Partea I – Voluntarii români în Italia

Broșură realizată în cadrul proiectului Seniors Exploring Common Latin Legacy and
Building an Environmental Friendly Future (Seniori explorind mostenirea comuna
latina si construind un mediu inconjurator durabil pentru viitor) finanțat de Uniunea
Europeană prin Programul de Învățare de-a Lungul Întregii Vieți – componenta
Grundtvig – Proiecte pentru Voluntarii Seniori
 Schimbările geo-politice ale Europei, după
căderea cortinei de fier si revoluțiile anti- comuniste de
acum un sfert de secol, au impus noi relații interumane
între popoare, națiuni și grupuri socio-umane.

Dacă în ultima jumătate a secolului al XX- lea

aceste relații erau determinate de restricțiile politice
impuse de forța marilor puteri, concurența politică a
impus reguli restrictive și în sfera economicului, motiv
pentru care țările din fostul sistem socialist aveau relații
reci, intermitente si sporadice cu civilizația occidentală.

Călătoriile spre vestul, nordul si sudul Europei se

făceau cu aprobări speciale, cu urmărirea de către
organele de securitate a fiecărei călătorii în parte
(destinația, scopul, rezultatele și contactele dintre
persoane).

Deschiderea politică produsă de căderea zidului

Berlinului, reunificarea Germaniei, independența unor
state, ocupate cu forța de Uniunea Sovietică, toate la un
loc, și alți factori, au creat condițiile lărgirii comunității
europene și integrarea acestora în marea civilizație
europeană.

Schimbările politice au favorizat noi relații între

indivizi, atât din punct de vedere politic, economic,
cultural și sportiv.

La prima vedere, totul pare ușor de realizat. În

condițiile în care în țările care au aparținut sistemului
socialist dominat de Uniunea Sovietică, cetățenii erau
obligați să studieze limba rusă și mai puțin limbile
vorbite în Occident.

  1  
 
 Era nevoie de un efort deosebit ca în noile
condiții, sursa de comunicare să fie facilitată de noi
relații de contact, iar cei care studiau alte limbi, erau
atent monitorizați de securitatea comunistă.

Așa se face, că tineri din România studiază

astăzi la școlile din centrul și vestul Europei, la
universități particulare și de stat. Pentru generația de
mijloc și vârsta a treia s-a găsit o formula cu o eficiență
deosebită: voluntariatul.

Proiectul "Seniors Exploring Common Latin

Legacy and Building an Environmental Friendly Future"-
implementat în parteneriat de Fundația Kristine -
Râmnicu Vâlcea și Giovani per l’Europa - Nicotera –
Italia a reprezentat o șansă deosebită pentru cei 12
voluntari – 6 din Râmnicu Vâlcea și 6 din Nicotera – de
a experimenta acțiuni dar și sentimente noi, într-un
mediu complet diferit.

Activitățile de voluntariat desfășurate într-o țară

europeană diferită au constituit de asemenea o ocazie
unică pentru cei 12 seniori implicați în schimbul de
volutnari, de a-și valoriza cunoștințele și experiența de
viață și a descoperi ceea ce au în comun (chiar dacă
trăiesc în locuri diferite) și ceea ce pot împărtăși
reciproc.

Selecția noastră în acest proiect a fost o surpriză

plăcută (deși nu putem spune că nu ne-am așteptat la
asta, având în vedere experiența profesională, pasiunea
pentur istorie și colaborarea mai veche pe care cei mai
mulți dintre noi o aveau deja cu Fundația Kristine).

  2  
 
 Privind retrospectiv, cu sinceritate trebuie sa
recunoaștem că au fost multe momente în care am
crezut că nu o vom scoate la capăt.

Trebuia să ținem cont de unele condiții privind

vârsta, pregătirea profesională, starea de sănătate a
membrilor din grup, posibilitatea de a lipsi de acasă în
această perioadă și, mai ales, dorința de a cunoaște
oameni noi și alte realități istorice.

Pentru constituirea grupului a fost necesară o

cercetare amănunțită privind obiectivele impuse de
proiect, tematica ce ne-a fost propusă, păstrând cu
strictețe condițiile voluntariatului.

Grupul s-a constituit dintr-un muzeograf - director

de muzeu memorial, un preot de parohie și profesor la o
școală ecclesială ortodoxă, o profesoară de istorie și o
profesoară de biologie, o farmacistă si un inginer auto.
Membrii grupului, erau patru pensionari , doi salariați în
activitate, și toți aveau vârsta peste 60 de ani. Înainte de
a porni în misiune pentru fiecare membru al grupului am
realizat o fișă cu obiectivele pe care le urmărim.

Pentru a cunoaște locul unde mergem, am

apelat la serviciile internetului, unde am găsit puține
informații. Spațiul Calabriei, unde trebuia să ajungem –
Nicotera- este situat între doua centre arhicunoscute :
partea romană și Sicilia.

Atracția obiectivului și a zonei ne era provocată

și de faptul că doream să ajungem la două obiective
dragi nouă românilor : biserica Sfântul Nicolae din Bari
și mormântul lui Nicolae Bălcescu de la Palermo.

  3  
 
 Logistica asigurată de Fundația Kristine a impus
proiectul în limitele de competență ale membrilor
grupului, asigurându-ne condițiile unor realizări
voluntare pentru profesiunea fiecăruia dintre noi;
muzeografului acces la muzee si biblioteci, profesorilor
contacte cu școlile din zonă, preotului întâlniri cu slujitori
ai bisericii catolice, farmacistei participarea la o masă
rotundă cu un medic nutriționist, iar inginerului i s-a pus
la dispoziție baza de date a tehnicii agricole si
industriale din zonă.

Înainte de a pleca de acasă - cu un mijloc auto -

aveam la dispoziție toate informațiile necesare, puse la
îndemâna de organizatorii proiectului.

Experiența acestora, mobilitatea informațiilor și

buna pregătire a deplasării, a făcut să nu se simtă un
efort psihic a membrilor grupului, ținând cont de vârsta
fiecăruia în parte. Un anume conservatorism impus de
mentalitate, tradiție si vârsta, dar și a unor informații
venite pe surse, ne-a determinat să plecăm de acasă cu
o cantitate apreciabilă de apă potabilă, care ne-a ajuns
până la Palermo.

În
condițiile în care
toate lucrurile
erau puse la
punct, în ziua de
10 mai – zi
semnificativă
pentru neamul
românesc - am
plecat să ”cucerim
” peninsula italică.

  4  
 
 Doream să realizăm drumul invers pe care le-au
făcut armatele romane conduse de împăratul Traian.
Eram bucuroși că vom căuta și ne vom regăsi strămoșii,
că vom vorbi cu fraților noștri italieni în limba comună,
că vom putea privi în oglindă realitățile dintre țările
noastre surori.
Sufletul ne era
cuprins de o mare
curiozitate: cum arată
o societate umană
înrudită, care nu a
cunoscut socialism -
comunismul, față de
patria noastră abia
scăpată de sub ciuma
roșie.
La 12:30 treceam Dunărea și începeam marea
aventură.
Merită subliniat faptul că vârsta estompa puțin
bucuria si elanul entuziasmului. Este una să pleci o lună
de acasă când ești adolescent sau tânăr și alta să o faci
când ești la vârsta a treia.
Aveam experiența participării și la alte proiecte,
iar la Conacul Bălcescu am primit voluntari din Suedia,
Turcia, Portugalia, Italia ș.a. Demn de subliniat este
faptul că din grup patru persoane au mai fost în Italia.
Ne-am rugat la Dumnezeu să fim sănătoși, să
fim voluntari frați și mijlocul auto să funcționeze perfect.

După trecerea Dunării drumul ne-a dus pe lângă

cetatea Felix Romulana , am admirat din mașină, site-ul
orașului antic Sirmium, iar în Croația ne-am cazat în
localitatea Cronovo, la Gostilna Domen Toplice.

  5  
 
 O duminică superbă, un drum excelent și o Mare
Adriatică de o frumusețe deosebită ne-a dus spre primul
obiectiv pe care doream să-l vizităm: sanctuarul de la
Loreto.
Era primul contact cu un monument de artă
religioasă catolică, unde am avut revelația îmbinării
religiei și culturii cu negoțul.
Un monument istoric (biserica) sobru și elegant,
auster și plin de artefacte ale civilizației feudale. O
incintă mare, iar în interior nenumărate chioșcuri unde
se vindeau obiecte de artă, unele de bună calitate, dar și
de calitate îndoielnică, reproduceri, pentru punga
fiecăruia.
Sanctuarul de la Loreto, aflat în apropierea Mării
Adriatice, a fost de nenumărate ori prădat de navigatorii
cuceritori și a cunoscut multe etape de reconstrucție.
Ultima restaurare s-a făcut în sec. al XVIII-lea,
păstrându-se multe elemente din vechea arhitectură.
Loc de suflet al papei Ioan Paul al II lea care, la
8 septembrie 1979, a venit să se roage la icoana Maicii
Domnului, lucru făcut de multe ori, la cea mai
importantă construcție monastică de pe drumul care
coboară de-a lungul Adriaticii.
Este un loc
de pelerinaj pentru
mulți turiști și aici
impresionează ”
Fontana della
Madonna”, operă a
sculptorilor Carlo
Maderno și
Giovanni Fontana.

  6  
 
 Pe peretele
occidental Andrea San
Sovino a realizat
lucrarea numită
”Annunciazione ”, cu
multe elemente de
detaliu realizate într-o
tehnică deosebită.
Tot în interior
este o lucrare în marmură realizată de același sculptor,
Andrea San Sovino. Pe peretele oriental, lucrarea
”Transito della Madonna”, realizată de Domenico
d’Aima, exprimă o tehnică deosebită în înțelegerea
sensului biblic și a mesajului transmis de Sfintele
Scripturi.
Picturile sunt realizate de artiști cunoscuți:
Charles Lameire, Stanislao De Witten, Beppe Seffanina,
Ludovico Seitz, Federico Zuccari, Modesto Faustini,
Carlo Donati, Melozzo Da Forli și alții. Impresionant prin
dimensiuni și policromie este vitraliul ”l’ Immacolata”
realizat de Francesco Moretti.
Dintre lucrările de sculptură, monumentul
reprezentând pe Giovanni al XVIII lea, realizat de A.
Monteleone, exprimă distincția momentului și împlinirea
sufletească că ai putut să te rogi în Casa Domnului,
alături de turiști de toate semințiile.
Plecăm cu sufletul împăcat în căutarea liniștei,
spre un loc despre care am aflat că este un centru
cultural interconfesional, în nădejdea că vom găsi un loc
de cazare. Așa ajungem la San Giovanni Rotondo. Era
aproape de miezul nopții, iar spațiile pentru turiști
ocupate.

  7  
 
 Un hotel de lux a fost prea scump pentru
posibilitățile noastre financiare, motiv pentru care am
căutat să găsim o pensiune particulară. Așa am ajuns la
Vila Emanuela, unde am fost primiți cu multă afecțiune.
După un mic dejun oferit de gazdă am luat
drumul spre obiectivul țintă al călătoriei noastre.
Am trecut prin localități înșirate ca niște mărgele,
cu comunități grupate de-a lungul drumului. Înainte de
Foggia am luat-o la dreapta prin Margherita di Savoia,
Palagiano, iar la Sibari. spre vest pe superstrada.
La Tarsia intrăm în autostrada A3 și de aici prin
Grimaldi , Farelno ajungem la Tropea. Pentru că voiam
să încheiem ziua și să ne întâlnim cu amfitrionii, am
traversat perla mării –Tropea -, cu promisiunea că vom
reveni.

Harta Calabriei

  8  
 
 De-a lungul Golfo di Gioia, strada comunală
trece prin Ricardi, Joppolo și ajunge la Nicotera.
Vegetația bogată, drumul șerpuind printre stânci și
dorința de a ajunge la țintă, ne-a oferit o imagine
spectaculoasă a localității. La plecarea de acasă ni s-a
spus că vom merge într-o localitate rurală și ne-am
așteptat să găsim o așezare comunală asemenea
satelor românești. Surpriza n-a fost totală. Compusă din
două părți, una fortificată și o parte rurală numită
Nicotera Marina.
Ne-am întâlnit cu amfitrionii noștri: Ferdinando
Commerci și Katia Maccarone. Cazarea s-a făcut într-un
bloc pe Via Barriere, într-un apartament. Masa a fost
asigurată într-un restaurant în condiții decente, la Il
Castello di Mollese Francesco, via Luigi Razza 9.
Excursia de cunoaștere organizată în localitate
ne-a produs o bună impresie, ca a unor oameni străini.
Arhitectura gotică de peste o mie de ani, cartierul
evreiesc părăsit, blocuri moderne asemănătoare cu ale
noastre și ospitalitatea locuitorilor - care ne salutau ca și
cum ne cunoșteau de mult! - a făcut să ne simțim ca
acasă.

  9  
 
 Așezarea localității, într-o zonă plină de verdeață
și nenumăratele poteci din împrejurimi, ne-au oferit
posibilitatea să admirăm locuri frumoase.
Faptul că în zonă nu sunt obiective industriale,
nu se simțea poluarea,
iar dinspre golf valuri de
aer rece și cald
împrospătau atmosfera.
În ziua de 14
mai 2014 - scriem acest
text după un an - avem
întâlnirea oficială cu
coordonatorii
proiectului.
Ferdinando si Katia, împreună cu întreaga
echipă, ne prezintă detalierea programului zilnic și a
activităților ce urma să le desfășurăm pe perioada
șederii noastre aici. Spre surprinderea noastră am
întâlnit doi tineri sociabili, care, după ce ne-au consultat,
ne-au propus obiectivele pentru a căuta urmele latinității
noastre comune și a afla elementele de identificare a
valorilor care definesc popoarele noastre. Am stabilit de
comun acord programul șederii la Nicotera.
Împreună am vizitat Biserica Rosario, după care
timp de șase ore am audiat la Muzeul Diocesan
prelegerile domnului Giuseppe Leone,( custodele
Pino),care ne-a prezentat valorile deosebite ale
Nicoterei.
Povestea Nicoterei ,”Una Gemma del Tirreneo”,
este interesantă. Cei care au vizitat-o sunt impresionați
de urmele civilizațiilor trecătoare prin acel spațiu, de la
etrușci până la normanzi, și până în timpurile moderne
ale lui Mussolini.

  10  
 
 Custodele Muzeului Diocesan ne-a explicat
istoria Nicoterei. O localitate de pe malul Mării Tireniene,
săracă în pește, dar căutată de coloniști greci, evrei,
normanzi și alții.
Localitatea este cunoscută după denumirea dată
de Giulio Cesare, trăitor în secolul I a. Hr. și
recomandată istoricește de Antonino Pio.
Călătorul, care o privește la prima întâlnire, este
impresionat de construcția arhitecturală, despre care
amfitrionii noștri ne-au povestit că este de origine
normandă. Acolo sunt
amenajate instituțiile
comunității, valori ale
Ordinului Celestin.
Custodele Pino,
devenit într-o clipă
prietenul nostru, ne-a
vorbit despre
cutremurul din 1783
care a distrus Nicotera ,
construcțiile și palatul
care domină golful.
După eforturi deosebite, in perioada interbelică ,
”Castello dei Ruffo” este restaurat și, în perioada 1960-
1975, are loc inaugurarea primelor săli ale Muzeului
Diocesan. Aici am avut posibilitatea să studiem într-o
bibliotecă ce conține 12.000 de volume și o arhivă cu
40.000 de manuscrise.
Surpriza istoricului, care căuta urmele
sarazinilor, normanzilor, lombarzilor și a altor neamuri, a
fost faptul că Nicotera a avut monedă proprie. Roberto
Giscard și Federico II au fortificat orașul și au creat aici
un mic regat.

  11  
 
 Peste civilizația autohtonă vin francii și
aragonezii, iar mai târziu, în 1638, turcii distrug Nicotera.
Explicațiile date de Pino povestesc cu suflet istoriografic
destinul unei comunități aflate la cumpăna istoriei.

În acest spațiu al Calabriei, voluntarii români

caută elemente de cultura latină, cu referire la perioada
domniei marelui voievod Mihai Viteazul, știind relațiile
sale cu Vaticanul și Marele Duce al Toscanei.
Secolul al XVII- lea, spune Pino, este marea
decădere a Nicoterei, iar in secolul XVIII începe
perioada Dinastiei de Bourbon.
Relațiile economice prin Marea Mediterană,
favorizate de imediata apropiere a Siciliei, liniștea dată
de golf, fac ca economia să reînvie și se produce o
creștere demografică progresivă.

  12  
 
 La întrebarea noastră
care este suportul
istoric al comunității,
Pino ne spune că
Nicotera își trage
originea din cetatea
greacă Medma, iar noi
ne aducem aminte că
așezările umane de la
gurile Dunării și din
Dobrogea care au fost
înființate tot de
coloniștii greci.
Aflăm că activitățile de bază ale comunității au
fost agricultura și comerțul. Spre surpriza noastră o
comunitatea din aceasta regiune a putut crea o așezare
înfloritoare, atât din punct de vedere comercial , cât și al
agriculturii. Poziționarea în Golfo di Gioia Tauro a
deschis poarta negustorilor din estul și din vestul
Mediteranei. Impresionant este, pentru călătorul venit
din întâmplare, să afle istoria spectaculoasă a localității
atât din punct de vedere politic cât și religios.
La întrebarea ce
personalități ale istoriei au
trecut prin Nicotera, Pino
ne spune că aici a stat o
noapte Garibaldi și
vorbește admirativ despre
Francesco Scattaretica,
Marcello Fossataro, Bruno
Vinci, Domenico Mamone
Capria și alții, personalități
care dau culoare
intelectuală așezării.

  13  
 
 Interesați de organizarea ecclesiastică a
comunității din Nicotera, aflăm că există două parohii și
o catedrală, care a fost cândva sediul episcopal.
Prin bunăvoința prietenului Giuseppe Leone
vizităm Museo Diocesano, aflat în custodia primăriei
Nicotera.
După mai multe
restaurări, prezintă, în stil
eclectic, bunuri de mari
dimensiuni: sarcofage,
insemne heraldice, vas de
botez și elemente de piatră.
Interesantă este sala dedicată
rămășițelor unei catedrale
normande construită între
secolele XI- XVI,
împodobită cu multe elemente
de arhitectură romană.
Vizita la secția de artă a Muzeului Diocesan ne-
a creat posibilitatea să facem analize și comparații între
muzeele de artă din România și un muzeu de artă
feudală italian, chiar dacă este de mici dimensiuni.

  14  
 
 În România, valorile de artă feudală sunt, în
majoritatea lor, în patrimoniul bisericilor (ortodoxă,
catolică, evanghelică ). Muzeele mari, din București,
Cluj, Iași, Craiova, și-au dezvoltat patrimoniul mai ales
pe artă modernă și contemporană.
În Italia, și mai
ales în Calabria, datorită
evoluției istorice, muzeele
de artă feudală au fost
organizate de primăriile
locale. Muzeul de artă din
Nicotera este făcut în
anul 1985, iar tehnica
expozițională este
raportată la generozitatea
spațiilor de expunere.
Am fost impresionați de numărul mare de
veșminte vescovale. Interesant, ne-a spus Pino, că
veșmântul vescovului (episcopului), Francesco Franco,
care era de origine spaniolă, a fost făcut din rochia de
mireasă a mamei sale.

  15  
 
 Am admirat cu atenție, crucifixul realizat din cretă
de Coletta di Jacopo, în anul 1490, o lucrare expresivă
unde chipul Mântuitorului exprimă întreaga suferință a
omului. Tot așa, covorul de ritual catolic cu elemente
decorative, care a produs o impresie deosebită.
Interesante au fost recipientele pentru împărtășanie și
sculptura reprezentând pe Sfântul Nicolae, precum și
explicațiile custodelui Pino. După două ceasuri de
călătorie în timp, am continuat pelerinajul prin Nicotera
și apoi odihna binemeritată.
După multe insistențe la autoritatea locală, am
fost primiți de domnul avocat Francesco Pagano,
primarul Nicoterei, care ne-a făcut o prezentare lapidară
a istoriei localității, a potențialului social și economic, și a
posibilităților de dezvoltare.
Spre surpriza noastră, am aflat că multe spații de
locuit sunt goale pentru că cetățenii sunt plecați spre
alte locuri în căutarea surselor de subzistență.

  16  
 
 La întrebarea noastră din ce grupare politică face
parte, ne-a răspuns că este membru al partidului
comunist, chiar dacă în localitate nu am putut vedea nici
urmă de mentalitate comunistă.
Prin bunăvoința domniei sale, un consilier ne-a
prezentat toate birourile primăriei Nicotera, salariații și
structura activităților lor. Ulterior, curioși, l-am rugat pe
Ferdinando Commerci, în drumurile noastre prin
Nicotera, să ne arate casa domnului primar. Elegantă, o
construcție cu mult bun gust, casa este demnă de primul
gospodar al Nicoterei.
Am promis că ne vom întoarce la Tropea. Cu un
microbuz, pus la dispoziție de organizatori, am refăcut
drumul prin Joppolo spre Tropea.
Era o zi frumoasă cu un cer de un albastru intens
iar, dincolo de mercato, am putut admira îndelung
catedrala normandă din secolul XII , unde, la loc de
cinste, este icoana Madonnei di Romania, ocrotitoarea
cetății. Tentați de a face legături între provincia italiană
Romania și România de acasă, am descoperit că icoana
este catolică și nu ortodoxă, chiar dacă vom găsi în
Calabria multe valori spirituale ortodoxe , știind că inițial,
creștinismul a fost ortodox.
Stațiune grupată,
mai mare decât Nicotera,
este asaltată de turiști și
pentru multele restaurante
si terase, Tropea fiind
recunoscută pentru
diversitatea gastronomiei
sale. Adevărat este că și
prețurile erau pe măsură.

  17  
 
 În periplul nostru calabrez, la loc de cinste au
fost duminicile, lăsate liber la voia voluntarilor români de
către organizatori.
Grupul s-a împărțit după interese: unii s-au
odihnit, alții au gătit, iar preotul și istoricul au vizitat pe
îndelete, timp de mai multe ore, cartierul evreiesc.
După cum se știe, în secolul I d.Hr., în punctele
geografice dăruite de Dumnezeu cu bogăție Mării
Mediterane, au venit, rând pe rând, grecii, normanzii,
evreii, arabii și spaniolii.
Cartierul evreiesc
al Nicoterei este poziționat
pe pintenul estic al
comunității, cu străduțe
înguste de 2,5 - 3 metri
lățime, cu cămăruțe de
mici dimensiuni, fără
sistem de încălzire. La ora
vizitei noastre, cartierul era
pustiu. În camere,
fragmente de mobilier și
obiecte de uz personal, cu
ziduri pictate cu motive
tradiționale evreiești, dar și
cu multe semne obscene.
Poziția cartierului este în pantă iar, ca o
curiozitate, sistemul de canalizare era tubular prin
camere și deschis pe străduțe.
Privind din punct de vedere muzeografic, am
rămas surprinși de starea de conservare relativ bună,
chiar dacă nu am sesizat măsuri de protecție a site-ului.
În unele locuri ale cartierului există spații de locuire,
unde gazdele ne salutau cu simpatie.

  18  
 
 Plimbarea
făcută prin cartierul
evreiesc din Nicotera,
ne-a oferit prilejul de
a face o comparație,
ulterior, cu cartierul
evreiesc din Palermo.
Întrebându-l pe Pino,
când au părăsit evreii
cartierul, ne-a
răspuns că în prima
jumătate a secolului
XX.
Interesantă după vizitarea Muzeului de Artă
Sacră a fost Pinacoteca Nicoterei. Pentru cei neinițiați
pinacoteca se deosebește structural și organizatoric de
un muzeu de artă, chiar dacă au multe elemente
comune.
Sala Monseniorului Luigi Vaccari, episcop între
1873- 1877, impresionează prin pictura din 1600,
reprezentând pe Sfântul Girolamo Ieronim, tălmăcitorul
Bibliei, icoana Madonna di Carmello, realizată în anul
1700 și icoana Sacra Famiglia.
Un ”tronetto vescoval” din secolul al XVIII - lea,
păstrat în foarte bune condițiuni, deschide un coridor
unde sunt prezentate lucrările, multe schițe și crochiuri,
ale pictorului, de altfel bine cotat, Domenico Russo ,
cetățean al Nicoterei.
Interesantă este sala care găzduiește retragerea
episcopilor la Nicotera, cu lucrări de mari dimensiuni ale
lui Domenico Russo, o adevărată frescă de istorie
religioasă.

  19  
 
 Un artist napolitan realizează, în anul 1650, o
icoană Maria Immaculatta, păstrată în condiții
excepționale.
Informații despre
patronul Calabriei și
despre anul
revoluționar 1848, an
de referință și în
istoria românilor,
știind și faptul că
revoluția pașoptistă a
început la Palermo și
s-a terminat la
București, le găsim
expuse în sala
următoare.
Ne-am interesat îndelung, atât la Muzeul
Diocesan cât și aici, de a afla dacă există informații
despre trecerea lui Nicolae Bălcescu prin zonă în drumul
său spre Palermo. Nu am găsit nici o dovadă, ci doar
știri răzlețe despre Garibaldi și Regele Vittorio
Emmanuelle II.
La invitația
domnului Vincenzo
Commerci,
directorul Bibliotecii
comunale
”Raffaelo Corso
”ne- am
documentat în sala
de lectură și în
depozitele acestei
instituții.

  20  
 
 Patrimoniul livresc este preponderent
contemporan cu lucrări de literatură, cibernetică,
informatică, istorie, artă și multe publicații locale.
Cele 11.000 de volume sunt ordonate frumos, iar
biblioteca editează un buletin de informare bibliografică
extrem de interesant, având capitole diverse: istorie
arheologică, istoria ambientului arhitectonic, cultura
artistică, demografie și etnologie lingvistică, artă
muzicală, arhivistică și altele.

Cu această ocazie am promis că vom contribui și

noi cu câteva volume despre istoria modernă a
României și relațiile poporului nostru, mai ales cu Sicilia.
După câteva ore, în care am frunzărit multe
volume (timpul a curs repede!),în a doua parte a zilei,
am vizitat localitatea Limbadi, cu o splendidă biserică
catolică din epoca modernă.

  21  
 
 Un loc de referință a fost catedrala Nicoterei,
locul unde au slujit, temporar, episcopii. Clădirea este de
mari dimensiuni, tip navă, cu hramul ”Sfânta Maria din
Romania”.
În anul 1095 aici a
fost ucis un episcop,
catedrala este închisă și
redeschisă în anul 1392
de principele San
Severinno. Cu această
ocazie i se schimbă
hramul în ” Sfânta Maria
Assunto”. De-a lungul
timpului cunoaște multe
distrugeri, iar biserica
este reconstruită în mari
dimensiuni, impresionând
stâlpii cu inserții în geam
de sticlă din 1586.
Marele incendiu, din 1759 distruge catedrala, iar
Ms. Francesco Franco îi aduce noi schimbări.
Între 1855 - 1880 se fac modificări ale structurii
de rezistentă, iar forma actuală este dată în anul 1986
prin grija episcopului Octaviano Capeci. Catedrala
actuală este în stil baroc, iar în urma distrugerilor din
1929- 1933, au fost scoase din interior toate mormintele
tip criptă interioară.
Ca piesă de rezistență iconografică, icoana
Maicii Domnului, se află în spatele altarului, și se
folosește la pelerinajul stradal din 15 august. Sculptura
Santa Maria delle Grazie, a fost realizată de Antonio
Gagini în anul 1499, și se află tot în altar.

  22  
 
 Alt obiectiv de interes este vizita la Muzeul
Arheologic din Nicotera, cândva organizat în Castelul
Ruffi.
În urma retrocedării acestuia către vechii
proprietari, muzeul este reorganizat într-un spațiu mai
îngust. În prima variantă existau la dispoziția expoziției
un număr de 20 de săli; acum spațiul era mult redus.
Prin bunăvoința custodelui Pino am obținut o
copie xerox după o prezentare a muzeului întocmită în
anul 1985 de Achille Solano, directorul de atunci al
Muzeului Arheologic din Nicotera.
Este descrierea și prezentarea expoziției înainte
de a fi mutată. Sala dedicată paleoliticului prezintă
mărturii ale omului de Neanderthal și fragmente de
oase aparținând elefantului antic, trăitor în Calabria.
Privind ceramica neolitică descoperită la Sovereto, ne-a
adus aminte de ceramica pictată de la Cucuteni.

  23  
 
 Mărturiile descoperite la Rotta ( secolele IX – VIII
a. Hr.) se aseamănă cu cățuile dacilor de la Buridava,din
județul Vâlcea. Și în Calabria, ca și pe pământul
românesc, tehnica prelucrării bronzului era bine
cunoscută.
Figuri antropomorfe, în diferite forme expresive,
alături de vase ceramice pictate, ne-a întărit
convingerea că zona Calabriei a avut o viețuire
îndelungată, că acolo a trăit o comunitate prosperă și
acesta a fost motivul colonizării de către navigatorii și
negustorii greci din regiunea Miletului din Asia Mică.
Am plecat de acasă pe urmele celui mai
important dintre fii Vâlcii, din generatia pașoptistă:
Nicolae Bălcescu. Drumul nostru, al voluntarilor vâlceni
trece prin Messina. Unul din obiectivele propuse era
pelerinajul la Palermo, acolo unde-și doarme somnul de
veci, marele patriot român Nicolae Bălcescu. Am
trecut strâmtoarea Messina cu traghetul și am revăzut
cu mare bucurie orașul.

  24  
 
 Acest centru
citadin a fost distrus
din temelii de un
cutremur, în perioada
interbelică și a fost
refăcut cu sprijinul
celor mai însemnați
arhitecți ai Italiei.
Am luat
drumul de-a lungul
Mării Mediterane prin Mitazzo, Falcone, Capo
d`Orlando, Agata Militello.
Cu regretul că n-am putut vedea minunea antică
de la Cefalu, ne-am continuat traseul ajungând, în
miezul zilei, la Palermo. Cazarea a fost asigurată într-un
hotel cu iz de epocă, Santa Lucia Palazzo. Pentru istoric
era o revenire, pentru ceilalți o noutate.
Situat sub muntele Pellegrino, orașul Palermo
este capitala politică și culturală a Siciliei. Ca întreaga
Sicilie, orașul este un amestec de civilizații din
preistorie, aici așezându-se fenicienii, grecii, romanii,
normanzii, arabii și, mai târziu, spaniolii.
Chiar dacă pe acolo au trecut vandalii, ostrogoții,
lombarzii și bizantinii, care , în diferite perioade, au
cucerit țărmurile Siciliei, nu au fost distrugeri totale ca în
alte părți. Singura excepție este cucerirea cartagineză
din anul 254 a.Hr.
După cucerirea arabă, Palermo cunoaște o nouă
perioadă de strălucire și splendoare. Așa se face că la
orice pas găsești urme ale tuturor civilizațiilor, iar după
ce normandul Robert Guiscard eliberează, în anul 1072,
Palermo de sub sarazini, în anul 1130 Roger II devine
primul rege al statului feudal al Siciliei.

  25  
 
 Succesorii săi Guillaume II, Henri VI, Frederic II
și Constance de Sicilia sunt cei care au realizat
imaginea arhitectonică a orașului, creând în Palermo
splendide construcții și veritabile centre de cultură.
Despotismul cuceririi angevine a provocat revolta
episcopilor sicilieni din anul 1282 care a facilitat
stăpânirea Casei de Aragon. Începe o perioadă de
înflorire, iar Regatul celor două Sicilii devine o forță
politică, economică și militară deosebit de puternică.

Poziția geografică, bogăția apei, resursele

naturale ale solului și subsolului au creat condițiile
dezvoltării economice în secolele XVIII și XIX.
Drumurile comerciale maritime spre Livorno, Genova,
Citta Vechia, Salerno și Napoli dar și spre Cagliari,
Valencia și Tunis, au făcut ca portul din Palermo să
cunoască o vitalitate economică puternică.
După cazare și un prânz frugal am luat la pas, cu
aparatul de fotografiat și agenda în mână, vizitarea
centrului vechi.
O impresie deosebită, la orele înserării, ne-a
făcut cartierul evreiesc. Spre deosebire de Nicotera,
acesta era plin de viață, cu străzile înguste, cârciumi

  26  
 
mici luminate ca în secolul XIX, cu mici spectacole date
la intersecții de turiști și tineri ai comunității palermitane.
Impresia deosebită lăsată călătorului străin era
curățenia, la tot pasul, în ciuda acestui tumult uman și
spectacolele întâlnite la intersecții. Singurul lucru care
făcea o notă discordantă, erau prețurile mai mari decât
în alte părți văzute până atunci. Târziu, spre dimineață,
în drum spre hotel, ne bucuram de oferta culturală a
orașului pe care am dorit atât de mult să îl vedem.
A doua zi, am dedicat-o obiectivelor mari
(câteva) ale arhitecturii orașului.
Porta Nova a fost
construită în anul 1583, pe
locul pe unde intrase în
cetate Carol Quintus, după
victoria triumfală din anul
1535 de la Tunis.
Sobrietatea
Palatului Normanzilor, un
monument baroc realizat
pe vremea lui Filip al V-
lea, dominat de masivul
Turn Pisana, adăpostește
astăzi observatorul
astronomic, fondat în anul
1786 de Giuseppe Piazzi.
Intrarea spre centrul orașului oferă, prin parcul
palatului, splendide grădini cu amenajări florale
deosebite și cu un grup statuar impresionant dedicat lui
Filip al V-lea. Curțile interioare sunt dominate de
coloane de mari dimensiuni, cu mozaicuri și picturi bine
conservate.

  27  
 
 Capela Palatină, unde a fost încoronat regele
Roger II, strălucește prin pictura bizantină și imaginea lui
Iisus Pantocrator din absida centrală executată în
mozaic.
Catedrala din Palermo, o bijuterie artistică, a fost
construită pe durata a mai multe secole - XV- XVIII-
cuprinzând toate stilurile, datorită adăugirilor succesive.
Admirăm aici portaluri si porticuri, icoane și statui,
precum și sala centrală în stil neoclasic și baroc din
secolul al XVIII. Discretă și impresionantă ca înălțime,
biserica Santa Maria dell`Ammiraglio, a fost construită
de George din Antiohia, amiral al regelui Roger II.
Catedrala impresionează prin picturile cu scene
din Vechiul și Noul Testament, cu figurile apostolilor și
evangheliștilor, multe dintre ele atribuite lui Guiglielmo
Borremans.
Rece și austeră, biserica San Francesco
d`Assisi, dă frumusețe și eleganță bulevardului central
Vittorio Emmanuelle II. Coloanele și statuile gotice
aparțin sculptorilor Antonio și Giacomo Gagini.
Ne întoarcem în Piața Marina, unde admirăm
portul vechi și nou, site-ul arheologic, parțial cercetat și
restaurantele cu fața spre mare.
La doi pași este
strada Via Butera,
unde, pe vremuri, se
afla Albergo alla
Trinacria, și după 44 de
zile de ședere, trece în
lumea celor drepți
Nicolae Bălcescu.

  28  
 
 Fiu al familiei Barbu și Zinca Bălcescu din
localitatea Bălcești, pe Topolog, județul Vâlcea, Nicolae
Bălcescu a fost o personalitate complexă: istoric,
economist, scriitor, publicist, dar și un mare om politic al
generației sale.
Prieten al lui Giuseppe Mazzini, dar și al
revoluționarilor francezi și polonezi, a fost unul dintre
conducătorii masoneriei europene și a jucat un rol
deosebit în redeșteptarea națională a popoarelor
oprimate, la jumătatea secolului al XIX- lea.
Sănătatea i-a fost șubrezită de o boală
incurabilă, iar medicul său curant, de origine franceză, i-
a recomandat aerul cald și blând al Mării Tireniene, la
Palermo. Moare în 29 noiembrie 1852, iar locul
înmormântării sale a devenit subiect de legendă.
În Cimitirul Rottoli,
secțiunea 99, fosa 15, unii
istorici cred că acolo s-ar
afla osemintele sale într-o
groapă comună. La
marginea aleii s-a ridicat,
de către Nicolae Iorga, în
anul 1935, o cruce de mari
dimensiuni dedicată
memoriei sale. O altă teorie
este că a fost îngropat în
cimitirul Mânăstirii
Capucinilor și că
osemintele sale s-ar afla în
catacombele organizate,
astăzi în muzeu.
Plini de emoție am vizitat orașul Monreale, aflat
lângă Muntele Caputo.

  29  
 
 Timpul scurt ne-a oferit posibilitatea să admirăm
o superbă catedrală construită sub regele Guillaume II,
în anul 1866. Această catedrală se aseamănă cu cea de
la Cefalu (construită între anii 1130 - 1131).

Pictura interioară și mozaicurile prezintă scene

ilustrate din Scriptura veche și nouă. Sugestivă și
impresionantă este imaginea în mozaic a păcatului
original, care va influența corifeii Renașterii.
Reîntorși la Nicotera,
am avut posibilitatea să
vedem, în drumul spre Badia,
un cimitir extrem de interesant.
Dacă la noi la români cavourile
sunt subterane, acolo erau
supraterane, pe alei curat
îngrijite, iar prin uși încastrate
cu geam puteam vedea o
garsonieră cu masă, scaune și
plină de flori.
Seara, o parte a grupului a răspuns invitației
custodelui Muzeului Diocesan, prietenul nostru Pino, de
a face o vizită acasă la domnia sa. Aici am admirat
gravuri vechi ale localității, lucrări de artă, organizarea
interiorului și toate la un loc au creat o ambianță
cordială.

  30  
 
 În dorința de a cunoaște locurile și oamenii, viața
de fiecare zi, am încercat, mergând pe jos sau cu
mașina, să vizităm toate obiectivele zonei.

Așa am ajuns la Madonna della Scala unde,

după două tentative, am reușit să-i vizităm interiorul. Cu
pictura ei restaurată, cu arhitectura sobră și elegantă,
biserica situată pe un promontoriu domina marea, iar de
acolo se vedea vulcanul Stromboli, în toată măreția lui,
iar în după amiezele senine, chiar Vezuviul.

De aici, în ziua Sfintei Marii, se făcea

procesiunea stradală cu icoana Maicii Domnului aflată în
Catedrală.

Amfitrionii noștri, Katia și Ferdinando, ne-au

propus să cunoaștem mărturiile vechi ale Nicoterei.

Grupului de voluntari vâlceni s-a alăturat și

custodele Muzeului Diocesan. Am putut admira urmele
zidului cu nișe pe unde cobora apa spre Nicotera
Marina. Pe acest canal de scurgere se afla cândva o
moară. unde din grâu local se producea o făină de
calitate superioară.

Asemenea mori au existat și la noi, pe apa

Râmnicului, în secolele XVII- XVIII , iar astăzi, în zona
Mânăstirii Hurezi, mai sunt două în funcțiune.

Tot acum am aflat că singura moară întreagă din

zona Calabriei s-ar afla la Vicino San Francesco.
Cândva, Nicotera avea 20 de mori de apă, iar fiecare
gospodărie avea câte o fosă, ca depozit, pentru grâu la
uscat.

  31  
 
 La recomandarea lui Pino, am vizitat Castelul
Ruffo, fost muzeu, iar după revendicarea de către
stăpânii trăitori la Roma si restaurare, se va transforma
într-un hotel.

O temă interesantă de discuție, moderată de

Isabella Commerci, a fost modalitatea de comemorare,
în 2015, a primului război mondial și a consecințelor
sale. Parteneri la acest proiect erau anunțate echipe de
voluntari din Italia, Belgia și Portugalia.

Am propus și elaborat zece titluri pentru

denumirea proiectului care au fost acceptate, iar
România a devenit partener alături de celelalte țări la
comemorarea unui secol de la primul război mondial.
Coordonarea proiectului era făcută din Italia, iar în
România trebuia tipărit un volum care să prezinte
elemente de cercetare economică, socială și politică,
precum și contribuția poporului român la primul război
mondial, alături de Antantă. Cele zece titluri propuse
pentru denumirea proiectului au fost acceptate de
moderatoare, urmând a se face demersurile necesare.

O experiență inedită a fost vizita la Mileto,

localitate care își trage numele de la centrul grecesc al
orașului Milet din Asia Mică.

Face parte din provincia Vibo Valentia și se află

spre interior față de mare. Dincolo de impresia care ne-a
fost făcută privind poziția geografică, arhitectura și
curățenia localității, am avut surpriza de a găsi o
localitate comunală cum sunt la noi orașele mici. Istoria
localității este veche.

  32  
 
 Aici a fost un
castru bizantin, iar în
epoca normandă, a fost
capitala Italiei
Meridionale, pe vremea
regelui Rugero. Faptul
că, o perioadă de timp, la
Mileto a fost bătută
monedă proprie, este
dovada că prosperitatea
era asigurată de
negustori și comercianți.

Prima abație de rit latin a avut reședința aici. În

anul 1783, orașul vechi este lovit de un cutremur
devastator, ocazie cu care este distrusă vechea cetate.

Șaptesprezece ani mai târziu,familia de Bourbon,

stăpânii locului, duc sarcofagul regelui Rugero la Napoli.
Primul popas este făcut la Capela Sanseverino, unde
atrag atenția cele doua sarcofage sculptate și statuia din
os a Sfântului Nicolae, patronul localității.

Cu sprijinul domnului Giuseppe Curra am vizitat

Muzeul Statal din Mileto, inaugurat la 9 august 1997, cu
o expoziție modernă și prezentarea urmelor arheologice
din perioada greacă până la începutul secolului al XIX -
lea. Prezentarea pe care ne-a făcut-o ghidul, cu multe
amănunte, ne-a lăsat o impresie deosebită, chiar dacă
unele valori expuse erau din afara zonei.

Ca lucrător într-o instituție muzeală, am cerut

informații despre modul cum au gândit prezentarea
valorilor expuse.

  33  
 
 Astfel, primele două săli au fost dedicate
formelor de capiteluri: grecești din secolul II, romane din
secolul III, bizantine din secolele VII și VIII, normande
din secolele XI-XII, toate într-o bună stare de
conservare.

În prima sală de la etaj, sunt expuse cele două

sarcofage ale lui Rugero Sanseverino și Giovanna
d*Aquino, ambele din secolul al XIV- lea.

Celelalte săli prezintă

arta medievală și
argintărie, cu
preponderență. Tot
aici este o statuie a
Sfântului Nicolae de
la Bari și icoane ( una,
San Gerolamo,
realizată de un artist
napolitan, din secolul
al XVII- lea și o altă
lucrare a lui Giuseppe
Naso, reprezentând
Madonna della Pace,
secolul XIX).

La Mileto am vizitat și o catedrală de mari

dimensiuni, veche de peste trei secole, distrusă parțial
în urma cutremurului din 1958 și refăcută de episcopul
Cortesse. Interiorul este în stil roman, cu multe elemente
de arhitectură din vechiul Mileto, iar acoperișul este
casetat.

  34  
 
 Primirea la Primăria Mileto, de către domnul
Salvatore Lascala, de profesie arhitect, aparținător
politic de partidul primului ministru italian, a fost
impresionantă

Protocolul și explicațiile date cu ajutorul

planșelor, ne-a oferit adevărata imagine a comunei
Mileto. Spunea domnia sa că Mileto are formă
octogonală, cu străzi paralele. Așezarea actuală este
nouă, partea veche aflându-se la doi km . Pe aici trecea
drumul comercial care traversa Romania. Ca o
curiozitate, clădirea episcopului este construită din
material lemnos, pentru a rezista la cutremure.

  35  
 
 Disponibilitatea domnului primar ne-a oferit
posibilitatea de a-i pune întrebări privind administrația
primăriei - 30 de angajați-, structura economică ( firme
de producție și comerț) , dar și informații despre
structura de învățământ. Astfel, am aflat că în Mileto
există o școală elementară de cinci ani, o școală medie
de trei ani și un institut tehnic-comercial. Protocolul a
fost la înălțime.

La întoarcere, după - amiaza, i-am făcut o vizită

acasă lui Carmelo Lebrino, unul din voluntarii italieni
care urmează să vină în România. Domnia sa ne-a
prezentat viața artistică a localității Nicotera și i-am
admirat lucrările, precum și mobilierul de foarte bună
calitate.

Ospitalitatea gazdei și discuțiile pe teme artistice

au făcut vizita extrem de plăcută.

  36  
 
 Înălțarea Domnului la ortodocși, ne-a găsit la
Nicotera, iar gazdele ne-au oferit o excursie de
documentare la ferma agricolă Badia, unde am
descoperit plantații de vie exploatate în stil modern.

Clima caldă și umiditatea constantă, precum și

faptul că singurul tratament este piatra vânătă și sulful
(cu îngrășăminte naturale), au făcut obținerea unor
produse biologice de foarte bună calitate.

Instalațiile de producere a vinului sunt

ultramoderne, iar vinoteca are 80.000 de sticle, care
este și valoarea producției anuale. În pivniță, în sala de
degustare, am beneficiat de o primire excelentă, fiind
serviți cu faimosul vin Libici.

  37  
 
 A urmat vizita la firma Frontoio Badia Azienda
Agricola a domnului Corigliano Francesco, care produce
ulei de măsline, preparate medicale și de parfumerie.
Aici am văzut un film care prezenta povestea unei familii
care a transmis din
tată în fiu
tehnologia
preparării uleiului
de măsline.

Curățenia
exemplară,
instalațiile moderne
și protocolul, ne-au
oferit imaginea unui
capitalism avansat
într-o localitate
rurală a Calabriei.

În după amiaza zilei, gazdele ne-au prezentat o

dezbatere pe tema dietei mediteraneene și așa am aflat
că leagănul dietei este la Nicotera.

  38  
 
Un reputat medic, Pasquale Barbalace, octogenar, ne-a
expus rezultatul cercetărilor efectuate de un grup de
americani, timp de doi ani.

La Nicotera se mănâncă tot ce se produce aici și

nu se cumpără nimic.

Ca o curiozitate, americanii cântăreau farfuriile

goale și pe cele cu mâncare, apoi făceau grafice
comparative. Tema de bază a investigației era
cercetarea colesterolului și concluzia finală a fost că
uleiul de măsline nefiltrat, reduce această boală
necruțătoare.

Conferențiarul ne-a oferit cadou voluntarilor

români cartea domniei sale: ” THE NICOTERA DIET”,
(In the ”SEVEN COUNTRIES STUDII”),2010.

  39  
 
 Ținând cont de preocupările noastre istorice,
Ferdinando ne-a
pregătit o
plimbare la
Spilinga, localitate
cu 3000 de
locuitori, aflată
sub Muntele Poro,
la altitudinea de
800 de metri.

Ocupația
locuitorilor este
agricultura și creșterea animalelor. Aici se face salamul
Anduia, cunoscut în toată Europa, realizat din carne de
porc, condimentată cu ardei iute și grăsimi, fiind mult
căutat de gurmanzi.

Tot aici am vizitat un apeduct din epoca romană,

care aducea apa din muntele Poro la Nicotera.

  40  
 
 De lângă biserică pleacă un drum care amintește
de Via Crucis a Mântuitorului spre Golgota, exprimată în
14 basoreliefuri de marmură. La întoarcere am vizitat
Capo Vaticano, o stațiune situată la limita dintre Golfo Di
Sant`Eufemia și Golfo di Gioia.

Prin osârdia părintelui Petre Mateiescu am vizitat

țărmul estic al Siciliei. Am revăzut cu bucurie Messina și,
prin minunata stațiune Giardini-Naxos, am ajuns într-una
din minunile lumii, Taormina.

Dominată de
Muntele Tauron,
localitatea are o
vechime de 2500 de
ani . Fiind stăpânită
de cartaginezi, a fost
un centru de
rezistență împotriva
coloniștilor greci. Cu
toate acestea, a fost
cucerită și apoi, după
venirea romanilor, a
urmat o vreme de
prosperitate, din
cunoscuta perioadă ”
pax romana”.

Pe aici au mai trecut arabii, catalanii si francezii.

Poziția geografică, arhitectura locului, vestigiile
multiseculare și ospitalitatea locuitorilor orașului, au
atras nenumărați turiști, de la Willhelm al II- lea, regele
Germaniei, regele Edward al Angliei, celebrul scriitor
francez Guy de Maupassant, iar acum voluntarii vâlceni.

  41  
 
 Monumentele orașului: biserica Sfântul
Pancratie, originar din Anatolia, care a fost un ucenic al
Sfântului Apostol Petre; poarta Messinei, Palatul
Corvaja, cu arhitectura ei zveltă de origine hispanică,
biserica Sfânta Ecaterina, cu eleganță austeră, Teatrul
greco-roman, cu o poziție geografică deosebită si 109 m
diametru, Grădina publică, Catedrala cu hramul
Sfântului Nicolae din Mira Lichiei și minunata poartă a
Cataniei, cu eleganta sa monumentalitate, au fost
locurile de atracție pentru cele câteva ore petrecute aici.

Drumul către Siracusa, cu perspectiva fascinantă

a Golfului Cataniei, a constituit un prilej de mare răsfăț
pentru privire spre Marea Ionică.

  42  
 
 Am descoperit o localitate pe care o admiram din
cartea de istorie universală, situată pe promontoriul
apropiat Capului Murro di Porco.

Cândva, având o organizare internă statală tip

oraș-stat, condusă de un bazileu, care s-a asociat cu
romanii în lupta cu cartaginezii, ocazie cu care a fost
asasinat marele învățat Arhimede. Istoria zbuciumată,
desele cuceriri străine, perioadele de înflorire și
decădere, au lăsat urme adânci asupra orașului.

Prin grija autorităților, între 1952-1955, s-a

realizat un Parc arheologic pe un teren de 240.000 mp,
ale cărui monumente mai importante sunt: biserica
Sfântul Nicolae, Amfiteatrul Roman, Teatrul Grec,
Necropola Grotticelle și mormântul lui Arhimede.
Impresionează prin dimensiuni și prin calitatea
conservării faimosul Teatru Grec.

Biserica Sfântului Ioan Evanghelistul, unde se

află cripta Sfântului Marciano, alături de catacombe, e
un loc de pelerinaj
pentru turiștii
catolici.
Impresionant pentru
iubitorii de istorie
este Muzeul
Arheologic
Regional, unde sunt
expuse peste
20.000 de piese, iar
suprafața
expozițională este
de 12 hectare.

  43  
 
 Artefacte din perioada paleoliticului, cu multe
reconstituiri, o colecție numismatică foarte bogată, oferă
o splendidă retrospectivă a civilizației umane.

Seara am petrecut-o la Pensiunea Lentini,

construită într-un site arheologic, unde am fost primiți de
patron cu toată dragostea.

La întoarcere am vizitat centrul economic al

Siciliei, Catania.

Am revăzut cu
bucurie orașul unde,
cu cinci ani în urmă ,
eram invitat de
Academia Il Convivio
și unde am susținut o
comunicare despre
Nicolae Bălcescu.

Oraș vechi, ale

cărui urme arheologice
se pierd în secolul VIII
a. Hr., a fost dominat
secole de-a rândul de
colonia grecească de
la Naxos.

Intrat sub stăpânirea romană, cunoaște o

prosperitate deosebită, iar după căderea Romei, în anul
476 d.Hr, e cucerit de barbari. Pe aici trec stăpâniri
vremelnice: normandă, arabă, habsburgică și, ultima,
italiană.

  44  
 
 Chiar dacă este un puternic centru economic,
Catania nu este lipsită de monumente și instituții de
cultură.

Celebre sunt Opera de ”Pupi” (de marionete),

catedralele orașului aflate într-o stare perfectă de
conservare (cea mai cunoscută este Catedrala
Normandă, unde se află mormântul celebrului muzician
local Vincenzo Bellini).

Foarte interesant
este faptul că toate
clădirile vechi ale
Cataniei au ca fundație
blocuri de piatră neagră,
rezultată în urma erupției
vulcanului Etna, aflat în
apropiere.  

Monumentul cu
atracție de magnet este
Fântâna Elefantului,
construită de sculptorul
G. B. Vaccari, între anii
1735-1736. Monumentul
are ca piesă centrală un
elefant negru din rocă de
Etna.

Celebră pentru
Sicilia este piața de
pește, una dintre cele
mai mari din Europa.

  45  
 
 Documentarea siciliană se încheie cu o plimbare
spre cer. Am călătorit pe Muntele Etna, până la
înălțimea de 1920 m, unde localnicii au amenajat un târg
turistic și comercial.

Aerul tare, multitudinea de lucruri care puteau fi

cumpărate ca amintire, dar și prețurile piperate,
atrăgeau un număr mare de turiști. De aici, cu o
telecabină, se putea urca până la 2540 m, iar diferența
până în vârful Muntelui Etna, al cărui fum se vedea de
departe, era dedicată specialiștilor în vulcanologie.

Reîntorși la Nicotera, împreună cu gazdele

noastre, am avut, la Muzeul Diocesan, două runde de
discuții asupra proiectului, oferind, fiecare dintre noi,
impresiile favorabile din timpul șederii noastre aici.

  46  
 
 Timpul îndelungat cât am stat la Nicotera, ne-a
oferit posibilitatea să cunoaștem viața cotidiană a
comunității locale, să punem întrebări și să ne clarificăm
unele lucruri mai puțin înțelese.

La sediul asociației Giovanni per l”Europa a avut

loc o conferință de presă, unde am dat informațiile
necesare pentru redactarea mai multor materiale care
trebuiau să apară în presa locală.

Cu această ocazie, Ferdinando Commerci,

presedintele asociației, și domnișoara Katia Maccarone
ne-au înmânat diplomele de excelență pentru
participarea la acest proiect.

Întâlnirea s-a terminat cu o agapă creștină, la

care au participat voluntarii vâlceni și cei din Nicotera.

  47  
 
În loc de încheiere

Discuțiile voluntarilor vâlceni, informațiile primite

de la gazdele noastre, vizitele făcute la așezămintele
culturale și firme economice, materialele de propagandă
culturală oferite și achiziționate, toate , la un loc, ne-au
oferit posibilitatea construirii unui scenariu asupra
rostului nostru în acest voluntariat.

Scopul declarat al deplasării noastre a fost de a

găsi urme ale latinității, care să se constituie în punți de
legătură dintre popoarele noastre.

Originea comună și relațiile speciale dintre

români și italieni, faptul că nu a existat nici un conflict
sau vreo dispută de-a lungul istoriei, ne-a ușurat
posibilitatea de investigare. În zona Brezoi a județului
Vâlcea, a existat o comunitate de italieni în toată
perioada secolelor XIX și XX .

Care sunt urmele de latinitate pe care le-au

identificat voluntarii vâlceni?

  48  
 
 În primul rând, fondul lingvistic comun, știind fiind
faptul că după cucerirea romană din timpul împăratului
Traian, s-a definitivat etnogeneza românească.

Spre bucuria noastră, fondul de bază al

locuitorilor Nicoterei este la fel de bogat ca al nostru

În al doilea rând, ortodoxia românească a

descoperit aici începuturile creștinismului autentic, peste
care au venit influențele arabe și apoi, după Marea
schismă, confesiunea romano-catolică.

Așezămintele religioase pe care le-am cercetat,

ne-au întărit convingerea că prin intermediul
propovăduitorilor Petru și Pavel, și apoi prin ortodoxia
grecească, sămânța evanghelică a făcut roade pe
aceste meleaguri.

  49  
 
 În al treilea rând, grupul voluntarilor vâlceni,
oameni de cultură și cu cultură, au avut posibilitatea să
cunoască instituțiile specifice ale locului ( muzee,
biblioteci, școli etc.).

În al patrulea rând, întâlnirile avute cu instituțiile

și autoritățile locale, ne-au ajutat să cunoaștem modul
de organizare și ierarhia locală, asemănătoare cu cea
românească din perioada interbelică și reluată în țara
noastră după 1989.

  50  
 
 **

Misiunea fiind îndeplinită, grupul voluntarilor

vâlceni s-a întors spre patrie prin Neapole, Roma,
Florența și Veneția. Pentru sufletele noastre, Dumnezeu
ne-a oferit o vreme frumoasă și multă pace în suflete.
Ca o concluzie, tuturor ne e dor să revedem Italia.

***

Grupul voluntarilor vâlceni:

1. Nicolae BĂNICĂ - OLOGU, profesor, director

al MEMORIALULUI BĂLCESCU

2. Petre MATEIESCU, preot, profesor la

Seminarul Sfântul Nicolae, Râmnicu Vâlcea

3. Maria CĂRBUNESCU, farmacistă, pensionară

4. Mariana BĂNICĂ - OLOGU, profesoară,

pensionară

5. Constanța POPA, profesoară, pensionară

6. Gheorghe CĂRBUNESCU, inginer, pensionar

***

  51