CAPITOLUL 11

IMPLICAŢIILE BIORITMURILOR UMANE ÎN

ORGANIZAREA ERGONOMICĂ A MUNCII

11.1. EVOLUŢIA CERCETĂRILOR REFERITOARE LA

BIORITMURILE UMANE

11.1.1. Teoria celor trei bioritmuri (fizic, emoţional şi intelectual)

Forţa de muncă a oamenilor nu este constantă, ci evoluează ritmic( crescător şi
descrescător) în cursul anului, al fiecărei luni şi a fiecărei zile. Atât în interesul oamenilor
muncii, cât şi al societăţii, este foarte important să se cunoască şi să se urmărească bioritmul
ficăruia, pentru al implica cât mai corect la rezolvarea problemelor care îl privesc.
Prin bioritm se înţelege repetarea la intervale aproximativ egale a unui proces sau
fenomen biologic, având anumite caracteristici cantitative şi calitative relativ constante.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, fără să se cunoască între ei, medicul berlinez
Wilhelm Fliess şi profesorul de psihologie Hermann Swoboda de la Universitatea din Viena
au observat anumite periodicităţi în starea de sănătate a oamenilor şi şi-au propus să le
studieze. Astfel, ei au descoperit cele două cicluri precise ale activităţii organismului
omenesc: fizic de 23 de zile şi emoţional de 28 de zile. În anul 1928, Alfred Teltscher,
profesor inginer la Universitatea din Insbruk (Austria), pe baza cercetării ritmului labilităţii
intelectuale a 5000 de elevi şi studenţi, reconfirmă ideile lui Fliess şi Swoboda şi descoperă
un nou ciclu-intelectual, al capacităţii de gândire a omului, cu o periodicitate de 33 de zile.
Aşadar, capacitatea vitală a organismului este rezultanta a trei cicluri de durate
diferite:
- ciclul fizic( 23 de zile)-energia, forţa,rezistenţa şi coordonarea omului;
- ciclul emoţional( 28 de zile)-dispoziţia şi stările lui sufleteşti;
- ciclul intelectual( 33 de zile)-memoria şi capacitatea creatoare a personalităţii.
Calculul bioritmului se face astfel:
- se numără anii de la data naşterii până în ziua calculului şi se înmulţesc cu 365 de zile;
- se adaugă pentru fiecare an bisect câte o zi(din 4 în 4 ani luna februarie are 29 de zile);
- se calculează numărul de zile de la ultima aniversare a zilei de naştere (inclusiv ziua
de naştere) până în ziua calculului;
- se adună toate aceste zile şi rezultatul se împarte succesiv la 23, 28, 33 obţinându-se
cîte un rest;
- cifra rest reprezintă ziua ciclului fizic, respectiv a celor emoţional şi intelectual.
Expresia grafică a celor trei bioritmuri, de forma unei sinusoide, poate urca sau coborâ sub
zero. Astfel, pornind de la zero, amplitudinea bioritmului creşte progresiv până la o
valoare maximă, după care urmează o descreştere continuă spre partea negativă a
graficului, până la un minim( cu o trecere prin aşa numitele puncte critice), iar în final, din
nou ascensiunea.
În ultimul timp, pentru a cunoaşte expresia grafică a bioritmului se apelează din ce în ce
mai des la calculator. În acest sens, fiecărei zile i se atribuie puncte( între -100 şi +100)
pentru a caracteriza componenta respectivă a bioritmului. Valorile pozitive presupun o
stare bună, cele negative o stare slabă, iar valoarea zero o stare critică.

11.1.2. Teria bioritmurilor circadiene, lunare şi anuale

Pornind de la ciclurile naturale anuale, lunare şi zilnice, profesorul român Iancu Scutaşu-
Comăneanu,specialist în psihologie, a elaborat o teorie a bioritmurilor cuprinzătoare,
superioară teoriei celor trei bioritmuri elaborată de W.Fliess,H.Swoboda şi A.Teltscher.
Potrivit legii vitalităţii, formulate de Iancu Scutaşu-Comăneanu, repetarea condiţiilor
naturale similare celor natale stimulează funcţiunile vitale şi creşte vitalitatea la maxim,
iar repetarea condiţiilor contrare inhibă funcţiunile vitale şi scade vitalitatea la minim.
Între maxim şi minim există o fază descendentă, iar între minim şi maxim există o fază
ascendentă. Faza maximă se caracterizează prin excitaţie maximă, faza descendenă prin
iritare, faza minimă prin inhibare, iar faza ascendentă prin stimulare.
Altfel spus, între două organisme, diferenţele temporale sunt de fapt diferenţe potenţiale.
Pentru organizarea ergonomică a muncii interesează bioritmurile cu perioadă lungă,
respectiv bioritmurile circadiene, lunare şi anuale (inclusiv cele sezoniere).
Bioritmul circadian este cea mai răspândită formă de periodicitate biologică.
Diversele funcţii şi procese fiziologice din organismul uman descriu oscilaţii ritmice, în
care se recunoaşte o regularitate foarte strictă, încadrându-se în evoluţia ciclică a zilei
astronomice.
Bioritmul lunar corespunde succesiunii fazelor Lunii, din care cauză se mai numeşte
bioritmul selenar.
Bioritmul anual priveşte funcţii şi procese variate ce se repetă în fiecare an,
încadrându-se în evoluţia ciclică a anotimpurilor.
Având în vedere aceste bioritmuri, prof. I.Scutăraşu-Comăneanu a conceput pentru
fiecare ciclu natural o reprezentare sub formă de cerc, denumită cronobioritmogramă,
având patru sectoare de 900. Fiecare sector corespunde uneia din cele patru faze
temporale-potenţiale (maximă, descendentă, minimă, ascendentă), iar momentul natal este
situat în mijlocul fazei maxime (momentul naşterii, ca moment iniţial de declanşare a
bioritmurilor, este considerat ca fiind cu nivel maxim de vitalitate).

11.1.3. Biocronul
În scopul efectuării rapide a calculelor necesare stabilirii bioritmului individual, având
la bază cronobioritmograma, I. Scutaşu-Comăneanu a inventat biocronul, invenţie
medaliată cu argint la Geneva în anul 1976. Este un instrument de formă circulară, fiind
alcătuit din trei discuri concentrice şi mobile colorate diferit :
-discul exterior reprezintă ciclul anual, divizat în 12 luni x3 decade = 36 decade, în
sensul acelor de ceasornic;
-al doilea disc reprezintă ciclul lunar-selenic, divizat în 4 săptămâni x 7 zile= 28 zile;
-al treilea disc, respectiv discul central, reprezintă discul circadian şi este împărţit în
24de diviziuni destinate orelor.
Cele două discuri sunt acoperite cu un disc transparent, împărţit în patru sectoare
egale. Unul dintre sectoarele discului transparent (faza maximă) este divizat printr-o
dreaptă care serveşte ca indicator la potrivirea biocronului la momentul naşterii, iar apoi
la citirea şi interpretarea datelor.
Se precizează că stabilirea vitalităţii organismului cu ajutorul biocronului se face în
evoluţie tetrafazică: maximă, descendentă, minimă, ascendentă. Este de reţinut că:
-momentul natal este situat în mijlocul fazei maxime;
-durata fazei maxime la nivelul orizontului circanual este de 91 de zile, fiind
formată din 45 de zile înainte de ziua naşterii,ziua naşterii şi 45 de zile după ziua naşterii;
- durata fazei maxime la nivelul orizontului circalunar este de7 zile, fiind formată
din 3 zile înainte de ziua naşterii, ziua de naştere şi 3zile după ziua de naştere;
- durata fazei maxime la nivelul orizontului circadian este de 6 ore fiind formată
din 3 ore înainte de momentul naşterii şi 3 ore după momentul naşterii.

11.2. Necesitatea cunoaşterii bioritmurilor individuale în organizarea

ergonomică a locurilor de muncă
În organizarea muncii, atât în industrie cât şi în celelalte ramuri ale economiei şi în
activităţile culturale sunt numeroase situaţii în care munca se desfăşoară în colective mai
mari sau mai mici. Dintre aspectele posibil de rezolvat, în cadrul colectivelor de muncă,
cu ajutorul bioritmurilor individuale, se menţionează:
-formarea colectivelor de muncă şi de conducere;
-programarea oamenilor muncii pe schimburi alternante;
-programarea concediilor legale de odihnă;
-evitarea accidentelor de muncă.

11.2.1. Formarea colectivelor de muncă şi de conducere pe baza bioritmurilor

individuale
Succesele unui colectiv de muncă depind în mare măsură de asigurarea unui nivel de
vitalitate al colectivului în ansamblu, pe tot parcursul anului, prin nivelurile bioritmice ale
membrilor componenţi. Se ştie că vitalitatea fiecărui membru al unui colectiv de muncă
este influenţată de bioritmul acestuia în fază anuală, lunară şi zilnică. În cadrul
colectivului de muncă cel care are vitalitatea cea mai mare faţă de ceilalţi membrii ai
colectivului, are cele mai mari şanse să fie ascultat şi urmat în acţiunile sale.
În cazul în care bioritmul conducătorului de colectiv este contrar aceluia al
colaboratorului său direct, colaborarea este mai dificilă, cele două persoane fiind contrare
din punct de vedere bioritmic, nu nutresc sentimente reciproce de simpatie şi în cel mai
bun caz, de indiferenţă una faţă de alta. Totuşi, bioritmurile complementare, pot deveni o
condiţie favorabilă în situaţia a două persoane care au sarcina să exercite aceeaşi funcţie,
asigurând menţinerea nivelului superior al vitalităţii exercitării funcţiei pe tot parcursul
anului. Un factor favorizant ar putea fi diferenţa de vârstă dintre cele două persoane, în
sensul colaborării dintre un coordonator mai în vârstă şi un adjunct mai tânăr. Colectivul
de conducere trebuie compus prin membrii lui astfel ca să se asigure o vitalitate bioritmică
maximă pe tot parcursul anului. Ceilalţi membrii ai colectivului trebuie aleşi, pe cât
posibil, astfel ca circa 70-75 % din totalul lor sa aibă o vitalitate inferioară
coordonatorului de colectiv. Cei cu o vitalitate mai mare, pot deveni şefi de colective
(lideri de opinie) prin itermediul cărora coordonatorul colaborează cu colectivul.

11.2.2. Programarea oamenilor muncii pe schimburi alternante, pe baza

cunoaşterii bioritmurilor
Tradiţional, activitatea tuturor oamenilor trebuie să se desfăşoare pe parcursul zilei
lumină(de dimineaţa până seara), iar noaptea să fie rezervată pentru odihnă. Alternanţa
dintre zi şi noapte ar corespunde alternanţei dintre activitate şi repaus.
 După orele natale există patru feluri de tipuri sau cronotipuri de sensibilizare :
- oameni născuţi în prima parte a zilei(orele 0-6), care sunt numiţi matinali;
- oameni născuţi în a doua parte a zilei(orele 6-12), care sunt numiţi diurni;
- oameni născuţi în prima parte a nopţii(orele 12-18), care sunt numiţi serali;
- oameni născuţi în a doua parte a nopţii(orele 18-24), care sunt numiţi nocturni;
Funcţiunile fiziologice şi psihice ale omului sunt influenţate permanent şi variabil,
conform teoriei bioritmurilor. Astfel, sunt stimulaţi în condiţiile apropiate celor natale,
sunt excitaţi în condiţiile similare celor natale, sunt iritaţi în condiţiile descendente şi
inhibaţi în condiţiile contrare celor natale.
Formarea colectivelor de muncă în întreprinderile mari impune însă, pentru a exploata la
capacitate maşinile şi instalaţiile, utilizarea forţei de muncă în două sau trei schimburi.
Neţinându-se seama de bioritmul fiecăruia în organizarea schimburilor a apărut boala
secolului maşinismului numită pararitmia sau patologia ritmică, foarte dăunătoare
sănătăţii, prin dereglările funcţionale, metabolice şi de refacere a forţei de muncă printr-un
somn odihnitor. La cei care lucrează în fază contrară celei natale (minimă), vitalitatea
scade la minimum, ei fiind foarte expuşi la accidente.

11.2.3. Programarea concediilor legale de odihnă pe baza bioritmurilor individuale

Cunoaşterea bioritmurilor individuale poate constitui o bază ştiinţifică pentru
programarea concediilor legale de odihnă, atât în folosul fiecărui om al muncii, cât şi al
economiei naţionale.
Potenţialul boitic (vitalitatea) al fiecăruia este maxim în jurul datelor natale, atât la
nivel anual, cât şi la nivel lunar şi zilnic (circadian). Din contră, este minim în lunile,
zilele şi orele opuse celor natale pe cronobioritmogramă. În acestea din urmă, în organism
se resimte o stare de oboseală denumită oboseală naturală, peste care, în timpul muncii,
se suprapune oboseala profesională.
Oboseala naturală poate fi simplă, dublă sau triplă. Este simplă în tot cursul fazei
minime din an (91 de zile), este dublă în cursul fiecărei faze minime de 7 zile din fiecare
lună a fazei minime anuale şi este triplă în cursul fiecărei faze minime de 6 ore, a fiecărei
zile din cele 7 care formează faza minimă din lună în cadrul fazei minime anuale.
Durata concediului legal de odihnă variază între 15 şi 24 de zile lucrătoare.
Programarea concediilor de odihnă este preferat să se facă într-o perioadă de dublă
oboseală normală, deci atunci când organismul trebuie să-şi refacă potenţialul biotic.
Reţinerea la lucru în această perioadă este contrară, atât sănătăţii omului muncii respectiv,
cât şi societăţii, întrucât eficienţa lui economică este minimă. Chiar atunci când este
înţeleasă teoretic, programarea concediilor de odihnă pe baza bioritmurilor individuale
întâmpină rezistenţă din partea acestora, în cazul când nu se pot satisface interese
familiale (sincronizarea concediului soţului cu al soţiei sau cu vacanţa copiilor).
De exemplu, în cazul unei persoane născută la 20 aprilie, data opusă celei natale fiind
20 octombrie, în jurul acestei date ar fi indicat să i se programeze concediul de odihnă,
deoarece corespunde perioadei de vitalitate minimă. În cazul în care, pe baza intereselor
personale, ar fi necesară o extindere, aceasta s-ar putea realiza prin adăugarea ultimei luni
din faza descendentă şi a primei luni din faza ascendentă, cuprinzând astfel 5 luni pe an.

11.2.4. Evitarea accidentelor de muncă pe baza cunoaşterii bioritmurilor

individuale
Accidentele şi performanţele sportive au constituit principalele domenii de aplicare a
bioritmurilor. S-a demonstrat că, de obicei, accidentele sau eşecurile survin într-o zi
critică, iar cu cât ziua critică este dublă sau triplă, adică cu cât coincid zilele critice a două
sau trei cicluri, cu atât probabilitatea accidentului sau a eşecului este mai mare.
Studiile privind cauzele accidentelor pe baza cunoaşterii bioritmurilor au dat
posibilitatea elaborării de măsuri pentru combaterea lor.
Firma japoneză Taito Kokusai, cu 3000 de şoferi şi 2000 de maşini, stabileşte şi
consemnează zilnic în foaia de observaţii a fiecărui şofer, printr-o ştampilă, dacă şoferul
se găseşte într-o condiţie de bioritm bun sau bioritm rău. Şoferii cu bioritm rău nu sunt
lăsaţi să conducă maşini, ei primind alte sarcini de servici.
În Japonia, accidentele la taximetre s-au redus cu 40 %.
În Elveţia, numărul accidentelor de circulaţie s-a redus cu o treime.
Cercetările profesorului I. Scutaşu-Comăneanu efectuate la Întreprinderea de
Transporturi Bucureşti pe 250 conducători de tramvaie, au condus la scăderea numărului
de accidente cu 31 %.