Operationalizarea obiectivelor pedagogice reprezinta o strategie de analiza a finalitatilor procesului de invatamant

realizata de cadrul didactic prin intermediul a doua actiuni complementare care vizeaza eficientizarea activitatii de
predare-invatare-eva luare: a) deducerea obiectivelor concrete din obiectivele generale si specifice, incluse in
programele scolare/universitare; b) prezentarea obiectivelor concrete, ca sarcini didactice pe care trebuie sa le
realizeze elevul/studentul in timpul unei activitati (lectie etc), sub forma de obiective de continut (prioritar
informative) si obiective psihologice Aprioritar formative), adaptate la specificul scolii si al clasei.
Prin multiplicarea numeroaselor lor efecte pedagogice, aceste doua actiuni complementare valorifica resursele
modelului functional-structural de proiectare si de realizare a obiectivelor operationale, stimuland, in acelasi timp,
resursele de creativitate didactica ale profesorilor, capacitatile acestora de (auto)perfectionare a activitatii de
predare-invatare-evaluare.
Strategia de operationalizare a obiectivelor pedagogice este proiectata si realizata de fiecare profesor prin actiunile
complementare, prezentate anterior, care vizeaza precizarea "comportamentului final" al elevului, exprimat, de
regula, printr-un verb -care defineste actiunea concreta a elevului - si o performanta concreta, exprimata la nivel de
produs al invatarii.
Literatura de specialitate evidentiaza faptul ca "cele doua elemente nu trebuie disociate" (subl.ns.) - Mager, R.F., ;
De Landsheere, Viviane et Gilbert, , .. Articularea lor presupune stabilirea unei corelatii intre obiectivele de continut -
caic vizeaza performante direct controlabile - si obiectivele psihologice, exprimate in produse ale invatarii cu efecte
formative diferite, care nu sunt intotdeauna direct controlabile dar care sunt evaluabile in termeni de competente
dobandite, valorificabile in anumite limite de timp si spatiu.
Obiectivele concrete de continut reprezinta acele structuri prioritar informative a-flate la baza oricarei programe
scolare/universitare. Ele angajeaza sarcini didactice a-flate intr-o "complexitate crescanda" care poate fi proiectata la
nivelul urmatorului circuit metodologic: deprinderi intelectuale, strategii cognitive, informatii logice, deprinderi
motorii, atitudini fata de cunoastere ( Gagne, Robert, M; Briggs, Leslie, J., , .-).
Modelul evocat sugereaza si modalitatea de operationalizare a celor cinci categorii de obiective prioritar cognitive. El
poate fi aplicat la nivelul oricarei trepte si discipline de invatamant prin corelarea sarcinii didactice concrete - legata
de o anumita deprindere, strategie, informatie logica, atitudine cognitiva specifica unei anumite materii scolare - cu
actiunea concreta a elevului - exprimata prin diferite verbe de actiune, care confirma realizarea sarcinii didactice
respective.
MODEL DE OPERATIONALIZARE A OBIECTIVELOR
PEDAGOGICE DE CONTINUT
- aplicabil la orice nivel si disciplina de invatamant Obiectivul pedagogic concret capacitatea vizata/in termeni de
continut Actiunea elevului/exprimata printr-un verb care confirma realizarea obiectivului pedagogic concret
. Deprindere intelectuala
- primul instrument al instruirii - solicita diferite niveluri de performanta-competenta obiectivele concrete: a - e a)
discrimineaza (sesizeaza stimuli care difera prin una sau mai multe dimensiuni) b) identifica (o clasa de proprietati a
unui obiect...) c) clasifica (ordoneaza ierarhic, demonstreaza conceptual, exemplifica - notiuni, categorii) d)
demonstreaza (prin reguli constante in situatii variate) e) genereaza (utilizeaza reguli complexe care permit
rezolvarea unor probleme noi)
. Strategie cognitiva
- un ansamblu de deprinderi intelectuale deplin integrate in activitatea de invatare... - "o deprindere intelectuala
superioara", specializata la nivel de aptitudine/ capacitate -in elaborarea si rezolvarea problemelor si a situatiilor-
problema a) elaboreaza probleme si situatii-problema b) rezolva probleme si situatii-problema c) inventeaza probleme
si situatii-problema
. Informatie verbala
- invatarea notiunilor - invatarea judecatilor (raporturi intre notiuni) - invatarea rationamentelor (raporturi intre
judecati) a) enunta denumiri, fapte, cunostinte b) defineste exprimand verbal relatia dintre doua sau mai multe
evenimente sau generalizari (notiuni, judecati), c) raporteaza stabileste relatii intre...
. Deprindere motorie
- capacitate exprimata prin: rapiditate, acuratete, forta sau suplete a miscarilor - calitati implicate intr-o activitate de
invatare... (actiune - miscare corporala executa care implica activitate musculara in anumite standarde - calitatile
deprinderii motricej
. Atitudine cognitiva
- stare interna care influenteaza elevul/studentul in alegerea actiunii/operatiilor didactice pe criterii valorice alege
(opteaza pentru o clasa de actiuni/operatii personale care exprima tendinte pozitive-negative fata de anumite
"obiecte, evenimente sau persoane" - de exemplu: gandire convergenta - divergenta etc.)
Interpretarea acestui model evidentiaza ponderea pedagogica initiala a sarcinilor de instruire bazate pe obiective
prioritar cognitive sau informative. Realizarea lor - sugerata prin corelatia functionala existenta intre sarcina didactica
proiectata si actiunea concreta a elevului, corespunzatoare sarcinii respective - asigura premisa efectelor formative
ulterioare, multiplicabile in timp. Aceasta situatie nu exclude posibilitatea realizarii simultane a obiectivelor
inforrnative-formative, dependenta de calitatea proiectului didactic asumat si de valorificarea la maximum a
potentialului general, particular si individual al clasei de elevi.
Dobandirea deprinderilor intelectuale si motorii, a strategiilor cognitive, a informatiilor logice, a atitudinilor fata de
cunoastere, angajeaza proiectarea si realizarea unor actiuni didactice "de stapanire a materiei", de aprofundare a
acesteia in sens aplicativ si interpretativ. Acest moment, care marcheaza atingerea la parametrii pedagogici superiori
a obiectivelor de continut incluse in programele scolare, implica deja orientarea evolutiei personalitatii elevului in
directia obiectivelor psihologice care devin prioritar formative.
Obiectivele concrete psihologice reprezinta efectele formative explicite si implicite proiectate prin intermediul
structurilor de continut predate-invatate-evaluate conform programelor scolare/universitare. Ele pot fi incluse deja la
nivelul obiectivelor de continut sau a obiectivelor prioritar informative care vizeaza intotdeauna, in mod direct sau
indirect, anumite circuite metodologice de stimulare a procesului de formare-dez-voltare a personalitatii. Pe de alta
parte, obiectivele psihologice vizeaza in mod special materia anumitor discipline scolare. De asemenea, ele
contribuie la "individualizarea" sarcinilor didactice prin prezentarea obiectivelor concrete la diferite niveluri de
realizare care reflecta anumite structuri de continut aflate intr-o "complexitate crescanda".
Obiectivele concrete psihologice dezvolta, de regula, modelul lui B.Bloom prin diferite actiuni de specificare si
operationalizare care cauta corespondentele formative (de ordin cognitiv - afectiv - psihomotoriu) ale continutului
instruirii si exprimarea lor pe diferite grade de performanta si de competenta.
Prezentarea obiectivelor pedagogice concrete presupune respectarea acestei tendinte, evidenta si in conditiile
raportarii sale la alte tipologii si modele taxonomice. a) Obiective cognitive I dupa tipologia lui D'Hainaut; dupa
modelul lui Guilford. Dupa tipologia lui de D'Hainaut ( D'Hainaut, L., ):
Operatii la nivelul antrenarii gandirii: a lua si a trata informatia; a gasi relatii intre informatii si mediul inconjurator; a
comunica (a recepta mesaje - a emite mesaje); a traduce (a transcrie, a transpune mesajul in alt cod); a se adapta (a
percepe, a intelege in conditii de schimbare).
Operatii la nivelul gandirii in actiune.a aplica modele adecvate unor situatii, pentru solutii adecvate, evaluabile; a
rezolva probleme: a le identifica, a le pune corect; a inventa, a inova: a crea in sens superior; a judeca sau a evalua,
pe criterii manageriale (sistemice, optime, strategice); a alege, pe criterii manageriale.
Operatii la nivelul gandirii speculative: a abstrage, a esentializa: a identifica, a reflecta, a rezolva, a clasa - categorii
de probleme; a explica, in sens managerial: a demonta: a determina limite de validitate intr-o situatie data; a
prevedea, a deduce; a invata: a restructura materia, a aplica materialul invatat in situatii noi, a controla valoarea
invatarii.
Operatii la nivelul demersurilor aflate in raporturi directe cu actiunea: a actiona rational: a stabili obiectivele actiunii, a
pregati actiunea, a evalua rezultatele, a corija actiunea; a decide: a preciza, a pregati, a lua, a evalua - prin rezultate,
a reajusta decizia; a concepe un plan de actiune sau o strategie: a determina derularea actiunii in conditii de
schimbare; a transforma; a organiza.
Dupa modelul actiunii creative, elaborat de Guilford ( De Landsheere, Vi-viane et Gilbert, , . -):
A realiza actiuni la nivel de: operatii de: cunoastere - memorie - gandire convergenta - gandire divergenta - evaluare,
care genereaza decizii optime.
A realiza actiuni la nivel de: continuturi de tip: figurativ - simbolic - semantic -comportamental (, de exemplu,
inteligenta sociala).
A realiza actiuni la nivel de produse tip: unitati - clase - relatii - sisteme- transformari - implicatii. b) Obiective afective I
dupa taxonomia lui D'Hainaut).
Dupa taxonomia lui D'Hainaut ( De Landsheere. Viviane et Gilbert, . -):
A forma o convingere prin capacitatea de: a percepe socioafectiv; a fi constient de o situatie socioafectiva; a da o
explicatie propriului comportament socioafectiv; a generaliza o experienta socioafectiva;
A aplica o valoare/convingere socioafectiva prin capacitatea de: a aplica pasiv valori si convingeri; a aplica potential
valori si convingeri; a aplica efectiv valori si convingeri;
A combina si a ierarhiza valori/convingeri socioafective prin capacitatea de: a combina si a ierarhiza valori
compatibile; a rezolva conflicte intre valon incompatibile. c) Obiective psihomotorii (dupa taxonomia lui Guildorf).
Dupa taxonomia lui Guilford ( Landsheere, Viviane et Gilbert, , . ):
A forma capacitati: de forta generala a corpului, forta a trunchiului si a membrelor; de impulsionare a timpului de
reactie generala, de impingere a membrelor, de atingere a mainii; de viteza a bratului; de precizie statica a corpului,
in echilibru static, a membrelor, prin fermitatea bratului; de precizie dinamica prin echilibrul dinamic al corpului,
precizia gesturilor, bratului si a mainii; de coordonare a ansamblului corpului, a dexteritatii manuale a mainii, a
dexteritatii degetului: de suplete a trunchiului.
Analiza specifica a capacitatilor cognitive, afective, psihomotorii, evocate anterior, presupune raportarea la
particularitatile nivelului, treptei, disciplinei de invatamant, situatiilor si conditiilor interne si externe de realizare a
invatarii. Aceasta va permite exersarea creativitatii profesorului in cadrul unor strategii de operationalizare bazate pe
deducerea obiectivelor concrete din obiectivele intermediare si generale si pe transpunerea pedagogica a acestora in
termeni comportamentali, la nivel de competenta si de performanta.
Metodologia operationalizarii obiectivelor concrete presupune valorificarea modelelor taxonomice evocate la nivelul
unor finalitati microstructurale de referinta, deschise in directia atingerii unor competente si performante la nivelul
activitatii didactice prin angajarea resurselor informative-formative ale programelor scolare/universitare.
Operationalizarea obiectivelor pedagogice concrete solicita cadrelor didactice o activitate de proiectare complexa,
desfasurata creativ la nivelul a doua coordonate valorice: o coordonata teleologica-sintetica si o coordonata
praxiologica-analitica. a) Coordonata teleologica-sintetica este centrata asupra "comportamentelor observabile fara
de care pare imposibil de demonstrat ca un scop pedagogic a fost atins" (Landsheere, Viviane et Gilbert, , .). b)
Coordonata praxiologica-analitica este centrata asupra celor trei exigente devenite clasice in teoria operationalizarii
obiectivelor ( Mager, R.F., ):
- identificarea si precizarea comportamentului final al elevului, observabil pana la sfarsitul activitatii didactice;
- stabilirea conditiilor de invatare interne (capacitatile elevului) si externe (continuturile minime-medii-maxime;
stimulentele-restrictiile metodologice: timpul minim-mediu-maxim necesar pentru indeplinirea sarcinilor didactice
propuse), interpretabile si ca resurse ale instruirii;
- definirea criteriilor de reusita acceptabile, in termeni de produse ale invatarii, exprimate: calitativ, prin competente
de invatare, evaluabile pana la sfarsitul activitatii didactice si in perspectiva evolutiei elevului; cantitativ, prin
performante de invatare, evaluabile pana la sfarsitul activitatii didactice in raport de: proportia raspunsurilor corecte si
a regulilor si principiilor aplicate adecvat; gradul de validare a raspunsului acceptat; gradul de deviere a raspunsului
in raport cu solutia-standard; timpul-limita acceptat.