MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI

ORDIN Nr. 11/N/

din 12.02.1996

Având în vedere avizul Consiliului Tehnico-Ştiinţific nr. 4

din 16.01.1996;
În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 456/ /
1994:
În temeiul Hotărârii Parlamentului României nr. 11/1992
şi a Decretului nr. 223/1992,
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului
emite următorul
ORDIN:

1. Se aprobă lucrarea „Cod de proiectare şi execuţie pentru

construcţii fundate pe pământuri cu umflări şi contracţii mari"
indicativ NE 0001-96.
2. Codul menţionat la pct. l intră în vigoare de la data pu
blicării lui în Buletinul Construcţiilor. Cu aceeaşi dată iese din
valabilitate Normativul P 70-79.
3. Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice
va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU,
MARIN CRISTEA

57
 MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,ŞI AMENAJĂRII
TERITORIULUI - MLPAT
DIRECŢIA PROGRAME DE CERCETARE ŞI REGLEMEN-
TĂRI TEHNICE

CQD DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE

PENTRU CONSTRUCŢII FUNDATE
PE PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI
ŞI CONTRACŢII MARI (PUCM)
Indicativ NE 0001—96
Elaborat de:
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECO
NOMIA CONSTRUCŢIILOR — INCERC
Director general: Conf. asoc. Paul Popescu
DEPARTAMENT PROTECŢIE ANTISEISMICA ŞI
SIGURANŢA STRUCTURALA
Director: Prof. dr. ing. Augustin Popăescu
Şef Laborator Geotehnică şi Fundaţii:
Conf. dr. ing. Măria Ştefănică
Responsabil lucrare: Ing. Ecaterina Păun
In colaborare cu:
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI ,
UTCB: Prof. dr. ing. Andrei Silvan
Avizat de:
DIRECŢIA PROGRAME DE CERCETARE ŞI REGLEMEN-
TĂRI TEHNICE
Director: Ing. Octavian Mănoiu
Responsabil de lucrare MLPAT: Ing. Nicolae Radu
59

COD DE PROIECTARE $1 EXECUŢIE PENTRU Indicativ : NE 0001—96
CONSTRUCŢII FUNDATE PE PĂMÂNTURI
CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI (PUCM) înlocuieşte : P 70 — 79
1. DATE GENERALE
1.1. Prezentul cod de proiectare şi execuţie se aplică la proiec
tarea şi executarea construcţiilor civile, industriale şi agrozooteh
nice, cu fundaţii directe, pe pământuri cu umflături şi contracţii
mari (PUCM).
1.2. Problemele şi soluţiile referitoare la proiectarea şi rea
lizarea construcţiilor pe PUCM trebuie tratate diferenţiat, în
funcţie de regimul de înălţime al acestora, modul de încărcare
şi echipare, condiţii de exploatare, vecinătatea unor arbori etc.
1.3. Construcţiile care adăpostesc procese tehnologice ce
pot avea pierderi mari de apă, cu surse termice importante de căl-
dură sau frig, procese chimice sau bacteriologice, fundate pe
PUCM, nu fac obiectul prezentului cod de proiectare şi execuţie.
Măsurile constructive ce se adoptă în aceste situaţii sunt variate
si se stabilesc de către proiectant, de la caz la caz.
1.4. Definirea şi identificarea PUCM se face conform pre-
vederilor din STAS 1243-88 „Teren de fundare". Identificarea şi
clasificarea pământurilor" şi STAS 1913/12-88 „Terenul de fun-
dare. Determinarea caracteristicilor fizice şi mecanice ale pă -
mânturilor cu umflări şi contracţii mari".
1.5. Pământurile cu umflături şi contracţii mari, simboli -
zate PUCM, întâlnite în literatura de specialitate şi sub denumi -
rea de pământuri contractile sau expansive, sunt în sensul prezen-
Elaborat de :
A robat de :
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN P 2.3. La cercetarea terenului cu PUCM studiile geotehnice
CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA MINISTRUL LUCRĂRILOR
CONSTRUCŢIILOR — INCERC PUBLICE ŞI AMENAJĂRII
UNIVERSITATEA TEHNICA DE TERITORIULUI
CONSTRUCŢII BUCUREŞTI — cu ordinul nr. 11/N din 12.02.1996
UTCB___________________________________________________________
60
tului cod de proiectare şi execuţie — pământuri argiloase care
prezintă variaţii sezoniere de volum însemnate, ca urmare a va -
riaţiilor de umiditate, ce pot conduce la degradări ale fundaţi -
ilor şi construcţiilor cu adâncime mică de fundare.
Producerea unor variaţii însemnate de volum a pământurilor
este condiţionată de:
— existenţa în zona de suprafaţă a unor argile active, sus-
ceptibile de umflări şi contracţii mari;
_ — producerea unor variaţii importante de umiditate ca ur -
mare a condiţiilor climatice sau a altor cauze (surse puternice de
umezire sau uscare, evapo-transpiraţia vegetaţiei etc.).
1.6. Se menţionează că în cazul construcţiilor fundate la
adâncimi mai mari de 2 m şi care nu sunt de categoria celor de la
pct. 1.3., de regulă nu se produc variaţii de volum ale terenului
de fundare de natură să influenţeze construcţiile respective.
2. CERCETAREA TERENULUI
2.1. În cazul existenţei unor indici privind probabilitatea
existenţei unor PUCM în amplasamentul cercetat (vezi harta
din fig. I.1., ANEXA I), de felul informaţiilor obţinute cu ocazia
recunoaşterii pe teren (comportarea unor construcţii învecinate,
informaţii de la localnici privind fisurarea puternică a terenului
în perioadele de secetă), la elaborarea studiului geotehnic se va
da o atenţie deosebită stabilirii existenţei factorilqr ce pot con
duce la variaţii însemnate de volum ale terenului (vezi punct.
1.5. şi ANEXA VI).
2.2. La cercetarea terenului o atenţie specială va fi acordată
anumitor aspecte cum sunt starea reţelei de alimentare cu apă şi
canalizare, cu posibilităţi de stagnare a apelor, poziţiile eventua
lilor arbori existenţi sau defrişaţi, comportarea construcţiilor
învecinate şi adâncimea lor de fundare, nivelul apei subterane şi
eventualele sale variaţii, stratificaţia terenului, monitorizarea
eventualelor fisuri din construcţii existente.
vor avea în vedere prevederile standardelor în vigoare:
— STAS 1242/1-89 „Teren de fundare. Principii generale de
cercetare";
61
 — STAS 1242/3-88 „Teren de fundare. Cercetări prin son-
daje deschise";
— STAS 1243-88 „Teren de fundare. Clasificarea şi identi-
ficarea pământurilor";
— STAS 1913/12-88 „Teren de fundare. Determinarea carac-
teristicilor fizice şi mecanice ale pământurilor cu umflări şi
contracţii mari", precum şi prescripţiile de mai jos.
2.4. Lucrările pentru prospectarea şi exploatarea terenului
de fundare se vor executa fără adaos de apă, pentru a nu se modi-
fica regimul hidric al terenului.
2.5. Aprecierea potenţialului de contracţie-umflare a pămân
turilor care alcătuiesc terenul de fundare se va face conform STAS
1243-88 punct 2.5.5., pe baza rezultatelor încercărilor de labora
tor efectuate conform STAS 1913/12-88.
Se recomandă stabilirea presiunii de umflare corespunză-
toare umidităţii iniţiale a pământului activ de sub cota de fundare
folosind spectre cu traiectorii de stare de felul celei din fig. II.4.
din ANEXA II. De asemenea, pentru estimarea deplasărilor pro-
babile ale fundaţiei, este necesară stabilirea relaţiei dintre pre-
siunea totală, la diverse adâncimi şi umflarea specifică produsă
prin inundare (fig. II.5 şi II.6 din ANEXA II).
2.6. Studiul geotehnic va cuprinde caracterizarea pământu
rilor cu ajutorul amprentelor (fig. II.l. din ANEXA II) şi a dia
gramei de stare cu curba de contracţie (fig. II.2 din ANEXA II)
şi indicarea punctelor corespunzătoare stării naturale şi alte date
care să permită prognozarea tendinţei de variaţie a volumului
cu umiditatea (contracţie sau umflare), adâncimea zonei afectate
de variaţiile de volum'(ANEXELE II şi VII).
Stabilirea zonei afectate se face în lipsa altor date prin ma-
jorarea cu l m a adâncimii până la care pătrund fisurile vizibile.
Un criteriu utilizat pentru aflarea adâncimii zonei stabile
este de a stabili limita sub care w/w p  l sau w < 0,4 W L în
tot timpul anului
În funcţie de informaţiile de mai sus se stabilesc măsurile
necesare la proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe
PUCM.
62
3. ELEMENTE PENTRU ESTIMAREA DEPLASĂRILOR
ŞI SOLICITĂRILOR DATORATE VARIAŢIEI
UMIDITĂŢII TERENULUI DE FUNDARE DIN PĂ-
MÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI
ASUPRA CONSTRUCŢIILOR
3.1. Stabilirea corectă a condiţiilor de fundare şi a măsuri
lor constructive trebuie să se bazeze pe cunoaşterea corespunză
toare a caracteristicilor de contracţie-urhflare ale terenului şi
pe estimarea corectă a deplasărilor pe care terenul le produce
asupra fundaţiilor.
Deplasările estimate ale fundaţiilor, vor fi comparate cu
deplasările admisibile pentru fiecare tip de structură, conform
STAS 3300/2-85 „Teren de fundare. Calculul terenului de fundare
în cazul fundării directe".
3.2. Ridicarea sau tasarea tălpii fundaţiei, se poate estima
printr-un calcul de însumare a efectelor stratelor elementare,
utilizând rezultatele încercării edometrice duble sau multiple
reprezentate în diagrama de stare (fig. II.5. din ANEXA II).
Metoda încercării edometrice duble sau multiple constă în
încărcarea a două sau mai multe probe,- recoltate la acelaşi nivel
şi la o mică distanţă una de alta; probele sunt supuse încercării
clasice de consolidare în endometru, prima, în condiţiile menţi-
nerii umidităţii naturale din teren, celelalte la umidităţi mărite
până la condiţiile inundării complete.
Fiecare din probele aduse la umidităţi diferite va fi încăr cată
în edometru conform STAS 8942/1-84 înregistrându-se atât
deformaţiile cât şi umidităţile atinse după fiecare treaptă de -
încărcare.
Estimarea variaţiilor de volum ale pământurilor din terenul
de fundare se face cu ajutorul diagramei de stare în care sunt
reprezentate curbele (în cazul încercării edometrice multiple)
sau dreptele (în cazul încercării duble) modificărilor de stare
ţinând seamă de modificările de umiditate şi încercare între
situaţia iniţială şi cea finală (vezi fig. VII. 2 din ANEXA VII).
3.3. Solicitările care apar în construcţie ca urmare a umflării
terenului de fundare (datorată variaţiei umidităţii) se pot evalua
utilizând indicaţiile din ANEXA VIII.
63
 3.4. Pentru corelarea măsurilor de proiectare şi execuţie
cu posibilitatea de manifestare a umflării sau a contracţiei tere -
nului de fundare din PUCM se vor utiliza precizările cuprinse
în ANEXA IX.
4. MĂSURI LA PROIECTAREA SAU LA REMEDIEREA
CONSTRUCŢIILOR FUNDATE PE PĂMÂNTURI
CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI
4.1. Pentru înlăturarea sau atenuarea fenomenelor defavo
rabile datorate existenţei PUCM se poate recurge în general la
măsuri care vizează:
a) Eliminarea cauzelor care generează variaţii de umiditate
în terenul de fundare (eliminarea surselor ce provoacă umezirea:
conducte sau canalizări degradate, ridicarea nivelului apelor
subterane, infiltraţii datorate precipitaţiilor sau stagnării apei
la suprafaţa terenului, irigaţii, defrişări ş.a.; sau uscarea: exis
tenţa unor arbori în vecinătatea construcţiei, coborârea nivelu-
lului apelor subterane, procese tehnologice cu temperaturi ridi
cate sau de ventilaţie).
b) Transmiterea solicitărilor exercitate de fundaţii sub
zona ce prezintă variaţii de volum de la suprafaţa terenului prin
stabilirea unei adâncimi de fundare adecvate, prin subzidirea
fundaţiilor existente având adâncimi insuficiente sau prin fun
darea pe piloţi.
c) îmbunătăţirea terenului de fundare pentru a diminua
sau anihila variaţiile de volum.
d) Măsuri care conferă construcţiei capacitatea de a prelua
solicitările datorate deformaţiilor provocate de variaţiile de
volum ale terenului de fundare.
Adâncirea de fundare
4.2. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie
de nivelul hidrostatic, distingându-se următoarele cazuri:
— cazul I, când nivelul hidrostatic al apei subterane este
la o adâncime mai mică de 2 m;
64
— cazul II, când nivelul hidrostatic al apei subterane este
la adâncime intermediară (între 2 si 10 m).
— cazul III, când nivelul hidrostatic al apei subterane este
la adâncime mai marş de 10 m.
În cazul I, în care nivelul hidrostatic al apei subterane se
menţine constant la adâncime mai mică de 2 m, pământul la o
cotă de fundare sub 1,40 m nu mai poate prezenta variaţii de
volum, întrucât umiditatea lui se menţine constantă (vezi
ANEXA VI).
4.3. Pentru orice fel de construcţie cu caracter definitiv,
ce face obiectul prezentului cod de proiectare şi execuţie, adânci
mea minimă de fundare, D, se recomandă a fi:
• D = 1,50 m, pentru terenurile de fundare din cazul I
(conform condiţiilor hidrogeologice, pct. 4.2.).
• D = 2,00 m, pentru terenurile de fundare din cazurile
II şi III.
4.4. În cazul în care sub adâncimea de fundare aleasă con
form recomandărilor de la pct. 4.3. se află pământuri contrac-
tile de natură organică (ex.: cu conţinut ridicat de humus), pro
iectantul va analiza dacă nu este justificat tehnic şi economic
depăşirea parţială sau totală a acestor straturi. Deasemeni când
este justificat tehnic şi economic adâncimea de fundare se va
alege în sau cât mai aproape de orizontul C al solului bogat
în calcar, care este practic stabil la variaţii de volum, în studiul
geotehnic pentru proiectare trebuie să se precizeze poziţia orizon
tului C definit conform ANEXEI I.
4.5. În caz că proiectantul stabileşte pentru unele părţi ale
construcţiei fundarea la adâncimi diferite, se vor prevedea ros
turi de tasare, căutându-se totodată ca diferenţele de adâcime
între fundaţiile alăturate să fie cât mai mici (până la 0,50 m).
Gradarea măsurilor ce se adoptă
4.6. Măsurile ce se adoptă la proiectarea construcţiilor
fundate pe PUCM (tabelul 1) se aleg în funcţie de adâncimea de
fundare stabilită, de importanţa şi destinaţia construcţiei, de
caracteristicile de contracţie-umf lare ale terenului de fundare şi
de elementele de la capitolul 3.
5 — cd. 1005
65

În acest sens, măsurile din prezentul cod de proiectare şi
execuţie sunt gradate pentru următoarele cazuri:
a) fundarea construcţiilor la adâncimea minimă indicată
la pct. 4.3.: 1,50 m pentru cazul I şi 2,00 m pentru cazurile
II, III.
b) fundarea la o adâncime mai mică decât cea prevăzută la
pct. 4.3. (măsuri constructive speciale).
4.7. Alegerea măsurilor constructive speciale (pentru cazu
rile de la pct. 4.6.b.) se face de proiectant având în vedere poten
ţialul de contracţie umflare al pământului şi capacitatea por-
tantă a terenului, pe baza următoarelor criterii:
— importanţa, mărimea şi structura de rezistenţă a construc
ţiei;
— nivelul apei subterane în amplasamentul construcţiei
(pct. 4.2.);
— grosimea şi potenţialul de contracţie-umflare (pct. 2.5.)
a pământurilor care alcătuiesc terenul de fundare;
— variaţia umidităţii pământului de fundare, în perioada
execuţiei şi exploatării construcţiei (pct. II. 7 din ANEXA II).
— gradul de asigurare admis al construcţiei (grad I sau II
conform pct. 4.8.).
4.8. Din punct de vedere al gradului de asigurare împotriva
degradărilor, construcţiile se pot realiza:
— cu asigurare de gradul I, când prin măsurile ce se iau
se urmăreşte ca toate elementele componente în construcţia în
ansamblul ei să poată prelua eforturile suplimentare (forţele
transversale, momente încovoietoare şi de răsucire) provenite
66
din tasări — ridicări sau împingeri rezultate din contracţia sau
umflarea terenului fără a periclita structura de rezistenţă, a îm-
piedica exploatarea construcţiei şi a pune în pericol vieţi
omeneşti;
— cu asigurarea de gradul II când măsurile ce se iau au drept
scop limitarea degradărilor astfel încât acestea să nu pună în
pericol vieţi omeneşti, construcţia poate fi eventual scoasă tem-
porar din funcţiune, necesitând cheltuieli de reparaţie.
4.9. Se recomandă ca proiectantul să folosească experienţa
locală referitoare la comportarea construcţiilor existente fundate
pe terenul activ respectiv, pentru toate obiectivele ce urmează
a se realiza în continuare.
Măsuri constructive în cazul fundării la adâncimea minimă
indicată
4.10. În cazul fundării la adâncimea minimă indicată la
punctul 4.3. si pentru construcţii fără condiţii speciale de exploa
tare, pentru prevenirea degradărilor (vezi ANEXA X) sunt
suficiente de regulă următoarele măsuri:
a) Secţionarea clădirii şi fundaţiei în tronsoane de maxi
mum 30 m, prin rosturi de tasare.
b) Conductele purtătoare de apă ce intră şi ies din clădiri
vor fi prevăzute cu racorduri elastice şi etanşe la traversarea
zidurilor sau fundaţiilor.
Este indicat ca în interiorul clădirilor, conductele să fie
montate aparent, în subsol, respectiv în primul nivel în cazul
construcţiilor fără subsol, astfel încât să fie accesibile pentru
controlul ce trebuie efectuat periodic si eventualele reparaţii
ce trebuiesc efectuate imediat ce se depistează neetanşeitatea
lor.
c) Se recomandă realizarea de trotuare etanşe în jurul clădiri
lor ; trotuarul din jurul construcţiilor, care va avea lăţimea minimă
de 1,00 m se va aşeza pe un strat de pământ stabilizat, în gro
sime de 20 cm, prevăzut cu pantă de 5% spre exterior. El tre
buie să fie etanş, putând fi confecţionat din asfalt turnat sau din
dale, din piatră sau beton, rostuite cu mortar de ciment sau
mastic bituminos. Etanşeitatea în timp necesită o bună compac-
67

tare a stratului de pământ stabilizat, conform prevederilor de
la pct. 5.5.
Pentru construcţiile dezvoltate în suprafaţă, de exemplu,
unele clădiri agrozootehnice, trotuarul se păstrează numai în zo-
nele circulabile, în rest, construcţiile se înconjoară cu un strat
de pământ stabilizat în grosime de 20 ... 30 cm şi o lăţime de
minim 1,5 m menţinându-se o pantă transversală de 5% spre
exterior.
d) Evacuarea apelor superficiale şi amenajarea suprafe
ţei terenului înconjurător cu pante de scurgere spre exterior.
Evacuarea apelor de pe acoperiş trebuie făcută prin burlane
la rigole impermeabile, special prevăzute în acest scop, cu debuşee
asigurate şi preferabil direct în reţeaua de canalizare.
Prin măsurile de sistematizare verticală trebuie să se evite
stagnarea apelor superficiale la distanţe mai mici de 10 m în
jurul fiecărei construcţii.
e) Se recomandă evitarea plantării sau menţinerii de arbori
ornamentali, pomi fructiferi, arbuşti sau plante perene în apro
pierea construcţiilor, cu un spaţiu între clădire şi copac de cea
3—5 m în funcţie de importanţa construcţiei, natura arborilor şi
potenţialul de contracţie umflare al terenului (vezi fig. X.I.,
ANEXA X).
După intensitatea fenomenelor de asecare diferitele specii
de arbori pot fi considerate ca fiind:
— foarte periculoase: plopul, arinul, salcâmul, salcia, ulmul;
— periculoase: arţarul, mesteacănul, frasinul, fagul, steja
rul şi tufanul;
— puţin periculoase: laricele, bradul, pinul.
Existenţa unor grădini interioare, prevăzute de obicei cu
bazine de apă sau fântâni ţâşnitoare constituie un risc important
în cazul PUCM.
Defrişarea şi dezrădăcinarea copacilor se va face într-o pe-
rioadă umedă (primăvara sau toamna), umplerea golurilor efectu-
ându-se imediat, cu pământ local sau preferabil stabilizat, bine
compactat, conform indicaţiilor de la pct. 5.5., 5.7.
Trebuie avut în vedere că efectele existenţei vegetaţiei se
manifestă uneori după un timp îndelungat (6—12 ani), determinat
de dezvoltarea arborilor.
68
Existenţa arborilor conduce în general la tasări diferenţiate,
maxime în imediata vecinătate a trunchiului. Uneori s-au semna-
lat şi deplasări pe orizontală, până la 5 cm.
Procesele pot fi accelerate sau întârziate, funcţie de perioa-
dele mai secetoase sau mai umede.
Î n afară de efectul de asecare, arborii pot provoca tasări
sau deplasări pe orizontală datorită împingerilor provocate de
creşterea diametrului trunchiului sau rădăcinilor.
f) Anexele clădirilor (scări, terase etc.) vor fi fundate de re
gulă la aceeaşi adâncime cu construcţiile respective, pentru a
se evita degradarea lor datorită tasărilor sau umflărilor diferite
de la un punct la altul.
În funcţie de tendinţele şi posibilităţile de deformare a tere-
nului prin contracţie sau umflare, se va studia fie legarea rigidă
a anexelor de construcţii, fie separarea lor completă şi tratarea
independentă.
g) Urmărirea comportării şi mişcării construcţiilor (depla
sări, înclinări), se va efectua conform prevederilor şi după metodele
din:
— STAS 2745-90 „Terenul de fundare. Urmărirea tasării
construcţiilor prin metode topografice".
— C 61-94 „Instrucţiuni tehnice pentru determinarea defor-
maţiilor terenului de fundare al construcţiilor prin metode topo
grafice" cu următoarele completări:
Proiectantul este obligat să includă în documentaţia tehnică
şi economică a proiectului de execuţie urmărirea comportării
mişcărilor construcţiilor, inclusiv felul, numărul şi poziţia re-
perelor respective, la toate obiectivele la care s-au stabilit mă-
suri constructive speciale (pct. 4.11); pentru celelalte construcţii
procedându-se conform reglementărilor tehnice sus menţionate.
În timpul execuţiei construcţiei, sarcina efectuării măsură-
torilor revine constructorului, iar după darea în exploatare ea
revine beneficiarului lucrării.
Este indicat ca întreaga acţiune a urmăririi mişcărilor con-
strucţiilor să fie preluată de la început de către o unitate topo-
grafică de specialitate, prin grija beneficiarului sau a proiectan-
tului general.
69
 Măsuri constructive în cazul fundării la o adâncime
cuprinsă în zone de variaţie sezonieră a umidităţii
4.11. În cazul fundării la o adâncime mai mică decât cea
prevăzută la pct. 4.3. în special pe PUCM cu contractilitate
foarte mare sau mare (conform STAS 1243-88) pe lângă măsurile
de la pct. 4.10. sunt necesare unele măsuri constructive speciale
ce se stabilesc de proiectant (pct. 4.7.) în vederea asigurării
rezistenţei, stabilităţii si exploatării normale a tuturor construc -
ţiilor fundate pe PUCM. Aceste măsuri constructive speciale
sunt următoarele:
a) trotuarul etanş din jurul construcţiei va avea lăţimea
minimă de l ,5 m şi se va aşeza pe un strat de pământ stabilizat
de forma şi dimensiunile prezentate în figura 1.
b) reducerea umflării terenului prin mărirea presiunii efec
tive pe talpa fundaţiei, până la o valoare cel puţin egală cu
presiunea de umflare, stabilită conform spectrului cu traiecto
riile modificărilor de stare rezultate în urma încercărilor edo-
metrice multiple (fig. II.5. din ANEXA II), care însă nu va
depăşi capacitatea portantă a terenului, stabilită conform STAS
3300/2-85 „Terenul de fundare. Calculul terenului de fundare în
cazul fundării directe".
c) presiunea orizontală de umflare, care în cazul argilelor
supraconsolidate poate fi chiar mai mare decât presiunea verti
cală de umflare, se manifestă prin împingeri asupra feţelor late
rale ale fundaţiilor şi pereţilor exteriori sau asupra lucrărilor
de susţinere.
În cazul lucrărilor de susţinere de tipul zidurilor de sprijin,
este interzis să se utilizeze ca material de umplutură în spatele
lucrării, argile cu umflături şi contracţii mari, deoarece în urma
compactării pământului, presiunea orizontală de umflare poate
fi mai mare decât presiunea verticală de umflare.
Împingerea laterală dată de acest tip de material are valori
variabile de la zero în timpul perioadei de uscăciune, la valori
maxime care pot depăşi împingerea din greutatea proprie şi
suprasarcina, în perioadele umede. Unii autori recomandă în
astfel de cazuri luarea în considerare a unor coeficienţi de împin-
gere activă de 0,8—1,0.
În unele cazuri pentru a se scoate umplutura de sub efec tul
variaţiilor de umiditate se pot folosi folii de material imper-,
meabil dispuse pe suprafaţa taluzului săpăturii şi la o mică
adâncime sub suprafaţa terenului.
d) Prevederea unor structuri sau a unor măsuri constructive
care să permită preluarea împingerilor sau deplasărilor neuni-
forme cauzate de umezire, respectiv uscarea terenului de fun
dare :
— Centuri de beton armat, continue pe întreaga lungime a
pereţilor exteriori şi interiori, portanţi sau autoportanţi, ampla -
sate la fiecare nivel al construcţiei, inclusiv la nivelul soclului.
La clădirile numai parter, de formă în plan apropiată de
pătrat centura superioară poate fi înlocuită cu armarea zidăriei
la colţuri, pe l,50...2,00 m lungime pe fiecare latură, care să
depăşească în orice caz golurile uşilor şi ferestrelor.
Centurile se armează de regulă simetric, având minimum
4  12 pentru oţel OB 38. Pentru centuri cu lăţimea mai mare
de 32 cm, sunt necesare minimum 6  12.
Calculul se va efectua pe baza sensului predominant al de-
formaţiei terenului, în funcţie de condiţiile din momentul execu-
tării fundaţiei (anotimp ploios sau secetos). Efectele deforma-
71
 ţiilor neuniforme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă, Trebuie prevăzut un spaţiu între suprafaţa terenului şi talpa
durată. grinzii de fundaţie egal cu valoarea posibilă a umflării pămân -
— Proiectarea unor construcţii puţin sensibile la deforma tului (circa 10—15 cm) care să se umple cu nisip grăunţos, împie-
rea neuniformă a terenului de fundare, în cazurile în care este dicându-se totodată accesul direct al apei, respectiv asigurându-
necesar o asigurare de gradul I (pct. 4.7.).
În acest sens se pot proiecta fie construcţii cu structura se evacuarea ei.
foarte rigidă (care să poată prelua în bune condiţii eforturile
suplimentare ce apar în suprastructură), fie construcţii flexibile
(care să se adapteze la deformaţiile specifice ale terenului). Măsuri la remedierea degradărilor
Structura trebuie proiectată astfel încât să asigure rigiditatea,
respectiv flexibilitatea construcţiei atât în plan vertical cât şi 4.13. În cazul unor construcţii ce au suferit degradări (vezi
în plan orizontal. ANEXA X) se poate recurge la subzidire prin excavare în com-
— îmbinările elementelor de rezistenţă din beton armat partimente, în ordinea indicată în figura 2.
prefabricat trebuie proiectate şi realizate cu luarea în conside
rare a efectelor deformării neuniforme a terenului.
Calculele se vor efectua pe baza celor mai defavorabile ipo-
teze privitoare la contracţia sau umflarea terenului, funcţie de
condiţiile de umiditate rezultate din studiile geotehnice şi din
momentul execuţiei fundaţiei. Efectele deformaţiilor neuni -
forme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă durată.
Se va verifica compatibilitatea dintre deformaţiile (în
ambele sensuri) ale terenului activ şi deformaţiile admisibile
ale structurilor prefabricate (conform STAS 3300/2-85).
4.12. Adoptarea unor sisteme indirecte de fundare care să
depăşească straturile de pământuri contractile:
a) Pentru construcţii de importanţă deosebită şi grosime
mare a stratului de PUCM se poate recurge la fundarea pe piloţi
pentru a asigura transmiterea eforturilor sub zona afectată de
variaţiile de umiditate ale pământului şi deci de modificări de
volum.
În acest caz pe fişa pilotului din zona cu variaţii de volum
se vor adopta soluţii care să evite producerea în pilot a unor
solicitări de smulgere ca urmare a umflării terenului.
b) Pentru a se evita executarea unor volume mari de săpă
tură si betoane în fundaţii (de exemplu la unele construcţii agro
zootehnice dezvoltate pe suprafeţe mari), este indicată înlocuirea
fundaţiilor continue cu fundaţii izolate pe care reazemă cons
trucţia prin intermediul unor grinzi de fundare. Se evită astfel
deschiderea unui front mai mare de contact cu atmosfera care
modifică apreciabil umiditatea pământului activ din săpătură.

72
 Măsuri constructive în cazul taluzelor si lucrărilor de felul acesta variaţiile de volum aferente modificărilor de umidi-
drumuri în zonele cu pământuri cu umflări şi contracţii tate.
mari Pentru orientare, în figura 3, se arată gradul de compactare
necesar, în funcţie de condiţiile climatice şi indicele de plastici -
4.14. La taluze degradarea are loc de obicei prin formarea tate al pământurilor (I p). Condiţiile cele mai defavorabile din
unor cruste crăpate care se desprind progresiv şi afectează zone grafic corespund unor zone climatice cu perioade de secetă mai
din ce în ce mai profunde. mari ca 3 luni. Trebuie menţionat însă că aceste recomandări
Sunt frecvente de asemenea ruperi de picior sau de adâncime se referă la rambleele pe care se realizează grinzile sau tălpile
atunci când apa se infiltrează prin fisuri de contracţie sau când clădirilor şi nu sunt aplicabile pentru drumuri cu trafic greu.
argila de la baza taluzului devine saturată ca urmare a unui
drenaj deficient, în cazul când argila absoarbe apă sau este su -
pusă efectului unor cicluri de uscare-umezire, rezistenţa la tăiere
scade foarte mult, până la valori de ordinul câtorva N/cm 2 . În
astfel de cazuri taluzele de echilibru ajung să aibă înclinări de
5° şi 10°. La aceste valori se ajunge dacă în calculele de
stabilitate se contează pe rezistenta reziduală, care în cazul
argilelor active poate fi 0,3 sau chiar 0,1 clin rezistenţa de vârf.
În unele cazuri, taluze iniţial stabile se degradează după
câteva luni sau câţiva ani, probabil ca urmare a atingerii unei
noi situaţii de echilibru a presiunilor interstiţiale, care prin des-
cărcare au avut la început valori negative. Adesea procesul se
accelerează ca urmare a efectului unor ploi puternice.
De fapt ruperea trebuie atribuită unei proiectări bazată pe
valori prea optimiste pentru rezistenţa la tăiere şi ca urmare a
unor fenomene teologice (curgere lentă).
4.15. Tratarea obişnuită constă din: îmbunătăţirea condi
ţiilor de drenaj atât la piciorul cât şi la partea superioară a talu
zului, în protecţia suprafeţei împotriva eroziunii şi a pătrunderii
apei prin infiltraţie în fisuri (aşternerea unor materiala granu- 4.17. În ceea ce priveşte drumul propriu-zis, acesta se com-
lare sau textile neţesute, torcretarea) şi adoptarea unor pante portă ca orice construcţie foarte uşoară la care greutatea ei pro-
dulci ale taluzelor de ordinul 1/3 la 1/4. prie nu compensează presiunea de umflare dezvoltată de pă-
Tratările menţionate trebuiesc realizate imediat după talu- mântul argilos.
zare. Ca şi la clădiri, situaţia din timpul execuţiei condiţionează
4.16. În general se recomandă evitarea folosirii pământu comportarea sa în timp.
rilor contractile la realizarea rambleelor. Atunci când nu se dis Dacă îmbrăcămintea este impermeabilă şi execuţia a avut
pune de alte materiale se poate recurge la îmbunătăţirea pămân loc la sfârşitul verii atunci când datorită secetei sucţiunea pă-
turilor în special prin stabilizarea cu var. În tot cazul compac mântului este ridicată, are loc ulterior un proces de migraţie a
tarea pământurilor contractile trebuie realizată la umidităţi apei din zonele învecinate mai umede spre zona centrală până
cât mai apropiate de umiditatea de echilibru, diminuându-se în la atingerea unei noi stări de echilibru. Creşterea umidităţii în

74 75
 zona centrală conduce la umflarea pământului şi la apariţia de
fisuri caracteristice longitudinale.
4.18. Pentru proiectare este necesar să se dispună de urmă -
toarele date:
— evaluarea profilului de umiditate a terenului;
— prognoza distribuţiei de echilibru a umidităţii după
construirea şoselei şi a variaţiilor de volum aferente;
— determinarea volumului specific V (densităţii d) şi a
umidităţii optime wopt;
— modulul de deformaţie (M) şi indicele de capacitate por
tantă (ICP), corespunzători stării dd regim a terenului.
4.19. Pentru a micşora tendinţa de umflare a terenului
a) Se poate recurge la înlocuirea argilei pe 0,6—0,8 m cu
pământ mai puţin activ sau cu pământ stabilizat şi la repararea
periodică (6—7 ani) a îmbrăcăminţii. În general trebuie avut în
vedere că măsurile suplimentare necesare pentru diminuarea efec
telor argilelor active conduc la costuri suplimentare.
b) Tot pentru diminuarea efectelor umflărilor şi contracţi
ilor se preferă îmbrăcăminţile flexibile care pot fi reparate mai
uşor;
c) O măsură eficientă este construirea în etape, între care
se lasă un timp suficient pentru stabilizarea condiţiilor de umi-
ditate.
d) Problema esenţială este dirijarea apelor de suprafaţă şi
drenarea platformei pentru a evita stagnarea apei şi umflările
aferente.
5. MĂSURI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI EXECUŢIA
LUCRĂRILOR DE FUNDAŢII PE PĂMÂNTURI CU
UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI
5.1. Înainte de începerea săpăturilor pentru fundaţii, este
absolut necesar ca suprafaţa terenului să fie curăţată şi nivelată,
cu pante de scurgere spre exterior, spre a nu se permite stagnarea
apelor din precipitaţii şi scurgerea lor în săpăturile pentru fundaţii
aceste lucrări se vor prevedea în proiect, ca lucrări de bază.
5.2. Toate lucrările ciclului zero se vor efectua pe tronsoane,
fără întreruperi şi în timp cât mai scurt, pentru a se evita varia
ţiile importante de umiditate a pământului activ în timpul exe
cuţiei.
76
5.3. Ultimul strat de pământ, de circa 30 cm grosime, din
săpătura pentru fundaţie trebuie excavat pe porţiuni eşalonate
în timp — pe măsura posibilităţilor de execuţie a fundaţiilor în
ziua respectivă — şi imediat înainte de turnarea betonului în
fundaţie, pentru a se evita efectele negative cauzate de variaţi
ile de umiditate.
În cazul în care nivelul de fundare al construcţiei se află în
zone de variaţie sezonieră a umidităţii pământului, executantul
este obligat să solicite prezenţa proiectantului înainte de în
ceperea turnării betonului în fundaţii, pentru a verifica măsura
în care ipotezele luate în considerare la proiectare corespund
cu situaţia reală de pe teren.
5.4. Dacă totuşi se produc crăpături pe suprafaţa terenului
de la cota de fundare, înainte de turnarea betonului se va proceda
la matarea lor, fie cu lapte de ciment (dacă crăpăturile sunt mici)
fie cu pământ stabilizat (realizat conform pct. 5.6.) şi apoi la
compactarea suprafeţei de fundare (conform pct. 5.5.) precedată
de o uşoară stropire a pământului, pentru a se realiza umidita
tea optimă de echilibru stabilită conform ANEXEI VII.
Aceste operaţii necesită multă atenţie şi trebuie urmate
imediat de turnarea betonului în fundaţie.
Măsurile prescrise la acest punct se vor aplica şi înainte de
realizarea umpluturilor sub pardoseli (pct. 5.5.).
5.5. Umpluturile sub pardoseli se vor executa fie din pămân
turi lipsite de potenţial de contracţie-umflare — dacă se dispune
de un astfel de material în zonă — fie din PUCM stabilizate
(conform punctului 5.6.); în toate cazurile, umpluturile vor fi
bine compactate, în straturi de 15 ... 20 cm grosime, fiind interzisă
utilizarea în acest scop a materialelor drenante.
Soluţia de realizare a umpluturilor va fi, în mod obligatoriu
menţionată în proiectul de execuţie.
Pentru controlul realizării umpluturilor de orice fel, se va
proceda conform STAS 1913/13-83, aceste lucrări fiind prevăzute
în proiect ca lucrări de bază.
5.6. Stabilizarea PUCM folosit la umpluturi, care se reali
zează în scopul de a se reduce umflarea relativă a pământului sub
limita care-1 face insensibil la variaţiile de umiditate, se poate
efectua fie prin metode chimice, fie prin degresare cu nisip.
77
 Pentru stabilizarea prin metode chimice, se recomandă utili-
zarea prafului de var nestins, în proporţie de 3 ... 6% (din greu -
tatea pământului uscat), procentul stabilindu-se prin încercări,
fiind în funcţie de natura şi umiditatea naturală a pământului
activ respectiv, Stabilizarea prin degresare cu nisip necesită un
procent de 20 ... 40% nisip grăunţos care deasemenea se stabi -
leşte prin încercări.
Încercările pentru stabilirea proporţiilor optime de praf
de var nestins sau de nisip grăunţos constau din efectuarea în
laborator a unor amestecuri de probă cu PUCM ce urmează a fi
stabilizat, cărora li se determină capacitatea de variaţie a volu-
mului conform celor arătate la pct. 3.2. Pe baza acestor încer-
cări de laborator, proiectantul va stabili valorile umidităţii
optime, wopt, şi a densităţii în stare uscată, necesare a fi reali-
zate de executant pe şantier, menţionând aceste valori în pro -
iect, împreună cu procentele de var nestins, respectiv de nisip
grăunţos.
Operaţia propriu-zisă de stabilizare a PUCM constă din
amestecare cât mai omogenă a pământului respectiv cu praful
de var nestins sau cu nisipul grăunţos, în proporţiile şi la umidi-
tăţile rezultate din încercări, şi prescrise de proiectant. Punerea
în operă a pământurilor stabilizate se face în straturi orizontale
de 15...20 cm grosime în stare afânată, bine compactate conform
prevederilor de la pct. 5.5.
În toate cazurile, pentru asigurarea calităţii lucrărilor,
toate operaţiunile trebuie realizate înţr-un timp cât mai scurt,
inclusiv compactarea pământului stabilizat pus în operă, pentru
ca umiditatea materialului să nu se modifice cu mai mult de
± 2% faţă de umiditatea prescrisă în proiect.
5.7. La executarea lucrărilor de terasamente şi fundaţii
se vor respecta următoarele reglementări în vigoare:
— Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de
Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinul nr. 34/1975
şi 60/1975.
— Norme de protecţia muncii în construcţii montaje, apro
bate de Ministerul Construcţiilor Industriale cu ordinul 1233/D/
/1980.
— Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în con
strucţii, capitolul 19, aprobat de MLPAT cu ordinul 9/N/
715.03.93.
78
ANEXA I
RĂSPÂNDIREA PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI ÎN ROMÂNIA
PROVENIENŢA ŞI COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI
ŞI CONTRACŢII MARI
Răspândirea pământurilor cu umflări şi contracţii mari în România
Până în prezent au fost indentificate următoarele zone (vezi harta, fig.
I.1.);
— în zonele subcarpatice şi piemontane din Oltenia (Turnu-Severin,
Motru, Strehaia, Filiaşi — Târgu Jiu, Podari, Craiova, Robăneşti, Balş etc.).
din Muntenia (Slatina, Piteşti, Voila, Mija, Domneşti — Chiajna, Beciu, Scăeni,
Ederile, Răzvadul de jos, Ploieşti, Valea Călugărească, Vintileanca, Buzău,
Durgeşti, Râmnicu-Sărat etc. din Banat (Jebel, Berzovia, Verneş, Buziaş,
Barda, Breslevăţ, Pişchea etc.) şi izolat în Moldova şi Dobrogea;
— în Podişul Transilvaniei mai ales în partea sa dinspre nord (Cluj —
Feleac, Războieni, Salva-Vişeu, Baia-Mare, Baia-Sprie, Şimleul Silvaniei,
Sărmaşu, Taga, Meciu, Beclean, Dej, Jibou, Zalău, Brad, Zerind, Bistriţa,
Sângeorz-băi, Aghireş, Turda, Aiud, Hunedoara, Simeria, Orăştie, Deva, Haţeg,
Apold, Sibiu, Ocna Mureş, Galeş-Tilinca, Cisnădie, Victoria, Sfântu-Gheorghe
etc.);
— în zonele colinare dinspre câmpia de vest (Oradea, Alejd, Tinca, Boc-
sig, Lunca Teuzului, Mânerău, Medieşul Aurit etc.);
— în zonele de luncă şi terase ale unor râuri, mai ales în podişul Moldo
venesc (Bahlui la Iaşi, Truşeşti, Săveni, Iţcani, Piciorul Lupului, Vaslui —
Bârlad, Crasna — Huşi, Buhăieşti — Roman, Târgu-Bujor, Roşieşti, Lucăceşti
— Moineşti etc.), precum şi în unele zone din lunca şi delta Dunării.
Provenienţa şi comportarea pământurilor cu umflări şi contracţii mari
I.1. Din punct de vedere geologic, PUCM sunt de două tipuri:
— formaţiuni de zonă temperată (de la sfârşitul terţiarului şi începutul
cuaternarului), constituite din depozite glaciare, lacustre şi marine vechi, de
natură marnoasă-calcaroasă, decalcifiate prin spălare şi îmbogăţite în coloizi.
Din această categorie fac parte majoritatea P U CM din ţara noastră;
— formaţiuni de climă caldă, bogate în materii organice provenite din
evoluţia biodinamică a solului de origine glaciară sau aluvionară, care au suferit
în timp o importantă evoluţie pedologică, devenind argile fisurate, cu porozi-
tate şi plasticitate foarte mare, adică prezentând structură secundară (reţele de
fisuri care separă masa lor în bucăţi poliedrice cu feţe lustruite). Din această
categorie fac parte depunerile argiloase şi organice din lunca şi delta Dunării
de pe cursurile unor râuri şi cele lacustre (argile grase).
I.2. PUCM provin adesea din marne argiloase la care, prin solificare,
calcarul a fost spălat şi depus spre adâncime (la 2,0. . . 2 , 50 m şi mai mult),
astfel încât orizonturile caracteristice ale solului definite în Pedologie (5) au
următoarele proprietăţi specifice:
— orizontul A: bogat în substanţe organice (humus) are culoare neagră
şi este purtător al rădăcinilor de plante;
79
 — orizontul I I : cu potenţial de umflare — contracţie mare, bogat în par-
ticute coloidale (minerale — argiloase) ; de culoare cafenie-roşcată;
— orizontul C: lipsit de potenţial de umflare — contracţie, bogat în car
bonat de calciu; mai albicios, cu concreţii calcaroase;
— orizontul D): roca mamă (marne argiloasc) ; orizont nealterat.
1.3. La variaţiile sezoniere de timiditate, PVCM se comportă astfel:
— în perioadele secetoase, apar în teren crăpături de contracţie
de obicei sub forma unei reţete poligonale (fig. 1.2.) crăpăturile străbat
orizonturile A si B, până la suprafaţa orizontului C, provocând fisura -
rea construcţiilor la care nu s-au luat măsuri corespunzătoare ; feno -
menul este mai pronunţat la terenurile puternic însorite mai ales acolo
unde au stagnat apele atmosferice (ochiuri de apă, bălţi de mică
adâncime) ;
— în perioadele ploioase crăpăturile încep să se închidă ; închide rea
crăpăturilor porneşte, atât de jos, datorită umezirii, prin apa infil trată
în stratele inferioare, cât şi de sus, unde straiele superioade se umflă
prin umezire uniformă ; clăpăturile rămân parţial deschise de la un
ciclu sezonier la altul ; ca urmare, deformaţiile terenului au un caracter
neuniform - şi în perioadele umede, conducând la evoluţia degradării
construcţiilor.
După cercetările .efectuate la Laboratorul de Cercetări Rutiere din
Anglia apariţia unor astfel de fenomene este posibilă atunci când umi-
ditatea w < 0,4 wL (wL — limita superioară de plasticitate).
tificare a pământului numai porţiunea cuprinsă între procentajele de 10% şi
90%, limitată de punctele P 10 şi P93. În cazul argilelor şi prafurilor amprenta
este limitată la bază de orizontala corespunzătoare diametrului echivalent de
-2 pentru care corespunde punctul P2u.
În cadranul 2 este reprezentat punctul P2, având abscisa egală cu procen-
tajul particulelor cu diametrul mii mic ca 2. (x2.) şi ordonata egală cu
indicele .de plasticitate IP. Unind acest punct cu originea axelor de coordonare se
obţine dreapta P2O, care are în raport cu axa absciselor negative o pantă egală cu
in-.dicele de activitate definit de Skempton:

IA=IP/X2

In acest fel cadranul 2 poate fi separat prin drepte de egali indici de acti -
vitate (IA = const.), corespunzătoare limitelor folosite pentru clasificarea pă-
mânturilor argiloase pe baza activităţii. Tot în cadranul 2 sunt figurate dome -
niile de activitate corelate cu intensitatea degradărilor construcţiilor pe argile
expansive stabilite de Ven den Merwe (11).
În cadranul 4 este reprezentat punctul P 4 de abscisă WL şi având ordonata
corespunzătoare procentajului de 10% a curbei granulozităţii pentru nisipuri
sau cea corespunzătoare diametrului echivalent de 2 pentru argile şi prafuri.
Unind punctele P alăturate se obţine o figură geometrică simplă—amprentă—
care facilitează identificarea pământurilor.
In cazul pământurilor neplastice (WL =0, IP = 0) punctele P1 şi P2 se
confundă cu originea iar punctul P 4 este situat pe axa —y aşa că amprenta este
limitată la cadranul 3.
Forma şi dimensiunea amprentei caracterizează pământul considerat.
Pentru a facilita urmărirea schimbărilor de formă şi dimensiune a amprentei
pe diagrama este figurat un cerc cu centru în originea axelor de coordonate şi
cu raza egală cu 50%.
De asemenea pentru a obţine garanţia unei amprente identice pentru un
acelaşi pământ mai trebuie precizat raportul dintre scara absciselor pozitive şi
scările de pe celelalte axe. În cazul de faţă s-a ales acest raport astfel încât la
log. 10 = l pe axa ordonatelor negative (log D) corespund 50% pe celelalte
axe.
Cu cât un pământ este mai activ în raport cu apa cu atât aria amprentei
este mai mare. Pentru exemplificare în figura III. 1. sunt reprezentate amprentele
pentru câteva argile din ţară.

90
 ANEXA VI

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ VARIAŢIILE DE VOLUM ALE

PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI

Toate pământurile argiloase active sunt potenţial capabile de umflări şi

contracţii importante la variaţiile de umiditate. Această capacitate de umflare-
contracţie se manifestă însă numai atunci când condiţiile locale prilejuiesc ma-
nifestarea activă, a potenţialului de umflare-contracţie a pământului.
VI. 1. Variaţiile de volum cauzate de variaţiile de umiditate ale PUCM
sunt influenţate de:
a) activitatea pământurilor;
b) variaţii sensibile de umiditate datorate următorilor factori:
— factorul climatic, care condiţionează variaţiile ele temperatură şi
umiditate în sol,
— condiţii hidrologice,
— vegetaţia,
— variaţia umidităţii terenului, în perioada de execuţie şi în
timpul exploatării construcţiei.
c) presiunea existentă sau aplicată.
VI.2. Factorii climatici prin variaţiile de temperatură şi umiditate în sol
influenţează prin regimul lor alternant, pe anotimpuri, umflarea şi respectiv
contracţia pământului.
Zonele cu PUMC din ţara noastră au în general precipitaţii bogate
(500... ... 700 mm/an) cu regim torenţial şi ecarturi mari de temperatură între
vară şi iarnă şi între zi şi noapte; în timpul verii (peste 10° ... 20°C), care
provoacă fenomene repetate de umflare şi contracţie, cu efecte care se manifestă
practic până la o adâncime de circa 2,00 m (umflarea şi respectiv contracţia
pământului).
VI.3. În privinţa condiţiilor hidrogeologice, în funcţie de adâncimea
apei subterane se disting trei cazuri posibile (fig. VI. 1.).
— cazul I: nivelul hidrostatic subteran se află. la o adâncime mai mică de
2,00 m, la care diagrama (fig. VI. 1.a.) arată un orizont de iarnă şi altul de vară,
adâncimea de la care umiditatea rămâne practic constantă fiind de circa 1,40 m;
de la această adâncime, fundaţiile nu mai sunt influenţate de uscăciune;
— cazul II: nivelul hidrostatic subteran se află la adâncimea intermedi
ară, înrte 2 şi 10 m, la care diagrama (fig. VI. 1.b.) este o combinaţie a celorlalte
două cazuri. Ea arată că zona AB nu este supusă variaţiilor de umiditate. Punc
tele C şi D corespund adâncimilor maxime de variaţie ce se ating vara (D), res
pectiv iarna (C). Fundarea în zona A B sau sub punctul D (când zona A B lip
seşte) se face în condiţii sigure. Punctele A, B, C si D se stabilesc prin obser
vaţii sezoniere în teren.
— cazul III: nivelul hidrostatic subteran se află la o adâncime mai mare
de 10 m, la care diagrama (fig. VI. 1.c.) de variaţie a umidităţii (w) cu adân
cimea de la suprafaţa terenului (h) — determinată prin măsurători periodice
de teren — arată că, sub adâncimea de circa 2,00 m, umiditatea se menţine
practic constantă în tot timpul anului.

7 — cd. 1005 97
 ANEXA VII

ESTIMAREA DISTRIBUŢIEI UMIDITĂŢII DE ECHILIBRU A

TERENULUI DE SUB CONSTRUCŢII ŞI VARIAŢIILE DE VOLUM AFERENTE

In estimarea sensului şi amploarei variaţiilor de volum trebuie să se ţină

seamă de faptul că prin realizarea construcţiei este perturbat schimbul natural de
umiditate între teren şi atmosferă, în cazul realizării unor construcţii imper- .
meabile (trotuare asfaltate sau din beton, îmbrăcăminţi de drumuri etc.) în
terenul de fundare se va tinde spre realizarea unei stări de umiditate de echilibru.
Cu cât ecartul între starea de umiditate din momentul executării lucrării
şi starea de echilibru a umidităţii terenului este mai mare, cu atât vor fi mai
însemnate variaţiile de volum ulterioare şi deci degradările vor fi mai mari.
În cazul pământurilor argiloase, între umflări şi presiunile de umflare
există o corelaţie de tipul celei din fig. VII. 1. din care rezultă că cu cât presiunea
adusă pe teren este mai mare, cu atât deformaţiile vor fi mai mici.
La evaluarea distribuţiei umidităţii de echilibru distingem următoarele
două situaţii:
Trebuie menţionat că după o succesiune de ani secetoşi pot apărea variaţii a) prima, în care nivelul apei subterane se găseşte la mică adâncime (6 —
importante ale nivelului apei subterane chiar în regiunile cu climă relativ umedă. 9 m) faţă de nivelul terenului şi când starea de echilibru a umidităţii este con
diţionată de nivelul apei subterane;
VI4; Prezenţa vegetaţiei perene lângă construcţii- agravează degradările
acestora. In toate cazurile, s-a constatat că degradările construcţiilor sunt.mult b) a doua, în care nivelul apei subterane este sub adâncimile menţionate
la pct. a sau când nu există un strat de apă subterană; în aceste cazuri starea de
mai pronunţate în vecinătatea arborilor şi arbuştilor situaţi aproape de clădiri,
echilibru a umidităţii este condiţionată în principal de condiţiile climatice ale
pentru că produc o uscare importantă a pământului în tot timpul anului prin regiunii considerate.
absorbţia umezelii din terenul de fundaţie de către rădăcinile plantelor.
VI.5. Variaţia umidităţii terenului în perioada de execuţie este legată
în principal de factorul climatic.
Majoritatea construcţiilor sunt executate într-o perioadă de timp relativ
scurtă, pe parcursul unui singur sezon climatic. Variaţii mult mai importante
ale umidităţii au loc în timpul exploatării construcţiei, atât prin efectul de aco -
perire al suprafeţei terenului sau prin efectul ciclic sezonier dat de factorul cli-
matic, cât şi prin procesele tehnologice care pot modifica temperatura şi umidi-
tatea terenului de fundare, în cazul construcţiilor industriale.
VI.6. In cazul construcţiilor industriale, este de notat că unele reziduuri
chimice rezultate din procese tehnologice (cum ar fi, de exemplu, soluţiile de acid
sulfuric) pot provoca umflarea terenurilor care nu prezintă în mod curent creşteri,
importante de volum la sporirea umidităţii. De asemenea procesele tehnologice
cu surse puternice de căldură sau do frig pot conduce la variaţii impor tante de
umiditate şi respectiv la variaţii de volum ale terenului de fundare argilos.

98
 Pentru a ilustra influenţa nivelului apei subterane asupra distribuţiei de
echilibru a umidităţii în figura VII.3. s-au reprezentat rezultatele obţinute pen -
tru un teren acoperit cu o îmbrăcăminte impermeabilă în care există o fundaţie
a cărei talpa are dimensiunile în plan 2 x 4 m, situată la adâncimea şi care este
încărcată cu 200 kPa. Nivelul hidrostatic al apei subterane se găseşte iniţial
la 5 m adâncime, înainte de realizarea fundaţiei, datorită unei perioade sece -
toase distribuţia umidităţii este cea indicată de curba O(fig. VII.2.C.) După
un timp, în terenul situat în afara fundaţiei, distribuţia umidităţii de echilibru
stabilită cu metoda descrisă mai înainte, va fi cea indicată de curba B. După
ridicarea nivelului apei subterane cu 1,5 m distribuţia umidităţii de echilibru
este cea reprezentată de curba C iar după o nouă ridicare cu 1,5 rezultă curba

101
D, care după cum se vede este aproape de dreapta de saturaţie Sr = 1. În dreptul
axei fundaţiei, ca urmare a încărcării suplimentare (fig. VII.2.b.) distribu ţiile
umidităţii de echilibru pentru nivelul apei subterane la —5 m, respectiv —
3,5 m sunt reprezentate de curbele B' si C'.

NOTĂ:
La Colectivul de Geotehnică şi Fundaţii de la Facultatea de Hidrotehnică
a UTCB există programul ECHISUS pentru calculul distribuţiei umidităţii de
echilibru cu metoda mai sus menţionată.
b) Cazul când nu există apă subterană la mică adâncime
In acest caz starea de umiditate este determinată de condiţiile climatice
şi în special de bilanţul dintre precipitaţii şi evapo-transpiraţie (cantitatea de
apă care se pierde pe unitatea de suprafaţă a terenului ca urmare a evaporaţiei
şi a transpiraţiei plantelor).
Ca o consecinţă a acestui fapt, în terenul de sub îmbrăcămintea imper-
meabilă se realizează un echilibru al stării de umiditate, corespunzător unor
sucţiuni determinate de condiţiile şi natura pământului.
Metoda se bazează pe o corelaţie dintre sucţiunea de echilibru şi indicele climatic
(indicele de umezeală mediu), Im propus de Thornthwaite (fig. VII.4.).
In figura VII.5. se dă harta cu răspândirea zonelor climatice după
Thornt-waite pentru ţara noastră, elaborată de C. Donciu, la care s-au completat
în legendă valorile indicilor sorbţionali pF, (pF = log10h) pentru argila grasă
(AG), praf (P) şi nisip (N) dedus din figura VII.4.
 ANEXA VIII

EVALUAREA SOLICITĂRILOR DATORATE VARIAŢIEI UMIDITĂŢII

TERENULUI DE FUNDARE D]N PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR

Cunoscând deformaţia maximă probabilă, su din umfalarea terenului de

fundare, se poate face o evaluare a solicitărilor care apar în construcţie.
Referindu-ne la cazul curent al unei fundaţii continui, dacă fundaţia este
perfect flexibilă, umflarea terenului de fundare se produce sub formă de mont, ale
cărui dimensiuni în plan sunt necunoscute (fig. VIII. 1.a.). Deoarece însă
fundaţia are o anumită rigiditate ea va avea tendinţa să aplatizeze meniul
(fig. VIII. 1.b.), atunci când su este mare, aplatizarea montului conduce la cedarea
plastică a pământului din această zonă, şi în acest caz momentul încovoie-tor
maxim la care este supus ansamblul fundaţie-perete poate fi evaluat cu ajutorul
ecuaţiei:
 ANEXA IX
CORELAREA MĂSURILOR DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE CU
POSIBILITATEA DE MANIFESTARE A UMFLĂRII SAU A CONTRACŢIEI
TERENULUI DE FUNDARE DIN PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI

În cazul executării terasamentelor şi fundaţiilor într-un anotimp ploios

(primăvară sau toamnă), când terenul de fundare atinge o umiditate maximă,
există în viitor posibilitatea de producere cu preponderenţă a fenomenelor de
contracţie a pământului şi de tasare a fundaţiilor, în ipoteza realizării corecte a
măsurilor care să împiedice accesul apei din instalaţii şi a celor din precipitaţii
la terenul de fundare, măsurile constructive necesare la proiectarea fundaţiilor
şi structurii trebuie să aibă în vedere în principal numai preluarea în bune con -
diţii a unor eventuale tasări inegale.
În cazul executării terasamentelor şi fundaţiilor într-un anotimp secetos,
măsurile constructive vor avea în vedere în special preluarea unor deplasări
prin ridicare şi a unor împingeri — de jos în sus şi laterale asupra fundaţiilor —
de valori maxime egale cu presiunea de umflare a pământului argilos, aceste
acţiuni fiind în general mai periculoase şi mai greu de prevăzut decât cele pro-
vocate de contracţia pământului (descrise în paragraful precedent).
Pe baza acestor considerente, este necesar ca proiectantul să calculeze
fundaţiile şi structura în ambele ipoteze referitoare la perioada umedă sau us cată
în care se execută terasamentele şi fundaţiile, dimensionând separat elementele
de rezistenţă din fundaţii şi structură, pe baza cărora să recomande perioada
optimă de execuţie pentru soluţia adoptată în proiect şi separat eventualele măsuri
suplimentare sau modificări ale proiectului, dacă nu este posibilă res pectarea de
către executant a perioadei optime de realizare a terasamentelor şi fundaţiilor.
Prevederile din cod au în vedere la ambele posibilităţi referitoare_la peri-
oada umedă sau uscată de execuţie a terasamentelor şi fundaţiilor. In acest
sens, mai ales în cazul în care nivelul de fundare al construcţiei se află în zona
de variaţie sezonieră a umidităţii pământului, este necesar ca executantul să
solicite prezenţa proiectantului înainte de începerea turnării betonului în fun-
daţii, pentru a verifica în ce măsură ipotezele luate în considerare în proiectare
corespund cu situaţia reală de pe teren.

110
 X.2. Apariţia degradărilor, la construcţiile la care nu s-au luat măsurile
corespunzătoare, se produce de regulă astfel:
— la clădirile din zidărie de cărămidă cu fundaţii directe de beton, fi
surile în fundaţii şi ziduri apar de regulă în primul sau al doilea an după exe
cuţie şi evoluează continuu, având însă de regulă, tendinţă de atenuare.
— clădirile cu schelet de lemn şi paiantă fisurează mai puţin, dar se de
formează foarte mult. Tocurile uşilor şi ferestrelor se strâmbă, podeaua şi ta
vanul se încovoaie;
— la toate felurile de construcţii, colţurile puternic însorite dinspre sud-
vest se tasează cel mai mult, din cauza contracţiei, provocând apariţia fisurilor
şi crăpăturilor în „V" (deschise mai mult la partea superioară). Dacă execuţia
construcţiei s-a efectuat într-o perioadă secetoasă, în perioada umedă care ur
mează pământul se umflă, provocând apariţia fisurilor şi crăpăturilor în „A"
deschise mai mult la partea inferioară).
X.3. Elementele anexe ale construcţiilor de zidărie, care fac corp comun
cu construcţia propriu-zisă (scări, terase, trotuare etc.) şi sunt fundate la adân -
cime mai mică, se fisurează sau crapă de la început şi se separă de restul construc-
ţiei, întrucât suferă în cea mai mare măsură efectul contracţiilor şi umflărilor
periodice ale pământului (tasări şi ridicări neuniforme).
X,4. Fisurile şi crăpăturile construcţiilor apar şi se dezvoltă la colţurile
şi în zonele cu rezistenţa mai redusă ale pereţilor de zidărie, de exemplu, în sec-
ţiunile cu goluri pentru uşi şi ferestre, sau la casa scării, ajungând până la 3...
...5 cm deschidere sau chiar mai mult, separând astfel elementele de construcţie
şi fragmentând clădirea respectivă (figura X.2.).
 ANEXA IX: CORELAREA MĂSURILOR DE PROIECTARE ŞI
EXECUŢIE CU POSIBILITATEA DE (MANIFES-
TARE A UMFLĂRII SAU A CONTRACŢIEI TE-
RENULUI DE FUNDARE DIN PĂMÂNTURI CU
UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI ........................110

ANEX.A X: COMPORTAREA CONSTRUCŢIILOR FUNDATE

PE PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI| CONTRACŢII
MARI ŞI APARIŢIA DEGRADĂRILOR.................. 111
ANEXA XI: INDEXUL SIMBOLURILOR UTILIZATE . . . . 113
CUPRINS BIBLIOGRAFIE .............................................................................. 115
1. DATE GENERALE............................................................................... 60
2. CERCETAREA TERENULUI............................................................... 61
3. ELEMENTE PENTRU ESTIMAREA DEPLASĂRILOR ŞI SOLI
CITĂRILOR DATORATE VARIAŢIEI UMIDITĂŢII TERENULUI
DE FUNDARE DIN PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR.................................................... 63
4. MĂSURI LA PROIECTAREA SAU LA REMEDIEREA CONSTRUC
ŢIILOR FUNDATE PE PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CON
TRACŢII MARI.................................................................... . . . . 64
5. MĂSURI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI EXECUŢIA LUCRĂRILOR
DE FUNDAŢII PE PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI ................................................... ...........................................
76
ANEXA I: RĂSPÂNDIREA PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI
ŞI CONTRACŢII MARI ÎN ROMÂNIA. PROVENIENŢA ŞI
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII
MARI 79
ANEXA II: VARIAŢIILE DE VOLUM ALE PĂMÂNTURILOR
CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI..................... 82
ANEXA III: DIAGRAMA DE IDENTIFICARE............................. 88
ANEXA IV: DIAGRAMA DE STARE............................................. 91
ANEXA V: SIMILITUDINEA DINTRE PĂMÂNTURI . . . 96
ANEXA VI: FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ VARIAŢIILE
DE VOLUM ALE PĂMÂNTURILOR CU UMFLĂRI
ŞI CONTRACŢII MARI............................................. 97
ANEXA VII: ESTIMAREA DISTRIBUŢIEI UMIDITĂŢII DE
ECHILIBRU A TERENULUI SUB CONSTRUCŢII
ŞI VARIAŢIILE DE VOLUM AFERENTE . . . . 99
ANEXA VIII: EVALUAREA SOLICITĂRILOR DATORATE VARIAŢIEI
UMIDITĂŢII TERENULUI DE FUNDARE DIN
PĂMÂNTURI CU UMFLĂRI ŞI CONTRACŢII MARI
ASUPRA CONSTRUCŢIILOR . . ........................... 105

116
117