Tema 4.

Doctrina liberalismului
economic clasic
1. Condiţiile apariţiei şi trăsăturile de bază ale
liberalismului economic clasic.
2. Concepţiile şi teoriile lui A. Smith.
3. Ideile şi teoriile lui T. Malthus şi D. Ricardo.
4. Conceptele economice ale lui J. B. Say.
5. Ideile şi conceptele economice ale lui J.St.Mill.
 1.Condiţiile apariţiei şi trăsăturile de bază ale
liberalismului economic clasic.
Factorii care au condiţionat apariţia şi dezvoltarea liberalismului economic:

1.Dezvoltarea rapidă a economiei de piaţă în urma revoluţiei industriale,

care a condus la înlocuirea manufacturii cu sistemul producţiei mecanizate.

2. Schimbările radicale care s-au

produs în structura societăţii –
apariţia clasei muncitoare şi a
burgheziei.

3. Implicarea exagerată a statului în viaţa economică şi socială, precum

şi limitarea posibilităţilor individului de a se afirma.
Liberalismul economic clasic are următoarele trăsături:
1. Aspiraţia spre libertatea acţiunii în toate domeniile de activitate, libera
iniţiativă a agenţilor economici şi libera concurenţă între ei (de aici
derivă denumirea curentului – liberalism economic).

2. Supremaţia proprietăţii private capitaliste asupra bunurilor economice,

care constituie temelia economiei libere, a eficienţei economice.

3. Individualismul, convingerea că cele mai eficiente şi corecte decizii pot fi

luate numai de agenţii economici particulari fără amestecul statului.

4. Hedonismul şi raţionalitatea, considerate ca principii de bază a le

activităţii economice, potrivit cărora obţinerea unui maxim de avantaj se
realizează cu minim de efort.
 2. Concepţiile şi teoriile lui A. Smith.
Adam Smith – părintele economiei politice clasice. Cea mai celebră operă a sa:
“Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (24 ani). Ideile pricipale
analizate de acesta au fost următoarele:
1. Conceptul referitor la avuţia naţiunilor şi factorii creşterii ei.
Bogăţia unei naţiuni este compusă din totalitatea bunurilor necesare vieţii,
iar izvorul ei este munca. Factorii care contribuie la sporirea acestei avuţii sunt:
- creşterea productivităţii muncii ca rezultat al diviziunii sociale a muncii;
- raportul celor încadraţi într-o muncă folositoare (productivă) şi cei încadraţi în
munci neproductive.
2. Concepţiile şi teoriile lui A. Smith
2. Conceptul referitor la diviziunea socială a muncii.

Prin diviziune a muncii se

economiseşte timpul pierdut
pentru trecerea de la o
operaţie la alta când fiecare
muncitor lucrează separat. La
fel, este important că
simplificând operaţiile,
diviziunea muncii face posibilă
inventarea şi aplicarea
maşinilor, astfel se poate
realiza industrializarea ţării.
2. Concepţiile şi teoriile lui A. Smith

3. Teoria „mâinii invizibile”.

Potrivit lui A. Smith, motorul activităţii

economice este interesul personal, care îl impune
pe om să muncească şi să-şi sporească avuţia.
Urmărind scopuri personale, individul contribuie
la satisfacerea interesului social. Apare iluzia
existenţei unei “mâini invizibile” care
armonizează aceste interese (personale şi sociale),
care reglează preţurile prin intermediul
concurenţei şi asigură echilibrul între cerere şi
ofertă.
2. Concepţiile şi teoriile lui A. Smith

4. Teoria costurilor absolute.

A. Smith afirma că schimburile între ţări au

loc în momentul în care apare o diferenţă
simţitoare între costurile absolute. Este
necesar ca ţara să se specializeze pe
producerea acelor mărfuri pentru care
dispune de avantaje absolute, respectiv
costuri mai mici.

5. Teoria capitalului.

Smith pentru prima dată în gândirea economică

introduce noţiunea de capital, arătând spre 2
forme de capital: individual şi naţional.
Capital individual => capital fix şi circulant
Capital naţional=>suma capitalurilor individuale.
 3. Ideile şi teoriile lui T. Malthus şi D. Ricardo.

Concepţiile şi teoriile lui A. Smith au fost completate de urmaşii lui care s-au divizat în două şcoli:

Şcoala liberalilor pesimişti Şcoala liberalilor optimişti

T. Malthus şi D. Ricardo J. B. Say
 Ideile principale ale lui T. Malthus:

1. Legea populaţiei. T. Malthus a elaborat o teorie a creşterii populaţiei

conform căreia numărul oamenilor are tendinţa să crească în proporţie
geometrică, iar mijloacele de existenţă cresc şi ele numai că în proporţie
aritmetică. Şi deoarece mijloacele de existenţă nu pot fi mărite după dorinţă
nu rămâne decât o singură soluţie: limitarea pe diverse căi a numărului
populaţiei....
2. Legea randamentelor descrescânde. Malthus argumentează disproporţia
dintre creşterea populaţiei şi a mijloacelor de existenţă prin aşa-numita “Legea
randamentelor descrescânde”. Esenţa acestei legi ilustrate de Malthus cu exemple
din agricultură constă în faptul că dublarea muncii şi a capitalului pe aceiaşi
suprafaţă de pământ nu poate fi însoţită de o dublare a volumului de producţie.
Ideile principale ale lui D. Ricardo: (cel mai bogat economist-teoretician
din toate timpurile)

1. Teoria monetară. Ricardo a formulat teoria cantitativă a banilor în

conformitate cu care nivelul general al preţurilor evoluiază proporţional cu
cantitatea de bani aflată în circulaţie. Dacă cantitatea de bani aflată în circulaţie
este mică, atunci valoarea lor creşte şi preţurile mărfurilor scade, şi invers.
2. Teoria costurilor comparative (teoria avantajului relativ). Aceasta
constituie una din principalele contribuţii ale lui D. Ricardo la dezvoltarea ştiinţei
economice. Potrivit acestei teorii fiecare ţară se va specializa în producerea şi
exportul acelor mărfuri pe care le fabrică cu costuri relativ mai mici şi va importa
mărfuri pe care le produce cu cheltuieli relativ mai mari.
3. Teoria repartiţiei. Ricardo de asemenea arată că repartiţia veniturilor în
Societate se efectuiază în dependenţă de cele trei clase: muncitori (salariu),
capitalişti (profit) şi proprietari funciari (rentă). Dar trebuie de remarcat că D.
Ricardo a analizat primul renta diferenţială considerând-o un produs
suplimentar încasat de proprietarul funciar de pe suprafeţele de pământ mai
fertile.
 4. Conceptele economice ale lui J. B. Say.
Aportul lui J. B. Say în dezvoltarea ştiinţei
economice constă în elaborarea următoarelor
teorii:
1.Teoria factorilor de producţie – prin care se înţelegea: munca, capitalul şi
pământul. Aceşti factori erau remuneraţi respectiv prin: salariu, profit şi rentă.
2.Teoria valorii. Spre deosebire de predecesorii săi, francezul arată că valoarea
este creată nu numai prin muncă, dar şi prin participarea celorlalţi factori de
producţie.
3. Întreprinzătorul. J. B. Say este primul care a introdus în teoria economică
conceptul de întreprinzător, ca verigă principală a mecanismului economic.
Anume el, întreprinzătorul, organizează procesul de producere, el procură şi
combină factorii deproducţie cu scopul obţinerii mărfurilor pe care apoi le vinde
şi obţine un profit. El este cel ce îşi asumă riscul şi trebuie răsplătit pentru
aceasta.
4. „Legea debuşeelor”. Conform acestei legi (legea pieţelor) în condiţiile
economiei de piaţă crizele de supraproducţie nu pot fi posibile, dar pot să apară
numai anumite dezechilibre parţiale ce pot fi relativ uşor înlăturate (prin
autoreglarea economiei depiaţă), cu condiţia neimplicării statului în economie.
 5. Ideile şi conceptele economice ale lui J.St.Mill.

Ideile liberalilor „pesimişti” şi „optimişti” au fost „împăcate” de opera

lui John Stuart Mill, căruia i-a revenit misiunea să apere şi să dezvolte
conceptele liberalismului clasic în condiţiile creşterii influenţei ideilor socialiste.

Principalele concepte:
1. Concepţia privind condiţiile de formare a avuţiei. Avuţia se formează pe
baza folosirii muncii, capitalului şi naturii. Munca o consideră cea mai importantă,
nu deaceea că produce obiecte, ci utilităţi.
2. Concepţia privind proprietatea. Se pronunţă în favoarea proprietăţii
private.
3. Concepţia privind viitorul societăţii. Aici Mill oscelează între liberalism şi
socialism, optând pentru : a) o societate care să nu fie împărţită în două categorii de
oameni „una de trântori şi alta de truditori”; b) necesitatea de a „împăca cea mai
mare libertate de acţiune a individului cu dreptul tuturor asupra proprietăţii
materiilor prime oferite de natură”; c) un capitalism ce trebuie modificat substanţial,
dar nu prin revoluţie, ci prin promovarea reformelor sociale.

John Stuart Mill este considerat ultimul economist liberal clasic.