Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TOPOGRAFIE-INGINEREASCA (Aplicatii Leica) PDF
TOPOGRAFIE-INGINEREASCA (Aplicatii Leica) PDF
CAPITOLUL 1
NOTIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE INGINEREASCA
1
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
c) Proiectul tehnic:
- se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat, etapă în care au fost
stabilite elementele şi soluţiile principale ale lucrărilor şi au fost obţinute toate
avizele, acordurile şi aprobările execuţiei lucrării. Proiectul tehnic se verifică de
specialişti atestaţi de MLPAT conform H.G.nr. 731/1991 .
Conţinutul cadru al proiectului tehnic cuprinde:
- descrierea generală a lucrărilor;
- caietul de sarcini;
- lista cu cantităţile de lucrări;
- părţile desenate.
În cadrul descrierilor generale ale lucrărilor se face referire la:
- amplasament;
- organizarea de şantier;
- căile de acces provizorii şi definitive;
- programul de execuţie a lucrărilor, graficele de lucru, programul de recepţie;
- sursele de apă, energie electrică, gaze etc.
Caietul de sarcini dezvoltă în scris elementele tehnice menţionate în planşe
şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor.
Capitolul cu listele şi cantităţile de lucrări cuprinde toate elementele
necesare pentru cuantificarea valorică şi a duratei de execuţie a investiţiei.
Părţile desenate se compun din:
- planurile generale;
- planşele principale ale obiectivelor;
- planşele principale privind arhitectura;
3
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
în care:
4
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
m pl m 2
r mc md
2 2 (1.5.)
unde:
mr - eroarea medie pătratică de ridicare a punctului;
mc - eroarea medie pătratică de cartografiere a punctului;
md - eroarea medie pătratică de desenare a originalului de editare a
planului.
5
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde:
m1 - eroarea medie de determinare a cotei reperilor de sprijin, care se
poate accepta egală cu : m1 = 0,005m ;
m2 - eroarea medie a măsurătorilor pe teren, care se admite la efectuarea
nivelmentului geometric, egală cu: m2 = 0,004m ;
mg - eroarea medie pătratică de generalizare a reliefului, care este dată de
relaţia:
mg = 1 ,
unde:
- coeficientul de influenţă a erorilor întâmplătoare,
= 0,01 0 0,012, iar l - distanţa dintre punctele de relief nivelate;
m3 - eroarea medie pătratică de raportare pe plan a punctului de relief,
care se determină cu formula:
m3 = mp1 . tg
în care:
mp1 - eroarea de poziţionare pe plan a punctului de nivelment, iar -
unghiul mediu de înclinare a terenului;
m4 - eroarea medie de interpolare şi desenare a curbelor de nivel care este
dată de formula :
m4 = mc tg
unde:
mc-eroarea medie la aplicarea şi desenarea curbei de nivel pe planuri.
6
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
7
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
8
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
9
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
10
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
mi = m / n (1.14.)
unde:
n -numărul surselor de erori.
Cunoscând valoarea mi, se calculează precizia măsurătorilor (unghiulare,
liniare, nivelitice etc.), se elaborează procedeul de măsurare, se aleg instrumentele
necesare şi modul de marcare şi semnalizare a punctelor.
Principiul influenţei diferenţiate a erorilor componente impune ca la
proiectarea lucrărilor topografice în unele procese separate mǎsurǎtorile să se
efectueze mult mai precis decât reiese din calcule, astfel încât influenţa lor asupra
erorii totale să poată fi neglijată.
Spre exemplu în relaţia:
m2 = m12 + m22 (1.15.)
Se calculează cât de mică trebuie să fie valoarea erorii m1 faţă de eroarea m2,
încât practic să se poată admite ca :m = m2.
Astfel, se consideră că 1/k reprezintă coeficientul de neglijare a influenţei
erorii m1, sau că valoarea k este coeficientul de creştere a preciziei măsurătorilor. În
acest caz, m1 = m2/k
Pentru ca influenţa sursei de erori m2 să nu depăşească valoarea erorii medii
pătratice totale m , va trebui ca:
1 mm
= 2 (1.16.)
k m
unde:
mm - este precizia de determinare a valorii erorii medii totale m,după
(1.15.).
Dacă 1/k = 0,5, atunci valoarea erorilor componente va fi mai mică decât
jumătate din eroarea totală şi în acest caz se poate neglija influenţa surselor de erori
asupra erorii totale a măsurătorilor.
Se poate considera că erorile lucrărilor de trasare mT produc o influenţă
neglijabilă asupra erorii totale m, dacă este satisfăcută relaţia:
11
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
mT = m / 2 (1.17.)
iar eroarea maximă:
T = / 2 (1.18.)
unde:
T - eroarea totală maximă a lucrărilor topografice de trasare;
- abaterea admisă a construcţiei faţă de proiect din cauza condiţiilor
tehnice (la proiectare şi la construcţii - montaj).
Pentru probabilitatea P = 0,9973 se acceptă un coeficient de trecere de la
eroarea medie pătratică la eroarea maximă egal cu 3.
mT = T / 3 (1.19.)
şi ţinând seama de (1.18.):
mT = / 6 (1.20.)
Pentru construcţii complexe şi importante se admite separat pentru lucrările de
trasare în detaliu o eroare totală medie pătratică:
mT = / 10 (1.21.)
ceea ce satisface cerinţele tehnice impuse unor astfel de construcţii.
12
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
13
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 2
PROBLEME DE BAZĂ IN TRASARE
14
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
C
C'
' '' C
C''
15
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
măsoară distanţa C‘C‘‘, iar poziţia cea mai probabilă a punctului C(care formează
cu punctul de staţie direcţia de trasat) se va găsi la jumătatea distanţei C‘C‘‘.
Utilizând această metodă de trasare a unghiurilor se elimină erorile
instrumentale (colimaţie, înclinare, excentricitatea alidadei, excentricitatea lunetei
etc).
2.1.1.3. Trasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată
Pentru trasarea unghiului calculat prin proiect, cu o precizie ridicată
(fig.2.3). se va trasa unghiul într-o primă poziţie a lunetei, materializând la o
distanţă D poziţia punctului C‘. Se măsoară unghiul, format de aliniamentul AB şi
AC‘, prin metoda reiteraţiilor sau prin metoda repetiţiei, obţinând valoarea unghiului
‗.
Făcând diferenţa dintre unghiul proiectat şi cel măsurat ‗ se obţine corecţia
unghiulară =-‗.
Pentru trasarea aliniamentului AC , care formează cu aliniamentul AB unghiul
calculat prin proiect, nu se poate opera cu corecţia unghiulară, întrucât şi la trasarea
aliniamentului AC‘ s-a introdus în microscopul de lectură valoarea unghiului
proiectat.
Pentru trasare se va opera cu corecţia liniară q corespunzătoare corecţiei
unghiulare , care se calculează cu relaţia :
cc
q Dtg D (2.1.)
cc
unde:
cc - este factorul de transformare de la secunde la radiani (cc=636620cc);
D - lungimea orizontală.
C'
q
' C
16
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
17
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
P
mc (2.6)
2 2
P - cea mai mică diviziune a dispozitivului de lectură.
În cazul teodolitelor cu citire centralizată, eroarea de citire se calculează cu
relaţia de calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători de la măsurătorile
directe de aceiaşi precizie:
mc
vv (2.7)
n 1
în care:
v1=C1-C
v2=C2-C
..............
vn=Cn-C
C - valoarea medie a lecturilor;
Ci - valoarea lecturilor pe aceeaşi direcţie
n - numărul lecturilor
mv - eroarea de vizare;
60 185 cc
mv (2.8)
M M
cc b
mv (2.9)
2 f ob
unde:
M -puterea de mărire a lunetei;
b - grosimea firelor reticulare;
fob- distanţa focală a obiectivului.
mCE – erori datorate condiţiilor exterioare
mCE 2 4 6 12
cc
18
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
m md 2 (2.10)
Aplicând principiul influenţei egale a erorilor componente, adică:
me mr mi mm mCE m
relaţia (2.2.) devine:
md m 5 (2.11)
iar relaţia (2.10.) capătă forma:
m m 10 (2.12)
Din relaţia (2.12.) se determină, într-o primă aproximaţie valoarea fiecărui
factor component ce va permite alegerea sau verificarea procedeului de măsurare şi
a caracteristicilor teodolitului ce va fi folosit la trasare:
m
m (2.13)
10
Calculul preciziei necesare lucrărilor de trasare, pe teren, a unghiurilor din
proiect, porneşte de la toleranţa admisă la trasarea unei direcţii.
Toleranţa la trasarea unei direcţii se poate exprima fie sub formă de abatere
unghiulară admisă a direcţiei de trasare (fig.2.3.), fie ca abatere liniară admisă
a poziţiei punctului C aflat la distanţa D de punctul A.
Abaterea medie transversală a punctului C se deduce din toleranţa admisă,
conform teoriei erorilor, aplicând relaţia:
q (2.14)
2 3
De asemenea abaterea unghiulară admisă a direcţiei trasate se poate
exprima în funcţie de valoarea erorii medii pătratice de trasare a unghiului, adică:
= (2 3)mα (2.15)
de unde:
mα (2.16)
2 3
Din relaţia (2.13.) şi (2.16) se poate calcula, pentru fiecare componentă,
mărimea admisibilă a erorilor ce intervin la trasarea unghiurilor orizontale. In
continuare se va prezenta calculul acestor mărimi.
În cazul erorii de centrare a teodolitului în punctul de staţie, pentru o latură a
19
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde:
n - numărul seriilor:
mc -eroarea medie de citire la dispozitivul de lectură;
mv - eroarea medie de vizare cu luneta.
2.1.1.5 Aplicaţii
Aplicaţia 1. Să se traseze unghiul de direcţie către un punct caracteristic al
unui obiectiv industrial sau civil. Se cunosc următoarele elemente:
– coordonatele şi poziţia punctelor de sprijin:
X 101 32543.452m
101
Y101 84318.352m
X 102 32857.187m
102
Y102 84523.925m
– coordonatele proiectate ale punctului de trasat:
20
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
X C 32546.721m
C
YC 84365.525m
La trasare se utilizează teodolitele din dotare de tip Theo 020, Theo 010, sau
Wild T2,etc. ale căror caracteristici sunt prezentate în tab.2. 1.
Tab.2.1
Nr. Caracteristicile tehnice ale
Theo 010 Theo 020A Wild T2
crt teodolitelor
Valoarea celei mai mici
1 diviziuni a dispozitivului de 2cc 1c 2cc
lectură (400g)
Aproximaţia citirii Hz/V
2 0.2cc 20cc 0.5cc
(400g)
Eroarea medie de măsurare a
3 unei direcţii în două poziţii 3cc 10cc 3cc 6cc
ale lunetei (mdir)
4 Distanţa minimă de vizare 2.0m 1.5m 1.5m
5 Puterea de mărire a lunetei 31x 25x 28x
Sensibilitatea nivelei torice a
6 20" 30" 20"
cercului alidad
Sensibilitatea nivelei
7 20" - 30"
indexului cercului vertical
8 Sensibilitatea nivelei sferice 8' 8' 8'
Y102 Y101
101,102 arctg arctg 0.655330 36.93.11
X102 X101
21
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
x y
101,102 50 g arctg arctg 4.802654 86.93.11
x y
Pentru trasarea unghiului de direcţie, se pot utiliza metodele prezentate în
subcapitolele 2.1.1.1, 2.1.1.2, 2.1.1.3.
La prima metodă se staţionează cu teodolitul în punctul 101 şi se vizează
punctul 102, cu zero al limbului pe direcţia de viză.
Observaţii:
1. Când se lucrează cu teodolite de tip repetitor se introduce mai întâi zero în
aparat, iar apoi se vizează punctul 102 cu mişcarea generală (clapeta repetitoare
blocată).
2. Când se utilizează teodolite de tip reiterator se vizează mai întâi punctul
102 şi apoi se introduce diviziunea zero pe direcţia de viză, cu ajutorul tamburului
de aducere în coincidenţă şi după aceea cu şurubul reiterator.
Se roteşte, în continuare, teodolitul cu mişcarea înregistratoare în sensul acelor
de ceasornic, până când la dispozitivul de lectură se citeşte valoarea aproximativă a
unghiului de direcţie calculat.
Se blochează mişcarea înregistratoare, iar valoarea exactă a unghiului de
direcţie se introduce cu ajutorul şurubului de fină mişcare orizontală.
Pentru materializarea direcţiei operatorul va dirija muncitorul topograf până
când acesta va amplasa un ţăruş, pe direcţia de viză, în punctul C.
3. Fixarea cu precizie a direcţiei se va face cu ajutorul unui cui, poziţionat la
intersecţia firelor reticulare şi bătut în ţăruş.
În cazul celei de-a doua metode se trasează unghiul de direcţie în prima
poziţie a lunetei, materializând pe teren poziţia punctului C‘, după care în a doua
poziţie a lunetei se va roti aparatul până când la dispozitivul de lectură se va citi
valoarea 200g+ , materializând pe teren la aceeaşi distanţă punctul C".
Punctul C" poate coincide cu C', în cazul când teodolitul are erori mici de
construcţie şi reglaj, respectiv în cazul când distanţa de la punctul de staţie la punctul
materializat este mică (D<50 m).Dacă punctul C" este diferit de punctul C', se măsoară
distanţa, iar poziţia cea mai probabilă a direcţiei se materializează prin punctul C,
situat la jumătatea distanţei C'C" .
În cazul trasării cu precizie ridicată, se trasează provizoriu unghiul de direcţie
într-o singură poziţie a lunetei, materializând punctul C‘. Se măsoară apoi unghiul
' prin metoda repetiţiei sau reiteraţiilor, obţinând valoarea cea mai probabilă a
unghiului de trasat. Făcând media măsurătorilor (trei reiteraţii), se obţine
med 8.66.86 .
Corecţia unghiulară:
med 8.66.68 8.66.86 18cc
22
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde :
- unghiul calculat prin proiect.
Pentru materializarea direcţiei celei mai probabile, trebuie să se calculeze
corecţia liniară, dată de relaţia (2.1):
q D
cc
47.313
18cc
1.34mm
cc 636620cc
unde:
D - distanţa dintre punctul de staţie şi punctul C, (D=47.313m );
cc -factorul de transformare, ( cc = 636620cc).
Corecţia liniară "q" se aplică în punctul C, perpendicular pe direcţia 10l,C , în
interiorul sau exteriorul unghiului, în funcţie de semnul corecţiei unghiulare (în
interior când valoarea este negativă).
Calculul preciziei la trasarea unghiului de direcţie se face în conformitate cu §
2.1.1.4.
Eroarea medie pătratică de trasare a unei direcţii cu teodolitul Theo 010 este
dată de relaţia (2.2) în care :
e 2
m m cc 636620 27cc
e r D 47313
unde:
e = (1-3) mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul firului cu plumb;
e = 0.7 mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul dispozitivului optic de
centrare.
D - distanţa de viză, se calculează cu relaţia:
XC -X101 + YC -Y101
2 2
D = =47.313m
101,C
mi - suma pătratică a erorilor instrumentale şi de reglaj (2.4), determinate prin
diferenţa lecturilor în ambele poziţii ale lunetei, vizând aceeaşi direcţie; mi = ±30cc
pentru aparatul cu care s-a lucrat;
mm - eroarea de măsurare
unde:
23
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
m
VV 20 2.24cc
c n 1 4
Considerând că se efectuează cinci observaţii asupra unei direcţii
(Tab.2.2.),erorile relative (Vi) se obţin ca o diferenţă dintre lecturile Ci şi valoarea
medie C a acestora:
Tab.2.2
mCE 9cc
24
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
25
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
185cc m 185cc 2
M 27.4 x
M 2 9.5cc
În funcţie de valorile obţinute, se va alege tipul aparatului (un teodolit cu
dispozitivul de lectură microscop cu aducere în coincidenţă).Puterea de mărire a
lunetei trebuie să fie mai mare decât cea calculată.
În cazul trasării unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată, se calculează
numărul de reiteraţii necesare pentru a îndeplini toleranţa impusă:
n
m 2
c mv2
2.242 62 41
0.46
0.1m2 0.1 302 90
În cazul când din calcul rezultă o valoare subunitară pentru "n" (numărul de
reiteraţii), se va lua, n =1.
Erorile datorate condiţiilor exterioare (refracţie laterală, intemperii, încălzire
inegală a părţilor componente ale teodolitului etc.) vor trebui să satisfacă
inegalitatea:
mCE m; mCE 9.5cc
Observaţii: Pentru a elimina influenţa refracţiei laterale, este indicat ca direcţia de
viză să treacă la o distanţă mai mare de 0.5 m de posibile obstacole, să nu se lucreze
în condiţii de intemperii (căldură excesivă, lapoviţă şi ninsoare etc).
26
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
C' C
G' P2
G
Prisma Prisma
inferioara B'
superioara
B
D' D
M A I O I' A N
A A
A' C C A'
a)
M N
b)
Fig. 2.4 Trasarea unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor
27
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
O
90°
A B
B
5
4
M N
B 3 B
28
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
r r
r r
9
0
°
A 1 d/2 P d/2 2 B
9
0
A 1 a a 1A B d
°
29
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2.2.1. Procedeul 1.
Constă în transformarea lungimii orizontale (D), dată prin proiect, în
lungime înclinată (L), care urmează a se trasa pe teren. La calculul lungimii înclinate
se va ţine seama de corecţiile de etalonare, temperatură şi înclinare, care vor avea
semn schimbat faţă de cele utilizate la măsurare:
L D Dk Dt Dh (2.22)
în care:
Dk - corecţia de etalonare a panglicii;
Dt - corecţia de temperatură ;
Dh - corecţia datorată diferenţei de nivel între capetele ruletei.
Înainte de trasarea lungimii trebuie să existe profilul terenului în lungul
direcţiei pe care se va aplica lungimea (D) din proiect. Profilul se obţine după planul
topografic sau după rezultatele nivelmentului geometric executat pe teren de-a lungul
direcţiei.
Corecţia de etalonare se calculează cu relaţia :
D
Dk l l0 (2.23)
l
în care:
l0 - lungimea instrumentului la etalonare;
l - lungimea nominală a instrumentului.
Corecţia de temperatură se calculează cu relaţia:
Dt D t0 t (2.24)
unde:
- coeficient de dilataţie liniară a oţelului; (a = 0,0115 mm/m°C);
t0 - temperatura la etalonare (20°C);
t - temperatura în timpul lucrului.
30
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Dh
h i
2
(2.27)
2 d i
2.2.2. Procedeul 2
Pentru trasarea pe teren a unei linii (AB) din proiect (fig.2.7), faţă de un punct
fix (A) se procedează astfel:
– Se trasează în mod provizoriu, pe înclinare, lungimea dată în proiect,
materializând poziţia punctului B'.
D
L'
B' B
A
D
D'
D
Fig.2.7 Trasarea lungimilor
31
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
L
Lk l0 l l
Lt L t t0 (2.30)
2 4
L h h
h 2 L 8L3
Se determină mărimea corecţiei ΔD=D-D' care se aplică pe teren prin metoda
cultelatiei (cu ruleta orizontală), materializând punctul B.
Pentru control se măsoară lungimea AB, iar valoarea obţinută D" trebuie să se
încadreze în toleranţa trasării T, adică:
D D" T (2.31)
A C' C
D' D
D
Fig. 2.8 Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte
În funcţie de semnul corecţiei ΔD, punctul C se materializează în exteriorul
segmentului AC‘ sau în interiorul acestuia.
32
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
M m 2
S min2 (2.33)
în care:
mS - erori sistematice;
mîn - erori întâmplătoare;
Prezentată sub forma erorilor relative, relaţia (2.33.) devine:
1 1 1
2 2 (2.34)
Tmed TS Tin
În cazul când erorile sistematice au acelaşi semn şi dacă aceste erori sunt egale
între ele şi egale fiecare cu 1/T1 se poate scrie relaţia:
1 1 1 n
1 ... n S (2.35)
TS TS TS T1
Dacă erorile sistematice sînt de semne diferite sau sunt îndoieli asupra
semnului, se însumează pătratic.
Erorile întâmplătoare se însumează pătratic, adică:
2 2 2
1 1 1 1
' '' ... n (2.36)
Tîn Tîn Tîn Tîn
Dacă toţi termenii sunt egali între ei şi fiecare este egal cu l/T2, pentru un
număr de nîn - erori întâmplătoare, relaţia (2.36) devine:
1 1
nîn (2.37)
Tîn T2
Înlocuind relaţiile (2.35) şi (2.36) în relaţia (2.34) eroarea medie totală
33
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
devine:
2
1 n n in
s 2 (2.38)
Tmed T1 T2
Cu ajutorul formulelor date se poate calcula precizia necesară la trasare, ţinând
seama de influenţa fiecărei erori componente, care va permite stabilirea procedeului
de măsurare.
Calculele de precizie se desfăşoară în trei etape având la bază principiul
influenţei egale a erorilor şi principiul influenţei diferenţiate a erorilor componente.
34
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Atunci:
2
1 1 1
T T 2 T 2 (2.41)
i k j
1 1 1
2 2 (2.42)
Trăm Tmed Ti
– cu ajutorul valorii 1/Trăm se determină precizia necesară l/T" ce revine
restului de factori. Se ţine seama de caracterul erorilor (2.40), iar
erorile sistematice se însumează pătratic, considerând că nu se
cunoaşte semnul lor. Astfel obţinem:
1 1
!
(2.43)
T Trăm nrăm
unde:
nrăm - numărul erorilor componente rămase, atât întîmplătoare cât şi
sistematice.
Determinarea procedeului de măsurare pentru instrumentul ales se face cu
ajutorul calculului mărimii abaterilor admise pentru fiecare eroare componentă.
35
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
L
M k l l0 (2.44)
l
în care elementele componente sunt aceleaşi ca în relaţia (2.23). Prezentată
sub forma erorii relative şi punând condiţia ca eroarea să fie mai mică sau egal cu
eroarea relativă a componentelor erorilor (l/T), calculată în una din cele trei trepte de
calcul a preciziei, relaţia (2.44) devine:
M k l 10 1
(2.45)
L l T
în care:
l/T- reprezintă eroarea relativă obţinută în una din cele trei trepte de calcul;
Notând cu mk - abaterea admisă la comparare (mk = l - l0 ), aceasta se poate
calcula din relaţia (2.45);
l
mk (2.46)
T
în care:
l - lungimea nominală a benzii (panglică, ruletă etc.) utilizată la trasare;
2. Diferenţa de temperatură, admisă la măsurare şi comparare pentru o
precizie dată la trasare l/T, se calculează plecând de la relaţia:
M t Lt (2.47)
de unde:
Mt
t (2.48)
L
Punând condiţia ca eroarea relativă să fie mai mică decât componenta erorii
relative calculată în una din cele trei trepte de precizie, rezultă:
Mt 1
(2.49)
L T
sau:
1
t (2.50)
T
de unde rezultă:
1
t (2.51)
T
36
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
37
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
8 f2
L f (2.59)
3 l
în care:
l - lungimea instrumentului;
f - săgeată maximă.
Relaţia (2.59) scrisă sub forma erorii relative apare:
L f 8 f2 1
2 (2.60)
l 3 l T
de unde:
l
f (2.61)
2 T
6. Abaterea de jalonare, admisă (a), a capetelor ruletei faţă de aliniament.
În fig. (2.9) se observă că:
L0 L2 2a
2
(2.62)
sau:
1
2a 2 2
L0 L 1 (2.63)
L
unde:
a - abaterea de la aliniament a capetelor ruletei.
C L0 E
a
L
B
A
a
D
Fig.2.9 Abaterea de la aliniament a capetelor ruletei
Dezvoltând în serie binomială relaţia (2.63) şi reţinând numai primii doi
termeni obţinem:
1 2a 2 2a 2
L0 L 1 L (2.64)
2 L L
38
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
39
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
X 101 32543.452m
101
Y101 84318.352m
X C 32546.721m
C
YC 84365.525m
Distanţa de trasat se calculează cu relaţiile:
X C X101 YC Y101 3.269 47.200
D101,C 47.313 m
sin 101,C cos101,C sin 95.59.79 cos95.59.79
unde:
YC Y101 47.2
101,C arctg arctg 95 59 79
g c cc
X C X 101 3.269
Pentru trasarea lungimii se aplică procedeul 1 (§2.2.1) conform căruia putem
scrie:
L D Dk Dt Dh 47.313 0.005 0.00816 0.066 47.3822 m
unde:
D 47.313
Dk l l0 50 50.0053 0.005 m
l 50
h2 2.52
Dh 0.066
2 D 2 47.313
40
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
D
L'
C
C'
101
D
D'
D
h2 2.52
Lh 0.066 m
2L 2 47.313
În continuare se determină mărimea corecţiei ΔD care se calculează cu
relaţia:
D D D ' 47.313 47.2438 0.0692m
Aplicarea corecţiei se face cu ruleta prin metoda cultelaţiei (cu ruleta
poziţionată orizontal).
Aplicaţia 2. Să se determine precizia necesară la trasarea pe teren a lungimii
L=100 m, cu o ruletă de oţel de 50 m, cunoscând toleranţa impusă la trasare T = 3
cm.
Erorile ce intervin la măsurarea şi trasarea unei lungimii cu ruleta de oţel sunt
41
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
următoarele:
10 - eroarea de etalonare lk ;
20 - eroarea de temperatură lt;
30 - eroarea datorată diferenţei de nivel între capetele lungimii de trasat;
40 - eroarea de întindere lp ;
50 - eroarea de săgeată lf;
60 - eroarea de jalonare lj;
70 - eroarea de măsurare propriu-zisă l
Eroarea relativă maximă admisă se calculează cu relaţia:
1 0.03 1
Tmax L 100 3333
Calculul erorii relative medii pătratice:
1 1 1 1
Tmed 2Tmax 2 3333 6667
Plecând de la relaţia de mai sus şi ţinând seama de § 2.2.4 calculul preciziei se
desfăşoară în trei etape:
În treapta I de calcul se ţine seama de principiul influenţei egale ale erorilor
componente, fără a se ţine seama de caracterul lor (sistematice sau întâmplătoare).
Astfel se poate scrie:
1 1 1 1
T n Tmed 7 6667 50000
în care:
l/T - este eroarea relativă admisă ce revine fiecărui factor component.
Această treaptă de calcul este acoperitoare şi oferă posibilitatea să se
stabilească care dintre erorile componente este mai periculoasă.
La calculul abaterilor admise la măsurare se va ţine seama de relaţiile de la
subcapitolul (2.2.5),astfel se poate scrie:
1. Abaterea admisă la comparare:
l 50 103 mm
mk 1 mm
T 50000
Ruleta se poate compara cu o ruletă etalonată la Institutul de Metrologie.
2. Diferenţa de temperatură:
1 10 C
t 1.7 C
T 0.0000115 50000
42
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1 50 100 cm
a 15.8 cm
2T 2 50000
Alinierea se poate face prin jalonare.
7. Precizia de fixare a capetelor ruletei în dreptul reperelor:
l 50 1000
0.71 mm
T n 100
50000.
50
unde:
n - numărul de câte ori se cuprinde instrumentul în distanţa de măsurat
Este necesar ca ruleta să fie gradată milimetric şi să fie folosite fişe subţiri.
În treapta II de calcul se ţine seama de caracterul erorilor şi astfel avem 2
erori sistematice şi 5 erori întâmplătoare.
1 1 1 1
T Tmed ns nin 6667 2 5 20000
2
43
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
anterior:
1.Abaterea admisă la comparare:
l 50 103 mm
mK 2.5 mm
T 20000
Ruleta se poate compara cu o ruletă etalonată.
2. Diferenţa de temperatură:
1 1
t 4.3 C
T 0.0000115 20000
Măsurarea temperaturii se va face cu un termometru obişnuit, fără precauţii
speciale.
3. Diferenţa de nivel între capetele lungimii de trasat:
2 2
hL 50 50 cm
T 20000
4.Diferenţa admisă a forţei de întindere:
E S 2.1104 2.5
p 2.6 kgf
T 2 104
Întinderea panglicii se poate face folosind muncitori calificaţi.
5. Săgeata admisă:
l 50 100 cm
f 17.7 cm
2 T 2 20000
6. Abaterea capetelor instrumentului faţă de aliniament:
L 50 100 cm
a 25 cm
2T 2.20000
Alinierea se poate face cu ajutorul jaloanelor, vizând pe tangenţă.
7. Precizia de fixare a capetelor panglicii în dreptul reperelor:
l 50 1000
1.77 mm
T n 100
20000
50
n - numărul de câte ori se cuprinde instrumentul în distanţa de măsurat
Este necesar ca ruleta să fie gradată milimetric şi să fie folosite fişe subţiri.
În treapta III de calcul ,se porneşte de la erorile relative l/Tmed şi l/T,
calculate în treptele anterioare, iar din erorile componente se aleg acele erori care pot
44
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
l a2 22 1
2
T j 2l 5 10 1.25 107
7
2
1 1 1 1 1 1
T
333333 1.25 10 1.110 1562.5 10 1.1 1011
2 2 11 11
j
7
1 1 1 1 1 1
2 2
Trăm Tmed T 6667 1.110
2 11
6804
j
Precizia necesară 1/T' a factorilor care nu au fost luaţi în considerare se
calculează cu relaţia:
1 1 1 1
T Trăm n n
'
S
'
in
6804 12 4 15000
unde:
nS' ; nin' sunt numărul de erori sistematice şi întâmplătoare rămase după
eliminarea erorilor de etalonare şi jalonare.
Calculul abaterilor admisibile în treapta a-III-a se va face în mod similar cu
treptele de calcul prezentate anterior.
45
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
nivelment hidrostatic.
În mod frecvent în operaţia de transpunere în teren a cotelor se utilizează
nivelmentul geometric de la mijloc şi nivelmentul trigonometric. Întrucât
nivelmentul hidrostatic se utilizează mai rar în continuare se vor trata doar primele
două metode.
HV
lR l Bpr
R S Ce
B
HR H Bt H Bpr
NM
46
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
ajutorul să ridice sau să coboare mira, până când la firul reticular orizontal, va
efectua o lectură egală cu cea calculată. Poziţia tălpii mirei va da cota proiectată, care
se fixează în teren prin ţăruş sau trasând o linie pe un stâlp sau pe un perete. Controlul
trasării se efectuează prin determinarea cotei punctului trasat, care se compară cu
cota din proiect a aceluiaşi punct.
2.3.1.2.Trasarea cotelor cu ajutorul cotei de execuţie faţă de
teren
În cazul când reperul de nivelment se găseşte la o distanţă mai mare, se
execută o drumuire de nivelment prin care se determină cota terenului în punctul a
cărui cotă urmează a fi trasată.
Făcând diferenţa între cota proiectată şi cota terenului se obţine cota de
execuţie (element de trasare):
Ce H Bpr H Bt (2.73)
Când valoarea cotei de execuţie este pozitivă aceasta se aplică în sus faţă de
orizontul aparatului, iar când valoarea este negativă se aplică în jos.
2.3.1.4. Precizia trasării cotelor prin nivelment geometric
Principalele erori care intervin la trasarea cotelor din proiect sunt:
eroarea reperului de execuţie mHR;
eroarea de citire pe miră ml;
eroarea de fixare a cotei pe teren mf;
Eroarea medie pătratică de trasare a unei cote pe teren este dată de relaţia:
unde:
mHB - eroarea medie pătratică de trasare a cotei dată prin proiect
Valoarea erorii medii mH B se deduce din toleranţa admisă la trasarea în
înălţime h.
47
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
h h
mH B (2.76)
2 3
Dacă toleranţa se referă la poziţia reciprocă între punctele trasate în înălţime,
atunci:
h
mH B (2.77)
2 2
Din rel.(2.75) se poate determina mărimea admisă a erorii medii de citire pe
miră (ml), aplicând relaţia:
în care:
mo - eroarea de citire pe miră, datorată înclinării axei de viză. Această eroare
se deduce din (fig.2.12) şi se calculează cu relaţia:
e0cc 0,15 cc
m0 d d (2.80)
cc cc
în care:
d - lungimea porteei;
e0 - înclinarea axei de viză
eo mo
A
B
d
Fig. 2.12 Înclinarea axei de viză
Înclinarea axei de viză se datoreşte erorii de calare a nivelei torice şi se
calculează cu relaţia:
e0 0,15 (2.81)
48
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
în care:
- sensibilitatea nivelei torice (φ= 60"pentru o nivelă tehnică);
0,15 - coeficientul de aducere a bulei între repere. Acest coeficient este de 0,05
pentru o nivelă torică de contact;
mv - eroarea de citire pe miră datorită erorii medii pătratice de vizare:
60" 200cc
mV d cc d (2.82)
" M M
unde:
M - puterea de mărire a lunetei
mr - eroarea de citire pe miră datorită grosimii firului reticular;
1 mm
mr 0.5 d 0.005 d mm (2.83)
100 m
în care:
mr - grosimea firului reticular nivelor proiectat pe miră
mc - eroarea de rotunjire a citirilor pe miră,(mo = 0,54 mm);
mdiv - eroarea de trasare a diviziunilor pe miră, (mdiv = ±0,25 mm).
Cum diferenţa de nivel între două puncte se determină ca o diferenţă a
lecturilor efectuate pe mirele amplasate pe cele două puncte, eroarea medie de
aplicare a diferenţei de nivel este dată de relaţia:
mh ml 2 (2.84)
În cazul când pentru trasarea cotei din proiect se execută o drumuire de
nivelment, eroarea de transmitere a cotei rezultă din relaţia:
mh ml n (2.85)
în care:
n - numărul de staţii executate în drumuirea de nivelment.
Aplicaţia 1. Să se organizeze lucrările topografice de trasare a cotei unei
fundaţii, prin nivelment geometric de ordinul IV, cunoscând toleranţa impusă la
trasare ( h 6 cm ), eroarea reperului de nivelment (mHR =20mm) şi caracteristicile
nivelei Ni 030 Zeiss Jena (puterea de mărire a lunetei M = 25x şi sensibilitatea
nivelei torice 60" ).
Rezolvare:
Din toleranţa admisă la trasare se va calcula eroarea medie pătratică:
h h
mH B 3 cm 2 cm
2 3
49
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
În cazul când toleranţa se dă faţă de un alt punct trasat, eroarea medie pătratică
se va calcula cu relaţia:
h h
mH B 2.12 cm 1.14 cm
2 2 3 2
Eroarea medie pătratică de lectură pe miră în cazul aplicării metodei de trasare
2.3.1.1, se calculează cu relaţia (2.78):
50
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
h
arctg arctg
H A iA H B iA
pr
arctg H A H Bpr
(2.86)
D D D
în care:
D - distanţa între reperul de execuţie A şi punctul B a cărui cotă trebuie
Z trasată.
Pentru aplicarea pe teren
i
A
a cotei dată prin proiect, se
A h centrează teodolitul în punctul
de staţie A, se introduce în
eclimetru valoarea calculată a
iA
51 B
D HBpr
NM
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unghiului φ, după care operatorul dirijează figurantul să ridice sau să coboare mira
din punctul B până când la firul reticular orizontal va efectua o lectură egală cu
înălţimea
unde:
mHA- eroarea medie de determinare a cotei reperului de execuţie A;
mh - eroarea medie de trasare a diferenţei de nivel (h);
mf - eroarea de fixare a cotei.
La fixarea cotei prin ţăruşi mf = ± (3-5) mm, iar la utilizarea buloanelor sau a
şuruburilor mf = ±1 mm.
Eroarea medie pătratică mh a diferenţei de nivel (h), din relaţia (2.87) se
calculează cu formula cunoscută:
2
D 2 m
mh tg .m
2 2
(2.88)
cos 4 cc
D
unde:
D - distanţa orizontală dintre punctul de staţie A şi punctul trasat B;
m0 - eroarea medie pătratică de determinare a distanţei orizontale;
m -eroarea medie pătratică de trasare a unghiului vertical.
Aplicaţia 1. Cunoscând toleranţa de trasare a unei cote, impusă prin proiect,
să se organizeze lucrările de trasare a cotei prin nivelment trigonometric. Se cunosc:
h 6 cm , mHA 2 cm , m f 3 mm , D 50 m , 10 g20 c .
Rezolvare:
Din toleranţa impusă la trasare se va calcula eroarea medie pătratică de trasare:
52
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
h 6
mH B 3 cm
2 2
Eroarea medie pătratică de trasare a diferenţei de nivel (h) rezultă din relaţia
(2.87), de unde rezultă:
53
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
h
p tg
D
h
p % 100tg 100 (2.89)
D
h
p 0 / 00 1000tg 1000
D
unde:
φ - unghiul de pantă;
Δh - diferenţa de nivele între capetele liniei înclinate;
D - distanţa între punctele de capăt;
0 - simbolul de procente;
0
0 - simbolul de promile.
00
În cazul taluzurilor, panta se calculează printr-un raport ce rezultă din
exprimarea tangentei în funcţie de cotangentă:
1 1
p tg (2.90)
ctg m
unde:
m - cotangenta unghiului de pantă
Trasarea liniilor înclinate se întâlneşte frecvent la trasarea declivităţilor căilor
de comunicaţie, a rigolelor de scurgere a apelor, a tranşeelor etc. Aplicarea pe teren a
liniilor înclinate se efectuează cu ajutorul nivelelor, teodolitelor şi cu ajutorul
setului de teuri.
54
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
p% d
h (2.92)
100
– se calculează în punctul B înălţimea şipcii "I"
I | h | h (2.93)
unde:
hAB - reprezintă diferenţa de nivel între punctele de capăt (aceasta se ia în
valoare absolută pentru că poate fi şi negativă)
În relaţia (2.93.) se adună diferenţa de nivel h, în cazul când între punctele A şi
B se trasează o declivitate pozitivă (rampă), sau se scade h pentru cazul când se
trasează o declivitate negativă (pantă).
l' B
p%
lA
h
S
h
I
B
55
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
p% d A2
l2 I (2.95)
100
p % d A3
l3 I
100
în care:
dA1, dA2, dA3 - sunt distanţele orizontale din punctul A până la ţăruşii 1, 2, 3.
l3
l2
I l1
p%
A
1
2
3
d A1 d 12 d 23
d A2
d A3
Fig. 2.15 Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la capăt
Pentru fixarea înălţimii ţăruşilor, operatorul va dirija figurantul să ridice sau să
coboare mira, în fiecare punct, până ce la firul reticular orizontal va efectua lecturile
calculate l1, l2, l3. În acel moment talpa mirei se va găsi pe linia înclinată , la
înălţimea proiectată.
56
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
iA
h
A
p%
iA
p%
= arctg (2.96)
100
Z 100 (2.97)
Pentru trasare se introduce la cercul vertical al teodolitului unghiul vertical sau
unghiul zenital Z, după care operatorul dirijează muncitorul topo să ridice sau să
coboare mira din punctul B până când se citeşte pe ea, la firul reticular orizontal o
lectură egală cu înălţimea aparatului (fig.2.16).Se bate un par sau o şipcă în acel
loc şi se face verificarea trasării.
Dacă panta dată prin proiect este mai mare decât panta terenului în punctul B,
se va executa o tranşee.
În cazul când panta proiectată trebuie să fie egală cu panta terenului, figurantul
deplasează mira pe teren, prin tatonări, până când operatorul va efectua la firul
reticular orizontal o lectură egală cu înălţimea aparatului.
57
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
p%
A 1 2
B
Fig. 2.17Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul setului de teuri
58
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
59
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
60
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
400 BA BC (2.103)
X C X B YC YB
d BC x 2 y 2 (2.104)
cos BC sin BC
în care orientarea BC se obţine cu relaţia:
YC YB
tg BC BC (2.105)
XC X B
Pentru verificarea calculului se aplică relaţia:
xBC yBC
tg BC 50 g xBC yBC
BC 50 g (2.106)
C mC C'
m
d BC mD
B m
61
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2
m
mC m 2
D mf
2
(2.107)
D
în care:
mD - eroarea de trasare a distanţei dBC;
m - eroarea de trasare a unghiului;
mf - eroarea de fixare pe teren a punctului C.
62
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
X
18 19
C'
m x
C
m
x
M M'
20 y my 21
mC m2x m2y m2 / 2 x2 m2f (2.108)
în care:
mx - eroarea de trasare a abscisei;
my - eroarea de trasare a ordonatei;
m - eroarea de trasare a unghiului de 100g;
m f - eroarea de fixare pe teren a punctului.
Datorită acestor erori de trasare punctele M şi C (fig.2.19) vor fi fixate în
poziţiile eronate M' şi C'.
Având în vedere poziţia reciprocă a punctului trasat faţă de poziţia reţelei de
sprijin, la trasare nu s-a luat în considerare eroarea reţelei de sprijin , eroarea de
centrare şi vizare, care sunt incluse în eroarea de trasare a unghiului drept. Eroarea de
fixare are aceeaşi valoare cu cea prezentată la metoda polară.
63
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1 3
P
P1 d
2
P2
Fig. 2.20 Metoda intersecţiilor unghiulare
Elementele unghiulare de trasare se calculează prin diferenţa orientărilor:
1 400 P1, P 2 P1,C (2.109)
2 p C - p P1 (2.110)
2 2
a2
C
c3 b1
a1 c2 c1
P P3
P2
Fig. 2.21 Triunghiul de eroare
Pentru a se obţine triunghiul de eroare, poziţia vizelor se materializează în
apropierea punctului de trasat prin trei ţăruşi pe fiecare viză, din P1 - a1, a2, a3, din
P2 -b1, b2, b3 - şi din P3 - c1, c2, c3.
64
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde:
m - eroarea medie pătratică de trasare a unghiurilor 1 şi 2 ;
d - lungimea bazei de trasare;
m f - eroarea de fixare.
b
c P2
1
a 2 b2 c 2 mcc mc m P1, P 2
2 2 2
mC b b m2f (2.113)
3sin 2 cc c cc
unde:
mαcc - eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor triunghiului;
65
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
r3 a
1
b 2 1
2
r2
r1 3
P' 2 S2
3 P2
S1 P' 1 c
P1
Fig. 2.23 Metoda intersecţiilor înapoi
Se calculează coordonatele punctului C1, prin metoda intersecţiei înapoi,
iar prin compararea coordonatelor obţinute cu cele proiectate se calculează
corecţiile rectangulare sau polare care se aplică pe teren.
Eroarea medie pătratică de poziţionare a punctului C după N.Cristescu [7] se
calculează cu formula:
mC m2
1 2
3
m1 m22 m32 m2f (2.114)
în care:
m - eroarea medie de poziţie a punctului C datorată erorilor de măsurare a
celor trei unghiuri 1 , 2 , 3
m1, m2, m3 - erorile medii în determinarea punctului C provocate de erorile de
poziţie reciprocă a punctelor de sprijin P1, P2, şi P3;
mf - eroarea de fixare a punctului C.
Erorile medii m1, m2, m3 se calculează cu relaţiile:
ma m m
m1 S2 ; m2 b S3 ; m3 c S1 (2.115)
a b c
66
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde:
a, b, c -distanţele între punctele reţelei de sprijin;
ma mb mc
, , - sunt erori relative de determinare a distantelor.
a b c
După A.S. Cebotarev, eroarea medie m se calculează cu relaţia:
2
m
N 2 2
1 22 32 (2.116)
în care:
- eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor 1 , 2 , 3 din punctul C,
după compensarea direcţiilor în staţie.
1 , 2 , 3 - laturile unui triunghi P1' , P2' , P3' , în jurul punctului trasat provizoriu
(fig.2.23), determinate cu relaţiile:
12 r22 r32 2r2 r3 cos 1
22 r12 r32 2r1r3 cos 2 (2.117)
32 r12 r22 2r1r2 cos 3
unde:
r1 ; r2 ; r3 (2.118)
S1 S2 S3
S1, S2, S3, - distanţele de la punctul de trasat până la punctele reţelei de sprijin;
N - dublul suprafeţei triunghiului P
N 2 p p 1 p 2 p 3 (2.119)
67
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
III
L3
C
L2
L1
I II
Fig. 2.24 Metoda intersecţiilor liniare
Precizia de trasare a punctelor, în cazul acestei metode, este dată de relaţia:
unde:
mL - eroarea de trasare a lungimilor L1 şi L2;
mf - eroarea de fixare.
Controlul trasării punctului C se face în mod similar cu metodele prezentate
anterior.
B M2 M1
III
P2
Aliniamentul 2
I II
Aliniamentul 1 P1
C
IV T2 T1 A
68
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
mc mAl
2
1
mAl
2
2
m2f (2.121)
în care:
mAl1 , mA12 - preciziile de materializare a aliniamentelor;
mf - precizia de fixare a punctului trasat.
După [7], eroarea medie pătratică de trasare a unui aliniament se prezintă sub
forma:
unde:
mS - eroarea datelor iniţiale (este datǎ de erorile transversale de poziţie ale
capetelor celor două aliniamente);
me - eroarea de centrare (fig. 2.26)
69
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2 S
d S-d
1 1'
C
e
e
C'
1'' 2'
1'''
e e
S d cos e 1 d cos
(2.123)
S S
unde:
d - distanţa dintre punctul de trasat C şi teodolit;
S - lungimea aliniamentului fixat pe teren;
- elementul unghiular al centrării.
2 S
d
C
1 1'
r
C'
l2
l1
Fig. 2.27 Influenţa erorii de reducţie
Valoarea medie pătratică a erorii de construire a aliniamentului, datorită erorii
de centrare a teodolitului, conform [3] va fi:
e d
me 1 (2.124)
2 S
mf - eroarea de reducţie apare din cauza erorii de instalare a ţintei de vizare
70
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
71
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
72
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2
m n 1
M nm 2
D 2
(2.132)
s i,g
i 1
C
A B
73
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
200 g 1 200 g 2 3 C P
200 g
A B 1' 200 g
DCC'
2'
3'
C'
X C X C1 YC YC1
DC1C X 2 Y 2 (2.134)
cos C1C sin C1C
74
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
x1 x2
E F
obstacol C
2
E
3
1
A
x1
1 1,5 m
x2
C
x2 d
x2
unde:
1 1
2 2
- mărimea unghiurilor ce urmează a fi trasate pe teren.
2.6.3.2. Prelungirea aliniamentelor dincolo de obstacole, cu
ajutorul unghiurilor drepte (100g)
Pentru a prelungi aliniamentul AB dincolo de un obstacol (fig.2.32) în
punctul B se trasează un unghi de 300 g pe direcţia căruia se măsoară o lungime
75
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
A B 3 4 5
1 2
Fig. 2.32 Prelungirea aliniamentelor dincolo de obstacole cu ajutorul unor unghiuri drepte
În punctul 1 se trasează un unghi de 100g, pe direcţia căruia se materializează
punctul 2, dincolo de obstacol. În 2 se trasează de asemenea un unghi de 100g pe
direcţia căruia se măsoară distanţa "a", materializând punctul 3. În punctul 3 se
trasează un unghi de 300g pe direcţia căruia se materializează punctele 4, 5, ş.a.m.d.
2.6.3.3. Prelungirea aliniamentelor, cu ajutorul unor baze
auxiliare
În cazul când pe teren se întâlnesc mai multe obstacole, iar prelungirea
aliniamentelor nu se poate realiza cu metodele prezentate mai sus, pentru trasare se
va utiliza o bază auxiliară.
Alegerea bazei auxiliare (X) se face astfel încât pe direcţia ei distanţele să fie
accesibile măsurătorilor directe, iar în punctele alese, pe axă, să se poată ridica
perpendiculare printre obstacole (fig.2.33)
Se măsoară abscisele XB, X1, X2, X3 şi ordonata YB, după care se calculează
ordonatele y1, y2, y3 din asemănarea triunghiurilor:
YB Y Y
y1 x1 ; y2 B x2 ; y3 B x3 ... (2.138)
XB XB XB
A B 1 2 3
YB
xB B'
Y1
x1
1' Y2
Y3
x2
2'
x3
3'
76
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
a cc
q (2.140)
cc
P1
a b
q
A P B
Fig. 2.34 Trasarea unui punct intermediar din punctele de capăt ale aliniamentelor
Dacă mărimea calculată este mai mare decât abaterea admisă, se consideră
această trasare aproximativă şi se determină apoi un nou element de trasare.
77
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
P1
a b
q
A P B
C
Fig. 2.35 Trasarea unui punct intermediar când punctele de capăt sunt inaccesibile
Pentru a calcula abaterea de la aliniamentul AB a punctului P1 din explicitatea
suprafeţei triunghiului AP1B se obţine:
2 S a b sin c q a b q (2.141)
de unde:
a b a b cc
q sin (2.142)
ab a b cc
de unde: 200g
78
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
q1 Q ; q2 Q
(2.145)
P1
a1 b1
Q q
A P B
q2
a2
b2
A B
P3 P2 P1 P4 P5
Fig. 2.37 Procedeul vizării directe
În punctul P1 situat în mijlocul aliniamentului pe o axă de montaj, se aşează o
miretă de vizare mobilă (fig.2.38.b.), care permite determinarea precisă a abaterii
axei de montaj de la aliniamentul AB. După aceea miretă mobilă se mută în punctul
P2, efectuându-se amplasarea în aliniament a acestui punct. În mod similar se
79
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
80
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
81
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
82
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
83
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Linia de bază
Linia de bază poate fi deplasată longitudinal, paralel sau rotită. Această linie
nouă se numeşte linie de referinţă. Toate măsurătorile se referă la această linie de
referinţă.
Introducerea parametrilor
84
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
85
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
86
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Fig. 2.48 Ecranul cu setările pentru puncte ortogonale faţă de linia de referinţă
Fig. 2.48 Corecţiile de trasare a punctului faţă de poziţia măsurată a unui punct în teren
Semnul pentru diferenţele de unghi şi distanţă este exact ca si cel de la
aplicaţia "Setout"
Valorile corecţiilor sunt prezentate sub forma:
: Întoarcem telescopul în sens orar către punctul de trasat.
: Punctul de trasat este mai departe ca punctul măsurat.
: Punctul de trasat este mai sus ca punctul măsurat.
87
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
H12 H13 H 23 H 22
H2 (2.146)
4
..........................................
H 33 H 34 H 44 H 43
H9
4
S
RN
11 12 13 14 H 11 H 12
H1 H2
21 22 23 24
H1
31 32 33 34
H9
41 42 43 44 H 21 H 22
0.25 H C 0.50 H m 1 H i
H mp (2.148)
N
în care:
HC - suma cotelor punctelor de colţ;
H m - suma cotelor punctelor de margine;
88
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
8
p1 0.25 0.25 0.25 0.25 1, p2 0.50 4, p3 1 1 1 1 4
n 1
(2.150)
Rezultă că suma ponderilor [ pi ]=N=9,ceea ce este evident şi în fig.2.49. In
cazul când ponderile se iau valori întregi: p1 = l, p2 = 2, p3 = 4, relaţia (2.148) se mai
poate scrie:
1 H c 2 H m 4 H ij
H mp (2.151)
4N
Forma generală a relaţiei (2.148) poate fi scrisă ca o medie ponderată:
H mp
pi H i (2.152)
pi
Pentru a trasa platforma orizontală se vor calcula elementele de trasare pentru
fiecare ochi de reţea:
Ce H mp Hij (1.153)
unde:
Hij - cotele terenului în fiecare ochi de reţea;
Ce - cota de execuţie (de lucru) luată faţă de nivelul solului.
Atunci când cotele de lucru sunt pozitive se execută umplutură (rambleu), iar
când sunt negative, se execută săpătură (debleu).
Calculul elementelor de trasare a platformei orizontale şi al volumului
terasamentelor se poate face într-un tabel centralizat 2.3.de forma:
89
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Tab.2.3
Cote de
Volum terasamente
Nr.
Hij pi piHij Hmp execuţie a pi
crt
+ - Rambleu Debleu
1 H11 0.25 p1H11
2 H12 0.50 p2H12
3 H13 0.50 p2H13
4 H14 0.25 p1H14
5 H21 0.50 p2H21
pi H i
pi
6 H22 1 p3H22
90
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
H mp
pi H i (2.158)
pi
Se determină diferenţa de nivel de la prima coloană la ultima coloană,
corespunzător pantei impuse:
p% D
h (2.159)
100
Se determină cotele primei şi ultimei coloane:
91
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
h h
H I , I H mp şi H v ,v1 H mp (2.160)
2 2
I II III IV V RN
3
2 20 m
S1 20 m
1
0 20 m
I' II' III' IV' V'
h/2 Hmp
Hmp
h/2
D
Fig.2.51 Trasarea unei platforme înclinate cu pantă dată
Cotele proiectate ale celorlalte coloane, corespunzător pantei date, se cal-
culează cu relaţia:
p %d i
H pi H I I 1 (2.161)
100
în care:
H i - cota proiectată a coloanei „i‖;
HI-I - cota calculată a primei coloane;
p 0 00 - panta dată;
di = distanţa orizontală de la prima coloană la coloana „i‖.
În acest mod se calculează cotele tuturor coloanelor, astfel încât să fie
asigurată panta proiectată p.
Având calculate cotele proiectate, se staţionează cu nivelmentul în staţia Si
(fig.2.51) , se face citirea lRN pe mira de pe reperul RN, apoi se calculează citirile li
corespunzătoare cotelor proiectate pe coloane:
lI H RN lRN H I I
lII H RN lRN H II II
(2.162)
....................................
lV H RN lRN HV V
Calculul elementelor de trasare şi a volumului terasamentelor, se realizează
într-un tabel similar cu cel de la trasarea platformelor orizontale, cu deosebirea că
intervine o coloană pentru cotele definitive. Cunoscând citirile care trebuie să se
facă, se trece la trasarea cotelor ochiurilor de reţea pe coloane.
92
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
n X n Zn
X n Zn 1
n
1
Ix i
n
2
(2.163)
n Xn
X2 1
1 n
n
Y
A B C
93
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
m m
m Y Z
m m
Ym Z m 1
m
1
(2.164)
Iy 1
m
2
m Ym
Y2 1
m
m
1
în care:
Ix şi Iy - panta optimă în direcţia axei X şi Y;
Xn - numărul de ordine al punctului sau liniei;
Ym - numărul de ordine al punctului sau coloanei;
Zn - cota punctului sau cota medie a punctelor pe linii;
Zm - cota punctului sau cota medie a punctelor pe coloană;
n - numărul punctelor sau numărul liniilor;
m - numărul punctelor sau numărul coloanelor.
Cota planului de nivelare în punctul de origine al axelor se face cu formula:
Z0 Zc I X X c IY Yc (2.165)
în care:
Z0 – cota planului de nivelare în originea sistemului de axe
Zc - cota punctului central, egală cu cota medie a punctelor platformei de
nivelare;
XC,YC - distanţa punctului C (centroidul) faţă de axa X-lor şi faţă de axa Y-lor;
Ix, IY - pantele optime ale platformei de nivelare pe direcţia X şi Y.
Calculul planului de nivelare, în fiecare punct al caroiajului se calculează cu
formula:
Zi Z0 I X X i IY Yi (2.166)
în care:
Zi - cota planului de nivelare în punctul „i‖ al caroiajului;
Xi ,Yi - distanţele punctului „i‖ faţă de axele X şi Y, unitatea pentru distanţe
fiind egală cu latura caroiajului.
Volumul terasamentelor se calculează cu relaţia:
V a 2 hs (2.167)
în care:
a - latura caroiajului;
94
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Metoda celor mai mici pătrate elaborată de James C.Marr a fost simplificată de
N.A.Halchia, care determină panta optimă pe direcţia longitudinală cu relaţia:
2
n
12 X n Z n 6 n 1 Z n
IX 1 1 (2.168)
a n 1 n n 1
iar pe direcţia transversală, cu formula:
m
m
12 Ym Z m 6 m 1 Z m
Iy 1 1 (2.169)
a m 1 m m 1
în care:
Ix, Iy - pantele optime pe direcţia celor două axe;
Zn - cotele medii pe linii;
Ym - cotele medii pe coloane;
n - numărul liniilor;
m - numărul coloanelor;
a - latura caroiajului.
Cotele planului de nivelare la origine şi în fiecare punct, precum şi volumul
terasamentelor se calculează cu relaţiile (2.165), (2.166), (2.168) date de James C
Marr.
Metoda poliedrelor, stabilită de Marin Rădulescu, dă o formulă simplificată de
calcul a pantei optime a terenului, cu o precizie foarte apropiată de metoda celor mai
mici pătrate şi o economie de timp de trei ori mai mare.
Verificarea calculelor la metodele amintite se face astfel: media cotelor
planului de nivelare din cele patru colţuri ale parcelei trebuie să fie egală cu cota
medie a parcelei de nivelare. Suma cotelor planului de nivelare trebuie să fie egală
cu suma cotelor terenului. Diferenţele dintre cota planului de nivelare şi cotele
terenului, de semn negativ şi pozitiv trebuie să fie egale.
O simplificare a metodei celor mai mici pătrate a fost adusă de M. Rădulescu
prin metoda poliedrelor. Denumirea metodei pleacă de la considerentul ca terenul
este format din mai multe poliedre cu bazele superioare orizontale şi la nivele
diferite.
Calculul pantei optime pe fâşii prin metoda poliedrelor, se realizează cu relaţia:
8
I h K h (2.170)
n l
2
în care:
95
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
şi respectiv:
h K h
8
Iy (2.172)
m l
2 y y y
în care:
Kx, Ky - coeficienţii corespunzători numărului de puncte de pe axa X,
respectiv de pe axa Y;
hx , hy - suma diferenţelor de nivel pozitive pe axa X, respectiv
pe axa Y.
În cazul când nivelarea se face pe o direcţie cota planului de nivelare se
determină cu formula:
Zi ( x ) HC ( X C X i )l.I x (2.173)
unde:
Zi(x,y)- cota planului de nivelare pe două direcţii;
HC-cota medie a fâşiei sau parcelei;
Xi,Yi –numărul de ordine al punctului pe axele X şi Y
l – latura caroiajului;
XC,YC- depărtarea centroidului de originea axelor, se calculează cu relaţiile
1 n 1 n
XC i C n
n i 1
X ; Y
i 1
Yi (2.175)
unde :
n - numărul carourilor pe cele două direcţii
Adâncimea debleului şi înălţimea rambleului (cotele de execuţie) se
96
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
V n.l 2
h i
l 2 hi (2.177)
n
Calculele sunt bine executate când suma rambleului este egală cu suma
debleului.
97
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
98
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
S 36
a 4
pi 9
Produsul dintre ponderi şi "a" este trecut în coloana a-9-a, iar volumul
terasamentelor, calculat cu relaţia (2.154), este trecut în coloanele 10 şi 11.
În cazul trasării unei platforme orizontale, la o cotă medie a terenului,
volumul rambleului este egal cu volumul debleului.
h1 '
Ic
h1
R
' h2
R
h2 R
'
D=L cos
99
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
sau:
IC D tg1 tg1' D ctgz1 ctgz1' (2.180)
z1' z2
' R
I2
I1
B
A L
HA HB
NM
a) Sectiune verticala
R
d AP d AR d BP
d BR
a) Proiectie orizontala
100
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
ambele staţii.
Cotele punctelor de staţie A şi B se vor determina prin nivelment geometric de
la mijloc, plecând de pe un reper de nivelment de cotă cunoscută.
Înălţimea construcţiei va fi dată de diferenţa dintre cota punctelor P şi R.
H pA H A i1 d AP ctgz1 (2.182)
H pB H B i1 d BP ctgz2 (2.183)
sin sin
d AP d ; d BP d (2.184)
sin sin
Dacă diferenţa HPA-HPB este mică, se va lua media aritmetică a celor două
valori:
H pA H pB
HP (2.185)
2
În mod similar se determină şi cota punctului R, iar înălţimea construcţiei se
determină ca o diferenţă a celor două cote:
IC H p H R (2.188)
101
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
z1
z2 IC
z1'
z2'
i1
i2
A
B
HA d AB d BP
HB
NM
d BP
H B i2 H A i1 d AB ctgz1 (2.190)
ctgz1 ctgz2
Înlocuind relaţia (2.190) în relaţia (2.189) se obţine cota punctului P.
Dacă diferenţa dintre valorile cotei punctului P, obţinută din A şi B, nu
depăşeşte precizia nivelmentului trigonometric se va lua media aritmetică a celor
două determinări.
În mod similar se determină înălţimea unui punct R situat la baza con-
strucţiei, iar înălţimea construcţiei va fi:
IC H p H R (2.191)
102
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
103
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1 2 3 4
1 2 3 4
+1000
500
104
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
105
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
4) Montarea căilor de rulare ale podului macara, pe consola stâlpilor (5), se face
în două etape: montarea grinzilor (6) şi montarea şinelor de rulare.
Pentru montarea grinzilor se trasează axele căilor de rulare faţă de axa halei. Cu
ajutorul teodolitului se mută axele căilor de rulare pe consolele stâlpilor externi, sau
pe două scoabe încastrate în pereţii frontali ai clădirii, la 0.5 m deasupra coroanei
şinei de rulare (fig.2.62). Cu ajutorul sârmelor întinse între punctele de capăt ale axei
se marchează axa pe consolele fiecărui stâlp. Montarea grinzilor de rulare se
execută după trasarea pe ambele feţe a unor rizuri de axă a grinzii.
Pentru aşezarea preliminară a grinzilor în înălţime se determină cotele
suprafeţelor consolelor şi cotele zero însemnate pe stâlpi. După calcularea cotelor
consolelor se întocmeşte profilul la scară mare (1:100 pentru lungimi şi 1: 10
pentru înălţimii). Pe baza cotei medii se determină grosimea adaosului necesar
pentru montarea grinzilor la cota medie.
106
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
107
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
108
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 3
TRASAREA CONSTRUCŢIILOR CIVILE ŞI INDUSTRIALE
109
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
17 18 19 20
X 800
B
13 14 15 16
600 P3
9 10 11 12 Y
400
P2 P4 P5
5 6 7 8
200
P1
A
1 2 3 4 Y'
0
0
Fig.3.2 Reţeaua de construcţie provizorie
Pentru trasarea punctelor se utilizează una din metodele parcurse la §2.5, în
cazul de faţă metoda intersecţiei unghiulare.
După ce se face controlul coliniarităţii punctelor P1, P2, P3 prin determinarea
suprafeţei care trebuie să fie egal cu zero, se trece la trasarea cu ajutorul
teodolitului a celei de a doua axe, perpendiculară pe prima.
În continuare se trasează punctele reţelei de pe axele principale, utilizând
teodolitul pentru măsurarea unghiurilor drepte şi ruleta sau panglica, pentru
măsurarea distanţelor.
După trasarea provizorie a reţelei se efectuează observaţii unghiulare sau
liniare, între punctele reţelei, cu instrumente care trebuie să satisfacă erorile medii
pătratice stabilite iniţial, după care se trece la compensarea acestor observaţii.
Metoda cea mai avantajoasă de compensare este metoda poligoanelor
acolate (V. V. Popov), care constă în compensarea mai întâi a unghiurilor, iar după
aceea a coordonatelor.
Valorile coordonatelor definitive ale reţelei de construcţie sunt cele rezultate
după operaţia de compensare.
110
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
S3
'
'
Fig. 3.3 Reducţia reţelei de construcţie
Operaţia de corectare a reţelei de construcţie se execută pentru fiecare punct al
reţelei prin metoda coordonatelor polare (v. §2.5.1). Reperele provizorii ale reţelei
de construcţie sunt înlocuite cu reperele definitive materializate prin borne de
beton de 0.7-1 m, având la partea superioară o placă metalică pe care se
materializează punctul prin chirnăruire.
După marcarea definitivă a punctelor reţelei de construcţie se trece la
măsurătorile de control pentru a constata justeţea reducerii (corectării) şi a obţine date
asupra preciziei de alcătuire a reţelei topografice de construcţie.
Măsurătorile liniare se efectuează prin sondaj, iar măsurătorile unghiulare, de
control, se efectuează într-o singură serie cu teodolite, care oferă o precizie de lectură
de ±2" sau ± 2CC.
Dacă abaterile la măsurarea lungimii laturilor nu depăşesc ±10-15 mm, iar
abaterile faţă de unghiul drept nu depăşesc = ±10 - 15" (30 - 45CC), se consideră
că reducerea reţelei a fost executată corect. In continuare la trasarea construcţiilor, ca
şi coordonate rectangulare ale punctelor bornate vor fi conside-rate cele de la
proiectare, iar unghiurile dintre laturile reţelei vor fi admise ca unghiuri drepte.
Eroarea de poziţie reciprocă a punctelor vecine ale reţelei de construcţie
pentru laturi de 200 m nu trebuie să depăşească ±2 cm (1/10000).
111
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1
3 Linia de
I 4
3
imprejmuire
3
D1 D2 2 D3 D4
C C
II II
B B
A1 A2 A3 A4
2 2 3 2
1 I 4
11 1
4
Latura retelei de constructii
112
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
practica trasării construcţiilor se aplică pe teren tocmai aceste axe care trec prin
punctele caracteristice principale date prin coordonatele carteziene ale reţelei de
construcţie. Celelalte axe se numesc axe intermediare (secundare).
Materializarea axelor prezentate mai sus, se face prin minim două repere
materializate de o parte şi de alta a construcţiei.
Punctele axelor de bază se trasează pe teren faţă de punctele reţelei de construcţie
(25, 26), prin metoda coordonatelor rectangulare sau prin celelalte metode prezentate
la §2.5.
Verificarea trasării punctelor construcţiei se face prin:
trasarea acestor puncte prin altă metodă;
trasarea punctelor de la alte laturi ale reţelei de construcţie, utilizând
aceeaşi metodă;
prin compararea distanţei măsurate între punctele trasate, cu cea dată
în proiect.
Pentru controlul trasării punctelor caracteristice ale unor construcţii de mici
dimensiuni, se măsoară diagonalele construcţie trasate, diagonale care trebuie să fie
egale între ele şi egale cu cele din proiect. De asemenea, în fiecare punct trasat se
verifică cu teodolitul perpendicularitatea reciprocă a axelor. Abaterea admisă faţă de
unghiul drept nu trebuie să depăşească ±60" respectiv 185CC. La abateri mai mari se
va corecta poziţia punctelor trasate.
Pentru trasarea în detaliu a construcţiei, cu o precizie ridicată, se execută în
jurul construcţiei, o împrejmuire specială din lemn.
Împrejmuirea se proiectează şi se trasează cu laturile paralele cu axele construcţiei
la o distanţă egală cu înălţimea gropii de fundaţie. Imprejmuirile pot să fie de tip
continuu sau discontinuu.
Împrejmuirile de tip continuu (fig.3.5) sunt formate dintr-un şir de stâlpi,
amplasaţi la distanţe de 3-4 m, care înconjoară clădirea, iar pe aceştia se prind prin
cuie, dulapi cu muchiile superioare amplasate orizontal, la o înălţime de 0.5-1.2 m
faţă de sol.
113
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
114
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
B B
C C
II III
D D a1
a2 1 2 3 4 5 6 7 8
m2 n2
B
115
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
116
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
fundaţiei care se prezintă sub forma unei fundaţii continue, fundaţii pe piloţi,
fundaţii din prefabricate de beton armat, fundaţii tip pahar etc.
În funcţie de tipul fundaţiei se montează cofrajul pentru montarea armăturilor
şi turnarea betonului (fig.3.10). Poziţia în plan a cofrajului se controlează în raport
cu axele de trasare şi se consideră bună, atunci când devierea axelor fundaţiei nu este
mai mare de ±1.5-2 cm. Lăţimea cofrajului nu se admite mai mică decât cea
proiectată, iar majorarea sa se admite de maxim 5 mm.
Axa de
Mira
trasare
Mira
Cofrag
Reper de
nivelment
de
a re
Ax sa
tr a
117
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
lR
a
lF
HR
b
H Fpr
NM
Fig. 3.11 Trasarea cotelor în groapa fundaţiei
De pe figură se poate deduce relaţia de calcul a cotei fundaţiei, astfel:
HF = HR+lR-(a-b)-lF Equation Chapter 3 Section 1 (3.1)
unde:
HR - cota reperului de lucru;
lR - citirea pe mira din punctul R;
lF - citirea pe mira plasată în groapa de fundaţie;
a, b - lecturi pe ruletă;
Atunci când cota gropii de fundaţie este impusă prin proiect, se calculează
citirea pe miră (element de trasare) necesară trasării cotei impuse prin proiect:
lF = HR+lR -(a-b)- HFpr (3.2)
HFpr - cota gropii de fundaţie impusă prin proiect
unde:
HA- cota planşeului
r1- lectura pe mira amplasată în R
a - lectura pe mira amplasată în A
c,d - lecturile pe ruletă
118
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
M = m1 m2 m3 m4 m5 m6 m7
2 2 2 2 2 2 2
(3.5)
119
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
următoarelor etape:
Crearea unei reţele speciale de nivelment
Amplasarea reperelor de control şi a mărcilor de tasare;
Alegerea instrumentelor, a metodelor şi a preciziei de executare a
nivelmentului;
Stabilirea tranşelor de măsurători;
Executarea observaţiilor;
Compensarea observaţiilor;
Calculul tasării şi deformaţiei la fundaţiile construcţiilor.
1. Reţeaua specială de nivelment - se realizează din:
a) repere mobile fixate pe construcţia care se tasează şi repere de control
amplasate în afara zonei de influenţă. (fig.3.13)
Asfalt
Perete
30
40 mm
110
120
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
4. Executarea observaţiilor
Se vor efectua cu instrumente de nivelment de înaltă precizie, efectuate la
intervale de timp bine stabilite. Efectuarea observaţiilor constă în realizarea unui
nivelment geometric de la mijloc de ordinul I sau II executat în condiţii atmosferice
favorabile, în sens direct şi invers sau cu 2 planuri de vizare, obţinându-se astfel
cotele tuturor mărcilor de tasare. Neînchiderile trasărilor de nivelment trebuie să se
încadreze în toleranţa T 0,5 mm n , unde n = numărul staţiilor.
Observaţiile se fac la anumite intervale (lunar, trimestrial şi anual în funcţie de
evoluţia tasărilor).
5. Prelucrarea observaţiilor
T
i 1
i
Tm = (3.8)
n
în care „n‖ - numărul mărcilor
121
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
122
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
P''
R P
0
P'
0
R l
1 o1
o2
fig. 3.15 Verificarea verticalităţii prin plonjarea lunetei teodolitului
Etapele pe care le vom parcurge sunt:
- instalarea teodolitului în două puncte de staţie ( O1 şi O2 ), la o distanţă de 2-3
ori înălţimea construcţiei, proiectându-se punctul „P‖ de la partea superioară la cea
inferioară a construcţiei;
- efectuarea de lecturi pe o miră orizontală amplasată la baza construcţiei
rezultând punctele P' şi P'', iar la mijlocul distanţei punctul P0;
- efectuarea de vize şi lecturi la punctul R, situat la baza construcţiei în mod
similar cu punctul P, rezultând punctele R' şi R'', iar la mijlocul distanţei punctul R0;
În urma efectuării acestor operaţii vom constata o abatere a punctului P0 faţă
de punctul R0, rezultând o mărime liniară Δl a înclinării zidului.
Δl1 = R0 - P0 (3.9)
Mărimea unghiulară a înclinării 1 se va calcula cu relaţia:
l1 cc
1cc = (3.10)
h
unde "h" este înălţimea construcţiei.
123
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
124
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
a3
5
f
1
4
a2
6
f
9
3 7
8
2
10
1
a1 11
2 3
12
a b
Fig. 3.17 a. Verificarea verticalităţii prin procedeul verticalei optice
b. Părţi componente ale aparatului P.Z.L: 1- lunetă, 2-ambază, 3-trepied, 4-ocular, 5-
obiectiv, 6-surub de focusare, 7-oglindă pentru iluminat interior, 8-clapetă de blocare a
mişcării orizontale, 9-şurub de fină mişcare orizontală, 10-şuruburi de calare, 11-placă
orizontală de bază, 12-şurub pompă
h2 400 2
m= 2
0,25 2 2 mc (3.11)
unde:
h - înălţimea de proiectare a verticalei;
- sensibilitatea nivelei torice;
- puterea de mărire a lunetei;
mc - eroarea de centrare.
d) Procedeul prin vizarea laterală cu teodolitul
Este un procedeu utilizat la determinarea înclinării transversale a elementelor
de construcţie.
În vederea verificării unui şir de stâlpi situaţi pe axa A-A (fig. 3.18) vom trasa
o axă paralelă cu aceasta la distanţa „a‖ marcând capetele ei. Se va staţiona cu
teodolitul în punctul A, dând viză la marca de vizare situată în A‘.
În dreptul rizurilor verticale vor fi efectuate citiri succesive jos şi sus pe
fiecare stâlp stabilind înclinarea transversală în cele două poziţii ale lunetei cu
125
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
relaţia:
li = Cis - Cij (3.12)
a i = a - Cij (3.13)
csi
a j
ci
a a
A1
126
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
127
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
C2
1 0 4
8 A
7
1 2 3 4
S1 S2
6 L2
5
L1
C1
c6 c7 c5 c8
2
2 2
Pentru a afla mărimea deplasării liniare a centrului de sus vom utiliza
următoarele relaţii:
1
q1 L1 tg1 L (3.16)
1
2
q 2 L2 tg 2 L
2
128
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
în care:
q1, q2 - mărimea deplasării axei de sus, determinată din cele 2 staţii;
L1 şi L2 - distanţele de la instrument la centrul coşului de fum;
1 - diferenţa valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (3-2) şi de jos (1-4),
efectuate la punctele marginale ale coşului din staţia S1;
2 - diferenţa valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (6-7) şi de jos (5-8),
efectuate la punctele marginale ale coşului din staţia S2.
Q - mărimea totală a înclinării coşului.
129
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 4
TRASAREA CĂILOR DE COMUNICAŢII
4.1 Generalităţi
Construcţia căilor de comunicaţii necesită un însemnat volum de lucrări
topografice la proiectare, trasare şi execuţie. Etapele de realizare a acestor lucrări
sunt prezentate în [5], şi constau în:
proiectarea pe plan a axei căii, la scara 1:5 000 1:25 000;
trasarea pe teren a axei proiectate;
ridicările topografice de detaliu în jurul axei, necesare întocmirii
proiectului definitiv;
stabilirea unui traseu definitiv;
trasarea curbelor de racordare;
trasarea pe teren, în plan şi în înălţime, a căii de comunicaţie.
În cazul drumurilor mai puţin importante, traseul se alege şi se pichetează
direct pe teren, simultan cu ridicările topografice de detalii ale profilului
longitudinal şi ale profilelor transversale.
d3
C F
E D4 B
D5
D3 H
D6
1
d
d2
D1
A
D2
130
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
5 B
D4 x5
D3
y5 d5
D1
y3 d3 D5
2
y1 D2 x3
d1
y2 3
x1 V1 d2
A
x2
V2
131
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
= 200g - (4.1)
lungimea tangentei (T):
T1 T2 VTi VTe R tg R ctg (4.2)
2 2
X B R sin / 2
(4.6)
Y R 1 cos / 2
132
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
133
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
calculează cu relaţia:
200g ' ' (4.9)
de unde rezultă:
sin '
GV = GH (4.11)
sin
sin '
HV = GH (4.12)
sin
Elementele de trasare se calculează din tangenta T, calculată cu relaţia 4.2 şi
lungimea segmentelor calculate cu relaţiile 4.11 şi 4.12, rezultând:
HTi T VH si GTe T VG (4.13)
Care aplicate pe teren din punctele H şi G definesc poziţia punctelor de intrare
şi de ieşire din curbă. Pentru trasarea punctului de vârf a curbei se calculează
tangenta auxiliară:
t = R tg (4.14)
4
Măsurând din punctele de intrare şi de ieşire din curbă, pe direcţia celor două
aliniamente, valoarea tangentei auxiliare t, se obţin punctele F1 şi E1, iar la
jumătatea segmentului F1 B1 se pichetează punctul de vârf al curbei B.
134
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
' FH HG (4.17)
Orientările din relaţiile (4.16) şi (4.17), se calculează din coordonatele
punctelor. Distanţa de la G la H se calculează de asemenea din coordonate iar apoi
problema se reduce la cazul anterior tratat.
135
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
x1 2, 4,5...20 m; y1 R R 2 x1
2
x2 2 x1; y2 R R 2 2 x1
2
…………………………………………………………………
xn n x1; yn R R 2 nx1
2
136
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
xi R sin i
(4.18)
yi R R cos i R 1 cos i
unde:
i - numărul punctului de detaliu (i = 1, 2, …)
137
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
unde:
- unghiul format de tangentă şi coarda S, fiind egal cu jumătatea unghiului
2
la centru care subîntinde coarda S.
Pentru trasarea punctelor de detaliu, se staţionează cu teodolitul în punctul de
intrare în curbă (fig. 4.8) se vizează vârful de unghi V, cu 0 în aparat, după care se
roteşte aparatul cu mişcarea înregistratoare până când la microscopul de lectură se
va executa o citire egală cu valoarea unghiului / 2 - calculat.
V
1 2
S
S S
Ti 3
T R
R
138
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2' 3'
K S
K
S
2
S
3
S
y1
1
R
R
R
x1 S
Ti R
0
139
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Ti yTi
y3
y' 2 y2
XTi
x3
y' 1 y1
x2
x' 2
'
x1
x' 1
Y
B' B
Te
' i (4.23)
2
unde :
' - unghiul la centru corespunzător arcului rămas;
i - numărul punctelor de detaliu.
Se calculează apoi coordonatele pe tangentă cu relaţiile:
xi R sin i
(4.24)
yi R 1 cos i
Din figura 4.10 rezultă coordonatele pe coardă cu originea în B':
140
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
xi' xi
' (4.25)
yi yTi yi R 1 cos 2 R 1 cos i R cos i cos 2
Trasarea arcului BTi se face prin coordonatele rectangulare pe coardă, pentru x
de la B' spre Ti aplicând x1' , x2' , x3' ... xi' şi cu yi1 , perpendicular pe coardă.
Controlul tasării se face aplicând pe coarda TiB' ordonatele xTi xi în
care: xTi R sin
2
141
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
de unde rezultă:
S2
h1 (4.28)
8R
În mod similar se poate scrie:
T B BTe
2 2
h2 i (4.29)
8R 8R
Valorile segmentelor TiB şi BTe se pot obţine din triunghiurile TiBD şi TeBD,
aplicând teorema lui Pitagora:
2
Ti B BC 2h1R
2 2
(4.31)
142
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
R R
T(i) D
B1 T(e)
r
V1
T(i)
u V
V2
B2 T(e) D'
T(i)
R R
l l 2 r 2 R r
tg / 2 (4.37)
2R r
Unghiul la centru , aferent curbei principale se calculează cu relaţia:
143
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
200 U (4.38)
S
R tg / 2 l (4.40)
cos
Pentru trasarea punctelor principale ale serpentinei, se staţionează cu
teodolitul în vârful de unghi V, se dă viză pe direcţia aliniamentului A1 cu zero în
aparat şi se trasează unghiul 200 g , pe direcţia căruia se măsoară distanţa r.
La capătul distanţei se obţine punctul de intrare în curba principală D. Trasând
unghiul faţă de de punctul D se obţine direcţia spre punctul de ieşire din curbă D',
poziţia acestuia fiind materializată la distanţa r.
Pentru a obţine vârfurile de unghi V1 şi V2 aferente curbelor auxiliare, din
punctul V pe direcţia celor două aliniamente se măsoară distanţa S. Din V1 se
măsoară pe direcţia aliniamentului A1 tangenta T, obţinându-se punctul de intrare în
curba auxiliară Ti.
Pentru a obţine punctul de ieşire din curba auxiliară, pe direcţia ViD se
măsoară tangenta T. Pentru verificare se măsoară distanţa TeD, care trebuie să fie
egală cu l.
144
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
A 0, 207 V 3
unde:
V - viteza autovehiculului în km/h.
Variabila independentǎ a clotoidei se calculează cu relaţia:
145
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2
s2 s 1 A
i i 2 (4.43)
2A 2 2
unde:
i - unghiul format de tangenta la clotoidă în punctul i cu sensul pozitiv al
axei absciselor;
si - lungimea arcului de clotoidă;
A - modulul clotoidei.
Pentru punctul final al clotoidei i se notează cu:
l
0 (4.44)
2R
unde:
l - lungimea clotoidei;
R - raza virajului arc de cerc.
Raza de curbură a clotoidei variază de la infinit (la intrarea în curbă) până la R
(la intrarea în viraj arc de cerc) şi se calculează cu relaţia:
si
i (4.45)
2 i
Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se calculează
cu relaţiile:
t5 t9
xi A 2 t ...
10 216
(4.46)
t3 t7 t11
yi A 2
3 42 1320
unde:
t i (4.47)
146
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
147
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
148
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
ct
proie Z3 h u
Linie
Z2
Z1 C
149
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
hu
1:
m
m
1:
C a B
A a
2L
Fig. 4.16 Determinarea amprizei în rambleu pe teren orizontal
Din relaţia de mai sus valoarea "a" o determinăm cu relaţia:
1 hu
a m hu (4.59)
m a
Înlocuindu-l pe "a" în relaţia (4.58) se va obţine:
b
2L b 2mhu iar L mhu (4.60)
2
m
1:
1:
m
c c
150
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
M
1:
m
hu
B
E
m
1:
n
1:
A
0
L1 L2
151
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1 SM b
de unde SM
m b/2 2m
1 SO L
de unde SO 1
m L1 m
1 OC L
de unde OC 1
n L1 n
b 1 1
hr L1
2m m n
şi dezvoltând în serie această relaţie se va ajunge la formula:
1 b
L1 mhr (4.63)
1 2
m
n
Pentru determinarea distanţei L2 plecând de la relaţia geometrică
SC SM MC SE EC
sau
b 1 1
hr L2
2m m n
şi dezvoltând în serie această formulă ajungem la relaţia :
1 b
L2 mhr (4.64)
1 2
m
n
Pentru marcarea amprizei debleului prin punctele A şi B (fig. 4.19) de
asemenea vom determina distanţele orizontale L1 şi L2.
152
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
L2
B
0
L1
C
1:m
hs
n A
1: b
c c
1:m S
Fig. 4.19 Trasarea amprizei în debleu pe teren înclinat
Cele două relaţii de calcul sunt:
1 b
L1 c mhs (4.65)
1 2
m
n
1 b
L2 c mhs
m 2
(4.66)
1
n
unde c - lăţimea şanţului colector
153
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 5
TRASAREA PODURILOR ŞI VIADUCTELOR
108 109
106
107
d R2
R4 d
R5
R1
A
V1 B
V2
R3 R6
C
D
Fig. 5.1 Reconstituirea axei unui pod
Dacă râul are o lăţime mai mare de 300 m drumuirile planimetrice se leagă de
reţeaua geodezică de bază şi în regiunea traversării. De asemenea se vor executa
ridicări de detalii pe cale tahimetrică prin metoda coordonatelor polare. Pe aceste
154
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
magistrale se vor trasa profile transversale cu detalii de teren, care vor fi determinate
nivelitic, la o distanţă între ele de 1/5 din lăţimea albiei. Profilele transversale
trebuie legate nivelitic şi planimetric la capetele de pe ambele maluri de reţeaua de
sprijin.
Ridicarea topografică se execută pe cât posibil împreună cu studiile
geotehnice şi hidrogeologice din această zonă şi de aceea o parte din punctele reţelei
vor servi ca bază pentru aceste studii în vederea stabilirii deplasării terenurilor şi
terasamentelor.
Precizia triangulaţiei podului trebuie astfel realizată încât erorile medii
pătratice în poziţia centrelor infrastructurilor şi în determinarea lungimilor
deschiderilor podului să nu depăşească 1,5...2cm , iar erorile în poziţia punctelor
triangulaţiei podului, care trebuie să fie de 1,5...2 ori mai mici, vor fi în medie de
1cm .
V14
M N
33m
V12 V13
0m
d2
32
d1
V11
155
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
A E C
D
Fig.5.3 Determinarea lungimii podului pe cale geometrică
Se vor construi pe unul din maluri două unghiuri drepte în punctele A şi C cu
un echer topografic. Din asemănarea triunghiurilor dreptunghice care se formează
putem scrie:
AE
Equation Chapter 5 Section 1 AB CD (5.1)
EC
Toate elementele se vor măsura în valori orizontale cu ruleta.
156
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1
În cazul măsurării distanţei peste
râuri cu adâncimea apei până la 3 m se
0,90m
poate construi un eşafod din piloţi bătuţi
la intervale de câte 3...4 m şi solidarizaţi
2 prin dulapi la partea superioară (fig. 5.4).
Pe piloţi se va monta o podină
orizontală la partea superioară şi o alta la
Fig. 5.4 Eşafodaj pentru măsurarea partea inferioară pe care se deplasează
lungimilor
operatorul.
L
c D
B
Fig. 5.5 Determinarea lungimii podului prin măsurare paralactică
Relaţia de calcul pentru obţinerea distanţei orizontale va fi:
l
L ctg (5.2)
2 2
Condiţiile care trebuie respectate pentru obţinerea preciziei necesare sunt:
– realizarea perpendicularităţii bazei AB pe axa podului, trasând
direcţiile CB şi CA cu echerul cu prisme, iar distanţele (CB = CA =
20m), cu ajutorul unei rulete etalonată;
– punctele C, D, A şi B se vor poziţiona corespunzător şi se vor
materializeaza prin cuie subţiri;
– la distanţele măsurate CB şi CA se vor aplica toate corecţiile pentru
157
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
A B
C
Fig. 5.6 Determinarea lungimii podului pe cale trigonometrică, utilizând triunghiuri
alăturate
Dacă abaterile dintre cele două valori obţinute pentru lungimea CD sunt
nesemnificative se va lua media lor.
b) Determinarea lungimii CD a podului din două baze situate de o parte şi de
alta a podului.
În funcţie de obstacolele de pe teren, pentru amplasarea pe bazele de aceeaşi
parte a axei podului (fig. 5.7a) sau opuse la cele două capete (fig. 5.7b) cu lungimi
158
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
C A
C A
a) b)
Fig 5.7 Determinarea lungimii podului pe cale trigonometrică, utilizând patrulatere cu
ambele diagonale observate
Se vor măsura şi compensa toate unghiurile în triunghi, după care aplicând
regula sinusurilor vom calcula mai multe valori independente a lui CD din fiecare
triunghi.
c) Determinarea lungimii axei podului ( CD ) cu ajutorul a două baze egale,
perpendiculare şi simetrice faţă de axa CD a podului.
Aplicând această metodă va creşte precizia de determinare a axei, întrucât
avem un număr dublu de vârfuri staţionabile, comparativ cu metoda anterioară (fig.
5.8), iar precizia de calcul va fi de circa 1:5000.
E F
A B
159
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
M N
C1 C2 C3 C4 C5
S
1 2 3 4 5
160
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
M 1 2 3 4 5 6 N
M'
1' x
2'
3'
4'
5'
6'
N'
Fig. 5.10 Trasarea axei podului faţă de axa longitudinală a unui pod vechi
În acest caz vom proiecta sub un unghi drept faţă de axa podului (MN),
punctele iniţiale M ' şi N ' , unde măsurăm unghiurile şi calculând distanţele X
între infrastructuri astfel:
b
X= (5.3)
sin
b - distanţa între centrele infrastructurilor
b) Râuri cu adâncimea apei mai mare de 4m şi curgere rapidă
În aceste caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor se vor construi pe cele
două maluri două baze perpendiculare pe axa podului (AC şi BD) amplasate una
spre amonte şi alte spre aval. (fig 5.11) iar controlul trasării se va face construind
alte două baze AC ' şi BD' în prelungirea prismelor.
C
3 2 1 A 3' 2' 1'
161
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
2
I A
162
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
163
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
variate de transmitere a cotelor cu precizia unui nivelment de ordinul II sau III astfel:
a) Schema prin nivelment aplicat atât de pe insulă (banc de nisip) cât şi
de pe maluri (fig. 5.14).
S3 Înainte de efectuarea
R3 R 4 nivelmentului se vor planta pe
ambele maluri câte două
repere de nivelment (R1, R2 şi
R3, R4) în locuri unde raza de
vizare trece la minimum 2 ... 3
m deasupra pământului.
S1
Din staţia S1 se vor executa citiri la firul nivelor în ordinea reperelor R1, R3 şi
R4, R2, iar pentru verificarea determinării diferenţelor de nivel între puncte vom
staţiona cu aparatul şi între reperele de pe cele două maluri ale râului executând din
staţiile S2 şi S3 citiri pe mirele instalate în R1 şi R2, respectiv R3 şi R4.
Pentru ca transmiterea cotei să poată fi considerată satisfăcătoare va trebui ca
suma diferenţelor de nivel în poligonul R1 - R3 - R4 - R2 - R1 să nu depăşească
10...20 mm.
b) Schema prin nivelment aplicat de pe cele două maluri - se utilizează
atunci când nu există insulă în mijlocul râului sau nu se pot bate piloni întrucât
adâncimea apei este prea mare (fig. 5.15). În acest caz determinările vor fi făcute
R2 S2 după ce în prealabil pe cele 2
b 2
(d'' ) b
maluri se amplasează decalat 2
a 2 repere, R1 şi R2, care formează
cu două puncte de staţie I şi II
)
materializate pe teren la o
a
(d''
reperele R1 şi R2, un
paralelogram sau dreptunghi.
b1
(d'a) Fig. 5.15 Transmiterea cotei peste
S1 a1 un râu aplicând schema unui
R1 paralelogram
(HR1)
164
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Din staţia I vom executa 2 citiri: a1 şi b1 spre reperele R1 şi R2 iar din staţia II
alte 2 citiri, a2 şi b2 spre aceleaşi repere având grijă să se respecte egalităţile
distanţelor I RI II RII şi I RII II RI .
Vom executa 2 ... 4 serii de observaţii în funcţie de lăţimea râului şi precizia
necesară de transmitere a cotei, iar ecartul admis între diferenţele de nivel ale laturii
R1-R2 pentru o serie de observaţii este de 5 ... 10 mm/100 m distanţă.
b3
b1 b2 b4
b1
(d'a)
a3
a1 R1 S3
S1
(HR1)
Fig. 5.16 Transmiterea cotei peste un râu aplicând schema unui paralelogram dublu
Citirile pe miră din staţiile I şi II în cazul paralelogramului din stânga şi
respectiv II şi III pentru cel din dreapta se vor realiza la fel ca şi în cazul schemei
anterioare, utilizând concomitent 2 instrumente de nivelment cu puterea de mărire
M 42 x şi folosind panouri mobile montate pe miră (vezi fig.5.13).
Citirea pe mira depărtată unde s-a instalat panoul mobil va fi realizată de un
ajutor la semnalul operatorului.
Pentru obţinerea unor rezultate bune la transmiterea cotei de pe un mal pe
altul se vor respecta următoarele condiţii:
– să nu difere unghiul "i" dintre directricea nivelei şi axa de vizare a
lunetei, întrucât la o variaţie mică a unghiului dintre semiserii apar
erori sistematice de valori mari la diferenţele de nivel: de exemplu, la
variaţia unghiului i cu 2'' pentru lăţimea apei de 1000 m obţinem
următoarea eroare:
165
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1 1 i i
hi d tgi2 tgi1 d 2 1 5mm (5.4)
2 2
– să se lucreze în condiţii de temperatură constantă, fiind cunoscut faptul
că o variaţie a temperaturii de 1 C provoacă schimbarea unghiului i cu
0,5''.
– evitarea influenţei refracţiei atmosferice verticale prin efectuarea
transmiterii cotelor concomitent cu două aparate pe ambele maluri şi
rotind apoi staţiile între ele.
N(H N ) S2
mirã
j1
M(H M )
S1
Fig. 5.17 Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric-geodezic
Ţintele de vizare şi teodolitele vor fi aşezate în vârfurile unui paralelogram
ale cărui laturi scurte I - M şi II - N să nu depăşească 3m.
Pentru uşurinţa citirii pe miră vor fi instalate 3 mărci reprezentare prin linii
groase de 1 ... 2cm amplasate în partea de sus, la mijloc şi jos prin suprapunerea
axelor lor pe diviziuni întregi.
Ordinea de efectuare a determinărilor este următoarea:
– citim pe mira apropiată cu luneta riguros orizontală, înălţimea h a
teodolitului deasupra reperului;
– citim unghiurile zenitale Z pe liniile îngroşate la mirele depărtate în
ambele poziţii ale lunetei efectuând două trei serii de observaţii;
166
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
(2)
R1
R2
Fig. 5.18 Transmiterea cotelor prin nivelmet hidrostatic
Pentru determinări foarte precise pe ambele maluri se vor face observaţii
concomitente la intervale de timp stabilite după un anumit program, în ce priveşte
presiunea, temperatura aerului şi a apei, pentru a se putea face corecţii la rezultate
atunci când este cazul. Diferenţa de nivel se va obţine fǎcând media valorilor
rezultate din programul de observaţii.
167
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 6
LUCRARI TOPOGRAFICE PRIVIND TRASAREA UNOR
PROIECTE DE IMBUNATATIRI FUNCIARE
168
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
169
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
NA
ve
rsa
nt
av
a l
170
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
A D C E B
1:2 1:2
1,8
d0 mh 2 2,1 4, 2m
– se calculează deschiderea totală a canalului, egală cu
4, 2 1,8 4, 2 10, 2m măsurând de la axă câte 5,1 m pe cele două
direcţii.
Reperarea ţăruşilor de pe axă în caz de distrugere se va face cu ajutorul unor
reperi materializaţi la aceeaşi distanţă (15...20 m), notaţi cu acelaşi număr ca cei din
axă, şi determinaţi prin nivelment geometric faţă de acelaşi plan de comparaţie.
3,0
A' D
C
0,8
3,0 B
P'
2,5 A
0,6
P
0,5
E
:1
1
F
h
1
:1
171
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
172
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
RI
RII
RIII
Fig. 6.6 Reperarea axei principale a unui canal de irigaţie
Raportarea pe teren a traseelor principale din planul de execuţie este de obicei
în următoarea ordine: drumuri principale şi secundare, canale de evacuare, canalul
173
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
174
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
Bpe
B p Bp
(5.6)
2 2
unde:
H p - rezerva de trasare pe lărgime a platformei
Bpe - lăţimea de execuţie a platformei
Bp = 5,4 m pentru canalul în rambleu de tip A.X.
Pământul fiind luto-nisipos avem:
Bpe : 2 5, 4 0,14 : 2 2,77m (5.7)
Bp
Bp/2
bd
b Hp
1: :me
1
1:
m
1:
m
Hp
He
m
2,77 2,77 e
C1 A1 0+000 A2 C2
Fig. 6.7 Gabaritarea unui canal în rambleu când lăţimea platformei este mai mare de 4 m
În funcţie de cotele punctelor A1 şi A2 se vor marca pe gabarite cotele
platformelor, iar pe cele două gabarite se aplică cu ruleta întinsă la
orizont două distanţe: d1 = d2 = 1,25 m, obţinând punctele C1 şi C2 care
se vor marca printr-un ţăruş şi care determină limitele profilului
transversal din punctul 0+000.
Liniile pe care se fixează gabaritele vor fi paralele cu axa canalului,
întrucât pe un anumit tronson, lăţimea platformei este aceeaşi iar acest
mod de gabaritare se va aplica mai ales la executarea rambleului cu
maşini terasiere pentru canalele principale şi secundare.
Pentru canalele provizorii executate în rambleu vom materializa axa canalului
printr-un gabarit la înălţimea rambleului (fig. 6.8) iar limitele profilului transversal
se vor marca prin ţăruşi.
175
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1:
m
e
C1 A C2
Fig. 6.8 Pichetarea secţiunii transversale a unui canal în rambleu când lăţimea platformei
este mai mică de 4 m
176
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
177
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
178
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
179
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
1:
m
1:
m
h
1:
m
h
180
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
181
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
0,3-0,5
Canal
Inclinarea terenului
0,3-0,5
1:1
1:1
0,3-0,5
1:1
1:1
0,3-0,5
182
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
0,3-0,5
0,7-0,8
0,3-0,5
(H=h)
1:m
H
A
l a
L
183
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
(H>h)
E
1:m
H
h
h
A
l a
L
184
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 7
PROIECTAREA ŞI TRASAREA CONSTRUCŢIILOR
HIDROTEHNICE
7.1. Generalităţi
În vederea unei bune organizări a operaţiunilor de trasare a complexului
hidroenergetic, se impune o prezentare a principalelor obiective ce compun acest
ansamblu.
Ansamblu complexului hidroenergetic cuprinde următoarele elemente mai
importante (fig. 7.1):
barajul din beton armat în arc de cerc sau baraje de greutate;
lacul de acumulare;
centralele subterane;
galeriile de aducţiune principale şi secundare;
batardourile;
castelul de echilibru;
casa vanelor superioară şi inferioară
galeriile de forţă;
galeriile de fugă etc.
Fiecare din aceste elemente prezintă caracteristici aparte sub aspectul preciziei
şi metodei de trasare.
lac de drum ac
acumulare ces
baraj
cursul apei
castel de
echilibru uzina electrica
subterana
galerie de fuga
conducta(galerie)
de aductiune
casa vanelor
superioare conducte (galerii)
de forta
185
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
186
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
0
VI
A 12
13
VII
D
X IX
Râpa
VIII
187
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
B
D1 C D2 E b3 b4 P
a1
c1
c2
c3
a4
A d1 D d2 d3
F d4 Q
Fig. 7.3 Lanţ de patrulatere fără diagonală
Punctele drumuirilor de teodolit vor coincide cu cele de nivelment geometric
sau trigonometric funcţie de accidentaţia terenului, servind la întocmirea profilului
longitudinal sau ale celor transversale. Profile transversale se execută perpendicular
pe direcţia generală a văii , la intervale de 50...300 m.
Scările la care vor fi întocmite profilele longitudinale sunt diferite în funcţie
de complexitatea acestora (tab. 7.1) alegându-se astfel, ca reprezentarea detaliilor să
fie clară şi de aceea, mărimea scării nu va reprezenta şi precizia profilului.
Tab. 7.1
Scările profilelor longitudinale ale râurilor
Caracteristicile Scările profilului
Felul profilului
râului lungimilor înălţimilor
1:100 000 1:200
- pentru râuri mari în
1:300 000 1:500
regiuni de şes
1:500 000 1:1 000
Profil simplificat
- pentru râuri mici în
1:50 000 1:200
regiuni de şes şi pentru
1:100 000 1:200
râuri la munte
1:25 000 1:50 ... 1:100
1:50 000 1:100 ... 1:200
Profil amănunţit -
1:100 000 1:100 ... 1:200
1:200 000 1:200 ... 1:300
188
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
5
I
o K
J p
4
n H
q
L M
G m r
F l 3 6
N R
O
2 k P Q
s w
E 7 t 8
189
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
190
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
RN1
S III
E' N'
M'
F'
S
SI IV
S
II
RN4 RN2
RN3
Fig. 7.5. Nivelment geometric realizat în vederea trasării pantei unui canal
De exemplu pentru trasarea pantei date între punctele M' şi N' materializate pe
teren, vom proceda în mod similar cu § 2.4.1.
191
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
75 1:
1072.50 NNR 1, 1,
1: 5 0
1:
1,
50
1:
1,
7 5
5
,2
950.00 1:2
25 1:
1: 2,
25
2 62
10 3
2 5 11
5 4
9 1
8
6 7
192
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
193
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
194
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
din proiect, se pot folosi şabloane mobile, care se deplasează pe măsură ce rambleul
creşte. Ele rămân în general până la consolidarea taluzurilor.
195
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
BIBLIOGRAFIE
[1]. BOTEZ M,: Teoria erorilor şi metoda celor mai mici pătrate, EDP, Buc.
1961
[2]. BUDIU V., MUREŞAN D.,: Îmbunătăţiri funciare, vol. II, Ed. Genesis,
1996, Cluj-Napoca.
[3]. BOŞ N.,: Topografie, EDP. Buc. 1993
[4]. BOŞ N.,: Cadastru general, Ed. All Beck, Bucureşti 2003.
[5]. COFLEA, M., MITRAN, D. A., SBURLAN, A. D.: Îndrumător
topografic pentru căi de comunicaţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1955.
[6]. COSTĂCHEL A., MIHAIL D., CRISTESCU N.,: Lucrări topografice
de trasare, Ed. Teh. Buc. 1956.
[7]. COŞARCĂ C.,: Topografie inginerească
[8]. CRISTESCU, N.: Topografie inginerească, Editura didactică şi peda-
gogică, Bucureşti, 1978.
[9]. CRISTESCU, N., URSEA, V., NEAMŢU, M., SEBASTIAN-TAUB, M.:
Topografie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
[10]. DIMA, N., MITRICA, D., FLORUŢA, S.: Topografie inginerească,
Litografia I.M. Petroşani, 1971.
[11]. DIMA, N., PĂDURE I., HERBEI. O.,: Teoria erorilor şi metoda celor
mai mici pătrate, Ed. Corvinul Deva, 2001.
[12]. GHITAU, D.: Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983.
[13]. IONESCU, P., RÂDULESCU, M.: Topografie şi topografie
inginerească, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975.
[14]. LEU I., BUDIU V., CIOTLĂUŞ A., ş.a.,: Topografie şi Cadastru
Agricol, Ed. Did. Ped. Bucureşti 1999.
[15]. LEVCIUK, G.P.: Curs inginernoi gheodezii, Nedra, Moskva, 1970.
[16]. MIHAIL D.,: Topografie, Ed. Did. Ped. Bucureşti, 1966.
[17]. MOLDOVEANU C.,: Geodezie, Ed. Matrix, Buc. 2004
[18]. MUREŞAN D., BUDIU V., CIOTLĂUŞ A.,: Topografie şi desen tehnic,
TipoAgronomia, Cluj-Napoca, 1988.
[19]. NEUNER J.,: Sisteme de poziţionare globală. EDP Buc. 2000
[20]. ORTELECAN, M., PALAMARIU, M., BENDEA, H.: Probleme de
ba;ză în trasarea lucrărilor miniere, Litografia Universităţii din Petroşani, 1998.
[21]. ORTELECAN, M., PALAMARIU M, JURCA, T.: Trasarea lucrărilor
miniere, Editura Infomin Deva, 1999.
[22]. RĂDULESCU GH.,: Topografie inginerească, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca 2003.
[23]. RUSU, A., KISS, A., BOŞ, N.: Topografie-Geodezie, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1982.
196
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CUPRINS
197
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
CAPITOLUL 1 ................................................................................................................................ 1
NOTIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE INGINEREASCA................................................... 1
1.1 Obiectul si importanta disciplinei ....................................................................................... 1
1.2. Documentaţia topografică necesară la proiectare ............................................................ 1
1.2.1. Precizia reprezentării planimetriei .............................................................................. 4
1.2.2. Precizia reprezentării pe plan a reliefului .................................................................... 5
1.2.3. Fidelitatea si detalierea planului .................................................................................. 6
1.3. Conţinutul lucrărilor topografice în timpul execuţiei ........................................................ 8
1.3.1. Precizia lucrărilor topografice de trasare .................................................................. 10
1.4. Conţinutul lucrărilor topografice în timpul exploatării ................................................... 12
CAPITOLUL 2 .............................................................................................................................. 14
PROBLEME DE BAZĂ IN TRASARE ...................................................................................... 14
2.1. Trasarea unghiurilor orizontale ...................................................................................... 14
2.1.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu ajutorul teodolitelor ............................................ 14
2.1.2. Trasarea unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor ..................................................... 27
2.2. TRASAREA PE TEREN A LUNGIMILOR ....................................................................... 29
2.2.1. Procedeul 1. .............................................................................................................. 30
2.2.2. Procedeul 2 ............................................................................................................... 31
2.2.3.Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte ............................................................ 32
2.2.4. Calculul preciziei necesare trasării distanţelor .......................................................... 33
2.2.5 Calculul abaterilor admise ( i) pentru fiecare eroare componentă .......................... 35
2.3. TRASAREA COTELOR .................................................................................................... 45
2.3.1. Trasarea cotelor din proiect prin nivelment geometric .............................................. 46
2.3.2. Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric .......................................................... 51
2.4 Trasarea liniilor înclinate ................................................................................................. 53
2.4.1. Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul nivelelor ........................................................ 54
2.4.2. Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul teodolitelor ..................................................... 56
2.4.3. Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul setului de teuri ................................................ 57
2.4.4. Precizia de trasare a liniilor înclinate ........................................................................ 58
2.5. Metode de trasare în plan ale punctelor caracteristice aferente obiectivelor industriale şi
civile ........................................................................................................................................ 60
2.5.1. Metoda coordonatelor polare .................................................................................... 60
2.5.2. Metoda coordonatelor rectangulare ........................................................................... 62
2.5.3. Metoda intersecţiilor unghiulare înainte .................................................................... 63
2.5.4. Metoda triunghiului ................................................................................................... 65
2.5.5. Metoda intersecţiilor înapoi ...................................................................................... 66
2.5.6. Metoda intersecţiilor liniare ...................................................................................... 67
2.5.7. Metoda intersecţiilor reperate ................................................................................... 68
2.5.8. Metoda traseelor poligonale ...................................................................................... 71
2.6. TRASAREA ALINIAMENTELOR ..................................................................................... 73
2.6.1. Prelungirea aliniamentelor, prin bascularea lunetei cu 200 g...................................... 73
2.6.2. Prelungirea aliniamentelor prin trasarea unor unghiuri de 200g ................................... 74
2.6.3. Prelungirea aliniamentelor dincolo de obstacole ....................................................... 74
2.6.4. Trasarea unui punct intermediar pe aliniament ......................................................... 77
2.6.5.Trasarea cu precizie a aliniamentelor ......................................................................... 79
2.7 Trasarea elementelor topografice cu ajutorul staţiilor totale ........................................... 80
198
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
199
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ
200