Iernile copilariei mele

Mi-e dor de iernile copilariei mele, ierni bucovinene presarate cu miros de brad, tors
de pisica, trosnet de lemn in foc si aroma de placinta cu mere...
Mereu am iubit iarna iar amintirile cu iz de sarbatoare imi sunt cele mai dragi. Tot
spectacolul incepea la 1 decembrie cand trebuia obligatoriu sa ninga, altfel iarna nu
mai era iarna iar inceperea ei era intarziata pana in momentul in care fulgii de nea
aveau sa isi faca aparitia.
Din fericire, crescand in zona de munte, nu am dus lipsa de zapada, ba chiar am avut
din plin, de multe ori troienii fiind inalti cat gardul.
Imi aduc aminte cu drag cum iesea bunicul meu dis-de-dimineata pentru a face carari
in curte si a aduce lemne in casa. Pe cand ma trezeam eu, focul deja trosnea in sobe iar
bunica imi pregatise cacaoa si sendvisurile de dimineata.
Unul dintre cele mai asteptate momente era seara de 5 decembrie cand Mos Nicolae
avea sa vina cu daruri. Imi pregateam papucii si ii lasam in veranda rece, urmand a-i
verifica inainte de a ma duce la somn. Nu as fi putut sa dorm fara sa verific pentru a
vedea ce primisem. Mosul era mereu darnic, insa niciodata nu lipsea jordia din
papuci! Cea mai mare tristete era daca ningea in seara aceea deoarece la noi in zona se
spune ca in noaptea de 5 decembrie, daca vine Mosul si nu gaseste zapada, va pune
pod si va ninge de sarbatori iar daca da de zapada, va lua podul si nu vom avea
ninsoare de sarbatori. De cateva ori a luat Mosul podul si am avut parte de un Craciun
cu ploaie si noroi sau de un Revelion inghetat si fara omat.
La doua saptamani dupa ce trecea Mosul, bunicul venea cu brad din padure pentru a-l
impodobi. Nici nu concepeam sarbatorile fara brad natural in casa, mai ales ca
padurea era aproape de noi! Bunicul cioplea bradul pentru a-l fixa in suport si mai taia
din varf pentru a putea intra cu el in camera. Urma apoi o adevarata lupta de
convingere cu bunica pentru a face bradul in dormitor, si nu in sufragerie cum dorea
ea. Ce sarbatori erau alea fara brad in dormitor?? Pana la urma, ceda si incepea sa
prinda ata bomboanelor ce urmau a fi legate in brad. Era mare bucurie in ziua in care
faceam pomul si abia asteptam momentul in care acesta era gata pentru a ma baga
sub el si a inhala mirosul de rasina si ace de brad. Incercam intr-un fel sa-mi imprim
acel miros in memorie pentru a-l pastra o viata cu mine. Sub acel brad avea sa-mi lase
Mos Craciun cadourile, in timp ce eu eram plecata sa colind.
Imi aduc aminte de mirosul de sarmale, placinte si friptura, pregatite de bunica cu o zi
inainte de ajun. Rememorez cu drag nerabdarea de a primi colindatori si de a trai din
plin Craciunul.
Trecea repede si la fel de repede se ducea si Anul Nou. Noroc de zapada din belsug,
ce nu ne parasea pana in martie, chiar aprilie, care ne mai aducea aminte de niste
sarbatori de poveste si de o iarna de vis.
Imi este dor de acele ierni. Singura mea grija era lipsa omatului sau cadourile ce
urmeaza sa le primesc.
Imi e dor sa mai simt mirosul de brad sau de placinta facuta in casa, de friptura scoasa
din rula sau de carnat afumat adus de afara. Imi e dor de torsul pisoilor mei noaptea,
in timp ce se incolaceau la picioarele mele.
Imi e dor de zapada pana la stresini, de sunetul de colinde si de viscolul ce nu te lasa
nici macar sa iesi din casa!
Imi e dor de iernile de altadata!