.
L Ü M I N E A Z A - T E Şl VEI FI: V O I E Ş T E ŞI VEI P U T E A "
Director :
Generalul NICOLAE PETALA
Două Congrese
de
Luna Iulie ne a a d u s sur-
priza a d o u ă mari c o n g r e s e
d e intelectuali : unul naţional,
ţinut ia Galaţi, d e către î n -
văţătorii ţării româneşti şi
altul, internaţional, ţinut la
Bucureşti, de către profesorii
secundari, din R o m â n i a , A-
merîca, Anglia, Franţa, Belgia,
Olanda, Cehoslovacia, Polo-
Olanda, Cehoslovacia, Polo­
nia, Letonia, Grecia, Spania,
Ungaria, Bulgaria etc. E bine, că a v e m şi darul
Cum era şi firesc, învăţă , acesta
torii noştri, p e lângă proble­ zeria în sicrie de aur Tutan
mele d e ordin cultural, au camoniene.
discutat multiplele chestiuni, S'au discutat chestiunile :
care p r i v e s c existenţa lor Cum s e p o t î m p ă c a în p r o ­
zilnică. g r a m e l e ş c o l a r e necesitatea
Nu există 'n ţara româ­
n e a s c ă o categorie d e o a m e n i
m a i devotaţi a p o s t o l a t u l u i , o m e n e ş t i ; ş c o a l a unică ;
lor, ca aceşti modeşti învăţă
tori, şi totuşi din punct de
vedere al răsplăţii, sunt c o b o
râţi m a i prejos decât uşierii
şi servitorii ctttărui Minister, ,
s a u cutărui s l u j b a ş oficial.
In alte tări civilizate, un
a s e m e n e a c o n g r e s ar fi avut
aspectul unui înalt a e r o p a g ,
în care s e discutau numai
p r o b l e m e , culturale naţionale,
religioase şi s o c i a l e , la care
s'ar fi a n g a j a t t o a t e forţele
intelectuale a l e ţării aceleia,
p e c â n d la noi s'a e x p u s
cortegiul mizeriei, în care de
decenii întregi s e z b a t aceşti
mucenici ai n e a m u l u i r o m â ­
nesc.
E o ruşine pentru n e a m u l
a c e s t a , care ştie s ă plătească
g r a s şi s ă d e a m e s e c o p i o a s e
tuturor a m a z o a n e l o r şi co-
reografelor indecente, că nu
vrea s ă r e c u n o a s c ă m u n c a
de s a l a h o r a a c e s t o r a p o s t o l i
urgisiţi, cari, — cei dintâi —
ne pun condeiul în m â n ă şi
ne d a u primele raze d e lu­
mină, prin care răzbatem în
viaţă.
Pe când din bugetul acestei
ţări s e înfruptează toată
l e n e a orientală a Bucureşte-
nilor, dintre C a p s a şi Palat,
pentru învăţători bugetul s e
isprăveşte î n t o t d e a u n a , î n s o ­
ţit de cuvenitele regrete mi­
nisteriale şl de stereotipa
f ă g ă d u i n ţ ă : „în bugetul anu­
lui viitor s e v a prevedea etc."
Săracii, bieţii î n v ă ţ ă t o r i !
De când aşteaptă ei, ca
paraliticii, p e o m u l care să
le î n s ă n ă t o ş e z e rănile mize­
riei fizice şi cât v o r mai a v e a
încă d e aşteptat, de nu s'o
ridica dintre ei Mântuitorul?!. I
N'a fost c o n g r e s a c e s t a , ci
un i m p o z a n t cortegiu funerar,
în care s'au î n g r o p a t iluziile
şi dorul d e m u n c ă al tinerei
generaţii şl s'a pecetluit pentru
t o t d e a u n a piatra răbdării a
învăţătorilor, albiţi de vreme.
Cea mai înaltă virtute a
Românului este răbdarea şi
c o r o a n a tuturor sărbătorilor
Iui e s t e . . Pastele aşteptării!..
* că frumoasa floare România e o
Congresul celălalt, interna­
ţional al p r o f e s o r i l o r secun­
dari, s'a ţinut într'o atmosferă
p r i e t e n o a s ă de Idealism şi
umanitarism, (un fel d e bol­
ş e v i s m intelectual, c u m l-ar
caracteriza a n u m i t e autorităţi
a l e statului).
R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16.
j N e - a m căptuşit m i z e r i a
: n a ţ i o n a l ă cu hermina discur­
; surilor v o l u p t o a s e , cu exibi-
1
ţia s e n t i m e n t e l o r noastre d e
j universală simpatie ; cu şpri-
; ţuri şî aperitive d e care s'or
| fi î n s p ă i m â n t a t Americanii
puritani şi cu plimbările f ă ­
| cute la m a x i m u m de viteză,
; din e l e g a n t e l e noastre a u t o
din e l e g a n t e l e noastre a u t o
| mobile.
de a ne a s c u n d e mi­
culturii g e n e r a l e , cu lărgirea
progresivă a c u n o ş t i n ţ e l o r
cinematograful în ş c o a l ă ;
„Crucea Roşie" a iinerimei şi
„Societatea N a ţ i u n i 1 o r" şi
1
şcoala.
Toţi oratorii a u fost la
j înălţime, m e n a j â n d s u s c e p ­
tibilităţile şi l ă s â n d s ă se î n ­
t r e v a d ă o sinceră dorinţă d e
conlucrare frăţească în d o .
meniul cultural-internaţional
cum şi n ă z u i n ţ a vie s p r e
p a c e a universală, cea atât d e -
mult dorită şi totuşi înde­
părtată mereu.
Ce n'ar fi putut f a c e aceşti
intelectuali în preziua răz­
boiului m o n d i a l , dacă'n ade­
văr sinceritatea le s t ă p â n e a
sufletele ! ?
O umbră de trişteţă 'mi co­
bora în inimă, g â n d i n d c ă
t o a t ă f r a z e o l o g i a d e astăzi,
m â i n e s e p o a t e s c h i m b a în
alta, f ă c â n d u - s e a p o l o g i a urii
şi a războiului.
Da ! „Si v i s p a c e m , para
bellum" : dacă vrei p a c e , pre-
găteşte-te de răsboi, este u n
v e c h i dicton, care-i susţinut
cu t e m e i n i c e a r g u m e n t e , d e
acei cari nu s e Iasă a d e m e ­
niţi de mirajul păcii eterne,
care p a c e ar p r o d u c e stag­
narea progresului şi m o l e ş a l a
omenirii.
Totuşi este f r u m o s gestul,
că p o p o a r e l e — la diferite
intervale — îşi s t r â n g m â n a
reciproc, a c e i a ş m â n ă , care
ieri s e s p ă l a în s â n g e o m e ­
n e s c şi scria o s â n d a de
m o a r t e a celor nevinovaţi!..
Minciuna a trăit t o t d e a u n a
l â n g ă a d e v ă r şl ura l â n g ă
dragoste.
Să s p e r ă m că din croma­
tismul acestei g a m e interna-
ţ i o n a l e d e intelectuali, v a
r ă m â n e e c o u l î n d e p ă r t a t al
glasurilor strigătoare 'n p u s ­
tiu, cari d o r e s c p a c e a şi ar­
m o n i a între p o p o a r e , în
n u m e l e culturii universale,
j m ă c a r la ciocnirea p a h a r e l o r
i d e l à b a n c h e t e l e oficiale !
j Acest c o n g r e s a fost o
! cinste pentru ţara noastră,
dar şi o lecţie pentru viitor,
că, î n a i n t e d e á purcede la
mirajul culturii internaţio
nale, să ne clădim temeinic
o cultură pur n a ţ i o n a l ă , s a u
c u m s'ar traduce 'n limbajul
e v a n g h e l i c „să nu l u ă m p â i ­
n e a f i i l o r şi s'o a r u n c ă m
câinilor".
Arhim Calinic I. Popp Şerboianu
B U C U R E Ş T I 1 A U G U S T 1928
O ANIVERSARE
i dacă acum nu i se va pune
j muncitorii, pe capuf cărora fâlfâie
| coroniţele de maci şi albăstrele. timpul Mântuitorului, seceră
j azi pe fiecare toamnă şi pri­
I măvară, zeci de mii de fiinţe
înalt Prea Sfinţia Sa
Patriarhul, D. D. Dr. Mi-
ron Christea, Membru
al înaltei Regenţe Şi-a
serbat în ziua de 20 Iu­
lie al 60-lea an delà naş­
tere.
« Cultura P o p o r u l u i »
pe care înalt Prea Sfin­
La umbra sălciilor
Se crapă ee ziuă. Razele soa­
relui bat pieziş, împrăştiind solzi
de aur pe încreţiturile de apă
limpede ale bătrânului Danubiu.
Vaporul lasă în urmă o cărare
de spumă verzuie.
De o parte şi de alta se desvă-
lea umalurile, plecate sub păduri
şi sălcii. Stoluri de raţe sălbatice
îşi fâlfâie aripele greoae pe dea­
supra apei. Un brâu de oţel,
sclipitor în bătaia soarelui, tae
lanurile din stânga. Este Argeşul,
copilul zburdalnic al munţilor,
care-şi trece u n d e l e limpezi
peste şesurile Munteniei. Şi go­
neşte, goneşte până când se mis­
tuie în va urile tulburi ale Dunăr.i.
Ş i pare speriat d e viforul
morţii, care de atâtea ori şi-a
făcut pod de gloanţe între cele
două ţărmuri. In faţă, pe malul
drept e Turtucaia.
E plin locul acesta de amintiri
străvechi, de jertfe mari şi de
preţioase amintiri, care ne fac
să ne desvelim capetele, să ridi­
căm frunţile către acel Atot pu.
ternie, să facem semnul crucii şi
să înălţăm o caldă rugăciune
către Cel care s'a milostivit cu
noi, de nu ne-a lăsat să suferim
sub jugul păgânului. — „Care om,
în vinele căruia curge sânge viu
românesc ar putea rămâne ne­
păsător, când se gândeşte la stea­
gurile care au fluturat pe aci, la
miile de oştiri care le-a înghiţit
sângeroasele răsboaie, pe care
au avut a Ie p u r t a strămoşii
noştri, cu popoarele păgâne, care
căutau să cotropească sfânta
ţară românească ?.
Dar ei n'au ştiut şi nici nu ştiu
ţară binecuvântată de Dumnezeu
şi n'ar putea fi nici odată sub
altă glie streină.
— Din port scoboară în vale
şoseaua pe marginile căreia săl­
ciile pletoase îşi clatină crengile
plecate spre pământ la adierea
vântului uşor, al lunei lui Cuptor,
d â n d aspectul unui bulevard
oriental. —
ţitul Patriarh-Regent a
onorat-o adeseori cu scri­
sul, urează Înaltului Pre­
lat deplină sănătate şî
viaţă 'ndelungată, spre a
fi de folos, încă mulţi
ani, Casei româneşti, pe
veci întregită şi nedes
partită.
Pe câmpul nesfârşit ies sece- j jumătate, pe p o t e c ă , până la
rătorii să-şi a d u n e pâinea de 1 fântână.
de toate zilele, cu secerile înfipte
în brâu.
Cârduri, cârduri, veseli cântând,
năpădesc în lanuri. Fetele glu­
mesc, iar făcăii chiuie pe urma
lor, şi bătrânii leagă snopi de
grâu cu răchită lungă, vorbind
de vremurJe care se scurseră în
noianul trecutului.—„Am îndurat
multe, zise unul dintre ei, ducând
mâna la ochi ştergându şi bro­
boana de lacrimă, care isvorâ din
ochii Iui, — în amintirea celor
căzuţi pe câmpul de cinste,
Copiii se uitară la părinţii lor.
Ce ştiu ei ? Ce au văzut ei ? zise
unul cu fruntea încreţită de bă­
trâneţi.
Ei c â n t ă şi se veselesc de
dragul spicelor astea, ca aurul de
galben, că Dumnezeu tot nu ne
lasă, aşa tulburi cum sunt vremi'e -
Gând de Toamnă
Prin fereastra blestemată să stea ziua 'nlreagă închisă
Caut zarea să-mi apropii, plumbul cerului să prind,
Lumea visurilor scumpă cât aevea să cuprind
Şi citesc în frunze moarte, ca şi-a lor, a noactră scrisă.
într'un colţ visează nucul ; parcă 'şi plânge tinereţea,
li mângâe frunza rară păsărelele zglobii
Şi-şi aduce aminte vremea, când sburdau sub el copii. .
Când era mai bună lumea, mai ferice bătrâneţea.
Coşuri mari de cărămidă mână fumul lor spre cer,
Calea ciorilor grăbite 'ntunecând pe drum de seară ;
Plopii 'şi flutura de moarte, sus, bănuţii lor de ceară. .
Cine ştie dacă frunza nui o viaţă, un mister !
Plopii martori amintirii unor nopţi pe Topolog...
La portiţa ca arminden, când şi când mă chiamă iară ;
Nu mai viu... Voi mă nuntirăţi, într'un dulce vis de seară.
Ca şi apa-ţi... lumea trece l Tu fuşi sincer, Topolog...
ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16
Are cl grijă de păsările cerului i
în timpul iernii, dar de noi care, j
slavă Domnului, în fiecare clipă
îi prea mărim numele Lui Sfânt 1 j
Fetele se iau la întrecere cu Í
flăcăii, care să iasă mai înainte J
cu postata la capăt, ca să se o- !
dihnească la umbra deasă a j
sălciilor de pe marginea şoselei, i
căci aeru! fierbe de zăpuşeală. \
Cerul pare că arde deasupra j rea marelui flagel al tubercu­
noastră !
Pe lanuri nu se zăresc de cât
Şi taie, taie înainte şi dă zor
şi ce frumos este, când se aude
cum pocnesc spicele şi cum cad
grăunţe'e de grâu din päslae.
— La umbră, la umbră suri-
П Я ГЗ CP» n i
l?]r ,c
|* c
iî
| + i
n e
»-i
b -
i
». ßornesc în
oară, se auzi glasul tinerilor
secerätori! Li sălcii flăcăi, unde
este umbra deasă, se auzi glasul
unui moşneag cu spinarea înco­
voiată de bătrâneţi.
Şi plecară cântând veseli :
Verde, verde bob năut
Dă ne Doamre grâu mai mult
Grâu mai mult cu carele
Să umplem hambarele.
Dă .ne Doamne vreme bună
Ziua soare, noaptea lună
Să putem să-1 secerăm
S'adunăm să-1 ţreerăm
In urma cântecului se auzi un
chiot puternic care isbucni din
pieptul flăcăilor. Bătrânii ascultă
cu drag la tinerii copilaşi şi îşi
aduc aminte şi ei de când erau
tineri, de când erau flăcăi şi în­
cingeau hora sub umbra pletoasei
sălcii, la plăcuta muzică a cim­
poiului.
Umbra ascuţită se învârteşte
încet, dejur împrejur, adăpostind
în răcoarea ei pe secerători !
Soarele e sus ! Bolta albastră
a cerului dă drumul miilor de
văpăi peste pământul semănat cu
orz, ovăz, secară, porumb şi altele.
Din spre sat scoboară încet pe
şoseaua prăfuită „ p r â n z u l " !
Mamele lor se zăresc din spre
I sat aducând merinde. O copilă dă
j fuga jos la fântână, cu ulciorul,
\ să aducă apă limpede şi rece.
j Şi se duse pierzându-se pe
Ceilalţi se aşezară la mâncare !
j — M ă i da bine este aci la
răcoare ! şi prinse a-şi şterge
sudoarea de pe frunte. Cine o fi
s ă d i t sălciile astea ? Să-i dea
Dumnezeu sănătate de a mai trăi,
dacă nu să-i uşureze ţărâna,
prinse a zice un altul. Ne-am
coace dacă n'ar fi ele unde să ne
mai adăpostim de nămiezi.
După puţin timp porniră iar
la muncă, cu secerile în mână,
care sclipeau la soare, ca nişte
briliante.
Şi dau zor să doboare la pă­
mânt grânele, cu spicele de aur,
până când soarele scăpată spre
asfinţit.
încet, încet se d e s f a c şi se
aştern pe lunci perdele de umbră,
de Josefina Brăileanu
î n v ă ţ ă t o a r e O l t e n i ţ a , Ilfov
NIC. ARGEŞ
ANUL VIII, Nr. 240.
Apare în fiecare D u m i n i c ă
Un pericol naţional
Articolul din trecut al D-lui
C. Burdea. «Un pericol naţio­
nal, trebue să ne mişte pe
toţi. E ceasul al 12-lea să se
înceapă lupta prin tot ce ne
stă în putinţă, pentru stagna­
lozei ce bântue cu furie oraşele
şi satele noastre.
Tuberculoza, lepra de pe
omeneşti, cu o tragedie ce nu
se poate descrie. La fiecare
înverzire şi vestejire a naturii,
cântece de muzcii
către cimitirt-, và
i st?.ni neamu­
lui, ce şi-au privit moare ta de
ani de zile su­ în mizeri şi
ferinţă animală, lăsând în urmă
familii îndurerate şi de multe
ori expuse acestui pericol
Acum vara vezi tineri şi tinere-
ce ar sfărâma piatra în mână.
cu trupul ca un schelet şi
faţa galbenă ca ceara, prăjin-
du-se la soare în marginea
oraşelor şi satelor, la fel ca
şi leproşii de pe vremea Mân­
tuitorului. Ei îşi plâng unul
către altul amarul vieţii, căci
nimeni nu-i întreabă şi toţi îi
nesocotesc-
Dispreţuiţi de toţi, nimeni
nu caută să pătrunză în su­
fletele acestor nenorociţi ai
soartei, să-i întrebe, dacă nu
cumva ar d o r i şi ei să fie
sănătoşi sau cel puţin să li se
dea putinţa să-şi ducă viaţa
într'o situaţie potrivită, boalei
lor.
Trăim vremuri de mari de­
şertăciuni. Porunca dată de
ilul - rachetă
a lui Aurel Vlalcu
In ultimul timp, atât Ger­
manii prin inventatorul Fritz
v o u Opel, c â t şi C e h o s l o v a c i i
prin inventatorul L ö w y s e
străduiesc s ă s e întreacă în
construcţia — d e o c a m d a t ă —
a a u t o m o b i l e l o r — r a c h e t e şi
apoi a avioanelor-rachete. E
drept că Germanii au şi c o n ­
struit a u t o m b i l e — r a c h e t e cu
cari a u şi făcut experienţe—
u n e l e î n c u n u n a t e d e mult
succes—pe când Cehoslavacii
s e p r e g ă t e s c a b i a pentru pri­
mele experienţe d e o a r e c e , pri­
mul m o t o r rachetă al inven­
tatorului L ö w y a fost furat.
Se ştie că, m o t o r u l a u t o m o ­
bilului—rachetă este p u s în
mişcare n u prin b e n z i n ă , ci
prin nişte materii e x p l o z i ­
bile, cari, cu puteri formida­
bile, î m p i n g a u t o m o b i l u l cu
viteză extraordinară.
lată dar, o i n v e n ţ i u n e care
va r e v o l u ţ i o n a î n t r e a g a o-
m e n i r e . Să s p e r ă m c ă nu
peste mult t i m p , s e v a putea
călători î n jurul p ă m â n t u l u i
într'un a v i o n - r a c h e t ă în cel
mult o zi s a u d o u ă ! Şi, cine
ştie ! Dornică de aflarea ne­
cunoscutului, o m e n i r e a d e
pe p ă m â n t s e v a a v â n t a cu
asemenea avioane—rachete
şi spre p l a n e t e l e vecine !...
Dar, să revenim la auto­
m o b i l u l — r a c h e t ă , mai a l e s
că primele încercări s'au şi
făcut şi, într'o m ă s u r ă oare­
care, ne priveşte şi pe noi
Românii.
lată de ce :
Aurel Vlaicu, în timpul ş e ­
derii s a l e la B u d a p e s t a , s'a
gândit — între altele — şi la
un a u t o m o b i l al cărui motor,
să fie p u s în mişcare cu praf
de puşcă în l o c d e benzină.
D u p ă c a l c u l e l e lui, a c e l
a u t o m o b i l ar fi avut o iu­
ţeală extraordinară. Cu toate
C. A. ROSETTI.
Hristos «iubeşte pe aproapele
tău ca pe tine însuţi» este
fără ecou. Milionarii neominoşi
ce răsar ca ciupercile, nu vor
să-şi plece inima în faţa a-
celora şi acestui flagel, căruia
stavilă, vom ajunge zile de
mare durere şi prăpăd. D e a
Domnul să-şi întoarcă mila
către noi, dând putere oame­
nilor, să descopere locul de
vindecare, dar până atunci nu
trebue să stăm în adormire.
Sărac şi bogat, tânăr şi bătrân,
român şi străin cu toţi într'un
suflet şi cuget să pornim la
luptă prin tot ce ne stă în
putinţă, casă venim în ajutorul
c e l o r suferinzi şi generaţiei
viitoare.
Din pieptul întregului ro­
mânism trebue să isbticnească
sentimentul de umanitate şi
strigătul de a l a r m ă în faţa
acestui pericol naţional, recur­
gând la tot ce ne stă în pu­
tinţă pentru stăvilirea răulu|
şi însănătoşirea celor amenităţi.
Să se înceapă prin presă o
intensă propagandă anti-tu-
berculoză, iar cărturarii satelor
zilnic trebue să trâmbiţeze
higiena spre a evita răul. Să
se construiască din o b o l u l
tuturor, mari sanatorii pe la
munţi şi pe marginea mării,
dându-se putinţă celor sufe­
rinzi să se amelioreze şi să se
bucure si ei de bătrâneţe şi
lumina soarelui.
Cultura Poporului îşi va
face o mare datorie, deschi­
zând Ioc larg în această pri­
vinţă.
Aldea T- Isofache
că Aurel Vlaicu era m â n d r u
de a c e a s t ă invenţie a lui, a
fost n e v o i t s'o lase în pără­
sire, d e o a r e c e , uitase că n u
există s a u nu g ă s i s e oţelul
atât de rezistent care să re­
ziste Ia căldura produsă d e
învârtirea roţilor a u t o m o b i ­
lului. Şi d a c ă a u trebuit s ă
treacă câte-va decenii pentru
ca a c e s t i n c o n v e n i e n t să fie
înlăturat, proectele lui de a-
tunci, azi a u a j u n s realitate.
Gândurile lui, invenţia Iul,
n e a p l i c a t e atunci, azi a u luat
formă c o n c r e t ă , de care n e
putem mândri şi n o i R o m â n i i
cu t o a t e că a u t o m o b i l u l — r a ­
chetă actual, a luat fiinţă în
Germania.
E mai mult ca sigur că
a u t o m o b i l u l — r a c h e t ă de a z i
are unele îmbunătăţiri l ă u ­
dabile, datorite şi e x p e r i e n ­
ţelor făcute, dar, ideia înfăp­
tuirii lui, credem că p r o v i n e
delà Aurel Vlaicu.
Se prea p o a t e ca atunci
c â n d Vlaicu era a n g a j a t ca
inginer la fabrica d e a u t o ­
m o b i l e d i n Mannheim şi
c â n d a construit un a u t o ­
mobil cu m o t o r cu b e n z i n ă
d u p ă planuri proprii, cu care
a câştigat premiul la c o n ­
cursul d e a u t o m o b i l e «Prinz
Heinrich Fahrt», să-şi fi e x ­
primat ideile lui în privinţa
a u t o m o b i l u l u i — rachetă p e
care îl p l ă n u i s e la Budapesta.
Şi, d a c ă nu i-a fost dat lui
să înfăptuiască — de pe a-
tunci—automobilul—rachetă,
credem că m e r i t ă ca p e
l â n g ă gloria de inventator
de a e r o p l a n e , să-i a d ă u g ă m
şi titlul — posturi — de in­
v e n t a t o r al a u t o m o b i l u l u i —
rachetă ca o m o d e s t ă recu­
noştinţă — şi pentru m â n ­
dria naţiunii.
1. L1VIDEANU
 2.
Jpipilii
ESPRE MÂNDRIE
In multe feluri şi chipuri
diavolul caută să pună stăpâ­
nire pe sufletul omului. Dintru
început el 1-a amăgit şi 1-a
făcut să cadă în păcat, călcând
porunca lui Dumnezeu.
Şi nimic nu este mai de
temut pentru un om decât
păcatul. Pe toate celelalte lip­
suri el, le poate înfrunta, dar
odată ce păcatul, sub orice
formă a lui a pus stăpânire
pe el cu greu se mai poate
descătuşa din ghiarele lui.
Căzând în păcat, omul шЧа
cu desăvârşire pe Dumnezeu-
Nesocoteşte toate poruncile
lui, pierde orice respect faţă
de semenii săi şi faţă de legi.
Unul şi cel dintâiu dintre
păcatele cari distrug pe încetul
sufletul omului şi stânjeneşte
totodată bunul m:-rsal socie-
tăţei e şi mândria.
Câte suflete nu sunt prinse
în mrejele ei şi cât rău nu
aduce ea societăţii, deoarece o-
mul cuprins de mândrie săvâr­
şeşte o mult/ime de alte păcate
călcând în picioare orice rân­
duire a legilor divine şi civile.
Mândria a adus căderea
unor îngeri şi tot ea a făcut
pe primii oameni să calce po­
runca ce li se dădu-se de
bunul Dumnezeu, r o b i n d u i
pentru totdeauna păcatului.
Omul mândru c a l c ă tot­
deauna în picioare pe semenul
său şi-I priveşte cu dispreţ, ca
şi cum toată lumea s'ar în­
vârti în jurul lui. In privire,
în vorbă şi'n faptă caută să
pară mai mult decât este, îşi
însuşeşte merite pe cari nu
le-a avut niciodată şi nici nu
le are şi caută pe toate căile
posibile, ca orice atenţie să i
se dea numai lui. Toate a-
cestea însă îl fac urât şi chiar
de nesuferit.
O m u l mândru se iubeşte pe
sine mai mult decât orice şi
caută să fie în fruntea tuturor.
O m u l mândru nu vede la sine
decât calităţi, chiar când nu
are nici una. La semenul său
cel mândru nu vede nimic
bun. El este totul.
Mândria îşi face uşor loc
în orice suflet şi creşte foarte
repede, dacă nu este zăgăzuită
la timp.
5ІПСЛ
NUVELA
Din deal în deal, se repetă ca
ecouri din alte lumi, cântecuf
sinistru al unei bufniţe. Pe muchi
de dealuri se desluşesc în întu­
neric scheletele negre ale copa­
cilor ce par nişte arătări ce-şi
fac semne greu de înţeles. In
colo tăcerea se ţese mai deasă
şi umbrele copacilor ce străjuesc
м р
•r ч
Iá
Mândria împiedică cunoaş­
terea de sine a omului, sin­
gurul mijloc prin care cineva
poate să se j u d e c e , să se
cumpănească şi să se hotă-
rească a l u c r a sănătos în
această viaţă.
Deaceia ea e foarte mult
combătută, fiindcă e păcatul
cel mai de temut, care lăsat
în voie zdruncină simţitor
frumoasele întocmiri ale so­
cietăţii.
Mântuitorul o veştejeşte în
pilda vameşului şi a fariseului
şi ne spune că tot cel ce se
înălţase va smeri. (Luca 1 8 )
l4
Şi tot în sf. Scriptură mai
citim : începutul oricărui păcat
e mândria. Cel cuprins de
m â n d r i e va fi încărcat de
blestem şi mândria va aduce
ruina sa (Sirah 1 0 , \ O m u l
6
mândru e urâciunea lui Du­
mnezeu, pedeapsa va fi m o ­
ştenirea lui (Proverbe 16 ).
ö
Iar apostolul Petru spune, că
«Mândrilor le stă Dumnezeu
împotrivă». Şi mai târziu sf.
Ambrozie zice : «De orice
păcat poate scăpa cel ce
chiamă în ajutor pe Creatorul
său, dar dacă cineva e căzut
prin mândrie, acestuia nimic
nu-i mai ajută, deoarece se­
meţul cu greu îşi recunoaşte
păcatele, sau, chiar dacă Ie
recunoaşte, nu merge Ia medic,
ci singur vrea să se vindece
pe s i n e \
Cel ce se mândreşte cu
faptele sale nu a câştigat ni­
mic, deoarece toată munca ce
a pus-o întru săvârşirea lor,
prin lauda sa, a dăruit-o dia­
volului iar nu lui D-zeu, care
cere s m e r e n i e , iar nu
mândrie.
Să ne ferim deci de mân­
drie, ca de un păcat care ne
aduce la sigur moartea su­
fletească. Ea ne face u r â ţ i
înaintea Iui D zeu şi înaintea
semenilor noştri.
Şi mai mult să ne ferim
de mândrie fiindcă ea aduce
în suflet şi alte păcate ca:
ambiţia, ura, lauda, făţărnicia
etc., cari ne rod sufletul şi ne
depărtează cu totul de calea
mântuirii.
D. D. Achimescu
I şi ploaie» ? S'aud cum şivoaele
de D. I. DOGARU
drumul aduc cu un lanţ nesfârşit
de fantome.
Când Iaşi Ia vale, drumul se
I înfundă între două dealuri înalte
; ce par că stau gata, gata să se
j probuşească să închidă drumul
j ce-şi întinde faţa şerpuită ca o
j panglică albă de pietre.
Singurătate..., doar ploaia care
S c o a l ă si Invătâtoru
Cum se explică faptul că în
ţară noastră mare şi frumoasă,
cu plaiurile ei mândre, cu câm­
piile ei mănoase, cu dealurile ei
pline de roade, cu grădinile ei
pline de flori mirositoare şi cu
văile ei încântătoare, nici până
acum masa populară nu este
încă pătrunsă de adevărata cul­
turalizare, nici până acum ade­
vărata cultură şi civilizaţie încă
nu a pătruns. Eu ştiu că valoarea
unui popor nu constă în a avea
cât mai multe arme şi constă în
a avea o cultură şi o civilizaţie
în adevăratul înţeles al cuvân­
tului şi pe urmă. reese delà
sine şi partea a doua „puterea
de rezistenţă contra duşmanilor
pe calea armelor.
Intr'adevăr, suntem un popor
tânăr în cultură şi civilizaţie, dar
bătrân în suferinţe — însă a-
ceasta nu ar fi un motiv de in­
vocat.
Nu putem progresa — în ade­
văratul î n ţ e l e s al cuvântului,
pentruca baza, sau mai bine zis
cărămida delà bază este şubre­
dă—temelia este zidită pe nisip
şi la orice ameninţare a furtunei
casa cea mândră şi frumoasă se
va prăbuşi.
De ce cărămida delà bază este
şubredă ? Oare zidarii când au
pus-o în temelie nu au observat ?
De ce tocmai pe nisip s'a zidit f
această temelie ?. Meşteşugul zi­
dăriei nu era mai înainte vreme
încă bine cunoscut ? Se poate !...
Dacă lucrurile stau astfel —
astăzi cred că acest meşteşug
este destul de bine cunoscut şi
în ţara noastră şi ca atare tot
ce se zideşte trebue să se zi­
dească cu m u l t ă băgare de
seamă.
Cărămida trebue să fte arsă I
bine în cuptor, locul să nu mai j
fie nisip, ci pământ trainic unde j
să se zidească temelia de granit
«Şcoala* ! E s t e ea întradevâr
trainică ? Este întradevăr zidită
din cărămizi arse bine ? Eu cred
că localul este destul de bine
construit ! Ţara face atâtea şi a-
tâtea sacrificii pentru a se con­
strui localuri—pentru a se cum­
păra materialul didactic, ca să
se facă învăţământul în bune
condiţiuni. Din nenorocire însă
la multe şcoli materialul didactic
stă în cancelarie, iar în clasă, pe
ce catedră, o «înumărătoare» —
în peretele dinspre r ă s ă r i t o
sfânta icoană cu un busuioc şi
întralt perete, — dinspre Miază-
Noapte «harta României». Destul
material didactic ; câteva bănci-
o tablă, cretă şi o glastră unde
râde o floare pe care o udă în
fiecare zi învăţătoarea. Intre cei
patru pereţi «doarme Duhul».
Atmosfera este tristă şi moha-
râtă — înbâcsită — afară este
numai v i a ţ ă , în grădină se
într'ec păsările cântând, pădurea
foşneşte şi lanurile se clatină
încet la adierea vântului uşor.
Astăzi că şcoala în adevăratul
înţeles al cuvântului îşi măreşte
pe zi ce trece câmpul său de
acţiune şi cuprinde tot mai mult,
în sfera sa de influenţă, toate
activităţile tineretului.
Acestea sunt realităţile, evo­
luţia societăţilor şi organizaţia
actuală a muncii au slăbit influ­
enţa familiei asupra copilului şi
au întărit pe aceia a şcoalei.
Caracterul general al generaţiei
viitoare, desfăşurarea gândirii şi
tăria sa morală sunt deci strâns
legate de actuala atmosferă şco­
lară, spune un mare pedagog
francez.
In celelalte ţări civilizate ale
apusului şcoala nu se face ca la
noi. Prin şcoală învăţătorul fran­
cez, german sau englez, înţelege
descătuşarea simţămintelor şi înăl­
ţarea lor prin educaţie şi instruc­
ţie la cel mai înalt grad de
perfacţiune morală — de acţiune
— de activitate în toate direc­
ţiile—de iniţiativă—de muncă—
dragoste de ţară—de Dumnezeu
— de aproapele — Credinţă şi
iubire nemărginită de tot cel
înconjoară. Formarea caracteru­
lui, formarea unui om inlegru—
vrednic de luptat cu greutăţile
vieţii.
Învăţătorul este'stâlpul de care
se prinde lanţul şi se bate scân­
dura, este bârna pe umerii că­
ruia stă un colţişor din ţara a-
ceasta — şi dacă el nu-şi înţe­
lege misiunea — dacă el trece
«ca gâscă prin apă» în şcoala
noastră normală, b â r n a este
putredă şi casa cea mândră şi
nu mai conteneşte bate 'n aco­
perişurile de tablă ca nişte da­
rabane la paradă ! Drumul a-
leargă pe vale, se ridică iar pe
coastă şi de aci îşi ia calea pe
coamă de deal.—«De ce, parcă,
drumul aleargă grăbit prin apă
de apă s'adună către vale să
mănânce cu lăcomie sgomotoasă
din bucata de mal, rămasă la
capătul podului. întunericul îţi
oboseşte vederea. — «De ce o-
mul nu vede bine la întuneric,
ca dobitoacele ? Dar dobitoacele
văd ?... Cum nu ! N'ai văzut cât
de înfiorător sticlesc ochii mâţei,
prin întuneric?». Simca tresări
speriat. Doi ochi sticloşi ca două
«CULTURA POPORULÜi»
frumoasă se prăbuşeşte la pă­
mânt. Iată cărămida nearsă bine
în luptă. Ştie normalistul nostru,
absoivent a şase clase normale—
cu media zece la examenul de
capacitate să-ţi înnumere toate
animalele din quaternară — ştie
cum a luat naştere viaţa pe a-
ceastă planetă nenorocită — ştie
evoluţia acestei vieţi, ştie care
sunt animalele curioase din zo­
ologie — ştie bootanică, — ştie
cum se coagulează hidrogenul—
ştie cum se cheamă pasărea care
curăţă d i n ţ i i Crocodilului de
carne, ştie c ă Herculanum ş i
Pompeiul au fost acoperite de
lavă — ştie anul când a isbuc-
nit vulranul Cracatau — ştie că
Pestalozzi şi-a sacrificat viaţa
pentru şcoală şi când a murit
ultima dorinţă i-a fost să fie în­
mormântat subt straşina şcoalei.—
Ce mai ştie ? ! — Mai ştie să
predea o lecţie după treptele
formale — dacă o ştie bine şi
pe aceasta. Cu toate aceste cu-
noştinţi p l e a c ă absolventul
nostru la toamnă în fundul Ar­
dealului — sau Basarabiei — ca
acolo să ridice ţinerile vlăstare
ale poporului — viitoarele gene­
raţii — din întunerecul c a r e
dorm. pleacă absolventul nostru
să aprindă încă o lumânare, care
să şi trimită razele ei peste co­
pilaşii piperniciţi ai românului.
Cum ajunge la post cere drep
turi — cere sporirea salariului,
fiindcă nu-i ajunge şi are drep­
tate ! Munceşie din zi până 'n
noapte — pentru ş c o a l ă —
pentru s a t — pentru ţ a r ă şi
pentru el nu are timp să se mai
ocupe — să mai citească şi el o
carte, o revistă pedagogică —
n'are timp ! — Cade mort de
oboseală ! A doua zi în cântecul
ciocârliei iar la muncă ! Doamne,
dacă ar fi aşa, ce apostolat ! !
Peste zece ani vom întrece a-
pusul, noi cei delà Dunărea bă­
trână vom aprinde un far care
să lumineze peste tot pământul.
In sufletul Românului nostru
există ambiţie — darul de is-
bândă de a învinge, de a se lu­
mina — de a trăi intens, dar îi
trebue îndrumători. îndrumătorii
sunt învăţătorii şi preoţii. Ei sunt
pionii culturii. Deja ei pleacă
totul. Ці s u n t răspunzători de
toată nenorocirea care cade pe
capul unui popor. Sunt puţini,
căci "dacă ar fi îndeajuns —
ţara nu ar mai avea nevoe de
suplinitori, nu ar mai avea ne­
voe să sacrifice atâţia b a n i
pentru a organiza cursuri peda­
gogice — pentru completarea de
cunoştinţi şi experienţe — pen­
tru aceşti învăţători care apar
şi ei în mijlocul satelor luându-
şi însărcinarea cea grea pentru
a ridica satele noastre. Unii din­
tre ei sunt domni — alţii în loc
să zidească ceva distrug. învă­
ţătorul nostru român trebue să
fie mai presus de toate o perso­
nalitate — un om integru care
Poezia populară şi folklórul
Crucea SMului Petru
Mergând pe şoseaua Naţională
delà Vârciorova la T.-Severin,
din jos de Cotul Virului (gherda-
purile, Porţile de fier), în apro­
piere de satul Gura-Vâii, vizavi
de satul sârbesc Si pu de peste
Dunăre, sus pe sprânceana mun­
telui, se află o cruce de piatră
calcaroasă numită : Crucea Sf-tu-
lui Petru, a cărei vechime nu se
cunoaşte, deoarece pe ea se află
săpate numai nume de oameni,
fără data aşezării ei acolo ; iar
mai jos pe stânca muntelui, în
dreptul crucii, se afla până acum
câţiva ani trei figuri de stâncă
în chipuri de oameni : două femei
şi un moş, numite Babele. Le­
genda din b ă t r â n i spune
că prin munţii aceia ar fi trăit
Sfântul Petru (poate vreun cucer­
nic călugăr de la fosta Mănăstire
Vodiţa, din apropiere, de acum
aproape 60n ani, sau vr'un as­
cet oarecare numit Petru) se zice
că sfântul, bolnăvindu-se de o
boală grea. a trimis un moş cu
două babe la Ierusalim ca să i
aducă leacuri delà Mormântul
Domnului. Şi moşul cu babele
fire de jeratec îl priveau cu trudă
dincolo de fereastră... afară.. în
întuneric. întoarce capul ; şi în
odae era noapte neagră cu în­
tuneric gros de parcă să-1 tai...
Un fior îi trecu prin corp... — A,
nu, el îi om curagios ! Ce ? Nu­
mai la copii li-i frică.., Ochii
sticleau mai stăruitor. Se des­
prinse de lângă fereastră şi făcu
câţiva paşi... ; un suspin săgeta
tăcerea ce-i tiuia în urechi. Se
apropie de pat, bâjbâi să se în­
credinţeze... — «Da, nu-i nimic...
Haia doarme...» ; o atinse cu de-
getele-i reci peste sânul desgolit...
vru s'o acopere să nu-i fie frig.»
— «Simca, tu nu dormi, deja?
Dici stai la întuneric fără lumu-
să poată birui relele care rod
c a rugina fierul bietul nostru
popor. Politica îl distruge şi pe
el şi pe sat. Ura ce şi-o capătă ge cânepa şi inul, le bate
nu este decât din cauza acestei
otrăvi sociale. învăţătorul trebue
să iubească şi să fie iubit. După
mine învăţătorul şi preotul nu
trebue să facă politică. Statul
să-i pună la dispoziţie tot ce-i
trebue şi să-şi vadă de şcoală
muncind pentru ridicarea şi schim­
barea lucrurilor — căci astăzi
mai mult ca orcând — iui i se
cere jertfă ş i sacrificiu. — In
mâna învăţătorului stă şcoala
în mâna preotului biserica —
două focare care pot, la un mo­ j tre sfârşitul lunii scoate car­
ment dat, să aprindă pământul
din razele lor strălucitoare. Ma­
rele filosof Leibniz a spus : «Daţ-
mi pe mână şcoala şî voi schimba
faţa pământului».
Graiul nostru strămoşesc se j uneltele şi maşinile pentru
pierde din zi în zi. Hora noastră \ semănăturile de toamnă. Cu­
strămojască caută să străbată
mormintele şi să pătrundă la ei
care o jucau cu atâta foc, fiind­ ] cerealele din magazii şi ham
că astăzi este uitată nemai în­
drăgită de nimeni. Dulcea noas­ •' bare ca să nu prindă
tră doină nu mai răsună duios
cum răsuna altădată. Acum «ro- găriţe, împreună stupii slabi
manţile» sunt cântate până şi de
copiii delà şcoala primară.
Datinele ş i obiceiurile stră­
moşeşti s'au stins. PojIuI nostru
naţional — floarea cea mai fru­
moasă £. răsăritului — căci nu
mai există un alt port mai îru-
mos ca portul nostru, este în­
locuit ! Doamne, cine să păstreze
aceste perle, acest patrimoniu
scump şi sfânt lăsat ca zestre
delà părinţii noştrii decât învă­
ţătorul ?
Cine? Nimeni decât învăţăto­
rul. Câtă răspundere are acest I
om ! Şi daca nu înţelege această
sfântă datorie, el care este che­
mat s'o păstreze cu sfinţenie — ] milor mai tinerei şi continuă j
atunci, poporule român, pregă­ şi altoitul în ochiuri. U n d e !
teşte ţi calea, că trebue să mergi
spre dezastru, spre nenorocirea
cea mai mare.
Pentru ca să scăpăm de răul
care ne înconjoară, şi să păstrăm
cu sfinţenie ce avem moştenire
delà strămoşi, pentru ca să nu
mergem îndărât şi să regresăm
— tânărul învăţător, cărămidă
arsă bine în cuptor, să ştie că
şcoala trebue s ă plămădească
oameni viguroşi, capabili d e
munncă, curagioşi ş i hotărâţi, spalier seara, cu apă limpede, ;
morali. Ea trebue să facă din ti­
nerele vlăstare, generaţiile vii­
toare, fiinţe libere şi înţelegă­
toare, însufleţite de bunătate şi
dreptate. ţntind spre fericire prin
activitate şi dornice de a păstra
maselor un ideal de frumuseţe şi
de adevăr. Cu astfel de oameni,
cel puţin mâine, vom putea sâ
închegăm o Românie nouă — în
hotarele ei — care se întregiră
prin vărsarea de sânge — jertfa
celor opt sute de mii de eroi.
Dem. I. Iliescu, Palanca
Românesc
Din legendele poporului nostru
întârziind prea mult, sfântul tot
a trimis pe îngrijitorul său să se
uite de pe sprânceana muntelui,
unde acum se află crucea, dacă
vine moşul cu babele, cu leacurile.
Şi mereu i se răspundea, că nu
se văd. In cele din urmă boala
agravându-se şi sfântul văzând
că nu mai are mult de trăit, a
trimis din nou pe îngrijitor să se
uite; şi întorcându-se acesta a
spus sfântului : că se văd pe
piatră. Atunci sfântul i-a bleste­
mat ca : Stei de piatră să se facă,
iar sfântul şi-a dat duhul.
Corpul sfântului a fost furat de
nişte locuitori din Sip şi vândut
noaptea unor negustori din Ţari-
grad (Constantinopole) pe o lun­
tre de galbeni ; însă negustorii
au înşelat pe săteni, căci în loc
de galbeni, şaica (luntrea) a fost
umplută cu cărbuni de lemn şi
numai pe deasupra galbeni. Ne­
gustorii au luat trupul sfântului
şi au fugit cu el pe Dunăre în
jos, şi când şipenii au băgat de
seamă că au fost înşelaţi, s'au
luat după ei dar nu i au mai
ajuns. De atunci neamul de oa­
nare» ? şi tăcu, din nou cuprinsă
de un somn greu, sforăitor...
Simca se întoarse de nou la
fereastră ; paşii lui sunau ca lo­
vituri date în gol şi fără să sufle
se aşezai pe marginea scaunu­
lui privind în noapte... Gânduri
multe îi cădeau ca nişte fulgi,
se învălmăşau, se adunau iar,
şi apoi într'o nebunatecă inlăn
ţuire îl încurcau. Hotărât, somn
nu-i era ! Va sta... «Ei şi să stea
degeaba ? Să stea să se gân­
dească. La ce ? Par'că omul n'­
are la ce?... Iacă la moară... A,
uite. vezi ? de moară uu-i tre­
cuse prin gând, par'că nici n'ar
fi avut o ! Şi era aproape... chiar
la drum cu portă grea de scân­
Ceface plugarul în luna August?
Urmează cu treeratul şi
strângerea nutreţurilor. Co­
seşte meiul şi parângul. Smul­
pentru sămânţă şi Ie pune la
topit. Gospodina harnică fa­
ce frântul şi meliţatul câne­
pei.
Pregăteşte locul pentru or­
zul, secara şi grâul de toam­
nă. F a c e a doua arătură
pentru rapiţă. Sulfatează (sa­
ramurează) sămânţa de grâu,
secara, orz şi face proba de
încolţire. Culege fasolea. Că-
tofii mai timpurii, la coasa
din urmă la lucerna şi trifoiu.
Pregăteşte pătulele pentru
strângerea porumbului. Drege
lege porumbul timpuriu. Dă
la lopată şi mişcă din loc
ume­
zeală şi să nu prăsească găr­
sau fără matcă, câte doi, ca [
să facă unul bun şi-i păzeşte !
de albine hoaţe din vecini, i
Depărtează de sub stupi iran- )
I torii pe care îi omoară albi- j
nele. Dacă albinele pierd vre-
I mea şezând mai mult pe a !
fară pe lângă stupi, ştie că |
s'au umplut stupii de faguri
! şi albinele nu mai pot lucra |
şi prin urmare gospodarul ia j
i măsuri.
Altoeşte cu mugur dor- !
mind trandafiri şi arbuşti de '
podoabă. Sapă în jurul po- j
nu s'a prins altoiul, altoeşte !
din nou. Dacă e nevoie, face !
transplantări de molifţi şi me- I
nşori cu pământ Ia rădăcină.
Altoeşte cu muguri dor- ,
mind şi ciupeşte sau frânge I
lăstarii viguroşi. Strânge foile j
atacate de rugină şi le arde. ',
Curăţă merii de puriede lâ-
nos. Stropeşte piersicii de pe |
4
strânge fructele atacate de
putreziciune şi dacă se poate
chiar rămurelele de pe care
s'au cules. Stropeşte merii şi
perii cu zeamă bordeleză,
împotriva pălăriei foilor şi fruc­
telor (Fusicladium).
Adună sâmburii delà poa­
me coapte (mere şi pere pă­
dureţe, mai ales, şi prunii
nealtoiţi), îi usucă şi-i păs­
trează să-i aibă de sămânţă.
meni din Sip cari se trag din
vânzătorii sfântului, sufere de
boala : gubăvii şi sfrinţitului ca
pedeapsă delà Dumnezeu.
Babele până acum 21 ani, când
te ivi ai delà Gura-Văii spre Vâr­
ciorova, se vedeau ca trei chi­
puri de om pe stâncă, cu traistele
in spate, aşa cum le poartă ţă­
ranii delà munte. In 1906, Barbu
Filipescu picher, Nică Mihai, şef
de echipă, Filipescu Alexandru,
Ristea Alexe-loan şi Turtusea
Petru lucrători la C. F. R. pă-
rându-li-se, că cele două chipuri
femeeşti ar ameninţa să cadă, şi
ca să nu se întâmple vre un
accident la |trecerea trenurilor,
s'au pus cu instrumentele de lu­
cru şi au deslipit cele două chi­
puri, femeeşti de pe stâncă, care
cazând au trecut din repeziciune
peste linia ferată şi şoseaua na­
ţională, în Dunăre, rămânând
astfel numai moşul care se vede
şi astăzi.
Ca pedeapsă pentru această
faptă, cei de mai sus, au fost
surprinşi cu derzina la lucru pe
linie în agropiere de babe, şi
omorîţi de o locomotivă, după
cum se constată din monumen­
tul ridicat de direcţia C. F. R. în
amintirea acestei întâmplări în
anul 1909 August 9, aşezat la
Gura Ogaşului Slătinicul Mic,
unde s'a întâmplat accidentul. Iar
Crucea, din ordinul eruditului fost
Episcop la Râmnicul Noul Seve­
duri şi şandramaua unde tră­
geau carele c u saci până 'n
ziuă. S'ar vedea bine de aici de
la fereastră de-ar fi lumină; dar
afară e mai negru ca în mor­
mânt... O ! Oare acolo e chiar
tare întuneric ?... Şi mai vezi ?...
Cum să vezi dacă eşti mort ?
Cum o fi oare când eşti mort ?...
Ploaia cade... Par'că şi vântul
a mai înteţit o. I-auzi cum cla­
tină bucata de tablă, desprinsă
de furtună săptămâna trecută !
Ieri, voise s'o bată la loc şi a
uitat... s'a luat cu altele... Cum
loveşte şi ce sinistru sună în
urechi când plouă pe întuneric...
Par'că sună clopotele sus în deal
la biserică, când moare vreun
Propteşte pomii prea în­
cărcaţi de roade, cari amenin­
ţă a se rupe, ba chiar şi mai
răreşte din poame, ca să
poată creşte mai frumos şi
să se coacă mai bine. Usucă
mere şi pere coapte pentru,
iarnă, în cuptor sau le curăţă j
de coajă, le taie felii şi le |
usucă la soare.
Prăşeşte şi udă legumele
de toamnă. Face straturi noui
în locul celor râmase goale
după semănăturile de primă­
vară şi seamănă salată de
iarnă, spanac, pătrunjel. Rupe
foile galbine delà sfecle, var­
ză şi ţelină. Adună seminţe
de legume pentru iarnă, le
curăţă şi le pune deosebit în ;
săculeţe, păstrandu Ie agăţate
în cuiu până la primăvară.
Dă viei un ultim tratament <i
cu pucioasă şi piatră vânătă \
pentru mană şi oïdium. Păs-»
treză cât mai multă răceala,
în pivniţă. Pregăteşte căzile,
linul, tocitoarele şi butoaiele';
pentru cules.
Isprăveşte cu culesul tutu­
nului şi urmează cu uscatul.
Face a doua curăţire la )
seminceri şi începe culesuH
lor.
Coseşte otăvurile şi adună
buruieni bune pentru leacuri
(plante medicinale).
Oule ouate la începutul
[unii neavând plod, le p ă s . 1
trează. Alege pentru prăsilă
pasările cele mai bune. Pe^
celelalte le îngraşă spre vân^i
zare.
RONDEL
Purtaţi de doruri, de vise.,
Pe drumul vieţii rătăcim —•
Bieţi călători în nopţi de-abise —
De când ne naş tem pân'murim ,
Cu braţele spre zări, deschise
Vrem firea să o stăpânim f
Purtaţi de doruri şi de vise,
Pe drumul vieţii rătăcim.
Şi ca nebuni, uitând că scris e
Pe veci cu târna fraţi să fim,
Chiar dumnezei din noi zidim... '•
Şi-i aşezăm în paradise,
Purtaţi de doruri şi de vise... '
G. Nedelea
rin, Ghenadie Enăceanu, care se,,
ocupa şi cu Archiologia, a fost
coborîtă în 1893 de pe munte,*
de repaosatul protoereu Dimitrieţ
Goliciu şi dusă Ia biserica Cate­
drală Grecescu din Severin. Dar
până la venirea Episcopului s'ai
vadă, ivindu-se printre locuitorii
din împrejurimile unde fusese
crucea, boale în vite şi în oa-»
meni, uneori furtuni şi alteorlj
1
secete mari, locuitorii conside-
rând acestea ca-o pedeapsă ê
lui Dumnezeu pentru luarea Crucii?
delà locul ei, au mijlocit prin;
D-l Mita Munteanu din Severin
şi au furat crucea delà biserica
Grecească şi au dus-o şi instalata
la locul ei pe munte. Şi de atunri
în toţi anii — Sâmbăta după înăl­
ţarea D lui (Ispas)' locuitorii di»
împrejurimi, mai ales din Comuna^
Jidortiţa şi satul Gura-Văii, se'
duc cu mic cu mare, la Cruce*
şi fac Litie (rugăciuni) pentru siM
nătatea lor şi a vitelor şi pentriţ
buna rodire a pământului, după 1
care se astenie pe [iarbă verdi
o masă comună (agapă), cu co­
laci,, lumini şi diferite mâncări
de la care nu lipseşte şi niţică
băutură precum şi muzică (lăiif
tari), iar spre seară se întorc îl
sate unde se încinge hora naţi*.
onală până târziu noaptea. |
Aşa ştiu ţăranii să-şi păstrez^
credinţa şi datinile moştenite dM
moşi-strămoşi. '
PREOTUL G. PITULESCU
goi... Şi uşa de la pod... o clas
tină vântul, scârţâie răguşit ; îiH
tuneric ploae... vânt... In patai
neagră din cadrul ferestrei И
iviră iar ochi fulgerători în \пЩ
neric. Simca se cutremură p*j
scaun ; strigă aşa într'o doarăl
—«Haia ! ; dar neprimind răs^
puns i se păru că vântul oftas*
în faţa ferestrei. ,
— Se strică vremea, murmuri
Simca. Se face drumul rău 9
carele poposesc mai des la a*
dăpostul morii... |
...Şi glodul se încleiază de talpjţ
încălţămintei şi mergi greu... Sţ
desfundă drumurile. Cărăuşii 1
duc rău şi ploile în însoţesc di
alungul drumlui.
 «CULTURA POPORULUI 3.

Tâlcuirea
D E S P R E ABSENŢI
Ce înseamnă a fi absent ?
Când un copil nu vine la
şcoală, profesorul îl trece ab­
sent î n catalog ; când un
soldat dus în concediu nu se
întoarce la cazarmă în ziua
când i se isprăveşte conce­
diul, se zice că-i absent.
In vorbirea de toate zilele
aceasta însemnează a fi a b ­
sent : a nu fi faţă într'un loc
oarecare
^e întâmplă că un o m
pleacă de acasă, şi se duce
la muncă într'un loc mai de­
părtat, lăsându-şi nevasta, co­
piii şi pământul lui. O bucată
de vreme cei de a casă pri­
mesc ştiri delà dânsul, ba o
scrisoare, ba un răspuns prin
cineva, şi pe urmă trece o
lună, două, şapte, un an, zece
ani, ori şi mai mult, şi cel
dus nuu mai dă nici un semn
de viaţă. Nu poţi spune că-i
mort, nici c ă i în viaţă. Inte­
resele familiei lui pot să su­
fere. Poate a venit vremea
să căsătorească un copil, ori
Doaţe_j-a venit celui .dus o
poate i-a venit celui dus o
legilor
toate drepturile şi îndatoririle
pe care Ie are tatăl în privinţa
creşterii şi a administraţiei a-
verei lor. Dacă mama va fi
încetat din viaţă în timpul
de şase luni, din ziua când
tatăl a dispărut, sau dacă ea
ar muri mai înainte de a se
declara absenţa la Tribunal,
privegherea copiilor s e va
încredinţa, de către consiliul
de familie, bunilor, i a r în
lipsa lor, unui epitrpp provizor.
Dacă cel dus a avut dată
cuiva o procură pentru ad­
ministrarea averei sale, Tri­
bunalul nu poate da această
hcftorâre, decât dacă au tre­
cut zece ani, de când nu se
mai ştie nimic despre dânsul.
După ce a trecut un an
delà această hotărâre provi­
zorie, Tribunalul va da altă
hotărâre definitivă, declarând
absent, pe cel dus.
In puterea acestei hotărâri,
după ce se va publica prin
Monitorul Oficial, fiii celui
absent pot fi puşi în stăpâ­
nirea moştenirei cuvenită ta­
tălui lor. Această stăpânire
îanii îuTt~ftteabïa"~bia|jartvîë
de Artur O o r o v e i
Acum să presupunem că
din ziua punerii în stăpânire
provizorie a moştenitorilor ce­
lui absent, au trecut treizeci
de ani şi el nu s'a mai în­
tors acasă, ori n'a dat semn
de viaţă, sau să presupunem
că s'au împlinir o sută de
ani delà naşterea absentului,
şi despre el nu se mai ştie
nimic; atunci moştenitorii vor
fi puşi în stăpânire definitivă
a moştenirii cuvenită tatălui
lor, ş i ş i vor împărţi toată a-
verea Iui, atât aceea pe care
ar fi moştenit-o delà alţii, cât
şi ceea pe care ar fi lăsat o
când a plecat.
Se poate întâmpla, ca ab­
sentul să se ivească după ce
moştenitorii Iui au fost puşi
în stăpânirea definitivă a a-
verei, şi să presupunem că
aceştia ar fi vândut părţile
lor, sau măcar parte din ele.
Atunci el îşi va primi averea
în starea în care s'ar găsi,
precum ş i preţul lucrurilor
înstrăinate. Va primi de a-
semenea şi lucrurile sau pă­
mântul pe care moştenitorii
п
1н&іІ£Ш"Ѵ£ сигс ага* лу..ллет
ѵ
Colţul Medicului
Câteva cuvinte despre digestiune
ENCEFALITA LETARGICA Există cinci organe diges­ chiar zahărul de trestie, pe
tive : gura, stomacul, ficatul, care nici unu! din celelalte
Encefalita letargică, impro­ 2. Să se consulte medicul pancreasul şi intestinele. sucuri n u l digerează.
priu numită uneori «boala şi să se întrebuinţeze serurile Există cinci sucuri diges­ Sărurile sunt'disolvate de
somnului», şi care a bântuit, ! din capul locului, în cazul tive : saliva, sucul gastric, fie­ către toate sucurile digestive.
în Franţa, Elveţia şi aproape I când sunt cerute. rea, sucul pancreatic şi sucul Sărurile minerale, precum e
pretutindeni câte puţin în a- I 3. Să se lupte împotriva intestinal ; fiecare suc este sarea de bucătărie, nu sunt
nii aceştia din urmă, şi a fă- ; urcării temperaturii lui 39°, produs de unul din organele asm i late.
eut întâia sa ivire cu gripa. priri tratamente potrivite pre­ digestive. După ce alimentele au fost
Aceasta este totuşi o boală cum : înfăşurări, ştergeri cu Există cinci elemente nu- amestecate deajuns cu salivă
deosebită, şi ameninţă de-a buretele, spălaturi. trivite cari trebuie digerate intră în stomac. Delà intrai ea
ajunge epidemică î n m a i 4. Să se dea bolnavului să sau disolvate : amidoriu', al- lor în stomac, rămân într'în-
multe ţări. bea mult, — câte puţin, dar bumina, grăsimile, zahărul şi sul o jumătate, sau trei sfer­
Nu este o boală nouă, des. sărurile. turi de oră, până ce se îm­
deoarece fusese cunoscută şi Í 5. Regim lich.d sau făcut Saliva digerează amidonul bibă bine cu sucul gastric,
descrisă în 1882; dar acum j din piurele în timpul duratei şi-1 preface în zahăr. adică până ce conţiuntul sto
a luat o extindere, care pune ; căldurilor şi oarecare timp Sucul gastric digerează al- macului a devenit acid în
pe gânduri. j după. bumina şi o preface în pep- întregime. Din momentul a-
Boala cuprinde mai multe j 6. Dacă bolnavul este fo­ tonă. cesta digestiunea amidonului
înfăţişări, după cum predo- j arte intoxicat şi abătut, să se Fierea, care se varsă în încetează spre a nu mai re­
mină letargia, paralizia muş- Í facă o spălătură a intestinului canalul alimentar Ia o distan­ începe decât după ce alimen­
chilor o c h i l o r , spasmele | picătură cu picătură. ţă de câţiva centimetri dede- tele au pătruns în intestinul
mioclonice, căldurile, delirul i 7. Sâ se combată conges­ suptul stomacului, digerează subţire.
starea mintală. Poate să fie j tia diferitelor organe (intesti­ grăsimea, sau mai bine zis o Albumina şi fibrina se di­
şi ambulantă. | nală) prin aplicarea de révul­ emulsionează. gerează în stomac sub acţi­
Encefalita e fără îndoială o i sive (ventuze, muştar, vase­ Sucul pancreatic digerează unea sucului gastric, caseina
i n f e c ţ i u n e printr'un virus ; lină capsicum, fomentaţii). In amidonul, albumina şi grăsi­ animală a laptelui şi caseina
asemănător celui al gripei, şi j caz de inflamaţie să se ţină mile. vegetală din mazăre, linte şi
în anume porţi celui al pa- ! o pungă cu ghiaţă pe visce­ Sucul intestinal digerează fasole se digerează mai ales în
raliziei infantile. In loc de a rele (măruntaiele) umflate şi toate elementele nutritive intestinul subţire. Atedicus
fi o encefalită întreagă, ca în j să se înlocuiască din când în
cerebrită, savanţii, ç a r e au ] când prin fomentaţii.
cercetaLp. зосысяг <;
§. Laxative, §Dălâturi, dacă
E LEA

moştenire, şi n'are cine să însă e s t e provizorie, adică lui le-ar fi cumpărat cu pre­ cercetat-o, socotesc Ça ar ii
vremelnică, moştenitorii n u ţul averei celei vândute, dar mai alest o inflamaţi a sub­ se iveşte constipaţia. Cură­
facă formele pentru dânsul ;
pot înstrăina averea, şi dacă nu va putea urmări averea stanţei albe a creierului, şi ţenii la început şi în urmă,
şi câte nu se pot întâmpla,
absentul se întoarce, ei tre­ pe care ar fi cumpărat-o alt­ îndeosebi în p a r t e a unor numai după hotărârea medi­ într'un sat, odată, trăia o femee Şi aşa Stăncuţa se mărită. A
ca să fie numai de cât ne­
bue să-i lase averea şi să-i cineva, delà vreunul dintre anumiţi ganglioni delà baza cului. fost o nuntă ca în poveşti. A doua
voie de prezenţa celui d u s ! văduvă. Singura ei bucurie era
dea şi socoteli. D a c ă în moştenitorii lui. encefalului. S'a văzut ivindu- i 9. Simularea (aţâţarea) ini­
Dacă nu ştii ce-i cu el, nu o copiiă frumoasă ca o cadra. zi Vlad, înainte de a pleca la
moştenirea cuvenită celui ab­ După cum vedem, legiuito­ se boala la maimuţe, după o i mii delà început la cea mai
s'ar putea face nimic, de nu Faţa Stăncuţei era albă ca laptele câmp, veni cu o piele de oaie în
sent ar fi şi avere mişcătoare, rii se gândesc la toate nevo­ inoculare cerebrală cu sub- ; mică slăbire : ghiaţă la inimă,
s'ar fi gândit legiuitorii şi la şi părul castaniu îi ajungea până mână la nevastă-sa, care sta în
tribunalul poate să ordone să ile care se pot ivi în viaţa stanţă albă a unui bolnav . fricţiune cu mănuşa umedă,
împrejurări de acestea. la genunchi. Când o vedeai n'ai pat, şi-i zise :
se vândă, iar banii prinşi să omului, şi toate legile a u mort de encefalită. injectarea cu ulei camforat
Un asemenea om, care nu fi zis că e copilă de ţăran, ci — „Stăncuţo, vezi tu pielea
dea Ia dobândă, ori să se rostul lor, pentruca sunt iz­ ( 3 - 5 cm. de ulei 1 0 % , de
mai dă nici un semn deviată, S i m p t o m e ! cine ştie ce viţă de Domn. Toată asta, e năzdrăvană. Am s,o puiu
cumpere cu ei p ă m â n t vorâte din nevoile oamenilor. 3—10 ori în 24 de ceasuri). ziua stătea în vârful patului şi
se presupune că este absent, în cuiu şi când vei vrea să-ţi
Trei simptome pot să se \ 10. Să se oprească bolnavul
pentru ca să'l poată înlocui nu se da jos ca să ia o bărdacă facă ceva, zi numai : Piele dă-te
arate mai ales. Şi a n u m e : u- > ds a sta prea mult pe spate,
cineva în actele vieţii lui. cu apă. Mama sa o îmbrăca, o jos şi-mi fă cutare lucru".
neori toropeala (narcolepsia), j ca nu cumva să se producă
Acesta este înţelesul cu­
vântului absenţă, în limba ju­
ridică.
PLANTE FARMACEUTICE
de Farm. C o l o n e l Grinţescu
sau chiar letargia, care este j congestiunea în partea spre
adesea profundă, ca în boala pat a plămânilor, şi coji.
somnului din Africa Centrală,
încălţa şi o pieptăna. Şi nici
barim o cusătură nu ţ i n e a în
mână. Şi-ar fi împuns bunătate
— „B ne, bărbate".
Diipă plecarea lui Vlad, mai
stătu ce mai stătu Stăncuţa şi
Se presupunem c ă unui Dr. Adventus de degete pe care măsa le săruta apoi spuse pielei, ce atârna lângă
atâta, încât bolnavul e s t e
asemenea o m , despre care toată ziua. Duminica, când se pat :
I. Românită sau Muşeţel cu 250 gr. apă, se strecoară într'o desăvârşită neputinţă de
familia nu mai are nici o cu­ fără miros, Muşeţel sălbatic, şi se întrebuinţează călduţ ca ducea la horă, cine era mai gătită — „Piele, dă-te jos şi-mi dă
a mânca ; alteori paralizia
noştinţă, i a venit o moşte­ ca Stăncuţa noastră ? Ea era să mănânc".
Românită puturoasă. In ştiinţă spălaturi, în urechile înfun­ muşchilor-motori oculari, ce­
nire, şi nici nu a lăsat nimă­ se numeşte Matricaria toată numai fluturi şi fotele bătute Dar pielea nu se clinti. Crezând
ino­ date şi lipsite de auz. Spălă :
eace face ca omul să aibă
nui o procură, î n puterea dora L. sau Camomilla toate în fir. Părul îi era împletit că n'a auzit, femeia repetă mai
ino­ turile se fac în fiecare seară, ochii încrucişaţi într'un chip
căreia acel împuternicit s ă dora. C u drept cuvânt această la culcare. C i n e m e r i t ă titlul d e «om în flori şi grâul nu se legăna mai tare porunca. Dar pielea nici
sau altul; şi în sfârşit diplo-
facă formele pentru primirea numire i se potriveşte, de m a r e » ? - O revistă americană frumos în bătaia vântului, ca gând n'avea. De geaba. Ba o
Florile uscate (10 15 gr.) pia sau vederea dublă. Căl­
moştenirei. Copiii celui dus, oare ce are un miros displă­ opărite cu 250 gr. apă fer- a format o comisiune com­ Stăncuţa, când juca brâuleţul. ruga cu frumosul, ba o ameninţa
dura este uneori foarte mare
măcar că ar fi majori, nu pot cut şi greu. Creşte prin se­ pusă din 10 cetăţeni, cu mi­ Şi nu împlinise bine 14 ani şi Stăncuţa, pielea şedea ca o piele
binte, timp de 15-20 minute, şi alte ori destul de potrivită.
să facă nimic' în calitate de mănături, porumbişti, prin lo­ se strecoară şi se bea ca ciai siunea de a se pronunţa care peţitorii începuseră să calce casa la locul ei. Când veni Vlad acasă,
Celelalte simptome sunt între
moştenitori, pentruca părin­ curi virane, pârloage, curţi şi în fiecare seară, de cei ce este cel mai «mare» dintre lelei Maria. Dar cum veneau, aşa nici tu casă măturată, nici mân­
altele: spasmele, contracturi
tele lor nu poate fi socotţt pe lângă ziduri, este mai sufăr de dureri de cap. contimporani. plecau. Nu doară că nu le-ar fi care făcută.
(clonice), ale nevralgilor —
ca mort, întrucât, nu-i nici o înaltă (40-50 cm.), cu florile Din această comisiune face plăcut scoarţele şi şervetele lu­ — „Dar bine nevastă, ce-i asta?"
mai ales în regiunea cubiată
dovadă desp'e aceasta. S ă mai mari d e s p i c a t e în parte un episcop, un senator, crate de mâinele harnice ale lelei —„De bărbate, pielea e de
a unuia sau ambelor braţe,—
stea cu mâinile în buzunar, două, au mijlocul plin (nu un editor, un predicator şi Maria, nici pernele şi velinţele vină. De geaba m'am rugat de
delirul, o stare rea generală,
iar n'ar putea, pentruca dacă gol ca la Romanita bună).
ar trece treizeci de ani, fără Acest muşeţel înlocueşte în Cântec popular ! insomnie şi o mare slăbiciune.
Í Boala e adesea mortală.
câţiva profesori.
Rezultatul este următorul:
In primul rând vine Edison,
cari în odaia cea mare ajungeau
până'n întavan, dar lelea Maria
ea toată ziua, n'a vrut să facă
nimic".
ca cel de sus să facă ceeace multe părţi ale Banatului şi după ce le arăta toată zestrea — „Aşa! Ei lasă c ă i arăt eu.
se chiamă acceptare de moş­ în Torontal, Muşeţelul bun, Foaie verde mărăcine, j îngrijirea apoi urmează Musolini, Ein­ fetei, le spunea : Ia dă-te tu jos şi ţine-o în spinare".
tenire, ar pierde şi moştenirea. şiare următoarele întrebuin­ Zis-a mama către mine, Se înţelege uşor, că în­ stein, Bernhard Shaw, Henry — „Fata mea nu e învăţată să Stăncuţa ascullă. Vlad luă un
In asemenea împrejurare, ţări : Să nu dau gura la nime. grijirile bune şi o pază bună Ford, Paderevski, Rudyard facă treabă. Trebue să i pui o biciu şi începu să lovească în piele.
cel interesat, de pildă un fiu 1) Din 10 grame floare Dracu poate-aceia face, sunt de cea mai mare însem­ Kipling, d-na Curie, Georges femee s'o pieptene, s'o spele, s'o Zece lovituri în piele, una în
major de al celui dus, sau uscată, şi opărită, se face un nătate. Se vor scoborî căldu­ Clemenceau, Miss Jeane Ad- îmbrace. Ea stă toată ziua în femee :
soţia sa, sau altă rudă, sau ciai 2 5 0 gr. care îndulcit cu Ca să nu dau cui îmi place. rile prin înfăşurări plăcute îm­ dams, Orville Wright şi Mar­ vârful patului şi femeia să i facă — „Auliu bărbate, m'ai lovit".
chiar u n creditor care ar zahăr de caudel se bea dimi­ potriva căldurilor. Bolnavul coni. de mâncare şi să strângă prin — „Apoi că tu n'o ţii bine. Ia
*
avea de luat bani delà cel neaţa şi seara de cei c e tu­ Foaie verde bujorel, va fi întărit printr'o hrănire casă". ţine-o drept".
dus, au dreptul să ceară delà şesc,—până la vindecare. Omul cât e tinerel, C u l o r i l e şi s ă n ă t a t e a — Cum auzeau de aşa ceva, pe­ O lovitură în p i e l e , trei în
bună ş i spălaturi nutritive,
Tribunal să se facă formele Se ţine dorul de el. Un medic englez a făcut o in­ ţitorii plecau de unde au venit. nevastă-sa.
2) Ciaiul prepart ca mai Iar dacă îmbătrâneşte, dacă aceasta e de nevoie. I se
pentru declarare de absenţă, va înlătura constipaţia prin teresantă descoperire. Propriu Azi aşa, mâine aşa, anii treceau —„Bărbate ce faci, mă loveşt
sus se întrebuinţează, ca spă­ Dorul iute 1 părăseşte.
şi să se ia măsurile cuvenite. 1 a X a t i V e şi spălaturi, şi vorbind nu e decât explicarea şi Stăncuţa nu se mai mărita. mereu".
laturi la ochii înroşiţi din di­
Tribunalul, dacă va constata se va veghea să i se asigure ştiinţifică a unei intuiţii, care Se făcuse şi mai frumoasă şi —„Dacă n'o ţii bine".
ferite cauze, cari lăcrămează Foaie verde de dudău
că a trecut patru ani, fără ca calmul şi liniştea, înlăturând ne face să preferăm o culoare iia era mai bogat c u s u t ă şi După ce bătu bine . . . pielea,
sau au dureri Mori mândră să mor şi eu,
acela să se fi arătat la locul deşteptările netrebuincioase. alteia. catrinţele mai muiate în aur. Dar Vlad o puse în cuiu.
domiciliului Iui, ş i fără ca II. Muşeţel roman numit Să ne 'ngroape în pământ Dacă vi se prezintă pe rând
Ar trebui, să se facă desin- de geaba. Intrase în grijă lelea „Lasă că mâine nu mai face
nimeni să fi avut vre-o cu­ în ştiinţă, Anthémis nobilis Pe-amândoi într'un mormânt, cele şapte culori ale prismei, aşa".
fectarea secreţiunilor gurii şi Maria.
noştinţă despre dânsul, v a d a L., este tot un fel d e Româ­ Prin pământ iarbă să crească nasului; dar până acum nu pulsul dv. va reacţiona în mod Iată că într'o zi veni dintr'un Dar a doua zi Stăncuţa Ia fel,
o hotărâre despre aceasta, şi nită cu frunzele mai late, di­ Şi prin iarbă să sădiască, s'a găsit mijlocul de a îm­ diferit pentru fiecare din ele. sat îndepărtat, un flăcău cam îndură ea loviturile de biciu în
va lua măsurile care ar fi de vizate, are un miros aroma­ Pe tine un trandafir piedica propagarea boalei, care El va bate normal când ochii tomnatic, ce e drept, dar harnic locul pielei. Azi aşa, mâine aşa,
trebuinţă, numind chiar un tic, cu flori albe şi bătute. Şi pe mine — un rosmalin.
se arată mai mult sub forma vor cădea pe culoarea ce nevoe mare. Părinţii, oameni până când într'o zi venind delà
curator, adică un fel de e- Să crească trandafiru,
Această plantă este adusă Să cuprindă rosmalinu. sporadică decât epidemică. preferaţi, dar se^va accelera săraci, muriseră de timpuriu şi câmp, Vlad găsi pe femeea lui
pitrop, care să reprezinte pe la noi din părţile sudice ale când veţi fi în faţa culorii Vlad muncise din răsputeri şi în­ robotind prin curte :
Şi cine-o trece, să vadă, Doui medici delà Institutul
cel presupus absent, în dife­ Europei şi se găseşte culti­ Ca fost dragoste curată, care nu vă place. zecise puţinul ce-i rămăsese delà — „Ce faci nevastă?"
Pasteur au descoperit virusul
rite afaceri vată prin multe grădSni, la Intre un băiat şi fată. părinţi. Acum era cel mai bogat — „Apoi bărbate, m'am săturat
acestei boalc. Să nădăjduim, Există deci c u l o r i cari
Această hotărâre se nu­ ţară şi mai cu seamă l a oraş, că nu se va întârzia şi cu ruinează cu încetul sănătatea om din satul lui. Când văzu pe să tot îndur loviturile de biciu
meşte provizorie, adică vre­ ca plantă de garnisit rondu­ Spuse de Florica C. Palaşcă
aflarea leacului. dv. Să nu şedeţi deci într'o Stăncuţa la horă, cum se mlădia n locul pielei.
din satul Marman—Mehedinţi.
melnică, spre deosebire d e rile cu flori, fiind-că este stu­ cameră al cărei tapet vă dis­ de frumos, îi plăcu grozav şi se î —„Bine nevastă".
hotărârile çare se zic defini­ foasă şi cu flori numeroase, Iosif N. Dumitrescu—bistriţa R E Z U M A T Da atunci Stăncuţa a fost cea
place; lepădaţi jugul modei, hotărî s'o ceară de nevastă.
tive, adică pentru totdeauna. cari ţin până în timţpul ză- Iată câteva principii pentru dacă credeţi că culoarea în Degeaba îi spunea flăcăii din sat mai harnică dintre gospodine şi
Delà data acestei hotărâri, pezei. Florile culese ş i uscate, îngrijirea boalelor infecţioase : vogă vă irită. că e leneşă şi că totu-i face mama Vlad nu i-a spus nici odată se­
soţia celui presupus absent sunt întrebuinţate mai cu Citiji şi răspândiţi 1. Bolnavul să fie izolat ; Dar această terapeutică nu sa. El răspunse: cretul pielei.
va avea, asupra copiilor năs­ seamă în părţile Transilvani­ să se desinfecteze rufăria lui e la îndemâna tuturor buzu­ „Sunt destul de bogat, ca să-i Auzită de M i m o s a
cuţi înainte de plecarea lui, ei. Ciaiul din 10-15 fire fierte „Cultura Poporului" şi apoi camera. narelor... pun o slugă să-i Iacă tot". Dr. M i h ă l c e s c u

D r u m u l ii păru o dâră de
negreaţă murdară de glod, ce
porneşte din uşa morii şi merge,
merge departe până 'ntr'un târ-
guşor uitat de Dumnezeu... da,
par'că-1 vede şi azi... — şi i cam
mult de când n'a mai fost —
de când ?... de când a plecat !...
Atunci era un băiat şi azi... vezi
cum s'a scurs vremea ? 1 Şi par'că
a fost mai ieri.
...Un băeţel pirpiriu, sărăcăcios
îmbrăcat şi pe deasupra ruşinos.
In casă ei era mai mare : rămă­
sese nădejdea casei... îşi aminteşte
şi astăzi de vorbele bătrânului
Şoil : — „Simca, tu eşti băiat cu
cap... tu semeni la bunicul tău
Nathan, care era deştept nevoe
mare ! Un cap aşa ca al tău nu
lace să stea aici între goii aceştia
cari nu pricep nmite... La oraş
mare este treabă şi acolo banii
ies, numai cap bun să a i " . . . —
Nu prea înţelesese el bine ce-i
vrăjise bătrânul băcan ce-şi ţinea
cutia lui cu „Coloniale" în colţul
străzii. Doar că într'o bună zi se
trezi în învălmăşagul oraşului
mare. Se băgă Ia o prăvălie de
vinaţuri; vinde o zi bine, dar
mai cu seamă Duminica când era
zi de iarmaroc. Acolo n'a stat
mult ; ţăranii făceau haz de el
şi lui nu prea îi plăcea. Cu banii
prinşi pe simbrie îşi cumpără
mărunţişuri pe care şi He orândui
pe o scândură în Piaţa Nouă, i
acolo unde se vinde laptele şi
brânza. II cam l u a u la goană
sergenţii de stradă dar în urmă
se împrietenise şi toţi îl cunoşteau,
făcuse şi ei câte ceva dar, fără
asta nu se poate. Negoţul îi mer­
gea strună şi el mereu îşi cum­
păra articole noui. Trimetea bani
şi acasă. Trebuia I Mama era
bolnavă de vreo cincisprezece
ani, tata nu mai dăduse semne
de viaţă de când plecase la A-
merica cu Iţic şi Rebeca. Par'că
au m u r i t . . . îşi strângea mereu
parale, gândind să-şi deschidă o
prăvălioară a sa. Idealul lui se
împlini şi într'o zi oamenii depe
str. Movilei văzură deschizându-
se iar uşile prăvăliei, unde ţinuse
birt sârbul Moscu. O firmă mare
atrăgea privirile „La drumeţul
obosit", birt economic, se mă­
nâncă bine şi se plăteşte puţin.
Afacerile mergeau strună, vremuri
de aur, par'că n'ar mai fi fost 1...
Muşteriii erau primiţi mereu mai
ales că veneau mulţi în zile de
iarmaroc. îşi făcuse şi han. Oa­
meni de treabă, fie cum o fi, dar
românul e de omenie şi cu inima
bună. Se gândea, că dacă ar mai
merge afacerile, apoi nu-i mare
lucru să-şi deschidă o prăvălie
în mijlocul oraşului... altfel de
lume, mai curat şi eşti mai la
adăpost... Visul i se prăbuşi în­
tr'o noapte spre Paşti, când focul
îi mistui casa cumpărată cu atâta
\ trudă. De la brutăria grecului se Gândurile îi amorţesc, strânse v ă z u t . . . Ba, nu e de când . . .
i întinsese focul, după vânt şi-1 ca într'o s i t ă . . . se aşează unul de mult. . . Focul . . . moara . . .
| cuprinsese şi pe el. Ajutoarele au
peste altul . . . Capu-i cade pe a visat desigur . . . nu se poate.
! fost în zadar ; a ars până la te-
marginea pervazului... In oraş Nu, că-i învăţat la oraş. D'apoi
! mielie. Noroc că avea ceva parale.
Simca are prăvălie de băuturi şi Haia ? ! Ea n'ar putea să stea
Auzise că la Frumuşiţa e de
restaurant în centru ; ba nu ; în nici o zi la ţară.
I vânzare m o a r a arendaşului
port căci e mai multă vânzare
j Palade ; se repezi până acolo şi
şi lume multă . . . v â n z a r e . . . Gândurile i se strâng într'un
j făcu târgul. S'o încerce şi pe asta
sgomot, ciocniri de pahare... Aşa
poate aici va avea noroc. Cu mănunchi plutitor în lumile feri­
I timpul se va trage la oraş, nu da 1 Acum îi place ! . . . Iar s'a cite ale v i s u l u i . . . . . . .
I atât pentru el cât pentru Haia,
I care ţine să fie între lume mai
! bună... îşi va cumpăra o casă
! în centru, cam pe lângă statuie,
I sau în port, şi pe a c o l o sunt
\ afaceri.

SCRISORI DIN TOATA TARA I N F O R M A Ţ I I
Activitatea
Vânjuleţ, Mehedinţi—1927-928
Acest cerc cultural este com­
pus din următoarele comune, fie­
care cu învăţătorii ei.
1) Com. Traian cu învăţătorii
Gh. Caravu şi Colistin Ciobotea,
corn. Paroiniţa cu înv. Const.
Bechenea şi D-ş Elena Popescu,
com. Rogova cu înv. I. Olteanu,
D-na Păunescu şi D-ş suplini­
toare Ioana Lăcătuşu, com. O-
reviţa Mare cu înv. 1. Taloriu,
Pr. C. Florescu, Dş. Jeana Roiban
şi suplinitorul Gheran Nicolae,
corn. Orevită Mică cu înv. Const.
Văgâi, corn. Vânjuleţ cu înv. Gh.
Roiban, C. Roiban, D-na Dom-
nica Roiban, D na tonaşcu şi
Take Păsat şi com. Hotărani cu
înv. N. Ionescu şi supl. I. Bu ur.
Preşedintele cercului încă de
mai mulţi ani era D-1 Gh. Roiban
care demisionând a fost ales D-1
1. Olteanu — Rogova.
Prima şedinţă a cercului, din
anul act st i s'a ţinut în luna
Decembrie în com. Paroiniţa.
Iu şedinţa intimă delà l 0 - l 2
a. m. s'a fixat itiner<-.riul pe a-
cest an şi s'au discutat chestiuni
de învăţământ ca aplicarea a-
menzilor şcolare, cursurile supra
primare etc. In şedinţa publică
delà 2-5 a vorbit D-i Gh. Roiban
«Sătenii iarna» şi D-l I. Taloiu
despre «Olanda» Programul a
fost complectat prin producţiunele
şcoalei.
In luna Ianuarie am avut şe­
dinţa în com. Traian.
In şedinţa intimă D-1 Gh. Ca-
ranu a ţinut o lecţie din aritme­
tică cu cl. IV iar D 1 C. Ciobotea
a desvoltat sub. «Procesul psiho­
logic la deslegarea u n e i pro­
bleme». Acest subiect a fost foar­
te bine tratat de tânărul das­
căl, lămurind pentru toţi meto­
dul de deslegare al problemelor,
ţinând seamă de procesul psiho­
logic.
In şedinţa publică D l 1. Ol­
teanu a vorbit despre cei doi
dispăruţi „Regele Ferdinand şi
I. C. Brătianu". Au urmat apoi
coruri conduse de D-l C. Cio-
boţea şi o piesă de teatru «Ţă­
ranul boer» jucată de elevii şi
elevele delà adulţi.
A urmat şedinţa în corn. Ro-
pova luna Februarie.
In şedinţa intimă a ţinut o
lecţie din Istorie la cl. III D-1
Gh. Roiban şi D l C. Văgâi a
vorbit despre «Corelaţia dintre
istorie şi geografie». Tot în şe.
dinţa intimă s'a discutat ches­
tiunea salariului, care se obişnu-
eşte să-1 primim cam cu prea
multă întârziere.
In şedinţa publică Păr. C. Flo­
rescu a vorbit despre : «Şcoală
şi biserică». Au urmat recitări
Excursiuni
Pentru cunoaşterea frumoase­
lor bogăţii naturale şi poziţiilor
Ţ ă r i i noastre, Centrul Cultu­
ral «N. Iorga» din localitate, a
luat iniţiativa unei excursiuni
prin vechiul regat, Transilvania,
Ţara Moţilor şi Dobrogea, în
zilele de 12—16 Iulie a. c.
Vor pleca pe lângă coriştii
societăţii „George Enescu" şi
un număr apreciabil de primari
şi gospodari din cuprinsul Jude­
ţului.—La Iaşi, excursioniştii, se
vor înregimenta printre mem­
brii Ateneului Popular Tătăraşi-
'aşi, cu care vor continua vo-
'ajul, după următorul program.
Plecarea trenului special din
Iaşi, va fi la ora 8 în seara de
12 Iulie a. c, spre Palacea-Târ-
gul Mureş—Turda—Abrud—Alba
Iulia—Sarmisagetuza— Caranse­
beş—Băile Herculane Turnu Se­
verin—Craiova—Curtea de Ar­
geş—Bucureşti—Censtanţa— Su-
lina—Galaţi—Iaşi.
In oraşele vizitate vor avea
loc mari serbări culurale date
de echipele de propagandă cul­
turală ale Ateneului Tătăraşi cu
şi coruri conduse de D-1 Olteanu
şi admirabile jocuri naţionale
conduse de D-na Păunescu.
In luna Martie a avut loc şe­
dinţa în com. Oreviţa Mică, sat
compus din 5 familii, dar totuşi
cu local de şcoală foarte bun. In
şedinţa intimă D-l C. Văgâi a
ţinut o lecţie de cânt, iar D-1
C. Ciobotea Traian a v o r b i t
despre : Cântul în şcoală şi cân­
tul în viaţa neamului nostru».
In şedinţa publică D 1 C. Roi­
ban a vorbit : cMult pot puţinii
buni împreună». Programul corn
plectat cu producţii şcolare.
In luna Aprilie şedinţa în com.
Hotăraiii.
In şed. Intimă D-ş Lenuţa Po­
pescu a ţinut lecţie din geogra­
fie, iar D-1 Gh. Caravu a vorbit
despre «Lucru manual». De re­
marcat că D-1 Caravu este un
bun maestru d e lucru manual.
Această şedinţă a fost închinată
ieşirii la pensie din învăţământ
a bătrânului Preot Ionescu. D-1
Roiban a vorbit în şed. publică
despre «Omul sfinţeşte locul-»
scoţând în evidenţă munca Preot,
învîţ. Ionescu, închinată acestui
sat. Sf. Sa fiind rugat apoi, a
vorbit despie învăţământul de
acum 40 ani. Cu producţiile şcoa­
lei s'a încheiat şedinţa publică.
Şedinţa din corn. Vâjuleţ în
luna Maiu. In şedinţa intimă D-1
C. Bechenea vorbeşte despre «In­
tuiţia în şcoală, iar D-1 Păsat a
ţinut lecţie de Intuiţie la cl. II-
Şedinţa publică cu program foar-
te variat alcătuit de şcoala pri­
mară şi grădina de copii. A
vorbit D-l I. Taloiu despre «în­
grijirea copiilor». De remarcat
admirabilele coruri populare ar­
monizate de D-l C. Roiban şi
cântate sub conducerea sa de
către corul sătesc.
La 10 Iunie a avut loc ultima
şedinţă în corn. Oreviţa Mare.
In şedinţa intimă ţine lecţie
D-ş Roiban din gramatică iar
D-1 Const. Ciobotea a vorbit
despre «Compunerea în şc. pri­
mară». In şedinţa publică D-1
Ionescu a vorbit despre «Şcoală»
şi urmează programul şcoalei.
La toate şedinţele publice n'a
lipsit cuvântul, b i n e zis, de
deschidere şi închiderea şedinţei
de către D-1 Preşedinte Olteanu.
Deşi comunele sunt cam de­
parte una de alta, totuşi învă­
ţătorii nu lipseau nici chiar un
întârziau delà slujba bisericească
din corn. unde se ţinea şedinţa.
După cum cred eu, în acest
cerc cultural s'a muncit şi ar fî
spre binele neamului nostru dacă
în toate cercurile culturale s'ar
fi muncit la fel.
C. Deiabroscariu.
BĂJLŢ I
concursul Centrelor Culturale a-
liate.
Domnul Maior Berescu-Prefec­
tul Judeţului, care desfăşură o
neobosită activitate pe tărâmul
cultural în judeţul nostru, a fost
şi de astă dată la înălţime dând
tot sprijinul moral şi material
pentru ca excursiunea să se facă
în condiţiuni agreabile şi să par­
ticipe un număr cât mai mare
de basarabeni.
Călăuzit de aceste bune inten-
ţiuni, a dat prilej fraţilor basara­
beni să-şi poată cunoaşte fraţii
de acelaş sânge care au fost
răzleţiţi atât amar de vreme sub
diferite oblăduiri şi mai presus
de toate cunoaşterea comorilor
de frumuseţe ce se desfăşură
delà «Nistru până la Tisa».
Pentru mărirea fondului de
excursiune, Corul Soc. „George
Enescu" a organizat pentru Du­
minică 8 Iulie, o frumoasă pro­
ducţie artistică culturală, al cărei
rezultat material se poale pre­
vedea destul de satisfăcător.
CORESP.
Conferinţe
Administrative
Chilia N o u ă Ismail
i dru Ionescu, din comuna
Zilele trecute, a avut loc în
oraşul nostru o Conferinţă ad­
ministrativă, unde fruntaşii jude­
ţului, au lămurit chestiuni d e ţit de domnul senator Ignat
ordin ad-tiv, gospodăresc, sani­
tar, etc..
Notari, primari, jandarmi, în­ unde a fost întâmpinat de
văţători, veniţi în număr mare,
au dat o vădită atenţie acestei
campanii de instruire şi mora­
lizare. — Cetăţenii din oraş, do­ luptător pe tărâmul cultural
ritori ca să vadă şi să asculte
mărimile judeţului, au populat
sala din plin.
Au rămas cu cea mai deplină
satisfacţie după anunţările atât j
de acceptabile făcu e de cei în j Octavian
drept. Aşa bunăoară, modul ci­
vilizat, cum D-1 prefect Tomov, a
pus chestia raportului dintre ce­
tăţeni şi funcţionari, prin frază
precisă şi hotărâtă : „Funcţio­
narul trebue să fie în slujba
mulţimei, la dispoziţi • poporului
şi nicidecum poporul, (mulţimea),
la cheremul sau capriciul fun
cţionarului", a înseninat multe
feţe prăjîte de soare şi multe
frunţi întunecate de neajunsuri
şi de unele ilegalităţi.
Tonul blând al reprezentantului
parlamentar, D-1 Senator Chirilov,
când a cerut să i se spună de
mulţime neajunsurile, era natural
să provoace eş ri şi să răsufle
bube adânci şi vechi, cari din
nelericire erau într'un mare pro­
cent de inimi. S'au divulgat în
public ilegalităţile poliţaiului ora­
şului, s'au dat petiţiuni la cari
s'au răspuns absolut drept şi
pe loc.
Această aerisire făcută în acest
colţ de ţară, îmbâcsit de nedrep­
tăţi, prin atitudinea şi purtarea
orbiţilor de norocul împrejură­
rilor şi rătăciţilor de cărarea
menirii lor, a avut un efect ce
merită salutul ori cărei inimi.
Dacă' aceste clipe de teorie,
traduse pe loc în fapte, or fi cât
mai dese, am ajunge în loja
idealului pozitiv, cu 100 de ani
mai de vreme.
Nie. Dumitrescu
înv. Chilia.
Din părţile Banatului
Şcoala de economie cas­
nică din comuna Belinţi ju­
deţul Timiş a organizat o
frumoasă serbare în ziua de
1 Iulie, în folosul elevelor
orfane şi sărace de la această
şcoală. Elevele, sub condu­
cerea dş. directoare V. Hosu,
părintelui Belei şi celorlalte
profesoare au executat mai
multe cântece foarte frumo­
ase. Eleva M. Stănciulescu-
Danceu a declamat «Bani pe
apă» de V. Militaru. Cu
mult farmec s'au reprodus
piesele: « O sărbătoare la cu­
les de vii» de M. Bogdan ş>
«Unitatea muncii» de I. I.
Anisia. S'au distins în rolu­
rile lor elevele: Ioana Lupu—
Bădiţeşi, Ilinca Dumitrescu—
Bistriţa, M. Stănciulescu, —
Roşu, Ar. Ciatârlă, — Alexab
M. Stanciu, M. Săracu, Po-
neţchi şi altele. S'au recitui
apoi mai multe poezii. Sut,
cerul liber a urmat jocul. Pu­
blicul a fost foarte distrat şi
de muzica venită din Ohaba.
Bufetul preparat de eleve a
fost, ceva rar la astfel de
serbări. Expoziţia de lucru
manual — o podoabă aleasă,
motive curat româneşti — a
fost lăudată de întreaga su­
flare, dând dovadă că la a-
ceastă şcoală se munceşte.
Fice din diferite părţi ale
ţării, au venit aici să depună
munca fizică şi intelectuală. Tot
sub acelaş acoperământ, fice
ale bravilor eroi, ce-au căzut
la Oituz, Mărăşeşti, Cerna,
Tisa etc., lucrează cu zor spre
a ridica ţara din <noroiul > în
care zace.
Din cele ce-am văzut laa-
ceastă serbare, de notat că
fraţii Bănăţeni muncesc cu
spor şi îndrăgesc ştiinţa de
carte. Laudă d-şoarei direc­
toare Hosu şi elevelor.
Iosif N. Dumitrecu, Bistriţa
Citiţi şi răspândiţi
„Cultura Poporului"
Tipografia «CORPULUI DE JANDARMI», Bucureşti
'CULTURA POPORULUI»
Vizita d-lui Ministru al Cultelor
şi Artelor la Mănăstirea Cernica
Luni 9 Iulie 1928 Domnul
Alexandru Lepădatu, Minis­
trul Cultelor şi Artelor, înso­
Mircea, a vizitat vechiul aşe­
zământ mânăstirescu Cernica,
I. P. S. Mitropolit Athanasie
Mironescu, marele scriitor şi
religios, cucernicul arhiman­
drit Zosima Pârvulescu, su­
perior al acestei mănăstiri
ieromonahul Augustin şi dl.'
Dobrin, etc.
Domnul Ministru a fost
condus prin cetatea mănăstirii
Sfântul Gheorghe, care nu
de mult timp a fost mistuită
de foc, iar acum aproape în
întregime este restaurată da­
torită muncii neobosită depu­
să de conducătorii sfântului
locaş.
După aceia domnul Minis­
tru a trecut la Biserica Sft-
Nictilae, care din cauza ve-
chimei de peste 400 ani a
început să formeze crăpături,
conducătorii sfintei mânăstirj
au luat toate măsurile nece­
sare pentru întărirea construc­
ţiei.
Domnul Alexandru Lepă
datu, ministrul Cultelor a
mulţumit şi a felicitat pe I.
P. S. Mitropolit Athanasie
Mironescu şi pe superiorul
înânăstirei pentru felul cum
conduce administraţia mănăs­
tirească delà porţile Capitalei,
care e vizitată zilnic de sute
de creştini.
înainte de a pleca, domnul
ministru a invitat pe 1. P, S.
Mitropolit Athanasie Miro­
nescu, să facă o vizita prin
Ardeal, unde sunt atâtea bo­
găţii şi locuri pitoreşti de
vizitat. înaltul Prelat a mua
ţumit călduros de invitaţii
făcuta, exprimându-şi dorinţa
ca prima vizită co o va face
în Ardeal, va fi în ţara lui
Negru Vodă, sub pitoreştii
munţi ai Făgăraşului (Bu­
cium), unde se înalţă monu­
Din ţinutul Mehedinţi
E lucru ştiut că apostolii cul­
turii neamului nostru, preoţii şi
învăţătorii, desfăşură o frumoasă
activitate de culturalizare şi mo­
ralizare în sânul poporului. Nu
este sat care cel puţin de două
ori pe an să nu se împărtăşească
de binefăcătoarele cunoştinţe ale
acestor apostoli cu ocazia con­
ferinţelor ce ţin.
Aşa şi sătenii din comuna
Stigniţa au avut fericitul prilej ca
în ziua de i 0 Iunie să aibă în
mijlocul lor pe învăţătorii cercului
cult. Slaşoma. Veniţi în număr
de vre'o 20, au participat la sf.
Liturghie, săvârşită de Pr. D. D.
Achimescu, care la sfârşit ca'n
totdeauna a rostit o frumoasă
predică înrourătoare de suflete.
După sf. slujbă au ţinut şedinţa
intimă în care Dl. înv. Spahiu a
făcut recenzia cărţii „Idei noi
despre copii".
Masa a fost luată în comun.
In timpul mesei au toastat : DI.
înv. Dănciulescu, Pr. D. D. Achi­
mescu şi Dl. înv. Mànescu, pentru
Dl. înv. Giuroescu care anul a-
cesta, după o pilduitoare muncă
de om al datoriei timp de 40 ani,
iese la pensie.
Şedinţa publică s'a deschis la
ora 2 V P- rn. Publicul obicinuit
2
cu asemenea şedinţe, ce se ţin
regulat de preotul local în unire
cu preş'căminului cultural, a venit
în număr aşa de mare că sala
a fost neîncăpătoare.
Au vorbit Dl. înv. Mihail Moise
despre „înjurăturile de cele sfinte"
şi D ra Gabriela Vidan despre
„Gândacii de mătase". Au mai
fost producţiuni corale, recitări,
dialoguri etc., toate executate de
elevii cl. III şi V sub conducerea
neobositului înv. C. Achimescu.
La sfârşit Părintele D. D. Achi­
mescu a m u l ţ u m i t D-lor înv.
pentru felul cum ştiu să-şi înde­
mentala mănăstire «ÎNTRE­
GIREA N E A M U L U I » în
memoria eroilor morţi pe
câmpul de luptă, în fruntea
cărei opere este vrednicul
nume al M. S. Regina Mă­
ria, care a legat rănile osta­
şilor noştri şi a alinat sufe­
rinţele lor în timpul marelui
răsboi precum şi al I P. S.
Mitropolit al Ardealului Dr.
Niculae Bălan, marele luptă­
tor naţional pentru cauza
sfântă.
înalt Prea Sfinţia Sa, se
simte mulţumit sufleteşte, că
în zilele noastre se înalţă
mânăstiri şi în Ardeal, acolo
unde au fost dărâmate de
duşmanii neamului cu tunu­
rile, făcând ca poporul de
un sânge şi de o lege să-şi
uite de însemnătatea sfintelor
mânăstiri, focare de cultură
pur românească.
Domnul Ministru a rămas
pe deplin mulţumit de dra­
gostea nespus de mare pe
care o are I P. S. Mitropo­
lit Athanasie Mironescu pen­
tru înălţarea Sfintei Mănăs­
tiri ÎNTREGIREA N E A M U ­
LUI \ promiţând tot concur­
sul pentru ducerea la bun
sfârşit a acestei opere sfinte,
ce face cinste neamului în­
treg.
La orele 8 seara dl. Mi­
nistru împreună cu dl. sena­
tor Mircea au pl.cat cu auto­
mobilul spre Bucureşti, invi­
tând pe dl. Octavian Dobrin,
să ia contact cât' mai des cu
d sa pentru bunul mers al
lucrărilor Mânăstirei «lntregi-
rei Neamului».
Tot în aceste zile a făcut
vizite la Sfânta Mănăstire
Cernica domnul Prim Minis,
tru Vintilă Brătianu şi Mi.
nistrul de Interne Duca. A-
ceste vizite ministeriale la
mânăstiri e cea mai vie do­
vadă, că conducătorii popo­
rului nostru se ocupă de a-
proape de partea religioasă,
care formează cea mai mare
putere şi biruinţă a neamului
românesc.
plinească datoria, rugând pe bunul
Dumnezeu să le păstreze în inimi
acelaş entuziasm de luptă spre
b i n e pentru fericirea neamului
nostru.
La ora 5 p. m. această frumoasă
şedinţă s'a sfârşit, lăsând cea mai
frumoasă amintire sătenilor stig-
niceni.
CORESP.
Din Traian-Mehedinti
In seara zilei de 1 Iulie a.
c. a avut Ioc în corn. Traian-
Mehedinţi serbarea şcolară de
fine de an. Din felul cum a
reuşit această serbare se vede
munca depusă de D-nii în­
văţători ai şcoalei Gh. Cara­
vu şi Const. Ciobotea. D-1
Director a vorbit despre acti­
vitatea şcoalei din anul ce se
termină.
Urmează apoi recitări şi
coruri sub conducerea D-lui
C. Ciobotea şi s'a jucat fru­
moasa piesă de teatru < Umbre­
la pierdută de către elevi-
şcoalei. Au urmat apoi ad­
mirabile cântece şi coruri na­
ţionale cântate la patefon
In asistenţă au fost şi foarte
mulţi străini ca: Pr. G h . Po­
pescu, Rogova cu familia,
familia d-lui Const. Roibani
Vânjuleţ, D-na Protoereu C,.
Popescu, Familia D-lui Costea !
Oreviţa, D soarele învăţătoare: |
Eug. Pârşan, Lenuţa Popescu, j
Jeana Roiban, Gica Boeru, j
Eliza Roiban, Marioara Oţet, i
etc. etc. D-nii învăţători : C. j
Bechenea, C. Văgai, P. Fio- |
riu, Câtuete şi studenţi I. I
Pănoiu M. Budaşca etc. etc. I
C. C.
DIN Ţ A R A
O curioasă ştire ni se co­
munică.
In spitalul «Boldescu» din
Ploeşti a murit în chinuri
grozave din cauza otrăvirei
cu alcool, învăţătorul Alexan­
Strâmbeni-Isvoarele Prahova.
Nefericita victimă pătimaşă
a rachiului era în floarea
vârstei de 30 ani.
Cât se poate de tristă şi
îngrijitoare tragedie.
* aceste naţiuni de România
In programul de aplicare al
stabilizării monetare s'a prevă­
zut şi înfiinţarea unei instituţii
autonome pe lângă Banca
Naţională, care va îndeplini
oficiul de casă de amortizare
a tuturor datoriilor statului şi
diverselor instituţii publice
contractate la Banca Naţională.
In judeţul Cluj s'a declarat
la animale mari, epizootia de
actraxan.
Ze i de vite au murit.
Serviciul veterinar al jude­
ţului a luat măsuri serioase.
* *
La 1 Noetnbrie, se va ţine
examenul de admitere la in­
stitutul sanitar militar. Sunt
33 de locuri vacante şi anume:
8 pentru studenţi din anul 1
medicină umană, 13 pentru
studenţii facultăţei de medi­
cină veterinară şi 12 pentru
studenţii facultăţei de farma­
cie.
Cererile cu actele necesare
trebue t r i m i s e institutului
sanitar militar cel mai târziu
până la 15 Octombrie.
* fermecat. Charlestonul le-a
Tânărul sătean Dimitrie
Catargiu, autorul fioroaselor
asasinate din s a t u l Capu-
Codrului, Bucovina, dispăruse,
după săvârşirea crimelor. El
a stat o săptămână ascuns
prin munţi, rătăcind fără mân­
care.
In singurătate a fost copleşit
de mustrări de conştiinţă, aşa
că a apărut în sala tri­
bunalului din oraşul Câmpu­
lung, cerând să vorbească cu
un judecător.
Ucigaşul a fost imediat
arestat şi dat în primirea jan­
darmilor c a r i vor continua
cercetările. El va fi predat
apoi parchetului.
*
Autorităţile superioare din
Chişinău au fost informate
că jandarmii comunei Todo-
reşti, din judeţul Bălţi, au
descoperit un sediu al ino-
chentiştilor, într'o p ă d u r e .
Aceşti sectari au în fiecare
an un hram, cu care prilej se
dedau la cele mai bizare rituri
şi manifestaţii.
In urma unui denunţ jan­
darmii au reuşit să descopere
sediul unde se serba tocmai
hramul. Spectacolul era din
cele mai ciudate.
In jurul unui foc, dansau
goale cincisprezece femei, în
vreme ce singurul bărbat, şeful
sectanţilor, anume Ion Bemiro,
îi îndemna la joc cu strigăte
sălbatice.
Toţi au fost arestaţi.
S'a constatat că toate fe­
meile sunt bolnave de sifilis.
Cercetările continuă, deoarece
se crede, că numărul sectanţilor
e mult mai mare.
Comitetul agrar al judeţului
Cluj a ordonat o severă an­
chetă contra comisiunii agrare
delà Huedin, unde s'au pe­
trecut mari nereguli. Intre
a l t e l e secretarul comisiunii,
anume Tănăsescu, este acuzat
că şi-a atribuit loturi de pă­
mânt, pe cari apoi le-a vândut.
Intre aceste loturi este si cel
al parohiei greco-catolice din
Huedin.
* Pe când urmărea o bandă
D. I. Nistor ministrul lu­
crărilor publice a făcut în
consiliul de miniştri o
expunere asupra rezultatelor
inspecţiunilor făcute de d-sa
în Ardeal.
Sau luat măsuri pentru a-
plicarea programului de re-
paraţiuni şi construcţiuni de
şosele în provincia de peste
munţi. Printre aceste lucrări
este şi construcţia şoselei
care leagă Bihorul cu Turda.
*
Cu prilejul pelerinjaului
profesorilor secundari streini
de la mormântul eroului ne
cunoscut, delegaţii Polonie"
Cehoslovaciei şi Iugoslaviei
au cerut cu insistenţă, s a
ducă ei coroana, ca un sim -
bol al solidarităţii ce letgă
A fost un moment impre
sionabil.
DIN STRĂINĂTATE
Pigmeii sunt adevăraţii
autoctoni în Africa centrală.
N'au nimic comun cu alţi
din rasa neagră care, zice-se,
au venit din oceanul Indian.
Trăesc goi prin păduri, în
cete rătăcitoare, vânând ele­
fanţi şi porci mistreţi. Se fe­
resc de întâlnirea cu europe­
nii. Celelalte triburi Ie recii -
nosc prioritatea în posesiunea
pământului şi n'au cu ei de
cât relaţiuni streine de orice
cordialitate.
Şefii lor au multe femei şi
]e aleg printre acelea care
sunt in stare sâ ofere o îm­
belşugată progenitură. Un
călător, explorând ţinuturile,
le a putut vedea. Femeile
sunt mici; nu întrec un me­
tru 40 înălţime, cu capul ro­
tund, ochii bulbucaţi, coloa­
rea mai puţin neagră ca a
bărbaţilor.
Nu poti vorbi cu ele pen­
truca nu cunosc altă limbă
decât a lor. Un gramofon le-a
produs uimirea. Jazzul le-a
scos din fire. Dar au mani­
festat în linişte bucuria unui
temperament cu totul neo­
bişnuit în.... saloanele albilor !
Un bandit mascat s'a intro­
dus în locuinţa ministrului ple­
nipotenţiar cehoslovac, Osutz-
ky, din Paris jefuind pe so­
ţia ministrului de giuvaericale
în valoare de 200 de mii de
franci.
Banditul s'a introdus întâi
în sufragerie, unde a băut o
sticlă de şampanie şi o sticlă
de vin negru şi numai după
aceea a pătruns în dormito­
rul, unde doamna Osutzky
era singură. Banditul a silito
ameninţând-o cu revolverul,
să-i arate locul unde păstra
bijuteriile. Banditul n'a putut
fi descoperit.
Din Varşovia se anunţă
că în staţiunea de cale ferată
Grojetz un tren de persoane
s'a ciocnit cu un tren d
e
marfă. 10 călători au fost o-
morâţi, iar numeroşi grav
răniţi.
Cauza ciocnirei a fost pu­
nerea greşită a acului.
Generalul Obregon, nou
preşedinte al Mexicului, a că­
zut victima unui atentat.
Celebra catedrală Alexan­
dru Newski din Moscova
a fost transformată într'un
cinematograf, din ordinul
autorităţilor sovietice.
Numărul muncitorilor fără
lucru în Marea Britanie, la
data de 9 Iulie, era de
1.242.400, adică cu 24.022
mai mulţi decât în săptămâ
na precedentă şi cu 205.884
mai mulţi decât anul trecut
la aceiaş dată.
Sporirea continuă a numă­
rului şomeurilor produce în­
grijorare.
de tâlhari albanezi, o patrulă
de jandarmi şi o poteră de
ţărani voluntari, au câzut
într'o capcană, în pădurea
Melaya, lângă Novibazar.
Patru jandarmi şi trei ţă­
rani au fost ucişi iar un jan­
darm a fost grav rănit.