Diftongul

În fonetică, diftongul este o succesiune de două sunete vocalice alăturate,

articulate în aceeași silabă, din care una este o vocală și cealaltă este o semivocală.
Diftongii sunt clasificați după poziția vocalei în diftongi descendenți (dacă
vocala este la începutul diftongului) și ascendenți (dacă este la urmă). Limba
română are numeroși diftongi și triftongi. Pentru transcrierile fonetice de mai jos
vezi și Alfabetul Fonetic Internațional.
Diftongii descendenți din limba română se formează dintr-o vocală urmată de
una dintre semivocalele /ĭ/ și /ŭ/. Toate combinațiile sunt posibile, în afară de
diftongul /uŭ/:

 /aĭ/ ca în mai
 /aŭ/ ca în dau
 /eĭ/ ca în lei
 /eŭ/ ca în leu
 /iĭ/ ca în mii (același sunet ca vocală și semivocală)
 /iŭ/ ca în fiu
 /oĭ/ ca în goi
 /oŭ/ ca în nou
 /uĭ/ ca în pui
 /əĭ/ ca în răi
 /əŭ/ ca în rău
 /âĭ/ ca în câine
 /âŭ/ ca în râu
Diftongii ascendenți din limba română se formează dintr-una din
semivocalele /ĕ/, /ĭ/, /ŏ/ și /ŭ/, urmată de o vocală:

 /ĕa/ ca în stea
 /ĕo/ ca în vreo
 /ĭa/ ca în piatră
 /ĭe/ ca în fier
 /ĭo/ ca în miorlăi
 /ĭu/ ca în iubit
 /ŏa/ ca în oameni
 /ŭa/ ca în ziua
 /ŭə/ ca în două