POVESTEA LUI MOS

NICOLAE
– A fost odata ca niciodata (si cate astfel de
cazuri nu mai sunt si azi?), o familie de
oameni saraci. Traiau undeva, izolati, intr-
o cascioara saracacioasa, intr-o poiana.
• Erau: tatal, mama si o fetita de vreo 5 anisori. Erau
saraci, si parintii isi faceau reprosuri multe, fiecare
in gand, pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o
bunastare si stabilitate materiala. Era in miez de
iarna. Afara ninsese si o patura alba de nea
acoperea valea si dealurile din jur.
 Era in miez de
iarna. Afara
ninsese si o patura
alba de nea
acoperea valea si
dealurile din jur.
Peste vale se
vedea satul
alaturat, cu casele
acoperite de
aceeasi zapada,
dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles
ca acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i
fere decat un minim de caldura, cat sa nu inghete de
frig, dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. O iubeau
mult
 Intr-o zi, fetita vine
imbujorata acasa si o
intreaba pe mama ei:
“Mama, cine e mos
Nicolae?”. Mamei i s-a pus
un nod in gat. Stia ca de
raspunsul ei atarna
deceptia fetitei. I-a spus
ca acest ”mos Nicolae” e
un batran, care vine la
copiii cuminti, in seara de
5 decembrie, asta seara,
si le lasa acestora in
cizmulite cate un cadou.
 • “Dar, continua
mama, pentru ca
noi stam departe
de sat, e posibil
ca mosul sa nu
vina la noi”. I-a
spus aceste
lucruri si a intors
fata in alta parte,
pentru ca fetita sa
nu zareasca
lacrimile de
neputinta care
izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar
o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei…
 • Fetita nu a
asteptat alte
explicatii. A
izbucnit in
aplauze si a
zis: “A! Cu
siguranta va
veni si la noi.

Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa, o

sa las ghetutele afara in seara asta!”
Mama nu a mai continuat. Ce putea sa ii spuna
fetitei?
 • Stia ca, a doua zi, copila va fi atat de
Jjjjj
dezamagita, si in discutiile cu copiii de
varsta ei va fi cu atat mai deceptionata
cand va afla ca la altii “mosul” a venit…
 In seara aceea
fetita s-a culcat
fericita, in
asteptarea
cadoului de a doua
zi, iar parintii au
adormit tristi si
plansi… Noaptea
a trecut ca oricare
alta.
S-a facut dimineata. Primul gand al fetitei, cand s-a
trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la
ghetute, sa vada ce i-a adus “mosul”, in timp ce mama ii
incalzea lapticul - sursa de hrana datorata unei caprite
care era una din putinele averi materiale ale familiei.
 Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de
dragoste, sa-si linisteasca copila care va veni
dezamagita cu cizmulitele goale, dar… Stupoare!
 Fetita a venit imbujorata, fericita, dansand de
fericire in piciorusele desculte si strangand la
piept cizmele pline de zapada. S-a apropiat de
parinti si le-a zis: “Mami, tati, uite, vezi, mosul
nu m-a uitat!
 Uite ce mi-a adus!” Si parintii s-
au privit consternati unul pe
celalalt, apoi amandoi s-au uitat
la cizmulitele din care a iesit
ceea ce initial parea doar
zapada: un capsor mic de pisoi,
un ghem alb de blana, care
peste noapte gasise putina
caldura in cizmulitele fetitei, si se
adapostise acolo pana catre
dimineata.
Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab,
simtind mirosul de lapte cald din odaie.