Aux Mihaiela Abraham Circuite Electronice in Tehnica de Calcul A

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC
Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro
Circuite electronice în tehnica de calcul

Material de învăţare – partea I
Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul
Nivel 3 avansat
2009
AUTOR:
Mihaiela Abraham – profesor grad didactic I,Grup Şcolar Tehnic
Baia Mare
COORDONATOR:
SIDOR COSTINŞI – Profesor drd. , Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa
CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013
2
Cuprins
I. Introducere...................................................................................................................................4
II. Resurse......................................................................................................................................12
Tema 1. Componente pasive de circuit..........................................................................................13
Fişa de documentare 1.1. Rezistoare.....................................................................................13
Activitatea de învăţare 1.1. Identificarea tipurilor de rezistoare...........................................17
Fişa de documentare 1.2. Condensatoare..............................................................................18
Activitatea de învăţare 1.2. Identificarea condensatoarelor...................................................22
Fişa de documentare 1.3. Bobine...........................................................................................23
Fişa de documentare 1.4. Transformatoare............................................................................26
Activitatea de învăţare 1.3. Bobinele şi aplicaţiile lor...........................................................28
Tema 2. Componente active de circuit......................................................................................29
Fişa de documentare 2.1. Diode............................................................................................29
Activitatea de învăţare 2.1.1. Identificarea tipurilor de diode...............................................33
Activitatea de învăţare 2.1.2. Determinarea stării de funcţionare a diodelor........................34
Fişa de documentare 2.2. Tranzistoare..................................................................................36
Activitatea de învăţare 2.2.1. Identificarea tipurilor de tranzistoare.....................................40
Activitatea de învăţare 2.2.2. Utilizarea catalogului de tranzistoare.....................................42
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..............................................................43
Fişa de documentare 3.1. Redresoare....................................................................................43
Activitatea de învăţare 3.1.1. Identificarea tipurilor de redresoare.......................................47
Activitatea de învăţare 3.1.2. Funcţionarea circuitelor redresoare........................................48
Fişa de documentare 3.2. Stabilizatoare................................................................................50
Activitatea de învăţare 3.2. Identificarea stabilizatoarelor....................................................52
Fişa de documentare 3.3. Amplificatoare..............................................................................53
Activitatea de învăţare 3.3. Determinarea amplificării.........................................................55
Fişa de documentare 3.4. Circuite pentru impulsuri.............................................................57
Activitatea de învăţare 3.4. Identificarea circuitelor pentru formarea impulsurilor..............59
Fişa de documentare 3.5. Circuite basculante.......................................................................60
Activitatea de învăţare 3.5. Circuite basculante....................................................................63
Fişa de documentare 3.6. Modulatoare, demodulatoare.......................................................64
Activitatea de învăţare 3.6. Modulaţia şi demodulaţia semnalelor........................................66
Tema 4. Circuite integrate analogice.............................................................................................67
Fişa de documentare 4.1. Amplificatoare operaţionale.........................................................67
Activitatea de învăţare 4.1. Identificarea tipurilor de amplificatoare operaţionale...............70
Fişa de documentare 4.2. Stabilizatoare de tensiune integrate..............................................72
Activitatea de învăţare 4.2. Stabilizatoare de tensiune integrate...........................................74
Fişa de documentare 4.3. Temporizatoare.............................................................................75
Activitatea de învăţare 4.3. Temporizatoare..........................................................................77
Tema 5. Norme de tehnica şi securitatea muncii...........................................................................78
Fişa de documentare 5.1. Norme specifice în laboratorul de electronică.............................78
Activitatea de învăţare 5.1. Norme de tehnica şi securitatea muncii.....................................81
Tema 6. Defectele frecvente ale montajelor electronice utilizate în tehnica de calcul..................82
Fişa de documentare 6.1. Întreruperi de circuit, defecte de alimentare, depăşirea
parametrilor standard la sursele de alimentare......................................................................82
Activitatea de învăţare 6.1. Întreruperi de circuit, defecte de alimentare..............................84
III. Glosar.......................................................................................................................................85
IV. Bibliografie..............................................................................................................................87
I. Introducere
Materialul de învăţare are rolul de a conduce elevul la dobândirea competenţelor :
- Identifică circuitele cu componente electronice discrete ( analogice )
- Identifică circuitele integrate analogice şi digitale
- Analizează funcţionarea montajelor cu circuite electronice
- Verifică funcţionarea circuitelor cu componente discrete, a circuitelor integrate analogice
- Remediază defectele montajelor cu circuite electronice
Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul
Nivelul de calificare: 3 avansat
Materialul cuprinde:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
- glosar
Prezentul material de învăţare se adresează elevilor din cadrul şcolilor postliceale,
domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de calcul.
Competenţa /
Rezultatul Teme Elemente componente
învăţării
Competenţa  Tema 1. -Componente pasive de  Fişa de documentare 1.1. –

15.1 circuit Rezistoare
Identifică  Activitatea de învăţare 1.1-

circuitele cu Identificarea tipurilor de
componente rezistoare
electronice
analogice  Fişa de documentare 1.2. -
Condensatoare
 Activitatea de învăţare 1.2-

Identificarea
condensatoarelor
 Fişa de documentare 1.3. -

Bobine
 Fişa de documentare 1.4. -

Transformatoare
Competenţa /
învăţării
 Activitatea de învăţare 1.3.

– Bobinele şi aplicaţiile lor
 Tema 2.- Componente active de  Fişa de documentare 2.1. –

circuit Diode
 Activitatea de învăţare
2.1.1 - Identificarea tipurilor
de diode
2.1.2 – Determinarea stării
de funcţionare a diodelor
 Fişa de documentare 2.2 -

Tranzistoare
2.2.1- Identificarea tipurilor
de tranzistoare
2.2.2- Utilizarea catalogului
de tranzistoare
 Tema 3.- Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

electronice analogice Redresoare
3.1.1– Identificarea tipurilor
de redresoare
 Fişa de documentare 3.2

-Stabilizatoare
 Activitatea de învăţare 3.2–

Identificarea
stabilizatoarelor
 Fişa de documentare 3.4.

– Circuite pentru impulsuri

– Identificarea circuitelor
pentru formarea
impulsurilor
5
Competenţa /
învăţării
 Fişa de documentare 3.5-

Circuite basculante

– Circuite basculante
Competenţa  Tema 4.- Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –

analogice Amplificatoare operaţionale
15.2
Identifică Identificarea tipurilor de
circuitele amplificatoare operaţionale
integrate
analogice şi  Fişa de documentare 4.2 –
digitale Stabilizatoare de tensiune
integrate

Stabilizatoare de tensiune
integrată
 Fişa de documentare 4.3 –

Temporizatoare
 Activitatea de învăţare 4.3

– Temporizatoare
Competenţa  Tema 3 - Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

electronice analogice Redresoare
15.3
Analizează 3.1.2- Funcţionarea
funcţionarea circuitelor redresoare
montajelor cu
circuite  Fişa de documentare 3.2 -
electronice Stabilizatoare
 Activitatea de învăţare 3.2.-

Identificarea
stabilizatoarelor

Amplificatoare

Determinarea amplificării
6
Competenţa /
învăţării
 Fişa de documentare 3.4.-

Circuite pentru impulsuri

Identificarea circuitelor
pentru formarea
impulsurilor

Circuite basculante

Circuite basculante

Modulatoare,
demudulatoare

Modulaţia şi demodulaţia
semnalelor
 Tema 4 - Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –


Identificarea tipurilor de
amplificatoare operaţionale

integrate

integrată

Temporizatoare

– Temporizatoare
Competenţa  Tema 3 - Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

15.4.Verificarea electronice analogice Redresoare
7
Competenţa /
învăţării
funcţionării  Activitatea de învăţare

circuitelor cu 3.1.2- Funcţionarea
componente circuitelor redresoare
discrete, a
circuitelor  Fişa de documentare 3.2 -
integrate Stabilizatoare
analogice
 Activitatea de învăţare 3.2.-
Identificarea
stabilizatoarelor

Amplificatoare

Determinarea amplificării

Circuite pentru impulsuri

Identificarea circuitelor
pentru formarea
impulsurilor

Circuite basculante

Circuite basculante

Modulatoare,
demudulatoare

Modulaţia şi demodulaţia
semnalelor
 Tema 4 - Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –


Identificarea tipurilor de
amplificatoare operaţionale
8
Competenţa /
învăţării

integrate

integrată

Temporizatoare

– Temporizatoare
Competenţa  Tema 5 Norme de tehnica şi  Fişa de documentare 5.1–

15.5 Remediază securitatea muncii Norme specifice în
defectele laboratorul de electronică
montajelor cu
circuite  Activitatea de învăţare 5.1
electronice – Norme de tehnica şi
securitatea muncii
 Tema 6 – Defectele frecvente ale  Fişa de documentare 6.1–

montajelor electronice utilizate în Întreruperi de circuit,
tehnica de calcul defecte de alimentare,
depăşirea parametrilor
standard la sursele de
alimentare
 Activitatea de învăţare 6.1–

Întreruperi de circuit,
defecte de alimentare
Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în
funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.
9
10
Semnificaţia semnelor grafice utilizate pentru fişele de
documentare
Definiţie Listă de
verificare;
Paşi de urmat
Atenţie!
Informaţie
importantă
Atenţie!
Criterii de Este interzis să
apreciere / ...
verificare
Recomandări
cu privire la
termene –limită
11
Semnificaţia semnelor grafice utilizate pentru activităţile de
învăţare
Pânza de
paianjen Problematizare
Studiu de caz Cubul Interogări
Rezumare Expansiune
12
II. Resurse
Prezentul material de învăţare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite de
elevi:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
Elevii pot folosi atât materialul prezent (în forma printată) cât şi varianta echivalentă
online.
Alte surse pot fi:
- www.wikipedia.com
- www.google.ro
13
Tema 1. Componente pasive de circuit
Fişa de documentare 1.1. Rezistoare
Componentele pasive sunt elemente disipative (consumă putere activă şi o transformă

în căldură) şi nu pot controla fluxul de energie dintr-un circuit electric. Exemplu:
rezistoare, condensatoare, bobine de inductanţă, transformatoare . Circuitele formate
numai din componente pasive nu pot efectua cea mai importantă funcţie electronică:
amplificarea.
Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice şi electronice a cărei

principală proprietate este rezistenţa electrică ( proprietatea de a se opune trecerii
curentului electric).
Rezistoarele sunt de forme şi dimensiuni variate, putând fi clasificate după mai

multe criterii.
 În funcţie de tipul constructiv: - fixe

- variabile – potenţiometre
- semireglabile
 În funcţie de intensitatea curenţilor care le străbat:
pentru curenţi slabi: - liniare – peliculare

- bobinate
- de volum
- neliniare – termistoare
- varistoare
- fotorezistenţe
 După modul de marcare: - în clar

- în codul culorilor
Simbolizarea
Rezistoarele sunt reprezentate

convenţional printr-o serie de simboluri,
ce ilustrează tipul acestora.
a: rezistor,semn general
b: rezistor,semn tolerat
c: rezistor, semn nestandardizat
Fig.1.1.1.
d: rezistor cu rezistenţă variabilă; e: rezistor cu contact mobil
f: rezistor cu contact mobil cu poziţie de întrerupere
g: potenţiometru cu contact mobil ; h: potenţiometru cu contact mobil, semn general
i: potenţiometru cu ajustare predeterminată; j: rezistenţă cu două prize fixe
k: şunt; l: element de încălzire
m: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de temperatură (termistor)
n: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de temperatură,semn tolerat (termistor)
o: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de tensiune (varistor)
p: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de tensiune, semn tolerat (varistor)
Parametri
Principalii parametrii ce caracterizează un rezistor sunt :
- rezistenţa nominală Rn , este valoarea în ohmi , pentru care a fost construit rezistorul,
măsurată la 200 C;
- toleranta t , exprimată în procente, reprezintă abaterea maximă admisibilă a valorii

reale a rezistenţei, faţă de valoarea nominală Rn;
- tensiunea nominală Un, exprimată în volţi, reprezintă tensiunea electrică maximă ce

se poate aplica rezistorului în regim de funcţionare îndelungată, fără a-i modifica
caracteristicile.
Marcare
Indiferent de modalitatea de marcare, pe orice tip de rezistor se trece obligatoriu:
o Rezistenţa nominală, Rn ( Ω)
o Toleranţa valorii nominale ( %)
Marcarea poate fi realizată prin:
1.Codul în clar sau codul de litere şi cifre
Codul cuprinde trei sau patru caractere, în funcţie de numărul cifrelor

semnificative ce trebuie marcate pe rezistoare.
Literele codului înlocuiesc virgula zecimală.
Exemplu: R = 4K5 = 4,5 KΩ = 4500 Ω
15
La marcarea rezistoarelor se folosesc literele R, K, M, G, T, pentru a reprezenta
coeficienţii de multiplicare. Semnificaţia acestor coeficienţi, este dată în tabelul 1.1.1
Tab. 1.1.1.
Litera R K M G T
Coeficient de
1 103 106 109 1012
multiplicare
Exemplu: R = 75M = 75∙106 Ω
Iar pentru marcarea toleranţelor, corespondenţa din tabelul 1.1.2
Tab. 1.1.2
Litera B C D F G J K M N
Toleranţa
±0,1 ±0,25 ±0,5 ±1 ±2 ±5 ±10 ±20 ±30
%
Exemplu: R = 25 GJ = 25∙109 Ω ±5%
2. Codul de culori. Acest cod cuprinde benzi, inele colorate, pe corpul rezistorului,
având următoarea semnificaţie:
marcarea cu cinci benzi colorate: marcarea cu patru benzi colorate:
Fig. 1.1.2 Fig.1.1.3
- primele trei culori indică primele - primele două culori indică primele
trei cifre semnificative; două cifre semnificative;
- a patra culoare indică - a treia culoare indică coeficientul de
coeficientul de multiplicare; multiplicare;
- a cincea culoare, toleranţa; - a patra culoare, toleranţa
- pentru toleranţa de 20%, există doar trei, respective patru inele colorate pe rezistor;
- citirea se face începând cu banda cea mai apropiată de unul dintre terminale;
16
Caracteristici 1. Rezistoarele sunt elemente de circuit cu două borne ( dipoli ),
care respectă legea lui Ohm.
2. Pentru regimul de curent continuu, tensiunea la bornele rezistorului este direct

proporţională cu intensitatea curentului prin acel rezistor:
U= f(I), U = RI
caracteristică statică care defineşte caracterul de element liniar al rezistorului.
3. Pentru regimul de curent alternativ, curentul la un moment, depinde numai de

tensiunea la momentul respectiv:
u(t)=Ri(t),
ceea ce înseamnă că rezistorul este un element de circuit fără memorie.
4. Rezistenţa R, fiind o constantă pozitivă, tensiunea şi curentul au în orice moment

acelaşi semn. În consecinţă, rezistorul este un consumator de energie.
Codul culorilor pentru rezistoare:
Tab.1.1.3
Portocaliu
Violet
Alb
Gri
Argintiu
Auriu
Negru
Maro
Roşu
Galben
Verde
Albastru
Culoare
Prima, - - 1 2 3 4 5 6 7 8 9
a doua şi a - 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
treia cifră
Valoare
semnificativă
Multiplicator 10-2 10-1 1 10 102 103 104 105 106 107 108 109
Toleranţă( % ) ±10 ±5 ±1 ±2 fără culoare ± 20
17
Activitatea de învăţare 1.1. Identificarea tipurilor de rezistoare
Competenţa : Identifică circuitele cu componente electronice analogice
Obiectivul/obiective vizate:
Să recunoască tipurile de rezistoare după simbol, aspect fizic şi marcaj
50 min
Tipul activităţii: Învăţare prin categorisire
Sugestii :
- activitatea se poate face individual, sau pe grupe mici de elevi ( 2- 3 elevi)
Conţinutul: Rezistoare
Obiectivul: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici rezistoarele după
simbol, valoarea rezistenţei nominale şi a toleranţei.
Enunţ:
Completează spaţiile libere din tabelul de mai jos:
1a.Valoarea 1.b.Codul
1.c.Codul culorilor 2.a.Simbol 2.bTip de rezistor
rezistenţei în clar
termistor
2K5M
potenţiometru cu
0,25Ω ± 1%
contact mobil
Rezistor cu
25MJ
rezistenţă variabilă
Alte sugestii şi recomandări :

- se va utiliza codul culorilor ( tabelul 1.1.3.), marcarea toleranţelor ( tabel 1.1.2.), din
fişa de documentare 1.1.
Evaluare: - pentru fiecare valoare de rezistenţă corect trecută, câte 2puncte
- pentru fiecare simbol, tip de rezistor corect marcat, câte 1punct
18
Fişa de documentare 1.2. Condensatoare
Condensatorul reprezintă o componentă pasivă de circuit, caracterizată prin

proprietatea , numită capacitate, de-a înmagazina o cantitate de electricitate, când i se
aplică o tensiune la borne. Este format din două suprafeţe metalice numite armături,
separate printr-un material izolator, numit dielectric.
Tipuri
Condensatoarele se pot clasifica după următoarele criterii:
 După natura dielectricului - gazos
- solid
- lichid
 După tipul constructiv:
- fixe
- semireglabile
- variabile
 După domeniul frecvenţelor de lucru:
- pentru curent continuu ( f=0)
- pentru frecvenţe joase: 30 – 20kHz
- pentru frecvenţe înalte: 0,1 – 100 MHz
- pentru regim de impulsuri: f > 108 Hz
 După tensiunea nominală:
- de joasă tensiune – sub 100 V
- de înaltă tensiune – peste 100 V
 După material : - în carcasă de material plastic
- în carcasă metalică
- ceramice
19
Simboluri
a. condensator (în general)
b. condensator ( în general), simbol tolerat
c. condensator de trecere
d. condensator de trecere, simbol tolerat
e. condensator de trecere, simbol

nestandardizat
f. condensator electrolitic
g. condensator electrolitic ,simbol tolerat Fig. 1.2.1.
h. condensator electrolitic, simbol nestandardizat
i. condensator variabil
j. condensator variabil, simbol tolerat
k. condensator semireglabil, semiajustabil, trimer
l. condensator semireglabil, semiajustabil, trimer, simbol tolerat
Marcare
Condensatoarele pot fi marcate :
1. în clar, cunoscându-se în acest caz:
- valoarea nominală şi unitatea de măsură
- tensiunea nominală
- coeficientul de temperatură
- polaritatea ( dacă este cazul)
2. în codul culorilor: notarea se face începând cu extremitatea mai apropiată de

terminalele condensatorului plachetă, sau de la inelul, banda mai groasă pentru
condensatorul tubular. Semnificaţia benzilor colorate este în acest sens:
20
- prima culoare – coeficient de variaţie cu temperatura
- a doua şi a treia culoare – primele cifre semnificative ale capacităţii
- a patra culoare – coeficient de multiplicare
- a cincea culoare - toleranţa
Fig.1.2.2.
Tab.1.2.1
Galben
Violet
Gri
Negru
Maro
Roşu
Portocaliu
Verde
Albastru
Alb
Auriu
Coeficient de variaţie cu 0 -33 -75 -150 -220 -330 -470 -750 - +120 +100
temperatura
(ppm/0C)
Valoarea Prima cifră 1 2 3 4 5 6 7 8 9 -

semnificativă
capacităţii
A doua cifră 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 -
semnificativă
Coeficient de 1 10 102 103 104 105 10-2 10-1 -

multiplicare
Toleranţa c>10pF 20 1 2 2,5 100 5 - - - 10 -
c<10pF 2 0,1 0,25 - - 0,5 - - 0,25 1 -
Valoarea capacităţii rezultată conform tabelului 1.2.1. este exprimată în picofarazi.
21
Parametri
Principalii parametrii electrici ai condensatoarelor sunt:
- capacitatea nominală – Cn- valoarea pentru care a fost construit condensatorul –

exprimată în farazi;
- tensiunea nominală – Un – este tensiunea continuă maximă, sau tensiunea alternativă

eficace maximă ce poate fi aplicată la bornele condensatorului timp îndelungat la
temperatura maximă de funcţionare;
- tensiunea de străpungere – Ustr – reprezintă valoarea tensiunii la care dielectricul îşi

pierde proprietăţile izolante;
- reactanţa capacitivă – XC- mărime caracteristică condensatorului în curent alternativ,

de natura unei rezistenţe, măsurate în ohmi
1
Xc =
C
Caracteristici
1. În curent continuu, condensatorul constituie un element de blocare a curentului, el

prezentând o rezistenţă infinită. Aplicând o tensiune continuă la bornele
condensatorului, datorită proprietăţilor de izolant ale dielectricului, prin circuit nu apare
curent.
2. Dacă unui condensator ideal i se aplică la borne o tensiune alternativă, în circuit

apare un curent alternativ defazat cu 900 în faţa tensiunii.
22
Activitatea de învăţare 1.2. Identificarea condensatoarelor
Competenţa: Identifică circuitele cu componente electronice analogice
Să recunoască tipurile de condensatoare după simbol, aspect fizic şi marcaj
50 min
Tipul activităţii: Învăţare prin categorisire
Sugestii :
- activitatea se poate face individual, sau pe grupe mici de elevi ( 2- 3 elevi)
Conţinut: Condensatoare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici condensatoarele după
simbol şi marcaj
Enunţ :
Completaţi spaţiile libere din tabelul de mai jos:
1a.Condensatoar
1b.Valoarea 2b.Tip de
e marcate în codul 1c.Toleranţă 2a.Simbol
capacităţii condensator
culorilor
Condensator,
semn general
Condensator
variabil

- se va utiliza codul culorilor ( tabelul 1.2.1.) şi noţiunile legate de marcarea
condensatoarelor, din fişa de documentare 1.2.
Evaluare: - pentru fiecare valoare de capacitate şi toleranţă corect trecută câte 2puncte
- pentru fiecare simbol, tip de condensator corect marcat câte 1punct
23
Fişa de documentare 1.3. Bobine
Bobina reprezintă un conductor electric astfel înfăşurat încât să formeze una sau
mai multe spire.
Tipuri
Bobinele pot fi clasificate după mai multe criterii:
 După domeniul de utilizare:
- pentru curenţi slabi
- pentru curenţi tari
- de inducţie
 După construcţie:
- fără carcasă
- cu carcasă
 După formă:
- cilindrice
- paralelipipedice
- toroidale
 După frecvenţa de utilizare:
- de joasă frecvenţă
- de înaltă frecvenţă ( radiofrecvenţă)
- de audiofrecvenţă
Simboluri
24
Parametri
- Inductivitatea – L - reprezintă mărimea specifică a unei bobine, definită prin

proprietatea acesteia de a se opune oricărei variaţii a curentului electric ce-o străbate.
Fiind o mărime care caracterizează producerea fluxului de inducţie electromagnetică
într-un circuit, se poate exprima ca raportul dintre variaţia fluxului magnetic Φ şi variaţia
intensităţii curentului electric ce l-a provocat:

L=
I
se măsoară în SI în Henry ( H )
a). Dacă fluxul este produs de curentul electric ce străbate circuitul considerat,
inductivitatea se numeşte proprie, dacă fluxul este produs de un alt circuit,
inductivitatea se numeşte mutuală.
b). Bobinele fără miez, sau cu miez din material neferomagnetic au inductanţe scăzute,
iar bobinele cu miez din material feromagnetic, au inductanţe mari.
- Reactanţa inductivă - XL - se manifestă numai în curent alternativ, are semnificaţia de

rezistenţă, se măsoară în ohmi.
XL= ωL
Caracteristici
1.În curent alternativ, datorită fenomenului de autoinducţie, la aplicarea unei tensiuni la

bornele unei bobine ideale, curentul prin bobină prezintă o întârziere, ceea ce face ca
tensiunea să fie defazată cu 900 în faţa curentului.
2.În curent alternativ, bobina prezintă o rezistenţă mult mai mare decât în curent
continuu.
3. O bobină este cu atât mai bună cu cât puterea de pierderi ( P) este mai mică în
comparaţie cu cea reactivă ( P r), raportul acestora determinând factorul de calitate al
bobinei ( QL)
Pr L
QL = =
P R
4. Bobina este un acumulator de energie magnetică ( W L), energie care datorită

dependenţei de curentul electric , este de tip cinetic.
1 2
WL = LI
2
5. Curentul ce străbate o bobină şi respectiv tensiunea la bornele sale, depind de

reactanţa acesteia adică de frecvenţă, ceea ce impune limitarea curentului şi tensiunii,
pentru ca bobina să nu se distrugă.
25
6. În domeniul frecvenţelor joase, solicitarea bobinei se datorează în principal
curentului, care dă naştere la forţe electrodinamice între spire. În acest domeniu
tensiunea la borne creşte aproape liniar cu frecvenţa . În concluzie, curentul nu trebuie
să depăşească o valoare maximă admisibilă Imax.
7. Pentru frecvenţe înalte trebuie limitată tensiunea la o valoare maximă Umax, pentru a
evita străpungerea izolaţiei dintre spire, izolaţie în care pierderile dielectrice sunt
importante.
26
Fişa de documentare 1.4. Transformatoare
Două sau mai multe bobine cuplate, amplasate pe acelaşi miez magnetic,
formează un transformator. Rolul transformatorului este de a transfera tensiunea şi
curentul alternativ dintr-o bobină ( numită primar), în altă bobină ( numită secundar),
prin intermediul câmpului magnetic, fără o pierdere importantă de energie.
Tipuri
Cele mai semnificative transformatoare utilizate în electronică se pot clasifica în funcţie

de destinaţie, astfel:
 Transformatoare de alimentare, în general la frecvenţa reţelei, 50 Hz;
 Transformatoare de semnal de radiofrecvenţă, frecvenţe înalte, folosite în

radiocomunicaţii;
 Transformatoare de semnal de audiofrecvenţă, joasă frecvenţă, utilizate

pentru:
- adaptarea impedanţelor sau nivelelor tensiune / curent;
- cuplarea etajelor de amplificare;
- izolarea galvanică, în curent continuu a unor circuite;
- trecerea frecvenţei din banda de lucru a amplificatorului, fără a se produce

distorsiuni .
Simbol
Parametri
- raportul de transformare al transformatorului – n -
27
n1 U1 I2
n= = = , unde
n2 U2 I1
n1 = numărul de spire din primar
n2 = numărul de spire din secundar
U1 = tensiunea la bornele primarului
U2 = tensiunea la bornele secundarului
I1 = intensitatea curentului din primar
I2 = intensitatea curentului din secundar
Raportul de transformare poate fi supraunitar, pentru transformatorul coborâtor
n > 1; U2 < U1;
sau subunitar pentru transformatorul ridicător
n < 1; U2 > U1
- puterea transformatorului – P - exprimată în waţi
La transformatorul ideal, puterea din primar se transferă integral în secundar. La

transformatorul real, datorită pierderilor în rezistenţele înfăşurărilor şi în miez, puterea
obţinută în secundar este mai mică decât cea din primar.
28
Activitatea de învăţare 1.3. Bobinele şi aplicaţiile lor
Să identifice parametrii şi comportarea bobinelor
50 min
Tipul activităţii: Problematizarea
Sugestii :
- activitatea se poate face individual
Conţinut: Bobinele şi aplicaţiile lor
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea opera corect cu parametrii bobinelor şi
ai transformatoarelor
Enunţ : Alege varianta corectă de răspuns din enunţurile de mai jos:
1. La bornele unei bobine ideale, tensiunea este defazată faţă de curentul ce o străbate
cu un unghi:
  
a. egal cu - ; b. aparţinând intervalului (0, ); c. egal cu
2 2 2
2. Reactanţa unei bobine are valoare maximă dacă tensiunea la bornele acesteia este:
a .alternativă de joasă frecvenţă
b. alternativă de înaltă frecvenţă
c. continuă
3. O bobină este cu atât mai bună cu cât factorul de calitate al ei este:
a. mai mare decât unu
b. egal cu unu
c. mai mic decât unu
4. Raportul de transformare pentru un transformator coborâtor, este:
a. subunitar
b. supraunitar
c. egal cu unu
5. Relaţia corectă pentru definirea raportului de transformare a unui transformator, este:
n2 I 2 U 2 n1 I 1 U 2 n1 I 2 U 1
a.   b.   c.  
n1 I 1 U 1 n2 I 2 U 1 n2 I1 U 2
Evaluare: Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte
29
Tema 2. Componente active de circuit
Fişa de documentare 2.1. Diode
Dacă într-un acelaşi cristal se creează prin impurificare, de-o parte şi de alta a
unei suprafeţe de separaţie, două regiuni de tip opus una p şi cealaltă n, se spune că
am realizat o joncţiune pn.
O diodă semiconductoare este formată dintr-o joncţiune pn, la extremităţile căreia sunt
fixate conductoare de legătură, prin intermediul contactelor ohmice.
Terminalul ataşat regiunii p se numeşte anod, iar cel ataşat regiunii n se numeşte
catod.
A K ( C)
Fig.2.1.1.
Tipuri
După utilizarea lor în practică, diodele semiconductoare pot fi:
 redresoare
 stabilizatoare
 cu contact punctiform
 varicap
 tunel
1. Diode redresoare
Folosesc proprietatea joncţiunii pn care permite trecerea unui curent electric

semnificativ, numai atunci când sunt polarizate direct ( potenţialul anodului este mai
mare decât potenţialul catodului, cel puţin cu valoarea potenţialului de barieră ); la
polarizare inversă ele se “blochează”.
Această operaţie prin care se transformă un semnal alternativ într-un semnal

continuu, poartă numele de redresare.
Parametri
30
- tensiune continuă directă – UF
- tensiune inversă de vârf repetitivă– URRM
- curent direct continuu – IF
- curent mediu redresat – I0
- curent direct de vârf repetitiv – IFRM
- tensiune de deschidere, de prag: - 0,2 V ÷ 0,4 V – pentru diodele cu Ge
- 0,4 V ÷ 0,7 V – pentru diodele cu Si
2. Diode stabilizatoare ( diode Zener )
Lucrează în regim de străpungere controlată, în care atât curentul cât şi puterea

disipată sunt menţinute de circuitul exterior la valori acceptabile, pe care dioda le poate
suporta în regim permanent fără să se distrugă. Aceste diode se bazează pe
proprietatea joncţiunii pn de a avea în regim de străpungere o tensiune la borne practic
constantă, într-un domeniu larg de variaţie a curentului invers.
Parametri
- tensiunea de stabilizare – UZ
- curentul invers maxim – IZ
3. Diode cu contact punctiform
Sunt diode utilizate în domeniul frecvenţelor înalte şi foarte înalte, domeniu în care
dioda cu joncţiuni nu poate fi folosită. Ele sunt folosite ca detectoare şi schimbătoare de
frecvenţă, iar în regimul de impulsuri ca diode de comutaţie.
Parametri
- tensiune continuă inversă – URM
- curent continuu direct – IF
- tensiune continuă directă – UF
- curent mediu redresat – I0
31
4. Diode varicap ( varactoare)
Sunt diode cu joncţiuni ce funcţionează în regim de polarizare inversă până la

valoarea de străpungere. Utilizează proprietatea joncţiunii pn de a se comporta ca o
capacitate dependentă de tensiunea continuă de polarizare inversă.
Parametri
- tensiune inversă de vârf – UR
- curentul continuu invers – IR
5. Diode tunel
Sunt diode cu joncţiuni dar cu o lăţime a zonei de trecere mult mai mică, a căror
funcţionare se bazează pe “efectul tunel”. Datorită acestui efect, electronii pot învinge
bariera de potenţial, reprezentată de regiunea de trecere, chiar în absenţa unei energii
corespunzătoare. Apare astfel un curent prin diodă, numit curent tunel, important atât la
polarizare inversă cât şi la valori mici ale polarităţii directe.
Simboluri
Tab. 2.1.1
Tipuri de diode Simbol standardizat Simbol nestandardizat
Diode redresoare
Diode stabilizatoare
Diode varicap
Diode cu contact
punctiform
Diode tunel
Marcare
1. Pentru marcarea diodelor se practică desenarea unei benzi colorate pe corpul diodei,
în apropierea unui terminal, ce indică catodul acesteia. Nu există norme internaţionale
care să reglementeze codificarea dispozitivelor semiconductoare, aceasta revenind
firmelor producătoare care utilizează coduri specifice lor.
2. Diodele cu contact punctiform sunt marcate prin aplicarea unor inele colorate pe
corpul componentei. Citirea începe cu inelul cel mai apropiat de terminal.
32
Verificarea funcţionării diodelor
Funcţionalitatea diodelor sau a joncţiunilor pn se verifică cu ohmmetrul, prin măsurarea

rezistenţelor în sensul conducţiei şi blocării.
1.La diodele cu terminalele marcate, se determină:

Rd – rezistenţa directă - în sensul direct de conducţie, conectând anodul la borna
(+) a ohmmetrului.
Ri – rezistenţa inversă - în sens invers de blocare, conectând catodul la borna (+) a
ohmmetrului.
Dacă dioda este în stare de funcţionare atunci Rd este mic (0) iar Ri este mare (∞).
2.La diodele cu terminalele nemarcate se determină rezistenţele în ambele sensuri şi se

identifică terminalele:
- când rezistenţa este mică (Rd) atunci A (anodul) este cel legat la borna (+) a
ohmmetrului;
- când rezistenţa este mare (Ri) atunci A (anodul) este cel legat la borna (–) a
ohmmetrului;
Defectele diodelor:
1. Diodele sunt în scurtcircuit când ambele rezistenţe sunt mici.

2. Diodele sunt întrerupte când ambele rezistenţe sunt mari.
33
Activitatea de învăţare 2.1.1. Identificarea tipurilor de diode
- Să identifice tipurile de diode din schemele electronice.

- Să precizeze parametrii caracteristici fiecărui tip de componentă discretă, pe baza
datelor de catalog
50 min
Tipul activităţii: Rezumare
Sugestii: Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe de câte 3 - 4 elevi
Conţinut: Tipuri de diode
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea să determini performanţele şi

particularităţile constructive, de polarizare şi utilizare pentru diverse tipuri de diode.
Enunţ:
Folosind surse diverse (fişa de documentare 2.1., Internet, reviste de specialitate, caiet
de notiţe, catalog de componente electronice etc), obţineţi informaţii despre diodele:
redresoare, stabilizatoare, varicap, cu contact punctiform, tunel. Alegeţi câte un
exemplu din fiecare tip de diodă şi prezentaţi rezultatul sub formă de tabel, după
modelul următor:
Tip diodă Simbol Polarizare Parametri Utilizări
Evaluare: Pentru fiecare tip de diodă prezentată corect, se acordă câte 4 puncte.
34
Activitatea de învăţare 2.1.2. Determinarea stării de funcţionare a
diodelor
Competenţa: Analizează funcţionarea montajelor cu circuite electronice
Să măsoare rezistenţele la polarizare directă şi la polarizare inversă, determinând

starea de funcţionare a diodelor
50 min
Tipul activităţii: Exerciţiu practic
Sugestii: Activitatea se poate realiza pe grupe de câte 3 - 4 elevi
Conţinut: Determinarea stării de funcţionare a diodelor
Obiectiv:
La sfârşitul acestei activităţi vei şti să apreciezi starea de funcţionare a diodelor,

măsurând rezistenţele la polarizare directă şi inversă cu ajutorul aparatului de măsură.
Enunţ:
Pentru fiecare din diodele date: redresoare, stabilizatoare, cu contact punctiform,

măsuraţi rezistenţa în polarizare directă şi rezistenţa în polarizare inversă şi treceţi
rezultatele obţinute în tabelul de forma:
Starea de
Tipul diodei Cod Rd (Ω) Ri (Ω)
funcţionare
Redresoare
Stabilizatoare
Cu contact
punctiform

- Pentru determinarea stării de funcţionare a diodelor se studiază fişa de documentare
2.1.;
35
- Se recomandă cel puţin două diode diferite din fiecare tip ;
Materiale necesare:
- Multimetre digitale sau multimetre analogice,
- tipuri de diode: redresoare (1N4001...), stabilizatoare ( PL5V6Z....), cu contact

punctiform (1N4148...).
Evaluare:
Pentru fiecare măsurătoare corectă se acordă câte 1punct. Pentru identificarea corectă
a stării de funcţionare a fiecărei diode se acordă câte 2 puncte.
36
Tema 2. Componente active de circuit
Fişa de documentare 2.2. Tranzistoare
Tranzistoarele reprezintă dispozitive semiconductoare capabile să îndeplinească

condiţiile necesare amplificării în condiţii de polarizare optimă.
Tipuri
În funcţie de modul de funcţionare, se pot împărţii în două mari categorii:
 Tranzistoare bipolare – la care curentul principal este format din ambele feluri
de purtători de sarcină electrică specifice semiconductorilor
 Tranzistoare unipolare – la care curentul principal este format dintr-un singur fel
de purtători de sarcină
1. ) Tranzistoare bipolare
Sunt formate dintr-un monocristal de germaniu sau siliciu, în care se realizează

prin impurificare, trei regiuni alternativ dopate, despărţite prin două suprafeţe de
separaţie. Regiunile de la extremităţi au acelaşi tip de conductibilitate şi se numesc
emitor respectiv colector. Regiunea centrală are o conductibilitate opusă faţă de
extremităţi şi se numeşte bază.
În funcţie de doparea regiunilor ce formează tranzistorul, se cunosc:
 Tranzistoare pnp - emitorul şi colectorul de tip p
- baza de tip n
 Tranzistoare npn - emitorul şi colectorul de tip n
- baza de tip p
Simboluri
Tranzistor npn Tranzistor pnp

Fig. 2.2.1.
37
Marcare
Există trei modalităţi de marcare a tranzistorilor:
a). folosind două litere şi trei cifre – se aplică tranzistoarelor din domeniu audio - video
 Prima literă se referă la materialul din care este confecţionat tranzistorul şi poate
fi : A – pentru germaniu, sau B – pentru siliciu
 A doua literă reprezintă domeniul de utilizare: C – tranzistor de putere mică de

joasă frecvenţă; D - tranzistor de putere mare de joasă frecvenţă; F – tranzistor de
putere mică de înaltă frevenţă
 Cifrele identifică un tip particular de tranzistor, fără a avea însă o logică universal
valabilă în alegerea lor
b). marcarea care începe cu 2N – este formată din : cifră, literă, patru cifre
 2 – simbol pentru tranzistor
 N – simbol pentru siliciu
c). cod format din trei litere şi două cifre – nu există o regulă generală de identificare
a literelor. Se aplică tranzistoarelor utilizate în aplicaţii speciale.
Parametri
Cei mai importanţi parametri ai unui tranzistor, a căror depăşire poate duce la
distrugerea acestuia, sunt:
- temperatura joncţiunii - TF
- puterea totală disipată - PD
- curentul de colector - IC
- factor de amplificare în curent - hFE
- tensiunea de saturaţie colector – emitor - UCEsat
- frecvenţa de tăiere - fT
2. ) Tranzistoare unipolare ( cu efect de câmp)
Funcţionarea lor se bazează pe variaţia rezistenţei unui strat de material

semiconductor, prin care curentul este obligat să circule, cu ajutorul unui câmp electric
produs de semnalul de comandă. Variaţia rezistenţei determină variaţia curentului care
trece prin tranzistor.
38
Tipuri
Există trei tipuri de tranzistoare cu efect de câmp ( TEC ):
 tranzistoare cu efect de câmp cu joncţiune - TEC – J
 tranzistoare cu efect de câmp cu structură de metal–oxid –semiconductor – MOS
 tranzistoare cu pături subţiri
a) Tranzistoare cu efect de câmp cu joncţiune - TEC – J
Tranzistorul TEC –J, este format dintr-un bloc semiconductor de tip p sau n, la
extremităţile căruia se depun două contacte ohmice numite sursă ( S ), respectiv drenă
( D). În zona centrală dintre sursă şi drenă se formează prin impurificare o regiune de
tip opus blocului semiconductor, numită poartă ( P), sau grilă ( G ) iar de cealaltă parte
a blocului semiconductor, se creează o zonă de acelaşi tip cu poarta, numită bază.
Canalul conductor este conectat între drenă şi sursă.
Simbol
Fig. 2.2.2.
b) Tranzistoare cu efect de câmp tip MOS
La aceste tranzistoare, canalul conductor se află la suprafaţa semiconductorului

de bază iar câmpul electric exterior se aplică pe o armătură metalică care este izolată
de suprafaţă. Datorită succesiunii straturilor de metal, oxid de siliciu, semiconductor
care formează poarta , tranzistorul se numeşte MOS.
Simbol
cu canal de tip p Fig.2.2.3. cu canal de tip n
39
Parametri
Caracteristic pentru TEC – uri,considerând aici şi TEC-J şi TEC-MOS sunt mărimile:
- tensiunea de poartă - Ep – tensiunea dintre poartă şi sursă
- curentul de drenă - ID
- impedanţa de intrare
Asemănări între TEC-J şi TEC-MOS:
 ambele sunt comandate în tensiune
 curentul de intrare mic ( 10-9 ÷ 10-12 A laTEC –J şi 10-12 A la TEC - MOS)
 impedanţa de intrare foarte mare ( 1012 ÷ 1018 Ω la MOS )
 frecvenţe de lucru foarte mari ( 107 ÷ 108 Hz )
Defecte specifice tranzistoarelor
Cele mai frecvente defecte care pot apare atât la circuitul de polarizare cât şi la tranzistorul
propriu – zis, sunt: întreruperea joncţiunilor, curenţi reziduali prea mari, întreruperea circuitului
exterior, scurtcircuite pe traseul imprimat.
Defecte Manifestarea lor în circuit
Întreruperea conexiunii bază-emitor Curent nul prin colector

Tensiune pe colector mare, tensiune pe emitor
nulă
Baza întreruptă în interiorul tranzistorului Tensiune pe colector mare, tensiune pe emitor
nulă
Colector întrerupt în interiorul Tensiune mare în colector,
tranzistorului 0,5V...0,7V tensiunea bazei
Emitor întrerupt în interiorul tranzistorului Tensiune mare în colector, tensiune nulă în

emitor
Scurtcircuit în interiorul tranzistorului Tensiunile pe emitor şi colector au aceeaşi
între emitor şi colector valoare
Întreruperea circuitului bazei Tensiune pe colector mare, între bază şi emitor
lipsă tensiune
Întreruperea circuitului emitorului Tensiunea pe emitor aproape egală cu
tensiunea de bază, tensiune mare pe colector
Întreruperea circuitului colectorului Tensiuni foarte mici pe colector, bază şi emitor
Curenţi reziduali prea mari (nA la Si)
Tranzistor defect Factorul de amplificare mai mic decât cel dat
în catalog
40
Activitatea de învăţare 2.2.1. Identificarea tipurilor de tranzistoare
Să identifice terminalele şi tipul de tranzistor
50 min
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe de câte 3 - 4 elevi
Conţinut: Tranzistor bipolar
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea identifica terminalele şi tipul de

tranzistor, cu ajutorul aparatului de măsură.
Enunţ:
Identifică terminalele şi tipul tranzistoarelor date
Materiale necesare:
tipuri de tranzistoare T A, TB... ( BC 177, BC 171, BD 135, BD 137,...), multimetru
numeric sau analogic, conectori
Mod de lucru:
- Se măsoară rezistenţa RT1,T3 dintre terminalul T1şi T3, în ambele sensuri. Se repetă
măsurarea între terminalele: T1- T2 şi T2 –T3 rezultatele trecându-se în tabelul:2.2.1.1
Tabelul 2.2.1.1
R T1, T3 R T2 , T3 R T1, T2
Tipul
Terminal
T tranzistorului
T1=
TA T2=
T3=
T1=
TB T2=
T3=
41
- Se compară valorile măsurate cu valorile din tabelul 2.2.1.2 şi se identifică terminalele
şi tipul tranzistorului
- Pentru identificarea emitorului şi colectorului se compară rezistenţa joncţiunilor

bază – emitor, respectiv bază – colector ( RBE > RBC)
- Dacă valorile măsurate diferă de cele din tabelul 2.2.1.2,tranzistorul este defect.
Tabelul 2.2.1.2
R T1, T3 R T2, T3 R T1,T2
Tipul
Terminal
tranzistorului
T1=
mică ∞ mică ∞ ∞ ∞ npn T2=
T3=
T1=
∞ mică ∞ mică ∞ ∞ pnp T2=
T3=
Evaluare:
- Pentru fiecare identificare corectă ( terminal, tip), se acordă câte 2 puncte
- Pentru fiecare măsurare corectă se acordă câte 1 punct.
42
Activitatea de învăţare 2.2.2. Utilizarea catalogului de tranzistoare
Competenţa: Verificarea funcţionării circuitelor cu componente discrete, a

circuitelor integrate analogice
Să precizeze parametrii diferitelor tipuri de tranzistoare pe baza datelor din cataloagele
de componente
50 min
Tipul activităţii: Studiu de caz
Sugestii:
Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe de 2 - 3 elevi
Conţinut: Utilizarea datelor din cataloagele de tranzistoare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea identifica parametrii diferitelor tipuri de
tranzistoare, folosind datele din catalogul de tranzistoare.
Enunţ:
Redactează o foaie simplificată de catalog pentru un tranzistor bipolar, la alegere,

folosind catalogul de tranzistoare. Se vor urmări valorile limită absolute precum şi
caracteristicile statice şi dinamice ale tranzistorului respectiv.
Evaluare:
Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea informaţiilor obţinute.
43
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa de documentare 3.1. Redresoare
Redresoarele sunt circuite electronice capabile să transforme energia electrică de

curent alternativ în energie electrică de curent continuu.
Schema bloc a unui redresor conţine următoarele elemente:
Fig. 3.1.1.
TR – transformatorul de reţea, cu ajutorul căruia se modifică valoarea tensiunii de

alimentare, obţinându-se în secundar valoarea tensiunii altenative ce trebuie redresată;
R – elementul redresor, cu proprietăţi de conducţie unilaterală, care transformă

tensiunea alternativă într-o tensiune pulsatorie de aceeaşi polaritate;
F – filtru de netezire, care micşorează pulsaţiile tensiunii redresate, obţinând o tensiune

apropiată ca formă, de cea continuă.
Clasificarea redresoarelor
Se pot clasifica după mai multe criterii:
 După tipul tensiunii alternative redresate ( număr de faze ):
- monofazate
- polifazate
44
 După numărul de alternanţe ale curentului alternativ pe care le redresează:
- monoalternanţă
- bialternanţă
 După posibilitatea controlului asupra tensiunii redresate:
- necomandate
- comandate ( reglabile )
 După natura sarcinii:
- cu sarcină rezistivă – R
- cu sarcină inductivă – RL
- cu sarcină capacitivă – RC
Identificarea redresoarelor după schema electronică şi forma de undă
Tab. 3.1,1
Tipul
Schema electronică Forma de undă a tensiunii
constructiv
monofazat
monoalternanţă
monofazat
dublă
alternanţă cu
priză mediană
45
monofazat
dublă
alternanţă în
punte
1. Redresor monofazat monoalternanţă
Funcţionare
La aplicarea unei tensiuni alternative în primarul transformatorului, ia naştere în

secundarul acestuia o tensiune alternativă modificată, ce se aplică pe anodul diodei
redresoare. Pe durata alternanţelor pozitive dioda conduce, apare în circuit un curent
proporţional cu tensiunea aplicată. Pe durata alternanţelor negative, dioda este blocată,
curentul prin circuit fiind zero. Curentul prin sarcină circulă într-un singur sens, sub
forma unui curent pulsatoriu.
Tensiunea la bornele sarcinii, us, are expresia:
T
us = Usm sinωt, în intervalele în care dioda conduce, 0< t < ;
2
componenta continuă a tensiunii redresate U 0
U sm
U0 = ≈ 0,45 Us

şi us = 0 ; în intervalele în care dioda este blocată.
Parametri
- tensiunea redresată - Pentru a aprecia cât de apropiată este forma tensiunii redresate
de forma tensiunii continue , se defineşte factorul de ondulaţie  ca raportul dintre
amplitudinea componentei fundamentale ( tensiunea din primar) şi amplitudinea
componentei continue.
Pentru redresorul monofazat monoalternanţă, valoarea factorului de ondulaţie este

1,57, apreciindu-se că forma tensiunii redresate nu este mulţumitoare. ( pentru un
redresor ideal factorul de ondulaţie este zero)
- randamentul redresorului  , definit ca raportul dintre puterea utilă de curent continuu

furnizată în sarcină şi puterea consumată, absorbită de la reţea
În cazul acestui redresor randamentul este de 0,4 ( 40% )
2. Redresor monofazat dublă alternanţă cu priză mediană
46
Funcţionare
Transformatorul din schema redresorului are două înfăşurări secundare identice legate
astfel încât tensiunile la bornele lor variază în antifază. Există astfel posibilitatea ca o
diodă să fie polarizată direct , determinând apariţia curentului în circuit, în timp ce
cealaltă diodă este blocată. La schimbarea polarităţii alimentării, funcţionarea diodelor
se inversează. Cea care a condus se blochează, iar cea care a fost blocată, conduce.
Curentul ce apare în circuit în acest caz, coincide ca sens, cu cel din alternanţa
anterioară.
Us = Usmax sinωt,
2U s max
Componenta continuă: U0 =

Parametri
- factorul de ondulaţie devine = 0,67 , forma de undă redresată este mai apropiată de
cea continuă
- randamentul redresorului = 0,8 ( 80 %)
3. Redresor monofazat, dublă alternanţă, în punte
Funcţionare
Puntea este formată din patru diode, alimentarea realizându-se pe o diagonală a punţii,
iar tensiunea redresată obţinându-se pe cealaltă diagonală. În timpul aplicării
alternanţei pozitive la o extremitate a secundarului transformatorului, conduc diodele
aflate pe laturi opuse, care sunt polarizate direct, determinând un curent prin rezistenţa
de sarcină, în timp ce celelalte două diode sunt blocate.
La schimbarea alternanţei tensiunii de alimentare, se blochează diodele care au fost în

conducţie, deschizându-se acelea care au fost blocate, curentul rezultant având acelaşi
sens prin sarcină.
Us = Usmax sinωt,
2U s max
Componenta continuă: U0 = ≈ 0,9 Us

Randamentul redresorului este de 80%
47
Activitatea de învăţare 3.1.1. Identificarea tipurilor de redresoare
Competenţa: Identificarea circuitelor cu componente electronice analogice
Să identifice tipuri de redresoare
50 min
Sugestii:
Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe de câte 3 - 4 elevi
Conţinut: Redresoare.
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei şti să recunoşti tipurile de redresoare după
schema de principiu şi vei putea să explici funcţionarea acestora.
Enunţ:
Folosind surse diferite ( fişa de documentare 3.1, internet, caiet de notiţe, catalog de
componente electronice etc), obţineţi informaţii despre:
a. redresorul monoalternanţă;
b. redresor dublă alternanţă cu punte de diode;
c. redresor dublă alternanţă cu transformator cu priză mediană,
după următoarea structură de idei: schema de principiu, funcţionare.
Rezultatele le veţi înregistra sub formă tabelară, conform exemplului:
Tipul redresorului Schema de principiu Funcţionare
Evaluare:
Pentru fiecare schemă de principiu corect reprezentată se acordă câte 4 puncte.

Pentru fiecare explicaţie corectă a funcţionării redresorului se acordă câte 5 puncte.
48
Activitatea de învăţare 3.1.2. Funcţionarea circuitelor redresoare
Să identifice tipuri de redresoare şi să analizeze funcţionarea acestora
50 min
Tipul activităţii: Experiment
Sugestii:
În funcţie de dotarea laboratorului , activitatea se poate realiza pe trei echipe, fiecare

echipă având de studiat un anumit tip de redresor. Fiecare echipă se poate forma din 2
grupe de câte 3 – 4 elevi în funcţie de sarcina redresorului ( R, RC).
Conţinut: Analiza funcţionării montajelor redresoare în funcţie de tensiunile redresate.
Obiectiv:
La sfârşitul acestei activităţi vei şti să măsori tensiunile de intrare şi ieşire dintr-un
redresor şi să vizualizezi aceste mărimi cu ajutorul unui osciloscop catodic.
Enunţ:
Realizaţi măsurarea tensiunilor de intrare şi de ieşire dintr-un circuit redresor, precum şi

vizualizarea acestor mărimi cu ajutorul osciloscopului catodic.
Alte sugestii şi recomandări:
Se pot face simultan trei variante de montaje:
-redresor monofazat monoalternanţă,
- redresor monofazat dublă alternanţă în punte şi
- redresor monofazat dublă alternanţă cu transformator cu priză mediană.
De asemeni fiecare variantă de montaj poate fi studiată pentru sarcină rezistivă,

respectiv RC.
Se vor folosi schemele electronice pentru redresoare din fişa de documentare 3.1,
tabelul 3.1.1.
Se vor măsura tensiunile la intrarea (U 1) respectiv ieşirea transformatorului (U 2) şi la

bornele sarcinii (US), valorile acestor mărimi înregistându-se în tabelul 3.1.2.1 ; 3.1.2.2.
şi 3.1.2.3, în funcţie de tipul de redresor
49
Tabelul 3.1.2.1 redresor monofazat monoalternanţă
Tensiuni alternative Tensiuni continue
U1(V) U2(V) Us(V) măsurată Us(V) calculată Us(V) calculată
Us = 0,45U2 1 T
Us=(1- )U2max
2 CR
( sarcină rezistivă)
( sarcină RC )
Tabelul 3.1.2.2 redresor monofazat dublă alternanţă în punte
Us = 0,9U2 1 T
Us=(1- )2U2
4 CR
( sarcină RC )
Tabelul 3.1.2.3 redresor monofazat dublă alternanţă cu transformator cu priză mediană
Us = 0,9U2 1 T
Us=(1- )2U2
4 CR
( sarcină RC )
Se conectează osciloscopul în circuit pentru vizualizarea tensiunilor U 2 şi Us
Evaluare:
- pentru montarea corectă în circuit a voltmetrelor se acordă câte 2 puncte

- pentru înregistrarea corectă a valorilor de tensiune se acordă câte 1 punct
- pentru calculul corect a tensiunii redresate se acordă câte 2 puncte
- pentru conectarea corectă a osciloscopului se acordă 2 puncte
- pentru interpretarea corectă a rezultatelor se acordă pentru fiecare tip de redresor câte
5 puncte
50
Fişa de documentare 3.2. Stabilizatoare
Stabilizatoarele sunt circuite electronice care se conectează între sursa de

alimentare şi consumator, având rolul de a menţine constantă tensiunea sau curentul
consumatorului, faţă de variaţiile tensiunii sursei, ale rezistenţei de sarcină sau ale
temperaturii mediului.
Fig. 3.2.1.
Tensiunea de ieşire de la bornele rezistenţei de sarcină U s, trebuie menţinută constantă.
Tipuri
Clasificarea stabilizatoarelor folosite în aplicaţiile electronice se face după:
 parametrul electric menţinut constant:
- stabilizatoare de tensiune
- stabilizatoare de curent
 metoda de stabilizare:
- stabilizatoare parametrice
- stabilizatoare electronice
 modul de conectare a elementului de reglaj:
- stabilizatoare de tip derivaţie
- stabilizatoare de tip serie
Parametri
Variaţiile tensiunii de ieşire de la bornele rezistenţei de sarcină, pot apărea datorită

variaţiilor tensiunii de intrare (Δ Ua) cât şi datorită variaţiilor rezistenţei de sarcină (Δ Rs),
( fig.3.2.1 ).Se definesc astfel:
- factorul de stabilitate în raport cu tensiunea- F u
51
- factorul de stabilizare în raport cu rezistenţa de sarcină -F R
Factorul de stabilizare reprezintă raportul dintre variaţia relativă a mărimii care

produce nestabilitatea şi variaţia relativă a mărimii de ieşire, atunci când cel de-al doilea
parametru de nestabilitate se menţine constant. Cu cât valorile lor sunt mai mari, cu atât
calitatea stabilizării este mai bună.
Funcţionarea stabilizatoarelor se bazează pe:
1. comportarea neliniară a unui element ( de exemplu diodă Zener ), care la o variaţie

mare a unui parametru ( curent ) menţine constant alt parametru ( tensiunea la bornele
diodei)
2. o schemă mai complexă în care, un element activ de circuit ( tranzistor ), numit

element regulator, preia variaţiile de tensiune sau de curent ale sarcinii, menţinând
constant parametrul de ieşire.
Stabilizatoare parametrice
Circuite stabilizatoare care conţin un element neliniar, caracterizat printr-un

parametru variabil cu valoarea curentului ce îl parcurge. Pot fi de tensiune şi de curent.
Stabilizatoarele parametrice de tensiune se pot realiza cu diode Zener.
Fig.3.2.2.
Din caracteristica diodei se poate observa că la variaţii mari ale curentului de intrare I Z,
se obţine o variaţie mică a tensiunii la borne.
1. Pentru a obţine tensiuni stabilizate mai mari, pot fi conectate mai multe diode
Zener în serie.
2. Pentru a mării valoarea factorului de stabilizare se pot folosi mai multe celule dispuse
în cascadă.
52
Activitatea de învăţare 3.2. Identificarea stabilizatoarelor
Să descrie funcţionarea circuitelor de stabilizare după schema electrică
50 min
Tipul activităţii: Expansiune
Sugestii: Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe mici de

elevi (2-3 elevi)
Conţinut: Stabilizatoare parametrice
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea explica funcţionarea şi rolul unui
stabilizator de tensiune
Enunţ: Pornind de la următoarele enunţuri incomplete, realizaţi un eseu de aproximativ

20 rânduri în care să dezvoltaţi ideile conţinute în enunţuri. În realizarea eseului trebuie
să folosiţi minim 10 cuvinte din lista de mai jos:
Stabilizatoarele sunt circuite electronice care se conectează între sursa de alimentare

şi consumator, având rolul de a menţine constantă tensiunea sau curentul
consumatorului, faţă de variaţiile tensiunii sursei, ……………………………...
Factorul de stabilizare reprezintă raportul dintre variaţia relativă a mărimii care produce
nestabilitatea şi variaţia relativă a mărimii de ieşire, atunci când cel de-al doilea
parametru de nestabilitate ……………………..
Lista de cuvinte:
diodă Zener, element regulator, parametrii, mod de conectare, metodă de stabilizare,

factor de stabilitate, diodă Zener în serie, stabilizatoare parametrice, celule în cascadă,
comportare neliniară
Evaluare:
Criteriile de evaluare vor fi stabilite de comun acord cu elevii.
53
Fişa de documentare 3.3. Amplificatoare
Amplificatorul reprezintă un cuadripol activ, prevăzut cu două borne de intrare şi

două borne de ieşire, capabil să furnizeze la ieşire semnale electrice de putere mult mai
mare decât cele de la intrare, fără a modifica forma semnalului amplificat.
Fig.3.3.1.
Tipuri
Un amplificator poate aparţine simultan mai multor criterii de clasificare:
 După natura semnalului cu preponderenţă amplificat:

- amplificatoare de tensiune
- amplificatoare de curent
- amplificatoare de putere
 După valoarea benzii de frecvenţă a semnalelor amplificate:
- amplificatoare de curent continuu
- amplificatoare de joasă frecvenţă (audiofrecvenţă:20 Hz -20KHz)
- amplificatoare de înaltă frecvenţă (radiofrecvenţă: 20 KHz –30MHz)
- amplificatoare de foarte înaltă frecvenţă: 30MHz – 300MHz
 După lăţimea benzii de frecvenţă amplificată:
- amplificatoare de bandă îngustă ( 9 ÷ 30 kHz)
- amplificatoare de bandă largă ( de la câţiva Hz, până spre 6 MHz)
 Există şi alte criterii de clasificare: tipul elementelor active; tipul cuplajului folosit
între etaje; simetria etajului, etc.
Parametri
Performanţele amplificatoarelor se identifică prin:
- amplificare( coeficient de amplificare) , raportul dintre mărimea electrică de la ieşire şi
mărimea corespunzătoare de la intrare. Se pot definii:
a. amplificarea în tensiune - Au
b. amplificarea în curent- Ai
c. amplificarea în putere- Ap
- caracteristicile de frecvenţă, reprezintă dependenţele
amplificare – frecvenţă şi defazaj - frecvenţă
Dependenţa amplificare – frecvenţă, poartă denumirea
de caracteristică de frecvenţă( fig.3.3.2) Domeniul de Fig.3.3.2.
54
frecvenţă în care amplificarea este aproximativ constantă, se numeşte bandă de
trecere. Ea reprezintă intervalul pe axa frecvenţelor în care amplificarea nu scade cu
mai mult de 3 dB, faţă de amplificarea de la frecvenţa medie a benzii.
Dependenţa defazaj – frecvenţă se numeşte caracteristică de fază. Elementele reactive

din amplificator introduc defazaje variabile cu frecvenţa, ceea ce determină distorsiuni
de fază. ( f= frecvenţa de tăiere la frecvenţe joase; fi = frecvenţa de tăiere la frecvenţe
înalte)
Pentru a mări amplificarea unui semnal se pot utiliza mai multe amplificatoare legate în
cascadă. În acest caz, semnalul de la ieşirea unui amplificator devine semnal de intrare
pentru amplificatorul următor, iar amplificarea totală este egală cu produsul amplificării.
-impedanţa de intrare - reprezintă raportul dintre amplitudinea tensiunii alternative

aplicate la intrarea amplificatorului şi amplitudinea curentului de intrare, cu ieşirea în
gol.
-impedanţa de ieşire - reprezintă raportul dintre amplitudinea tensiunii alternative

obţinute la ieşirea amplificatorului şi amplitudinea curentului de ieşire, cu intrarea în gol.
-factorul de distorsiune neliniară – semnalul de la ieşirea amplificatorului nu

reproduce exact forma semnalului de la intrare, datorită distorsiunilor care apar din
cauza limitărilor în funcţionarea tranzistorului, frecvenţei sau influenţei diferitelor circuite
folosite în amplificatoare.
- raportul semnal – zgomot – reprezintă raportul între tensiunea de ieşire produsă de

semnalul amplificat şi tensiunea de zgomot. Prin zgomotul amplificatorului se înţelege
semnalul obţinut la ieşirea amplificatorului în lipsa semnalului de intrare .
- gama dinamică – reprezintă raportul între semnalul de putere maximă şi cel de putere
minimă la ieşirea amplificatorului.
- sensibilitatea – reprezintă tensiunea necesară la intrarea amplificatorului pentru a

obţine la ieşire tensiunea sau puterea nominală.
55
Activitatea de învăţare 3.3. Determinarea amplificării
Să descrie funcţionarea amplificatorului.
50 min
Sugestii: Activitatea se poate realiza pe grupe mici elevi – 4 elevi
Conţinut: Amplificatoare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea să măsori tensiunile de curent alternativ
într-un amplificator şi să calculezi amplificarea
Enunţ: Se consideră schema unui amplificator de

semnal mic (fig.3.3.1). Calculaţi amplificarea
Aparate şi dispozitive:
- tranzistor bipolar BC107
- sursă de tensiune continuă de 24V
- multimetru
- rezistenţe de polarizare: RB1 = 82 kΩ,RB2 = 54 kΩ, RC
= 4,7 kΩ, RE = 100 Ω
- condensatoare de cuplaj: C B = 10 nF,CE = 1,5 nF, CC
= 10 nF
Fig. 3.3.1
Mod de lucru:
- Se alimentează circuitul de la o sursă de tensiune continuă. Se conectează la intrarea

sa un generator de audiofrecvenţă ( semnal sinusoidal cu f = 50 Hz şi amplitudine între
50 mV şi 500 mV).
- Se măsoară tensiunea de la intrarea ( V1 c.a.) şi de la ieşirea amplificatorului (V2 c.a.)
- Se calculează amplificarea
- Se repetă măsurările modificând valoarea tensiunii de intrare din generator
Indicaţiile aparatelor de măsură precum şi valoarea calculată a amplificării ( A = U ieş/Ui)
se înregistrează în tabelul:
Uin Uieş A
56
Evaluare :
Se acordă 5 puncte pentru realizarea corectă a montajului ( alimentarea circuitului,

montarea voltmetrelor)
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare măsurare corectă şi 3 puncte pentru calculul
amplificării.
57
Fişa de documentare 3.4. Circuite pentru impulsuri
Sunt circuitele care generează impulsuri sau care acţionează asupra impulsurilor,
schimbându-le forma, durata, perioada, poziţia sau alţi parametri. Prin impuls se
înţelege o variaţie rapidă de tensiune sau de curent, care durează un timp scurt în
comparaţie cu perioada de succesiune a acestor variaţii precum şi cu procesele
tranzitorii pe care acestea le produc în circuite.
Tipuri de impulsuri:
a b c d
Fig.3.4.1.
a – dreptunghiulare
b – trapezoidale
c – în dinte de ferăstrău
d – triunghiulare
Parametri
Cei mai importanţi parametri ai unui impuls sunt:
- amplitudinea impulsului A
1
- perioada de succesiune T ( sau frecvenţa f = )
T
- durata impulsului  i
i
- coeficient de umplere Q =
T
- se mai pot aminti: durata frontului anterior, durata frontului posterior,

descreşterea palierului
Circuite pentru formarea impulsurilor
58
Formarea impulsurilor se bazează pe obţinerea unei succesiuni periodice de impulsuri,
pornind de la semnale periodice de altă formă ( de regulă sinusoidale ).
1. Circuite de limitare
Furnizează la ieşire o mărime proporţională cu mărimea de la intrare, numai

atunci când aceasta se află cuprinsă între anumite limite, numite praguri de limitare.
1. Limitarea se poate aplica oricărei forme de semnal.
2. Circuitele de limitare se realizează cu elemente neliniare: diode semiconductoare sau

tranzistoare.
2. Circuite de derivare ( de ascuţire )
Sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri de scurtă durată

(ascuţite), din impulsuri de durate mari, de regulă impulsuri dreptunghiulare.
Pentru ca la ieşirea circuitului să se obţină impulsuri scurte, este necesar ca

încărcarea şi descărcarea condensatorului să se producă într-un interval de timp mai
redus decât durata impulsului dreptunghiular aplicat.
3. Circuite de integrare ( de netezire )
Sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri cu fronturi modificate faţă
de cele ale semnalului de intrare.
Asociind corespunzător cele trei tipuri de circuite pentru formarea impulsurilor : de

limitare, de derivare şi de integrare, se pot obţine diverse forme de impulsuri.
59
Activitatea de învăţare 3.4. Identificarea circuitelor pentru formarea
impulsurilor
Competenţa: Identificarea circuitelor cu componente electronice analogice
Să identifice circuitele pentru formarea impulsurilor
50 min
Sugestii:
Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe de câte 3 - 4 elevi
Conţinut: Circuite de impulsuri.
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea să recunoşti circuitele pentru formarea
impulsurilor după schema de principiu şi vei putea să explici funcţionarea acestora.
Enunţ:
Folosind surse diferite ( fişa de documentare 3.4, internet, caiet de notiţe, etc), obţineţi
informaţii despre:
a. circuite de derivare;
b. circuite de integrare;
c. circuite de limitare ,
după următoarea structură de idei: schema de principiu, funcţionare.
Rezultatele le veţi înregistra sub formă tabelară, conform exemplului:
Tipul circuitului Schema de principiu Funcţionare
Evaluare:
Pentru fiecare schemă de principiu corect reprezentată se acordă câte 4 puncte.

Pentru fiecare explicaţie corectă a funcţionării redresorului se acordă câte 5 puncte.
60
Fişa de documentare 3.5. Circuite basculante
Sunt circuite electronice folosite la generarea impulsurilor, prevăzute cu o buclă

de reacţie pozitivă.
Ele prezintă în funcţionare două stări: una de acumulare, în care tensiunile şi

curenţii variază foarte lent şi una de basculare, în care au loc variaţii foarte rapide ale
tensiunilor şi curenţilor. De obicei durata acestor stări este inegală. Procesul de
basculare este un proces cumulativ care se dezvoltă în avalanşă. Amorsarea proceselor
de basculare se poate face sau cu semnale de comandă aplicate din exterior, sau în
urma unui proces intern de variaţie relativ lentă ( descărcarea unui condensator)
Tipuri
Clasificate după numărul de stări stabile pe care le prezintă, se cunosc:
 circuite basculante astabile
 circuite basculante monostabile
 circuite basculante bistabile
1. Circuite basculante astabile ( multivibratoare)
Se utilizează pentru generarea impulsurilor dreptunghiulare periodice. Semnalul la

ieşire apare fără a necesita un semnal de comandă la intrare.
a. Nu prezintă nici o stare stabilă.
b. Trece dintr-o stare în alta fără intervenţia unor impulsuri de comandă exterioară
c. Perioada semnalelor generate depinde de valorile parametrilor circuitului.
Schema circuitului - funcţionare
Tranzistoarele se află pe rând în regim de

conducţie sau de blocare pe anumite intervale
de timp, fără intervenţia unor
semnale de comandă exterioare. Schema
este simetrică, executată cu elemente egale;
cele două condensatoare realizând
.
Fig.3.5.1.
61
stări instabile. Rezultă o basculare permanentă din starea T 1 saturat şi T2 blocat, în
starea T1 blocat şi T2 saturat şi invers. Durata basculării este mult mai mică decât durata
stărilor instabile. Variaţiile tensiunilor din colectoarele tranzistoarelor pot fi considerate
ca impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară.
În mod obişnuit stabilitatea perioadei impulsurilor generate de multivibrator nu este

satisfăcătoare, motiv pentru care se realizează sincronizarea prin impulsuri
exterioare.Acestea se aplică pe bazele tranzistoarelor prin condensatoare de capacităţi
mici, determinând deschiderea tranzistorului mai repede decât în absenţa impulsului şi
asigurând şi frecvenţa de lucru necesară.
2. Circuite basculante monostabile
a. Prezintă o singură stare stabilă în care poate rămâne un timp îndelungat.
b. Trec dintr-o stare în altă stare cu ajutorul unui impuls exterior de comandă
c. Rămân în starea basculată un interval de timp determinat de elementele circuitului,

după care revin la starea iniţială
Schema circuitului - funcţionare
Schema nu mai este simetrică.

Baza tranzistorului T2 se polarizează prin legarea lui
R3 direct la tensiunea de alimentare. La conectarea
acesteia, T2 este saturat şi T1 blocat – stare stabilă.
Dacă se aplică impuls negativ în baza lui T 2, circuitul
basculează, T2 se blochează iar T1 devine saturat. Ca
urmare, tensiunea la bornele condensatorului suferă Fig.3.5.2.
un salt negativ, cu valoarea aproximativ E.
Această stare este însă instabilă deoarece condensatorul se încarcă prin R 3, potenţialul
bazei lui T2 creşte ducând la deschiderea acestuia, circuitul basculând în starea iniţială,
stabilă.
3. Circuite basculante bistabile
Sunt elementele de bază în schemele logice de comandă, numărătoare, registre,

circuite de memorizare.
a, Se caracterizează prin două stări stabile, în care pot rămâne un timp îndelungat.
b. Trecerea dintr-o stare în altă stare se face prin aplicarea unui impuls scurt de
comandă din exterior.
62
Schema circuitului – funcţionare
În practică, simetria montajului nu este perfectă. La

conectarea tensiunii de alimentare unul dintre
tranzistori se va găsi în stare de conducţie, celălalt în
stare blocată, stare ce se va menţine şi în continuare
– stare stabilă. Dacă tranzistorul T 1 este blocat ( de
exemplu prin aplicarea unui impuls negativ pe bază
sau prin scurtcircuitarea de scurtă durată la masă, a
bazei lui T1 sau a colectorului lui T2), curentul în Fig.3.5.3.
baza lui T1 scade brusc, potenţialul colectorului lui creşte brusc, determinând apariţia
unui curent în baza lui T2. Acesta trece în conducţie. În acest caz scade potenţialul
colectorului lui T2, T1 se menţine în stare blocată, stare care este stabilă. În această
stare circuitul poate rămâne un timp oricât de lung. Bascularea apare numai în urma
aplicării unui impuls exterior.
63
Activitatea de învăţare 3.5. Circuite basculante
Să descrie funcţionarea circuitelor basculante
50 min
Tipul activităţii: Cubul
Sugestii: Activitatea se poate realiza pe grupe mici de elevi ( 2 -3 )
Conţinut: Circuite basculante
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei şti să faci deosebirea între tipurile de circuite
basculante şi să explici funcţionarea lor.
Enunţ:
Folosiţi un cub care, în mod simbolic, semnifică tema ce urmează a fi explorată: Circuite
basculante. Cubul are înscrise pe fiecare dintre feţele sale: Descrie, Compară,
Analizează, Asociază, Aplică, Argumentează. Pe tablă, profesorul detaliază cerinţele de
pe feţele cubului:
Descrie: Descrie la modul general, circuitele basculante.
Compară: Fă o comparaţie între circuitele basculante astabile, monostabile şi bistabile.
Analizează: Analizează funcţionarea circuitului basculant bistabil.
Asociază: Asociază unul din circuitele basculante cu alt circuit electronic.
Aplică: Unde poţi utiliza circuitele basculante?
Argumentează: Argumentează afirmaţia: simetria schemelor circuitelor basculante,

determină tipul circuitului.
Reprezentantul fiecărei grupe va rostogoli cubul. Grupa sa, va explora tema din
perspectiva cerinţei care a căzut pe faţa superioară a cubului şi va înregistra răspunsul
pe o foaie de flip-chart.
După 15 min, grupurile se reunesc şi-şi prezintă în faţa clasei rezultatul analizei.
Evaluare:
Criteriile de evaluare precum şi punctajele corespunzătoare, vor fi stabilite împreună cu

elevii.
64
Fişa de documentare 3.6. Modulatoare, demodulatoare
Tipuri
Clasificarea tipurilor de modulaţie se poate face în funcţie de :
 Natura agentului purtător
- oscilaţii sinusoidale
- succesiunile de impulsuri dreptunghiulare
 Natura parametrului ce se modifică la agentul purtător
- amplitudinea ( MA - modulaţie în amplitudine)
- frecvenţa ( MF – modulaţie în frecvenţă)
- faza ( MP – modulaţie în fază)
1. Modulaţia de amplitudine – parametrul ce variază în ritmul semnalului modulator,

este amplitudinea purtătoarei, ceilalţi parametri rămânând constanţi.
Se realizează cu modulatoare, montaje ce conţin elemente neliniare de circuit: diode,

tranzistoare sau cu circuite integrate
2. Modulaţia de frecvenţă – variază frecvenţa purtătoarei în ritmul semnalului

modulator, amplitudinea rămânând constantă. Banda de frecvenţe a semnalelor cu
modulaţie de frecvenţă este foarte largă ( teoretic infinită ), practic limitată la valoarea
componentelor a căror amplitudine nu scade sub 2% din amplitudinea purtătoarei
modulate.
Avantajele modulaţiei de frecvenţă faţă de modulaţia de amplitudine, sunt:
- amplitudinea semnalului modulat menţinându-se constantă, face ca etajele postului

de emisie să lucreze în condiţii optime;
- randamentul emiţătoarelor este îmbunătăţit;
- calitatea transmisiei este ridicată datorită, pe de o parte faptului că spectrul de
frecvenţe este bogat în armonice, iar pe de altă parte distorsiunilor reduse atât la emisie
cât şi la recepţie, precum şi datorită raportului semnal / zgomot îmbunătăţit.
Ca dezavantaj principal se menţionează banda de frecvenţe foarte largă.
3. Modulaţia de fază – se modifică faza semnalului purtător în ritmul semnalului

modulator, ceilalţi parametri rămân constanţi. Modulaţia în frecvenţă atrage după sine şi
o modificare a fazei, datorită dependenţei dintre faza şi pulsaţia unei oscilaţii.
65
Demodularea ( detecţia) este procesul invers modulaţiei, prin care sunt puse în
evidenţă semnalele utile de audiofrecvenţă. Acest semnal util extras va trebui să fie cât
mai fidel faţă de cel folosit iniţial la modulare.
Tipuri
Pentru demodularea semnalelor cu purtătoare sinusoidală se folosesc:
 Detectoare – demodulatoare pentru semnale MA
 Discriminatoare de fază şi detectoare de raport – demodulatoare pentru

semnale MF
 Demodulatoare pentru semnale MP
Parametri
Demodularea este caracterizată de următorii parametri:
- randamentul (eficienţa) demodulării, care exprimă dependenţa dintre amplitudinea

tensiunii utile de la ieşirea demodulatorului şi amplitudinea tensiunii modulate la intrare;
- rezistenţa de intrare, exprimată prin raportul dintre tensiunea de radiofrecvenţă
aplicată detectorului şi fundamentala curentului de radiofrecvenţă din circuitul de intrare;
- coeficientul total de distorsiuni, care defineşte calitatea detecţiei.
În procesul de demodulare trebuie să se separe o frecvenţă joasă pornind de la o

frecvenţă înaltă
Circuitele de demodulare se realizează cu dispozitive electronice neliniare ( tuburi

electronice, diode semiconductoare, tranzistori).
La semnalele cu modulare de frecvenţă informaţia utilă este conţinută în variaţiile

frecvenţei, în timp ce zgomotele provoacă variaţii ale amplitudinii.
Un demodulator de semnale cu modulare de frecvenţă trebuie să îndeplinească

funcţiile:
- să furnizeze un semnal proporţional cu variaţia frecvenţei semnalului de intrare;
- să nu reacţioneze la variaţiile de amplitudine ale semnalului recepţionat. Acest lucru se

realizează introducând în calea semnalelor de intrare un limitator de amplitudine care
să elimine zgomotele modulate în amplitudine.
66
Activitatea de învăţare 3.6. Modulaţia şi demodulaţia semnalelor
Să cunoască şi să selecteze tipul de circuit electonic
50 min
Tipul activităţii: Diagrama paianjen
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe mici ( 2-3 elevi), sau individual
Conţinut: Modulatoare, demodulatoare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea explica fenomenele de modulaţie şi

demodulaţie ale semnalelor
Enunţ:
Folosind diferite surse (fişa de documentare 3.6, internet, caiet de notiţe, reviste de
specialitate), culegeţi informaţii despre modulatoare, demodulatoare şi organizaţi-le
după modelul următor:
Definiţii
Modulatoare de Parametri
amplitudine
MA
Modulatoare, demodulatoare
Demodulatoare
Modulatoare de pentru semnaleMF
frecvenţă MF
Modulatoare de
fază MP
Evaluare:
Punctajul se acordă în funcţie de numărul, corectitudinea şi capacitatea de sintetizare a

informaţiilor furnizate.
67
Tema 4. Circuite integrate analogice
Fişa de documentare 4.1. Amplificatoare operaţionale
Sunt amplificatoare de curent continuu cu reacţie negativă interioară şi prevăzute

cu o buclă de reacţie negativă externă, care iniţial puteau executa diferite operaţii ca:
adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea, cu o constantă ( în c.c.) şi cu extindere (în
c.a.), operaţii mai complexe ca: derivare, integrare, obţinere de funcţii logaritmice, etc.
Consideraţii generale
Amplificatoarele operaţionale (AO) pot prezenta, în general, două intrări şi două ieşiri,
putând funcţiona în următoarele variante:
- cu o singură intrare şi ieşire
- cu două intrări şi două ieşiri
- cu două intrări şi o ieşire
+ V+
+
Vd A
_
V+ V-
Vc _ V- V0
Simbolul amplificatorului operaţional
Fig.4.1.1.
a. Intrările sunt notate cu (+) şi cu (–).
b. Aplicând un semnal pe intrarea (+), la ieşire se obţine un semnal în fază cu cel de la

intrare. Intrarea (+) numeşte neinversoare de fază.
c. Aplicând un semnal pe intrarea (–), el se regăseşte la ieşire în opoziţie de fază.

Această intrare se numeşte inversoare.
d. După cum se aplică semnalul pe una sau pe cealaltă intrare, amplificatorul se

numeşte neinversor sau inversor.
Parametrii principali
-impedanţa de intrare teoretic infinită, practic foarte mare; curentul de intrare în AO este
teretic zero, practic foarte mic;
68
- deriva tensiunii este nulă ( nu apare semnal la ieşire în absenţa semnalelor de la
intrare). Rezultă că tensiunea de decalaj de intrare ( care ar trebui aplicată pentru a
anula deriva) este nulă;
- impedanţa de ieşire teoretic zero, practic foarte mică, deci valoarea tensiunii de
ieşire nu depinde de rezistenţa de sarcină;
- amplificarea în buclă deschisă este teoretic infinită, practic extrem de mare, ceea
ce determină ca diferenţa de tensiune între cele două intrări să fie nulă.
Tipuri de amplificatoare operaţionale
Tab.4.1.1.
Relaţia dintre
tensiunea de ieşire şi
Tipul circuitului Schema electronică
tensiunea
(tensiunile ) de intrare
Amplificator R2
Ue = - Ui
inversor R1
Amplificator R2 R2
Ue = - Ui1 - Ui2
inversor sumator R11 R12
69
Amplificator R2
Ue = ( 1 + )Un
neinversor R1
Amplificator
Ue = Un1 + Un2
neinversor sumator
R2
Ue = - Ui +
R1
R1  R2 R4
Amplificator + Un
R1 R3  R4
diferenţial
1
Circuit de integrare
Ue = - RC
 U i  t  dt
dU i
Circuit de derivare Ue = - RC
dt
70
71
Activitatea de învăţare 4.1. Identificarea tipurilor de amplificatoare
operaţionale
Competenţa: Identifică circuitele integrate analogice şi digitale
Să recunoască amplificatoarele operaţionale după schema circuitului
50 min
Tipul activităţii: Problematizare
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe de câte 2-3 elevi sau individual
Conţinut: Amplificatoare operaţionale
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea identifica tipul amplificatorului

operaţional dupa schema circuitului
Enunţ:
În coloana A sunt reprezentate schemele electronice ale amplificatoarelor operaţionale,

iar în coloana B tipul amplificatorului operaţional. Realizează corespondenţa între cifrele
coloanei A şi literele coloanei B, astfel încât fiecărui tip de circuit să-i corespundă
schema electronică corectă.
Tab.4.1.1.
Coloana A Coloana B
Tipul circuitului Schema electronică
a.
1. Amplificator
neinversor
b.
2. Amplificator
inversor
72
c.
3. Circuit de
integrare
d.
4. Circuit de derivare
e.
5. Amplificator
diferenţial
Evaluare:
Pentru fiecare asociere corectă se acordă câte 2 puncte.
73
Fişa de documentare 4.2. Stabilizatoare de tensiune integrate
Stabilizatoarele de tensiune continuă sunt circuite electronice care au rolul de a

menţine constantă valoarea tensiunii (U 0) pe o sarcină (R), în condiţiile în care, din
diferite cauze se modifică valoarea tensiunii de la intrarea circuitului (U i), curentul
absorbit de sarcină ( i0), sau temperatura mediului ambiant ( T).
1. Eficienţa stabilizatorului se caracterizează prin:
- coeficientul de stabilizare în tensiune (Su)
- rezistenţa internă a stabilizatorului ( R0)
- coeficientul de stabilizare cu temperatura ( S T)
2. Pentru ca variaţia tensiunii de ieşire să aibă valori mici, se impune ca stabilizatorul să

fie caracterizat prin valori cât mai mari ale factorului S u şi valori cât mai mici ale
factorilor R0 şi ST.
Stabilizatoare cu circuite integrate – sunt stabilizatoare de tensiune continuă

care au în componenţă un circuit integrat specializat cu rolul de a integra funcţiile unui
stabilizator liniar ( atât de stabilizare a tensiunii de pe sarcină, cât şi de protecţie).
Scopul acestei soluţii tehnice este de a reduce numărul de componente electronice ale
schemei de stabilizare, ceea ce determină o creştere a fiabilităţii sistemului.
Tipuri
1. Stabilizator cu amplificator de eroare şi element de reglaj serie.
Funcţia de reglare este realizată prin integrarea unei

scheme de stabilizator cu amplificator de eroare şi
element de reglaj serie.
La intrarea amplificatorului operaţional, caracterizat

prin factorul de amplificare în tensiune, se aplică
tensiunea de referinţă de pe dioda Zener şi o
fracţiune din tensiunea de ieşire. Diferenţa celor două
tensiuni amplificată, comandă elementul serie de
reglare constituit din tranzistor.
Fig.4.2.1.
74
Elementul de referinţă este realizat cu stabilizatorul parametric format din dioda Zener şi
rezistorul R3.
În condiţiile în care amplificatorul de eroare nu lucrează ( schema este fără reacţie),

deoarece impedanţa de intrare a amplificatorului este foarte mare, rezistoarele R 1, R2
vor fi în serie şi tot grupul va fi în paralel cu rezistenţa de sarcină.
Stabilizatorul are parametrii de stabilizare determinaţi de factorul de amplificare în

tensiune al AO şi de calitatea tranzistorului regulator.
2. Stabilizatoare duale
Pe lângă stabilizatoarele de uz general se întâlnesc şi stabilizatoare specializate, cum

sunt stabilizatoarele duale. Acestea furnizează două tensiuni de ieşire, una pozitivă şi
una negativă. Schema stabilizatorului are rolul de a menţine constantă diferenţa celor
două tensiuni de ieşire
3. ßA 723
Destinat aplicaţiilor ce necesită un stabilizator de tip serie. Folosit la realizarea surselor

de tensiune pozitivă sau negativă, având regulatorul serie sau paralel, în comutare,
flotant, etc.
Date de catalog:
- curent de ieşire: 150 mA
- posibilitatea creşterii curentului de ieşire până la valori ce depăşesc 10A, prin

folosirea unor tranzistoare externe
- tensiune de ieşire reglabilă între: 2V şi 37V
- tensiune maximă de intrare: 40V
- putere disipată maximă: 500mW
- impedanţa divizorului de tensiune văzută de amplificatorul de eroare: 10 kΩ.
75
Activitatea de învăţare 4.2. Stabilizatoare de tensiune integrate
Competenţa: Verifică funcţionalitatea circuitelor cu componente discrete,a

circuitelor integrate analogice şi a circuitelor integrate digitale
Să explice funcţionarea stabilizatoarelor de tensiune integrate şi să precizeze parametrii

acestora pe baza datelor de catalog
50 min
Tipul activităţii: Diagrama paianjen
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe mici de 3 - 4 elevi, sau individual
Conţinut: Stabilizatoare de tensiune integrate
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea să operezi cu datele din cataloagele de
componente electronice
Enunţ:
Folosind diferite surse (fişa de documentare 4.2, internet, caiet de notiţe, reviste de
specialitate), culegeţi informaţii despre stabilizatoarele de tensiune integrate şi
organizaţi-le după modelul următor:
βA 723 βA 723C
Stabilizator cu
circuite integrate
Stabilizator cu
amplificator de
LM 7805
eroare şi element
de reglaj serie
Evaluare:

76
Fişa de documentare 4.3. Temporizatoare
Circuite care generează întârzieri de timp declanşate, sau oscilaţii libere.
Cel mai familiar circuit de temporizare este E 555.
Caracteristici
- prezentare: încapsulat în cipuri de plastic sau metal cu 8 sau 14 terminale
- temporizări de la microsecunde până la ore
- lucrează fie ca monostabil, fie ca astabil
- factorul de umplere este ajustabil
- ieşirea poate debita sau absorbi 200 mA
- alimentarea şi ieşirea sunt compatibile TTL
- stabilitatea cu temperatura este mai bună de 0,005% / oC
- tensiunea de alimentare între 4,5V – 18V
- curentul de alimentare : 3mA – 6mA
- timpul de creştere / descreştere: 100ns
Configuraţia terminalelor
Fig.4.3.1.
Aplicaţii
- temporizări de precizie
- generare de impulsuri
77
- temporizări secvenţiale
- generare de întârzieri de timp
- modulaţia impulsurilor în lăţime
- modulaţia impulsurilor în durată
- generare de rampe liniare
Circuite de lucru
Tab.4.3.1.
Modul monostabil Modul astabil
78
Activitatea de învăţare 4.3. Temporizatoare
Competenţa: Verifică funcţionalitatea circuitelor cu componente discrete,a

circuitelor integrate analogice şi a circuitelor integrate digitale
Să explice funcţionarea stabilizatoarelor de tensiune integrate şi să precizeze parametrii

acestora pe baza datelor de catalog
50 min
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe mici de 2- 3 elevi, sau individual
Conţinut: Temporizatoare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei putea să operezi cu datele din cataloagele de
componente electronice
Enunţ:
Utilizează un catalog de circuite electronice şi redactează o foaie de catalog simplificată

pentru temporizatorul βE 555. Precizează cel puţin 5 aplicaţii ale acestui circuit integrat.
Evaluare:

79
Tema 5. Norme de tehnica şi securitatea muncii
Fişa de documentare 5.1. Norme specifice în laboratorul de
electronică
Cele mai frecvente deranjamente în instalaţiile electrice se datoresc regimurilor de

supracurenţi, care sunt de scurtcircuit şi de sarcină.
Protecţiile trebuie să fie instantanee la supracurenţi de scurtcircuit şi temporizate la

supracurenţi de sarcină.
În toate laboratoarele şi atelierele în care se foloseşte energia electrică se asigură

protecţia împotriva electrocutării.
Electrocutarea reprezintă trecerea unui curent electric prin corpul omenesc
Gravitatea electrocutării depinde de:
- rezistenţa electrică a corpului omenesc
- frecvenţa curentului electric
- durata de acţiune a curentului electric
- calea de trecere a curentului electric prin corp
- valorile curenţilor care produc electrocutarea
Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc:
- electroşocuri ( contracţiile muşchilor, fibrilaţia inimii, oprirea respiraţiei)
- electrotraumatisme ( orbire, metalizarea pielii, arsuri)
Cunoscând aceste fenomane este obligatoriu să se respecte normele de protecţia

muncii:
- echipamentele electronice de calcul şi instalaţiile electrice care le alimentează cu

energie electrică trebuie să fie realizate astfel încât să fie asigurată protecţia împotriva
electrocutărilor prin atingere directă şi indirectă
- tensiunea de alimentare a echipamentelor electronice să fie de maxim 220V
- alimentarea echipamentelor trebuie să se facă prin prize de împământare
80
- siguranţele să fie calibrate la valoarea indicată de proiectant
- cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub tensiune
- comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face doar cu acceptul şi sub

supravegherea persoanelor abilitate
- modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune
- atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt alimentate la tensiuni

joase
- conectarea aparatelor, echipamentelor, la prize defecte sau fără legătură la priza

de pământ
- utilizarea aparatelor, echipamentelor la puteri mai mari decât cele nominale
- alimentarea echipamentelor prin derivaţii provizorii de la tabloul de distribuţie
ESD = Electrostatic Discharge = Descărcare Electrostatică
Protecţie împotriva descărcărilor electrostatice (ESD) în industria electronică
Descărcarea electrostatică (DES) poate provoca pagube sau defecţiuni funcţionale

asupra echipamentelor electronice.
În industrie, DES crează diferite probleme datorită acţiunii sale invizibile şi

imperceptibile.
Componentele electrice, inclusiv semiconductorii, ansamblele electronice şi circuitele

electronice pot fi distruse irecuperabil de descărcarea electostatică.
Producătorii de componente electronice şi montatorii de sisteme electronice trebuie să

controleze descărcările statice din timpul activităţii lor, folosind un program eficient de
descărcare electrostatică. Dacă nu se iau măsurile corespunzătoare pentru controlarea
electricităţii statice, multe dintre componentele sau sistemele produse nu vor funcţiona,
sau vor avea un termen redus de operaţionalitate.
Piesele electronice miniaturale trebuie protejate în timpul transportului, al depozitării şi

al manipulării de eventualele descărcări electrostatice accidentale.
81
Descărcarea directă este fenomenul pe care l-a întâlnit deja toată lumea în momentul
dezbrăcării unei haine sau în momentul atingerii unor obiecte. Scânteia care apare,
însoţită de un efect luminos şi sonor, ne cauzează mici neplăceri.
Curentul descărcării directe poate "topi" componentele unui circuit miniatural.
Schimbarea câmpului electrostatic poate induce un curent dăunător într-un circuit.
Frecarea dintre două materiale (aparat electronic şi ambalaj) poate genera un câmp
electrostatic şi o tensiune care să dăuneze componentelor circuitului.
Firmele folosesc în acest sens diverse tipuri de soluţii tehnice: pungi de polietilenă
antistatice, pungi conductoare de polietilenă, pungi protectoare cu protecţie anti-
umiditate, produse de protecţie, produse cu proprietăţi conductive, izolatoare şi
disipative, produse cu împământare şi echipamente de testare, brăţări şi covoraşe
antistatice.
Avantajele protecţiei împotriva descărcării electrostatice:

 Se asigură siguranţa produselor la transport
 Fără riscuri şi griji din partea clientului
 Soluţii complet adaptabile fiecărei situaţii
 Gamă largă de produse
Cea mai mare problemă în cazul ESD , este că nu vedem când se întâmplă.
82
Activitatea de învăţare 5.1. Norme de tehnica şi securitatea muncii
Competenţa: Remediază defectele montajelor cu circuite electronice
Să identifice procedurile de siguranţă şi a potenţialelor pericole pentru

utilizatori
50 min
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe de câte 3 - 4 elevi sau individual
Conţinut: Norme de tehnica şi securitatea muncii
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei şti care sunt pericolele ce pot apare datorită
curentului electric şi care sunt măsurile de protecţie a muncii ce trebuiesc respectate.
Enunţ:
Folosind surse diferite de informare ( fişa de documentare de la tema 5, Internet, reviste

de specialitate, legislaţia în vigoare), realizează o prezentare pe tema: „Accidente de
muncă – accidente electrice”.
Alte sugestii şi recomandări:
Materialele pot fi prezentate la sfârşit în faţa clasei sub formă de dezbatere (o altă
activitate de învăţare)
Evaluare:
Criteriile de evaluare şi punctajul va fi stabilit de comun acord cu elevii.
83
Tema 6. Defectele frecvente ale montajelor electronice
utilizate în tehnica de calcul
Fişa de documentare 6.1. Întreruperi de circuit, defecte de alimentare,
depăşirea parametrilor standard la sursele de alimentare
Defectele specifice ce apar în montajele electronice folosite în tehnica de calcul, sunt de

regulă generate de alimentare, chiar dacă la prima vedere se caută defectul în altă
parte.
Există multe indicii care sugerează că sursa de alimentare a unui sistem începe să
funcţioneze necorespunzător: dacă mesajul care apare din când în când, sau locaţia de
memorie semnalată ca defectă este aleatorie.
Probleme generate de sursa de alimentare:
- ratarea încărcării sistemului de operare sau blocarea, la pornirea sistemului
- erori de paritate sau alte erori privitoare la memorie, cu manifestare intermitentă
- re-ncărcări subite ale sistemului de operare sau blocări în timpul funcţionării
- oprirea simultană a hard – discului şi a ventilatorului ( lipsă +12V)
- supraîncălzirea datorată defectării ventilatorului
- sistemul se reiniţializează la cele mai mici scăderi ale tensiunii de reţea
- şocuri electrice la atingerea carcasei sau a conectorilor
- sistemul este “mort”( nu apare cursorul, nu se aude ventilatorul)
- mici descărcări de electricitate statică
- supraîncărcarea circuitelor când se depăşesc parametri nominali şi implicit

decuplarea alimentării prin intervenţia protecţiilor
Probleme generate de cabluri şi conectori
Cablurile de alimentare sunt utilizate pentru a distribui energia electrică de la sursa de

alimentare la placa de bază precum şi de la sursa de alimentare la celelalte
componente ale calculatorului. Ele nu trebuie să fie deteriorate, forfetate.
Toate sursele de alimentare indiferent de tipul sursei au conectoare speciale prin care
se conectează la placa de bază care alimentează procesorul sistemului, memoria şi
toate plăcile de extensie instalate în socluri.
84
Conectarea greşită poate fi fatală pentru calculator deoarece se poate defecta (“arde”)
sursa de alimentare sau chiar şi placa de bază. Urmele de praf sau oxidare pot genera
supraîncălzire.
Toate conexiunile se fac uşor fără a folosi forţa. Dacă o conexiune opune rezistenţă
înseamnă că nu este corectă.
Dacă este vizibil un pin la oricare capăt al conectoarelor atunci întreg ansamblul nu este
instalat corect. Acest lucru poate duce la distrugerea componentelor, în momentul
punerii sub tensiune a sistemului de calcul.
La hard-disc şi la unităţile optice, cablul IDE şi cablul de alimentare trebuie să fie cu firul
roşu la mijloc.
Dacă sursa are doar conectori cu 6 pini atunci în conectorul de alimentarea a plăcii de
bază trebie să se afle conectorul P8 şi P9 cu firul negru la mijloc.
85
Activitatea de învăţare 6.1. Întreruperi de circuit, defecte de alimentare
Competenţa: Remediază defectele montajelor cu circuite electronice
Să constate defectele de alimentare ale calculatoarelor.
50 min
Sugestii: activitatea se poate realiza pe grupe de câte 2 -3 elevi sau individual
Conţinut: Întreruperi de circuit, defecte de alimentare
Obiectiv: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să realizezi inspecţia vizuală a

conectării cablurilor de transmisie de date şi a cablurilor de alimentare a unui sistem de
calcul.
Enunţ:
Realizaţi inspecţia vizuală a conectării cablurilor de transmisie de date şi a cablurilor de
alimentare după următoarele etape:
1. Verificarea continuităţii cablurilor de transmisie de date şi de alimentare.
(cablurile nu sunt deteriorate, forfetate şi sunt bine prinse în conectori).
2. Inspecţia conectoarelor şi contactelor. (conectoarele şi contactele sunt curate

adică fără praf sau urme de oxidare).
3 Verificarea modului de conectare. ( conectorii sunt bine introduşi în socluri; la hard-

disc şi la unităţile optice cablul IDE şi cablul de alimentare sunt cu firul roşu la mijloc).
Dacă sursa are doar conectori cu 6 pini atunci verificăm dacă în conectorul de
alimentarea a plăcii de bază se află conectorul P8 şi P9 cu firul negru la mijloc.
4. Verificarea modului de aranjare a cablurilor utilizate precum şi cele neutilizate.

(cablurile de transmisie de date şi cele de alimentare nu lezează ventilatorul adică nu
“agaţă” în paletele ventilatorului; cablurile şi conectorii neutilizaţi sunt legaţi şi fixaţi
astfel încât să nu lezeze buna funcţionare a componentelor calculatorului).
Orice suspiciune se notează sau se remediază dacă este posibil.
Evaluare:
Pentru parcurgerea corectă a fiecărei etape cerută prin enunţ se acordă câte 5 puncte.
Criteriile de evaluare se pot stabili cu elevii ( în funcţie de eventualele deranjamente)
86
III. Glosar
Amplificatoare electronice – cuadripoli activi capabili să redea la ieşire semnale
electrice de putere mult mai mare decât cea de intrare
Amplificatoare operaţionale – amplificatoare de curent continuu având reacţie
negativă interioară şi care sunt prevăzute cu buclă de reacţie negativă externă
Amplificator operaţional inversor – semnalul de intrare este aplicat pe intrarea
inversoare
Amplificator operaţional neinversor – semnalul de intrare este aplicat pe intrarea
neinversoare
Bialternanţă- două alternanţe
Bobină – conductor electric astfel înfăşurat încât să formeze una sau mai multe spire
Capacitate electrică – proprietatea condensatoarelor de a se încărca cu sarcini
electrice egale şi de semne contrare
Circuit basculant – circuit electronic folosit la generarea impulsurilor prevăzute cu o
buclă de reacţie pozitivă
CBA – Circuit basculant astabil – nu prezintă nici o stare stabilă
CBB – Circuit basculant bistabil – prezintă două stări stabile
CBM – Circuit basculant monostabil – prezintă o singură stare stabilă
Condensator - componentă pasivă de circuit format din două suprafeţe metalice
numite armături, separate printr-un strat izolator numit dielectric
Demodulare – proces prin care sunt puse în evidenţă semnalele utile de
audiofrecvenţă
Electrocutare – trecerea curentului electric prin corpul omenesc
ESD = Electrostatic Discharge = Descărcare Electrostatică
Inductivitate – proprietatea bobinei de-a se opune oricărei variaţii de curent ce-o

străbate
Joncţiune pn – zonă de contact dintre două regiuni ale aceluiaşi cristal semiconductor,
una de tip p şi alta de tip n
Modulaţie – modificarea unuia din parametrii unui semnal sinusoidal, în funcţie de un
semnal util
Monoalternanţă – cu o singură alternanţă
Monofazat – cu o singură fază
Purtătoare – semnal sinusoidal de radiofrecvenţă, de înaltă frecvenţă
Redresare – fenomen prin care un semnal alternativ se transformă într-un semnal
continuu
Rezistor – element de circuit caracterizat de proprietatea de-a se opune trecerii
curentului electric
Semiconductor de tip n – semiconductor a cărui conductivitate electrică se datorează
în principal electronilor liberi
87
Semiconductor de tip p - semiconductor a cărui conductivitate electrică se datorează
în principal golurilor
Semnal util – semnal modulator – semnal de audiofrecvenţă, de joasă frecvenţă
Stabilizatoare – circuite electronice cu rol de-a menţine constantă tensiunea pe o
sarcină, când se modifică tensiunea de la intrarea circuitului, curentul absorbit de
sarcină sau temperatura mediului ambiant.
Stabilizatoare de tensiune integrate – stabilizatoare de tensiune continuă care au în
componenţa lor un circuit integrat specializat
Temporizatoare – circuite care generează întârzieri de timp declanşate sau oscilaţii
libere
Transformator – două sau mai multe bobine cuplate , amplasate pe acelaşi miez
magnetic
Tranzistor – dispozitiv semiconductor capabil să îndeplinească condiţiile necesare
amplificării
Tranzistor bipolar- la care, curentul principal este format din ambele feluri de purtători
de sarcină electrică
Tranzistor unipolar – la care, curentul principal este format dintr-un singur fel de
purtători de sarcină
88
IV. Bibliografie
1. Chivu, A.,Cosma, D. ( 2005). Electronică analogică. Electronică digitală – Lucrări

practice, Craiova: Editura ARVES
2. Ardelean, I. ( 1986). Circuite integrate CMOS. Manual de utilizare, Bucureşti:
Editura Tehnică
3. Constantin, P.( 1976). Tranzistoare unijoncţiune. Aplicaţii, Bucureşti: Editura
Tehnică
4. Dănilă, Th. ( 1975). Dispozitive şi circuite electronice, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică
5. Drăgulănescu, N.,Miroiu, C.,Moraru, D. ( 1990). A,B,C…Electronica în imagini.
Componente pasive, Bucureşti: Editura Tehnică
6. Cosma, D., Cosma, C.D., Chivu, A., Chivu, A.M., ( 2008). Componente şi circuite
electronice. Lucrări practice, Craiova: Editura ARVES
7. Spânulescu, I., şi colectiv. ( 1983). Electronică. Pentru perfecţionarea
profesorilor, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
8. *** Cataloage de rezistoare
9. *** Cataloage de condensatoare
10. *** Cataloage de circuite integrate
11. *** Cataloage de tranzistori
12. *** şi altele
89

Aux Mihaiela Abraham Circuite Electronice in Tehnica de Calcul A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aux Mihaiela Abraham Circuite Electronice in Tehnica de Calcul A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Circuite electronice în tehnica de calcul

SIDOR COSTINŞI – Profesor drd. , Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

- Identifică circuitele cu componente electronice discrete ( analogice )

- Identifică circuitele integrate analogice şi digitale

- Analizează funcţionarea montajelor cu circuite electronice

- Verifică funcţionarea circuitelor cu componente discrete, a circuitelor integrate analogice

- Remediază defectele montajelor cu circuite electronice

Competenţa  Tema 1. -Componente pasive de  Fişa de documentare 1.1. –

Identifică  Activitatea de învăţare 1.1-

 Activitatea de învăţare 1.2-

 Fişa de documentare 1.3. -

 Fişa de documentare 1.4. -

 Activitatea de învăţare 1.3.

 Tema 2.- Componente active de  Fişa de documentare 2.1. –

 Fişa de documentare 2.2 -

 Tema 3.- Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

 Fişa de documentare 3.2

 Activitatea de învăţare 3.2–

 Fişa de documentare 3.4.

 Activitatea de învăţare 3.4.

 Fişa de documentare 3.5-

 Activitatea de învăţare 3.5.

Competenţa  Tema 4.- Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –

 Activitatea de învăţare 4.2-

 Fişa de documentare 4.3 –

 Activitatea de învăţare 4.3

Competenţa  Tema 3 - Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

 Activitatea de învăţare 3.2.-

 Fişa de documentare 3.3 -

 Activitatea de învăţare 3.3-

 Fişa de documentare 3.4.-

 Activitatea de învăţare 3.4-

 Fişa de documentare 3.5.-

 Activitatea de învăţare 3.5-

 Fişa de documentare 3.6.-

 Activitatea de învăţare 3.6-

 Tema 4 - Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –

 Activitatea de învăţare 4.1-

 Fişa de documentare 4.2 –

 Activitatea de învăţare 4.2-

 Fişa de documentare 4.3 –

 Activitatea de învăţare 4.3

Competenţa  Tema 3 - Circuite cu componente  Fişa de documentare 3.1. –

funcţionării  Activitatea de învăţare

 Fişa de documentare 3.3 -

 Activitatea de învăţare 3.3-

 Fişa de documentare 3.4.-

 Activitatea de învăţare 3.4-

 Fişa de documentare 3.5.-

 Activitatea de învăţare 3.5-

 Fişa de documentare 3.6.-

 Activitatea de învăţare 3.6-

 Tema 4 - Circuite integrate  Fişa de documentare 4.1 –

 Activitatea de învăţare 4.1-

 Fişa de documentare 4.2 –

 Activitatea de învăţare 4.2-

 Fişa de documentare 4.3 –

 Activitatea de învăţare 4.3

Competenţa  Tema 5 Norme de tehnica şi  Fişa de documentare 5.1–

 Tema 6 – Defectele frecvente ale  Fişa de documentare 6.1–