Dialogul Comisiei cu cetățenii – exerciţiu democratic sau de imagine?

http://www.openpolitics.ro/noutati/homepage/dialogul-comisiei-cu-cetatenii-exercitiu-democratic-sau-de-
imagine.html#ancora15

Adina Marincea, Raluca Toma

Din septembrie 2012 până în aprilie 2014, Comisia Europeană a organizat 51 de întâlniri cu cetățeni din statele membre. Cei care au aflat despre
ele și au dorit să participe nu reprezintă neapărat societatea largă, ci mai degrabă segmentul de cetățeni interesați de temele europene și relativ
pro-europeni. Cu toate acestea, dialogul are un dublu scop: acela de a-i expune pe comisarii europeni la o varietate de griji și priorități ale
cetățenilor, și de a le da posibilitatea cetățenilor să își exprime opiniile și să afle informații despre viziunea comisarilor privind prezentul și viitorul
Uniunii. Inițiativa dialogurilor este cu siguranță una necesară, dar în ce măsură are ea un impact real asupra relației dintre cetățeni și instituțiile
europene? Articolul de față încearcă să răspundă la această întrebare plasând demersul CE în contextul mai amplu al problemelor de legitimate cu
care se confruntă UE și al strategiei de comunicare prin care instituțiile europene au încercat să se apropie de cetățeni. Citiți și articolul dedicat
dialogului cu cetățenii din România.

51 de întâlniri cu cetățenii

 În cei aproape 2 ani, au fost organizate 51 de Dialoguri cu Cetățenii, cel puțin câte unul în fiecare stat membru.

 Au participat 22 de comisari europeni și, în numeroase cazuri, membri ai Parlamentului European și politicieni de la nivelul național și
local.

 Vice-președintele Comisiei a fost la 17 dezbateri din 15 țări.

Format:

 Întâlnirile au fost difuzate live pe site-ul Comisiei și, în anumite cazuri, transmise în direct și de către televiziuni locale sau naționale.

 Structura dezbaterii: scurtă introducere a moderatorului și, după caz, a politicienilor locali prezenți – concluzii prezentate de
comisarul/comisarii invitați – întrebări din sală sau de pe platformele sociale, adresate reprezentantului Comisiei.

 Formatul de tip întrebare– răspuns nu reprezintă atât un „dialog”, cât mai degrabă un „interviu” cu cetățenii.

 Unii moderatori au încurajat totodată publicul să prezinte propuneri și idei, nu numai întrebări.

Opiniile participanților:
La majoritatea Dialogurilor, participanții au răspuns prin intermediul unor aparate de vot la un set de întrebări. Acestea au reflectat preocupările
liderilor Comisiei cu privire la deficitul democratic al UE și la potențialul unei uniuni mai apropiate de modelul federal. Dar în spiritul unui dialog
real, aceste întrebări par induse și dezvăluie un fals interes al Comisiei față de problemele reale și substanțiale ale cetățenilor europeni. Cu atât mai
mult cu cât nu este încă limpede despre ce fel de model își dorește Comisia să folosească la aceste întâlniri. Vorbim fie de un model deliberativ în
care contează doar dialogul și ideile, sau de unul agregativ în care se votează și calculează voturile, ceea ce ar conduce la moduri diferite de evaluare
atât a evenimentelor, cât și a rezultatelor prezentate de Comisie.[1]

 Susțineți ideea de aprofundare a uniunii politice? 74% DA

Conform unui Eurobarometru din Septembrie 2013, 44% dintre europeni sunt în favoarea evoluției către o federație de state naționale[2].

 Sunteți pentru alegerea directă a președintelui CE? 61% DA

În cadrul unui Eurobarometru efectuat în August 2013, 70% dintre respondenți au fost în favoarea alegerii directe a președintelui Comisiei[3].

 Considerați că vocea dumneavoastră este auzită în UE? 56% NU

Conform unui Eurobarometru din August 2013, 66% dintre dintre europeni consideră că vocea lor nu este auzită în UE[4], iar doar 31% au
încredere în instituțiile europene[5].

 Veți vota la alegerile europarlamentare? 87% DA.

Prezența la vot în 2009 a fost de 43%.

Impactul comunicat ulterior de Comisie arată cifre puțin credibile. E suficient să ne gândim la cum s-a desfășurat dialogul cu cetățenii în România
ca să nu fim deplin încrezători în auto-evaluarea Comisiei care a anunțat că:
  În medie 350 de cetățeni au participat la fiecare eveniment.

 În total 16.000 de persoane au luat parte la dialoguri.

 Peste 105.000 le-au urmărit pe webstream ori la televizor sau s-au implicat prin rețelele sociale.

 Fiecare ediție a făcut subiectul a aproximativ 38 de articole sau reportaje.

 Comisia estimează că materialele din presa scrisă sau media online au atins până la 43 de milioane de oameni, bazat pe tirajul ziarelor
și popularitatea site-urilor.

Deși Comisia nu și-a asumat continuarea demersului, există indicii că are acest lucru în vedere. Concluzia raportului referitoare la dialoguri este că,
deși perfectibile, reprezintă „un mod eficace de comunicare”, care ar trebui preluat de politicienii de la nivel național și local. Dintre participanți,
88% și-au exprimat dorința de a vedea mai multe dezbateri.

Dialogurile cu cetățenii şi strategia de comunicare a comisiei

Dialogurile cu Cetățenii, un efort de comunicare printr-o metodă nouă pentru Comisia Europeană, s-au lansat în contextul nevoii percepute de
liderii CE de a explica și motiva măsurile luate în urma crizei și de a obține sprijinul publicului pentru un demers de integrare mai profundă din
punct de vedere economic și politic.

Primii pași în acest sens au fost făcuți în 2012, prin semnarea “Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii
Economice și Monetare” (TSCG), tratat care punea bazele unei Uniuni Fiscale și deschidea drumul către o Uniune Politică. Însă ratificarea
tratatului a readus la suprafață discuțiile despre deficitul democratic al UE. Criza euro a deteriorat semnificativ optimismul cetățenilor și sprijinul
lor pentru deciziile liderilor europeni, iar Tratatul Fiscal, perceput de opinia publică drept un pact al austerității, nu a fost primit fără reticență sau
chiar proteste de europenii deja împovărați de deciziile guvernelor lor.

Inițiativa Dialogului cu Cetățenii a venit pe principiul „lecțiilor învățate” de oficialii europeni din eșecurile de comunicare anterioare – respingerea
Tratatului de la Maastricht în 1992 prin referendum de către Danemarca și aprobarea cu numai 51% de voturi în Franța, precum și respingerea în
2005 de către votanții francezi și olandezi a Constituției Europene și cea din referendumul Irlandez din 2008, privind Tratatul de la Lisabona,
toate încercări de adâncire a integrării europene. „Nu”-ul repetat al cetățenilor a fost primit de CE ca un duș rece care semnala că perioada
consimțământului implicit luase sfârșit, fiind necesară mobilizarea europenilor și câștigarea sprijinului lor în vederea demersurilor de integrare.
„Lecțiile învățate” de liderii europeni s-au concretizat într-o consolidare a politicii de comunicare a UE și o aparentă schimbare de paradigmă, care
a adus în prim plan ideea de dialog și de sferă publică europeană. Aceste principii au stat la baza Inițiativei Dialogului cu Cetățenii, menită să
faciliteze acceptarea Uniunii Fiscale și perspectiva unei Uniuni Politice în rândul unei opinii publice din ce în ce mai reticente față de instituțiile
europene și de ideea de „mai multă integrare”.

„Trebuie să existe o dezbatere largă peste tot în Europa [...] Vremurile integrării europene
prin consimțământul implicit al cetățenilor s-au terminat”[6] – Președintele CE, José Manuel Barroso

Inițiativa Dialogului cu Cetățenii a fost, așadar, strâns legată de două idei: nevoia de reformă – care pentru liderii Comisiei ar însemna mai multă
integrare – și imperativul de a „recâștiga” încrederea cetățenilor obișnuiți. Inclusiv promovarea evenimentelor în rândul publicului s-a axat pe
faptul că „Europa se află la o răscruce” iar vocea cetățenilor trebuie auzită:

„E vorba de Europa. E vorba de tine. Definim viitorul Europei cu tine, pentru tine
și pentru generațiile care vor urma”[7] – Viviane Reding

Dialogurile cu cetățenii – exercițiu democratic sau de imagine?

Inițiativa dialogurilor se numără printre puținele eforturi ale Comisiei de a facilita comunicarea directă între comisarii europeni[8] și cetățeni,
într-un cadru autentic de dezbatere. Lansarea ei în 2012 nu este întâmplătoare, ținând cont de faptul că în perioada 2009-2011 UE a pierdut mare
parte din capitalul de încredere, și așa fragil. Mai mult, pe fundalul adâncirii crizei din Grecia, la finalul lui 2011 Eurobarometrele înregistrau un
declin fără precedent al opiniei publice față de UE: sentimentul că UE se îndreaptă în direcția greșită atingea un maxim istoric, se împuținaseră
drastic cei care încă mai aveau o părere pozitivă despre Uniune, iar încrederea în instituțiile europene – Comisia și Parlamentul, ajunsese la cele
mai scăzute niveluri din istoria Eurobarometrelor[9]. În același timp, s-au reaprins ambițiile oficialilor europeni de adâncire a integrării, aceștia
căzând de acord asupra pactului fiscal.

“Avem nevoie de mai multă Europă, avem nevoie nu doar de o uniune monetară, ci și de o așa-numită uniune fiscală, cu alte cuvinte de mai
multă politică bugetară în comun [...] avem nevoie mai presus de toate de o uniune politică - care înseamnă că trebuie să dăm treptat
competențe Europei și să-i dăm Europei control”[10] – Angela Merkel
În contextul acestei divizări între opinia publică și cea a elitelor europene, dialogurile cu cetățenii apar ca un efort inovativ de restabilire a imaginii
Comisiei și o întoarcere la obiectivele formulate în politica de comunicare în perioada 2005-2007 și ulterior puse la sertar. Inițiativa este, fără
îndoială, necesară și bine-venită, este ea însă și suficientă? Sunt dialogurile cu cetățenii o încercare reală de apropiere de cetățeni, sau mai degrabă
o compensare pentru eforturile reînnoite ale elitelor europene de a “construi Europa în absența europenilor”[11]?

Statisticile arată o “dezvrăjire” a europenilor față de UE, inclusiv în rândul celor mai recente state membre[12]. Pierderea legimității UE ține în
mare măsură de faptul că transferul continuu de putere de la guvernele naționale către instituțiile europene a fost realizat fără o consultare și
comunicare adecvată cu cetățenii. Comunicarea UE a făcut progrese semnificative în ultimii 15 ani, de la o politică a ușilor închise către una mai
transparentă și inclusivă, dar ea nu a reușit să țină pasul cu schimbările structurale din această perioadă. Discursul european este considerat în
continuare prea tehnocratic, un meta-discurs[13] incapabil să atragă atât cetățenii, cât și presa[14].

Modul în care Comisia a abordat comunicarea cu cetățenii în ultimii ani, dincolo de cifre și obiective care arată bine pe hârtie, indică mai degrabă o
intenție de a construi un nou tip de consimțământ implicit în rândul unor cetățeni neinformați[15], decât una de apropiere prin dialog. Obiectivul
declarat în 2006 și 2007 de a construi o sferă publică europeană, axată pe dezbatere, a fost înlocuit în ultimii ani de o comunicare corporativă[16],
axată pe imagine. Rapoartele de activitate ale DG Communication[17], obiectivele și indicatorii stabiliți sunt o măsură clară a modului în care
Comisia privește comunicarea cu cetățenii: câți dintre ei au o imagine pozitivă despre UE, câți se simt mai europeni după ce au participat la un
eveniment sau proiect european, cât trafic au platformele de știri europene, câte producții audio-video sau materiale multimedia au fost create,
câte articole publicate sau broșuri distribuite[18]. Printre toate aceste instrumente de marketing, inițiative precum Dialogurile cu Cetățenii sau
traininguri cu jurnaliști sunt doar note de subsol.

Privită singular, inițiativa Dialogurilor cu Cetățenii este lăudabilă și promițătoare. Privită în context, aceasta este insuficientă, și pare mai degrabă
un exercițiu de imagine al Comisiei, un exercițiu care nu reflectă real problemele cetățenilor.

[1] Goodin, Robert E. (2008). Innovating Democracy: Democratic Theory and Practice After the Deliberative Turn (Kindle Locations 176-181).
Oxford University Press

[2]
Eurobarometru nr. 80, p. 135, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_publ_en.pdf

[3]
Eurobarometru nr. 79.5, p. 73, http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/2013/election/synth_finale_en.pdf

[4]
Eurobarometru nr. 80, p. 107, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_publ_en.pdf

[5]
Eurobarometru nr. 80, p. 75, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_publ_en.pdf

[6] State of the Union 2012 Address Plenary session of the European Parliament/Strasbourg 12 September 2012 http://europa.eu/rapid/press-
release_SPEECH-12-596_en.htm

[7] Message/statement by Viviane Reding for a promotional clip “Debate on the future of Europe”/”Citizen’s dialogue”,
http://ec.europa.eu/avservices/video/player.cfm?ref=I074880

[8] În Comisia Europeană (CE) sunt 28 de membri, unul din fiecare țară. Din 2014, ca urmare a Tratatului de la Lisabona, Președintele CE va fi
ales de către Parlamentul European (PE) pe baza propunerii primite de la Consiliu, care trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor
Europarlamentare. Odată ales, Președintele CE împreună cu Consiliul propune PE o listă de comisari, pe baza sugestiilor primite de la Statele
Membre. Comisarii aleși au un mandat de 5 ani și se ocupă de anumite politici publice, Dacian Cioloș fiind comisarul român pe probleme de
Agricultură și dezvoltare rurală.

[9] http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_publ_en.pdf

[10] Merkel, 7 iunie 2012, http://www.euractiv.com/priorities/merkel-calls-political-union-sav-news-513201

[11] Jean Monnet, apud Statham, P. (2007). “Journalists as Commentators on European Politics: Educators, Partisans or Ideologues?”. European
Journal of Communication, 22(4), p. 462.

[12] Din 2013 indexul încrederii în Comisia Europeană a devenit negativ pentru prima oară în statele din afara zonei euro.
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_publ_en.pdf

[13] Mak, 2001, apud Brüggemann, M. (2005), “How the EU Constructs the European Public Sphere: Seven Strategies of Information Policy”.
TranState Working Papers, 19. Bremen: Sfb 597 „Staatlichkeit im Wandel“, p. 16.

[14] Brüggemann, M. (2005), op. cit; Meyer, C. O. (1999), “Political Legitimacy and the Invisibility of Politics: Exploring the European Union’s
Communication Deficit”. JCMS: Journal of Common Market Studies, 37(4), 617–639.

[15] Trenz, H. J. (2007), “«Quo vadis Europe?» Quality newspapers struggling for European unity”. In Fossum, J. E. & Schlesinger, P. (Eds.). The
European Union and the Public Sphere: A Communicative Space in the Making?. London: Routledge, p. 108.

[16] http://ec.europa.eu/dgs/communication/about/what_we_do/index_en.htm
[17] http://ec.europa.eu/dgs/communication/about/what_we_do/index_en.htm

[18] DG Communication, Annual Activity Report, 2012. http://ec.europa.eu/dgs/communication/pdf/aar/comm-annual-activity-

report2012_en.pdf

Inclusiv promovarea evenimentelor: http://ec.europa.eu/avservices/video/player.cfm?ref=I074880

Europa se afla la o rascruce: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-295_en.htm?locale=en Pan-European dialogue in Brussels

Rezumat lucrarea de doctorat a Adinei : http://doctorat.snspa.ro/sites/default/files/doctorat/marincea%20adina/Rezumat%20RO%20teza.pdf

Dialogul din Bucuresti

UE și Dialogurile cu cetățenii
http://www.openpolitics.ro/noutati/homepage/ue-si-dialogurile-cu-cetatenii.html

Raluca Toma, Adina Marincea

În ultimul an și jumătate Comisia Europeană a desfășurat inițiativa numită “Citizens’ Dialogues” ca parte a Anului European al Cetățeanului,
inițiativă ce a avut ca scop declarat încercarea de a-i face pe cetățeni mai conștienți de drepturile lor și de a le da o voce cu privire la viitorul
Europei. Astfel de dialoguri au avut loc și în România, conduse de comisarul Dacian Cioloș, responsabil de agricultură și dezvoltare rurală.
Întâlnirile din România, însă, au fost diferite față de obiectivele pe care şi le propusese Comisia cu aceasta inițitativă, mai
putin axate pe identitatea europeană şi o integrare mai profundă. În plus, însăși structura și rezultatele anunțate de Comisie în privința
inițitativei europene ridică unele întrebări legitime pe care le vom adresa în cele două părți ale analizei noastre.

Inițiativa Uniunii Europene în România

În România, unicul Dialog cu cetățenii plănuit s-a produs de fapt de două ori, dezbaterea de pe 27 martie 2014 fiind întreruptă (motive tehnice ale
locației în care s-a desfășurat evenimentul) și reluată pe 4 aprilie. Spre deosebire de întâlnirile din alte țări, la aceasta nu a participat niciun oficial
național sau local.

Anunțarea evenimentului s-a produs în principal în mediul online, pe pagina web a Reprezentanței Comisiei la București și pe cea a Comisarului
Cioloș, pe câteva site-uri de știri și platforme axate pe teme europene sau pe activitatea societății civile și prin intermediul Centrelor de Informare
Europe Direct. Cei interesați s-au putut înscrie printr-un formular online sau prin poștă, ținta Comisiei fiind de a aduce 250 de persoane la
întâlnire.

Ce s-a întâmplat efectiv în dialogul cu cetățenii? Conform Reprezentanței, la prima sesiune au venit aproximativ 300 de persoane, dar la a doua,
noi am numărat puțin peste 100 de persoane. Deși au participat persoane de diferite vârste și nu numai din București, grupul reunit nu poate fi
considerat tocmai reprezentativ, fiind format din cetățeni mai degrabă pro-europeni și activi din punct de vedere civic. Aproape jumătate dintre cei
din sală care au pus întrebări au menționat că fac parte dintr-o asociație neguvernamentală sau că reprezintă interesele unor grupuri de
întreprinzători sau muncitori.

Este important de reținut că scopul inițiativei era să realizeze dialoguri oneste şi deschise cu cetățenii Uniunii, nu doar cu cei
implicați sau familiarizați cu zona afacerilor europene, atenți la efortul discret de comunicare a evenimentelor din partea
Comisiei.

Cu atât mai mult cu cât, conform unui Eurobarometru recent, citat chiar pe site-ul Reprezentanței CE în România, în realitate doar 19% dintre
români consideră că vocea lor contează în Uniunea Europeană. Prezența la alegerile PE din 2009 a fost de doar 27,67%. În schimb, în cadrul
evenimentului, participanții care au răspuns prin intermediul unor aparate de vot la un set de întrebări aplicate și în cadrul altor Dialoguri cu
Cetățenii s-au arătat mult mai optimiști:

 Considerați că vocea dumneavoastră este auzită în UE? 58% din participanții de pe 17 martie au răspuns că da, comparat cu 72% din cei
care au fost prezenți pe 4 aprilie.

 Veți vota în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European? 100% au răspuns afirmativ.

 Sunteți de acord că Uniunea Europeană înseamnă solidaritate? 74% au răspuns că da.

Temele dezbătute în România

Cele trei teme generale stabilite de organizatori pentru această dezbatere au fost: cetățenia, instituțiile europene și viitorul Europei. În prealabil,
participanții au putut trimite o întrebare pentru Comisarul Dacian Cioloș fie prin formularul online, fie via Twitter sau pe pagina de Facebook a
acestuia. În cadrul întâlnirii, moderatorul Luca Niculescu a transmis câteva din aceste întrebări, restul fiind puse de către cetățenii din sală.

Prin întrebările ridicate de participanți s-au regăsit subiecte care beneficiază de regulă și de vizibilitate în mass media, precum libertatea de
mișcare a românilor și felul cum suntem percepuți în Europa, Mecanismul de Cooperare și Verificare, administrarea fondurilor europene sau
perspectivele de integrare ale Moldovei în UE și relația UE-Rusia. Au fost abordate însă și teme mai „de nișă”: posibilitatea populației largi de a
participa la procesul politic european (prin inițiative cetățenești), reglementarea organismelor modificate genetic sau oportunitățile de muncă
pentru tinerii din mediul rural.
Subiectul integrării europene mai profunde – către o uniune politică și economică – ridicat de unul dintre participanți și reiterat de către
moderator, nu fost la fel de proeminent în această dezbatere, comparată cu cele din alte țări. Comisarul Cioloș, la rândul său, a părut destul de
sceptic referitor la o UE federală:

„Cât de mult se poate renunța la interesul specific național și la identitatea națională pentru a construi identitatea europeană pe mai multe
domenii? Eu cred că UE nu se poate compara cu modelul de organizare al S.U.A. […] Pot să fie Statele Unite ale Europei dacă găsim o
modalitate de a conjuga nevoia de identitate națională, locală, cu nevoia de construcție a unui spirit comunitar european care să fie
complementar și care să nu înlocuiască identitatea națională”.

De altfel, Cioloș a subliniat dimensiunea interguvernamentală a Uniunii Europene, transmițând mesajul că UE nu e doar la Bruxelles și că
Bruxelles nu ar trebui să fie sinonim cu CE, contrar percepției publice. În plus, comisarul a încercat în mai multe rânduri să reabiliteze imaginea
Comisiei, afectată de deciziile nepopulare luate pe fondul crizei euro. Amânarea intrării în Schengen a României și Bulgariei, adusă în discuție de
un participant, a fost o decizie a statelor membre: „Comisia Europeană a spus clar că România și Bulgaria îndeplinesc condițiile de aderare la
spațiul Schengen [...] Decizia e una politică”.

Întrebat dacă există fonduri europene pentru cercetarea în agricultură, comisarul a menționat din nou rolul reprezentanților statelor membre:
aceștia trebuie să ceară alocarea de fonduri în aceste direcții. Gradul de absorbție, subiect îndelung discutat de politicieni și de presa
românească[1], nu putea lipsi din dezbatere, însă Cioloș a încercat să evite modul stereotipic în care este abordat în spațiul public autohton. Acesta
a explicat că problema ține nu de cantitatea de fonduri atrase, ci de calitatea proiectelor finanțate și de coerența între acestea, de măsura în care ele
țintesc niște priorități clare de dezvoltare.

Totodată, comisarul a ținut să clarifice că CE nu are o influență asupra tuturor reglementărilor sau problemelor de la nivel național. Erwin Albu, un
cetățean care a dorit să candideze la alegerile pentru PE, a ridicat în ambele dăți problema condițiilor foarte stricte impuse în România pentru
participarea la alegeri – cele europene și nu numai. Cioloș a explicat că este la latitudinea statelor membre ce condiții se impun cu privire la
înregistrarea candidaților, cu toate că există anumite prevederi la nivel european referitoare la organizarea alegerilor. De asemenea, întrebat
despre regulile și accizele impuse pentru producția de țuică, comisarul a explicat că autoritățile române stabilesc accizele. Pe de altă parte,
comisarul a ținut să precizeze că problemele de corupție ar trebui rezolvate “acasă”, nu în UE, contrar așteptării unora dintre români că UE ne va
“salva” cu “bățul și morcovul”, de corupția clasei politice autohtone[2].

Cioloș a recunoscut de mai multe ori problema de comunicare dintre UE și cetățeni, însă, în viziunea comisarului, parte din responsabilitate
aparține fie reprezentanților români în PE, care nu reușesc să transmită sau să explice ce fac la Bruxelles, fie autorităților naționale. O citire atentă
a presei din România arată că Cioloș are în mare măsură dreptate când susține că în discursul politic al guvernanților nu există o conectare între
politicile naționale și cele europene, iar acestea din urmă nu sunt „traduse” pe înțelesul cetățenilor, de unde și dezinteresul lor și distanța
percepută față de Bruxelles. E discutabil, însă, în ce măsură întreaga responsabilitate a comunicării cu cetățenii trebuie pusă exclusiv pe umerii
autorităților naționale și ai membrilor parlamentului. CE și-a asumat în ultimii 15 ani un rol important în comunicarea cu europenii, iar
Directoratului General pentru Comunicare din cadrul Comisiei îi revine anual un buget destul de consistent pentru „reducerea distanței dintre UE
și cetățeni”.

În Dialogul cu cetățenii, Dacian Cioloş a îndeplinit rolul de portavoce a Comisiei Europene, miza lui fiind dublă: de a explica şi
de a legitima. Schimbul de replici între cetățeni și comisar a adus la suprafață, dincolo de distanța dintre UE și români, distanța percepută atât
de cetățenii români, cât și de unii reprezentanți la Bruxelles, față de clasa politică autohtonă, lucru vizibil și prin absența oficialilor români de la
eveniment. Comisia arată statele membre cu degetul, cetățenii critică în primul rând guvernanții români și așteaptă ajutorul UE, deși mențin
anumite rezerve față de aceasta. În acest timp, rămân fără răspuns întrebări ridicate explicit sau implicit: Cum reprezintă delegații români la
Bruxelles interesele românilor când mulți dintre români nu se simt reprezentati de trimișii lor? Cui i se adresează cetățenii atunci când instituțiile,
naționale sau europene își pasează responsabilitatea? Cum pot interesele românilor să fie negociate cu restul UE, dacă intermediarii sunt aproape
la fel de distanți?

Seria Dialogurilor cu Cetățenii s-a încheiat deocamdată. Din ansamblul întâlnirilor din Europa la care a fost pusă această întrebare, 88% din
participanți au declarat că și-ar mai dori să vadă astfel de dezbateri pe viitor. Dacă CE va decide să continue inițiativa, ceea ce este recomandabil
având în vedere importanța subiectelor discutate și nevoia cetățenilor de a fi ascultați, ar fi utile atât multiplicarea evenimentelor în țările în care
nu a avut loc decât unul, precum România, cât și promovarea acestora în așa fel încât grupuri mai diverse și mai mari de cetățeni să aibă
posibilitatea de a se exprima.

„E clar că noi ne-am strâns aici pentru a ne interesa despre ce urmează să se întâmple. De aceea noi toți de aici am votat pentru și ne vom duce
la vot” – Participant

„Dacă ăsta este prețul să mai amânăm puțin intrarea în Schengen pentru eradicarea corupției în România și pentru realizarea unui stat de
drept, atunci sunt de acord să îl plătim” – Participant

„O parte dintre agricultorii comunitari, dar mai ales din țările flancului sudic [...] trec printr-o perioadă extrem de dificilă [...] Vorbim de
necesitatea întăririlor și orientării mecanismelor finaciar-bancare către un nou model de micro-creditare socială” – Participant

„Sunt șomer cu diplomă [...] Fac parte din categoria celor care au fost plecați, s-au întors în țară însă din păcate nu au regăsit un mediu în care
să se poată dezvolta” – Participant

„La începutul mandatului nici n-am fi visat toate avansările pe uniunea bancară, de exemplu, sau tot ce s-a obținut pe Semestrul European, pe
integrarea economiilor naționale…” – Dacian Cioloș

http://ec.europa.eu/avservices/video/player.cfm?sitelang=en&ref=I079941 dezbaterea de la Bucuresti (vezi jos si Pan-European Citizens’

Dialogue

http://ec.europa.eu/romania/news/25022014_dacian_ciolos_in_dialog_cu_cetatenii_la_bucuresti_ro.htm siteul reprezentantei Comisiei in

Romania, vezi si Eurobarometru citat
http://ec.europa.eu/romania/information/europe_direct/index_ro.htm Info pt cetateni Europe Direct

http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=14649&t=Stiri platforma pe teme europene