5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !

AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !

Universul Inimii Spirituale

JAN 16 2010

PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI

PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI

(hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea‑
ascunsa‑a‑creierului/creierul‑1/)Din experiențele de până acum
pot spune că oamenii care învață să‑și controleze experiențele
interioare sunt capabili să își îmbunățească calitatea vieții.

Cum ar fi dacă ați putea să utilizați doar 10% din degetele dvs.,
cu alte cuvinte un singur deget? Totul ar fi extrem de complicat,
de la ridicarea unui creion și până la răsucirea unui buton. V‑ați
simți probabil extrem de frustrat și ați renunța. Oamenii folosesc
în mod obișnuit doar 10% din capacitatea unuia dintre cele mai importante organe ale corpului: creierul.
Nu‑si fac totusi multe probleme. Restul de 90% rămâne în general nefolosit, deși este disponibil. Dar asta
probabil ati mai auzit.

Pentru a ne folosi în mod cât mai eficient mintea, primul pas îl constituie utilizarea ambelor emisfere
cerebrale în mod egal. În mod natural, emisfera stângă coordonează activitățile logice și este responsabilă de
așa‑numita gândire din aproape în aproape, în timp ce emisfera dreaptă este centrată pe sentimente,
fantezie, imagini mentale și intuiție. Profesorul de psihologie Don Schuster de la Universitatea din Iowa
afirmă că : „Atunci când ambele emisfere sunt implicate în procesul învățării, acesta devine ușor și rapid.“

Ciclul de funcționare a emisferelor cerebrale

În revista internațională de oto‑neuro‑oftalmologie, doctorul român I.N. Riga publica în premieră, în 1957,
un studiu despre alternanța perioadelor active ale emisferelor cerebrale.

Neurosavantul David Shannahoff‑Khalsa de la Institutul de Științe Biologice din Salk a realizat studii
encefalografice analizând comparativ activitatea emisferelor cerebrale stângă și dreaptă. El a descoperit o
succesiune a dominanței uneia sau alteia dintre emisfere, într‑un ritm ondulatoriu, de val. Timpul mediu al
unui ciclu complet, de la emisfera dreaptă la cea stângă și înapoi la cea dreaptă, așa cum a descoperit el, este
de aproximativ 120 minute.

Potrivit cercetărilor sale, nu numai emisferele cerebrale, dar și partea mai activă a corpului s‑a dovedit a‑și
schimba dominanta. Astfel, la fiecare 90‑120 de minute, se realizează un ciclu complet în care este mai activă,
mai plină de forță și susținută energetic mai întâi jumătatea stângă a corpului, apoi urmând să devină activă
pentru un interval identic jumătatea dreaptă a corpului.

Sinergia cerebrală amplifică posibilitățile creatoare

Aspectul cel mai important din punct de vedere practic în privința dominanței emisferei cerebrale este de a
crea o stare de echilibru și armonie a acestor emisfere. S‑a descoperit că în timpul fiecărui ciclu de schimbare
a emisferei dominante există o perioadă în care activitatea cerebrală devine echilibrată între ambele emisfere.
Cercetările ne sugerează faptul că acesta este momentul de maximă creativitate și eficiență. Două creiere

sunt mai bune decât unul singur. Cele două emisfere sunt complementare și, atunci când lucrează împreună,
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 1/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !

sunt mai bune decât unul singur. Cele două emisfere sunt complementare și, atunci când lucrează împreună,
produc apariția fenomenului de sinergie. Filozoful și inventatorul Buckminster Fuler definește astfel
sinergia: „Comportament al întregului sistem, impredictibil prin comportamentele observate separat ale
oricăreia dintre părțile componente ale sistemului.“ Indiferent că suntem într‑o perioadă de vârf a undei
vieții ultradiene (a ciclului zilnic de odihnă‑somn), fie că trecem printr‑o perioadă de vale, de odihnă
profundă și recuperare, suntem la nivelul nostru optim atunci când cele două emisfere acționează împreună,
sinergic.

Pentru a trăi stări spirituale, yoghinii nu au așteptat confirmările științei

Această stare zero, de neutralitate, de vid sau de perfectă egalitate se regăsește și în filozofia yoghină, fiind
descrisă drept condiție de plecare pentru atingerea unor înalte experiențe spirituale. De altfel, aceste ritmuri
sunt studiate într‑o formă foarte secretă de Yoga, numită Svara Yoga.

Este clar că un creier în care ambele emisfere funcționează în sincronicitate, armonie și unitate, este o cheie
către stările de vârf și către performanțele umane neobișnuite. Același lucru este adevărat și poate fi înțeles
chiar mai ușor atunci când este vorba despre echilibrul fizic între cele două părți, stânga‑dreapta, ale
corpului. Această stare de perfect echilibru fizico‑mental ne poate permite cu adevărat salturi evolutive
dincolo de granițe pe care umanitatea le consideră astăzi, în mod eronat, ca fiind imposibil de depășit.

Modelul holografic al creierului

Chiar dacă ideea folosirii numai a 10% din capacitatea cerebrală este argumentată de studii ale
neurofiziologiei și dă mari speranțe celor care urmăresc optimizarea minții umane, noi vom merge chiar mai
în profunzime. În definitiv, a memora de 10 ori mai bine sau a fi de 10 ori mai inteligent, chiar dacă ar
însemna foarte mult, ar reprezenta totuși o limită de netrecut. În realitate, nu trebuie să privim funcționarea
minții într‑un mod mecanic, gândind că se va dezvolta în viitor de 10 ori mai mult, așa cum un calculator
personal Pentium este de câteva ori mai rapid decât unul 386. Cercetători de renume, cum ar fi fiziologul
Karl Pribram, împreună cu fizicianul David Bohm au propus un model holografic al funcționării creierului și
memoriei. Într‑o asemenea viziune, posibilitățile minții umane devin, așa cum se afirmă de altfel și în
tradiția spirituală orientală, practic infinite.

Creierul uman funcționează precum un computer: există dispozitive de ieșire (informațiile de la simțurile
noastre), sisteme de codificare (categorisiri și evaluări cognitive ale percepțiilor noastre bazate pe
experiențele anterioare) și o unitate centrală de procesare. De asemenea, există o sursă de energie (motivația)
care selectează anumite informații pentru procesare și ignoră datele considerate irelevante. Dispozitivele de
ieșire repartizează datele atât în conștientul, cât și în subconștientul sistemelor memoriei de lungă durată.
Dacă informațiile sunt codificate imperfect sau dacă nu sunt foarte importante pentru funcționarea
organismului, ele tind să fie uitate sau sunt chiar șterse de alte noi informații. Chiar dacă informațiile sunt
înmagazinate în creier, ele sunt aproape irecuperabile dacă nu sunt în mod adecvat conectate la o cale de
acces. De exemplu, fără nici un ajutor exterior, încercați să vă aduceți aminte cu cine ați luat prânzul cu trei
săptămâni în urmă. Pentru majoritatea oamenilor, această temă nu este ușoară, cu toate că memoria lor
există.

Amintiți‑vă un examen în care v‑ați blocat din cauza stresului, dificultatea cu care încercați să adormiți
atunci când ciclul dumneavoastră de somn a fost întrerupt, sau imposibilitatea citirii unui text atunci când
sunteți obosit. Toate aceste activități necesită anumite niveluri de activare ale creierului pentru a fi realizate
eficient. „Întreruperile” în funcționarea normală a creierului ne pot afecta procesele cognitive, emoțiile,
atitudinile, și astfel influențează întregul nostru comportament. Devine astfel imperios necesară dobândirea
capacității de a determina la voință starea creierului ce este optimă pentru acțiunea pe care dorim să o
realizăm, prin controlul asupra undelor cerebrale.

Ce sunt undele cerebrale? (hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea‑ascunsa‑a‑
creierului/undele‑cerebrale‑1/)

În esență, creierul nostru este un procesor de informație neurochimic care emite semnale electrice. În mod
obișnuit, aceste unde nu pot fi sesizate. Cu excepția clarvăzătorilor și telepaților, tiparele undelor cerebrale
sunt imposibil de detectat fără ajutorul unui amplificator special, numit electrocefalograf sau EEG, aparat
care surprinde și înregistrează schimbările de voltaj pe care le emană creierul nostru. Au fost identificate
următoarele categorii de unde cerebrale, caracteristice anumitor activități și stări interioare.

Prima categorie este cea a undelor beta, de amplitudine redusă și
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 2/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Prima categorie este cea a undelor beta, de amplitudine redusă și
frecvență ridicată, de 30‑14 cicluri pe secundă (Hz). Aceste unde
apar în timpul activităților mentale intense: calcule, analize logice
liniare, etc.

A doua categorie, cea a undelor alfa, caracterizată de o amplitudine
mai mare (13‑9 Hz), este specifică reveriei (visatului cu ochii
deschiși), stărilor de profundă relaxare conștientă și activităților
atletice ușor ritmice.

Al treilea tipar este cel al undelor theta, pulsații mai neregulate,
cuprinse între 8‑4 Hz. Aceste unde sunt asociate cu imaginarea inconștientă, cu creativitatea, cu starea
imediat precedentă somnului.

În cazul undelor delta, pulsațiile sunt între 3 și 1 Hz. În această limită de profundă relaxare, imaginile și
visele dispar, iar ființa intră într‑o stare de somn reconfortant. Aceste unde au fost identificate în
encefalogramele realizate asupra unor persoane care realizau meditații.

În mod evident, controlul stărilor mentale subiective (caracteristice diferitelor tipuri de unde cerebrale) este
extrem de util în optimizarea activităților care necesită tipuri specifice de relaxare sau concentrare.

Când are loc procesul de învățare?

Oamenii de știință au constatat că învățarea și creșterea inteligenței nu au loc în stările obișnuite, normale,
tipice, zilnice ale conștiinței, atunci când creierul produce unde beta. Dimpotrivă, fluctuațiile ample ale
creierului au loc atunci când suntem în stare de conștiință caracteristică răspunsului de relaxare, în stări de
meditație, de transă, de deschidere mentală în care se realizează asociații libere (stări caracterizate de undele
theta). O astfel de stare a trăit probabil Arhimede în timp ce visa cu ochii deschiși în cada de baie. Cu alte
cuvinte, suntem mult mai capabili să învățăm și să ne îmbunătățim modelele cerebrale atunci când ne aflăm
în stări “neobișnuite” de conștiință.

Contrar teoriei general acceptate că învățarea apare prin practică și repetiție, concluzia pe care oamenii de
știință au acceptat‑o recent este acea că procesul de învățare este condiționat de starea de relaxare a
creierului, caracterizat de undele theta. Educatorii, psihologii și alți oameni de știință în domeniul
neuroștiinței explorează acum numeroase tehnici care amplifică abilitatea de a învăța atât a copiilor, cât și a
adulților, prin folosirea imaginilor, a creativității, prin meditație, training autogen, respirație ritmică, cântat,
povestit, dans, muzică și relaxare.

Studiile realizate în acest sens au demonstrat că toate aceste modalități pot conduce la creșteri spectaculoase
ale capacității de acumulare a informațiilor și de reamintire a lor. Astfel de tehnici conduc la schimbări ale
structurii și chimiei creierului și a comportamentului uman, prin mărirea amplitudinii undelor cerebrale și
prin modificarea frecvenței acestora.

Voi descrie în continuare câteva din cele mai importante studii ce oferă documentație privind efectele
benefice ale amplificării fluctuațiilor creierului.

Focalizarea

Psihologul Eugene Gendlin de la Universitatea din Chicago a creat o tehnică mentală pe care a numit‑o
“focalizare” (“focusing”), care permite practicanților să atingă noi profunzimi interioare ce conduc către
spectaculoase și benefice schimbări comportamentale. Este, cu alte cuvinte, o tehnică de învățare în care se
urmărește să se obțină o “percepere” a problemei printr‑o serie de pași focalizatori care distrag atenția de la
mediul exterior și amplifică puterea de a sesiza stările emoționale. Astfel, se ajunge la un punct în care se
experimentează o “schimbare”, o experiență marcată de o eliberare bruscă de tensiune, un sentiment de
profundă relaxare fizică, o senzație că problema sau sentimentul neclar a fost în sfârșit înțeles.

Oferim un exemplu foarte simplu: pleci de acasă și curând ai senzația că ai uitat ceva. Te “focalizezi”
urmărind să identifici problema: ai uitat gazul deschis? apa curgând? fierul de călcat în priză? În fiecare caz
știi că nu acela este răspunsul corect deoarece nu resimți nici o ușurare. În final, răspunsul corect este însoțit
de o “schimbare”, un sentiment de înțelegere, de eliberare a tensiunii și chiar o senzație de bine fizic. Este, cu
alte cuvinte, acel “Aha!” eliberator.

Curios în legătură cu ce se petrece în creierul oamenilor care experimentează această “schimbare”,
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 3/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Curios în legătură cu ce se petrece în creierul oamenilor care experimentează această “schimbare”,
cercetătorul Norman Don a făcut o analiză pe calculator a peste 8432 înregistrări EEG (EEG sau
electroencefalograma înregistrează frecvența dominantă a creierului). El a descoperit că imediat ce subiecții
înregistrează o asemenea “schimbare”, undele alfa și theta se modifică. În fiecare caz, înțelegerile sunt
precedate de perioade de vârf ale undelor alfa dominante (10 cicli pe secundă) și a subarmonicelor sale (5 și
2.5 cicli). Perioadele opuse – atunci când persoana este focalizată în căutarea răspunsului corect, simțindu‑se
“prinsă” sau “blocată” – ritmul alfa și subarmonicelor sale sunt în colaps. Această schimbare indică
“reorganizarea la un nivel mai înalt de integrare” a creierului și reprezintă acea trecere de la starea de
conflict la cea de claritate în care structura disipativă a creierului, fiind modificată de fluctuațiile undelor alfa
și theta (de vârf), ajunge pe un nivel mai înalt.

(hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2013/08/07/activitatea‑
cerebrala‑si‑unele‑obstacole‑in‑meditatie/brain‑763982‑1‑
2/)Gândirea creatoare

Într‑un studiu asupra învățării efectuat la Universitatea din
Texas, profesorul de chimie Thomas Taylor a monitorizat EEG‑
urile studenților în procesul numit de el “gândire
sintetizatoare”, adică în timp ce ei rezolvau probleme cu
ajutorul informațiilor pe care tocmai le acumulaseră,
sintetizându‑le într‑un mod original și creativ. “Un EEG
înregistrat în timpul momentului în care un dificil concept
tehnic dintr‑o dată a devenit plin de sens pentru subiect
ilustrează o abruptă schimbare în modelul undelor cerebrale
ce au loc în scara theta” afirmă Taylor. Cu alte cuvinte, dacă
vom reuși să ne aducem la voință creierul în starea theta, vom
reuși să trecem cu succes și fără bătăi de cap examenele cele
mai dificile.

Sincronizarea creierului

Oamenii de știință care au realizat studii pe practicanți ai meditației au descoperit că în aceste stări
modificate de conștiință se obține o luciditate profundă și o claritate mentală intensă, caracterizate de
sincronizarea undelor emise de cele două emisfere ale creierului – care în mod obișnuit generează unde de
amplitudini și frecvențe variate.

Relația dintre modelele ondulatorii ale celor două emisfere este deosebit de importantă în procesul
dezvoltării noastre mentale. Este posibil să existe două modele vibratorii identice care nu sunt sincronizate;
ca atunci când amplitudinea maximă a unei unde corespunde momentului de amplitudine minimă al
celeilalte unde. Într‑un astfel de caz, cele două frecvențe se anulează reciproc, și amplitudinea totală scade
foarte mult. Atunci când momentele de amplitudine maximă ale celor două unde coincid, ele se combină și
cele două unde vor produce împreună o undă de două ori mai înaltă decât cea existentă la început. Astfel
emisferele cerebrale operează sincron și amplitudinea undelor cerebrale din întregul cortex crește foarte
mult. Aceasta determină puternice fluctuații energetice în întregul creier, existând în acele momente
posibilitatea unei potențiale reorganizări mentale într‑o ordine mai înaltă.

Dr. Lester Fehni, director al Institului de cercetare în domeniul biofeedback‑ului din Princeton, a realizat
numeroase studii asupra relației dintre activitatea undelor cerebrale și comportamentul uman. În urma
acestor studii, el afirmă faptul că sincronizarea emisferelor cerebrale “determină o identificare cu experiența
respectivă, o focalizare mentală excepțională. Apare o tendință de a te simți din ce în ce mai unificat cu
experiența, devii însăși acea experiență. În plus, puterea de conștientizare se mărește foarte mult, astfel încât
pot fi incluse mult mai multe experiențe în același timp. Are loc o integrare senzorială a întregului creier,
este ca și cum ai deveni mai puțin calculat și ai acționa mai mult intuitiv.” afirmă dr. Fehni.

Una dintre atracțiile sesiunilor de comunicări din acest domeniu o reprezintă demonstrațiile în care oamenii
pot învăța să‑și focalizeze atenția prin sincronizarea activității EEG a ambelor emisfere, utilizând
echipamentul de biofeedback. Cercetătorul în acest domeniu Jean Millay a arătat că după o focalizare
intensă ce acompaniază sincronizarea creierului, subiecții au adesea flash‑uri ale intuiției sau impulsuri
creatoare. Iată ce afirma el: “În loc să măsurăm cât de deștepți sunt studenții, poate că ar trebui să‑i învățăm

cum să‑și focalizeze atenția, învățându‑i cum să‑și sincronizeze creierele. În mod clar, oamenii care pot
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 4/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
cum să‑și focalizeze atenția, învățându‑i cum să‑și sincronizeze creierele. În mod clar, oamenii care pot
învăța să‑și sincronizeze undele cerebrale la voință își pot crește enorm potențialul mental pentru învățare și
dezvoltare”.

Un alt studiu semnificativ în această direcție a fost realizat de profesori din școlile publice din Tacoma.
Acești profesori, sub conducerea psihologului Devon Edrington, au utilizat un dispozitiv numit “Henri‑
Sync” care folosește unde sonore în fază sau frecvențe specifice desemnate să creeze sincronizarea undelor
cerebrale. Ei au constatat că studenții care au studiat și au dat teste în timp ce înregistrările (casetele) de
sincronizare cerebrală funcționau au obținut rezultate semnificativ mai bune decât studenții cărora li s‑a
predat același material de către aceeași profesori fără beneficiile înregistrărilor de sincronizare emisferică.

Supraînvățarea

Un număr de tehnici combinând relaxarea profundă cu influxul informațional pentru a se obține o învățare
rapidă a stârnit un interes considerabil în ultimii ani, între acestea înscriindu‑se și “sugestopedia”
psihiatrului bulgar Georgi Lozanov. Sute de școli și universități de pe tot globul au adoptat metoda lui
Lozanov de învățare rapidă și multe cercetări au confirmat faptul că această tehnică poate determina
uluitoare creșteri ale capacității de a absorbi, procesa, stoca, manipula și rechema informații. Lozanov și alți
cercetători au descoperit, de exemplu, că utilizând tehnica sa, studenții pot să învețe cu ușurință 500 de
cuvinte noi pe zi (grupuri selecționate mergeau chiar până la 3000 de cuvinte noi pe zi), doar în câteva ore
de învățare. În majoritatea cursurilor de limbi străine, 100 de cuvinte noi pe zi sunt considerate un rezultat
excelent, și studenții acestor cursuri uită rapid multe din cuvintele noi învățate. Studenții lui Lozanov, pe de
altă parte, au o rată de reținere de 88% după șase luni. Relatări despre astfel de capacități de supraînvățare
au sosit de la institutele Lozanov în toată lumea și nu există nici un dubiu în privința faptului că această
metodă intensifică funcționarea creierului.

Elementele esențiale ale tehnicii lui Lozanov sunt relaxarea profundă combinată cu sincronizarea ritmurilor
cerebrale. După o relaxare profundă a întregului corp, se începe audierea unei muzici puternic ritmate, dar
liniștită, cum ar fi muzica unor compozitori ai stilului baroc, (de exemplu Vivaldi, Teleman, Handel și Bach),
care are un ritm de aproximativ 60 de bătăi/minut. Acest ritm sincronizează și stabilizează pulsul și ritmul
respirației. Psihologii au descoperit că simpla ascultare a acestei muzici nu numai că produce o încetinire a
ratei bătăilor inimii și a respirației, dar de asemenea determină scăderea presiunii sanguine; iar în creier
devin dominante undele alfa de amplitudine joasă și frecvență coborâtă. Pentru a amplifica sincronizarea
corp‑creier, subiecții sunt instruiți să respire ritmic. Apoi materialul de învățat este prezentat de un
instructor, într‑un ritm sincronizat cu respirația lor.

Mecanismele de supradinamizare a creierului ce funcționează în tehnicile lui Lozanov, ca de altfel și în alte
metode de supraînvățare, sunt bazate pe ideea lui Prigogine a fluctuațiilor extreme de energie ce conduc un
sistem către o nouă ordine, mai coerentă, mai intrinsec interconectată. Sincronizarea creier‑corp produce
fluctuații energetice ale creierului, foarte asemănător modului în care mii de oameni mărșăluind pe un pod
pot determina intrarea în vibrație și chiar ruperea acelui pod: variatele elemente ale creierului sunt
destabilizate, capabile să părăsească vechile modele și programe, deschizându‑se să primească noi informații
și reorganizându‑se într‑un mod nou. În această stare de “perfecționare” produsă de sincronizarea corp‑
creier, pot fi asimilate mari cantități de informație.

Învățarea crepusculară (în zorii zilei)

Expertul în domeniul biofeedback‑ului Thomas Budzynski de la Centrul Medical al Universității din
Colorado a făcut cercetări ample asupra efectelor sugestiei și învățării atunci când creierul se află în starea
theta (undele theta având 3‑7 cicli/s au o amplitudine mai mare și o frecvență mai joasă decât undele alfa,
aceasta indicând existența unor fluctuații energetice mai mari în creier). În general, creierul nostru produce
predominant unde alfa doar în acele perioade de timp cuprinse între starea de veghe și cea de somn.
Buဂynski a pus la punct un echipament de biofeedback care percepe momentul când utilizatorul a intrat în
starea teta și doar atunci derulează materialul care trebuie învățăt. Buဂynski afirmă dspre metoda sa:
“Profităm de faptul că starea cuprinsă între veghe și somn are aceste proprietăți de acceptare necritică a
materialului verbal, sau a aproape oricărui material pe care îl poate procesa. În astfel de stări “modificate”
de conștiință o mulțime de lucruri se fac foarte repede”.

Ca și în cazul tehnicii de focalizare a lui Gendlin și a sincronizării cerebrale a lui Lozanov, creierul, privit ca
o structură disipativă, are o capacitate foarte mare de a se reorganiza aproape instantaneu.

Memoria perfectă
Mulți oameni de știință consideră că o mare parte din informațiile pe care le vedem, auzim sau percepem
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 5/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Mulți oameni de știință consideră că o mare parte din informațiile pe care le vedem, auzim sau percepem
(inclusiv fenomenele care sunt în mod inconștient procesate de creierul nostru și nu intră niciodată în sfera
noastră conștientă) sunt permanent depozitate în creier, gata de a fi rechemate instantaneu. Au existat
întotdeauna oameni care au dovedit incredibile puteri de memorare, fiind capabili, de exemplu, să
memoreze lungi liste de cuvinte fără sens și apoi să și le amintească perfect 50 de ani mai târziu.

Într‑o serie de studii, cercetătorul canadian Dr. Wilder Penfield, de la Universitatea McGill,
(hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea‑ascunsa‑
a‑creierului/stimulare‑creier/)a stimulat creierul diferiților subiecți
prin curenți electrici slabi. Întrucât creierul însuși nu are receptori ai
durerii, Penfield a reușit să stimuleze diverse zone cerebrale în timp
ce subiectul era conștient și era întrebat ce sentimente sau reacții îi
sunt evocate. Ei au descris o mare varietate de percepții uluitoare,
evocarea instantanee a unor evenimente trecute ca și cum ar fi fost
atunci trăite. Atunci când electrodul era deplasat ușor, erau evocate
experiențe total diferite. Penfield afirma: “Fiecare subiect a povestit
înregistrări cuvânt cu cuvânt ale unor conversații de mult uitate,
cântece, glume, petreceri de aniversare din copilărie – lucruri care s‑
au spus cândva, o singură dată în întreaga lor viață – toate perfect înregistrate.” El a concluzionat că fiecare
experiență este înregistrată permanent în creier.

Dr. Lozanov este de acord, susținând că tehnicile sale nu declanșează o “supramemorie” anormală, ci pur și
simplu facilitează amintirea: cu toții avem depozitat undeva în creier aproape tot ce am experimentat
vreodată sau am învățat, singura problemă fiind aceea de a recupera acest material. “În anumite condiții
speciale, ființa umană își reamintește o cantitate colosală de informații, numărul de nasturi de la un costum,
treptele unei scări, ochiurile de la un geam, pașii până la stația de autobuz. Aceste “percepții neștiute” ne
arată faptul că subconștientul are o putere uluitoare.”

Există un secret al geniului?

Ce are în plus un geniu față de o persoană obișnuită? Sunt oare geniile atât de diferite de noi? Fiecare dintre
noi poate învăța să își antreneze mintea pentru a ajunge la performanțe deosebite. Fiecare dintre noi poate
învăța să își depășească inhibițiile și să trezească numeroase capacități excepționale ascunse în propriul
subconștient, capacități ce au la bază dezvoltarea anumitor aptitudini: memorie, perspicacitate, coeficient de
inteligență, capacitate de asimilare.

Aparente contradicții

Rareori ființele geniale sunt recunoscute și se afirmă astfel în tinerețe. Mulți sunt chiar etichetați ca “dificili”,
“înceți”, sau chiar “înapoiați”. Renumitul matematician Poincaré a obținut în copilărie rezultate atât de slabe
la testul Binet (de măsurare a inteligenței), încât a fost calificat drept “debil mintal”. Thomas Edison, ale
cărui 1093 de invenții au stabilit un record unic în lume și au schimbat viața omenirii, a fost un elev
extraordinar de slab. În timpul copilăriei, Albert Einstein era considerat de părinți drept un copil cu
deficiențe, din cauza dislexiei, boală care îi provoca mari greutăți la scris și la citit. Mai târziu, Einstein a fost
exmatriculat din liceu, și a picat și examenul de admitere la facultate. După ce, în cele din urmă, și‑a luat
diploma, nu a reușit să obțină nici un fel recomandare de la profesorii săi. Obligat să accepte, la 25 de ani, o
slujbă într‑un birou elvețian, Einstein părea destinat să ducă o viață mediocră.

Dar, în cel de‑al 26‑lea an al vieții sale, Einstein a făcut ceva la care nimeni nu se aștepta. A publicat teoria
relativității, care conținea faimoasa formulă E=mc2, în vara anului 1905. ªaisprezece ani mai târziu avea să
câștige premiul Nobel și să devină o celebritate internațională. Chiar și astăzi, la 45 de ani de la moartea sa,
ochii săi luminoși, mustața deasă și părul argintiu constituie imaginea standard a “geniului”, sinonim cu
inteligența supra‑umană.

Doctorul Thomas Harvey era patologul de serviciu de la spitalul Princeton, când a murit Einstein, în 1955. El
a făcut autopsia lui Einstein și, fără a cere permisiunea familiei, s‑a hotărât să păstreze creierul acestuia.
Timp de 40 de ani, Harvey a studiat minuțios fiecare circumvoluțiune a creierului la microscop, și a oferit
părți din el și altor cercetători. Scopul său? Să descopere secretul geniului lui Einstein.

Harvey nu a găsit nici un semn care să arate că există vreo diferență între un creier obișnuit și cel al lui
Einstein, dar una din colegele sale a reușit în cele din urmă. După ce a examinat mai multe secțiuni ale
creierului, în anii ’80, Marian Diamond, o cercetătoare în neurologie de la Universitatea California din
Berkeley, a făcut o descoperire uimitoare ce avea să revoluționeze concepția despre învățare și despre genii.
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 6/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Berkeley, a făcut o descoperire uimitoare ce avea să revoluționeze concepția despre învățare și despre genii.

Creierul crește prin învățare!

Majoritatea oamenilor consideră că geniile se nasc astfel și nu devin astfel. Dar Diamond și‑a dedicat cariera
creării unor genii în laborator. Într‑un experiment deja celebru, Diamond a pus un grup de șobolani într‑un
mediu foarte stimulativ, amenajat cu leagăne, scări, roți, lumini și tot felul de jucării. Un alt grup de șobolani
a fost închis în cuști goale. Cei care au trăit în mediul cu un număr mare de stimuli, nu numai că au
supraviețuit până la surprinzătoarea vârstă de 3 ani (echivalentul a 90 ani omenești), dar creierul lor a
crescut, dezvoltând noi conexiuni între celulele nervoase sub formă de dendrite și axoni (structuri fusiforme
care transmit semnale electrice de la o celulă nervoasă la alta). Șobolanii care au trăit în cuștile goale nu s‑au
dezvoltat foarte mult și au murit repede. Creierele lor nu aveau decât câteva conexiuni neuronice.

În 1911, dr. Santiago Ramon Y Cajal, părintele neuroanatomiei, descoperise că numărul de interconexiuni
între neuroni (sinapse) este un semn al geniului, și că acestea sunt mult mai importante în determinarea
puterii creierul decât numărul de neuroni în sine. Experimentul dr. Diamond a arătat că – cel puțin în cazul
șobolanilor – mecanismul fizic al geniului poate fi creat prin exercițiu mental.

Oare se aplică acest principiu și oamenilor? Diamond a încercat să afle acest lucru. Ea a obținut o porțiune
din creierul lui Einstein și l‑a examinat. Așa cum se așteptase, a descoperit un număr ridicat de celule gliale
în lobul parietal stâng, un fel de formațiune neurologică pe care a descris‑o ca pe “o zonă de asociație pentru
alte zone de asociații ale creierului.” Celulele gliale acționează ca un liant care menține la un loc celulele
nervoase și ajută la transmiterea semnalelor electrochimice dintre neuroni. Diamond se așteptase la o
asemenea descoperire, pentru că observase concentrații ridicate de celule gliale și în cazul șobolanilor.
Prezența lor în creierul lui Einstein a sugerat că avusese un loc un proces similar de dezvoltare.

Spre deosebire de neuroni – care nu se mai refac și al căror număr nu mai poate crește în timpul vieții –
celulele gliale, axonii, dendritele se pot înmulți de‑a lungul
(hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea‑ascunsa‑a‑
creierului/neuroni/) vieții, în funcție de modul în care ne folosim
creierul. Descoperirea lui Marian Diamond sugerează că, pe măsură
ce învățăm mai mult, cu atât apar mai multe conexiuni. Este valabilă
și situația reciprocă: atunci când ne oprim din învățat și mintea
noastră stagnează, aceste conexiuni slăbesc și cu timpul dispar.

Cortexul este sediul așa‑numitelor „funcții superioare”. Aceste
funcții includ învățarea de orice tip, memoria și amintirea
secvențelor evenimentelor ce au avut loc în trecut, stăpânirea
programelor de elaborarea a acțiunilor musculare voluntare, începând cu încheierea șireturilor până la a
interpreta o piesă muzicală; înțelegerea vorbirii; creativitatea și aprecierea tuturor formelor de artă, și,
bineînțeles, toate senzațiile percepțiilor conștiente.

Cheia longevității cerebrale

Studiile cercetătorilor americani demonstrează că într‑un mediu suficient de bogat în schimbări, stimulări și
complexitate, creșterea și îmbogățirea calitativă a cortexului cerebral poate continua și în timpul vieții
adulte. Astfel, se poate presupune că, fiind supus unor experiențe adecvate, inteligența, creativitatea și
mărimea creierului, vor continua să crească, chiar și la o vârstă înaintată.

De asemenea, este semnificativ faptul că partea din creier afectată de mediul îmbogățit este cortexul (scoarța
cerebrală), care crește nu numai în mărime absolută, dar și ca proporție raportată la restul creierului. În timp
ce șobolanii au un raport scăzut cortex / subcortex, la ființele umane 83% din greutatea totală a creierului
uman se află în scoarța cerebrală. Astfel, este evident faptul că efectele mediului îmbogățit (comparativ cu
lipsa de stimulare) asupra creierului uman ar putea avea efecte mult mai profunde asupra oamenilor decât
cele apărute în experiențele cu animale. Atât timp cât viața umană este puternic influențată de funcțiile
superioare ale creierului, îmbunătățirea capacităților mentale și creșterea corticală substanțială are un impact
imens asupra conștiinței și evoluției umane.

Concluzii

Atunci când raportăm rezultatele acestor cercetări la creierul uman, care este mai evoluat și mai puternic
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 7/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Atunci când raportăm rezultatele acestor cercetări la creierul uman, care este mai evoluat și mai puternic
decât cel animal, este evident faptul că oamenii care sunt expuși la medii îmbogățite (adică cei ale căror
creiere sunt stimulate și supuse unor schimbări adecvate) vor experimenta schimbări în formă, mărime și
structură ale cortexului. Aceste schimbări vor determina îmbunătățirea funcțiilor corticale, respectiv
creșterea inteligenței, a creativității, a memoriei, etc. Chiar și scurte expuneri la stimulare pot produce aceste
schimbări, cu alte cuvinte chiar scurte perioade de intensă stimulare cerebrală pot determina creșterea
complexității cerebrale la oamenii de toate vârstele.

Implicațiile sunt clare: este foarte posibil să devenim noi înșine geniali și să îi ajutăm pe ceilalți să devină
astfel, folosind exerciții mentale stimulative sau chiar aparate create special în acest scop (cum ar fi, de
exemplu, Mind Sinergy, Brain Machine), proiectate de oamenii de știință pentru a expune cortexul uman la
stimuli și experiențe noi, provocatoare, care oferă creierului posibilitatea de a se antrena prin el însuși, prin
autotransformare și autoînvățare.

Câteva metode de antrenament cerebral

Omul este o ființă potențial perfectă, dar care nu își folosește la maxim posibilitățile sale, așa cum fac
celelalte ființe vii de pe această planetă, fiecare pe nivelul ei. Oare de ce? Pentru că omul nu mai știe cum să
se „conecteze” la sursa lui energetică ca celelalte creaturi sau pentru că nu vrea aceasta? Indiferent de
motivul neglijării capacităților creierului, trebuie să știm că dacă nu le vom folosi, le vom pierde, fiind
cunoscut faptul că oamenii obișnuiți pierd peste 100.000 de celule nervoase zilnic datorită nefolosirii lor sau
folosirii greșite. Cu cât o persoană își neglijează potențialul cerebral, cu atât acesta devine mai slab. De aceea
nu trebuie să ne mire frecvența ridicată a unor boli cum ar fi Alzheimer, demența, senilitatea, Parkinson și
alte afecțiuni nervoase. Din această perspectivă, uitarea ca rezultat al pierderii memoriei se produce gradat,
pe măsură ce ființa umană uită de sine, se pierde pe sine, uită de legătura sa cu Dumnezeu, cu întregul
univers, prin șirul neîntrerupt al identificărilor parțiale limitate și condiționante ale egoului său cu ceea ce
acesta desemnează ca fiind real.

(hꋿԂps://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea‑
ascunsa‑a‑creierului/succes/)Putem alege să ne folosim
integral potențialul cerebral și astfel să ne îmbunătățim foarte
mult calitatea vieții. De ce să suferim de pierderi de memorie,
când putem deveni adevărați magicieni ai acesteia? De ce să
dăm înapoi în fața unei probleme simple, când putem fi genii
pline de creativitate? În loc să fim insensibili la senzații, putem
fi mult mai vii, cu adevărat conștienți de mediul senzorial
înconjurător. În loc să fim „blocați“ în situații emoționale
nefericite întreaga viață, putem învăța să trăim în deplină
armonie cu toate ființele care ne înconjoară!

În viață, lucrurile sunt atât de dificile cât credem noi că sunt.
Indiferent de înzestrările cu care ne‑am născut, alegerile pe care le facem determină evenimentele care vor
urma. Cu cât ne folosim mai mult corpul și mintea în scopul dezvoltării noastre interioare, cu atât vom
deveni mai capabili de a distinge ceea ce este real de ceea ce este ireal. De asemenea, transformarea și
dezvoltarea spirituală continuă ne ajută să accedem la stări de conștiință mai elevate.

Metode practice

Mulți oameni sunt atât de prinși în rutina cotidiană și în comportamente stereotipe încât nici nu pot observa
șansele și oportunitățile care pot apărea în jurul lor. Pentru a începe procesul de stimulare completă a
creierului, vă propunem să realizați pentru o anumită perioadă de timp șapte metode de antrenament
cerebral, fiecare dinamizând o anumită zonă a creierului. De exemplu, vă puteți propune să le realizați cât
mai conștient timp de o săptămână, notând zilnic observațiile într‑un jurnal. Apoi, efectele fiind clare, nimic
nu vă va împiedica să le realizați pentru perioade mult mai lungi de timp.

1. Folosiți‑vă corpul în moduri pe care nu le‑ați mai realizat până în acest moment. De exemplu, pieptănați‑
vă, spălați‑vă pe dinți, amestecați mâncarea sau faceți alte activități simple cu cealaltă mână decât cu cea cu
care le realizați de obicei. Închideți ochii și „simțiți“ drumul pe care îl aveți de parcurs printr‑o cameră.
Deveniți conștienți de sunetele și mirosurile care vă înconjoară. De asemenea, folosiți piciorul pentru a
deschide o ușă sau pentru a ridica un lucru de pe jos, sau citiți o pagină dintr‑o carte pe care o țineți invers.

2. Atunci când aveți tendința de a critica pe cineva, adresați‑i un compliment! Anulați‑vă pentru câteva
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 8/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
2. Atunci când aveți tendința de a critica pe cineva, adresați‑i un compliment! Anulați‑vă pentru câteva
momente prejudecățile despre ea, priviți‑o pur și simplu ca pe o persoană care are doar alte puncte de
vedere decât dumneavoastră.

3. Aruncați o privire scurtă, dar atentă în frigider, apoi închideți ușa și enumerați alimentele pe care le‑ați
văzut. Faceți același lucru cu o cameră, un tablou sau cu imaginea pe care o vedeți de la fereastră.

4. Timp de 5 minute zilnic, puneți‑vă în locul altcuiva și priviți anumite acțiuni sau transformări din
perspectiva lui, încercați să îl simțiți. Eliminați părerile preconcepute despre acea persoană. Imaginați‑vă că
sunteți un actor care interpretează un rol și urmăriți să aveți același comportament, aceleași deprinderi, să îi
intuiți stările și sentimentele.

5. Respirați 10 minute pe zi cât mai conștient, dirijând energia respirației în zona capului.

6. La fiecare oră fixă, amintiți‑vă ce ați făcut în ultimele 60 de minute. Acest exercițiu, care durează doar
câteva secunde, vă poate ajută să deveniți mult mai atenți. La sfârșitul zilei, faceți de asemenea o sinteză
rapidă a evenimentelor de peste zi. Golurile de memorie arată momentele în care ați fost inconștienți de
acțiunile pe care le‑ați făcut. Un exercițiu mai avansat constă în a rememora ziua pornind în sens invers, de
la momentul prezent către momentul în care ne‑am trezit.

7. Pentru a dezvolta flexibilitatea și adaptabilitatea la schimbare, faceți ceva diferit în fiecare zi. De exemplu,
cumpărați alimentele de la un alt magazin, alegeți un alt drum ca să vă întoarceți acasă, pregătiți o prăjitură
fără a avea o ocazie specială, practicați un sport nou, faceți cunoștință cu un vecin. Realizarea acelorași
acțiuni la fel în fiecare zi conduce la o adevărată „moarte“ a creierului. Stimularea diversă este una dintre
cheile dezvoltării cerebrale.

Ambidextria

Aceasta este capacitatea de a ne folosi cu aceeași ușurință ambele mâini în diverse acțiuni, și chiar ambele
picioare. Grecii încurajau și urmăreau să dezvolte această capacitate datorită motivului logic că în sport era
mai avantajos să fie folosite la fel amândouă mâinile. Prin combinarea modului fenician de a scrie (de la
dreapta a stânga) cu sistemul lor (de la stânga la dreapta), grecii au inventat un nou sistem de scriere și
citire, numit boustrophedon, în care rândurile erau scrise alternativ, unul de la stânga la dreapta, următorul
de la dreapta la stânga. Astfel, prin mișcarea alternativă a ochilor înainte și înapoi, citirea era mult mai
rapidă și mai eficientă. Pentru a cânta la anumite instrumente muzicale sunt necesare amândouă mâinile.

Oamenii stângaci și cei care își folosesc ambele mâini (care sunt ambidextri) prezintă o mărire cu 11 % a
corpului calos (formațiunea nervoasă care unește cele două emisfere cerebrale) decât cei dreptaci. Studiul
creierului lui Einstein a evidențiat o rețea cu mult mai bogată de capilare sanguine în cortex decât la un
creier obișnuit, și un număr mult mai mare de celule gliale (care au rolul de a favoriza transportul
informației nervoase prin neuroni). Este evident faptul că, cu cât ne folosim și ne antrenăm creierul, acesta
crește în mărime.

Iată câteva exerciții care determină zonele mai puțin folosite ale creierului să crească și să se dezvolte. Pentru
a putea să ne folosim la fel ambele mâini, cheia fundamentală este practica perseverentă și constantă.

– Dacă sunteți dreptaci, folosiți în mod conștient, mai mult decât de obicei, mâna stângă pentru a realiza
diverse acțiuni: pentru a turna un pahar de lapte, a azvârli o minge, pentru a da cu banul, pentru a bate un
cui, pentru a tăia pâinea sau a amesteca în cana de ceai, pentru a desface o sticlă, etc. Realizați acțiunile
automate în care sunteți obișnuiți să folosiți o mână, cu mâna cealaltă, cum ar fi descuierea ușii, pieptănatul,
spălatul pe dinți, apucarea obiectelor, etc. Atunci când vă încălțați, puneți prima oară celălalt picior în
pantof; puneți‑vă ceasul la cealaltă mână.

– Amestecați simultan în două căni de ceai, în același sens sau în sensuri diferite. Aruncați și prindeți două
mingi simultan cu ambele mâini. Aruncați cu cele două mâini două cocoloașe de hârtie în același coș: cu o
mână de sus în jos, cu cealaltă de jos în sus. Aruncați două săgeți în același panou simultan, cu ambele
mâini. Scrieți simultan cu ambele mâini, desenați un fluture, o vază sau o figură geometrică folosind
amândouă mâinile.

Oricare ar fi exercițiile pe care le realizați, mențineți constantă practica până când veți obține aceeași
îndemânare în folosirea ambelor mâini.

Deoarece înotul este o activitate ambidextră, învățarea copiilor care suferă de dislexie (afecțiune cerebrală
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 9/11
5/11/2016 PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
Deoarece înotul este o activitate ambidextră, învățarea copiilor care suferă de dislexie (afecțiune cerebrală
care constă în incapacitatea de a citi datorată nerecunoașterii simbolurilor grafice) să înoate deseori îi ajute
să citească și să scrie normal, deoarece această activitate echilibrează emisferele cerebrale.

Folosirea ambelor mâini cu aceeași dexteritate conferă, în afară de mărirea fiziologică a creierului, o mai
echilibrată integrare și sincronizare a emisferelor cerebrale. Studiile au demonstrat că oamenii ambidextri
sunt mai independenți emoțional, mai hotărâți. Mai adaptabili la noile situații și mai capabili să rezolve
situațiile dificile fără a abandona.

Iată câteva exemple:

– Michelangelo și Leonardo da Vinci puteau picta cu ambele mâini, alternativ.

– Artistul englez Sir Edwin Henry Landseer (1802‑1873) putea picta simultan cu ambele mâini – capul unui
cal cu o mână, iar cu cealaltă – capul unui cerb. El a învățat‑o să picteze și să graveze pe Regina Victoria (care
era stângace).

– Richard Fleming, Alberst Einstein și Nicola Tesla erau de asemenea ambidextri.

– Cel de al 20‑lea președinte al Statelor Unite, James Garfield, în afară de faptul că putea scrie la fel de bine
cu ambele mâini, putea să scrie simultan în limba greacă cu mâna stângă, și în limba latină cu mâna dreaptă!

– În anul 1922, Harrz Kahne și‑a demonstrat dexteritatea mentală realizând simultan câteva operații: în timp
ce cu o mână scria cuvintele în oglindă, cu cealaltă scria cuvinte în ordinea inversă a literelor.

Despre aceste anunțuri publicitare (https://wordpress.com/about­
these­ads/)

­25% ­100%

Dragon Home Digital $15
Download
Buy now

By Liviu Gheorghe • Posted in Dezvoltare personala • Tagged armonizare, dezvoltarepersonala, puterea
mintii

8 comments on “PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI”

1. PINGBACK: DIN TAINELE CREIERULUI « AMINTESTE‑TI DE SINE !

Razvan
IANUARIE 2, 2015 @ 5:38
Am citit fiecare cuvant. Multumesc de informatii era ceea ce cautam

RĂSPUNDE
catalin
IANUARIE 12, 2015 @ 1:21
Super articol , mersi , cuprinde tot ce trenuie , de la stiiinta , la psihologie , la spiritualitate

RĂSPUNDE
Nechifor Maricel
AUGUST 23, 2015 @ 21:23
Este foarte interesant.Mia. dorit mereu să meditez.Asa că miam plănuit să meditez din seara aata.

RĂSPUNDE
RoxeꋿԂe Roxy
https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 10/11
5/11/2016RĂSPUNDE PUTEREA ASCUNSĂ A CREIERULUI | AMINTEȘTE­ȚI DE SINE !
RoxeꋿԂe Roxy
IANUARIE 13, 2016 @ 23:59
wow!!! Felicitar!!

RĂSPUNDE
Alex
FEBRUARIE 4, 2016 @ 3:41
E foarte bun articolul , imi place si cum ai punctat asupra faptului ca oamenii” folosesc 10% din
capacitatea creierului” si nu din creier ca si componenta, cu toate ca si a II‑a ar fi adevarata, e mai mult
vorba de utilizare sau nivelul de folosinta.Dar ce e drept, multi il au activ doar fiziologicc ceea ce e si
normal, multi vad geniile ca fiind niste „extraterestri” cand e vorba de frecventarea lor existentiala pe
planeta sau nivelul lor, multi cred ca au o forma de nebunie, dar adevarul e ca ei dau geniilor reflectii
dezvoltate ale propriilor constiinte ce nu pot intelege cu usurinta cceva mai mare, din,,,,motive
individuale si arbitrare

RĂSPUNDE
7. PINGBACK: Creierul uman este într‑adevăr minunat, este un computer cuantic cu consum redus de
energie. | psihomar

Stefan Ionut Andrei
APRILIE 11, 2016 @ 15:40
uau, sunt entuziasmat si exaltat de fericirea care mi‑a adus‑o acest articol, multe dintre lucrurile spuse
descoperindu‑le de unul singur facand experimente si necitind despre asemenea lucruri

RĂSPUNDE

Blog la WordPress.com. | Tema iTheme2.

https://liviugheorghe.wordpress.com/2010/01/16/puterea­ascunsa­a­creierului/ 11/11