina, Moldova îºi declarã independenþa. În
roşu) au fost reunite în 22 decembrie 1989. istoria þãrii. În secolul al XIX-lea, atunci decembrie 1991, Mircea Snegur, moldovean
SLOVENII
care îi include pe croaþii catolici, pe orto- nea, sã fie deosebiþi fãrã nicio dificultate de preunã cu aceºtia din urmã, ei au fost
docºii sârbi ºi muntenegreni (istoriceºte vecinii lor. În schimb, destinele croaþilor, mu- înglobaþi, dupã puþin timp, în imperiul lui
diferiþi de sârbi) ºi pe musulmani (care nu sulmanilor de limbã sârbo-croatã, ale sârbilor Carol cel Mare ºi, ulterior, în Sfântul
sunt nici croaþi ºi nici sârbi, în fond),
numeroºi în Bosnia-Herþegovina;
ºi muntenegrenilor sunt, în secolul al XX-lea,
atât de strâns îmbinate, încât aceºtia nu pot fi
Imperiu Romano-German, constituit în
secolul al X-lea. Creºtinarea lor face
– macedonenii, ortodocºi, apropiaþi cultural separaþi. progrese rapide, sub îndrumarea patriar- 139
de bulgari, a cãror specificitate lingvisticã
nu a fost recunoscutã decât dupã 1945;
hului de Aquileia (zonã aflatã în regiunile
– bulgarii, ortodocºi.â LIMBA SLOVENÃ
Toate aceste popoare – cu excepþia bulga- Includerea slovenilor în Sfântul Imperiu i-a
izolat mult timp de alþi slavi de sud. De aceea,
rilor – s-au reunit la sfârºitul anului 1918 pen- limba lor a rãmas apropiatã de graiurile slave
tru a forma un singur stat: Iugoslavia (iugoslav originale ºi bogatã în arhaisme, ca de exemplu,
înseamnã, în sens literal, „slav de sud“). Acest prezenþa unui dual (dualul implicã forme
stat nu era atât de eterogen precum pãrea sã particulare pentru nume, adjective ºi verbe
atunci când este vorba de douã persoane).
fie: 70 % dintre locuitorii sãi vorbeau aceeaºi Primele texte cunoscute dateazã din jurul
limbã: sârbo-croata. Dar înþelegerea lingvis- anului 1000. Clerul catolic a contribuit substan-
ticã reciprocã nu a putut estompa clivajele þial la pãstrarea limbii, dar scriitorii protestanþi au
dintre comunitãþi. fost cei care au codificat-o ºi i-au stabilit
Expusã tensiunilor încã din momentul naºterii ortografia, în secolul al XVI-lea. În 1584, apare
prima traducere a Bibliei ºi prima gramaticã.
sale, Iugoslavia nu a putut opune ameninþã- France Prešeren, autorul Poemelor (Poezije),
rilor cu secesiunea decât antidotul autoritãþii: publicate în 1847, este considerat de cãtre
„dictatura regalã“ în perioada interbelicã; sloveni „pãrintele“ literaturii lor.
regimul comunist dupã 1945.
ºi 1811, apoi generalul Bertrand, între 1811 ºi acest post în perioada interbelicã).
1813. INTEGRAREA ÎN CADRUL IUGOSLAVIEI. În timpul Destrãmarea Iugoslaviei în 1941 se
Provinciile Ilirice includ populaþii de limbã Primului Rãzboi Mondial, slovenii s-au do- manifestã printr-o împãrþire a Sloveniei
germanã (în nord) ºi italianã (pe litoral), dar
mai ales slavi: sloveni, croaþi ºi sârbi (în regi- vedit fideli Habsburgilor, Korošec revendi- între Germania ºi Italia. Dupã capitularea
mentele grãnicereºti, a se vedea p. 23). Admi- când, în 1917, constituirea în cadrul impe- Italiei (septembrie 1943), Slovenia de Sud
nistraþia francezã se aratã în general bine- riului a unui stat al slavilor de sud. Dar va fi administratã de germani pânã în
voitoare, eficace (construcþia de drumuri) ºi prãbuºirea dublei monarhii habsburgice im- 1945, o „gardã albã“ slovenã luptând
novatoare.
Acesta este punctul de plecare al „ilirismu-
pune o opþiune radicalã. În octombrie 1918 împotriva partizanilor lui Tito (a se vedea
lui“, miºcare favorabilã unirii slavilor de sud,
care va activa pe durata întregului secol al
se constituie la Zagreb Comitetul Naþional,
prezidat de Korošec, din care fac parte slo-
p. 152).
140 XIX-lea în Imperiul Habsburgic. veni, croaþi ºi alþi slavi din imperiu. Acesta
se va ralia monarhiei sârbe, ceea ce va duce
la proclamarea, la 1 decembrie 1918, a
de la sud de Drava) ºi a arhiepiscopului de Regatului sârbilor, croaþilor ºi slovenilor
Salzburg (în nord). (sau Iugoslavia, a se vedea p. 150).
La sfârºitul secolului al XIII-lea, þinu- Frontierele sunt trasate în 1920.
turile slovene intrã sub controlul Habsbur- – Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria ce-
gilor. Calificaþi uneori drept „austrieci de deazã Iugoslaviei districtul Mur, locuit
limbã slavã“, slovenii vor duce apoi o în nord de o populaþie slovenã.
existenþã liniºtitã. Slovenii alcãtuiesc baza – În teritoriul contestat al Carintiei Supe-
populaþiei în Carniola ºi se întind în Styria, rioare (regiunea Klagenfurt), în august
Carintia ºi în regiunile Gorizia ºi Trieste. 1920 se organizeazã un plebiscit, care
Invaziile otomane nu-i afecteazã pe oferã majoritatea voturilor Austriei,
sloveni, aflaþi în spatele adãpostului oferit aceasta angajându-se totodatã sã prote-
de Croaþia. În privinþa protestantismului, jeze drepturile minoritãþii slovene.
chiar dacã joacã un rol eminent în evoluþia – Noul regat al Iugoslaviei, nu poate, în
limbii slovene, Contrareforma nu va întâr- schimb, sã reziste în faþa ambiþiilor
zia sã-i reducã influenþa. Primele tulburãri Italiei care, prin Tratatul de la Rapallo,
apar în 1809, când Napoleon întemeiazã obþine vestul Sloveniei ºi încorporeazã
SLOVENII
devine o republicã popularã în interiorul oraºului Trieste ºi a împrejurimilor sale, excepţia districtului Mur reluat de Ungaria.
federaþiei iugoslave. Cu Ungaria, ea îºi declarate „teritoriu liber“. Problema nu (în nord), care aparţine
regãseºte frontiera antebelicã. În privinþa va fi rezolvatã decât în 1954 (a se vedea p. Ungariei. 1947. Cea mai mare
Croaþiei, graniþa este cât se poate de clarã:
ea corespunde celei multiseculare, care a
156), când Slovenia va primi acces la mare
prin Koper. O minoritate slovenã (în jur de 1925. Cea mai mare
parte a teritoriului sloven
parte a regiunii slovene
formează Republica
Slovenia, membră a
aparþinut Sfântului Imperiu. În privinþa 50 000 de persoane) trãieºte în Italia, în 141
este integrată Regatului federaţiei iugoslave.
Italiei, dimpotrivã, amestecul comunitãþilor apropierea graniþei. Iugoslaviei. Restul a fost Teritoriul liber Trieste,
slovenã ºi italianã face ca orice fel de În federaþia iugoslavã, Republica Socia- alipit în 1920 Italiei. instituit în 1947 (a se
delimitare sã fie foarte dificilã. Prin Tratatul listã Slovenia se bucurã de cel mai ridicat vedea 156), include o
1942. Germania şi Italia minoritate slovenă.
de la Paris (1947) este stabilitã o frontierã nivel de trai. Proporþional, ea este cea care şi-au împărţit între ele
care atribuie Sloveniei valea superioarã a contribuie cel mai mult la ajutorul federal
râului Isonzo ºi taie în douã oraºul Gorizia, oferit regiunilor mai puþin dezvoltate din
sud. Prin urmare, în cursul anilor ’80 apar
tensiuni puternice între Ljubljana ºi În decembrie 1990, un referendum refe-
Belgrad. Din ianuarie 1989, în Slovenia ritor la independenþã (în cazul în care o
este înfiinþat un partid politic independent reformã a federaþiei nu ar fi fost adoptatã
urmat la scurt timp de altele. Odatã cu în ºase luni) oferã 95 % voturi favorabile
instituirea pluripartidismului, în aprilie acesteia.
Tricolorul sloven datează independenţei figurează 1990 s-a trecut la susþinerea alegerilor: o
de la 1848. De la 1946 şi Muntele Triglav (2 864 m, coaliþie de centru-dreapta câºtigã (cu un INDEPENDENÞA. În condiþiile proclamãrii
până la 1991, el a purtat cel mai înalt din ţară),
scor strâns) majoritatea parlamentarã, în independenþei la 25 iunie 1991, armata
în centru steaua roşie a simbol al Sloveniei. Cele
federaţiei iugoslave. Pe două linii ondulate albastre vreme ce Milan Ku³an, lider al Ligii federalã iugoslavã se retrage, în cursul
blazonul naţional, adăugat fac trimitere la Marea Comuniºtilor din Slovenia din 1986 pânã verii, dupã câteva confruntãri. Recunoscutã
după obţinerea Adriatică. în 1989, este ales preºedinte al republicii. de Germania, în decembrie 1991, ºi de
20 273 km2
D E L I M B Ã
SÂRBO-CROATÃ
Suprafaþã
Populaþie (2006) 2 001 000 loc.
Capitalã Ljubljana
Limba oficialã slovena
Structura populaþiei
DOUĂZECI DE POPOARE
Slovenia, devenită
independentă în 1991,
prezintă o mare
omogenitate etnică.
Sloveni
Croaþi
Sârbi
Religie
91 %
2%
2%
catolicã
C Serbia aparþin aceluiaºi domeniu
lingvistic, acest ansamblu fiind
intermediar între slovenã ºi bul-
garo-macedoneanã. Dialectele sale se îm-
part în trei grupuri: kaikavian în regiunea
Zagreb; ceakavian în Istria ºi în insule;
celelalte þãri componente ale Comunitãþii între 1992 ºi 2002, când îi urmeazã lui ºtokavian în alte regiuni (Slavonia, Dalmaþia
Europene în ianuarie anul urmãtor, Slovenia
devine membrã a ONU în aprilie 1992.
Ku³an la preºedinþie. În 2003, printr-un
referendum, 90 % dintre votanþi se pro-
Interioarã, Bosnia, Serbia, Muntenegru).
Pânã la începutul secolului al XIX-lea,
142 Milan Ku³an este reales preºedinte atât nunþã în favoarea aderãrii la Uniunea limba sârbã scrisã (cu caractere chirilice)
în 1992, cât ºi în 1997. Devenitã o de-
mocraþie parlamentarã, Slovenia se bucurã
Europeanã. Aceasta devine realitate în
mai 2004, la puþin timp dupã admiterea
era foarte apropiatã slavonei, limba litur-
gicã a Bisericii Ortodoxe Sârbe, fiind net
de stabilitate politicã: Janez Drnovšek, Sloveniei ca membru NATO. În ianuarie diferitã de limba vorbitã. În schimb, dia-
politician de centru, ocupã funcþia de 2007, Slovenia se integreazã Uniunii lectele limbii croate vorbite erau scrise, în
prim-ministru aproape fãrã întrerupere, Monetare Europene („zona euro“). virtutea obiºnuinþei – de vreme ce vorbi-
torii erau catolici –, cu caractere latine.
La începutul secolului al XIX-lea,
atunci când Ljudevit Gaj a început sã
elaboreze normele limbii croate, el a luat
drept model nu kaikaviana din Zagreb, ci
ºtokaviana din Dubrovnik. În aceeaºi
perioadã, Vuk Karadži_ punea la punct o
limbã scrisã sârbã modernã, bazatã ºi ea pe
acest dialect. Astfel erau întrunite condiþiile
pentru reunirea celor douã într-o singurã
limbã. În 1850 s-a convenit ca dialectul din
Herþegovina Orientalã – plasatã în punctul
de contact al þinuturilor croate ºi sârbe – sã
exploateze: în condiþiile proclamãrii inde- Þara muntenegrenilor, cunoscutã la înce- de la Berlin (1878), care recunoaºte inde-
pendenþei Bulgariei (a se vedea p. 171), put sub numele de Zeta, se afirmã în isto- pendenþa Muntenegrului ºi îi acordã teri-
acesta decreteazã, pur ºi simplu, anexarea rie, în secolul al XI-lea, odatã cu cneazul torii cãtre nord ºi est, precum ºi o ieºire la
Bosniei-Herþegovina (ºi restituirea san- (knez) Mihail, care obþine titlul regal din mare prin zona Bar (Antivari), care va fi
geacului Novi Pazar Imperiului Otoman). partea papei în 1077. Zeta se aflã apoi în completatã în 1881 prin dobândirea
Serbia îºi manifestã indignarea, dar aliata dependenþã faþã de Rascia (a se vedea mai oraºului Ulcinj (Dulcigno).
sa, Rusia, slãbitã în urma evenimentelor jos). Þara devine din nou autonomã în În 1912, Muntenegru devine regat. În
din 1905 (înfrângerea în faþa Japoniei secolul al XIV-lea, apoi cneazul Ivan cel acelaºi an participã la primul rãzboi balca-
ºi revoluþia), preferã sã accepte faptul
împlinit.
Negru (1465–1490), învins de turci, se sta-
bileºte la Cetinje, pe înãlþimi. Principatul
nic, împotriva turcilor (alãturi de Serbia,
Grecia ºi Bulgaria). Tratatul de la Bucu-
146 Bosnia-Herþegovina nu este alipitã nici va fi de atunci cunoscut sub numele de reºti (1913) acordã Muntenegrului jumã-
Cisleithaniei ºi nici Transleithaniei: ea for-
meazã un fel de condominium administrat
Crna Gora (Muntele Negru), Montenegro
pentru veneþieni.
tatea sudicã a sangeacului Novi Pazar ºi a
regiunii Pe_ (a se vedea harta de la p. 148).
aparte. La Viena, unii conducãtori preco- În 1516, episcopul (ortodox) de Cetinje Intratã în rãzboi din august 1914, alãturi
nizeazã constituirea, la momentul potrivit, îºi atribuie titlul de cneaz, astfel cã, ulterior, de Serbia, armata muntenegreanã o înso-
a unui stat sârbo-croat, compus din Croaþia un ºir de cnezi-episopi va conduce þara. þeºte pe cea sârbã în retragerea ei (a se
ºi Bosnia, dar anexarea i-a exasperat pe Otomanii încearcã sã le impunã acestora, vedea p. 150): oraºul Cetinje este evacuat
naþionaliºtii sârbi ºi pe adepþii lor bosniaci. fãrã prea mare succes, plata unui tribut. la 27 decembrie 1915.
La 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Fer- Începând cu principele-episcop Danilo,
dinand – prinþul moºtenitor, nepotul împã- funcþia este pãstratã în familia Petrovi_
ratului Franz-Iosif – ºi soþia sa, aflaþi în vi- Njegoš. În 1711, Danilo stabileºte relaþii Sârbii pânã în 1918
zitã oficialã la Sarajevo, scapã dintr-un cu Rusia lui Petru cel Mare; Muntenegru
prim atentat ºi cad victime celui de-al va beneficia începând din acel moment de Slavii aºezaþi între Dunãre ºi Adriatica se
doilea. Autorul sãu este un sârb bosniac, subsidii ruseºti regulate. convertesc la creºtinismul ortodox în
Gavrilo Princip. Atentatele au fost pre- Principele-episcop Petru al II-lea (1813– secolul al IX-lea, în cadrul Imperiului
gãtite la Belgrad, cu ajutorul unei societãþi 1851) este poet, autorul epopeii Podoaba Bizantin. Dupã anul 1000 prind formã douã
secrete, Mâna neagrã, conduse de colo- munþilor, odã adusã poporului sârb (cãruia mici state: Zeta, în regiunea Muntenegrului
nelul Dragutin Dimitrijevi_, ºeful servi- muntenegrenii susþin cã îi aparþin) ºi cre- de astãzi ºi Rascia (Raºka), având capitala
ciului de informaþii al Statului-Major Sârb. dinþei ortodoxe. la Raš (la nord de actualul Novi Pazar).
Otoman, unde trãiesc în comunitãþi ru- bilor împotriva ienicerilor. Aceºtia rezistã otomanii. În 1816, el obþine o serie de
rale relativ autonome. Musulmanii (ade- în faþa asaltului otomanilor, ocupã Bel- privilegii pentru poporul sârb ºi, pe aceste
seori bosniaci) care administreazã þara gradul în 1806, apoi îl proclamã pe Ka- baze, instituie un stat sârb autonom,
pot fi întâlniþi mai ales în oraºe. Sârbii ragheorghe principe ereditar în 1808. Prin consolidându-ºi, în acelaºi timp, puterea
rãmân credincioºi Bisericii lor, dar Tratatul de la Bucureºti, din 1812, Rusia personalã. În 1817, când Karagheorghe
patriarhatul de Pe_ (condus de greci, obþine din partea sultanului statutul de revine ºi pregãteºte o revoltã, Obrenovi_ îl
începând din 1690), duce o existenþã autonomie pentru Serbia, ce-i drept, foarte asasineazã. Rusia devine din nou activã în
de partea Austro-Ungariei ºi astfel se prin semnarea acordului din insula Corfu, ºi Dalmaþia, pe care Italia ºi Iugoslavia
declanºeazã Primul Rãzboi Mondial... care prevede crearea unui regat al sârbilor, ºi le disputã înainte de a recurge la un
Iniþial, armata sârbã rezistã. Dar, în croaþilor ºi slovenilor, sub conducerea partaj (Tratatul de la Rapallo, 1920):
septembrie 1915, atunci când Bulgaria dinastiei Karagheorghevici. Iugoslavia obþine cea mai mare parte a
intrã în luptã de partea Puterilor Centrale, În octombrie 1918 este înfiinþat, la Za- Dalmaþiei; Italia primeºte Istria, câteva
sârbii sunt prinºi ca într-un cleºte. În greb, Consiliul Naþional al Slavilor de Sud insule învecinate ºi oraºul Zara (Zadar).
octombrie 1915, austriecii ºi germanii pe (din Austro-Ungaria). Format din croaþi, – Oraºul Fiume (Rijeka), ce aparþinuse Un-
de o parte, bulgarii, de cealaltã, organi- sloveni ºi sârbi, acesta negociazã cu gu- gariei înainte de rãzboi, va avea o situaþie
zeazã atacuri masive ºi reuºesc sã facã
joncþiune în regiunea Kosovo. Armata
vernul Serbiei un acord de uniune, cãruia
Adunarea din Muntenegru i se alãturã,
deosebitã. Ocupat în 1919 de voluntarii
italieni conduºi de Gabriele D’Annunzio,
150 sârbã se retrage spre sud-vest, trecând dupã detronarea regelui Nicolae. La 1 de- devine oraº liber în 1920, apoi este ocupat
munþii pentru a ajunge pe litoralul Munte-
negrului. Retragerea, la care participã re-
cembrie 1918, Alexandru proclamã „Regatul
unit al sârbilor, croaþilor ºi slovenilor“.
de Italia, în 1922. Iugoslavia recunoaºte
anexarea acestuia în 1924.
gele Petru I, guvernul, Statul-Major etc., se Numele de „Iugoslavia“, utilizat în mod
realizeazã în condiþii tragice: în jur de curent din aceastã perioadã, devine oficial VIAÞA POLITICÃ ÎNTRE ANII 1919 ªI 1929. Alexandru
20 000 de persoane îºi pierd viaþa pe drum. în 1929. îi urmeazã lui Petru I, mort în 1921. Noul
Navele aliate reuºesc sã îi salveze pe regat este relativ omogen, cu atât mai mult
supravieþuitori. În vreme ce guvernul lui DETERMINAREA FRONTIERELOR. Noul regat cu cât trei pãtrimi din populaþie este de limbã
Paši_ ºi Statul-Major se instaleazã în Corfu, include patru teritorii distincte înainte de sârbo-croatã. Dar definirea ansamblului
trupele sârbe sunt transferate în Tunisia. rãzboi: Serbia, Muntenegru, Bosnia–Her- sârbo-croat ridicã ºi o serie de probleme (mai
Austriecii ºi bulgarii ocupã întreaga Serbie, þegovina ºi Croaþia–Slavonia. Extinderea ales cã din acesta fac parte ºi macedonenii,
la începutul anului 1916. O armatã sârbã, se va realiza pe seama þãrilor învinse numiþi „sârbi de sud“). Or, este vorba de
refãcutã cu ajutorul Franþei, se alãturã, la (Austria, Ungaria ºi Bulgaria), determi- probleme de ordin politic, deoarece se
Salonic, în iulie 1916, armatei Orientului nând divergenþe cu alte þãri învingãtoare. confruntã douã concepþii despre stat.
(a se vedea p. 183). În septembrie 1918, – Prin Tratatul de la Neuilly (1919), Bul- – Sârbii tind sã considere Iugoslavia ca o
aceasta din urmã îi învinge pe bulgari în garia cedeazã câteva teritorii de graniþã. „Serbie Mare“, reducând diferenþele din-
Macedonia. Este astfel deschis drumul – În sudul Ungariei, regiune cu populaþie tre sârbi, croaþi ºi bosniaci la aspectele
cãtre Belgrad, armata sârbã ajungând în amestecatã (a se vedea p. 42), trasarea religioase. Convinºi de rolul istoric al
acest oraº la 1 noiembrie 1918. noii frontiere provoacã discuþii între poporului sârb (lupta împotriva otoma-
a partidelor comuniste) îi condamnã pe 155
Tito ºi pe colaboratorii sãi. Dar, aceºtia din
urmã, în loc sã se supunã, îi eliminã din
partid pe „cominformiºti“, iar voinþa de
independenþã sudeazã populaþia.
dar libertatea de expresie rãmâne limitatã. micã deosebit de dificilã (scãderea cu britanice şi americane
Problema cea mai dificilã rezultã din 30 % a veniturilor individuale între anii ocupă, în continuare (din
tensiunea dintre descentralizarea implicatã 1978 ºi 1988, hiperinflaþie...). Într-un ase- iunie 1945), zona A
de autogestiune ºi centralizarea indispen- menea context, Slovenia ºi Croaþia, relativ (inclusiv oraşul Trieste), iar
sabilã menþinerii unui stat puternic. Tito bogate, nu mai doresc sã subvenþioneze trupele iugoslave, zona B.
reprezintã simbolul acestui stat, jucând republicile mai sãrace (Bosnia-Herþego- În 1954, un acord direct
totodatã rolul de arbitru. În 1966, acesta îl vina, Muntenegru, Macedonia), cãrora le între Italia şi Iugoslavia
îndepãrteazã pe Aleksandar Rancovi_, pun la îndoialã capacitatea de a utiliza în împarte teritoriul: zona A
partide: Partidul Acþiunii Democratice secol mai târziu. posibilitãþile de acþiune ale guvernului fe-
În 1912, atunci când Serbia se extinde cãtre
(SDA), musulman, Partidul Democratic sud în detrimentul otomanilor, ea ocupã deral sunt tot mai restrânse, dar acesta dis-
Sârb (SDS) ºi HDZ. SDA obþine 86 de imediat aºa-numita „Vechea Serbie“. Puterile pune încã de o forþã considerabilã: armata 157
mandate, SDS, 72, HDZ, 44, Liga ºi alia-
þii acesteia, 33. Cele trei partide învin-
europene, care au impus formarea unei Albanii
independente, au acceptat ca Serbia sã-ºi pãs-
federalã (Armata Popularã a Iugoslaviei).
Republicile se împart în trei grupuri.
gãtoare formeazã guvernul. Musulmanul treze cuceririle. Împãrþirea Iugoslaviei în 1941 – Slovenia ºi Croaþia se îndreptã cãtre
se exprimã, dimpotrivã, prin încorporarea unei
Alija Izetbegovi_ este ales preºedinte al mari pãrþi din actualul Kosovo la Albania independenþã, eventual în cadrul unei
republicii. (italianã în acea perioadã). federaþii extrem de permisive.
– În Macedonia, alegerile nu permit for- Între 1946 ºi 1966 (anul destituirii lui – Serbia ºi Muntenegru doresc cã toþi
marea unei majoritãþi clare (a se vedea Aleksandar Rankovi_), albanezii din Kosovo sârbii sã rãmânã în interiorul aceluiaºi
sunt supuºi unui regim poliþienesc strict. În
p. 168). schimb, Constituþia din 1974 acordã o autono-
stat, respectiv al federaþiei, pe care vor
– În Serbia, o nouã Constituþie recunoaºte mie extinsã provinciei, guvernate de atunci de sã o menþinã.
pluripartidismul, restrângând totodatã albanezi... care revendicã, în scurt timp, sta- – Bosnia-Herþegovina ºi Macedonia, cu o
autonomia celor douã provincii. În iulie, tutul de republicã pentru Kosovo. În 1981, situaþie mai dificilã, se tem de posibila
Adunarea din Kosovo riposteazã, adop- manifestaþiile se transformã, la Priština, în destrãmare a federaþiei, în cadrul cãreia
lupte de stradã. Armata federalã intervine, pro-
tând statutul de republicã, dar autori- vocând moartea a 1 000 de persoane. Ulterior,
se simþeau protejate.
tãþile de la Belgrad decid dizolvarea tensiunea creºte neîncetat, astfel încât sârbii
acesteia ºi trec la acþiuni de represiune (care reprezentau 12 % din populaþie) se simt Strategia slovenilor ºi a croaþilor se în-
împotriva albanezilor. Partidul Socialist tot mai ameninþaþi. Slobodan Miloševi_ va scrie în miºcarea generalã de rupere a legã-
al lui Miloševi_ (fosta Ligã a Comuniº- exploata aceastã situaþie (a se vedea p. 156). turilor cu regimul comunist ºi de eliberare
tilor) este concurat de mai multe forma- naþionalã ce caracteriza, în acea vreme,
locuiesc ºi sârbi, trebuie modificate. Încep vacantã; la 19 mai, referendumul pe tema a focului, intrat în vigoare la 3 ianuarie
sã circule proiecte referitoare la o „Serbie independenþei, organizat în Croaþia, oferã 1992 este în cele din urmã respectat. Cele
Mare“, cele mai radicale dintre acestea 93 % rãspunsuri pozitive. Slovenia ºi Croaþia douã tabere acceptã „Planul Vance“, care
incluzând întreaga Bosnie ºi reducând îºi proclamã independenþa la 26 iunie. prevede desfãºurarea unei „Forþe de
Croaþia la regiunea Zagreb. Dar o ase- Imediat, armata federalã trece la opera- protecþie“ a ONU (FORPRONU) în terito-
menea strategie implicã recurgerea la þiuni în Slovenia (a se vedea p. 142), de riile ocupate de sârbi, din care armata
forþã... Or, din punctul de vedere al sâr- unde se retrage în luna iulie, sub presiunea federalã se retrage. Comunitatea interna-
bilor, armata federalã prezintã un dublu Comunitãþii Europene. þionalã recunoaºte, în ianuarie 1992, inde-
avantaj: este singura instituþie federalã
pãstratã intactã ºi, în plus, este alcãtuitã în RÃZBOIUL DIN CROAÞIA. Armata federalã a
pendenþa Sloveniei ºi a Croaþiei (admise în
cadrul ONU în luna mai).
158 majoritate din sârbi (60 % dintre ofiþeri), pãrãsit Slovenia, deoarece aceasta se afla Bilanþul rãzboiului este grav: peste 10 000
fiind condusã de un sârb, Veljko Kadijevi_,
ministrul federal al Apãrãrii.
în afara obiectivelor strategice sârbe. Nu
acelaºi lucru se poate spune ºi despre
de morþi, numeroºi refugiaþi (mai ales croaþi
expulzaþi din teritoriile controlate de sârbi),
În ceea ce-i priveºte, republicanii dispun Croaþia, unde alianþa dintre armata fede- distrugeri ºi o urã tenace între populaþiile
de unitãþi teritoriale de apãrare, instituite ralã ºi miliþiile sârbe devine evidentã, atât implicate.
în perioada lui Tito, dotate cu armament în regiunile de la sud de Zagreb (Kordun
uºor. Acestora li se adaugã, în Croaþia, ºi Banija), cât ºi în Slavonia de Vest. ÎNCEPUTUL CONFLICTULUI ÎN BOSNIA. Dupã
formaþiunile paramilitare. Ciocnirile se transformã în rãzboi deschis încetarea focului în Croaþia, Comunitatea
în luna august. Armata federalã atacã Europeanã obþine din partea autoritãþilor
DE LA PRIMELE CIOCNIRI LA DECLARAÞIILE DE Vukovarul (unde croaþii vor rezista pânã acordul pentru organizarea unui referen-
INDEPENDENÞÃ. În primele luni ale anului în noiembrie), în vreme ce aviaþia bom- dum în Bosnia-Herþegovina, în privinþa
1991 tensiunea se amplificã în Croaþia. Aici bardeazã Zadarul ºi Splitul. În septem- independenþei (1 martie 1992). În vreme
se confruntã trei tabere: sârbii din Croaþia, brie, autoritãþile croate ocupã mai multe ce sârbii se abþin sã participe, musulmanii
organizaþi în miliþii; unitãþile croate, pe baze militare federale, care deþineau ºi croaþii voteazã, în majoritate, „da“. În
care autoritãþile de la Zagreb se strãduiesc stocuri însemnate de arme. Drept repre- aprilie 1992, Comunitatea Europeanã ºi
sã le echipeze, cumpãrând arme din strãi- salii, armata federalã anunþã cã va dis- SUA recunosc independenþa Bosniei-Her-
nãtate; armata federalã, prezentã în baze truge echipamente industriale ºi obiective þegovina, admisã la ONU în luna mai.
militare ºi cazãrmi, atât în Croaþia, cât ºi turistice. În octombrie, aceasta bombar- De la 1 martie 1992, sârbii declanºeazã
în întreaga Iugoslavie. deazã palatul prezidenþial din Zagreb, apoi ostilitãþile la Sarajevo. Radovan Karadži_,
citate de Washington pun capãt conflictu- împrejurimile oraºului Sarajevo. Ulterior, mani. Tudjman, recunoscut ca un partizan al
lui dintre croaþi ºi musulmani în februarie guvernul american îi convoacã pe miniº- împãrþirii Bosniei, îi sprijinã pe croaþii din
1994. Acest moment este urmat de consti- trii Afacerilor Externe ai Bosniei, Croaþiei Herzeg-Bosna, apoi Federaþia Croato-Mu-
tuirea în Bosnia-Herþegovina, a unei Fe- ºi Serbiei. Dupã încetarea focului, în sulmanã instituitã în 1994.
deraþii Croato-Musulmane care controla octombrie, discuþiile continuã la Dayton În mai 1995, armata croatã recucereºte
aproximativ 30 % din teritoriul republicii. (Ohio), unde se ajunge la un acord în luna teritoriile ocupate de sârbi în Slavonia de
În vreme ce sârbii continuã ostilitãþile, noiembrie 1995. Vest. În august, lanseazã o ofensivã de
marile puteri încearcã, în iulie, sã impunã Rãzboiul a provocat moartea a circa amploare în Krajina ºi recucereºte oraºul
un nou plan de împãrþire. Belgradul îl ac-
ceptã, dar nu ºi sârbii din Bosnia, care ur-
200 000 de persoane. Numãrul „persoa-
nelor deplasate“ (în principal, victime
Knin. În jur de 200 000 de sârbi, expulzaþi
cu brutalitate, se refugiazã în Bosnia.
160 mãresc cucerirea enclavelor musulmane. ale purificãrii etnice) se ridicã la 2,1 mi- Acordurile de la Dayton (noiembrie 1995)
Conflictul treneazã.
În iulie 1995, sârbii ocupã enclavele
lioane (dintr-un total de 4,3 milioane de
locuitori în 1995). Regiunile controlate
reinstituie suveranitatea Croaþiei asupra
întregului ei teritoriu, inclusiv asupra
Srebrenica ºi Žepa. În prima dintre ele, de musulmani sunt suprapopulate, ca ur- Slavoniei de Est (pe care forþele sârbe au
masacreazã mii de persoane (între 7 000 ºi mare a afluxului de refugiaþi. În schimb, evacuat-o în întregime în 1998).
10 000, potrivit estimãrilor), Ulterior, atacã cele controlate de sârbi ºi de croaþi sunt
enclava Biha_, dar sunt opriþi printr-o con- parþial golite de populaþie, cãci purificãrii
traofensivã. etnice i s-a adãugat fuga sârbilor cãtre
Serbia ºi a croaþilor spre Croaþia.
ULTIMA ETAPÃ A CONFLICTULUI. În cadrul Fede-
raþiei Croato-Musulmane, forþele musulmane
ºi cele croate se reorganizeazã, benefi- Croaþii dupã 1991
ciind (ca ºi Croaþia) de ajutor american Ordinea culorilor – roşu, carouri, care datează din
(livrãri de arme, consiliere militarã). În Dupã ce ºi-a proclamat independenþa în alb, albastru – datează de 1525, simbol al naţiunii
la 1878. Stelei roşii cu croate. Deasupra sa se
schimb, sârbii din Bosnia nu mai sunt iunie 1991, Croaþia a fost afectatã de chenar auriu, care a află o coroană formată din
sprijiniþi de Belgrad cãci, dorind ridicarea rãzboiul întrerupt prin încetarea focului, în figurat în centrul drapelului cinci steme, reprezentând
embargoului, Slobodan Miloševi_ urmã- ianuarie 1992 (a se vedea p. 158). Se începând din 1946 i-a fost Vechea Croaţie (regiunea
reºte sã iasã din rãzboi (a se vedea p. 163). menþin însã dificultãþi grave: un sfert din substituit în 1990 un Zagreb), Dubrovnikul,
Aºa se explicã revirimentul din august 1995. þarã (a se vedea harta) este controlat de blazon roşu şi alb cu 25 de Dalmaţia, Istria şi Slavonia.
Religie catolicã
publica sârbã. Teritoriile acestora, aproape destituie pe aleºii care se opun aplicãrii
egale, corespund în linii mari celor deþi- acordurilor de pace.
nute de forþele militare ce s-au confruntat
în octombrie 1995. Fiecare entitate dis- PERSISTENÞA CLIVAJELOR ETNICE. Cu prilejul
pune de propriile instituþii: Parlament, alegerilor din 2000, SDA, SDS ºi HDZ
guvern, forþe armate... La nivelul statului obþin, împreunã, mai puþin de 50 % din
funcþioneazã o serie de instituþii comune: voturi. În rândul bosniacilor, Alija Izetbe-
Parlament, preºedinþie colegialã (trei govi_, liderul istoric al SDA, s-a retras din
membri), Curte Constituþionalã, Bancã
Centralã. Printre competenþele acestora
viaþa politicã înaintea alegerilor, în vreme
ce opoziþia s-a reorganizat. Aceasta a
162 se numãrã Afacerile Externe, proble- reuºit sã formeze un guvern la nivelul
mele monetare ºi cele vamale. Totodatã,
prin acordurile de la Dayton este plasatã
federaþiei, dar croaþii rãmân, în majoritate,
fideli HDZ-ului. În Republica sârbã,
Bosnia-Herþegovina sub tutelã interna- opoziþia devanseazã SDS-ul, fãrã a obþine
þionalã. FORPRONU a fost înlocuitã cu majoritatea voturilor. O nouã coaliþie gu-
forþele NATO (International Force, IFOR). vernamentalã se formeazã totuºi la nivelul
Un înalt reprezentant al ONU joacã rolul statului Bosnia-Herþegovina. Ulterior, viaþa
de mediator între diferitele instituþii. De politicã fluctueazã: SDA, SDS ºi HDZ
asemenea, acordurile prevãd dreptul ne- – Rivalitãþile dintre partidele dominante preiau conducerea în 2002, apoi sunt de-
îngrãdit al refugiaþilor de a reveni la paralizeazã funcþionarea instituþiilor vansate, în 2006, de partidele de opoziþie...,
cãminele lor. statului ºi ale federaþiei. În interiorul organizate, la rândul lor, pe baze etnice.
partidului SDS, moderaþii se opun ex- Persistenþa clivajelor dintre cele trei co-
ÎNTÃRIREA TUTELEI INTERNAÞIONALE. Cele trei tremiºtilor. munitãþi îngreuneazã aplicarea reformelor.
partide dominante din 1990 (SDA, musul- – Situaþia economicã este dezastruoasã: Situaþia economicã s-a îmbunãtãþit (mai
man, SDS, sârb ºi HDZ, croat, a se vedea producþia abia atinge 25 % din nivelul ales pentru cã indexarea monedei naþio-
p. 157) câºtigã alegerile din 1996. În 1997, de dinainte de rãzboi în federaþie ºi 10 nale în funcþie de euro permite evitarea in-
IFOR este înlocuit cu o Forþã de stabi- % în Republica sârbã... flaþiei), dar ºomajul rãmâne foarte ridicat.
lizare (Stabilisation Force, SFOR). Þara – Primele încercãri ale refugiaþilor de a re- Corupþia este prezentã peste tot. „Mafiile“
se confruntã cu dificultãþi considerabile. veni acasã provoacã incidente violente. (susþinute adeseori de miliþiile formate în
formatã în 1996, contestã politica lui PRÃBUªIREA LUI MILOŠEVI`. Miloševi_ riscã
Rugova ºi revendicã unirea tuturor alba- totul ºi provoacã alegerile din anul 2000.
nezilor într-un singur stat. În primãvara Împotriva lui, se formeazã Opoziþia
anului 1998, aceasta îºi impune controlul Democraticã din Serbia (DOS), alcãtuitã
asupra unei treimi din întreaga provincie. din Partidul Democrat din Serbia (DSS)
Forþele sârbe (poliþia ºi armata) recuce- condus de Vojislav Koštunica, DS, al lui
resc principalele poziþii deþinute de UCK Zoran Djindji_ ºi alte miºcãri. Alegerile
în cursul verii, provocând exodul a peste cele mai importante sunt cele pentru
300 000 de persoane. Marile puteri exer-
citã presiuni asupra regimului de la Bel-
preºedintele federal, pe care Koštunica
le câºtigã din primul tur de scrutin, cu
164 grad, care refuzã sã-ºi îmblânzeascã 50,24 % din voturi, învingându-l pe
politica. În martie 1999, NATO recurge la
primele „lovituri aeriene“ asupra RFI. În
Miloševi_. În momentul în care acesta
din urmã refuzã sã-ºi recunoascã în-
loc sã cedeze, Miloševi_ ordonã „purifi- frângerea, o fracþiune din DOS recurge la
carea etnicã“ a provinciei Kosovo, fapt înlãturarea regimului: în cursul unei mari
care provoacã refugierea a peste 700 000 manifestaþii organizate la Belgrad, mul-
de persoane în þãrile vecine (Macedonia, þimea ia cu asalt Parlamentul Federal,
Albania, Muntenegru). Serbia şi Muntenegru, Maghiarii reprezintă 14 sediul Televiziunii de Stat ºi pe cel al
asociate anterior, s-au % din populaţia acesteia.
Aceste operaþiuni sunt dublate de o separat în anul 2006. Statutul provinciei SPS. Miloºevi_ se supune, iar apoi DOS
politicã de teroare, care provoacã zeci Provincia Voivodina (a se Kosovo, populată în câºtigã alegerile legislative din Serbia.
de mii de victime. În luna mai, Miloševi_ vedea p. 155) se bucură mare majoritate de În ianuarie 2001, Djindji_ formeazã
este inculpat pentru „crime împotriva de o autonomie relativă albanezi, era încă în guvernul.
în cadrul Serbiei. suspensie în 2007.
umanitãþii“. Ulterior, viaþa politicã sârbã este do-
Dupã circa 10 0000 de lovituri aeriene, minatã de douã probleme: ar trebui
RFI se supune, la 4 iunie 1999. Forþele considerat fostul regim drept criminal ºi,
sârbe sunt obligate sã pãrãseascã regiunea prin urmare, ar fi oportunã cooperarea cu
Kosovo unde, conform unei rezoluþii a TPII? Este momentul pentru aderarea la
Consiliului de Securitate, este desfãºu- Uniunea Europeanã? DS ºi aliaþii acestuia
ratã KFOR (Kosovo Force), instituitã de rãspund afirmativ ambelor întrebãri. SPS
MACEDONENII
SERBIA la 1835. Culorile sunt cele
ale steagului rusesc, dar
SRBIJA inversate. Între 1945 şi
1991, în centru s-a aflat
Suprafaþã (fãrã Kosovo) 77 474 km2 steaua roşie a federaţiei
iugoslave. Stema Serbiei,
Populaþie (2002, fãrã Kosovo) 7 597 000 loc. acedonia a fost numele purtat
M
Capitalã Belgrad (Beograd) utilizată până la 1918, a
redevenit oficială din 2006. de un regat grecesc, asupra
Limbã oficialã sârbã
cãruia au domnit Filip al
Structura populaþiei (2002, fãrã Kosovo) * II-lea, apoi fiul acestuia, Ale-
xandru cel Mare (secolul al IV-lea î.Hr.). În
DOUĂZECI DE POPOARE
MACEDONENII
determinã conturarea unei „probleme ma- diat, Macedonia revine Serbiei. În cadrul
cedonene“. Bulgarii preiau iniþiativa, con- Regatului sârbilor, croaþilor ºi sloveni-
stituind ºcoli în Macedonia ºi desfãºurând 1913. Înfrângându-i pe 1925. Macedonia lor, macedonenii, numiþi „slavi de sud“
turci (primul război actuală este integrată
o intensã activitate de prozelitism. Grecii balcanic), apoi pe bulgari Regatului Iugoslaviei,
nu beneficiazã de niciun statut special.
încearcã sã riposteze, dar fãrã prea mare (al doilea război căruia Bulgaria i-a cedat Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial oferã
succes. Sârbii, în schimb, întemeiazã ime-
diat o serie de ºcoli, mai ales în regiunea
balcanic), Serbia a
anexat teritoriul actualei
unele teritorii în 1919. Bulgariei, în 1941, o nouã ocazie de a
anexa Macedonia (cu excepþia teritoriilor
Uskub (numele turcesc al oraºului Skopje). Republici a Macedoniei, 1942. Cea mai mare parte cedate Albaniei italiene). Bulgarii fac, cu 167
Rãzboiul ruso-turc din 1877–1878 se
sfârºeºte prin Tratatul de la San Stefano:
în timp ce Grecia a
anexat Macedonia
„egeeană“, inclusiv
a Macedoniei a fost
încorporată Bulgariei, restul
fiind alipit Albaniei (care se
aceastã ocazie, eforturi mari pentru a
asimila populaþia macedoneanã, care nu
sultanul acceptã crearea unei Bulgarii Mari, Salonicul. afla sub ocupaţie italiană). opune rezistenþã. Partizanii iugoslavi
extinsã ºi prin înglobarea Macedoniei (a
se vedea p. 170). Dar, cu ocazia Congre-
sului de la Berlin, puterile europene reduc
teritoriul Bulgariei, lãsând otomanilor Ma-
cedonia, ceea ce duce la acutizarea ten-
siunilor. Organizaþia Revoluþionarã Internã
Macedoneanã (ORIM), fondatã în 1893,
îºi înmulþeºte atentatele. Insurecþia de Sf.
Ilie, declanºatã la 2 august 1903, este ur-
matã de represaliile turcilor: sate incen-
diate, locuitori masacraþi... Puterile euro-
pene cer adoptarea de reforme ºi pun, în
regiune, bazele unei jandarmerii dotate cu
un statut internaþional. Acest amestec
stârneºte însã reacþia ofiþerilor turci din
L
vremea Macedoniei elene
din Antichitate. Dar grecii un popor turcic. Protobulgarii,
s-au opus cu fermitate instalaþi în secolul al VI-lea în
utilizării acestui simbol. El zona Mãrii Azov, sunt alungaþi
a fost modificat în 1995, de hazari (tot turci) în secolul urmãtor.
trecându-se la 8 raze late.
Unii dintre aceºtia vor întemeia un regat
pe Volga Mijlocie: este vorba de „bulgarii
de pe Volga“, strãmoºii ciuvaºilor de azi.
Restul s-a instalat, de o parte ºi de alta a
Dunãrii, în a doua jumãtate a secolului
BULGARII
flictului, dar violenþele reizbucnesc. Între al VII-lea.
lunile martie ºi iunie 2001, Armata de Din 681, Bizanþul recunoaºte suvera- reconstituie imperiul pornind din Ma-
Eliberare Naþionalã (UCK) duce lupte de nitatea hanului Asparuh asupra teritoriilor cedonia, dar împãratul Vasile al II-lea
gherilã în nord-vestul þãrii. În urma unui
acord încheiat la Ohrida, în august, sunt
aflate la nord de lanþul muntos al Balca-
nilor. Protobulgarii constituie o aristocra-
Bulgaroctonul („ucigãtorul de bulgari“)
duce un rãzboi nemilos: în 1014, el or-
îndeplinite mai multe revendicãri ale alba- þie militarã care dominã o populaþie slavã, donã orbirea a 14 000 de prizonieri, pe 169
nezilor: recunoaºterea albanezei cu statutul
de a doua limbã oficialã, creºterea ponderii
a cãrei limbã o vor adopta cu timpul.
Capitala lor se aflã la Pliska, în estul þãrii.
care-i trimite înapoi sub conducerea câte
unui prizonier cu un singur ochi pentru
albanezilor în funcþiile publice etc. În fiecare grup de o sutã de orbi; Samuel
schimb, UCK îºi predã armele unei misi- IMPERIILE BULGARE. Hanul Boris, botezat în moare în urma spaimei produse de aceste
uni trimise de NATO. 864 cu numele de Mihail, organizeazã puþin evenimente. Întreaga Bulgarie este ocu-
În 2005, Uniunea Europeanã acceptã în mai târziu o Bisericã (ortodoxã) bulgarã patã de Imperiul Bizantin.
mod oficial candidatura Macedoniei (sub autonomã. Discipolii lui Chiril ºi Metodiu, În anii 1180, doi vlahi, Ioan Asan ºi
numele de FYROM). Clement ºi fratele acestuia, Naum, intro- Petru, organizeazã o revoltã antibizantinã
duc aici liturghia, dar nu în limba greacã, ºi reuºesc sã refacã statul (Þaratul vlaho-
ci în slavonã (a se vedea p. 12). Se afirmã bulgar), cu capitala la Tãrnovo. În timpul
astfel caracterul slav al Bulgariei. lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241),
Simeon (893–927), fiul lui Boris I, cu- acesta ajunge la întinderea fostului impe-
cereºte Macedonia, pune bazele unui riu al lui Simeon. Biserica Bulgarã îºi
adevãrat imperiu (a se vedea harta) ºi mutã recâºtigã autonomia în 1235: Tãrnovo
capitala la Preslav. Petru (927–969) îºi ia devine sediul patriarhatului.
titlul de þar, dar puterea bulgarã intrã în Atacurile tãtarilor din Hanatul Hoardei
declin. Bizantinii cuceresc întreaga parte de Aur (a se vedea p. 15), începând din
de est a þãrii în 971. Samuel (991–1014) 1272, grãbesc declinul regatului. Sârbul
o burghezie autohtonã, comercialã ºi meº- sârbi ºi greci în 1913, intrând în rãzboi împo-
DOMINAÞIA OTOMANÃ. Din 1393, prin voinþa teºugãreascã, în vreme ce opera lui Paisie triva Serbiei în 1915, iar apoi împotriva
sultanului, patriarhatul bulgar a fost des- din Hilandar (a se vedea studiul) marchea- Iugoslaviei, în 1941.
fiinþat. Aflatã în dependenþã faþã de zã momentul „renaºterii bulgare“. Iniþial,
patriarhul din Constantinopol, Biserica se aceasta nu se opune atât dominaþiei oto-
grecizeazã ºi abandoneazã slavona. Aristo- mane, cât mai ales hegemoniei culturale a tatul de la San Stefano, din martie 1878,
craþia care a supravieþuit rãzboaielor a fost limbii greceºti, utilizatã de Bisericã. De stipuleazã constituirea unui principat
deportatã în Anatolia sau s-a convertit. Deºi aceea, din anul 1830, se înmulþesc ºcolile autonom al Bulgariei, foarte întins, ºi care,
majoritatea þãranilor îºi pãstreazã religia
ortodoxã, unii dintre ei se convertesc: este
bulgare laice. Simultan, dorinþa revenirii
la liturghia în limba slavonã stârneºte
în practicã, dezmembreazã partea euro-
peanã a Imperiului Otoman (a se vedea
170 vorba de pomaci, musulmani de limbã o mare agitaþie popularã. Rusia sprijinã harta). O asemenea expansiune sub influ-
bulgarã (a se vedea p. 174). De asemenea,
turcii se aºazã în diferite regiuni ale þãrii.
aceastã miºcare, astfel cã, în 1870, sul-
tanul acceptã constituirea unui exarhat
enþã rusã în Balcani provoacã un protest
general în Europa. Un congres interna-
bulgar, adicã a unei Biserici Bulgare þional, întrunit la Berlin (iunie–iulie 1878),
LIMBA autonome. ajunge deci la un compromis pe seama
ªI LITERATURA bulgarilor: se înfiinþeazã un principat auto-
EMANCIPAREA. Patrioþii bulgari întemeiazã nom (care plãteºte tribut sultanului), dar
Prima afirmare a literaturii bulgare, de in- în 1872 un „Comitet Central Revolu- de dimensiuni foarte reduse (regiunea
spiraþie religioasã, dateazã din timpul domniei þionar“. În condiþiile revoltei din Bosnia (a Sofia ºi þinutul de la nord de Balcani).
lui Simeon (893–927). În secolul al XIV-lea, ea se vedea p. 145), aceºtia declanºeazã, în Sudul formeazã provincia otomanã Rume-
cunoaºte o nouã înflorire, fiind reprezentatã de Bulgaria, Insurecþia din aprilie (1876). lia Orientalã, semiautonomã.
Eutimie de Tãrnovo (cca 1327–cca 1402),
teolog, moralist, patriarh de Tãrnovo, celebru Trupele otomane o reprimã cu brutali- Marea Adunare, reunitã în 1879 la
pentru curajul dovedit împotriva turcilor. tate, cu ajutorul „baºbuzucilor“ (albanezi, Tãrnovo, adoptã o Constituþie ºi îl alege ca
În 1762, elaborând Istoria slavilor bulgari, kurzi...), care recurg la masacre ºi la principe pe Alexandru de Battenberg, ne-
cãlugãrul Paisie de Hilandar, îi încurajeazã devastarea þãrii. Europa, indignatã, denun- pot al þarinei ºi ofiþer prusac. În Rumelia
pe compatrioþii sãi sã-ºi cultive limba proprie, þã „ororile bulgare“. Rusia, care se consi- Orientalã, reprezentanþii marilor puteri
inaugurând astfel „renaºterea bulgarã“. Cea
dintâi gramaticã bulgarã modernã dateazã derã protectoarea slavilor, intervine în anul elaboreazã „statute organice“: guverna-
din 1835. urmãtor. Armatele ruse ajung la porþile torul creºtin, numit de sultan, este secon-
Constantinopolului în ianuarie 1878. Tra- dat de o adunare cu membri parþial aleºi.
BULGARII
pus la cale de ruºi, este nevoit sã abdice. de sultan. Ferdinand proclamã la Tãrnovo þiazã, totodatã, o lipsã totalã de înþelegere:
independenþa ºi îºi ia titlul de þar. bulgarii, care au luptat în est, se considerã
a fi principalii învingãtori ai turcilor, dar
1878. (San Stefano).
Tratatul de la San Stefano
1878. Tratatul de la Berlin
(august 1878) instituie un
RÃZBOAIELE BALCANICE. Aliatã cu Serbia ºi
cu Grecia, Bulgaria declarã rãzboi Turciei
Macedonia, obiectivul lor principal, a fost
cuceritã de sârbi ºi de greci. Astfel, în
(martie 1878) principat al Bulgariei şi o în octombrie 1912. Adrianopolul este iunie 1913, Ferdinand ordonã atacarea sâr- 171
delimitează o Bulgarie
foarte întinsă, care
sfârtecă Imperiul
provincie otomană a
Rumeliei Orientale.
cucerit în martie, iar Turcia cedeazã: prin
Tratatul de la Londra (mai 1913), ea
bilor ºi a grecilor (fãrã declaraþie de
rãzboi). Este cel de-al Doilea Rãzboi bal-
Otoman… dar care nu se 1908. Rumelia Orientală renunþã la toate teritoriile aflate la est de canic, dezastruos pentru bulgari, dat fiind
va constitui niciodată. s-a unit cu Bulgaria în 1885. linia Enos–Midia (a se vedea harta de la faptul cã românii ºi turcii se implicã ºi ei
BULGARII
þioneazã pe teritoriul ei, Bulgaria se ex- Revenit în Bulgaria în noiembrie 1945, Un apropiat al lui Dimitrov, Vãlko
tinde. De pe urma dezmembrãrii Iugosla- Dimitrov conduce procesul de instituire a re- ¹ervenkov, trece la epurarea masivã a par-
viei, primeºte districtul sârbesc Pirot ºi cea publicii populare ºi preia conducerea guver- tidului: cadrele formate în URSS îºi înlã-
nului. Eforturile pe care le depune pentru for-
mai mare parte a Macedoniei. De aseme- marea unei federaþii a statelor balcanice (mai
turã rivalii, acuzaþi de „titoism“. Discipol
nea, primeºte Tracia Occidentalã ºi estul ales alãturi de Iugoslavia) se lovesc, totuºi, de al lui Stalin, ¹ervenkov este îndepãrtat de
Macedoniei greceºti. Guvernul bulgar se opoziþia categoricã a lui Stalin. În 1948 renunþã la putere, în mai multe etape, între 1954– 173
strãduieºte (cu oarecare succes) sã câºtige
simpatia populaþiei macedonene ºi sã o
la aceastã iniþiativã ºi moare la Moscova în
anul urmãtor.
1956, în vreme ce Todor Jivkov (·ivkov)
se afirmã în fruntea partidului, apoi a sta-
integreze. În schimb, peste 100 000 de tului, menþinându-se la putere pânã în
greci sunt expulzaþi din Tracia ºi înlocuiþi 1989. În toatã aceastã perioadã, Bulgaria a
de bulgari (ca rãspuns la expulzãrile Sofia cere imediat încheierea unui armis- dovedit o fidelitate nezdruncinatã faþã de
operate de greci în 1923). Cu toate acestea, tiþiu, astfel încât sovieticii pãtrund pe URSS.
Boris al III-lea refuzã sã participe la teritoriul þãrii fãrã luptã. „Frontul Patriei“,
rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice ºi sã- care preia puterea pe 9 septembrie, ordonã PROBLEMA TURCILOR. Imediat dupã rãzboi,
i predea autoritãþilor naziste pe evreii din evacuarea teritoriilor ocupate (Macedonia, în rândul cetãþenilor bulgari erau înregis-
Bulgaria (în numãr de aproximativ 50 Tracia...) ºi angajeazã armata bulgarã în traþi 700 000 de turci, care ºi-au pãstrat
000). În august 1943, el moare subit. rãzboiul contra Germaniei. religia musulmanã. În 1949, ¹ervenkov a
Urmaºul sãu, Simeon al II-lea, are numai trecut la expulzarea acestora în Turcia, sub
6 ani. Conducãtorii bulgari încearcã sã REGIMUL COMUNIST. Frontul Patriei, dominat pretextul cã s-ar fi opus colectivizãrii. În
ajungã la un acord cu Aliaþii occidentali în de comuniºti, îi include ºi pe social-demo- 1951, atunci când Turcia ºi-a închis fron-
1944, dar este prea târziu: în august, craþi, pe agrarieni, ca ºi alte formaþiuni tierele, peste 150 000 de turci au pãrãsit
armatele sovietice pãtrund pe teritoriul politice. În 1945, acesta declanºeazã o Bulgaria.
României; la 5 septembrie 1944, Uniunea politicã brutalã de epurãri. În acelaºi an, Jivkov a aplicat mãsuri mai subtile: în-
Sovieticã declarã rãzboi Bulgariei, iar Frontul câºtigã alegerile legislative cu 86 % chiderea ºcolilor turce, limitarea exercitãrii
ritãþile bulgare au încercat sã îi converteascã tarea unei noi Constituþii, în anul 1991,
forþat pe pomaci, bãnuiþi cã ar þine partea alegerile legislative conferã 110 mandate
Turciei. Noua frontierã sudicã a Bulgariei, După încheierea celui păstrează Dobrogea de
de-al Doilea Război Sud cedată de România UFD, 106 PSB ºi 24 Miºcãrii drepturilor
fixatã în 1919, îl plaseazã pe unii pomaci pe
teritoriul Greciei. Mondial, Bulgaria în 1940. ºi libertãþilor turcilor ºi musulmanilor
Pomacii au fost mai puþin afectaþi decât tur-
cii de politica regimului comunist, solidarizân-
du-se însã cu aceºtia prin religie. Aceastã
solidaritate se manifestã în zilele noastre prin
intermediul unui partid politic, Miºcarea drep-
turilor ºi libertãþilor turcilor ºi musulmanilor.
Numãrul actual al pomacilor este estimat
174 între 150 000 ºi 200 000, în Bulgaria, ºi 30 000,
în Grecia.
ALBANEZII
riguroasã, care stãvileºte inflaþia ºi permite ma guvernul. Pãrvanov este reales preºe- „Þara Vulturilor“, atestat pentru prima
reluarea creºterii economice, dar condiþiile dinte în 2006. datã în secolul al XIV-lea.
de viaþã ale populaþiei rãmân dificile Bulgaria devine stat membru al Uniunii Þara albanezilor a fãcut parte din Impe-
(corupþia fiind ºi ea prezentã). Fostul rege
Simeon al II-lea, revenit în Bulgaria în
Europene în ianuarie 2007, dupã ce în
2004 a fost admisã în NATO.
riul Bizantin pânã la cucerirea bulgarã din
secolul al IX-lea, pentru a fi ocupatã din
nou de bizantini, în secolul al XI-lea. Bise- 175
BULGARIA
rica Romei ºi cea ortodoxã rivalizeazã, la
rândul lor, în regiune, cea dintâi instalân-
du-se la Scutari (Shkodër) ºi la Durazzo
BÃLGARIJA (Durrës), iar cea de-a doua, în sud.
Suprafaþã 112 912 km2 Francezul Carol de Anjou, ajuns rege al
Populaþie (2006) 7 693 000 loc. Siciliei, se proclamã ºi rege al Albaniei în
Capitalã Sofia 1272, dar nu reuºeºte sã pãstreze þara. În
Limbã oficialã bulgara schimb, ªtefan Dušan (1331–1355, a se
Structura populaþiei (2001)
vedea p. 147) include regiunea albanezã în
Bulgari 83,9 % imperiul sãu, dupã care Albania se
Turci 9,4 % fãrâmiþeazã.
Romi 4,7 % * Dupã victoria asupra sârbilor, în 1389 la
Kosovopolje (a se vedea p. 147), otomanii
Religii ortodoxã
musulmanã (turcii ºi pomacii)
devin o ameninþare pentru albanezi. Eroul
rezistenþei antiotomane este cunoscut în
* Potrivit diferitelor estimãri, romii reprezentau istorie sub numele de Skanderbeg (a se
între 7,5 % ºi 10 % din populaþie. vedea studiul). În 1443, acesta cucereºte
fortãreaþa Krujë (la nord de Tirana), apoi
PERIOADA OTOMANÃ. O mare parte a popu- acestea îºi desfãºoarã cursurile în alte nord ºi în Kosovo. Dialectul tosc a fost ales în
laþiei albaneze se converteºte la islam, limbi decât cea albanezã: turcã, greacã sau 1945 ca bazã a limbii naþionale.
îndeosebi pentru a se sustrage fiscalitãþii italianã. Câþiva intelectuali albanezi sesi-
la care sunt supuºi creºtinii. Marii feudali zeazã pericolul, fiind sprijiniþi de confraþii
otomani se concentreazã în zonele de lor din Italia, precum Girolamo da Rada, negrene ocupã nordul Albaniei, iar cele
câmpie, în vreme ce, în regiunile mun- autorul poemului epic Skanderbeg (1866). greceºti, sudul. Luna urmãtoare, o adunare
toase, albanezii îºi pãstreazã structurile În anii 1870, alte scrieri în limba albanezã albanezã, întrunitã la Vlorë, proclamã
tribale autonome. În secolul al XVIII-lea, inaugureazã Rilindja („Renaºterea“). independenþa. Ismail Qemali, ºef al gu-
þara tinde sã scape autoritãþii sultanului.
Astfel, albanezul Mehmet cel Bãtrân, cãpe-
În 1875, atunci când izbucneºte criza
orientalã în Bosnia (a se vedea p. 146),
vernului provizoriu, merge la Londra,
unde o conferinþã internaþionalã încearcã
176 albanezii se aflã într-o situaþie dificilã, cãci sã rezolve problemele balcanice. În iulie
SKANDERBEG,
vecinii lor slavi ºi greci, care luptã împotriva
otomanilor, îi considerã din cauza religiei
1913, conferinþa decide constituirea Prin-
cipatului Albaniei, suveran ºi neutru.
EROU NAÞIONAL
musulmane ca pe niºte aliaþi fireºti ai tur- Frontierele sale, fixate în acelaºi an, lasã
Gheorghe Castriotul se naºte în 1405, într-o
familie nobiliarã catolicã din nord-estul Alba-
cilor. În 1878 se reuneºte o mare adunare la Muntenegrului ºi mai ales Serbiei impor-
niei de astãzi. κi petrece tinereþea ca ostatic la Prizren (în Kosovo), care înfiinþeazã, ca ºi tante populaþii albaneze (în regiunea
Adrianopol, unde primeºte o educaþie musul- în 1444, o Ligã. Aceasta instituie în 1881 un Kosovo); în sud, linia adoptatã strãbate o
manã, îºi ia numele turcesc Skander (Alexandru) „guvern provizoriu“, pe care otomanii îl regiune în care sunt amestecaþi greci ºi
ºi devine sipâhî (ofiþer de cavalerie). Revenit suspendã prin forþã. Renaºterea culturalã albanezi. Ca suveran, marile puteri l-au
acasã în 1438, obþine titlul de bei (de aici,
Skanderbeg), fiind vâli (administrator) în re-
continuã: o primã ºcoalã albanezã se des- ales pe Wilhelm de Wied (de origine ger-
giunea Krujë. chide la Korçë, în 1887. manã). Domnia sa va fi scurtã. Sosit la
În 1443, în vreme ce Iancu de Hunedoara Junii turci, care preiau puterea la Istanbul Durrës în martie 1914, el este repede în-
reuºeºte sã îi învingã pe turci (a se vedea p. în 1908, ordonã dezarmarea populaþiei, lãturat, în urma a douã rãscoale: una în
146), Skanderbeg se alãturã luptei antiotomane mãsurã respinsã de albanezi. Revolta care sud, sprijinitã de greci, alta în regiunea
ºi cucereºte fortãreaþa Krujë, deasupra cãreia
pune, la 28 noiembrie (în prezent, zi naþionalã), izbucneºte în nord în 1910, se extinde în Tirana, favorabilã turcilor. În septembrie,
stindardul familiei sale. 1912 în întreaga þarã. el pãrãseºte þara, care este cuprinsã de
Skanderbeg, neînvins, moare în 1468, ca anarhie.
urmare a unei maladii. INDEPENDENÞA. Odatã cu izbucnirea primului Oficial neutrã, Albania va fi totuºi impli-
rãzboi balcanic, trupele sârbe ºi munte- catã în Primul Rãzboi Mondial: armata
ALBANEZII
cãrora se formeazã un guvern dominat de
Ahmet Zogu, fiul unei cãpetenii musul-
1913. Proaspăt 1942. Alipită, practic,
mane. Metodele sale autoritare determinã independentă, Albania nu Italiei în 1939, Albania a
viei ºi a Greciei de cãtre germani ºi aliaþii
declanºarea unei insurecþii, în 1924, dar
acesta reuºeºte sã preia din nou puterea,
cuprinde regiunea
Gjirokastër (în sud).
fost extinsă prin
cuprinderea tuturor
lor, în aprilie 1941, extinderea Albaniei
se va putea realiza, în principal cãtre
la sfârºitul aceluiaºi an, când proclamã fostelor teritorii iugoslave nord-est. 177
republica. Ales preºedinte în 1925, el se
apropie de Italia condusã de Mussolini,
1924. Albania a obţinut în
1923 regiunea Gjirokastër,
locuite de albanezi.
ALBANIA LUI ENVER HOXHA. Partidul Comu-
cedată de Grecia.
care îi furnizeazã ajutor financiar ºi eco- nist Albanez, întemeiat în noiembrie 1941
nomic. În anul 1928, Albania este pro- sub conducerea lui Enver Hoxha, declan-
clamatã regat, în frunte cu regele Zogu ºeazã lupta armatã cu sprijinul partizanilor
(Zog I). Dominaþia italianã devine tot mai ANEXAREA LA ITALIA. În aprilie 1939, trupele iugoslavi. În 1942, acesta pune bazele
puternicã. italiene ocupã Albania ºi Zog fuge în „Frontului de Eliberare Naþionalã“, dar
Grecia (luând cu el o parte a tezaurului monarhiºtii ºi alþi naþionaliºti se aratã
statului). Victor-Emanuel al III-lea, regele ostili comuniºtilor.
Italiei este proclamat ºi rege al Albaniei, Dupã capitularea Italiei (septembrie
iar þara face obiectul unei veritabile colo- 1943), germanii ocupã Albania, apoi luptã
nizãri. Italienii promit crearea unei „Al- împotriva comuniºtilor, în iarna anului
Drapelul Albaniei, banii Mari“, care sã-i includã pe toþi 1943–1944, fiind ajutaþi ºi de elemente
Shqipëria, „Ţara Vulturilor“, albanezii. Dar atacul pe care aceºtia îl albaneze. În primãvara anului 1944, când
se inspiră din stema lui
Skanderbeg. Între 1945 şi
lanseazã împotriva Greciei, în octombrie germanii se retrag, izbucneºte un rãzboi
1992, pe acesta a figurat 1941, înregistreazã un asemenea eºec, civil câºtigat, în cele din urmã, de comu-
steaua roşie bordată cu încât sunt nevoiþi sã evacueze Korçë ºi niºti. În noiembrie 1944, aceºtia contro-
auriu a comunismului Gjirokastër. Abia dupã invadarea Iugosla- leazã întreaga þarã.
partizanii sãi, sunt judecaþi ºi executaþi în într-o oarecare mãsurã, graþie veniturilor
anul urmãtor. Dupã moartea lui Stalin ºi provenite de la sutele de mii de albanezi
vizita lui Hrusciov la Belgrad, în 1955, care muncesc în strãinãtate (îndeosebi în
relaþiile cu Uniunea Sovieticã se tensio- Italia ºi în Grecia). Situaþia politicã rã-
neazã, ajungând pânã la sciziunea care mâne însã foarte tensionatã. În 1996,
intervine în 1961. Albania se întoarce democraþii câºtigã alegerile, dar socialiºtii
atunci cãtre China, care se va delimita de (foºtii comuniºti) denunþã o serie de
ea, la rândul ei, în 1978. fraude ºi refuzã sã participe la activitatea
Timp de 45 de ani, regimul se caracte-
rizeazã printr-un dogmatism neclintit. În
parlamentarã. În ianuarie 1997, criza „jo-
curilor piramidale“ îi ruineazã pe nume-
178 1967, toate bisericile ºi moscheile sunt roºi albanezi, cea ce duce la izbucnirea
închise, iar Albania este proclamatã „pri-
mul stat ateist din lume“.
tulburãrilor.
În aprilie, Consiliul de Securitate al
ALBANIA DUPÃ 1990. Lui Enver Hoxha, mort ONU voteazã trimiterea unei forþe multi-
ALBANIA în 1985, îi urmeazã în funcþie Ramiz Alia. naþionale (administrate de Italia), pentru a
Primele semne de schimbare pot fi restabili ordinea în þarã. În condiþiile în
SHQIPËRIA
întrezãrite în 1990 – permisiunea ca alba- care socialiºtii câºtigã alegerile din iunie
nezii sã plece în strãinãtate, redeschiderea 1997, Sali Berisha demisioneazã. Este
Suprafaþã 28 748 km2 locaºurilor de cult, formarea unui partid de înlocuit de Rexhep Mejdani. Guvernul
Populaþie (2006) 3 172 000 loc. opoziþie (Partidul Democratic) –, dar difi- socialist nu reuºeºte sã restabileascã starea
Capitalã Tirana (Tiranë) cultãþile economice par insurmontabile: în de calm, cu atât mai mult cu cât numeroºi
Limbã oficialã albaneza
cursul iernii 1990–1991, mii de albanezi albanezi deþin arme de foc...
Structura populaþiei (2001) pleacã în Italia ºi în Grecia. Opoziþia În 1998, intervenþia masivã a forþelor
Albanezi 98 % devine mai puternicã din martie 1991, sârbe în Kosovo (a se vedea p. 163–164)
Greci 1,2 % atunci când alegerile legislative sunt câº- provoacã afluxul refugiaþilor kosovari.
tigate de comuniºti. Noile alegeri din Situaþia devine chiar mai criticã în primã-
Religii Musulmanã (majoritarã)
Ortodoxã (în sud) martie 1992 oferã majoritatea Partidului vara anului 1999, când sârbii trec la acþi-
Catolicã (în nord) Democratic Albanez, condus de Sali uni de „purificare etnicã“. Albania se alã-
Berisha, ales preºedinte al republicii. turã NATO, permiþând pãtrunderea pe
GRECII
poate fi evidenþiatã îndeosebi în domeniul acest prilej, o treime din Anatolia. Cea
religiei: papalitãþii i se va opune creºtinã- de-a doua cruciadã (1147–1148), în schimb,
tatea ortodoxã, ce va predomina în Balcani
ºi în rândul slavilor de rãsãrit. Ortodoxia
este un eºec. În timpul celei de-a treia
cruciade, Richard Inimã de Leu cucereºte
avea sã supravieþuiascã celor cinci secole Ciprul (1191 a se vedea p. 186). 179
ale dominaþiei otomane, ca ºi limba greacã,
dar ce diferenþã faþã de epoca lui Pericle...
În sfârºit, în cea de-a patra cruciadã,
participanþii se îmbarcã în anul 1202, pe
flota veneþianã, pe care nu o pot plãti.
Atunci când un pretendent la tronul
De la Bizanþ la otomani imperial le promite aurul pe care îl doreau,
aceºtia ajung la Constantinopol, se ames-
Imperiul Bizantin atinge
BIZANTINI ªI LATINI. tecã în luptele dinastice ºi cuceresc oraºul
apogeul în secolul al XI-lea: el se întinde, în 1204. Timp de trei zile, Constanti-
la est, pânã în Armenia, iar spre nord, pânã nopolul este devastat (ceea ce va provoca
la Dunãre (dupã supunerea bulgarilor, a se ura tenace a grecilor). Cruciaþii înfiinþeazã
vedea p. 169), cuprinzând ºi extremitatea un „Imperiu Latin de Rãsãrit“, compus din
sudicã a Italiei. Ulterior, acesta intrã în domeniul împãratului (regiunea Strâm-
defensivã, atât în faþa turcilor, cât ºi a torilor) ºi statele vasale: regatul Salo-
latinilor (catolicilor). Turcii (selgiucizi) nicului, ducatul Atenei, principatul Ahaia
pãtrund în Anatolia, în timpul celei de-a (Peloponez). Veneþia ocupã Insulele Ionice,
doua jumãtãþi a secolului al XI-lea, se Creta, Cicladele ºi Eubeea, precum ºi o
instaleazã acolo ºi îi împing, încetul cu serie de puncte strategice în Strâmtori.
încetul, pe greci cãtre coastele de nord ºi Primul împãrat latin, Balduin de Flandra,
tenþã turcilor din Konya (Iconium), atât el Dupã moartea acestuia, în 1326, puterea Asia Micã este de acum încolo otoman ºi
cât ºi urmaºii sãi reuºesc sã recucereascã o otomanilor va creºte continuu. La mijlocul nu bizantin, dar, în plan politic, este reu-
parte din teritoriul pierdut: þãrmurile Mãrii secolului, ei controleazã întreaga regiune nificat (înlãturându-i totodatã pe latini).
Marmara, Tracia, Macedonia... de la sud de Marea Marmara, de la Marea Biserica Greacã – aflatã sub autoritatea
Dupã supunerea despotatului de Epir ºi Egee la Marea Neagrã. În 1354 trec Dar- patriarhului de Constantinopol – îi poate
dupã încheierea unui tratat cu genovezii danelele apoi, într-o perioadã de patru aduce laolaltã, în cadrul aceluiaºi stat, pe
(rivalii veneþienilor), Mihail Paleologul decenii, pun stãpânire pe toatã partea ortodocºi, fie cã sunt de limbã greacã
cucereºte, în 1261, Constantinopolul (înte- centralã a Peninsulei Balcanice: Tracia, (majoritatea), fie slavã (bulgarii, de pildã, a
meind dinastia Paleologilor). Latinii pãs-
treazã ducatul Atenei (posesiune a burgun-
Macedonia, Bulgaria, Serbia. Din 1365,
otomanii ºi-au stabilit capitala la Adria-
se vedea p. 170). Cu toate acestea, destul
de mulþi ortodocºi se convertesc la islam,
180 zilor, apoi a catalanilor) ºi principatul nopol. Ei asediazã Constantinopolul, între adoptând limba turcã. În secolul al XVI-lea,
Ahaia (Peloponez), deþinut de francezi.
Veneþia pãstreazã Creta, precum ºi alte
1394 ºi 1401. Nãvãlirea lui Timur Lenk în
Anatolia (a se vedea p. 18), în 1402, diz-
notabilii greci convertiþi sunt numeroºi în
conducerea otomanã...
insule, în vreme ce genovezii au ocupat locã puterea otomanã ºi oferã un rãgaz Grecii obþin ºi avantaje economice de
poziþii solide în noul Imperiu Bizantin Imperiului Bizantin, redus la Constanti- pe urma Imperiului Otoman. Marina co-
(Chios, Mytilene, Samos...). În 1308, Or- nopol ºi împrejurimile acestuia. mercialã greacã se dezvoltã din momentul
dinul Ospitalierilor Sfântului Ioan, alungat În 1453, sultanul Mehmed al II-lea „Cu- în care sultanii pun capãt privilegiilor de
din Palestina, se instaleazã în Rodos. ceritorul“ ocupã chiar Constantinopolul,
Totodatã, latinii vor continuã sã deþinã pe care-l transformã în capitala sa. Cele-
controlul asupra Ciprului (a se vedea p. 186). lalte provincii ºi insule greceºti cad apoi pe 1830–1832. Grecia, 1913. În urma
În vreme ce latinii continuã sã repre- rând: Atena în 1456, Moreea (Peloponez) independentă în 1830, îşi războaielor balcanice,
vede frontiera împinsă Grecia încorporează
zinte o ameninþare, noi pericole se ivesc la în 1460, Lesbos (luatã genovezilor) în către nord din 1832. Epirul, Macedonia şi
orizont. În anii 1260, mongolii (a se vedea 1462, Eubeea (smulsã veneþienilor) în insulele din Marea Egee.
p. 15) îi împing pe turci cãtre vestul 1470, Rodosul în 1522, Chiosul (scos de 1898. Englezii au cedat Este recunoscută alipirea
Anatoliei. Divizaþi în principate turbu- sub ocupaþia genovezilor) în 1566, Ciprul Insulele Ionice în 1864. Cretei, realizată efectiv în
lente, aceºtia din urmã îi hãrþuiesc pe (luat veneþienilor) în 1571. Însã Creta nu În 1881, Grecia a obţinut 1908. Italia cucereşte în
Tesalia. În 1898, Creta 1912 Dodecanezul de
bizantini, care pãrãsesc þãrmul de rãsãrit al va putea fi cuceritã de otomani de la primeşte un statut sub stăpânirea Imperiului
Mãrii Egee. În vest, sârbii devin tot mai veneþieni decât în secolul al XVII-lea, în autonom, dar rămâne Otoman.
puternici: în timpul domniei lui ªtefan urma unei serii de operaþiuni navale ºi nominal otomană.
GRECII
La începutul secolului al XIX-lea, numã- este organizarea unei insurecþii generale a treacã la acþiune. O primã operaþiune,
rul grecilor se ridicã la 2–3 milioane. Condi- ortodocºilor, ce ar fi trebuit urmatã de o condusã de Alexandru Ipsilanti, eºueazã în
þiile în care trãiesc þãranii greci sunt diferite
în funcþie de regiune, dar formele de autono-
intervenþie a Rusiei. Eteria formeazã o
întreagã reþea de membri la nivelul Pen-
Þara Româneascã (a se vedea p. 130).
Miºcarea reizbucneºte însã în Moreea; în
181
boiul se întrerupe, iar negocierile treneazã. brie 1920, îl recheamã pe tron pe regele
În august 1922, luptele se reiau: kemaliºtii Constantin. Dar dezastrul militar din vara
reuºesc sã deruteze armata greacã ºi sã anului 1922 determinã o reacþie violentã: nice venite în ajutorul grecilor se retrag
ocupe Smirna în septembrie. Grecii sunt Constantin este nevoit sã abdice din nou, în Creta, pe care sunt nevoite sã o aban-
obligaþi, în plus, sã se retragã ºi din Tracia în favoarea fiului sãu cel mare, George al doneze în iunie. Armatele germane (ºi
Orientalã. Prin Tratatul de la Lausanne, II-lea, care, dupã victoria adepþilor lui italiene în vest) ocupã întreaga þarã. Gre-
Grecia renunþã la toate teritoriile care i-au Venizélos în alegerile din 1923, renunþã la cia trebuie sã cedeze Tracia Occidentalã ºi
fost atribuite prin Tratatul de la Sèvres. rândul sãu la tron. Republica, proclamatã o parte a Macedoniei Bulgariei, care
În aceastã situaþie, se trece la schimbul
de populaþii, realizat în condiþii dramatice:
în anul urmãtor, este marcatã de jocuri
politice complexe, Venizélos exercitând
recurge la expulzãri de populaþie (grecii,
în 1923, procedaserã la fel cu bulgarii).
184 150 000 de creºtini din Asia Micã se puterea din 1928 pânã în 1932 (va muri la La iniþiativa comuniºtilor, miºcarea de
adaugã refugiaþilor greci care au fugit din
calea armatelor turceºti în 1922 (în total
Paris în 1936).
În 1935, o loviturã de stat militarã abo-
rezistenþã se organizeazã, la sfârºitul anu-
lui 1941, într-un Front Naþional de Elibe-
1 400 000) persoane. În sens invers, 400 000 leºte republica ºi George al II-lea îºi reia rare (EAM) ºi o Armatã Popularã Greacã
tronul. Dar, începând din 1936, generalul de Eliberare (ELAS), în 1942. În aceeaºi
Ioánnis Metaxás este cel care exercitã, de perioadã se constituie ºi alte miºcãri de
fapt, o dictaturã veritabilã, care dureazã rezistenþã, necomuniste. În cursul luptelor
Drapelul oficial, adoptat pânã la moartea sa, în 1941. împotriva italienilor, ELAS devine tot mai
1822, consta dintr-o cruce puternicã, intrând însã în conflict cu alte
creştină albă pe un fond CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL ªI RÃZBOIUL miºcãri. Britanicii debarcã la Atena, în
albastru (culori de origine
CIVIL. Italia este prima care atacã Grecia, octombrie 1944, instalând aici un guvern
bizantină), în vreme ce
pavilionul marinei cuprindea în octombrie 1940, fãrã a se consulta cu (condus iniþial de Gheórghios Papandreu,
nouă dungi albastre şi albe, Germania. Decizia este total nepotrivitã, fost colaborator al lui Venizélos). În febru-
acesta impunându-se în cele deoarece înainte de sfârºitul anului tru- arie 1945, ELAS acceptã predarea arme-
din urmă. Cele nouă dungi pele greceºti ajung sã deþinã sudul Alba- lor, cel puþin parþial... Dar, într-un context
simbolizează, se spune, cele
nouă silabe ale strigătului niei... Dimpotrivã, operaþiunile militare marcat de inflaþie ºi de lipsuri, tensiunile
războiului de independenţă: lansate de Germania, la 6 aprilie 1941, rãmân deosebit de acute. Alegerile din
Eleftheria i thanatos contra Iugoslaviei ºi Greciei, se desfãºoarã 1946, boicotate de stânga, oferã majori-
(„Libertatea sau moartea“). cu foarte mare rapiditate. Forþele brita- tatea Partidului Populist (monarhist). În
GRECII
Tratatul de la Lausanne Minoritatea slavofonă din 185
(1923) a atribuit statutul
de minorităţi protejate
turcilor şi pomacilor
nordul Macedoniei este
astăzi elenizată. La fel se
întâmplă şi cu vlahii din
(musulmani de limbă Pind (a se vedea studiul
bulgară) din Tracia. de la p. 38).
libertãþii naþionale. Rigas Feraíos (1757–1798) domni aici aproape trei secole (18 suverani
compune poeme patriotice în demoticã. Religie ortodoxã succesivi), înainte de a ceda Ciprul Vene-
Literatura în demoticã se dezvoltã din anii þiei, în 1489. Otomanii cuceresc insula în
1880, dar problema rãmâne de actualitate: * Musulmani de limbã bulgarã
Constituþia din 1911 nu recunoaºte altã limbã
1570–1571. Ulterior, aici se stabilesc colo-
oficialã în afarã de katharevous. Abia în 1976, niºti turci. Ciprioþii greci depind de o Bise-
o lege a transformat neoelenica (demotica), în ricã Ortodoxã, în frunte cu arhiepiscopul
limbã de studiu în ºcoalã. Katharevousa rãmâne de Nicosia, care este ºi etnarh (adicã
limba textelor savante. se vedea p. 187). În aceste împrejurãri, dispune de putere temporalã).
militarii cedeazã puterea lui Caramanlis,
revenit din exil.
În 1878, aflaþi în cãutarea unei poziþii
strategice pe drumul spre Indii, englezii
186 succed trei guverne. Pentru luna mai 1967 obþin din partea sultanului administrarea
sunt prevãzute noi alegeri.
În aprilie 1967, în urma unei lovituri de
DEMOCRAÞIA RESTAURATÃ. Alegerile din no-
iembrie 1974 sunt câºtigate de Noua Demo-
insulei. Recensãmântul pe care-l orga-
nizeazã în 1881 oferã urmãtoarele re-
stat militare, este instaurat „regimul colo- craþie (ND), partidul lui Caramanlis. Ulte- zultate: 137 631 greci, 45 458 turci. Cipri-
neilor“, autoritar ºi ostil stângii. Con- rior, regimul republican este reconfirmat oþii greci, la rândul lor se folosesc de pre-
stantin al II-lea încearcã o „contraloviturã printr-un referendum. Grecia devine mem- cedentul creat de Insulele Ionice pentru
de stat“, dar eºueazã ºi pleacã în exil. brã a Comunitãþii Economice Europene în a revendica alipirea la Grecia, dar pri-
Colonelul Gheórghios Papadopulos exer- ianuarie 1981. În acelaºi an, alegerile legis- mesc din partea englezilor un rãspuns
citã din momentul respectiv puterea, în lative sunt câºtigate de Partidul Socialist exact din punct de vedere juridic: insula
vreme ce opoziþia, divizatã, nu reuºeºte sã (PASOK), condus de Andreas Papandreu, aparþine, în continuare, Imperiului Oto-
se organizeze. În 1973, acesta proclamã fiul lui Gheórghios. Ulterior, cele douã man. Dar, odatã cu intrarea acestuia
republica, decizie confirmatã printr-un partide vor alterna la putere: PASOK pânã din urmã în rãzboi, în 1914, Anglia ane-
referendum. Totuºi, colonelul este înlã- în 1989, apoi din 1993 pânã în 2004; ND xeazã Ciprul, fapt confirmat prin tratatele
turat de o juntã în acelaºi an, iar acþiunile din 1990 pânã în 1993 ºi, din nou, din de la Sèvres (1920) ºi Lausanne (1923)
represive se înmulþesc. În iulie 1974, 2004. Costas Simitis, succesorul lui Andreas încheiate cu Turcia. În 1925, Ciprul
aceasta organizeazã un puci, în urma Papandreu, mort în 1996, a fost prim- devine o colonie a coroanei. O revoltã în
cãruia Monseniorul Makarios, conducã- ministru între anii 1995 ºi 2004. Costas favoarea unirii (Enôsis) cu Grecia, susþi-
torul Ciprului, este înlãturat, ceea ce deter- Caramanlis, nepotul lui Constantin ºi liderul nutã de Biserica Ortodoxã, este reprimatã
minã intervenþia armatei turce în insulã (a ND începând din 1997, i-a urmat în 2004. în 1931.
GRECII
grec, vicepreºedinte turc, ºapte miniºtri de pe o linie de demarcaþie numitã „linia al cãror numãr era evaluat la circa 88 000. Tot
greci, trei miniºtri turci... verde“. în 2006, Departamentul de Stat american
Revenit la putere în decembrie 1974, furniza urmãtoarele estimãri: populaþie la sud
de „linia verde“: 779 000; populaþie la nord de
INDEPENDENÞA. Ciprul devine independent arhiepiscopul Makarios moare în 1977. aceeaºi linie: 264 000. „Republica Turcã a
în august 1960, iar arhiepiscopul Makarios La 15 noiembrie 1983 este proclamatã o Ciprului de Nord“ (RTCN) nu a contestat 187
este ales preºedinte al republicii. Cu toate
acestea, numeroºi ciprioþi greci rãmân
„Republicã Turcã a Ciprului de Nord“,
fiind recunoscutã doar de Turcia. Nego-
aceastã ultimã cifrã, dar a descompus-o astfel:
ciprioþi turci: 178 000; alþii (îndeosebi turci
favorabili Enôsis-ului. Tensiunea se am- cierile dintre cele douã comunitãþi eºueazã imigraþi): 86 000.
Controversa priveºte numãrul ciprioþilor
plificã în 1963, astfel încât, în anul urmã- turci (nãscuþi în insulã înainte de 1974 ºi
tor, forþe ale ONU sunt deplasate în insulã, descendenþii acestora), care locuiesc în Cipru,
pentru a se interpune între cele douã CIPRU precum ºi pe cel al turcilor imigraþi începând
din 1974. Potrivit Republicii Cipru, RTCN
KYPROS (în greacã), KIBRIS (în turcã) duce o dublã politicã: favorizeazã sistematic
imigraþia turcã, urmãrind modificarea echili-
ramura de măslin, Suprafaþã 9 251 km2 brului tradiþional dintre comunitãþile din insulã
Populaþie (estimare 2006) 855 000 loc. (înainte de 1974: 77 % greci, 18 % turci); toto-
culoarea albă neutră a
Capitalã Nicosia datã, nu descurajeazã emigrarea ciprioþilor
fondului, comună
Levkosia (în greacã), Lefkose (în turcã) turci favorabili unei înþelegeri cu cei greci.
drapelelor grecesc
RTCN a încercat „naturalizarea“ cetãþenilor
(albastru cu alb) şi turcesc
Structura populaþiei nou-sosiþi dar, în lipsa recunoaºterii inter-
(roşu cu alb). Tenta
A se vedea studiul. naþionale (cu excepþia Turciei), nu are mijloa-
arămie a siluetei insulei
cele necesare: turcii imigraþi începând din 1974
Drapelul cipriot, adoptat aminteşte de bogăţia sa
Religie ortodocºi (grecii) nu dispun de un alt paºaport în afara celui
în 1960, preconiza să antică (cuprul vine din
musulmani (turcii) primit... din partea autoritãþilor din Turcia.
simbolizeze pacea dintre latinul cyprium,
cele două comunităţi: „bronz de Cipru“).
BIBLIOGRAFIE
MAYER, Françoise, Les Tchèques el leur communisme, ANCEL, Jacques, Peuples et nations des Balkans, A. Colin, Grasset, Paris, 1998.
EHESS, Paris, 2004. Paris, 1926 (o reproducere în facsimil a ediþiei din 1930 a GARTON ASH, Timothy, La Chaudière. Europe centrale
PETRUF, Pavol, La Slovaquie, PUF, col. „Que sais-je“, apãrut în 1992, CTHS, Paris). 1980–1990, Gallimard, Paris, 1990.
Paris, 1998. BOUGAREL, Xavier ºi CLAYER, Nathalie (s.d.), Le Nouvel LUKACS, John, Budapest 1900, Quai Voltaire, Paris, 1990.
SERVANT, Catherine, BOISSERIE, Étienne (s.d.), La Islam balkanique. Les musulmans acteurs du post-commu- MAGRIS, Claudio, Danube, L‘Arpenteur, Paris, 1988, col.
Slovaquie face à ses héritages. Horizons critiques de la nisme 1990–2000, Maisonneuve et Larose, Paris, 2001. „Folio“, Gallimard, 1990.
culture slovaque contemporaine, L’Harmattan, Paris, 2004.
URBAN, Otto, Petite histoire des pays tchèques, Institut
d‘études slaves, col. „IRENISE“, Paris, 1996.
CASTELLAN, Georges, Histoire des Balkans, Fayard, Paris,
1991.
MANTRAN, Robert (s.d.), Histoire de l’Empire ottoman,
MASPERO, François, Balkans-Transit, Seuil, Paris, 2000.
MATVEJEVIC, Pedrag, Bréviaire méditerranéen, Payot/
Fayard, Paris, 1992.
Fayard, Paris, 1989. MATVEJEVIC, Pedrag, Le monde «ex», Fayard, Paris, 1996. 189
Ungaria
BOISSERIE, Étienne, Un conflict entre normes européennes
et mémoires nationales. La Question magyare en
YERASIMOS, Stephane, Le Retour des Balkans, 1991–2001,
Autrement, Paris, 2002.
MILOSZ, Czeslaw, De la Baltique au Pacifique, Fayard,
Paris, 1990 (culegere de texte, în special despre Wilna).
Roumanie et en Slovaquie (1993–1997), L’Harmattan, Bulgaria Numere speciale ale revistei „Autrement“ (Paris)
Paris, 2003 ASLANIAN, Dimitrina, Histoire de la Bulgarie, de l’Antiquité COMBE, Sonia, DITCHEV, Ivaylo, Albanie, utopie, huis
KENDE, Pierre, Le Défi hongrois de Trianon à Bruxelles, à nos jours, Trimontium, Versailles, 2004. clos dans les Balkans, HS, nr. 90, mai 1998.
Buchet-Castel, Paris, 2004 CASTELLAN, Georges ºi TODOROV, Nikolaj, La Bulgarie, GALMICHE, Xavier ºi KRAL, Petr (s.d.), Prague, HS, nr.
MOLNAR, Miklos, Histoire de la Hongrie, Hatier, Paris, col. „Que sais-je?“, nr. 1637, PUF, Paris. 46, mai 1990.
1996. LOSONCZY, Anne (s.d.), Budapest, HS, nr. 34, octombrie
Albania 1988.
România ºi Republica Moldova CASTELLAN, Georges, L’Albanie, „Que sais-je?“, nr. 1800, PLASSERAUD, Yves (s.d.), Pays baltes, HS, nr. 50, ianuarie
CAZACU, Matei ºi TRIFÒN, Nicolas, La Moldavie ex- PUF, Paris. 1991.
soviétique, Les Cahiers d’Iztok/Akratie, Paris, 1993. CASTELLAN, Georges, Historie de l’Albanie et des Albanais, VEINSTEIN, Gilles (s.d.), Salonique 1850–1918, HS, nr. 12,
DURANDIN, Catherine, Histoire des Roumains, Fayard, Armeline, Crozon, 2002. ianuarie 1992.
Paris, 1995. KADARE, Ismail ºi RAPPER, Gilles de, L’Albanie entre la VLAVIANOU, Ismini, ºi COGNE, Christina (s.d.), La Crète.
REY, Violette, GROZA, Octavian, IANOª, Ioan, Atlas de la légende et l’histoire, Actes Sud, Arles, 2004. Un peuple résistant, un univers mythique, HS, nr. 69, iunie
Roumanie, CNRS-Libergeo-La Documentation française, 1993.
Paris, 2000. Grecia WAJSBROT, Cécile ºi REICHMANN, Sébastien (s.d.),
CONTOGEORGIS, Georges, Histoire de la Grèce, Hatier, Europe centrale, HS, nr. 51, februarie 1991.
Fosta Iugoslavie Paris, 1992. WALLON, Emmanuel (s.d.), Pologne, HS, nr. 47, iunie
BOUGAREL, Xavier, Bosnie. Anatomie d’un conflit, La SIVIGNON, Michel (s.d.), Atlas de la Grèce, CNRS/La 1990.
Découverte, Paris, 1995. Documentation française, Paris, 2003.
CASTELLAN, Georges, La Croatie, PUF, col. „Que sais-je?“, SVORONOS, Nicolas, Histoire de la Grèce moderne, col.
Paris, 1998. „Que sais-je?“, nr. 578, PUF, Paris.
Albanezi: 10, 30, 39, 40, 48, 155, 156, 157, Arad (România): 123, 133
164, 165, 166, 168, 169, 170, 175–179, 182 Barthou, Louis (1862–1934): 151 Boban, Mate (1940–1997): 159
Ardeal Transilvania Basarab Ioan (sec. al XVI-lea), principe al Bobrikov, Nikolai (1839–1904): 49
Albanezii din Kosovo (sau kosovari): 156, Argeº (România): 123, 133 Valahiei: 128 Bocksai, István (1557–1606): 118
190 164, 166, 169 Argyrokastros Gjirokastër
Albania (în alban. Shqipëria): 18, 27, 30, 33, Basarabia: 23, 28, 29, 32, 41, 44, 69, 72, 76, Boemia (ceh. ¹echy, germ. Böhmen): 8, 10,
Aromâni: 38 78, 93, 129, 130, 132, 134, 135, 137 12, 13, 16, 18, 30, 36, 42, 45, 46, 47, 80,
34, 36, 47, 48, 149, 152, 154, 157, 164, Arpád (m. 907): 115
167, 175–179, 184 Baºbuzuci: 170 81, 94, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106,
Arpadieni (dinastia): 114, 115 Baºkiri: 17 107, 108, 109, 110, 111, 112, 115, 116,
Albert de Buxhoeveden (1160–1229), episcop Ashdown, Paddy (1941–): 163
al Livoniei (1199): 56, 57 Batu (1204–c. 1255), prinþ mongol: 15 117, 123
Asparuh (sec. al VII-lea): 169 Baudouin I (1171–1205), împãrat latin al Boemia–Moravia (Protectoratul ~, germ.
Albert de Habsburg (1397–1439), rege al Boe- Astrahan (Rusia): 17
miei ºi al Ungariei (1437–1439): 103, 116 Orientului (1204–1205): 179 Böhmen–Mähren): 30, 45, 94, 109, 123
Aºkenazi (evrei): 44, 45
Albert de Hohenzollern-Ansbach (1490– Bautzen (Germania): 36 Bogdan I, principe al Moldovei (1360–1365):
Ataman Hatman
1568): 82 Bãsescu, Traian (1951–): 137 128
Atatürk Mustafa Kemal Atatürk
Aleksei (1629–1676), þar al Rusiei (1645– Beatrice de Aragon: 117 Bogumili: 145
Atena (gr. Athína): 41, 143, 179, 180, 182,
1676): 71 Beck, Józef (1894–1944): 92 Boi: 101
183, 184, 186, 187
Alexandr Nevski (1220–1263), mare-principe Béla_ IV Arpád (1206–1270), rege al Boleslaw I cel Viteaz (967–1026), rege al
Athos (Muntele ~), gr. Ágio Óros: 147
al Rusiei (1236–1263): 49, 53 Ungariei (1235–1270): 115 Poloniei (992–1026): 14, 79
Attila (m. 453): 9
Alexandru de Battenberg (1857–1893), August al II-lea cel Puternic (1670–1733), Belarus Bielorusia Boleslaw al III-lea Gurã Strâmbã (1085–1138),
principe al Bulgariei (1879–1886): 170 elector de Saxa ºi rege al Poloniei (1697– Belgrad (tratatul de la ~, 18.09.1739): 20, principe al Poloniei (1102–1138): 79
Alexandru I (1777–1825), þar al Rusiei (1801– 1733): 84, 85 21, 119, 147 Boleslaw cel Crud, duce al Boemiei (936–
1825): 49, 87 August al III-lea (1696–1763), elector de Belgrad (scr. Beograd): 12, 20, 21, 27, 32, 967): 101
Alexandru I (1888–1934), rege al Iugoslaviei Saxa ºi rege al Poloniei (1733–1765) : 85 116, 117, 119, 122, 141, 146, 147, 148, Boleslaw cel Pios, duce al Boemiei (967–
(1921–1934): 150 Aurelian (c. 214–275), împãrat roman (270– 149, 150, 151, 160, 164, 165, 166, 178 999): 101
Alexandru I (1893–1920), rege al Greciei 275): 128 Be¬žec: 100 Bonaparte Napoleon I
(1917–1920): 183, 184 Auschwitz (pol. O¯wiecim): 45, 47, 100, Beneš, Edvard (1884–1948): 107, 109, 111 Boris al III-lea (1894–1943), þar al Bulgariei
Alexandru I Iagello (1461–1506), rege al 111, 123, 135, 184 Benkner, Johannes (sec. al XVI-lea): 128 (1918–1943): 172, 173
Poloniei (1501–1506): 82, 83 Austro-Ungaria: 8, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 42, Beograd Belgrad Boris I (907–), han al bulgarilor (852–889):
Alexandru I Obrenovi_ (1876–1903), rege al 65, 73, 74, 99, 107, 108, 121, 122, 144, Beran, Jozef (1888–1969): 40, 110, 112 13, 169
Serbiei (1889–1903): 149 150, 151, 171, 172 Berisha, Sali (1944–): 178, 179 Boøivoj, duce al Boemiei (872–889), 101
INDICE
Brest (Belarus, pol. Brze¯_), fost Brest-Litovsk: Caramanlis, Constantin (1907–1998): 185, 186 ¹echy: 101 (1913–1917 ºi 1920–1922): 183, 184
23, 55, 60, 62, 65, 90 Caramanlis, Costas (1956–): 186 Cehi: 9, 11, 12, 16, 23, 30, 38, 40, 42, 48, 90, Constantin I cel Mare, împãrat roman (306–
Brest-Litovsk (tratatul de la ~, 09.02.1918): Carintia (germ. Kärnten), Carintia Superioarã: 101, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 337): 10, 13
65, 73 140 Constantin al II-lea (1940–), rege al Greciei
110, 113, 118, 122, 139
Brest-Litovsk (tratatul de la ~, 03.03.1918): Carniola (germ. Krain): 140 Cehia (Republica Cehã): 36, 47, 97, 101, (1964–1967): 185, 186
27, 28, 54, 58, 65, 73 Carol I (1839–1914), principe (1866–1881), 102, 110, 112, 113 Constantin Pavlovici (1779–1831), mare duce
Brest-Litovsk (Uniunea de la ~, 1596): 39, rege (1881–1914) al României: 131, 132 rus: 88
Cehoslovacia (ceh. `eskoslovensko, germ. 191
65, 69, 82 Carol I (1887–1922), împãrat al Austro- Tschechoslowakei, fr. Tchécoslovaquie, Constantinescu, Emil (1939–): 137
Brno (Cehia, germ. Brünn): 4, 7, 9, 12, 13, Ungariei (1916–1918): 123 engl. Czechoslovakia): 28, 30, 32, 33, 34, Constantinopol (tc. Istanbul, fr. Stamboul –
24, 97 Carol I, rege al Boemiei Carol al IV-lea de 35, 42, 43, 45, 48, 76, 90, 91, 92, 101, înainte de 1914): 10, 11, 12, 13, 14, 16,
Bronstein Troþki, Lev Luxemburg 107, 108, 109, 111, 112, 122, 123, 135 18, 29, 38, 41, 70, 88, 129, 147, 167, 168,
Broz, Josip Tito, Josip Broz Carol I de Anjou (1291–1342), rege al Unga- Cernãuþi: 130 170, 176, 180, 1812, 182, 183, 184
Brünn Brno riei (1308–1342): 115, 128 Cernobîl (Ucraina): 33, 66, 76 Constanþa (Conciliul de la ~): 102
Buchenland Bucovina Carol al II-lea de Anjou (c. 1250–1309), rege ¹eskoslovensko Cehoslovacia Copernic, Nicolaus (1473–1543): 82
Bucovina (germ. Buchenland, rom. Bucovina): al Siciliei (1285–1309): 115, 175 Cetinje (Muntenegru): 146 Coresi (m. c. 1580): 128
24, 32, 44, 71, 74, 76, 78, 129, 130, 132, Carol al II-lea (1893–1953), rege al Româ- Cetnici: 152, 154 Corfu (gr. Kérkyra): 22, 27, 44, 150, 181,
133, 134, 135 niei (1930–1940): 133, 134 Chamberlain, Neville (1869–1940): 109 182, 184
Bucovina de Nord: 130, 133 Carol al IV-lea de Luxemburg (1316–1378), Charta 77: 112 Coridorul polonez: 90, 91, 92, 93
Bucureºti (România; germ. Bukarest, engl. rege al Boemiei (Carol I, 1347–1378), Chelest, Petro (1908–1996): 76 Corint: 182
Bucharest): 27, 128, 130, 131, 132, 133, împãrat (1355–1378): 102 Chelm (Polonia): 76 Cottbus (Germania): 36
134, 136, 137, 146, 148, 149, 167, 172, Carol al VI-lea de Habsburg (1685–1740), rege Chelmno (germ. Kulmhof): 100 Cracovia Kraków, Krakau
183 al Ungariei (Carol al III-lea, 1711– 1740), Chios: 180, 182 Cracovia (pol. Kraków, germ. Krakau): 23,
Bucureºti (tratatul de la ~, 28.05.1812): 130 împãrat germanic (1711–1740): 119 Chipceai Cumani 61, 79, 80, 82, 83, 86, 87, 89, 93, 95
Bucureºti (tratatul de la ~, 10.08.1913): 150, Carol al IX-lea Vasa (1550–1611), rege al Chiril, Sfântul ~ (827–869): 12, 169 Craiova (acordul de la ~, 07.09.1940): 173
167, 172, 183 Suediei (1604–1611): 83 Chirilic (alfabetul): 14, 128, 137, 138 Creta: 16, 18, 27, 179, 180, 182, 184
Bucureºti (tratatul de la ~, 07.05.1918): 27, 132 Carol al X-lea Gustav (1622–1660), rege al Chiºinãu (Republica Moldova): 132, 138 Crimeea (rus. Krym, germ. Krim): 16, 17,
Buda (Ungaria, germ. Ofen): 117, 119, 120, Suediei (1654–1660): 84, 118 Churchill, Winston (1874–1965): 32, 33 18, 23, 25, 34, 38, 43, 44, 69, 70, 71, 72,
121 Carol al XII-lea (1682–1718), rege al Sue- Cieszyn Teschen 73, 74, 75, 77, 78, 82, 84, 88, 99, 101,
Budapesta (Ungaria): 23, 45, 107, 121, 122, diei (1697–1718): 20, 49, 54, 70, 84, 85 Cipru (gr. Kypros, tc. Kibris, engl. Cyprus): 120, 131, 132
123, 124, 125, 126, 131, 133, 144, 145 Carol cel Mare (742–814), rege al francilor 16, 18, 26, 30, 36, 39, 179, 180, 183, 184, Crimeea (Hanatul ~): 18, 69, 71, 82
Bugeac: 18, 69, 72, 129, 130 (768–814), împãrat al Occidentului (800– 185, 186, 187 Crimeea (Rãzboiul din ~, 1854–1856): 75, 131
Bulatovi_, Momir (1956–): 163 814): 12, 114, 139 Cisleithania: 24, 89, 106, 108, 121, 140, 144 Crna Gora Muntenegru
D 140, 142, 143, 144, 158, 160 Evreii din Polonia: 45, 97–100 (1701–1713): 21
D’Annunzio, Gabriele (1863–1938): 150 Dulcigno Ulcinj Evreii din România: 46, 135 Frederic al II-lea cel Mare (1712–1786), rege
Dabar-Bosna (B.-H.): 41 Dünaburg Daugavpils Evreii din Ungaria: 45, 111 al Prusiei (1740–1786): 21, 85
INDICE
Horthy, Miklós (1868–1957): 123, 124, 133 186
Gheorghe Rakoczi al II-lea (1621–1660), Gyurcsany, Ferenc (1961–): 126 Hospodar: 129, 130, 181 Iosif al II-lea de Habsburg (1741–1790), îm-
principe al Transilvaniei (1648–1660): 118 Hoxha, Enver (1908–1985): 177, 178 pãrat (1765–1790), rege al Boemiei ºi al
Gheorghiu-Dej, Gheorghe (1901–1965): 135 H Hrebeljanovi_ Lazare Hrebeljanovi_ Ungariei (1780–1790: 38, 47, 105, 120
Ghrivas, Gheórghios (1898–1974): 187
Gierek, Edward (1913–2001): 95
Ginghis Han (c. 1160–1227): 15
Habsburg (dinastia): 16, 18, 88, 89, 101,
102, 103, 104, 105, 107, 117, 118, 120,
140, 144, 145
Hruºciov, Nikita (1894–1971): 33, 59, 76,
95, 135, 155, 178
Hrvatska Croaþia
Ipeiros Epir
Ipsilanti, Alexandru (1792–1828): 130, 181
Ipsilanti, Constantin (1760–1816): 130
Gisele de Bavaria (m. 1060), reginã a Ungariei: Habsburg Albert de Habsburg, Carol I, Carol Hunedoara Iancu de Hunedoara
193
Isabella Jagello (1519–1559): 117
115 Quintul, Ferdinand I, Ferdinand al II-lea, Huni: 9, 114, 128 Ismail Kemali (1844–1919): 176
Gjirokastër (Albania; gr. Argyrokastron): 177 Francisc-Ferdinand, Francisc-Iosif, Frederic Hus, Jan (1369–1415): 102, 103, 104 Istanbul Constantinopol
Gladiferi (cavalerii): 14, 16, 19, 38, 53, 54, al III-lea, Iosif al II-lea, Ladislau Postumul, Husák, Gustáv (1913–1991): 111, 112 Istria (scr. Istra): 12, 13, 38, 40, 142, 143,
57, 58, 60, Maria de Habsburg, Maria-Tereza, Mathias, Husiþi: 103, 104, 107, 116 144, 150, 154, 160
Glagolitic (alfabetul): 12 Maximilian al II-lea, Rudolf al II-lea Iugoslavia (scr. Jugoslavija, germ. Jugoslawien,
Glasul: 137 Hácha, Emil (1872–1945): 109 I engl. Yugoslavia): 7, 28, 30, 32, 33, 34,
Gligorov, Kiro (1917–): 168
Halici: 14, 69, 72, 77, 80 Ialta (conferinþa de la ~, februarie 1945): 32, 35, 37, 42, 43, 45, 48, 109, 122, 123, 124,
Gniezno (Polonia; germ. Gnesen): 14, 79
Halonen, Tarja (1943–): 52 94 126, 139, 140, 141, 143, 150, 151, 152,
Goering, Hermann (1893–1946): 45
Hanat Crimeea, Hoarda de Aur Ialta (Ucraina): 31, 32, 75 153, 154, 155, 156, 157, 158, 160, 162,
Goltz, Rüdiger von der (1865–1946): 50, 58
Hanko (Finlanda; sued. Hangö): 51, 52 Iancu de Hunedoara (c. 1387–1456), regent al 163, 167, 168, 170, 172, 173, 177, 184, 185
Go¬uchowski, Agenor (1812–1875): 89
Hansa: 54, 92 Ungariei (1446–1452): 116, 128, 147, 176 Iustinian (482–565), împãrat roman (527–
Gömbös, Gyula (1886–1936): 123
Harkov (Ucraina): 70, 72, 73, 75 Ianukovici, Victor (1950–): 79 565): 9, 11, 12
Gomel (Bielorusia): 65, 66
Gomu¬ka, W¬adys¬aw (1905–1982): 95, 125 Hašek, Jaroslav (1883–1923): 106 Iaºi (România): 129, 130, 132 Iuºcenko, Victor (1954–): 79
Gorazde (B.-H.): 159 Hatman: 70, 71, 73 Iaºi (tratatul de la ~, 09.01.1792): 130 Ivan al III-lea cel Mare (1440–1505), mare
Gorbaciov, Mihail (1931–): 31, 34 Havel, Václav (1936–): 34, 112, 113 Ibrahim Paºa (1789–1848): 182 principe al Moscovei (1462–1505): 18
Gorbunovs, Anatolijs (1939–): 59, 60 Hazari: 14, 169 Iconium Konya Ivan al IV-lea cel Groaznic (1530–1584), þar
Görgey, Arthur (1818–1916): 120 Hedwige de Anjou (1370–1399), regina Idiº (limba): 37, 38, 44, 45, 63, 97, 98, 109 al Rusiei (1533–1584): 17, 18, 49, 53, 57,
Gorizia (Italia; sloven. Gorica): 140, 141 Poloniei: 61, 80 Ieronimus de Praga (c. 1380–1416): 102 82
Gotenhafen Gdynia Hellas Grecia Igor (c. 875–945), mare principe al Kievului Ivan al IV-lea Crnojevi_ (cel Negru), principe
Gottwald, Klement (1896–1953): 111, 112 Helsinki (actul final al Conferinþei de la ~, (912–945): 14 al Muntenegrului (1465–1490): 146
Goþi: 9, 128 31.07.1975): 51 Iliescu, Ion (1930–): 136, 137 Izborsk (Rusia): 55
Gran Esztergom Helsinki (Finlanda; sued. Helsingfors): 49, Ilirice (provinciile): 22, 140, 143, 144 Izetbegovi_, Alija (1925–2003): 157, 163
Graniþe militare: 23, 119, 144, 145, 148 50, 51 Ilirism: 170 Izmir Smirna
Graniþe poloneze: 75 Henlein, Konrad (1898–1945): 109 Ilirici: 175 Iznik Niceea
Kaikavian (dialectul): 142 al Poloniei (1434–1444), rege al Ungariei
Kalevala: 49, 54 Komenský, Jan Amos (1592–1670): 104 (1440–1444): 81, 116 Livonia (germ. Livland): 16, 18, 20, 49, 53,
Kalevipoeg: 54 Komi: 49 Ladislau al IV-lea Vasa (1595–1648), rege al 54, 55, 56, 57, 58, 59, 64, 81, 82, 83, 84,
Königsberg Kaliningrad 85, 86
194 Kaliningrad (fostul Königsberg): 32, 64, 97 Poloniei (1632–1648): 83
Kállay, Miklós (1887–1967): 123, 124 Konya (Turcia, lat. Iconium): 16, 180 Ladislau cel Scurt (1260–1333), rege al Livonia Interioarã: 57, 58, 59, 83, 85, 86
Kálmán (1068–1114), rege al Ungariei (1095– Koper (Slovacia, ital. Capodistria): 141 Poloniei (1320–1333): 80 Livonieni: 56, 57
1114): 115, 143 Korçë (Albania, gr. Koytsa): 176, 177 Ladislau Postumul (1440–1457), rege al Ljap_ev, Andrei (1866–1933): 172
Kalocsa (Ungaria): 14, 115 Kordun: 158 Boemiei (1440–1457), rege al Ungariei Ljubljana (Slovenia; germ. Laybach, ital.
Kania, Stanislaw (1927–): 95 Korošec, Anton (1872–1940): 140 (1444–1457): 103, 116 Lubiana): 140, 141, 142
Kantorowicz, Ernst (1895–1963): 99, Ko¯ciuszko, Tadeusz (1746–1817): 22, 85, 86 Laidoner, Johan (1884–1953): 55 Lódž (Polonia; germ. Litzmannstadt, 1939–
Kapodistrias Capo d’Istria Košice (Slovenia; germ. Kaschau, magh. Landsbergis, Vytautas (1932–): 63 1945): 93, 100
Karadži_, Radovan (1945–): 158, 162, 166 Kassa): 111 Lapua (Finlanda): 50 Lombarzi: 9, 11, 114
Karadži_, Vuk (1787–1864): 142 Kosovo: 36, 48, 147, 148, 150, 152, 155, László Ladislau London, Artur (1915–1986): 112
Karagheorghevici (dinastia, scr. Karadjor- 164, 165, 166, 168, 176, 178 Latovi³i: 59 Londra (tratatul de la ~, 03.02.1830): 182
gjevi_): 149, 150 Kosovo Polje (bãtãlia de la ~, 15.06.1389): Latvia, Latvija Letonia Londra (tratatul de la ~, 30.05.1913): 171
Karagheorghe (Gheorghe Petrovici, numit ~, 18, 116, 145, 147, 156, 175 Latvieni Letoni Lönnrot, Elias (1802–1884): 49
1752–1817): 148, 149 Kossuth, Lajos (1802–1894): 106, 120, 121 Lausanne (Tratatul de la ~, 24.07.1923): 30, Lothar, rege al Italiei (945–950): 12
Kardelj, Edvard (1910–1979): 154 Kostov, Ivan (1949–): 175 184, 186 Lublin (Polonia): 76, 81, 82, 86, 94, 100
Karelen, Karelija, Karjala Karelia Koštunica, Vojislav (1944–): 164, 165 Lausitz Luzacia Lublin (Uniunea de la ~, 1596): 61, 69, 83
Karelia (finlan. Karjala, rus. Karelija, sued. Kotliarevsky, Ivan (1769–1838): 73 Laybach Ljubljana Lucinski, Petru (1940–): 138
Karelen): 18, 32, 43, 49, 50, 51, 52, 85 Kotromani_ (dinastia): 145 Lazar (1329–1389), principe sârb: 145 Ludmilla, Sfânta ~ (860–921): 101
Karlovci (Serbia, germ. Karlowitz, magh. Kotor (Muntenegru, ital. Cattaro): 152, 154 Lazarevi_ ªtefan Lazarevi_ Ludovic al II-lea Jagello (1506–1526), rege
Karlóca): 148 Kovno Kaunas Lechfeld (bãtãlia de la ~, 10.08.955): 115 al Boemiei ºi al Ungariei (1516–1526):
Karlowitz (tratatul de la ~, 26.01.1699): 20, Krain Carniola Lefkosia Nicosia 81, 82, 103, 117
21, 84, 119, 129, 144 Krajina: 157, 160, 161 Leipzig (bãtãlia de la ~, 19.10.1813): 87 Ludovic al XV-lea (1710–1774), rege al
Karlsburg Alba Iulia Kramáø, Karel (1860–1937): 107 Lemberg Lvov Franþei (1715–1774): 85
Kärnten Carintia Kravciuk, Leonid (1934): 76, 77 Lenin (Vladimir Ilici Ulianov numit ~, Ludovic cel Mare (1326–1382), rege al
Karolyi, Mihály (1875–1955): 122 Krim Crimeea 1870–1924): 29, 122 Ungariei (1342–1382), rege al Poloniei
Kaschau, Kassa Košice Kríti Creta Leningrad Sankt-Petersburg (1370–1382): 61, 80, 116, 143, 147
INDICE
Mejdani, Rexhep (1944–): 178 Moldau, rus. Moldavija): 9, 15, 18, 25, NATO (Organizaþia Tratatului Atlanticului
Mähren Moravia Memel Klaipeda 32, 35, 36, 37, 38, 41, 44, 47, 48, 71, 72, de Nord): 33, 36, 48, 52, 56, 60, 96, 113,
Maironis, Jonas Macjulis, numit ~ (1862– Meri, Lennart (1929–2006): 56 75, 78, 82, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 114, 126, 137, 142, 160, 162, 164, 169,
1932): 61 Meši_, Stipe (1934–): 161, 162 133, 134, 135, 136, 137, 138, 170, 181 175, 178, 185, 187
Majdanek: 100
Makarios al III-lea (1913–1977), arhiepiscop
al Ciprului: 186, 187
Mesolóngi Missolonghi
Metaxás, Ioánnis (1871–1941): 184
Metodiu, Sfântul ~ (c. 825–885): 12, 13, 14,
Moldova (Republica ~): 127, 136, 137
Molotov, Viaceslav Skriabine, numit (1890–
1986): 93
Nãstase, Adrian (1950–): 137
Neacºu (sec. al XVI-lea): 128
Nedi_, Milan (1877–1947): 152, 153
Makedonija Macedonia Monastir Bitolja Negroponte Eubeea
195
101, 143, 169
Makhno, Nestor (1889–1934): 73, 74 Mica Antantã: 109 Mongoli: 9, 15, 18, 65, 69, 80, 115, 128, Nemanji_ (dinastia Nemanizilor): 147
Malopolska Mica Polonie Mica Polonie (pol. Malopolska): 80, 86 131, 166, 180 Nehru Jawaharlal (1889–1964): 155
Mannerheim, Carl Gustav Emil (1867–1951): Mica Rusie: 70, 72, 74 Monowitz: 100 Neuilly (tratatul de la ~, 27.11.1919): 133,
50 Mickiewicz, Adam (1798–1855): 88 Moravia (ceh. Moravský, germ. Mähren): 150, 172, 183
Maria de Anjou (1370–1395), reginã a Un- Mieszko I, principe polonez (960–992): 14, 79 12, 13, 45, 80, 101, 102, 103, 105, 106, Neusatz Novi Sad
gariei: 80, 116 Mihai (sec. al XI-lea), cneaz de Zeta: 146 107, 108, 109, 110, 111, 116 Neusohl Banská Bystrica
Maria de Habsburg (1505–1558): 104, 117 Mihai I (1921–), rege al României (1927– Moravia Mare: 10, 12, 13, 106, 115 Niceea (tc. Iznik): 13, 16, 180
Maria Tereza de Habsburg (1717–1780), re- 1930 ºi 1940–1947): 133, 134, 135 Mordvini: 49 Nicolae I (1796–1855), þarul Rusiei (1825–
ginã a Ungariei (1741–1780) ºi a Boemiei Mihai Viteazul (1557–1601), principe al Moreea Peloponez 1855): 73, 88, 99, 182
(1743–1780): 21, 47, 105, 119 Valahiei (1593–1601): 129 Mo¯cicki, Ignacy (1867–1946): 93 Nicolae I al Muntenegrului Nikita I
Marienburg: 80 Mihail Obrenovi_ (1823–1869), principe al Moscova (tratatul de la ~, 12.03.1940): 51 Nicopole (bãtãlia de la ~, 25.09.1396): 116,
Marienwerder Kwidzyn Serbiei (1839–1842 ºi 1860–1869): 149 Moscova (tratatul de la ~, 12.07.1920): 62 128, 170
Maris: 49 Mihail al VII-lea Dukas (m. 1090) împãrat Mostar (B.-H.): 160 Nicosia (gr. Levkosia, tc. Lefkose): 41, 186,
Mariupol (Ucraina): 73, 74 bizantin (1071–1078): 116 Moudros (armistiþiul de la ~, 30.10.1918): 29 187
Márkos, Márkos Vafiádhis, numit ~ (1906–): Mihail Paleologul (c. 1224–1282), împãrat Movilã Petru (sec. al XVII-lea): 70 Nikita I (1841–1921), principe (1860–1910)
185 bizantin (1261–1282): 180 München (acordul de la ~, 30.09.1938): 109 apoi rege (1910–1918) al Muntenegrului:
Marmont, Auguste de (1774–1852): 140 Mihailovi_, Draža (1893–1946): 152, 153 Muntele Alb (bãtãlia de la ~), 08.11.1620: 104 146, 150
Martin al V-lea (1368–1431), papã (1417– Mihály Apafi (m. 1690), principe al Transil- Muntenegreni: 27, 48, 139, 146, 155, 163, Nikolaev (Ucraina): 73
1431): 103 vaniei (1661–1690): 118 165, 178 Nin (Croaþia): 13
Masaryk, Jan (1886–1948): 111 Mikolajczyk, Stanislaw (1901–1966): 94 Muntenegru (src. Crna Gora): 23, 26, 30, 36, Niš (Serbia): 148
Masaryk, Tomáš (1850–1937): 107, 109 Milan Obrenovi_ (1854–1901), principe 39, 41, 47, 48, 142, 146, 148, 149, 150, Nöteborg (tratatul de la ~, 12.08.1323): 18,
Maslenica (Croaþia): 159 (1868–1882) apoi rege (1882–1889) al 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 49
Mathias (1557–1615), împãrat (1612–1619): Serbiei: 149 163, 164, 165, 166, 167, 176, 178, 183 Noua Galiþie: 86
104, 119 Militärgrenze Regimente grãnicereºti Mur (districtul): 124, 140, 141, 150, 152 Noua Prusie Orientalã: 86
Olonets (Carelia): 49, 50 Papandreu, Andreas (1919–1996): 186 Pind (gr. Pindos): 38, 185 Pre³ani: 151
Olsztyn (Polonia; germ. Allenstein): 90, 91, 97 Papandreu, Ghéorghios (1888–1968): 184, Pinsk (Belarus): 65, 90 Pøemysl (dinastia): 101, 102, 109
Oltenia: 21 185, 186 Pireu (gr. Pireas): 182 Presburg (tratatul de la ~, 26.12.1805): 140
INDICE
Riga (tratatul de la ~, 18.03.1921): 65, 92 Sabor: 143, 144
Rijeka (Croaþia; ital. Fiume): 122, 144, 150 Sadova (bãtãlia de la ~, 03.07.1866): 24, Sejdiu, Fatmir (1951–): 165 Sirmia (scr. Srem): 21, 43, 154, 155
Risti_, Jovan (1831–1899): 149 105, 121 Selanik Salonic Sirmium (scr. Sremska Mitrovica): 12
Sfântul Imperiu Romano-German: 8, 11, 12, Selgiucizi (dinastie): 16, 179 Skadar Shkodër
Rodos (gr. Ródos): 44, 180, 182, 184
Rokossowski, Konstantin (1896–1968): 95 16, 18, 21, 23, 80, 101, 102, 113, 115, Selmecbánya Banská Bystrica Skanderbeg (c. 1403–1468): 175, 176
Roman, Petre (1946–): 136 139, 140, 141, 143 Serbia (scr. Srbija): 14, 15, 21, 26, 27, 31, Skarga, Piotr (1536–1612): 82
Saint-Germain-en-Laye (tratatul de la ~, 36, 42, 43, 47, 48, 114, 119, 122, 125, Škoda (uzinele): 106
Romani (limba): 46
148, 150, 151, 154, 155, 156, 157, 158, Skopje (Macedonia; tc. Usküb): 166, 168 197
Români: 10, 24, 27, 28, 37, 38, 39, 40, 41, 10.09.1919): 133, 150
45, 46, 47, 48, 74, 75, 76, 109, 114, 122, Saint-Gotthard (bãtãlia de la ~, 01.08.1664): 159, 160, 161, 163, 164, 165, 166, 167, Skoropadski, Pavel (1873–1945): 73
125, 127–139, 155, 172 119 172, 175, 178, 180, 183 Skupština: 149, 150, 151
România (fr. Roumanie, germ. Rumänien): Sajudis: 63, 64 Šešelj, Vojislav (1954–): 157, 166 Slánský, Rudolf (1901–1952); 111, 112
25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 36, Salonic (gr. Thessaloníki, tc. Selanik, fr. Setci: 70, 71 ¸lask Silezia
Thessalonique): 12, 13, 27, 44, 45, 150, Sevastopol (Ucraina): 72, 75 Slavi: 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 23, 36, 37, 39,
43, 44, 45, 46, 47, 48, 74, 75, 76, 109,
166, 167, 172, 179, 180, 183, 184 Sèvres (tratatul de la ~, 10.08.1920): 182, 61, 65, 68, 90, 101, 106, 117, 122, 139,
114, 122, 123, 124, 125, 126, 127–137,
Salzburg (Austria): 12, 13, 140 183, 186 140, 143, 145, 146, 150, 166, 167, 170, 179
138, 150, 172, 173, 174
Sevscenko, Taras (1814–1861): 73 Slavonã (limba): 12, 13, 14, 40, 65, 73, 128,
Roosevelt, Franklin Delano (1882–1945): 32 Samo (sec. al VII-lea): 10
Sfântul Imperiu Romano-German: 8, 11, 12, 142, 169, 170
Rosenberg, Alfred (1893–1946): 55 Samogiþia (germ. Schamaiten): 61
16, 18, 21, 23, 80, 101, 102, 113, 115, Slavonia (scr. Slavonija): 23, 43, 142, 144,
Roth, Joseph (1894–1939): 99 Samuel, þar al bulgarilor (980–1014): 169
139, 140, 141, 143 145, 148, 150, 154, 160
Roukh: 76, 77 San Stefano (tratatul de la ~, 03.03.1878):
Shkodër (Albania; scr. Skadar, ital. Scutari): Slovaci: 9, 23, 38, 42, 43, 48, 101, 105, 106,
Rovno (Ucraina, ucr. Rivne): 76 25, 167, 170 175, 176
Rromi Þigani Sanader, Ivo (1953–): 161 107, 108, 109, 112, 113, 119, 120, 122,
Shqipëria Albania 126, 155
Rudolf I de Habsburg (1218–1291): 102 Sangeacul Novi Pazar: 26, 39, 146, 147, 148, Shtetl: 97, 99
Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), 150 Slovacia (slov. Slovensko, germ. Slowakei,
Sibiu (România; germ. Hermannstadt, magh. engl. Slovakia): 7, 12, 36, 41, 42, 43, 44, 45,
rege al Ungariei (1572–1608), rege al Sankt-Petersburg (tratatul de la ~, 05.07.1772): Nagyszében): 127
Boemiei (1575–1611), împãrat (1576– 86 47, 78, 100, 101, 106, 108, 109, 110, 111,
Siebenbürgen Transilvania 112, 113, 114, 121 123, 124, 125, 126, 134
1612): 104, 117, 119 Sankt-Petersburg, fost Petrograd (1914– Sigismund I Jagello (1467–1548), rege al
Rugova, Ibrahim (1944–2006): 164, 165 1924), fost Leningrad (1924–1992): 49, Sloveni: 11, 13, 23, 30, 38, 48, 139, 140,
Poloniei (1506–1548): 82 141, 142, 150, 151, 152, 154, 156, 158
Rumelia: 18, 26, 170, 171 51, 85, 171 Sigismund al II-lea August Jagello (1520–
Rumelia Orientalã: 26, 170, 171 Sarajevo (Bosnia-Herþegovina): 27, 146, 150, Slovenia (slov. Slovenija): 30, 36, 41, 48,
1572), rege al Poloniei (1548–1572): 82,
Rupert de Wittelsbach (1352–1410), conte 158, 159, 160, 163 139, 140, 141, 142, 143, 154, 155, 156,
83, 98
palatin de Rin (1398–1410): 102 Särkilahti, Pietari (sec. al XVI-lea): 49 157, 158, 159
Sigismund al III-lea Vasa (1566–1632), rege
Ruse (minoritãþi): 44 Sarmaþi: 8, 9 Slovensko Slovacia
al Poloniei (1587–1632): 84
Tudor, Corneliu-Vadim (1949–): 137
Stamboliiski, Alexandãr (1879–1923): 172 Moldovei (1457–1504): 129 teasã: 12 Tuhacevski, Mihail (1893–1937): 91
Stambolov, Stefan (1854–1895): 171 ªtefan Dušan (1308–1355), rege (1331– Theresienstadt (ceh. Terezín): 111 Tula (Rusia): 73
Stanišev, Serghei (1966–): 175 1346) apoi împãrat (1346–1355) al sârbilor: Thököly, Imre (1656–1705): 119
198 Thessaloníki Salonic
Turcia: 27, 30, 36, 38, 75, 85, 131, 132, 171,
Stanislas I Leszczy…ski (1677–1766), rege 147, 166, 170, 175, 180 172, 173, 174, 182, 183, 185, 187
al Poloniei (1704–1706 ºi 1733–1736): ªtefan I, Sfântul ~, rege al Ungariei (1001– Thorn Toru… Turda (România): 118
85, 86 1038): 14, 114, 115, 116 Tighina Bender Turku (Finlanda; sued. Åbo): 48, 49
Stanislas al II-lea, August Poniatowski ªtefan I Báthory (1533–1586), principe al Tilsit (tratatul de la ~, 09.07.1807): 87 Tuzla (Bosnia-Herþegovina): 159
(1732–1798), rege al Poloniei (1764– Transilvaniei (1571–1576), rege al Polo- Timiºoara (România; magh. Temesvar): 123, Tvrtko, ban (1353–1377), apoi rege (1377–
1795): 84, 85, 87 niei (1576–1586): 83, 118 135 1391) al Bosniei: 145
Star³evi_, Ante (1823–1896): 145 ªtefan I Nemanji_ (m. 1228), mare jupan Timur Lenk Tamerlan
Štefanik, Milan (1880–1919): 107 (1196–1217), apoi rege al Serbiei (1217– Tirana (alban. Tiranë): 175, 177, 178 Þ
Steiermark Styria 1228): 147 Tiraspol (Republica Moldova): 137 Þara Româneascã Valahia
Stepinac, Alojzijie (1898–1960): 39 ªtefan Lazarevi_ (1374–1427), principe sârb Tiso, Josef (1887–1947): 109, 111 Þigani: 38, 46, 47, 113, 126, 137, 166, 175
Stettin Szczecin (1389–1427): 147 Tisza, István (1861–1918): 121
Stolbova (tratatul de la ~, 26.01.1617): 49 ªtefan Nemanja (1117–1199), mare jupan de Tisza, Kalmán (1830–1902); 107, 121 U
Stoianov, Petãr (1952–): 175 Rascia (1166–1196): 147 Tito (1892–1980): 33, 140, 152, 153, 154, UCK (Armata de Eliberare din Kosovo):
Strâmtori: 179 ªtokavian (dialect): 142, 143 155, 156, 158, 168, 178, 185 164, 169
Štrosmajer, Josip (1815–1905): 145 ªvabi (din Banat): 135 Titograd Podgorica, Ucraina (ucr. Ukrajina, rus. Ukraina): 9, 28,
Strumica (Macedonia): 172 Tomislav al II-lea Spoleto, duce de 29, 30, 31, 32, 35, 36, 39, 41, 42, 44, 48,
Stuhlweissenburg Székesfehérvár T Tomislav, duce (910–925), rege (925–928) 55, 59, 60, 61, 66, 67, 68–79, 90, 91, 92,
¸túr, Ludovit (1815–1856): 106, 107 Tábor (Cehia), taboriþi: 103 al Croaþiei: 13, 143 93, 95, 109, 110, 113, 114, 124, 125, 126,
Sturdza, Mihail (1795–1884), principe al Tadi_, Boris (1958–): 165 Topolanek Mirek (1956–): 113 130, 132, 133, 134, 137, 138
Moldovei: 130 Tallinn (Estonia; germ. Reval, rus. Revel): Tosc: 176 Ucraina (Reichskommissariat): 76
Styria (germ. Steiermark): 104, 140 14, 53, 54, 55, 56 Toru… (Polonia; germ. Thorn): 81, 82, 86, Ucraina Transcarpaticã Rutenia Subcar-
Suceava (România): 128, 129, 130 Tamerlan (1336–1405): 18, 180 87, 91 paticã
Sudeþi: 45, 109, 110, 123 Tannenberg (bãtãlia de la ~, 15.07.1410): 17, 80 Torun (tratatul de la ~, 14.10.1466): 81, 82 Ucraineni: 43, 48, 55, 59, 60, 67, 68–79, 90,
Suedezi, Suedia: 14, 18, 20, 46, 49, 50, 51, Tannenberg (bãtãlia de la ~, 29.08.1914): 27 TPII (Tribunalul Penal Internaþional pentru 91, 93, 108
52, 53, 54, 57, 70, 81, 83, 84, 85, 105, 118 Targowica (confederaþia de la ~): 86 fosta Iugoslavie): 160, 161, 162, 165, 166 Udmurþi: 49
INDICE
Uppsala (fr. Upsal): 14, 49 1306): 102
URSS Uniunea Sovieticã (Uniunea Repu- Voldemaras, Augustinas (1883–1954): 63 Xoxe, Koçi (1917–1949): 178
Venceslas al IV-lea de Luxemburg (1361–
blicilor Socialiste Sovietice): 7, 8, 29, 31, 1419), rege al Boemiei (1363–1419), Volînia: 71, 72, 75, 76, 83, 86
32, 33, 34, 35, 36, 40, 42, 43, 44, 45, 46, Volksdeutsche: 43 Z
împãrat (1378–1419): 102, 103
Zadar (Croaþia; ital. Zara): 13, 143, 150, 158
48, 50, 51, 52, 55, 56, 59, 63, 64, 65, 66, Veneþia, veneþieni: 16, 18, 20, 21, 22, 75, 84, Voronej (Rusia): 124
Zagreb (Croaþia; germ. Agram): 39, 140,
67, 74, 75, 76, 77, 78, 92, 93, 94, 95, 99, 116, 143, 144, 146, 176, 180, 181, 186 Voronin Vladimir (1941–): 138
142, 144, 150, 154, 158, 160, 161
100, 101, 109, 110, 111, 123, 124, 125, Vörösmarty, Mihaly (1800–1855): 120
Venizélos, Elefthérios (1864–1936): 182, Zamenhof, Lejzer (1859–1917): 38 199
127, 130, 133, 134, 135, 137, 152, 154, 183, 184 Voroºilov, Klementi (1881–1969), Zapolya Ioan Zapolya ºi Ioan-Sigismund
156, 173, 178, 185 Ventspils (Letonia; germ. Windau): 57 Vratislav I, duce al Boemiei (c. 916–921): Zapolya
Üsküb Skopje Versailles (tratatul de la ~, 28.06.1919): 26, 101 Zaporojeni (cazaci) Cazaci
Ustaša Ustaºi 42, 90, 100 Vuk_i_, Stevan (sec. al XV-lea), duce de Zápotocký, Antonín (1884–1957): 110, 111,
Ustaºi: 46, 47, 151, 152, 153, 154 Viborg Vyborg Herþegovina: 145 112
Utraquism: 103 Victor-Emmanuel al III-lea (1869–1947), Vukovar (Croaþia): 158 Zara Zadar
rege al Italiei (1900–1946): 177 Vyborg (Rusia; finlan. Viipuri, sued. Viborg): Zeligowski, Lucjan (1865–1946): 62
V Vidin (Bulgaria): 170 49, 50, 51 Zenta (bãtãlia de la ~, 11.09.1697): 119
Vaasa (Finlanda, sued. Vasa): 50 Viena (actul final al Congresului de la ~, Vytautas (c. 1350–1430), mare-duce al Litu- Zepa (B.-H.): 159
Václav Venceslas 09.06.1815): 23, 181 aniei (1392–1430): 61, 80, 82, 98 Zeta: 146, 147
Vajk ªtefan I, Sfântul ~ Viena (al doilea arbitraj de la ~, 29.08.1940): Živkov Jivkov, Todor
Valahi Vlahi 124, 133 W Žižka, Jan (c. 1360–1424): 103
Valahia (Þara Româneascã, fr. Valachie, germ. Viena (primul arbitraj de la ~, 02.11.1938): 109 Wagram (bãtãlia de la ~, 06.07.1809): 87 Zogu, Ahmed (1895–1961), rege al Albaniei
Walachei, engl. Wallachia): 9, 15, 18, 25, Viena (tratatul de la ~, 14.10.1809): 140 Walachei Valahia (Zog I, 1928–1939): 177
47, 71, 84, 120, 128, 129, 130, 131, 132, Vietche: 18 Wa¬¨sa, Lech (1943–): 92, 95, 96 Zrinyi, Miklos (1620–1664): 119
136, 137, 170, 181 Viipuri Vyborg Wannsee (Germania): 45 Zürich (acordul de la ~, 11.02.1959): 187