Sava Iulia Diana

An 2 Master – Culturi muzicale

TEST
MASTER, Anul II
Educaţie Muzicală+Compoziţie, Muzicologie, Jazz, Dirijat

1. Ce se înţelege prin aleatorism în muzică?

Aleatorismul presupune libertatea de improvizație indicată de compozitori,

ce vizează unul sau mai mulți instrumentiști, realizat prin îmbinarea
organizărilor stricte și maxima libertate improvizatorică (adăugându-se constant
elemente noi).

2. Când a apărut această orientare stilistică şi care au fost cauzele apariţiei ei ?

Aleatorismul provine de la cuvântul latinesc “alea” ce semnifică

“întâmplare” și era folosit în domeniul muzicii (dar și în alte arte), pe vremea lui
Guizzo d’Arezzo, în cadențele instrumentale ale concertelor din secolele XVII-
XVIII, ce a cunoscut o amplă dezvoltare în muzica cultă după anii 1950.
Aleatorismul s-a impus ca atitudine novatoare, ca reacție la limitele curentului
anterior afirmat.
Ex: John Cage – Music for prepared pianos (1954); P. Boulez – Sonate pentru
pian ; K. Stockhausen – Klavierstuck IX .

3. Enumeraţi principalele aspecte de concepţie şi scriitură muzicală legate de

curentul aleatoric : elemente de vocabular sonor, sintaxă verticală, timbralitate şi
semiografie etc.

În practica muzicală se deosebesc două tipuri de aleatorism: unul controlat

și altul complet liber.
În aleatorismul controlat, compozitorul fixează interpretului (sau
interpreților) zonele, parametrii sonori ce trebuie supuși improvizațiilor. Uneori
se indică sunetele, intervalele, alteori nuanțele, registrele. Acest principiu este
folosit de majoritatea compozitorilor, întrucât, prin datele primite și în funcție de
talentul și fantezia interpreților, lucrarea capătă o varietate de expresie fără ca
intervenția respectivă să afecteze unitatea stilistică a opusului respectiv. În
asemenea situații, aleatorismul este folosit cu grijă de compozitor, doar în
anumite momente. Nu de puține ori aleatorismul coexistă în fragmentul
respectiv cu linii muzicale bine determinate de autor.
 Al doilea principiu se bazează pe indicații sumare notate de autor,
interpretului revenindu-i rolul principal în realizarea respectivului opus. Se poate
spune că interpretul este propriu-zis coautor. Aleatorismul complet liber este mai
frecvent utilizat în lucrări pentru instrumente solo ori mici formații camerale. De
obicei, practica aleatorismului vizează realizarea de efecte sonore (glissando,
pizzicato, moduri deosebite de atac a sunetelor pentru instrumentele de suflat,
lovituri de instrumente etc.) și nu construcții logice pe linii melodice.

4. Ce se înţelege prin arhetip ?

Arhetipul reprezintă recuperarea modelelor sonore universale,

fundamentale, permanente, transtemporale și transgeografice, cu baze naturale și
reverberații semantice transcendente de la funcțiile ei primordiale. Arhetipurile
sunt modelele cu valențe profund simbolice, esențe extrase din creația tuturor
timpurilor (intervale, figuri melodice, celule ritmice, timbralități, tipare formale,
principii de construcție) și aduse în fața receptorului transmițându-le stări,
emoții și idei artistice.

5. Enumeraţi câteva arhetipuri muzicale.

Tiberiu Olah – Sonata pentru clarinet solo
Alexandru Pașcanu – Bocete străbune
Sabin Păutza – Ofrandă copiilor lumii
Aurel Stroe – Arcade pentru 11 formații instrumentale
Ștefan Niculescu – Ison II – Concert pentru suflători și percuție
Doina Rotaru – Quartetul de coarde nr.4 – Șapte trepte spre cer
Mihai Mitrea Celarianu – Plage de Seth – pentru 7 percuționiști

6. Daţi exemple de compozitori români contemporani care au excelat în

compoziţiile lor prin recursul la arhetipuri.
Compozitori români contemporani ce au excelat în compoziții prin recursul
la arhetipuri sunt: Tiberiu Olah, Myriam Marbé, Octavian Nemescu, Doina
Rotaru, Irinel Anghel, Sabin Păutza.

7. Cum aţi caracteriza o compoziţie “arhetipală”? Aveţi un exemplu concret?

Dacă nu, realizaţi un comentariu general.

8.Ce se înţelege prin muzică minimal-repetitivă?

9. Explicaţi care este diferenţa – din punctul de vedere al minimalismului
repetitiv – între compozitorii americani şi cei europeni ? Daţi câteva exemple de
compozitori minimalişti-repetitivi aparţinând culturilor muzicale menţionate.

Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică