Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROMAGNETISM
3
ea este proporţională cu cantitatea de
electricitate a fiecăruia dintre corpuri
F1,2 mărimea forţei este invers proporţională
+Q2 cu pătratul distanţei dintre centrele corpurilor
mărimea forţei depinde de natura mediu-
r1,2
+Q1 lui în care sunt plasate corpurile
forţa are direcţia dreptei ce uneşte centre-
le corpurilor
forţa este de atracţie dacă sarcinile corpu-
rilor au semne opuse, sau de respingere în caz
contrar
Toate aceste proprietăţi pot fi reprezentate prin următoarea relaţie matematică :
qq r
F1,2 = k 12 2 1,2 Legea lui Coulomb
r1,2 r1,2
Constanta de proporţionalitate k depinde de natura mediului în care sunt pla-
sate corpurile.
" În Sistemul Internaţional constanta de proporţionalitate are forma :
1
k=
4πε
unde ε se numeşte permitivitatea electrică absolută a mediului. Permiti-
vitatea electrică se măsoară în F/m (farad pe metru). Permitivitatea electrică
absolută a vidului are valoarea :
εo = 8,856 F/m
4
" Spaţiul cu proprietăţi fizice modi-
Cuvinte cheie ficate din preajma corpurilor încărcate
electric a primit denumirea de câmp elec-
Câmp electric
tric, reprezentând şi el o formă de existen-
Intensitatea câmpului electric ţă a materiei.
Experimentul descris anterior oferă şi o soluţie
în ceea ce priveşte modalitatea de a măsura câmpul electric :
măsurăm mai întâi forţa care acţionează asupra celui de-al doilea corp electrizat
(denumit corp de probă)
împărţim apoi valoarea forţei la cantitatea de electricitate a corpului de probă.
" Definim astfel o mărime fizică
E
vectorială, independentă de corpul de
probă, care caracterizează câmpul elec-
r tric generat de un corp electrizat într-un
punct al mediului înconjurător. Această
+Q
mărime fizică se numeşte intensitatea
câmpului electric, se notează cu sim-
bolul E şi are relaţia de definiţie:
F
E(r ) =
q proba
Adică : intensitatea câmpului electric într-un punct din spaţiu este mă-
rimea fizică vectorială numeric egală cu forţa ce acţionează asupra
unui corp de probă cu sarcină electrică egală cu unitatea, adus în acel
punct.
În Sistemul Internaţional intensitatea câmpului electric se măsoară în volt pe
metru : <E>SI = V/m.
Reprezentarea grafică a câmpului electric se face utilizând liniile de câmp.
Acestea se definesc după cum urmează :
sunt tangente în fiecare punct la vectorul intensitatea câmpului electric
sunt orientate în acelaşi sens cu vectorul intensitate
numărul de linii de câmp trasate pe unitatea de suprafaţă este proporţional cu
valoarea intensităţii câmpului electric.
5
probă punctiformă q, putem scrie, conform legii lui Coulomb, expresia forţei ce acţi-
onează asupra sarcinii de probă :
1 qq p r − r p
q F proba =
4πε r − r 2 r − r p
rp-r p
rp Utilizând definiţia intensităţii câmpului electric
r rezultă :
E(r) F proba r − rp
1 q
E(r ) = =
qp 4πε r − r 2 r − r p
p
6
Astfel, dacă o sarcină electrică de 1,6
r-r2 M µC s-ar distribui uniform într-un volum de
q2
1 m3, fiecare dintre cei un miliard de mi-
r2 r r-r1 limetri cubi ai acestui volum ar conţine câ-
te 10000 de sarcini electrice elementare. În
O r1 aceste condiţii putem descrie repartizarea
q1 sarcinii printr-o funcţie matematică conti-
nuă, deşi din punct de vedere microscopic
repartizarea sarcinii se face discontinuu. Vorbim în acest caz de o distribuţie conti-
nuă de sarcină electrică. Distribuţiile continue de sarcină sunt caracterizate de mă-
rimea fizică scalară denumită densitate de sarcină electrică. Relaţia de definiţie a
densităţii de sarcină electrică este următoarea :
dq
ρ(r ) =
dV
Densitatea volumică de sarcină este mărimea fizică scalară numeric egală
cu cantitatea de electricitate conţinută în unitatea de volum.
Unitatea de măsură a densităţii volumice de sarcină se numeşte C/m3 (coulomb
pe metru cub).
Revenind cu discuţia la sistemul celor două sfere electrizate, ne putem pune
problema de a determina intensitatea câmpului electric într-un punct M, situat la dis-
tanţe mari faţă de cele două sfere. În acest caz putem considera cele două sfere ca do-
uă corpuri electrizate punctiforme, ocupând poziţii bine determinate în spaţiu. Aceas-
tă aproximaţie a realităţii nu mai corespunde unei distribuţii continue de sarcină, ci
unei distribuţii discrete de sarcină electrică, care nu mai poate fi descrisă de o fun-
cţie matematică continuă.
Calculul intensităţii câmpului electric se poate face în modul următor :
presupunem că aducem în punctul M o sarcină de probă
asupra acesteia vor acţiona simultan două forţe coulombiene :
1 q p q1 r − r1
F1 =
4 πε r − r1 2 r − r1
1 q p q2 r − r2
F2 =
4 πε r − r2 2 r − r2
rezultanta acestor forţe este :
F = F1 + F2
intensitatea se calculează, conform definiţiei, ca raportul dintre forţa electrică
rezultantă şi cantitatea de electricitate conţinută de sarcina de probă :
F 1 q1 r − r1 1 q2 r − r2
E( r ) = = +
q p 4 πε r − r1 r − r1 4 πε r − r2 2 r − r2
2
7
n n
1 qi r − ri
E(r ) = ∑ E i = ∑
i =1 4πε r − ri r − ri
2
i =1
După cum se poate constata nici mărimea suprafeţelor, nici orientarea lor nu
sunt asemănătoare, dar, în schimb, ele sunt traversate de acelaşi număr de linii de
8
câmp. Spunem în acest caz că fluxul intensităţii câmpului electric prin cele două
suprafeţe este egal. Ca reprezentare intuitivă fluxul intensităţii câmpului electric
printr-o suprafaţă dată este egal cu numărul de linii de câmp ce traversează suprafaţa.
Este evident că acest număr este cu atât mai mare cu cât :
numărul de linii de câmp aflate în zona suprafeţei este mai mare (adică cu cât
intensitatea câmpului electric este mai mare)
mărimea suprafeţei este mai mare
suprafaţa este astfel aşezată încât să intercepteze un număr mai mare de linii de
câmp
Putem sintetiza aceste observaţii în următoarea
ds α formulă matematică :
dΨ = E ds cos(α)
unde :
dΨ este fluxul intensităţii câmpului electric prin
E suprafaţa elementară ds, suprafaţă suficient de mică
pentru a putea considera că intensitatea câmpului elec-
tric are aceeaşi valoare şi formează acelaşi unghi cu
normala la suprafaţă în toate punctele acesteia
ds este aria suprafeţei considerate
α este unghiul dintre normala la suprafaţă şi vectorul intensitatea câmpului elec-
tric
Un mod mai compact de a scrie relaţia
ds
E precedentă este următorul :
dΨ = E⋅ds
adică : fluxul intensităţii câmpului
E electric printr-o suprafaţă elemen-
E tară este dat de produsul scalar
E dintre vectorul intensitatea câm-
E pului electric şi vectorul suprafa-
ţă.
Pentru a calcula fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă oareca-
re, este suficient s-o împărţim în mici suprafeţe elementare, să calculăm fluxul
prin fiecare dintre acestea şi să însumăm rezultatele :
Ψ = ∫ E ⋅ ds
S
9
ds Deoarece, prin definiţie, elementul de unghi
solid este dat de relaţia :
α
ds cos α
E dΩ =
r2
ds2
putem scrie :
α2 E2 q
q dΨ = dΩ
4πε
dΩ
E1 Prin integrare obţinem :
4π
q q q
q
ds1 α1 Ψ = ∫ 4πε d Ω =
4 πε
4 π =
ε
0
Fie acum sarcina q plasată în exteriorul
suprafeţei închise S. Avem :
dΨ = E1 ⋅ ds1 + E 2 ⋅ ds 2 = E1ds1 cos α 1 + E 2 ds2 cos α 2
sau, ţinând cont că în definiţia elementului de unghi solid intervine suplementul un-
ghiului α1 :
dΨ = − E1ds1 cos( π − α1 ) + E2 ds2 cos α 2
q q
dΨ = − dΩ + dΩ = 0
4 πε 4 πε
Să considerăm acum o distribuţie de sarcini discrete q1, q2,...qn. Conform teore-
mei de superpoziţie :
n
E( r ) = ∑ Ei ( r )
i =1
În acest caz formula fluxului intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă elemen-
tară este :
n
dΨ = E ⋅ ds = ∑ Ei (r ) ⋅ ds
i =1
n
dΨ(r ) = ∑ dΨi (r )
i =1
Integrând pe o suprafaţă închisă, obţinem:
n
Ψ = ∑ Ψi
i =1
Deoarece Ψi = qi/ε atunci când sarcina este închisă în interiorul suprafeţei şi Ψi = 0
atunci când sarcina este în exterior, rezultă :
qint ,j qint
Ψ=∑ =
j ε ε
Obţinem astfel expresia matematică a legii lui Gauss.
În cazul în care distribuţia de sarcină este continuă, putem exprima sarcina aflată
în interiorul suprafeţei printr-o integrală:
10
qint = ∫ ρ(r )dV
S V
Atribuind densităţii superficiale de sarcină o valoare nulă în
dV afara volumului corpului electrizat, putem extinde integra-
rea la întreg volumul mărginit de suprafaţa S :
V qint = ∫ ρ(r )dV
VS
Utilizând şi relaţia matematică de definiţie a fluxului inten-
VS sităţii câmpului electric, putem rescrie teorema lui Gauss
sub forma integrală :
ρ(r )
∫ E ⋅ ds = ∫ ε
dV Teorema lui Gauss sub formă integrală
S VS
sau :
ρ(r )
∇ ⋅ E(r ) = Teorema lui Gauss sub formă locală
ε
Această relaţie reprezintă expresia matematică a teoremei lui Gauss sub formă
locală, enunţul fiind următorul :
" Divergenţa intensităţii câmpului electric este direct proporţională cu
densitatea volumică de sarcină.
11
Distribuţia de sarcină este descrisă prin densitatea liniară de sarcină, care are va-
loare constantă de-a lungul conductorului.
Ne propunem să determinăm intensitatea câmpului electric într-un punct situat la
distanţa l faţă de conductor.
Conductorul fiind foarte lung, putem face urmă-
n toarele consideraţii, bazate pe simetria sistemului de
E sarcini:
S1 valoarea intensităţii câmpului electric este aceeaşi
în toate punctele egal depărtate de conductor :
n E(r) = E(l)
h
l E vectorul intensitatea câmpului electric este radial
S
(deci perpendicular pe conductor)
S2 Dacă utilizăm aceste proprietăţi de simetrie, putem
rezolva problema pe care ne-am propus-o cu ajutorul
teoremei lui Gauss. Vom proceda astfel :
mai întâi este necesar să ne stabilim o suprafaţă
închisă S pentru calcularea fluxului intensităţii câmpu-
lui electric :
Ψ = ∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ nds
(S) (S)
fluxul prin orice suprafaţă plană, perpendiculară pe conductor, este nul, deoare-
ce :
E⋅n = E cos90° = 0
fluxul printr-o suprafaţă cilindrică, coaxială cu cilindrul, de înălţime h, poate fi
calculat astfel :
∫ E ⋅ nds = ∫ E (l ) sin 90 ds = ∫ E (l )ds
o
12
λ
E (l) =
2 πεl
# Concluzia este aceea că intensitatea câmpului electric generat de un con-
ductor liniar, foarte lung, este proporţională cu cantitatea de sarcină electrică
distribuită pe unitatea de lungime a conductorului, invers proporţională cu dis-
tanţa până la conductor şi depinde de natura mediului în care se găseşte conduc-
torul.
( S0 ) ( S0 ) ( S0 ) ( S0 )
fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă cilindrică, perpendiculară
pe suprafaţa încărcată, este :
∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ nds = ∫ E cos 90 ds =0
o
13
q = σ S0
conform teoremei lui Gauss rezultă :
σS
2 E ( h ) S0 = 0
ε
sau :
σ q
E ( h) = =
2ε 2εS0
14
1 r3
2
Eint 4 πr = ⋅ q 3
ε R
sau:
qr
Eint =
4 πεR 3
# adică: în interiorul sferei electrizate uniform, intensitatea câmpului elec-
tric creşte liniar cu distanţa până la centrul sferei, fiind nulă în centru şi maximă
pe suprafaţa acesteia.
Dacă luăm acum suprafaţa sferică Sext, de rază r > R, de asemenea concentrică cu
sfera electrizată, obţinem :
Ψ = ∫ E ext ⋅ d s = E ext 4 πr 2
Sext
Obţinem şi qext = q, deoarece în interiorul sferei Sext este conţinută întreaga sarcină
electrică. Rezultă conform teoremei lui Gauss :
q
Eext 4 πr 2 =
ε
sau :
q
E ext =
4 πεr 2
# adică: câmpul electric generat de o sferă uniform electrizată în spaţiul ce o
înconjoară nu poate fi deosebit de câmpul electric al unei sarcini electrice punc-
tiforme, încărcată cu aceeaşi cantitate de electricitate ca şi sfera, plasată în cen-
trul sferei.
Reprezentarea grafică a
intensităţii câmpului electric al
sferei uniform electrizate în
intensitatea campului
15
1.7. LUCRUL MECANIC ÎN CÂMPUL ELEC-
TRIC AL UNEI SARCINI PUNCTIFORME
ENERGIA POTENŢIALĂ A UNUI SISTEM DE
DOUĂ SARCINI PUNCTIFORME
Ne propunem să studiem un sistem de două sarcini electrice punctiforme : q şi
q'. Sarcina q este fixă, în timp ce sarcina q' se deplasează de-a lungul traiectoriei C,
din punctul M în punctul N.
dr A'
A' F
r
rA' α
q F r q'
q
A
A
rA
16
r2 = r ⋅ r ⇒
( )
d r 2 = d ( r ⋅ r ) = r ⋅ dr + dr ⋅ r = 2 r ⋅ d r ⇒
r ⋅ dr 1 d r
=
( )
2 ⎛
⎜ 1 ⎟
= −d ⎜
⎞
⎛ 1⎞
= −d ⎜ ⎟
1 ⎟ ⎝ r⎠
( )
3 3
r 2 r ⎜ r2 2 ⎟
⎝ ⎠
Rezultă :
qq' ⎛ 1 ⎞
dL = − d⎜ ⎟
4πε ⎝ r ⎠
Lucrul mecanic total se calculează prin însumarea valorilor obţinute pe toate porţiuni-
le elementare :
rN r
qq' ⎛ 1 ⎞ qq' 1 N
LMN = − ∫ d⎜ ⎟ = −
rM
4 πε ⎝r⎠ 4πε r rM
sau :
qq' ⎛ 1 1 ⎞
LMN = ⎜⎜ − ⎟⎟
4πε ⎝ rM rN ⎠
Această ultimă proprietate a lucrului mecanic ne arată că forţa electrostatică
este o forţă conservativă, iar câmpul electrostatic un câmp conservativ. După
cum se ştie, într-un câmp conservativ este posibilă definirea unei energii poten-
ţiale, a cărei valoare caracterizează sistemele de corpuri care interacţionează prin
respectiva forţă conservativă. Se ştie de asemenea că în general variaţia de ener-
gie potenţială este definită ca lucrul mecanic, luat cu semn schimbat, efectuat la
schimbarea configuraţiei sistemului de corpuri, de către forţele conservative prin
care interacţionează acestea :
W final − Winitial = − L
Dacă aplicăm această definiţie sistemului format din sarcinile q şi q', rezultă :
qq' ⎛ 1 1 ⎞
W N − WM = − ⎜⎜ − ⎟⎟
4πε ⎝ rM rN ⎠
sau :
qq' qq'
WN − = WM −
4πεrN 4πεrM
17
Cum cele două configuraţii , în care sarcinile sunt separate prin distanţele r , N
respectiv rM, sunt configuraţii oarecare, rezultă :
qq'
WN − = const
4πεr
sau :
qq'
WN = + const
4πεr
# Energia potenţială a unui sistem format din două sarcini electrice puncti-
forme este proporţională cu cantitatea de electricitate a fiecăreia dintre ele, in-
vers proporţională cu distanţa dintre ele şi depinde de proprietăţile electrice ale
mediului, fiind definită până la o constantă aditivă arbitrară.
energia potenţială este o mărime care descrie întreg sistemul de sarcini împreu-
nă cu mediul în care se găsesc acestea, şi nu doar una sau alta dintre sarcini.
18
lucrul mecanic efectuat nu depinde de traiectoria urmată şi de legea de mişcare
a sarcinii de probă, dar depinde de poziţia iniţială şi finală a acesteia în raport cu dis-
tribuţia de sarcină considerată
prin urmare, lucrul mecanic efectuat este doar o măsură a interacţiunii dintre
sarcina de probă şi sarcinile electrice din sistem, conform relaţiei :
(rN ) (rN )
LMN = ∫ F(r ) ⋅ dr = ∫ q p E(r ) ⋅ dr
(rM ) (rM )
sau :
(rN )
LMN = q p ∫ E(r ) ⋅ dr
(rM )
dacă facem raportul dintre lucrul mecanic şi cantitatea de electricitate a sarcinii
de probă, se obţine o mărime care caracterizează doar câmpul electrostatic al distribu-
ţiei de sarcini şi se numeşte tensiune electrică :
(rN )
LMN
U MN = = ∫ E(r ) ⋅ dr
qp (rM )
" Tensiunea electrică între două puncte ale unui câmp electrostatic
este mărimea fizică scalară numeric egală cu lucrul mecanic efectuat la de-
plasarea unităţii de sarcină electrică între cele două puncte ale câmpului.
În Sistemul Internaţional de unităţi de măsură unitatea de măsură a tensiunii
electrice este denumită volt :
1 V = 1 J/1 C (volt = joule/coulomb)
Să alegem un punct de referinţă R. Pentru că lu-
N crul mecanic nu depinde de forma drumului urmat de
corpul de probă, rezultă că :
LMAN = LMRN = LMR + LRN
Inversând sensul deplasării corpului, lucrul mecanic îşi
A modifică semnul :
R
LMR = -LRM
Rezultă :
M LMAN = -LRM + LRN
sau :
UMN = LMAN/qp = LRN/qp - LRM/qp
19
Rezultă :
WM WN
U MN = −
qp qp
Putem da următoarea definiţie :
" Se numeşte potenţial electric generat de o distribuţie de sarcini
într-un punct din spaţiu, mărimea fizică scalară numeric egală cu energia
potenţială a sistemului format din distribuţia de sarcini şi unitatea de sarci-
nă electrică plasată în acel punct :
W
V (r ) =
qp
Conform acestei definiţii :
UMN = VM - VN
sau :
(r N )
VM − VN = ∫ E(r ) ⋅ dr
(rM )
Unitatea de măsură a potenţialului electric este aceeaşi cu unitatea de măsură a
tensiunii electrice.
Vom discuta în cele ce urmează câteva cazuri particulare de distribuţii de sarcină
electrică.
W q
V (r ; q , r0 ) = = Potenţialul electric al unei sarcini punctiforme
q p 4πε r − r0
20
1.8.2. Potenţialul distribuţiei discrete de sarcină
(rM ) (rM )
L= ∫ q p E1 (r ) ⋅ dr + ∫ q p E 2 (r ) ⋅ dr = L1 + L2
(∞ ) (∞ )
Observăm că lucrul mecanic total este suma dintre lucrul mecanic efectuat în
câmpul generat de q1 (independent de prezenţa sarcinii q2) şi lucrul mecanic în
câmpul lui q2 (de asemenea independent de prezenţa lui q1).
Deoarece sarcina de probă este adusă dintr-un punct de referinţă situat la infinit,
rezultă că relaţia anterioară este echivalentă cu următoarea relaţie între energiile po-
tenţiale :
-W = -W1 - W2
Împărţind la cantitatea de electricitate a sarcinii de probă obţinem :
V (r ; q1 , q2 , r1 , r2 ) = V1 (r ; q1 , r1 ) + V2 (r ; q2 , r2 )
Dacă generalizăm pentru un sistem format din n sarcini discrete, obţinem :
V (r ; q1 , q2 ....qn , r1 , r2 ....rn ) = V1 (r ; q1 , r1 ) + V2 (r ; q2 , r2 ) + ..... + Vn (r ; qn , rn )
n
qi
V (r ; q1 , q2 ....qn , r1 , r2 ....rn ) = ∑
i =1 4πε ri − r0
21
1.8.3. Potenţialul distribuţiei continue de sarcină
Potenţialul electric V este o mărime care poate fi utilizată pentru a descrie
cantitativ câmpul electric, la fel ca şi vectorul intensitatea câmpului electric E.
Evident, cele două mărimi fizice nu pot fi independente, deoarece se referă la
acelaşi fenomen fizic.
Am arătat deja că :
(r N )
VM − VN = ∫ E(r ) ⋅ dr
(rM )
Această relaţie poartă numele de relaţia integrală de legătură între intensitatea
câmpului electric şi potenţialul electric.
" Diferenţa de potenţial între două puncte ele unui câmp electric este
numeric egală cu circulaţia intensităţii câmpului electric pe curba care
uneşte cele două puncte, luată cu semn schimbat.
22
Pe de altă parte, mai putem observa că :
deoarece forţele electrostatice sunt forţe conservative, potenţialul electric este
din punct de vedere matematic o funcţie care admite diferenţială totală exactă :
VN
V M − VN = − ∫ dV ( r )
VM
cu :
∂V ∂V ∂V
dV ( r ) = dV ( x , y , z) = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
gradientul potenţialului este definit prin relaţia :
∂V ∂V ∂V
∇V ( r ) = i +j +k
∂x ∂y ∂z
produsul scalar dintre gradientul potenţialului şi diferenţiala vectorului de pozi-
ţie are expresia :
⎛ ∂V ∂V ∂V ⎞ ∂V ∂V ∂V
∇ V ( r ) ⋅ dr = ⎜ i +j +k ⎟ ⋅ ( idx + jdy + kdz ) = dx + dy + dz
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ∂x ∂y ∂z
# Dacă cunoaştem expresia intensităţii câmpului electric, putem afla prin in-
tegrare diferenţa de potenţial între oricare două puncte ale câmpului, iar dacă
cunoaştem expresia potenţialului electric, putem, calculându-i gradientul, găsi
intensitatea câmpului electric.
Aşa cum am arătat anterior, legea lui Coulomb are două caracteristici princi-
pale :
Forţa de interacţiune între două sarcini punctiforme este invers proporţională cu
pătratul distanţei dintre ele
23
Forţa de interacţiune este orientată de-a lungul dreptei ce uneşte sarcinile
Consecinţele acestor două proprietăţi sunt :
Fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă închisă este proporţional
cu cantitatea de electricitate conţinută în interiorul suprafeţei :
ρ(r )
∇ ⋅ E(r ) =
ε
Forţele electrostatice sunt forţe conservative (câmpul electrostatic are caracter
potenţial) :
E( r ) = −∇V ( r )
Dacă înlocuim în prima ecuaţie intensitatea câmpului electric prin gradientul po-
tenţialului, obţinem :
ρ( r ) ⎛ ∂V ∂V ∂V ⎞ ⎛ ∂V ∂V ∂V ⎞
= −∇(∇V ( r )) = −⎜ i +j +k ⎟ ⋅⎜i +j +k ⎟
ε ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
sau :
ρ(r ) ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V
=− 2 − 2 − 2
ε ∂x ∂y ∂z
Utilizând notaţia :
∂2 ∂2 ∂2
2
+ 2 + 2 = ∇ 2 (operatorul lui Laplace)
∂x ∂y ∂z
obţinem :
ρ(r )
∇2 V = -
ε
Această ecuaţie este numită ecuaţia lui Poisson şi este o consecinţă a ambe-
lor proprietăţi ale forţei coulombiene.
24
# Rezultă că perechea de proprietăţi ale forţei coulombiene se regăseşte
într-o pereche de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale de ordinul întâi, care
privesc vectorul intensitatea câmpului electric :
⎪∇ ⋅ E = ( )
⎧ ρr
⎨ ε
⎪⎩ ∇ × E = 0
sau într-o singură ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea, care se referă
la potenţialul electric :
ρ(r )
∇2 V = -
ε
Rezolvând primele două ecuaţii sau pe cea de-a treia, în condiţiile în care cu-
noaştem repartizarea sarcinii electrice în interiorul domeniului de integrare, pre-
cum şi valorile câmpului electric sau ale potenţialului, ca şi primele derivate ale
acestora, pe frontiera domeniului de integrare, obţinem soluţia problemei gene-
rale a electrostaticii. Teoria matematică ne asigură că această soluţie există şi
este unică.
" Dipolul electric este un sistem format din două sarcini electrice
punctiforme q şi -q, aflate la o distanţă l, mult mai mică decât distanţa r de
la care facem observarea.
Potenţialul electric în punc-
z M tul M se poate scrie conform te-
r+ oremei de superpoziţie astfel :
q q
q r V (r ) = −
θ 4 πεr+ 4 πεr−
O y sau :
q r− − r+
V (r) =
l/2 r- 4πε r− r+
x dacă notăm cu θ unghiul
-q făcut de raza vectoare r cu axa
Oz, obţinem :
25
2
⎛ l⎞ l
r+2 = ⎜ ⎟ + r 2 − 2 r cos θ
⎝ 2⎠ 2
2
r−2
⎛ l⎞ l
(
= ⎜ ⎟ + r 2 − 2 r cos 180o − θ
⎝ 2⎠ 2
)
sau :
r+2 − r−2 = −2lr cosθ
deoarece l << r putem face aproximaţiile :
r+2 − r−2 = (r+ − r− )(r+ + r− ) ≈ (r+ − r− ) ⋅ 2r
r+ r− ≈ r 2
rezultând :
q l cos θ
V (r) =
4 πε r 2
considerând distanţa l dintre sarcini ca un vector orientat de la sarcina negativă
la sarcina pozitivă, observăm că :
r⋅l = rl cosθ
deci :
q l⋅r
V (r) =
4 πε r 3
" Produsul dintre sarcina q şi vectorul l a primit numele de moment
electric dipolar, fiind notat cu p :
p = ql
Rezultă :
p⋅r
V (r ) =
4πεr 3
Se observă că potenţialul dipolului electric este caracterizat de o simetrie
axială, în jurul axei dipolului. De asemenea în toate punctele unui plan perpen-
dicular pe axa dipolului, trecând prin centrul acestuia, potenţialul electric este
nul (p⋅r = 0). Se mai poate remarca că potenţialul de dipol fiind proporţional cu
1/r2 este mult mai slab decât potenţialul sarcinii punctiforme.
26
∂V px
3
(px x + p y y + pz z )⋅ 2x
= − 2
(
∂x 4πε x 2 + y 2 + z 2 3 2) ( )
5
4πε x 2 + y 2 + z 2 2
∂V px 3p ⋅ r
= − x
∂x 4πεr 3 4πεr 5
prin analogie, rezultă :
∂V ∂V ∂V ip x + jp y + kpz 3p ⋅ r
i +j +k = − (ix + jy + kz)
∂x ∂y ∂z 4 πεr 3 4 πεr 5
În final, rezultă :
p 3(p ⋅ r )r
E(r ) = − 3
+
4πεr 4πεr 5
Câmpul electric al dipolului este un câmp cu rază scurtă de acţiune, deoa-
rece este proporţional cu inversul cubului distanţei dintre dipol şi punctul de ob-
servare.
Cuvinte cheie
Fie un câmp electric uniform şi omogen de in-
tensitate E = iE (E = const). Conform relaţiei de le-
Dipolul în câmp electric, gătură între potenţial şi intensitatea câmpului elec-
energia potenţială tric, putem scrie :
( x2 ) x2
E V ( x1 ) − V ( x2 ) = ∫ E ⋅ dr = ∫ Edx = E (x2 − x1 )
( x1 ) x1
Dacă un dipol electric se află în acest câmp, energia
+q sa potenţială este egală cu suma energiilor potenţiale
F
l θ ale celor doi purtători de sarcină :
W = W+ + W− = qV ( x2 ) + (− q )V ( x1 ) = q(V ( x2 ) − V ( x1 ))
–q
W = − q ( x2 − x1 )E
-F O x După cum se observă în figura alăturată, diferenţa
dintre coordonatele x2 şi x1 este :
x2 − x1 = l cos θ
Rezultă :
W = −qlE cos θ = − pE cos α = −p ⋅ E
Energia potenţială a unui dipol aflat în câmp electric extern este numeric ega-
lă cu produsul scalar dintre momentul de dipol p şi intensitatea câmpului electric
E, luat cu semn schimbat. Dacă direcţia şi sensul momentului de dipol coincid
cu acelea ale intensităţii câmpului electric, energia potenţială are valoare minimă
(ceea ce corespunde unei stări de echilibru stabil). Dacă sensurile celor doi vec-
tori sunt opuse energia potenţială este maximă (echilibru instabil).
27
1.11. CONDENSATORI ELECTRICI
" Condensatorii electrici sunt sisteme fizice constituite din doi con-
ductori, izolaţi electric, încărcaţi cu sarcini electrice egale în modul şi de
semn contrar.
" Se poate constata experimental
că raportul dintre sarcina electrică dis-
V+ V- tribuită pe unul dintre conductori şi dife-
+ - renţa de potenţial dintre acesta şi cel de-
q al doilea este o mărime constantă, care
-q
E depinde doar de mărimea şi forma geo-
metrică a conductorilor, de poziţia lor
relativă şi de proprietăţile electrice ale mediului. Suntem astfel îndreptăţiţi
să caracterizăm condensatorul printr-o mărime fizică scalară, denumită ca-
pacitate electrică şi definită matematic prin relaţia :
q q
C= =
V+ − V− U
În Sistemul Internaţional capacitatea electrică se măsoară în farad:
1C
1F =
1V
Ne propunem în cele ce urmează să determinăm pe cale teoretică expresia capa-
cităţii electrice a unor condensatori cu forme geometrice particulare.
28
q
E+ = E− =
2 εS
Ţinând cont şi de orientarea celor doi vectori, rezultă :
q q q
E= + =
2εS 2εS εS
Între plăcile unui condensator plan câmpul electric este uniform, adică valoa-
rea şi orientarea intensităţii câmpului electric dintre plăcile condensatorului plan
nu depind de poziţia punctului considerat.
Pentru a calcula tensiunea electrică UMN între cei doi conductori putem utiliza
relaţia :
(N)
U MN = ∫ E(r ) ⋅ dr
(M)
Deoarece tensiunea nu depinde de forma drumului de integrare, putem să alegem ca
drum de integrare segmentul MN paralel cu liniile de câmp şi cu axa Ox. În aceste
condiţii rezultă :
(N) h
qh
∫ E(r ) ⋅ dr = ∫ Edx = εS
(M) 0
Utilizând relaţia de definiţie a capacităţii se obţine :
q εS
C= =
U MN h
Capacitatea electrică a condensatorului plan este proporţională cu suprafaţa
conductorilor, invers proporţională cu distanţa dintre ei şi depinde de natura die-
lectricului ce-i separă.
29
Câmpul electric are simetrie radială. De aceea, pentru a calcula tensiunea elec-
trică UMN între conductori, putem alege un drum de integrare paralel cu axa radială
Ox :
(N) r2 r2
q q r
U MN = ∫ E(r ) ⋅ dr = ∫ E ( x )dx = ∫ 2πεhx dx = 2πεh ln r21
(M) r1 r1
Rezultă :
2πεh
q
C= =
U MN r
ln 2
r1
Putem observa că dacă r2 - r1 = d şi d << r1, r2 se poate face aproximaţia :
r r +d ⎛ d⎞ d
ln 2 = ln 1 = ln⎜ 1 + ⎟ ≈
r1 r1 ⎝ r1 ⎠ r1
şi :
2πεhr1 εS
C≅ =
d d
unde S = 2πr1h este suprafaţa laterală a cilindrului interior. Rezultă că dacă razele ce-
lor doi conductori cilindrici sunt foarte apropiate ca valoare, condensatorul cilindric
se comportă ca un condensator plan.
30
1.12. ENERGIA CÂMPULUI ELECTRIC
Fie un condensator plan, încărcat
+q –q cu sarcina electrică q. Dacă suprafaţa
armăturilor S este suficient de mare, iar
distanţa x dintre ele este suficient de mi-
că, fiecare dintre armături poate fi con-
E+ E+ E+ siderată ca un plan infinit, încărcat uni-
form cu sarcină electrică. După cum am
arătat anterior, intensitatea câmpului
E- E- E- electric al unui astfel de plan este :
F q
x E=
2εS
Între armături, intensitatea totală a câm-
pului electric este suma intensităţilor
create de fiecare dintre armături, iar în
afara armăturilor intensitatea câmpului electric este egală cu zero.
31
unde h este distanţa dintre armături, iar S suprafaţa acestora. Dacă mai ţi-
nem cont că expresia capacităţii condensatorului plan este :
εS
C=
h
rezultă :
q2
W= Energia potenţială a unui condensator
2C
Energia electrostatică „acumulată” de un condensator electric este direct pro-
porţională cu pătratul sarcinii electrice stocate în condensator şi invers proporţi-
onală cu capacitatea electrică a condensatorului.
Deoarece câmpul dintre armături este uniform, rezultă că şi energia electrosta-
tică este repartizată uniform în volumul dintre armături. Pentru a măsura local
distribuţia de energie electrostatică trebuie definită o nouă mărime fizică, denu-
mită densitate de energie electrostatică.
" Prin definiţie densitatea de energie electrostatică este numeric egală
cu energia electrostatică conţinută în unitatea de volum : w = dW/dV.
Conform acestei definiţii, putem scrie :
W εE 2
w= = Densitatea de energie a câmpului electrostatic
V 2
" Densitatea de energie a câmpului electrostatic este direct proporţio-
nală cu pătratul intensităţii câmpului şi depinde de natura mediului.
32
1.13. CONDUCTORI ÎN CÂMP ELECTRIC
EXTERN
sau :
F = Fe - F'e
mişcarea electronilor continuă în acelaşi sens cât timp Fe > F'e
pe măsură ce separarea sarcinilor se amplifică forţa F'e creşte
echilibrul va fi atins atunci când:
Fe = F'e
sau :
Eext = – Eindus ⇔ E = 0
33
la echilibru tensiunea electrică dintre două puncte oarecare din interiorul con-
ductorului va fi :
(2)
V1 − V2 = ∫ E ⋅ dr = 0
(1)
sau :
V1 = V2 ⇔ V = const.
adică : potenţialul electric este constant în tot volumul unui conductor electric
aflat în echilibru electrostatic.
De asemenea, tot în condiţii de echilibru şi tot în punctele din interiorul conduc-
torului, este valabilă relaţia :
ρ = ε∇⋅E = 0
adică : densitatea de sarcină electrică este nulă în interiorul unui conductor
aflat la echilibru electrostatic.
Să ne ocupăm acum de punctele aflate pe suprafaţa conductorului :
deoarece în interiorul conductorului
n En densitatea de sarcină electrică este nulă, dar
cu toate acestea s-a produs separarea de sar-
ds cină electrică, rezultă că suprafaţa conducto-
Ft σ rului este încărcată cu sarcină electrică pozi-
tivă sau negativă, distribuţie de sarcină des-
e- crisă prin densitatea superficială de sarcină σ
Et în aceste condiţii, concluzia este aceea că
intensitatea totală a câmpului electric de la
suprafaţa conductorului nu este nulă
vectorul intensitatea câmpului electric poa-
te avea două componente :
- o componentă normală
- o componentă tangenţială, care determină acţiunea unor forţe ce duc la depla-
sarea sarcinilor libere de-a lungul suprafeţei conductorului
în condiţii de echilibru deplasarea de ansamblu a sarcinilor electrice încetează, re-
zultând de aici că forţele tangenţiale la suprafaţă trebuie să se anuleze :
Ft = 0 ⇔ Et = 0
En
deci : vectorul intensitatea câmpului elec-
tric este normal la suprafaţa exterioară a
En unui conductor aflat la echilibru electrosta-
ds tic.
2
dacă considerăm o suprafaţă cilindrică în-
1 chisă, perpendiculară pe suprafaţa conductorului,
σ având bazele paralele cu suprafaţa, aplicând teo-
rema lui Gauss obţinem :
34
σds
E n ⋅ ds =
ε
sau :
σ
En =
ε
deci : intensitatea câmpului electric în imediata apropiere a unui conductor
aflat la echilibru electrostatic este proporţională cu densitatea superficială de
sarcină.
diferenţa de potenţial dintre două puncte de pe suprafaţa conductorului se scrie
astfel :
(2 )
V1 − V2 = ∫ E ⋅ dr
(1)
alegând un drum de integrare de-a lungul suprafeţei şi având în vedere că vecto-
rul intensitatea câmpului este perpendicular pe suprafaţă, rezultă:
En⋅dr = 0
sau :
V1 = V2 ⇔ V = const.
deci : toate punctele aflate pe suprafaţa
Eext unui conductor aflat la echilibru electrostatic
En au acelaşi potenţial electric (altfel spus, su-
prafaţa conductorului aflat la echilibru elec-
ρ=0 trostatic este o suprafaţă echipotenţială).
E=0
En V=ct Rezumând observaţiile anterioare, putem
σ afirma că, în prezenţa unui câmp electric extern şi
a unui conductor electric neutru, se petrec urmă-
toarele fenomene :
35
1.14. IZOLATORI ÎN CÂMP ELECTRIC
Substanţele izolatoare se mai numesc şi dielectrici.
" Dielectricii sunt formaţi din molecule, neutre din punct de vedere
electric, care conţin totuşi sarcini electrice pozitive şi negative în număr
egal. Spre deosebire de conductori, în interiorul unui dielectric, nu există
practic sarcini electrice libere, ci doar sarcini electrice legate.
Moleculele dielectricilor pot fi de două tipuri :
molecule nepolare, adică molecule cu structură simetrică, cum ar fi, de exem-
plu, molecula de metan (CH4).
Datorită simetriei, în ab-
senţa unui câmp electric
H extern, centrul de sime-
trie al sarcinii electrice
negative şi centrul de
C
H simetrie al sarcinii pozi-
tive coincid. Dacă, însă, p
H se aplică un câmp elec-
tric extern, distribuţiile
de sarcini pozitive şi de
sarcini negative se de-
H formează, molecula Eext
alungindu-se în direcţia
liniilor de câmp. Mole-
cula se polarizează, formându-se astfel un dipol electric. Momentul dipolar indus de
câmpul electric extern este în general proporţional cu intensitatea acestuia:
p = αεoE
unde α se numeşte coeficient de polarizabilitate moleculară, iar εo reprezintă per-
mitivitatea electrică a vidului.
36
p
p||
p p||
⇒
E
Putem scrie:
P = χεoE
Adică : într-un punct al unui dielectric aflat în câmp electric, vectorul polari-
zare este proporţional cu intensitatea câmpului electric. Constanta de proporţio-
nalitate χ se numeşte susceptibilitate electrică a dielectricului.
Deci, vectorul polarizare este proporţional cu intensitatea câmpului electric lo-
cal, existând o relaţie de legătură cu valoarea intensităţii câmpului extern. Pentru a
găsi această relaţie vom proceda astfel:
considerăm un condensator plan, ale cărui armături sunt încărcate cu sarcinile
electrice +Q0 şi -Q0 (respectiv, cu densităţile superficiale de sarcină +σ0 şi -σ0)
introducem între plăci un material dielectric
observaţiile experimentale făcute în acest caz arată că în absenţa dielectricului
intensitatea câmpului electric dintre armături este :
σ
E0 = 0
ε0
37
devenind în prezenţa dielectricului :
σ0
E=
ε
Ne punem întrebarea : de ce se modifică intensitatea câmpului electric la adu-
cerea dielectricului între armături ?
Pentru a răspunde, facem următoarele consideraţii :
în prezenţa câmpului extern dipolii moleculari se orientează paralel cu liniile de
câmp
în acest mod, lângă faţa materialului dielec-
E0 tric aflată în vecinătatea plăcii pozitive vom găsi
doar capete negative de dipol, în vreme ce faţa
opusă cuprinde doar capete pozitive
Ep rezultă că feţele dielectricului se încarcă
electric, în timp ce volumul său rămâne neutru
(această polarizare a feţelor dielectricului este
similară unei deplasări de sarcină pozitivă de la
placa pozitivă la placa negativă)
Q0 -Q0 sarcina electrică localizată pe una dintre fe-
ţe se poate calcula astfel:
Qp = Nq
l l unde N este numărul dipolilor distribuiţi în drep-
tul acestei feţe, iar q este sarcina electrică a unui
dipol
numărul dipolilor este :
N = nV
unde n este numărul dipolilor din unitatea de volum, iar V este volumul stratului în-
cărcat electric
volumul stratului încărcat este :
V = Sl
unde S este suprafaţa armăturii, iar l este lungimea dipolului molecular
Rezultă :
Qp = nSlq = nSp = SP
unde p este momentul dipolar al moleculei şi P este mărimea vectorului polarizare
densitatea superficială de sarcină de polarizare este :
Qp
σp = =P
S
adică : vectorul polarizare este o măsură a câmpului electric al sarcinilor
electrice legate (Ep = σp/εo = P/εo)
câmpul electric total se poate calcula, utilizând teorema de superpoziţie, ca su-
ma dintre câmpul electric produs de sarcina de pe plăci (în absenţa dielectricului) :
σ
E0 = 0
ε0
38
şi câmpul electric produs de sarcina de polarizare (tot ca şi cum mediul ar fi vidul) :
σp P
Ep = =
ε0 ε0
astfel încât :
σ 0 − σ p σ total
E = E0 − E p = =
ε0 ε0
adică : intensitatea câmpului electric E este o măsură a efectului produs de
sarcina totală, compusă din sarcina liberă de pe plăci şi sarcina legată din die-
lectric
putem scrie şi :
P σ0 P
E = E0 − E p = E0 − = −
ε0 ε0 ε0
sau :
ε0 E + P = σ0
Observăm că factorul (εoE + P) este o măsură a câmpului electric al sar-
cinii electrice libere, fapt pentru care s-a definit prin el o nouă mărime fizică
vectorială, denumită vector deplasare sau vector inducţie electrică :
D = εoE + P
în fine, utilizând relaţia între vectorul polarizare şi intensitatea câmpului elec-
tric, putem scrie şi :
P χε E
E = E0 − E p = E0 − = E0 − 0
ε0 ε0
sau :
E0 = E(1 + χ)
folosind relaţia găsită experimental, rezultă :
σ0 σ0
= (1 + χ)
ε0 ε
sau :
ε = εo(1 + χ)
39
qt = q - qp
Sarcina de polarizare este cuprinsă într-o
S
„coajă” de grosime l (lungimea dipolului),
mărginită de suprafaţa închisă S şi având vo-
lumul :
V = Sl
Valoarea sarcinii de polarizare este :
qp = nV q0 = nSlq0 = PS
unde q0 este sarcina electrică a dipolului, n
este concentraţia dipolilor moleculari, iar P
este mărimea vectorului polarizare.
adică : fluxul vectorului inducţie electrică printr-o suprafaţă închisă este egal
cu cantitatea de electricitate liberă cuprinsă în interiorul suprafeţei închise.
Acesta este enunţul teoremei lui Gauss, sub formă integrală, pentru medii die-
lectrice.
Din cele două relaţii putem extrage expresia locală a teoremei lui Gauss :
∇⋅D = ρ
Densitatea de sarcină liberă este numeric egală cu divergenţa vectorului in-
ducţie electrică.
40
1.15. CURENTUL ELECTRIC STAŢIONAR
" Curentul electric este definit ca fiind mişcarea ordonată a purtăto-
rilor de sarcină electrică.
41
Deoarece media vitezei termice este nulă, rezultă:
v = v ord
" Viteza medie a electronilor este rezultatul mişcării lor ordonate şi
se numeşte viteză de drift :
v d = v ord
şi are semnificaţia unei viteze (constante), comună tuturor purtătorilor mi-
croscopici de sarcină.
Prezenţa sarcinilor electrice libere în interiorul conductorului este măsurată prin
mărimea fizică scalară, denumită densitate volumică de sarcină de conducţie :
dq
ρc = c
dV
" Densitate de sarcină de conducţie este cantitatea de sarcină elec-
trică de conducţie din unitatea de volum.
Nu trebuie confundată densitatea de sarcină de conducţie cu densitatea totală
de sarcină electrică (care în general este nulă, deoarece conductorii sunt neutri
din punct de vedere electric).
" Mişcarea ordonată a sarcinilor electrice este caracterizată cantitativ
printr-o mărime fizică vectorială, denumită densitate de curent, notată j şi
definită ca fiind cantitatea de sarcină electrică care trece în unitatea de
timp prin unitatea de suprafaţă normală pe viteza de drift. Conform
acestei definiţii, putem scrie :
dqc
j=
dtdSn
Din figura alăturată observăm că toate sarcinile
de conducţie aflate în interiorul volumului :
q0 dV = dSn⋅vddt
vd vor părăsi acest volum, prin suprafaţa dSn, în interva-
lul de timp dt. Cantitatea de electricitate pe care o
dSn transportă este :
vddt dqc = q0dN
unde q0 este cantitatea de electricitate a unui purtător
de sarcină individual, iar dN este numărul purtătorilor de sarcină din volumul dV. Pu-
tem scrie:
dN = n dV
unde n este numărul purtătorilor de sarcină din unitatea de volum. Rezultă :
q ndSn vd dt
j= 0 = q0nvd
dtdSn
Factorul q0n reprezintă sarcina de conducţie din unitatea de volum, adică densitatea
volumică de sarcină de conducţie ρc. Rezultă :
j = ρcvd
42
Vom încerca în continuare să determinăm care
sunt consecinţele principiului conservării sarcinii
Cuvinte cheie electrice în cazul unui curent electric.
Ecuaţia de continuitate Să considerăm un element de volum :
Curent electric staţionar
dV = dxdydz
Intensitatea curentului electric
în interiorul unui conductor străbătut de curent elec-
tric. Considerăm de asemenea un interval de timp dt,
şi facem bilanţul încărcării electrice a elementului de volum.
Cantitatea de electricitate care pătrunde în elementul de volum este :
dq' c = ( j x ( x , y , z )dS x + j y ( x , y , z )dS y + j z ( x , y , z )dS z )dt
Cantitatea de electricitate care părăseşte elementul de volum este :
dq"c = ( j x ( x + dx , y , z )dS x + j y ( x , y + dy , z )dS y + j z ( x , y , z + dz )dS z )dt
Rezultă :
∂ρc ∂j ∂j y ∂j
dtdxdydz = − x dxdydzdt − dydzdxdt − z dzdxdydt
∂t ∂x ∂y ∂z
sau :
∂ρc ∂j x ∂j y ∂jz
+ + + =0
∂t ∂x ∂y ∂z
43
sau :
∂ρ c Ecuaţia de continuitate
+∇⋅j=0
∂t
" Fluxul densităţii de curent prin orice suprafaţă închisă, din interio-
rul unui conductor, este nul, dacă curentul electric considerat este staţionar.
Fluxul densităţii de curent printr-o suprafaţă dată se mai numeşte intensitatea
curentului electric şi se notează cu litera I :
I = ∫ j ⋅ ds
S
Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric se numeşte amper, fiind una din-
tre unităţile fundamentale ale Sistemului Internaţional de unităţi de măsură.
Utilizând noţiunea de intensitate a curentului electric, putem re-enunţa legea
fundamentală a curenţilor staţionari, sub denumirea de prima teoremă a lui
Kirchhoff :
" Intensitatea unui curent electric staţionar prin orice suprafaţă închi-
să (în particular suprafaţa ce mărgineşte un nod de circuit) este nulă.
44
1.15.2. Legile experimentale ale curenţilor electrici
de conducţie
1.15.2.1. Legea lui Ohm
" Experimental se constată că între tensiunea electrică de la bornele
unui conductor şi intensitatea curentului electric care îl străbate există o re-
laţie de proporţionalitate :
U
=R
I
Constanta de proporţionalitate se numeşte rezistenţă electrică. Unitatea de măsură a
rezistenţei electrice în Sistemul Internaţional se numeşte ohm :
1V
1Ω =
1A
45
1.15.2.4. Legea lui Ohm pentru un circuit simplu
Un circuit simplu este format dintr-o
R sursă de curent electric, caracterizată de
tensiunea electromotoare E şi rezistenţa in-
ternă r, şi un conductor de rezistenţă elec-
I trică R, legate prin fire de conexiune de re-
E,r zistenţă electrică neglijabilă.
Tensiunea electromotoare a sursei de
curent este măsurată la bornele acesteia în
gol (adică în situaţia în care prin sursă nu trece curent electric), iar rezistenţa internă
este măsurată în regim de scurtcircuit (când rezistenţa circuitului exterior este nulă),
fiind definită de raportul:
E
r=
I sc
unde E este tensiunea electromotoare, iar Isc este intensitatea curentului de scurtcircu-
it.
" Experimentele arată că intensitatea curentului I, prin circuitul sim-
plu, este numeric egală cu raportul dintre tensiunea electromotoare a sursei
şi suma dintre rezistenţa internă şi rezistenţa electrică a circuitului exterior:
E
I=
R+r
46
1.15.3. Teoria electronică a conducţiei în metale,
forma locală a legii lui Ohm şi a legii lui Joule,
interpretarea energetică a legii lui Ohm pentru un
circuit simplu
Densitatea de curent electric într-un punct al unui conductor este proporţiona-
lă cu intensitatea câmpului electric în acel punct.
47
Constanta σ, denumită conductivitate electrică, depinde atât de proprietăţile
fizice ale electronului (masă, sarcină), cât şi de proprietăţile structurale ale con-
ductorului, fiind, deci, o constantă de material.
Această expresie constituie forma locală a legii lui Ohm, aşa cum se poate ară-
ta cu uşurinţă în modul următor :
luăm în discuţie o porţiune dintr-un con-
U ductor electric filiform
scriem tensiunea electrică la bornele aces-
tuia în funcţie de intensitatea câmpului electric
j uniform din interior :
S E
U = ∫ E ⋅ dr = Eh
h scriem intensitatea curentului din conduc-
tor în funcţie de densitatea de curent :
I = ∫ j ⋅ ds = jS
înlocuim expresiile densităţii de curent şi intensităţii câmpului electric în legea
lui Ohm sub formă locală şi obţinem expresia integrală a acesteia :
I U h
=σ ⇒ U= I ⇒ U=RI
S h σS
Energia disipată sub formă de căldură prin lucrul mecanic al forţei de rezistenţă
care acţionează asupra unui electron este :
dWe = frdh = cvddh
Dar :
dh = vddt
rezultând :
dWe
= cvd2
dt
Căldura totală rezultată prin frânarea a dN electroni este :
dW
= cvd2 dN = cvd2 ne dV
dt
Rezultă :
2
dW 2 ⎛ eE ⎞ ne e 2 E 2
= cne vd = cne ⎜ ⎟ =
dtdV ⎝ c ⎠ c
Observând că :
ne e 2
= ne cµ = σ
c
şi că raportul din membrul stâng are semnificaţia de căldură degajată în unitatea de
timp, în unitatea de volum a conductorului (deci este o densitate de putere), obţinem :
p = σE2 = j⋅E
adică :
48
" Densitatea de putere disipată la trecerea curentului electric printr-un
conductor este proporţională cu pătratul intensităţii câmpului electric din
conductor. Această formulă este expresia locală a legii lui Joule.
Să cercetăm în continuare deplasarea
fe unui electron pe un drum închis, într-un circuit
fi fr electric simplu. Electronul se deplasează de la
polul negativ al sursei (A) spre polul pozitiv
A B (B), trecând prin punctul M. De-a lungul aces-
tui traseu atât forţa electrostatică fe, cât şi forţa
vd de rezistenţă fr efectuează lucru mecanic.
fe Deoarece viteza electronului este constantă re-
fr
zultă :
M Le,AMB + Lr,AMB = 0
Pentru a ajunge din punctul B în punctul A
electronul are nevoie de „ajutor”, deoarece atât forţa electrostatică, cât şi forţa de re-
zistenţă se opun deplasării. „Ajutorul” constă într-o forţă de natură neelectrostatică, fi,
numită forţă imprimată, care acţionează în sensul deplasării. Bilanţul lucrului me-
canic este :
Li,BA + Le,BA + Lr,BA = 0
Adunând cele două relaţii, obţinem :
(Le,AMB+ Le,BA) + (Lr,AMB + Lr,BA) + Li,BA = 0
Suma (Le,AMB+ Le,BA) reprezintă lucrul mecanic al forţelor electrostatice de-a lungul
unei curbe închise şi este, ca o consecinţă a faptului că forţa electrostatică este con-
servativă, nul. Termenii (Lr,AMB + Lr,BA) reprezintă căldura medie, luată cu semn
schimbat, generată prin acţiunea forţelor de rezistenţă la deplasarea unui electron pe
curba închisă : -(Wo,AMB + Wo,BA). În aceste condiţii, vom rescrie relaţia precedentă
astfel :
Li,BA = Wo,AMB + Wo,BA
Sumând pentru toţi electronii antrenaţi de curentul electric, obţinem :
LBA = WAMB + WBA
Exprimând cele două cantităţi de căldură conform legii lui Joule, rezultă :
LBA = I2Rt + I2rt
Unde : I este intensitatea curentului, R este rezistenţa electrică a circuitului exterior, r
este rezistenţa internă a sursei, iar t este intervalul de timp cât trece curentul electric.
Observând că It = qc, unde qc este sarcina totală de conducţie transportată în
timpul t printr-o secţiune oarecare a circuitului, rezultă :
LBA
= I (R + r )
qc
Din punct de vedere dimensional, raportul LBA/qc are semnificaţia unei tensiuni elec-
trice (nefiind totuşi o tensiune de natură electrostatică). De aceea el se numeşte tensi-
une imprimată sau tensiune electromotoare şi se notează E :
L
E = BA
qc
49
rezultând : E = I (R + r), adică chiar legea lui Ohm pentru un circuit simplu.
# Concluzia celor discutate este că legea lui Ohm pentru un circuit simplu
derivă din legea conservării energiei, arătând că energia cheltuită de sursa de cu-
rent pentru întreţinerea deplasării sarcinilor electrice se regăseşte în căldura disi-
pată în întreg circuitul la trecerea curentului electric.
" Generalizarea acestei constatări este obiectul celei de-a doua teo-
reme a lui Kirchhoff, care arată că de-a lungul oricărei porţiuni închise
de circuit electric suma algebrică a tensiunilor electromotoare egalează
suma algebrică a căderilor de tensiune.
Mai putem arăta că :
( A) ( A)
f
LiBA = ∫ f i ⋅ dr ⇒ E = ∫ i ⋅ dr
(B ) (B ) e
Raportul fi/e are semnificaţia intensităţii unui câmp electric neelectrostatic, numit
câmp imprimat, astfel încât putem scrie :
( A)
E= ∫ Ei ⋅ dr
( B)
adică :
" Tensiunea electromotoare a unei surse de curent electric este nume-
ric egală cu circulaţia intensităţii câmpului electric imprimat între bornele
sursei.
1.16. ELECTROLIZA
" Electroliza se produce la trecerea curentului electric printr-o soluţie
de electrolit. În timpul procesului, la electrozi se separă componentele
moleculei de electrolit (de exemplu, electroliza apei permite separarea
oxigenului la anod şi a hidrogenului la catod).
50
1.17. CÂMPUL MAGNETIC AL CURENŢILOR
STAŢIONARI
Fenomenele magnetice sunt cunoscute încă din antichitate. Ele constau din in-
teracţiunile, manifestate prin forţe de atracţie sau de respingere, între corpurile mag-
netizate.
" Se constată că prezenţa corpurilor magnetizate modifică proprietăţi-
le fizice ale spaţiului înconjurător.
" Spaţiul cu proprietăţi fizice modificate din jurul corpurilor magne-
tizate este o formă de existenţă a materiei şi se numeşte câmp magnetic.
Câmpul magnetic poate fi pus în evi-
denţă pe cale experimentală, utilizând, de
exemplu, un ac magnetic. Deoarece poziţia
S N în care se stabileşte acul magnetic depinde
de aşezarea în preajma sa a corpurilor mag-
B netizate, rezultă că pentru a caracteriza can-
titativ câmpul magnetic trebuie utilizată o
mărime vectorială. Mărimea fizică vectoria-
lă folosită pentru a măsura câmpul magnetic se numeşte vector inducţie magnetică
şi se notează B. S-a convenit ca orientarea vectorului inducţie magnetică să fie ace-
eaşi cu a unui ac magnetic, sensul vectorului B fiind dinspre polul sud al acului mag-
netic spre polul nord.
În anul 1819, Öersted a făcut descope-
B rirea că un ac magnetic aflat în apropierea
unui conductor parcurs de curent electric
staţionar se orientează perpendicular pe di-
recţia conductorului. A rezultat că, pe lângă
I corpurile magnetizate, curenţii electrici sta-
ţionari sunt surse de câmp magnetic. Cu alte
cuvinte, există o legătură între fenomenele electrice şi fenomenele magnetice.
51
⇒ mărimea forţei este proporţională cu intensitatea I a curentului elec-
tric din conductor
⇒ mărimea forţei este proporţională cu lungimea l a conductorului
⇒ mărimea forţei este proporţională cu sinusul unghiului α dintre lini-
ile de câmp magnetic şi direcţia conductorului
⇒ mărimea forţei nu depinde de natura materialului din care este con-
fecţionat conductorul
⇒ forţa este perpendiculară pe planul format de conductor şi direcţia
liniilor de câmp
" Expresia matematică corespunzătoare este : F ∼ Ilsinα
Cuvinte cheie
Conform observaţiilor experimentale relatate
Vectorul inducţia câmpului mai sus, putem afirma că valoarea constantei de
magnetic proporţionalitate nu poate depinde decât de ca-
racteristicile câmpului magnetic în care se află
conductorul. Rezultă de aici posibilitatea de a realiza o măsurătoare cantitativă a
câmpului magnetic.
52
1.17.1.2. Forţa Lorentz
53
I
f =q B
N
qS
Sl
sau :
Nf = BIl
relaţie ce probează afirmaţia anterioară.
Ţinând cont de echivalenţa între legea forţei electromagnetice şi legea forţei
Lorentz, rezultă că aceasta din urmă poate fi utilizată de asemenea ca o relaţie de
definiţie a vectorului inducţie magnetică.
Tensiunea Hall este direct proporţională cu intensitatea curentului electric şi
cu inducţia câmpului magnetic, şi invers proporţională cu sarcina elementară,
concentraţia de purtători de sarcină de conducţie şi lăţimea porţiunii de conduc-
tor aflată în câmpul magnetic.
54
1.17.1.4. Forţa de interacţiune între conductorii paraleli parcurşi
de curent electric staţionar, legea Biot-Savart
Să ne imaginăm următorul experiment :
două conductoare rectilinii, foarte lungi, sunt aşeza-
te paralel, la distanţa r unul faţă de celălalt
prin conductoare circulă curenţii electrici staţionari
I1 l I2
B I1, respectiv I2
mediul în care sunt plasate conductoarele este omo-
gen
" Se poate constata studiind acest experi-
ment că asupra celor două conductoare se exer-
F1,2 F2,1 cită forţe egale în modul, paralele şi de sens
contrar. Aceste forţe de interacţiune au urmă-
toarele proprietăţi :
⇒ mărimea forţei este direct proporţională cu lungimea conductoarelor
⇒ mărimea forţei este direct proporţională cu fiecare dintre intensităţile
curenţilor electrici din cele două conductoare
⇒ forţa este invers proporţională cu distanţa dintre conductoare
⇒ forţa este de atracţie dacă curenţii au acelaşi sens şi de respingere în
caz contrar
⇒ forţa depinde de proprietăţile magnetice ale mediului ce înconjoară
conductoarele
" Aceste observaţii pot fi reunite într-o formulă matematică, care în
Sistemul Internaţional se scrie sub forma :
µ I1 I 2
F1,2 = l
2π r
55
Cum în zona în care se desfăşoară experimentul nu au fost instalate alte surse
de câmp magnetic şi cum B1 depinde de intensitatea curentului electric din pri-
mul conductor, rezultă că această relaţie exprimă valoarea inducţiei câmpului
magnetic generat de un conductor liniar foarte lung, parcurs de curent electric
staţionar. Relaţia a primit denumirea de legea Biot-Savart şi se enunţă astfel :
inducţia câmpului magnetic generat de un curent electric staţionar care
străbate un conductor liniar foarte lung este proporţională cu intensitatea
curentului electric, invers proporţională cu distanţa până la conductor şi
depinde de proprietăţile magnetice ale mediului în care se află conductorul.
56
Pe de altă parte, în cazul câmpului electric, valoarea intensităţii se obţine însu-
mând contribuţiile tuturor micilor porţiuni de conductor, aproximate ca sarcini punc-
tiforme. Contribuţia unei asemenea porţiuni de conductor la câmpul electric total es-
te:
λdl
dE⊥ = sin α
4πεr 2
unde dl este lungimea porţiunii de conductor considerate, r este raza vectoare a punc-
tului de observare în raport cu elementul de volum, iar α este unghiul dintre conduc-
tor şi raza vectoare.
Deoarece câmpul magnetic al conductorului se obţine tot prin însumarea contri-
buţiilor unor porţiuni foarte mici ale acestuia, putem face ipoteza că inducţia magne-
tică elementară are expresia (obţinută cu ajutorul tabelului de asocieri) :
µIdl
dB = sin α
4 πr 2
Exprimând intensitatea curentului în funcţie de densitatea de curent :
I = jS
unde S este aria secţiunii transversale a conductorului, rezultă :
µSdl
dB = jr sin α
4 πr 3
Observăm că :
produsul S dl este volumul porţiunii de conductor considerate : dV = S dl
vectorul inducţie magnetică depinde de două mărimi vectoriale : j şi r
cantitatea j r sinα reprezintă modulul produsului vectorial j × r sau r × j
vectorul dB are acelaşi sens cu vectorul j × r
şi putem scrie în consecinţă :
µ j× r
dB = dV
4π r 3
Dacă extindem acest rezultat la cazul unui conductor oarecare parcurs de curent
electric şi considerăm un element de volum dV având vectorul de poziţie r, precum
şi un punct de observare M, având vectorul de poziţie r0, rezultă :
µ j × (r0 − r )
dB(r0 ) = dV
4π r0 − r 3
Adunând contribuţiile tuturor elementelor de volum
ale conductorului se obţine inducţia câmpului magnetic în
j punctul M :
r0- dB µ j × (r0 − r )
r B(r0 ) = ∫ dV
dV r0 V 4 π r0 − r
3
M
Aceasta este expresia legii Biot-Savart-Laplace care
permite, în principiu, determinarea inducţiei câmpului
O magnetic a oricărei distribuţii de curent electric staţionar.
57
1.17.2.1. Inducţia câmpului magnetic generat de un conductor li-
niar finit
Fie un conductor de lungime finită lo,
ale cărui capete se văd din punctul de obser-
α2
vare M, aflat la distanţa h faţă de conductor,
M sub unghiurile α1, respectiv α2.
j Conductorul este străbătut de curentul
I
r
dB electric staţionar I, a cărui densitate de curent
l0 α
dl este :
I
j=
S
unde S este aria secţiunii transversale a con-
l
α1 ductorului.
Fie un element de lungime dl. Conform
S legii Biot-Savart-Laplace inducţia magnetică
elementară din punctul M, generată de ele-
mentul de lungime, este :
µ j×r
dB = dV
4π r 3
Inducţia magnetică este perpendiculară pe planul format de vectorul densitate de cu-
rent j şi vectorul de poziţie r. Prin urmare, oricare ar fi poziţia elementului de lungi-
me, vectorul inducţie magnetică are aceeaşi orientare. Rezultă că va fi suficient să in-
tegrăm modulul vectorului dB :
µ jr sin α
dB = Sdl
4π r 3
Observăm că :
putem exprima valoarea lui r în funcţie de h şi α :
h
r=
sin α
putem exprima valoarea elementului de lungime dl tot în funcţie de h şi α :
l=h ctg α1 − h ctg α
− dα hdα
dl = − h =
sin α sin 2 α
2
Rezultă :
I
sin α
µ S hdα µI
dB = S = sin αdα
4π h 2
sin α 4 πh
2
sin 2 α
Integrând obţinem :
58
α2
µI µI
B= ∫ 4πh sin α dα = (cos α1 − cos α 2 )
α
4 πh
1
deci : inducţia magnetică generată de un conductor liniar, de lungime finită,
este direct proporţională cu intensitatea curentului electric din conductor, invers
proporţională cu distanţa de la punctul de observare la conductor, depinde de
unghiurile sub care se văd capetele conductorului din punctul de observare şi de
proprietăţile magnetice ale mediului înconjurător.
Mai putem remarca că dacă lungimea conductorului este mare, unghiurile α1 şi
α2 tind către valorile : α1 = 0, respectiv α2 = π, rezultând :
µI
B=
2 πh
adică exact expresia legii Biot-Savart.
59
µ j
SdldB =
4π R 2 + z 2
componenta inducţiei magnetice paralelă cu axa Oz este :
µI
dBII = dB sin α = sin αdl
4π R 2 + z 2 ( )
unghiul α are aceeaşi valoare în orice punct al spirei, rezultând prin integrare :
l
µI µIl sin α
B=
4π R 2 + z 2
sin α ∫ 4π R 2 + z 2
(
dl =
) ( )
0
µIzR 2
µIzR ⎡ ⎛ ϕ0 ⎞ ϕ0 ⎤
Bx = ∫ϕ sin ϕdϕ = ⎢cos⎜⎝ − 2 ⎟⎠ − cos 2 ⎥ = 0
(
4π R 2 + z )
2 32
−
2
0 (
4π R 2 + z )
2 32 ⎣ ⎦
ϕ0 ϕ0
µIzR sin
µIzR 2
µIzR ⎡ ϕ0 ⎛ ϕ0 ⎞ ⎤ 2
By = ∫ϕ cos ϕdϕ = ⎢sin 2 − sin⎜⎝ − 2 ⎟⎠ ⎥ =
( )
2 32
( ) ( )
32 32
4π R 2 + z − 0 4π R 2 + z 2 ⎣ ⎦ 2π R + z
2 2
2
Deci, câmpul magnetic este orientat simetric faţă de porţiunea de spiră, iar în
centrul acesteia (z = 0) este are direcţie paralelă cu axa Oz. În cazul în care spira este
un cerc întreg unghiul ϕ0 este egal cu 2π rezultă :
Bx = By = 0
µIR 2
Bz =
( )
32
2 R2 + z2
60
În centrul spirei inducţia câmpului magnetic este :
µI
B0 =
2R
Dacă câmpul magnetic este generat de o sarcină electrică q care se roteşte cu pe-
rioada T pe un cerc de rază R, atunci intensitatea curentului electric echivalent este :
q
I=
T
iar inducţia magnetică în centrul de rotaţie are valoarea :
µq µνq
B= =
2 RT 2 R
unde ν este frecvenţa de rotaţie.
61
dl0 = r dϕ
unde r este distanţa de la conductor la punctul M. Înlocuind în expresia circulaţiei in-
tensităţii câmpului magnetic şi utilizând legea Biot-Savart, rezultă :
µI
I
dF = 2 πr rdϕ = dϕ
µ 2π
Integrând pe toată curba obţinem :
2π 2π 2π
I I Iϕ
F = ∫ H ⋅ dl = ∫ dϕ = ∫ dϕ = 2π 0 = I
0
2 π 2 π 0
" Reunind cele două concluzii obţinute până acum, rezultă enunţul
legii lui Ampère : circulaţia intensităţii câmpului magnetic pe o curbă
închisă nu depinde nici de forma, nici de dimensiunile curbei, fiind
egală cu intensitatea curentului electric prin suprafaţa delimitată de
curbă. Matematic putem scrie :
F = Iint
62
n
j
∫ H ⋅ dl = ∫ ( ∇ × H ) ⋅ ds
(c) Sc
Substituind în legea lui Ampère obţinem :
∫ (∇ × H ) ⋅ ds = ∫ j ⋅ ds
Sc Sc
Sc sau :
Forma locală a legii
lui Ampère
∇×H = j
" Rotorul intensităţii
câmpului magnetic într-un
dl (C) punct din spaţiu este egal cu
H densitatea de curent electric din
acel punct.
63
O
∫ B ⋅ dl = ∫ Bdl cos0 = B ∫ dl = Bh
o
P P P
Rezultă :
∫ B ⋅ dl = Bh
MNOPM
Intensitatea totală a curentului electric prin suprafaţa MNOP este :
It = nhI
unde n este numărul de spire pe unitatea de lungime a solenoidului, iar I este intensi-
tatea curentului electric prin solenoid.
Conform legii lui Ampère rezultă egalitatea :
B = µnI
adică : inducţia magnetică în miezul unui solenoid lung este proporţională cu
intensitatea curentului electric prin solenoid, cu numărul de spire pe unitatea de
lungime a solenoidului, depinde de proprietăţile magnetice ale miezului, dar nu
depinde de distanţa până la axa de simetrie.
Câmpul magnetic în interiorul solenoidului este prin urmare un câmp uniform,
liniile de câmp fiind paralele şi echidistante.
∇ 0 ⋅ B(r0 ) = ∫ −
µ ⎡ (r − r ) ⎤
j ⋅ ⎢∇ 0 × 0 3 ⎥dV
4π ⎢ r0 − r ⎥⎦
V ⎣
Calculul se desfăşoară astfel :
64
⎡ ⎤
⎡
⎢∇ 0 ×
( r0 − r ) ⎤
⎥ =
∂ ⎢ z0 − z ⎥
−
⎢ 3 ⎥
(
r0 − r ⎥⎦ x ∂y0 ⎢ x − x 2 + y − y 2 + z − z 2
)
3
⎢⎣ ( ) ( 0 ) (0 ) 2
⎥
⎣ 0 ⎦
⎡ ⎤
∂ ⎢ y0 − y ⎥
− ⎢ 3 ⎥
∂z0 ⎢
⎣
((x 0 − x ) + ( y 0 − y ) + ( z0 − z )
2 2 2
) 2
⎥
⎦
⎡ (r − r ) ⎤ − 3( z0 − z)( y0 − y) + 3( y0 − y)( z0 − z) = 0
⎢∇ 0 × 0 3 ⎥ =
( )
5
⎢⎣ r0 − r ⎥⎦ x
( x0 − x ) + ( y 0 − y ) + ( z0 − z )
2 2 2 2
Se poate arăta în mod analog că şi celelalte două componente ale rotorului sunt nule,
rezultând în final :
∇ 0 ⋅ B(r0 ) = 0
" Divergenţa inducţiei câmpului magnetic al curenţilor electrici staţi-
onari este nulă în orice punct al spaţiului.
Dacă integrăm această relaţie pe un volum mărginit de o suprafaţă închisă obţi-
nem :
∫ ∇ ⋅ B ( r ) dV = 0
V
Ţinând cont de teorema flux-divergenţă rezultă :
∫ B ⋅ ds = 0
S
Din punct de vedere matematic, am
B putea considera că divergenţa inducţiei
magnetice este nulă deoarece aceasta
se exprimă ca rotorul unei alte mărimi
fizice, numită potenţial vector. În
adevăr :
∂ ⎛ ∂A ∂Ay ⎞ ∂ ⎛ ∂Ax ∂Az ⎞ ∂ ⎛ ∂Ay ∂Ax ⎞
∇ ⋅ (∇ × A ) = ⎜ z − ⎟+ ⎜ − ⎟+ ⎜ − ⎟ =0
∂x ⎝ ∂y ∂z ⎠ ∂y ⎝ ∂z ∂x ⎠ ∂z ⎝ ∂x ∂y ⎠
Rezultă că putem scrie :
B = ∇×A
65
În aceste condiţii, cealaltă lege fundamentală a magnetismului, legea lui Ampère, de-
vine :
1
µ
1
µ
1
[
j = ∇ × H = ∇ × B = [∇ × (∇ × A )] = ∇(∇ ⋅ A ) − ∇ 2 A
µ
]
Sau :
∇ 2 A − ∇(∇ ⋅ A ) = −µj
66
1.18. ELECTRODINAMICA
După efectuarea unui mare număr de experimente s-au putut trage următoarele
concluzii :
" Într-un circuit electric închis, în care nu este intercalată nici-o sursă
de curent electric, circulă totuşi curent electric dacă, separat sau simultan:
⇒ suprafaţa circuitului este deplasată, rotită sau deformată în prezenţa
unui câmp magnetic staţionar
⇒ sursa de câmp magnetic este deplasată în raport cu circuitul
⇒ câmpul magnetic nu este staţionar (adică variază în timp)
" dacă circuitul electric nu este închis, în toate cazurile menţionate, la
bornele sale apare o tensiune electrică
67
ca urmare, se instalează în conductor şi un câmp electric indus Eind, astfel încât
un purtător de sarcină se va afla atât sub acţiunea forţei Lorentz, cât şi sub acţiunea
unei forţe electrostatice :
Fe = qEind
atâta timp cât cele două forţe nu sunt egale separarea sarcinii continuă, iar câm-
pul electric se intensifică
starea de echilibru (deci şi separarea maximă de sarcină) se stabileşte dacă forţa
Lorentz şi forţa electrostatică îşi fac echilibrul :
qv×B + qEind = 0
sau :
Eind = v×B
Termenul v×B are semnificaţia unui câmp electric imprimat, adică a unui
câmp electric de natură neelectrostatică, sub acţiunea căruia se produce separa-
rea de sarcină :
Eimpr = v×B
Tensiunea electromotoare se defineş-
P s N te ca fiind circulaţia câmpului electric im-
primat de-a lungul unei curbe. În cazul
nostru, tensiunea electromotoare între
l punctele M şi N se poate calcula conform
relaţiei :
dl (N) (N)
ds E MN = ∫( M ) Eimpr ⋅ d l = ∫( M ) ( v × B) ⋅ dl
Considerând conturul închis MNPQM,
Q constituit de poziţia iniţială a barei, traiec-
M dx
x toriile celor două capete şi poziţia finală,
observăm că pe porţiunea NPQM nu exis-
tă purtători de sarcină liberi (ceea ce echivalează cu a lua v = 0), astfel încât putem
scrie :
(N) ( P) (Q) (M) (N)
∫ ( v × B) ⋅ dl = ∫( M ) ( v × B) ⋅ dl + ∫( N ) 0 + ∫( P ) 0 + ∫(Q) 0= ∫
(M)
( v × B ) ⋅ dl
Deci:
(N)
E = ∫ Eimpr ⋅ dl = ∫ ( v × B ) ⋅ dl = ∫ ( v × B ) ⋅ dl = EMN
(M)
Deoarece atât v cât şi B sunt vectori constanţi pe curba MN, rezultă :
(N) (N)
∫( M ) ( v × B) ⋅ dl = ( v × B) ⋅ ∫( M ) dl = ( v × B) ⋅ l
În conformitate cu proprietăţile produsului mixt al vectorilor, putem scrie :
(N)
∫( M ) ( v × B) ⋅ dl = −B ⋅ ( v × l)
Vectorii B şi l nu depind de timp, iar v = dx/dt, astfel încât rezultă :
(N) ⎛ dx ⎞ d
∫( M ) ( v × B) ⋅ dl = −B ⋅ ⎜⎝ dt × l⎟⎠ = − dt [B ⋅ (x × l)]
Dar :
68
x × l = S = ∫ ds
S MNPQM
Iar :
B ⋅ ( x × l ) = B ⋅ ∫ ds
S MNPQM
Câmpul magnetic este uniform şi, prin urmare, constant pe suprafaţa SMNPQM, ceea ce
implică :
B ⋅ ∫ ds = ∫ B ⋅ ds = Φ
S MNPQM S MNPQM
69
Sau :
∂B
∇×E=−
∂t
relaţie care reprezintă forma locală a legii lui Faraday (sau legea Maxwell-
Faraday). Forma integrală a acestei ecuaţii este :
d
∫CE ⋅ d l = −
dt ∫SC
B ⋅ ds
70
dq = i dt
Înmulţind relaţia corespunzătoare teoremei lui Kirchhoff cu cantitatea de electricitate
transportată prin circuit, obţinem :
E0idt − Lidi = Ri 2 dt
Semnificaţia termenilor este următoarea :
⇒ E0idt : lucrul mecanic cheltuit de sursa de curent electric pentru transpor-
tarea prin circuit a sarcinii dq
⇒ Ri2dt : căldura degajată în rezistor la trecerea curentului electric i pe du-
rata intervalului de timp dt
⇒ Lidi : are semnificaţie fizică de energie, reprezentând diferenţa dintre
energia cedată de sursa de curent şi energia pierdută sub formă de căldură. Deoarece
depinde de inductanţă, acest termen este în legătură cu câmpul magnetic generat de
curentul din circuit şi poate fi considerat o măsură a energiei câmpului magnetic.
Integrând termenul de energie magnetică, se obţine :
I
LI 2
Wm = ∫ Lidi =
0
2
adică : energia câmpului magnetic generat de un curent electric staţionar este
proporţională cu pătratul intensităţii curentului şi cu inductanţa circuitului.
71
Observăm că Sl = V = volumul cuprins în interiorul solenoidului şi totodată zona în
care câmpul magnetic este nenul. Deci :
B2
Wm = ⋅V
2µ
Energia magnetică a unităţii de volum, numită şi densitate de energie magnetică,
are expresia :
Wm B 2
wm = =
V 2µ
adică : densitatea de energie magnetică într-un punct din spaţiu este proporţi-
onală cu pătratul inducţiei magnetice şi invers proporţională cu permeabilitatea
magnetică în acel punct.
72
spaţiul dintre armăturile condensatorului se află un mediu dielectric, care nu permite
trecerea curentului electric, rezultă că densitatea de curent în orice punct al suprafeţei
S2 este nulă. Utilizând din nou legea lui Ampère, obţinem :
F = ∫ H ⋅ dl = ∫ 0 ⋅ ds = 0
(C) ( S2 )
După cum se observă, cele două rezultate sunt contradictorii, ceea ce pune
la îndoială valabilitatea legii lui Ampère şi, în general, a cunoştinţelor de magne-
tism. Ce ar fi de făcut pentru a elimina contradicţia şi a găsi o expresie co-
rectă a legii lui Ampère ?
73
modificarea densităţii de sarcină determină o variaţie a câmpului electric dintre
plăci :
dσ
E dE =
σ -σ ε
unde ε este permitivitatea electrică a dielec-
tricului dintre armături. Având în vedere de-
ic ic finiţia vectorului inducţie electrică D = εE,
putem scrie :
dq
dD =
S
modificarea sarcinii electrice a armătu-
E+dE rilor este echivalentă trecerii prin spaţiul din-
σ+dσ -σ-dσ
tre armături a „curentului de deplasare” id,
astfel încât :
ic ic dq = id dt = jd Sdt
Înlocuind în expresia vectorului inducţie
electrică, rezultă :
id dD
jd =
dt
" Curentul de deplasare reprezintă de fapt viteza de variaţie a in-
ducţiei câmpului electric dintre plăcile condensatorului.
Această concluzie se poate generaliza pentru cazul oricărui câmp electric varia-
bil în timp şi spaţiu, obţinându-se :
∂D
j = jc +
∂t
Noua formă a legii lui Ampère va fi :
∂D
∫(C )
H ⋅ dl = ∫( SC ) c
j ⋅ ds + ∫( SC ) ∂t ⋅ ds
sau :
d
∫(CH) ⋅ dl = ∫( SC ) jc ⋅ ds + dt ∫( SC ) D ⋅ ds
Într-o formă simplificată se poate scrie :
dΦ e
F=I+
dt
Tensiunea magnetomotoare de-a lungul unei curbe închise este numeric
egală cu suma dintre intensitatea curentului electric de conducţie prin su-
prafaţa mărginită de curbă şi viteza de variaţie a fluxului de inducţie elec-
trică prin aceeaşi suprafaţă.
74
# Se poate remarca că legea Maxwell-Ampère este asemănătoare legii Max-
well-Faraday, în sensul că pune în evidenţă un fenomen de inducţie, şi anume
apariţia tensiunii magnetomotoare într-un circuit magnetic în care variază fluxul
de inducţie electrică. Din acest motiv legea Maxwell-Ampère se mai numeşte
legea inducţiei magnetoelectrice (similar denumirii de „legea inducţiei elec-
tromagnetice” în cazul legii Maxwell-Faraday)
75
forma locală : Ecuaţia Maxwell-Faraday
Forţa Lorentz
76
1.20. UNDE ELECTROMAGNETICE
Să considerăm câmpul electromagnetic în vid. În acest caz nu există sarcini elec-
trice libere şi nici curenţi electrici. Ecuaţiile lui Maxwell, adaptate la vid, au forma :
∂B
∇⋅D = 0 ∇×E=−
∂t
∂D
∇⋅B = 0 ∇×H=
∂t
Deoarece în vid :
D = ε 0E
B = µ 0H
ne rămâne :
∂H
∇⋅E = 0 ∇ × E = −µ0
∂t
∂E
∇⋅H = 0 ∇ × H = ε0
∂t
Să calculăm expresia : ∇ × (∇ × E) . Observăm că sunt posibile două căi de lucru
⎛ ∂H ⎞
∇ × ( ∇ × E) = ∇ × ⎜ − µ 0 ⎟=
∇ × (∇ × E) = ∇(∇ ⋅ E) − ∇ E = −∇ E
2 2
⎝ ∂t ⎠
∂ ∂2E
= −µ 0 ( ∇ × H ) = − µ ε
0 0
∂t ∂t 2
77
Fie în cele ce urmează o undă electromagnetică plană :
∂2E ∂2E
− µ ε
0 0 =0
∂x 2 ∂t 2
Se poate arăta că soluţia acestei ecuaţii (funcţia de undă) este de forma :
E = E( u)
unde :
u = x − ct
Vom studia în continuare proprietăţile acestei soluţii :
conform ecuaţiei :
∂E x ( x − ct ) ∂E y ( x − ct ) ∂Ez ( x − ct )
∇⋅E = 0 ⇒ + + =0
∂x ∂y ∂z
rezultă :
∂E x ( x − ct )
=0
∂x
sau :
E x = const
Deoarece unda electromagnetică se propagă doar graţie câmpurilor electrice şi mag-
netice variabile, o componentă constantă nu prezintă importanţă, astfel încât putem
alege :
E x = 0 ⇒ E = E y j + Ezk
Vectorul intensitatea câmpului electric al undei electromagnetice plane este
perpendicular pe direcţia de propagare a undei.
78
∂H z ( x − ct ) ∂E y ( x − ct )
− µ0 =
∂t ∂x
Din aceleaşi motive pe care le-am prezentat anterior, putem lua Hx = Hy = 0, astfel
încât :
H = Hz k
Intensitatea câmpului magnetic este perpendiculară atât pe direcţia de propa-
gare a undei electromagnetice, cât şi pe direcţia vectorului intensitatea câmpului
electric.
79
2
µ H 2 µ0 ⎛ ε0 ⎞ ε E2
wm = 0 = ⎜ E⎟ = 0 = we
2 2 ⎝ µ0 ⎠ 2
" Densitatea totală de energie a undei electromagnetice este :
w = we + wm = 2 we = 2 wm = ε 0 E 2
Deci : densitatea curentului de energie al undei electromagnetice este
proporţional cu densitatea de energie a undei şi cu viteza sa de fază.
80
2 we 2 wm w
E × H = E y Hz j × k = i= i = wc
ε0 µ0 ε 0µ 0
Deci :
Y=E×H
" Densitatea curentului de energie al undei electromagnetice mai
poartă denumirea de vectorul Poynting. Vectorul Poynting poate fi cal-
culat ca produsul vectorial dintre intensitatea câmpului electric al un-
dei electromagnetice şi intensitatea câmpului ei magnetic.
81
2. LUMINA
" Există dovezi experimentale care permit să se afirme că lumina este
formată din radiaţii electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între
400 şi 700 nm.
82
sunt percepute deloc. De aceea, este necesar ca fiecărei mărimi energetice să-i asoci-
em o mărime fotometrică corespunzătoare, care să ţină cont de efectul produs asu-
pra ochiului uman. Mărimile energetice şi cele fotometrice sunt proporţionale
printr-un factor care depinde de curba de sensibilitate spectrală a ochiului.
83
Intensitatea luminoasă I este mărime fizică fundamentală. Se măsoară în
candele (cd).
" Prin definiţie, candela este intensitatea luminoasă, într-o direcţie
dată, a unei surse de radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540⋅1012 Hz şi
care, în direcţia dată, are intensitatea energetică de 1/683 watt/steradian.
" Unitatea de măsură a fluxului luminos se numeşte lumen (lm):
1 lm = 1 cd ⋅ 1 sr
" Unitatea de măsură a iluminării se numeşte lux (lx):
1 lx = 1 lm / 1 m2
84
2.2.1. Interferenţă
Conform ipotezei privind natura ondulatorie, electromagnetică a fenomenelor
luminoase şi a rezultatelor experimentale, se poate trage concluzia că efectul exercitat
de lumină asupra ochiului sau aparatelor de măsură se datorează în principal compo-
nentei electrice a câmpului electromagnetic. Din acest motiv, vectorul intensitatea
câmpului electric al undei electromagnetice a primit denumirea de vector luminos.
Unda luminoasă plană poate fi descrisă de ecuaţia :
⎡ ⎛ t x⎞⎤
E = E0 sin ⎢2 π⎜ − ⎟ ⎥
⎣ ⎝ T λ⎠ ⎦
unde : E0 este amplitudinea vectorului luminos
T este perioada undei luminoase
λ este lungimea de undă a luminii, cu λ = cT
c este viteza de fază a undei luminoase
x este distanţa faţă de sursa de lumină
t este momentul de timp
Într-un punct fixat din spaţiu are loc o oscilaţie de ecuaţie :
⎡ 2 πt ⎤ 2 πx
E = E0 sin ⎢ + ϕ 0 ⎥ cu ϕ 0 = = const
⎣ T ⎦ λ
Măsurătorile arată că perioada de oscilaţie a undelor luminoase are valori extrem de
mici: T ≅ 10-16 s. Din acest motiv nici-un instrument de măsură nu poate sesiza varia-
ţia câmpului electric, ci doar efectul mediu al câmpului electric. Rezultă că responsa-
bilă de „tăria” luminii este densitatea medie de energie a câmpului electromagnetic :
T
1
w t = ∫ w( t )dt
T0
Se ştie că densitatea de energie a câmpului electromagnetic al unei unde elec-
tromagnetice depinde de intensitatea câmpului electric după relaţia :
⎛ 2 πt ⎞
w = εE 2 = εE02 sin2 ⎜ + ϕ0 ⎟
⎝ T ⎠
Rezultă :
⎛ 2 πt ⎞
2T 2 T 1 − cos 2⎜ + ϕ0 ⎟
εE ⎛ 2 πt ⎞ εE ⎝ T ⎠
w t = 0 ∫ sin2 ⎜ + ϕ 0 ⎟ dt = 0 ∫ dt
T 0 ⎝ T ⎠ T 0 2
sau :
εE02
wt=
2
adică : densitatea medie de energie a câmpului luminos este proporţională
cu pătratul amplitudinii vectorului luminos.
Ochiul uman este un instrument de măsură subiectiv, senzaţia de „tărie” fiind
proporţională cu densitatea medie de energie electromagnetică, dar depinzând în mare
85
măsură de lungimea de undă (sau „culoarea”) luminii. De aceea în fotometrie se folo-
seşte noţiunea de intensitate luminoasă :
I ~ w t ~ E02
Deci : intensitatea luminoasă este proporţională cu pătratul amplitudinii vec-
torului luminos.
În consecinţă :
⎡ ⎛t x ⎞ ⎤ ⎡ ⎛ t x ⎞ ⎤
E1 ⋅ E2 = E1E2 = E01E02 sin ⎢2 π⎜ − 1 ⎟ + ϕ 01 ⎥ sin ⎢2 π⎜ − 2 ⎟ + ϕ 02 ⎥
⎣ ⎝ T1 λ1 ⎠ ⎦ ⎣ ⎝ T2 λ 2 ⎠
t t
⎦ t
sau :
86
T1,2
1 ⎡ ⎛ t x1 ⎞ ⎤ ⎡ ⎛ t x2 ⎞ ⎤
E1 ⋅ E2
t
= E
T1,201 E 02∫sin ⎢ 2 π ⎜
⎝ T
−
λ
⎟
⎠
+ ϕ 01 ⎥ sin ⎢ 2 π ⎜
⎝ T
−
λ
⎟
⎠
+ ϕ 02 ⎥dt
0 ⎣ 1 1 ⎦ ⎣ 2 2 ⎦
unde T1,2 este perioada comună a celor două unde: T1,2 = n1T1 = n2T2. Observând că :
⎡ ⎛t x ⎞ ⎤ ⎡ ⎛t x ⎞ ⎤
sin ⎢2 π⎜ − 1 ⎟ + ϕ 01 ⎥ sin ⎢2 π⎜ − 1 ⎟ + ϕ 01 ⎥ =
⎣ ⎝ T1 λ1 ⎠ ⎦ ⎣ ⎝ T1 λ1 ⎠ ⎦
⎡ ⎛ 1 1⎞ ⎤ ⎡ ⎛ 1 1⎞ ⎤
cos ⎢2 πt ⎜ − ⎟ + ϕ1 ⎥ − cos ⎢2 πt ⎜ + ⎟ + ϕ 2 ⎥
= ⎣ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎦ ⎣ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎦
2
unde :
⎛x x ⎞ ⎛x x ⎞
ϕ1 = 2 π⎜ 2 − 1 ⎟ + ϕ 01 − ϕ 02 ; ϕ 2 = 2 π⎜ 2 + 1 ⎟ + ϕ 01 + ϕ 02
⎝ λ 2 λ1 ⎠ ⎝ λ 2 λ1 ⎠
şi considerând cantităţile ϕ1 şi ϕ2 constante în timp, rezultă două tipuri de soluţii :
a) T1 ≠ T2 :
T1,2
⎧ ⎡ ⎛ 1 1⎞ ⎤ ⎡ ⎛ 1 1⎞ ⎤⎫
sin
⎪ ⎢ 2 π t ⎜ − ⎟ + ϕ1⎥ sin ⎢ 2 πt ⎜ + ⎟ + ϕ 2⎥⎪
E01E02 ⎪ ⎣ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎦ ⎣ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎦⎪
E1 ⋅ E2 = ⎨ − ⎬ =
t 2T1,2 ⎪ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎪
2 π⎜ − ⎟ 2 π⎜ + ⎟
⎪ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎪
⎩ ⎭ 0
⎧ ⎫
=
⎪
⎨
[ −
] [ ⎪
E01E02 ⎪ sin 2 π(n1 − n2 ) + ϕ1 − sin ϕ1 sin 2 π(n1 + n2 ) + ϕ 2 − sin ϕ 2 ⎪
⎬=0
]
2T1,2 ⎪ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎪
2 π⎜ − ⎟ 2 π⎜ − ⎟
⎪⎩ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎝ T1 T2 ⎠ ⎪⎭
Deci : dacă perioadele celor două unde sunt diferite, termenul de interferenţă
este nul !
b) T1 = T2 = T :
E01E02 ⎡ ⎞ ⎤
T T
⎛ 4 πt
E1 ⋅ E2 = ⎢ ∫ cos ϕ1dt − ∫ cos⎜ + ϕ 2 ⎟ dt ⎥ =
t 2T ⎢⎣ 0 ⎝ T ⎠ ⎥
0 ⎦
⎡ ⎤
E E ⎢
= 01 02 ⎢T cos ϕ1 −
sin( 4 π + ϕ 2) − sin ϕ 2⎥ E E
= 01 02 cos ϕ1
2T ⎢ 4π ⎥ 2
⎥
⎣ T ⎦
sau :
E01E02 ⎡ ⎛ x2 x1 ⎞ ⎤
t
E1 ⋅ E2 cos =
⎢ 2 π ⎜ − ⎟ + ϕ 01 − ϕ 02 ⎥
2 ⎣ ⎝ λ 2 λ1 ⎠ ⎦
Se observă că de această dată termenul de interferenţă este, în general, nenul.
87
Deci : o altă condiţie necesară pentru a avea loc interferenţa este ca undele ca-
re interferă să aibă perioade (sau frecvenţe) egale. De asemenea, condiţia ca ϕ1
şi ϕ2 să fie constante în timp, nu poate fi îndeplinită de două surse luminoase di-
ferite, pentru care ϕ01 ± ϕ02 ≠ const. De aceea, singura posibilitate de a obţine
experimental interferenţa este aceea ca razele de lumină care interferă să
provină de la acelaşi punct al unei surse de lumină, caz în care ϕ01 - ϕ02 = 0.
În rezumat :
⇒ interferenţa luminii este pusă în evidenţă experimental dacă termenul de
interferenţă este nenul E1 ⋅ E2 t ≠ 0. Pentru ca această condiţie să fie îndeplinită
trebuie verificat un grup de criterii, care sunt următoarele :
⇒ vectorii luminoşi să aibă direcţii paralele
⇒ perioadele de oscilaţie ale undelor luminoase să fie egale
⇒ razele de lumină să provină de la acelaşi punct al sursei
" Acest grup de criterii poartă denumirea generică de condiţiile de
coerenţă, astfel încât, pe scurt, facem afirmaţia: pentru ca două unde lu-
minoase să interfereze trebuie ca ele să fie coerente.
Să considerăm acum două raze de lumină coerente care de la sursă până în punc-
tul de întâlnire au parcurs drumurile x1, respectiv x2. În acest caz termenul de interfe-
renţă are expresia :
E E 2 π( x2 − x1 )
E1 ⋅ E2 = 01 02 cos
2 λ
Observăm că :
ε 2 E01
2 2
E02
w1 t w2 t =
4
Rezultând :
w1 t w2 t 2 π( x2 − x1 )
E1 ⋅ E2 = cos
ε λ
În aceste condiţii :
2 π( x2 − x1 )
w t = w1 t + w2 t + 2 w1 t w2 t cos
λ
88
adică : dacă diferenţa de drum este egală cu un număr întreg de lungimi
de undă atunci se obţine un maxim de interferenţă, intensitatea luminoasă fi-
ind mai mare decât suma intensităţilor luminoase ale celor două unde.
2 π∆x 2 π∆x λ
⇒ dacă cos = −1 ⇒ = ( 2 k + 1) π ⇒ ∆x = ( 2 k + 1) , k ∈ Z
λ λ 2
atunci :
( )
2
wt= w1 t − w2 t
< w1 t + w2 t
adică : dacă diferenţa de drum este egală cu un număr impar de
semilungimi de undă atunci se obţine un minim de interferenţă, intensitatea
luminoasă fiind mai mică decât suma intensităţilor luminoase ale celor două un-
de.
89
tă, iar componentele obţinute să parcurgă drumuri diferite înainte de a se reîntâlni în
punctul de interferenţă.
A s1 d
d
d
d
s2
Trenurile secundare de
d
unde se suprapun şi se
produce interferenţa
A s1 d
d
d
d
s2
Trenurile secundare de
d
unde nu se suprapun şi nu
are loc interferenţa
2.2.2. Difracţie
90
toate punctele aflate pe frontul
t+dt de undă (adică toate punctele având la
t un moment de timp dat aceeaşi fază de
oscilaţie) sunt surse secundare de unde
M sferice
undele secundare ce se propagă
în sens invers nu se iau în consideraţie
S înfăşurătoarea undelor secunda-
re, la un moment de timp ulterior, re-
prezintă noul front de undă
undele secundare sunt coerente
amplitudinea fiecărei unde se-
cundare este proporţională cu mări-
mea ariei elementului de suprafaţă care o generează
efectul luminos într-un punct din spaţiu este rezultatul interferenţei tutu-
ror undelor secundare ce sosesc în acel punct
După cum se poate vedea din figurile alăturate, în cazul trecerii unei unde plane
printr-un orificiu, efectul de „împrăştiere” produs de difracţie este mult mai accentuat
dacă orificiul este îngust (cazul B), decât dacă el este larg (cazul A). Comparativ (ca-
zul C) este prezentată propagarea în absenţa difracţiei.
91
Prin anumite procedee experimentale există
E
posibilitatea de a face ca undele care compun un
fascicul paralel de lumină să aibă o orientare prefe-
renţială a vectorului luminos. În aceste cazuri locul
geometric al vârfurilor vectorilor luminoşi este o
c
elipsă (situaţie în care lumina este parţial polari-
B zată), sau o dreaptă (caz numit lumină total pola-
rizată).
Experimentul Franck-Hertz a
fost conceput pentru a furniza infor-
Hg
- e- v v
+ maţii asupra modului în care atomii
absorb energie. Procesul fizic prin ca-
e- Hg e- re se transferă energie atomilor este
mA ciocnirea inelastică dintre un elec-
V tron, accelerat în câmp electric, şi un
atom. Pentru a obţine acest rezultat s-
a folosit un dispozitiv experimental
compus din următoarele elemente :
un tub de descărcare, vidat în
prealabil şi apoi încărcat cu vaporii
- + unui element chimic la presiune scă-
zută (de exemplu, vapori de mercur)
doi electrozi, aflaţi în interiorul
tubului de descărcare şi alimentaţi de la o sursă de curent continuu cu ajutorul unui
montaj potenţiometric, prevăzut cu un reostat, pentru a asigura o tensiune electrică
reglabilă
92
un circuit electric de încălzire a catodului tubului de descărcare
un miliampermetru pentru măsurarea curentului electric de descărcare din tub şi
un voltmetru pentru măsurarea tensiunii dintre electrozi
Interpretarea acestor rezultate este aceea că atomii absorb şi emit energie
doar în cantităţi bine determinate, sau, altfel spus, atomii absorb sau emit
energie numai în „porţii” a căror valoare depinde doar de natura atomului. Dacă
această afirmaţie nu ar fi adevărată, caracteristica curent-tensiune a tubului de
descărcare, în prezenţa vaporilor, ar fi trebuit să fie asemănătoare cu cea din ca-
zul tubului vidat, cu deosebirea că prin transferul de energie de la electroni la
atomi viteza medie a electronilor ar fi mai mică, ceea ce ar conduce la o creştere
mai lentă a curentului din tub. Pe de altă parte, la tensiuni de accelerare mici,
curba obţinută în prezenţa vaporilor se suprapune perfect peste curba corespun-
zătoare vidului, ceea ce arată că prin ciocniri electronii nu pierd energie (ciocni-
rile sunt perfect elastice). Primul minim de curent se explică prin aceea că atomii
pot prelua (în cazul mercurului) o cantitate de energie :
ε = eU = 4,9 eV
În urma ciocnirii electronii îşi pierd întreaga energie cinetică, ceea ce explică
scăderea până aproape de zero a curentului. La tensiuni de accelerare mai mari
electronii pierd aceeaşi cantitate de energie (4,9 eV), iar cantitatea de energie ci-
netică pe care o păstrează creşte proporţional cu tensiunea, fapt care explică mă-
rirea curentului din tub. La tensiunea de 9,8 eV, prin două ciocniri succesive,
electronul poate pierde din nou întreaga sa energie cinetică, ceea ce explică apa-
93
riţia noului minim de curent. Deoarece nu toţi electronii suferă în mod obligato-
riu două ciocniri consecutive, valoarea minimă a intensităţii curentului este mai
ridicată decât în cazul minimului precedent.
Faptul că tubul devine luminos după apariţia primului minim de curent se
poate explica prin aceea că atomii, după ce au absorbit energie, trec într-o stare
excitată, instabilă, din care revin în starea fundamentală prin eliberarea energiei
absorbite, sub forma radiaţiei luminoase.
O ipoteză firească este aceea că dacă atomii absorb energie în „porţii” bine stabi-
lite, ei pierd energia tot în astfel de „porţii”. Cum eliberarea energiei are loc sub for-
ma radiaţiei luminoase, rezultă că lumina este formată din „pachete” sau „porţii” de
energie numite cuante de lumină sau fotoni.
Deci : energia unui foton este proporţională cu frecvenţa radiaţiei lumi-
noase a cărei constituent este.
" Constanta de proporţionalitate h se numeşte constanta lui Planck
şi are valoarea :
h = 6,62⋅10-34 Js
Ipoteza cuantelor de lumină a fost formulată pentru prima oară de Max Planck,
care a arătat că între mărimile caracteristice corpusculilor de lumină (energia şi im-
pulsul) şi mărimile caracteristice unei unde (frecvenţa şi lungimea de undă) există re-
laţiile :
ε = hν Energia fotonului
94
h
p= Impulsul fotonului
λ
Trecerea curentului electric prin tub este dovada directă a faptului că elec-
trodul iluminat emite electroni (când catodul nu este luminat curentul electric
prin tub este nul indiferent de tensiunea aplicată).
Legile experimentale ale efectului fotoelectric pot fi formulate după cum urmea-
ză :
I. Dacă efectul fotoelectric se produce, atunci intensitatea curentului de satu-
raţie este proporţională cu fluxul de lumină monocromatică incident pe catod.
II. Pentru ca efectul fotoelectric să apară este necesar ca frecvenţa luminii mo-
nocromatice folosite să fie superioară unei anumite valori, denumită „frecvenţă
de prag”. Valoarea frecvenţei de prag depinde de natura materialului din care
este confecţionat catodul.
95
III.Tensiunea de stopare este direct proporţională cu frecvenţa luminii mo-
nocromatice folosite, dacă aceasta este superioară frecvenţei de prag.
IV.Emisia electronilor are loc practic simultan cu iluminarea catodului, dacă
frecvenţa luminii este superioară frecvenţei de prag.
Legile II şi III sunt reprezentate în graficul alăturat şi pot fi puse sub forma ma-
tematică:
eU f + Lext
= const .
ν
Valoarea constantei nu depinde de
natura catodului, fiind egală cu
constanta lui Planck h. Rezultă :
eUf hν = Lext + eU f
Cs Na Zn
Constanta de material Lext se nu-
α α meşte lucru mecanic de extracţie
α ν deoarece, dimensional, are semni-
νCs νNa νZn ficaţia de energie. Se observă că
-LCs frecvenţa de prag depinde de lu-
crul mecanic de extracţie conform
-LNa relaţiei :
-LZn L
ν p = ext
h
Explicarea legilor experimentale ale efectului fotoelectric pe baza teoriei naturii
ondulatorii a luminii eşuează, cu excepţia primei legi.
În schimb, teoria corpusculară permite o explicaţie foarte simplă, formulată pen-
tru prima oară de Einstein pe baza ipotezei cuantelor de lumină a lui Planck. Conform
celor afirmate de Einstein termenul hν reprezintă energia unui foton. Acest foton su-
feră o ciocnire plastică cu un electron al unui atom al materialului catodului. Fotonul
este absorbit, iar în urma interacţiunii electronul se separă de atomul din care făcea
parte şi poate părăsi materialul. Consumul de energie pentru smulgerea electronului
din atom şi ieşirea din material este măsurat de lucrul mecanic de extracţie. Restul din
energia dobândită de electron se regăseşte ca energie cinetică a acestuia. Legea con-
servării energiei arată că :
mev 2
hν = Lext +
2
Explicarea legilor efectului fotoelectric devine în acest moment extrem de facilă :
I. Cu cât intensitatea luminii este mai mare cu atât numărul fotonilor incidenţi este
mai mare şi deci numărul de ciocniri şi cel de electroni eliberaţi creşte
II. Dacă energia fotonului nu este suficientă pentru a smulge electronul din atom
este evident că efectul fotoelectric nu se poate produce. Deasemenea este evident că
energia minimă necesară fotonilor depinde de natura atomilor materialului catodului
III.Conform teoremei variaţiei energiei cinetice, lucrul mecanic al forţelor electrice
care acţionează asupra electronului aflat în interiorul tubului este o măsură a variaţiei
96
energiei sale cinetice. Curentul se anulează atunci când se anulează şi energia cinetică
a electronilor:
mev 2
0− = −eU f
2
astfel încât legea lui Einstein devine:
hν = Lext + eU f
având o formă identică cu legea experimentală a efectului fotoelectric
IV.Interacţia foton-electron este un fenomen de foarte scurtă durată, ceea ce îm-
preună cu observaţia că viteza dobândită de electron are o valoare foarte mare, este în
acord cu faptul că decalajul de timp între începerea iluminării catodului şi apariţia
primilor fotoelectroni este extrem de scurt.
97
Radiaţiile X cu spectru continuu se numesc radiaţii X de frânare, iar cele cu
spectru de linii, radiaţii X caracteristice.
O observaţie interesantă a fost aceea
intensitate că spectrul radiaţiilor X de frânare este ca-
radiaţii X racterizat de o limită inferioară a lungimii
caracteristice de undă, care depinde invers proporţional
de tensiunea de accelerare a electronilor
din tubul de descărcare:
1
λ min ~
U
λ(Å) Apariţia radiaţiilor X de frânare poate
fi justificată, utilizând modelul undelor
electromagnetice, astfel :
Radiaţii X
⇒ electronii în mişcare sunt echiva-
de frânare
lenţi unui curent electric care generează un
câmp magnetic
⇒ ciocnirea electronilor cu anodul are ca rezultat frânarea electronilor, şi, impli-
cit, variaţia câmpului magnetic asociat curentului de electroni
⇒ câmpul magnetic variabil este sursa undelor electromagnetice care compun
radiaţia X
⇒ spectrul continuu al radiaţiei X de frânare s-ar explica prin aceea că accelera-
ţiile de frânare variază de la electron la electron, formând astfel un domeniu continuu
de valori
Această explicaţie nu poate însă oferi un motiv rezonabil pentru care lungi-
mile de undă ale radiaţiei X de frânare să aibă o limită inferioară ! Prin urmare,
teoria ondulatorie este incapabilă să justifice relaţia dintre valoarea minimă a
lungimii de undă şi tensiunea de accelerare a electronilor.
Conform teoriei cuantice, radiaţia X este formată din fotoni rezultaţi ca urmare a
frânării electronilor. Procesul este „inversul” aceluia care are loc în cazul efectului fo-
toelectric, în sensul că la interacţiunea electron-catod se generează un foton care preia
o parte din energia cinetică a electronului (restul transformându-se în căldură) :
mev 2
ε≤
2
Deoarece energia cinetică a electronilor este cel mult egală cu lucrul mecanic făcut de
câmpul electric de accelerare :
mev 2
≤ eU
2
iar, conform relaţiei lui Planck :
hc
ε = hν =
λ
rezultă :
hc
≤ eU
λ
98
sau :
hc 6 ,62 ⋅ 10 −34 Js ⋅ 3 ⋅ 108 m/s 1 1,239 nm
λ≥ = ⋅ = cu [U ] = kV
eU 1,6 ⋅ 10 -19 C U U
Această expresie teoretică este în deplin acord cu observaţiile experimentale.
Spectrul caracteristic poate fi explicat într-o manieră asemănătoare cu cea utili-
zată în cazul experimentului lui Franck şi Hertz: radiaţiile X caracteristice sunt rezul-
tatul dezexcitării energetice a atomilor care au absorbit energie ca urmare a interacţi-
unii cu electronii.
99
⇒ efectul Compton este rezultatul interacţiunii dintre fotoni şi electroni aparţi-
nând atomilor plăcuţei împrăştietoare
⇒ în cazul lungimilor de undă compara-
ε = hν bile cu lungimea de undă Compton
p = h/λ (λ≅0,01nm), energia fotonului este de ordinul
p0 = h/λ0 θ de mărime:
hc
ε = hν =
ε0 = hν0 m0 , e
-
ϕ λ
m , e- 6 ,62 ⋅ 10−34 Js ⋅ 3 ⋅ 108 m/s
ε= ≅ 105 eV
v 0,01nm
⇒ această energie este de câteva zeci de
mii de ori mai mare decât lucrul mecanic de extracţie întâlnit în cazul efectului fo-
toelectric, iar ca urmare, în bilanţul energetic al interacţiunii foton-electron lucrul
mecanic de extracţie poate fi neglijat
⇒ în aceste condiţii, interacţiunea foton-electron poate fi modelată ca o ciocnire
perfect elastică între foton şi electronul liber, aflat în repaus
Dacă am considera că întreaga energie a fotonului se transferă electronului
ca energie cinetică şi am calcula viteza electronului conform relaţiei din mecani-
ca clasică :
mv 2
ε=
2
ar rezulta:
2 ⋅ 105 eV
v= ≅ 200.000 km/s
9,1 ⋅ 10-31 kg
# Această valoare a vitezei este comparabilă cu viteza luminii şi, prin urma-
re, legile mecanicii clasice nu mai pot fi considerate valabile. Din acest motiv
energia totală a electronului trebuie calculată conform relaţiei lui Einstein :
E = mc 2
unde masa variază cu viteza după formula :
m0
m=
v2
1− 2
c
unde m0 este masa de repaus.
100
hν 0 + m0c 2 = hν + mc 2
Relaţiile se pot rescrie ca :
⎧p 0 − p = mv
⎨ 2 2
⎩hν 0 − hν = mc − m0c
Ridicând la pătrat, obţinem :
⎧⎪ p02 + p 2 − 2p 0 ⋅ p = m 2v 2 ⇒ p02 + p 2 − 2 p0 p cos θ = m 2v 2
⎨ 2 2
⎪⎩h ν 0 + h 2ν 2 − 2h 2ν 0ν = m 2c 4 + m02c 4 − 2mm0c 4
Exprimând impulsul fotonului în funcţie de lungimea sa de undă şi scriind frecvenţa
tot în funcţie de lungimea de undă, rezultă :
⎧ h2 h2 h2
⎪ 2 + 2 −2 cos θ = m 2v 2
⎪ λ0 λ λ 0λ
⎨ 2 2 2 2 2 2
⎪ h c + h c − 2 h c = m 2c 4 + m 2c 4 − 2mm c 4
⎪ λ2 λ2 λ 0λ
0 0
⎩ 0
Împărţim a doua relaţie la c2, o scădem din prima şi obţinem :
h2
2 (1 − cos θ) = m2v 2 − m2c 2 − m02c 2 + 2mm0c 2
λ 0λ
sau :
h2 2 2⎛ v2 ⎞
2 (1 − cos θ) = −m c ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ − m02c 2 + 2mm0c 2
λ 0λ ⎝ c ⎠
Substituind masa electronului prin expresia sa relativistă, rezultă :
h2 m02c 2 ⎛ v 2 ⎞
2 (1 − cos θ) = − ⎜1 − 2 ⎟⎟ − m02c 2 + 2mm0c 2
2 ⎜
λ 0λ v c ⎠
1− 2 ⎝
c
sau :
h2
λ 0λ
( )
(1 − cos θ) = m0 mc 2 − m0c 2
Utilizând din nou ecuaţia corespunzătoare conservării energiei, rezultă :
h2
(1 − cos θ) = m0 (hν 0 − hν )
λ 0λ
Exprimând frecvenţa în funcţie de lungimea de undă, rezultă :
h2
(1 − cos θ) = m0 hc (λ − λ 0 )
λ 0λ λ 0λ
sau, în final, expresia teoretică a legii efectului Compton :
h
λ − λ0 = (1 − cos θ)
m0c
101
Această formulă teoretică este în foarte bună concordanţă cu legea experimentală.
Prin calcul se poate găsi valoarea teoretică a lungimii de undă Compton, care este
foarte apropiată de valoarea experimentală :
h 6 ,62 ⋅ 10−34 Js
Λ= = = 0 ,00242 nm
m0c 9,1 ⋅ 10-31 kg ⋅ 3 ⋅ 108 m/s
Razele X împrăştiate conţin şi radiaţii având aceeaşi lungime de undă ca şi radi-
aţia incidentă, chiar dacă direcţia lor de propagare este schimbată. Explicaţia este
aceea că fotonii pot interacţiona şi cu atomi, luaţi în întregul lor. Deoarece masa unui
atom este de mii de ori mai mare decât a unui electron, lungimea de undă Compton
asociată acestei interacţiuni este de câteva mii de ori mai mică decât cea corespunză-
toare interacţiunii foton-electron, fiind practic neobservabilă.
Această realitate ne face să susţinem că lumina este, la nivel de model, un
dualism corpuscul-undă, în ciuda faptului că noţiunile implicate sunt contra-
dictorii. În fond, aceste două concepte nu sunt decât nişte ipoteze simplificatoa-
re, care expun o faţetă sau alta a unei realităţi fizice care este cu mult mai com-
plexă. În acest context ar fi interesant de remarcat că aceeaşi radiaţie poate ma-
nifesta atât proprietăţi ondulatorii, cât şi proprietăţi corpusculare, în funcţie de
procesul la care ia parte (astfel, lumina vizibilă se comportă ca o undă într-un
experiment de interferenţă, dar se comportă ca un flux de corpusculi în cazul
efectului fotoelectric). Se poate afirma că un comportament ondulatoriu este
de aşteptat atunci când energia luminoasă este mică comparativ cu energia
caracteristică fenomenului studiat (de exemplu, dacă energia fotonului hc/λ
este mică faţă de energia caracteristică kT a agitaţiei termice, atunci radiaţia ter-
mică poate fi considerată de natură ondulatorie, limită în care legea lui Planck se
confundă cu legea Rayleigh-Jeans). Comportamentul corpuscular se regăseş-
te în cazul contrar (de exemplu, atunci când energia fotonului este comparabilă
cu lucrul mecanic de extracţie în cazul efectului fotoelectric).
102
3. NOŢIUNI DE MECANICĂ
CUANTICĂ
103
În cazul unui proton accelerat la aceeaşi tensiune, obţinem :
6 ,62 ⋅ 10−34 Js
λe = ≅ 2 ,86 ⋅ 10−12 m = 0,00286 nm
-27 -19
2 ⋅ 1,67 ⋅ 10 kg ⋅ 1,6 ⋅ 10 C ⋅ 100V
" Se obser-
vă că lungimea
de undă de
filtru de Broglie are valori
viteză foarte mici, chiar
e- şi pentru mi-
v croparticule cum
ar fi protonul sau
Detector
electronul. Cum
θ de
fenomenul de di-
Ni electroni
fracţie se produce
în prezenţa unor obstacole având dimensiuni comparabile cu lungimea de
undă, rezultă că observarea experimentală a undelor asociate se poate face
doar cu particule având dimensiuni subatomice.
Această idee a fost folosită de Davisson şi Germer pentru a pune în evidenţă di-
fracţia electronilor. În experienţa pe care au efectuat-o aceştia difracţia electronilor
are loc pe un cristal de nichel, aşezat în calea unui fascicol de electroni
monoenergetici. Electronii se reflectă pe atomii întâlniţi în plane cristaline diferite şi
sunt detectaţi cu un detector care se poate roti în jurul cristalului.
Diferenţa de drum între două unde de Broglie reflectate pe două plane cristaline
consecutive este :
δ = AB + BC
Notând distanţa dintre planele cristaline cu d, se
obţine :
θ d d cos θ
AB = ; BC = AB cos θ =
θ θ
cos cos
A 2 2
θ/2 Deci:
d C 2θ
d (1 + cos θ) 2 d cos
δ= = 2 = 2d cos θ
B θ θ 2
cos cos
2 2
Maximul de difracţie de ordinul întâi se obţine dacă este îndeplinită condiţia :
104
h
δ = λe =
2meeU
În aceste condiţii unghiul de difracţie verifică relaţia :
θ h
cos =
2 2d 2meeU
În cazul nichelului d = 0,091 nm, iar pentru tensiunea de accelerare U = 54 V, unghi-
ul corespunzător primului maxim de difracţie are valoarea teoretică :
6 ,62 ⋅ 10−34 Js
θ = 2 arccos ≅ 47°
-11 -31 -19
2 ⋅ 9,1 ⋅ 10 m ⋅ 2 ⋅ 9,1 ⋅ 10 kg ⋅ 1,6 ⋅ 10 C ⋅ 54C
Această predicţie teoretică a fost confirmată experimental, înregistrându-se un maxim
al curentului măsurat de detector pentru un unghi de difracţie de aproximativ 50°.
Prin rezultatul experimental se confirmă ipoteza lui de Broglie, cel puţin pentru cazul
microparticulelor.
Proprietăţile ondulatorii ale microparticulelor constituie astăzi baza teoretică a
construcţiei unor aparate, cum ar fi cele consacrate studiului coroziunii suprafeţelor
(electronograful) sau structurii materiei (microscopul electronic).
105
când prin orificiu, electronii ar dobândi o viteză suplimentară, perpendiculară pe vite-
za iniţială. Notând această viteză suplimentară cu ∆vy, observăm că în cazul maxime-
lor de difracţie de ordin superior :
∆v y > v tg α ≅ v α
(unghiul de difracţie este suficient de mic pentru a aproxima tangenta sa cu valoarea
exprimată în radiani). Teoria fenomenului de difracţie arată că primul minim de di-
fracţie se obţine într-o direcţie descrisă de relaţia :
λ λ
sin α = ⇒ α≅
a a
Rezultă :
vλ
∆v y >
a
Conform ipotezei lui de Broglie :
h
λ=
mev
Rezultând :
vh
∆v y >
me av
sau :
me ∆v y ⋅ a > h
Deci : trecerea electronului prin orificiu (caracterizată de o nedeterminare a
poziţiei sale ∆y = a) este însoţită de apariţia unei nedeterminări a impulsului său,
cu cantitatea ∆py = me∆vy. Mai mult, produsul celor două nedeterminări (sau in-
certitudini) trebuie să fie superior unei anumite valori :
∆p y ⋅ ∆y > h
" Această relaţie poartă numele de relaţia de incertitudine (sau rela-
ţia de nedeterminare) a lui Heisenberg pentru perechea de variabile im-
puls-poziţie.
În mod evident sunt valabile şi relaţiile :
∆px ⋅ ∆x > h
∆pz ⋅ ∆z > h
106
6 ,62 ⋅ 10−34 Js
∆x ≥ ≅ 1,23 ⋅ 10−7 m = 0,123 µm
-3 −31 -19
10 2 ⋅ 9 ,1 ⋅ 10 kg ⋅ 1,6 ⋅ 10 C ⋅ 100V
Evident această valoare este prea mică pentru a vorbi despre o nedeterminare a traiec-
toriei fasciculului de electroni. În acest caz proprietăţile ondulatorii ale electronului
nu sunt importante, iar acesta se comportă ca o particulă mecanică clasică.
⇒ electronul constituent al atomului de hidrogen
Poziţia acestui electron este stabilită cu o precizie comparabilă cu diametrul
atomului (10-10m). Prin urmare, incertitudinea privind viteza este :
h 6 ,62 ⋅ 10−34 Js
∆v ≥ −10
= −31 −10
≅ 7 ⋅ 106 m/s
me ⋅ 10 m 9 ,1 ⋅ 10 kg ⋅ 10 m
Pe de altă parte, viteza electronului poate fi determinată din condiţia de stabilitate pe
orbită :
mev 2 e2
=
r 4πε0 r 2
rezultând :
v=
e2
=
( )
2
1,6 ⋅ 10-19 C
≅ 2 ,25 ⋅ 106 m/s
−12 −10 −31
4πε0 rme 4π ⋅ 8,856 ⋅ 10 F/m ⋅ 0 ,5 ⋅ 10 m ⋅ 9 ,1 ⋅ 10 kg
Se observă că în acest caz nedeterminarea vitezei este comparabilă cu însăşi valoarea
vitezei ! Semnificaţia este aceea că în interiorul unui atom electronul nu mai are o
comportare similară cu cea a particulelor ce se supun legilor mecanicii clasice. Prin
urmare noţiunile de viteză sau de traiectorie îşi pierd sensul fizic !
107
Pe de altă parte, timpul de viaţă al unei stări energetice excitate este foarte scurt :
∆t → 10−8 s
În aceste condiţii imprecizia determinării energiei stării excitate este :
6 ,62 ⋅ 10 −34 Js
∆E ≥ −8
= 6 ,62 ⋅ 10 −26 J
10 s
Această nedeterminare a frecvenţei se manifestă prin existenţa unui interval de frec-
venţă ∆ν în care se pot încadra radiaţiile emise de atom :
ν ± ∆ν =
(E ± ∆E ) − (E0 ± ∆E0 ) = E − E0 ± ∆E = ν ± 108 Hz
h h h
Această estimare teoretică se dovedeşte a fi în bun acord cu observaţiile experimenta-
le.
3.3.
INTERPRETAREA UNDELOR
ASOCIATE, FUNCŢIA DE UNDĂ, ECUAŢIA LUI
SCHRODINGER
Prima ipoteză privind semnificaţia undei asociate unei microparticule a fost ace-
ea că microparticula este în fapt o suprapunere de unde plane care se propagă împre-
ună, alcătuind un aşa-numit pachet de unde.
Ecuaţia pachetului de unde se scrie sub
vg forma:
k0 + ∆k
Ψ ( x ,t ) = ∫ a(k ) sin(ω(k )t − kx )dk
k 0 − ∆k
Fiecare dintre undele care compun pachetul
de unde se propagă cu o viteză de fază pro-
prie (viteza de fază):
ω(k )
v=
k
în timp ce centrul pachetului de unde se deplasează cu o viteză, denumită viteză de
grup, care se poate determina cu ajutorul relaţiei lui Rayleigh :
⎛ dω(k ) ⎞
vg = ⎜ ⎟
⎝ dk ⎠ k0
Conform ipotezei lui de Broglie putem scrie :
2π 2π 2π 2πp
ω = 2πν = hν = E ; k= =
h h λ h
Rezultă :
108
dω dE dE
= ⇒ vg =
dk dp dp p0
adică viteza de grup a pachetului de unde are aceeaşi valoare cu viteza de de-
plasare a microparticulei.
" Această constatare pare a întări ipoteza după care microparticula es-
te alcătuită dintr-un pachet de unde. Totuşi, deşi promiţătoare în faza iniţia-
lă această ipoteză este infirmată la propagarea microparticulelor în medii
dispersive. În asemenea medii vitezele de fază ale undelor componente ale
pachetului de unde sunt diferite între ele, ceea ce are ca urmare destrămarea
cu timpul a acestuia. Destrămarea pachetului de unde ar corespunde dispa-
riţiei particulei. Calculul timpului de destrămare al pachetului de unde dă o
valoare mult mai mică decât timpul de viaţă al microparticulelor, ceea ce
arată că ipoteza pachetului de unde este falsă.
" La momentul actual, se foloseşte o altă ipoteză privind semnificaţia
undelor asociate. Aceasta se bazează pe observaţiile făcute în cursul expe-
rienţelor de difracţie cu electroni. Astfel, s-a constatat că rezultatele experi-
enţelor erau aceleaşi indiferent dacă microparticulele se difractă simultan
(sub forma unui flux intens) sau separat (una câte una), cu condiţia ca nu-
mărul lor total să rămână acelaşi. În cazul difractării particulă cu particulă,
109
se poate observa cu claritate punctul de impact al acestora cu ecranul, com-
portarea fiind din acest punct de vedere perfect compatibilă cu noţiunea de
particulă. Cu toate acestea, distribuţia punctelor de impact alcătuieşte, pe
măsura creşterii numărului de particule căzute pe ecran, figura caracteristi-
că de difracţie. Figura de difracţie (şi deci comportamentul ondulatoriu) es-
te până la urmă un efect statistic, reproductibil doar în cazul unui număr
foarte mare de particule utilizate. Deci : unda asociată microparticulei nu
este o undă în sensul clasic al cuvântului, pentru că o undă clasică ar in-
teracţiona simultan cu toate punctele ecranului. Rezultă că undele asociate
sunt doar reflectarea unor proprietăţi statistice ale colectivelor de micropar-
ticule, motiv pentru care se numesc unde de probabilitate.
Interpretarea undei asociate ca undă de probabilitate presupune că funcţia de un-
dă a microparticulei Ψ se află într-o anumită relaţie cu probabilitatea ca microparticu-
la să ocupe o anumită poziţie în spaţiu. Această relaţie se poate scrie astfel:
dP ( x , y , z ,t ) = Ψ ( x , y , z ,t ) dxdydz
2
adică : valoarea modulului pătrat al funcţiei de undă a microparticulei într-un
punct dat din spaţiu şi la un anumit moment de timp reprezintă densitatea de
probabilitate a prezenţei sale în acel loc şi la acel moment.
pe tot spatiul
Cunoaşterea expresiei concrete a funcţiei de undă a unei particule ne-ar permite
determinarea într-o oarecare măsură a comportamentului ei ulterior, în limitele relaţii-
110
lor de nedeterminare ale lui Heisenberg. Stabilirea ecuaţiilor pe care le verifică fun-
cţia de undă asociată particulei sau unui sistem fizic dat este obiectul unui nou tip de
mecanică, denumită mecanică ondulatorie sau mecanică cuantică.
" Ecuaţia fundamentală a mecanicii cuantice a fost postulată de
Schrödinger sub forma următoare:
h2 ⎛ ∂ 2 ∂2 ∂2 ⎞ ih ∂Ψ ( x , y , z ,t )
2 ⎜
⎜ 2 + 2 + 2 ⎟⎟Ψ ( x , y , z ,t ) − U ( x , y , z )Ψ ( x , y , z ,t ) =
8π m ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ 2π ∂t
unde m reprezintă masa microparticulei, U energia sa potenţială, iar
i = − 1 . Această ecuaţie este considerată valabilă atâta vreme cât rezulta-
tele obţinute cu ajutorul ei nu vin în contradicţie cu faptele experimentale.
Dacă un sistem fizic este descris de o funcţie de undă care este şi funcţie
proprie a ecuaţiei Schrödinger staţionare, valoarea (măsurabilă) a energiei siste-
mului este chiar valoarea proprie a energiei ce corespunde acestei funcţii proprii.
Valorile proprii ale energiei pot fi discrete sau pot varia continuu în interiorul
unui domeniu de valori permise.
Ca şi în cazul energiei, orice mărime fizică măsurabilă este în mecanica
cuantică o valoare proprie sau o combinaţie de valori proprii ale unei anu-
mite ecuaţii diferenţiale cu valori proprii.
111
3.4.
PARTICULA ÎN GROAPA DE
POTENŢIAL UNIDIMENSIONALĂ, INFINITĂ
Vom examina în cele ce urmează un exemplu simplu de utilizare a ecuaţiei
Schrödinger staţionare pentru determinarea expresiei funcţiei de undă.
Să considerăm o microparticulă aflată într-
o regiune a spaţiului de lungime l, în care ener-
gia sa potenţială este nulă. În afara acestei regi-
U→∞ U→∞
uni energia potenţială este infinit de mare. Par-
ticula se poate deplasa doar în lungul axei Ox.
U=0 " Un asemenea tip de distribuţie
x a energiei potenţiale se numeşte
-l/2 0 l/2 groapă de potenţial unidimensiona-
lă infinită.
Deoarece înălţimea gropii de potenţial este infinită, probabilitatea de a găsi par-
ticula în exteriorul gropii este nulă. Rezultă :
⎛ l⎞ ⎛l ⎞
Ψ ( x ) = 0 pentru x ∈ ⎜ − ∞ ,− ⎟ U ⎜ ,+∞ ⎟
⎝ 2⎠ ⎝2 ⎠
În interiorul gropii de potenţial energia potenţială a particulei este nulă, astfel încât
ecuaţia Schrödinger staţionară se scrie sub forma :
h2 ∂ 2Ψ (x )
− 2 = EΨ ( x )
8π m ∂x 2
Putem pune ecuaţia sub forma :
∂ 2Ψ (x ) 8π2 mE
=− Ψ(x )
∂x 2 h2
Întâlnim trei cazuri de rezolvare ale ecuaţiei :
⇒ E<0
Notând :
8π2 mE
− 2
= α2 > 0
h
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este :
Ψ ( x ) = A1eαx + A2e −αx
Funcţia de undă trebuie să fie continuă în punctele x = ±l/2, astfel încât :
⎧ −α l α
l
⎪ A1e 2 + A2e 2 = 0
⎨ l l
⎪ α2 −α
⎩ A1e + A2e =0
2
112
⇒ E >0
Notând :
8π2 mE
2
= Ω2 > 0
h
ecuaţia diferenţială rezultată :
∂ 2Ψ ( x )
2
= −Ω 2 Ψ ( x )
∂x
are soluţia generală :
Ψ ( x ) = A sin(Ωx + ϕ)
în care A şi ϕ sunt două constante de integrare. Funcţia de undă trebuie să fie conti-
nuă în punctele x = ±l/2, astfel încât :
⎧ ⎛ l ⎞
⎪ A sin ⎜ − Ω + ϕ⎟ = 0
⎪ ⎝ 2 ⎠
⎨
⎪ A sin⎛⎜ Ω l + ϕ ⎞⎟ = 0
⎪⎩ ⎝ 2 ⎠
Cum amplitudinea A nu poate fi nulă, soluţiile sistemului sunt :
⎧ l
⎪ϕ = Ω
⎨ 2
⎪⎩ A sin Ωl = 0
Obţinem din a doua ecuaţie :
Ωl = nπ , n ∈ N
sau :
2 n 2 π2 8π2 mE n 2 π2
Ω = 2 ⇒ = 2
l h2 l
sau :
2
2 h
En = n , n∈N
8ml 2
Deci : valorile proprii ale energiei particulei sunt cuantificate (sau, altfel spus,
energia particulei nu poate lua decât valori discrete).
Introducând valorile lui Ω şi ϕ în soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale, obţi-
nem :
⎛ nπ nπ ⎞ ⎛ x 1⎞
Ψn ( x ) = An sin⎜ x + ⎟ = An sin nπ⎜ + ⎟
⎝ l 2 ⎠ ⎝ l 2⎠
Conform condiţiei de normare :
l
∞ 2
⎛ nπ nπ ⎞
∫ Ψn ( x ) dx =
2
∫l An2 sin 2 ⎜ x + ⎟dx = 1
⎝ l 2 ⎠
−∞ −
2
De aici :
113
1 1
An2 = =
l
l 1 − cos⎛
2nπ ⎞
2
⎛ nπ nπ ⎞ ⎜ x + nπ ⎟
∫l sin 2 ⎜ x + ⎟dx 2
⎝ l ⎠ dx
−
2
⎝ l 2 ⎠ ∫l 2
−
2
sau :
2
An2 =
l
Rezolvarea ecuaţiei Schrödinger este finalizată în acest moment. Funcţiile pro-
prii au expresia :
⎧ ⎛ l⎞
⎪ Ψ n ( x ) = 0 , x ∈ ⎜ − ∞ ,− ⎟
⎪ ⎝ 2⎠
⎪ 2 ⎛ x 1⎞ ⎡ l l⎤
⎨Ψn ( x ) = sin nπ⎜ + ⎟ , x ∈ ⎢− , ⎥
⎪ l ⎝ l 2⎠ ⎣ 2 2⎦
⎪ ⎛l ⎞
⎪Ψn ( x ) = 0 , x ∈ ⎜ ,+∞ ⎟
⎩ ⎝2 ⎠
Starea fundamentală a sistemului fizic corespunde energiei minime, respectiv
valorii minime a numărului cuantic n : n = 1. Valoarea energiei nivelului fundamental
este :
h2
E1 =
8ml 2
iar energia unei stări superioare este :
En = n 2 E1
Densitatea de probabilitate a prezenţei particulei într-un punct al gropii de po-
tenţial este dată de modulul pătrat al funcţiei de undă :
dP ( x ) 2 ⎛ x 1⎞
n=2 l=2 = Ψn ( x ) = sin 2 nπ⎜ + ⎟
n=1 dx l ⎝ l 2⎠
1 Reprezentarea grafică a densităţii de pro-
densitate de probabilitate
dP ( x ) 1
=
dx l
114
Se observă că densitatea cuantică de probabilitate este în unele puncte dublul celei
clasice, iar în altele este nulă. Dacă mai observăm că densitatea cuantică de probabi-
litate se poate scrie şi ca :
⎛ 2nπ ⎞
1 − cos⎜ x + nπ ⎟
dP ( x ) 2 ⎝ l ⎠ = 1 − 1 cos⎛ 2nπ x + nπ ⎞
= ⋅ ⎜ ⎟
dx l 2 l l ⎝ l ⎠
rezultă că situaţia clasică este limita soluţiei cuantice pentru cazul în care media ter-
1 ⎛ 2 nπ ⎞
menului cos⎜ x + nπ ⎟ este nulă pe o distanţă ∆x oricât de mică, în jurul punctu-
l ⎝ l ⎠
2 nπ
lui considerat. Aceasta înseamnă că termenul ∆x reprezintă un număr relativ ma-
l
re de perioade ale funcţiei trigonometrice :
2nπ
∆x = n' ⋅2π , n' >> 1
l
De aici :
l
n = n' ⋅
∆x
l
Cum şi >> 1, rezultă :
∆x
n >> 1
Deci : comportamentul cuantic al particulei se confundă cu comportamentul
clasic atunci când valoarea numărului cuantic este foarte mare. Această afirma-
ţie este echivalentă cu a spune că mecanica clasică este valabilă doar pentru par-
ticulele care au energii cu mult mai mari decât energia stării fundamentale, res-
pectiv energia caracteristică procesului la care participă.
Am arătat deja că în mecanica cuantică, atunci când valorile proprii ale energiei
sunt discrete, energia particulei poate varia doar în salturi. În cazul nostru :
∆En→n' =
h2
8ml 2
( )
n' 2 − n 2
În mecanica clasică energia poate varia continuu. Matematic aceasta înseamnă că va-
riaţia relativă de energie la o schimbare de stare poate tinde la zero :
∆E
→0
E
Variaţia minimă de energie, în cazul cuantic, corespunde creşterii numărului cuantic
n cu o unitate. În această situaţie variaţia relativă de energie este :
∆En→n+1 (n + 1) − n 2 2n + 1
2
= = 2
En n2 n
Analizând această expresie se confirmă din nou că aproximaţia clasică corespunde
valorilor mari ale numărului cuantic n, când :
∆En→n+1 2n + 1
lim = lim 2 = 0
n →∞ En n →∞ n
115
4. ATOMUL
4.1. ISTORIC PRIVIND CONCEPŢIILE ŞI
TEORIILE REFERITOARE LA ATOM ŞI
STRUCTURA SA
Conceptul de „atom” a fost imaginat ca răspuns la întrebarea dacă o substanţă
materială poate fi divizată oricât de mult sau nu. Acum circa 2500 de ani Leucip şi,
apoi, Democrit au avansat ipoteza atomistă, adică cea a structurii discrete a materiei.
„Atomul” (ceea ce în greacă însemna „cel indivizibil”) este, potrivit lui Leucip şi
Democrit, constituentul fundamental al materiei. Teoria antică arăta că există patru
tipuri de atomi: de „pământ”, de „apă”, de „aer” şi de „foc”. Proprietăţile fizice ale
unei substanţe depindeau de proporţiile în care cele patru tipuri de atomi se combinau
pentru a forma substanţa.
Concepută în acest mod teoria atomistă a antichităţii era mai mult un model filo-
zofic decât o teorie ştiinţifică, nefiind supusă rigorilor experimentale pe care le pre-
supune validarea unei ipoteze ştiinţifice.
Teoria atomistă a revenit în actualitate după mai mult de 2000 de ani, de data
aceasta ca o teorie ştiinţifică motivată de progresele chimiei de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea. Legea proporţiilor multiple, formulată de Dalton în 1803, arăta că dacă
două substanţe chimice simple pot forma mai mulţi compuşi chimici, atunci raportul
maselor din prima substanţă care se combină cu aceeaşi cantitate din a doua substanţă
este un raport de numere întregi şi simple (2/1, 3/2, 5/2, etc.). Pornind de la această
lege Dalton a formulat ipoteza după care atomul este cea mai mică „cărămidă” consti-
tutivă a unei substanţe chimice simple. Rapoartele menţionate sunt expresia proporţii-
lor în care se combină atomii la formarea compuşilor chimici. În aceste consideraţii
îşi are originea şi definiţia modernă a atomului, conform căreia :
" Atomul este cea mai mică parte a unei substanţe chimice simple ca-
re mai păstrează încă proprietăţile chimice ale substanţei respective. Chi-
mia a adăugat conceptului de atom şi conceptul de „moleculă”, adică cea
mai mică structură, formată din atomi, care păstrează încă proprietăţile
chimice ale unui compus chimic.
În 1817, Avogadro utilizează teoria atomistă în studiile legate de fizica gazelor,
enunţând legea care-i poartă numele :
" Volume egale din gaze diferite, luate în aceleaşi condiţii de tempe-
ratură şi presiune, conţin acelaşi număr de molecule (legea lui Avogadro).
Spre sfârşitul secolului XIX au apărut primele dovezi experimentale care negau
caracterul indivizibil al atomului. Astfel, descoperirea fenomenului de electroliză şi
experienţele făcute cu tuburi de descărcări electrice în gaze rarefiate au arătat cu cer-
116
titudine că în componenţa atomului se află sarcini electrice pozitive şi negative, sedi-
ul sarcinii electrice negative fiind particulele denumite „electroni”. Legea electroli-
zei:
µ
m= q
nF
unde: m = masa de substanţă depusă la electrod
µ = masa molară a substanţei
n = valenţa substanţei
q = cantitatea de electricitate transportată prin electrolit
F = constantă experimentală, numită „numărul lui Faraday”, egală cu
96500 Coulomb/mol
a permis estimarea sarcinii unui electron. Utilizând teoria atomistă putem susţine să
substanţa depusă la electrod este formată dintr-un număr N de atomi, fiecare dintre ei
de masă m0. Un mol de substanţă conţine un număr fixat de atomi, egal cu numărul
lui Avogadro: NA. Cu aceste consideraţii, legea electrolizei se poate rescrie astfel :
N m q F
Nm0 = A 0 q ⇒ =n
nF N NA
Termenul q/N reprezintă sarcina electrică medie transportată de fiecare atom, iar fac-
torul F/NA este o constantă universală, cu semnificaţia de cantitate de electricitate şi
valoarea :
F 96500 C/mol
= = 1,6 ⋅ 10 −19 C
N A 6,023 ⋅ 10 molec/mol
23
Rezultă de aici că, în funcţie de valenţa sa, fiecare atom participant la procesul de
electroliză se încarcă şi transportă o sarcină electrică egală cu un multiplu al sarcinii
elementare, e, luată fie cu semn pozitiv, fie cu semn negativ.
" Experimentele efectuate ulterior de Thomson şi Millikan au dovedit
că din atom se pot separa, în anumite condiţii, nişte particule, denumite
electroni, având sarcina electrică e :
e = -1,6 10-19C
şi masa me :
me = 9,1 10-31kg
Masa electronului este de câteva mii de ori mai mică decât masa atomilor, ea re-
prezentând doar a 1780-a parte din masa celui mai uşor atom (cel de hidrogen).
Problema ulterioară care se punea în faţa fizicienilor era aceea de a găsi un mo-
del structural, care să permită explicarea următoarelor date experimentale:
⇒ stabilitatea atomului şi proprietăţile sale chimice
⇒ capacitatea atomului de a absorbi sau emite radiaţii electromagnetice
⇒ proprietatea atomului de a absorbi cantităţi bine determinate de energie, precum
şi emisia luminii sub forma spectrelor de linii
⇒ lărgimea şi intensitatea liniilor spectrale
117
Un prim model atomic mai cunoscut a fost cel
r imaginat de J. J. Thomson (modelul Thomson). Con-
form acestuia, interiorul atomului ar fi fost umplut cu
ρ un „fluid” cu sarcină electrică pozitivă, caracterizat
x prin densitatea sa de sarcină. Notând raza atomului cu
e- r şi sarcina sa pozitivă q = ne, unde n este numărul
electronilor atomului, se poate calcula densitatea de
sarcină a fluidului pozitiv astfel :
q 3ne
ρ= =
V 4πr 3
Atomul de hidrogen conţine un singur electron. Dacă acesta s-ar afla la distanţa x faţă
de centrul atomului, forţa electrică care ar acţiona asupra sa ar fi proporţională cu
cantitatea de sarcină electrică pozitivă aflată în sfera de rază x :
4πx3
e⋅ ρ
3 e2
Fe = = ⋅ x = const ⋅ x
4πε0 x 2 4πε0 r 3
Aceasta este expresia unei forţe elastice, care determină oscilaţia electronului, cu
frecvenţa :
1 const 1 e2
ν0 = =
2π me 2π 4πε0 me r 3
Undele electromagnetice generate de această oscilaţie ar avea lungimea de undă :
c 2πc
λ0 = = 4πε0 me r 3
ν0 e
Aproximând raza atomului ca r ≅ 10-10 m, putem calcula valoarea lungimii de undă :
2π ⋅ 3 ⋅ 108 m/s
λ0 = -19
4π ⋅ 8,856 ⋅ 10−12 F/m ⋅ 9,1 ⋅ 10-31 kg ⋅ 10-30 m3 ≅ 1,18 ⋅ 10−7 m = 118 nm
1,6 ⋅ 10 C
Această valoare a lungimii de undă este de acelaşi ordin de mărime ca şi lungimile de
undă ale radiaţiilor luminoase emise sau absorbite de către atomii de hidrogen, consti-
tuind din acest punct de vedere un argument pentru validarea modelului atomic al lui
Thomson.
Pentru a confirma sau nu modelul
α lui Thomson, Rutherford a realizat un
v experiment în cursul căruia analiza
θ împrăştierea particulelor alfa pe o foiţă
Au de aur.
θ Analizarea unghiurilor de împrăş-
tiere putea oferi informaţii despre raza
atomilor şi modul de distribuire al sar-
cinii electrice pozitive în interiorul
acestora. Experimentul utiliza particule
alfa pentru că masa lor este comparabi-
lă cu masa atomilor, astfel că traiecto-
118
riile particulelor alfa nu sunt perturbate de eventuala lor ciocnire cu electronii. Foiţa
difuzantă era făcută din aur, singurul material care permitea ca grosimea foiţei să fie
extrem de mică (circa 100 de diametre atomice).
Rezultatele experienţei au fost neaşteptate. Estimările iniţiale, bazate pe modelul
Thomson, indicau că, practic, toate particulele alfa incidente ar fi trebuit să se reflecte
pe foiţă. În realitate doar una din zece mii de particule a fost reflectată, restul traver-
sând foiţa aproape nedeviate.
" Interpretarea acestui
rezultat a fost că sarcina po-
Au zitivă, şi odată cu ea practic
α întreaga masă a atomului, se
v află concentrată într-un vo-
lum foarte mic comparativ
cu volumul atomului. Faptul
că doar o particulă alfa din
zece mii este reflectată arată
că „suprafaţa plină” a foiţei
de aur este doar a zece mia
parte din suprafaţa aparentă.
Mai mult, cum foiţa era
compusă din 100 de straturi de atomi, rezultă că suprafaţa transversală
efectivă a unui strat reprezintă a milioana parte a suprafeţei aparente. Con-
cluzia este aceea că aria transversală a atomului este „plină” doar în propor-
ţie de unu la un milion, sau că raza porţiunii din atom pe care o ocupă sar-
cina pozitivă este de o mie de ori mai mică decât raza atomului. Volumul
ocupat de sarcina pozitivă a atomului a fost denumit nucleu, iar raza aces-
tuia are o valoare de circa 10-13 m.
Pentru a explica de electronii rămân în vecinătatea nucleului, ceea ce asigură
stabilitatea atomului, Rutherford a imaginat un nou model atomic, denumit modelul
planetar sau modelul Rutherford.
Conform acestui model electronii se învârt în
jurul nucleului aşa cum planetele sistemului so-
lar se învârt în jurul Soarelui. Rolul forţei gravi-
nucleu taţionale este preluat la nivel atomic de forţa de
v
pozitiv an atracţie electrostatică dintre nucleul pozitiv şi
Fe e - electronii negativi. Pentru cel mai simplu dintre
r atomi, cel de hidrogen, condiţia de stabilitate pe
orbită se poate scrie astfel:
mea n = Fe
sau :
mev 2 e2
=
r 4πε0 r 2
unde v este viteza electronului, iar r raza orbitei. Energia totală a electronu-
lui se compune din energia cinetică şi energia potenţială electrostatică :
119
mev 2 e2
W = Wc + W p = −
2 4πε0 r
Valoarea negativă a energiei totale indică că electronul se găseşte într-o stare
legată, adică acesta nu poate părăsi atomul fără a primi energie din exterior.
Astfel, pentru a ioniza un atom de hidrogen (adică pentru a îndepărta electronul
la o distanţă foarte mare de nucleu), luând ca rază a orbitei valoarea r = 10-10 m, este
necesară o cantitate de energie :
⎛ e2 ⎞ e2
∆W = W (∞ ) − W (r ) = 0 − ⎜⎜ − ⎟⎟ = ≅ 7 ,2 eV
⎝ 8πε r
0 ⎠ 8 πε 0 r
Valoarea astfel calculată era comparabilă cu datele obţinute experimental pentru hi-
drogen : ∆W = 13,6 eV, ceea ce constituia un argument în favoarea validităţii mode-
lului planetar.
Cu toate acestea nici noul model nu era capabil să explice totalitatea datelor ex-
perimentale. Astfel una dintre consecinţele teoretice decurgând din modelul planetar
şi din legile electrodinamicii clasice era aceea că electronii unui atom aflându-se
permanent în mişcare accelerată, pe orbite a căror rază nu este supusă niciunei con-
strângeri, ar trebui să emită permanent radiaţie electromagnetică cu spectru continuu.
Datele experimentale nu confirmă însă predicţia teoretică. Mai mult, spectrul de emi-
sie observat experimental este un spectru de linii. În cazul atomilor de hidrogen lun-
gimile de undă ale radiaţiilor emise se supun unei legi, determinate pe cale experi-
mentală de Rydberg, de forma :
1 ⎛ 1 1⎞
= R⎜ 2 − 2 ⎟ ; k , n ∈ N , n > k
λ ⎝k n ⎠
-1
unde R = 109678 cm se numeşte constanta lui Rydberg. Liniile spectrale ale hi-
drogenului se grupează în serii spectrale, corespunzător valorilor numărului întreg k
(k = 1: seria Lyman, k = 2: seria Balmer, k = 3: seria Brackett, etc.). Dintre acestea,
singura aflată în domeniul vizibil este seria Balmer. Un alt motiv de dezacord între
teorie şi experienţă era şi acela al stabilităţii atomilor. Conform legilor electrodinami-
cii clasice, prin emisia de radiaţie, energia unui electron ar trebui să scadă continuu,
ceea ce s-ar reflecta în micşorarea razei orbitei sale. În cele din urmă electronul ar
trebui să cadă pe nucleu, fapt care ar conduce la dispariţia atomului. Valoarea calcu-
lată a timpului de viaţă al atomului era mult prea mică pentru a fi în acord cu datele
experimentale care arată că atomii sunt foarte stabili.
" Pentru a elimina contradicţiile dintre predicţiile teoretice şi datele
experimentale Niels Bohr a conceput un nou model al atomului de hidro-
gen, bazat pe un set de afirmaţii cunoscut sub numele de postulatele lui
Bohr :
120
I. Modelul atomic planetar al lui Rutherford este valabil. Intenţia acestui pos-
tulat este aceea de a pune în acord modelul cu datele care confirmă existenţa unui nu-
cleu al atomului.
II. Există anumite orbite, numite orbite staţionare, cu proprietatea că electronii
care le parcurg nu radiază energie electromagnetică. Scopul postulatului este ace-
la de a asigura, din punct de vedere teoretic, stabilitatea atomilor. Trebuie menţionat
că al doilea postulat este în direct dezacord cu primul postulat, pentru că modelul
Rutherford este construit pe baza legilor fizicii clasice care ar implica pierderea de
energie sub formă de radiaţie.
III.Atomul îşi modifică energia doar prin trecerea unui electron de pe o orbită
staţionară pe alta, proces însoţit de emisia sau absorbţia unui foton a cărui ener-
gie este egală în modul cu diferenţa dintre energiile celor două orbite staţionare :
hν = Wf - Wi. Acest al treilea postulat permite explicarea existenţei spectrelor de linii
şi a faptului că atomii absorb energie doar în cantităţi discrete.
IV.Momentul cinetic al electronului este cuantificat, după relaţia :
h
mevr = n ; n∈N
2π
Dacă acest postulat este comentat prin prisma ipotezei lui de Broglie privind existenţa
undelor asociate microparticulelor, observăm că :
h h
mevr = n & λ= ⇒ nλ = 2πr
2π mev
adică : lungimea unei orbite staţionare este un număr întreg de lungimi
de undă asociate electronului, sau, cu alte cuvinte, unda asociată unui electron
de pe o orbită staţionară este o undă staţionară (ceea ce explică de ce nu se radi-
ază energie).
r0 =
(6,62 ⋅10 −34
)
2
Js ⋅ 8,856 ⋅ 10−12 F/m
≅ 0 ,53 ⋅ 10−10 m
(
π ⋅ 9,1 ⋅ 10-31 kg ⋅ 1,6 ⋅ 10-19 C )
2
121
Substituind valoarea razei unei orbite Bohr în expresia energiei totale a electronului,
obţinem expresia energiei unei orbite staţionare :
mee 4 1
Wn = − 2 2 ⋅ 2
8ε0 h n
Energia primei orbite Bohr are valoarea :
W0 = −
(
9,1 ⋅ 10-31 kg ⋅ 1,6 ⋅ 10-19 C )2
≅ −13,6eV
(
8 ⋅ 8,856 ⋅ 10−12
F/m ) ⋅ (6 ,62 ⋅ 10
2
Js −34
)
2
122
energiei, mai întâi păturile interioare şi apoi cele exterioare. Pătura de suprafaţă poate
rămâne incompletă, iar electronii ei sunt responsabili pentru proprietăţile chimice ale
atomului şi pentru emisia radiaţiilor luminoase. Modul în care se realizează această
structură internă a atomului este concepută conform modelului Bohr-Sommerfeld ca
rezultat al cuantificării a patru mărimi fizice:
1) Energia orbitelor staţionare, cuantificată utilizând numărul cuantic n, numit
număr cuantic principal. Toate orbitele având acelaşi număr cuantic principal for-
mează o pătură.
2) Momentul cinetic al orbitelor staţionare, cuantificat prin numărul cuantic
orbital l. Valorile lui l sunt cuprinse între 0 şi n - 1. Forma orbitelor staţionare este
eliptică, excentricitatea lor fiind cu atât mai mare cu cât valoarea numărului cuantic
orbital este mai mare (orbita corespunzătoare condiţiei l = 0 fiind circulară). Numărul
de orbite eliptice posibile pentru o valoare dată a numărului cuantic principal este
egală cu n.
3) Dacă atomul este introdus într-un câmp magnetic exterior, proiecţia momentu-
lui magnetic al electronului pe direcţia liniilor câmpului magnetic este de aseme-
nea cuantificată. Numărul cuantic corespunzător se numeşte număr cuantic magne-
tic. Numărul cuantic magnetic se notează cu m iar valorile sale sunt cuprinse între -l
şi +l. Pentru o valoare dată a numărului cuantic orbital există 2l + 1 valori posibile ale
numărului cuantic magnetic, corespunzătoare unor orientări spaţiale diferite ale orbi-
tei electronului.
4) Chiar în absenţa unui factor perturbator liniile spectrale corespunzătoare emisiei
luminoase a atomilor pot prezenta o structură de dublet. Această caracteristică a fost
interpretată ca o dovadă a faptului că electronul posedă un câmp magnetic propriu,
care are două orientări posibile, ca şi cum electronul s-ar putea roti în jurul axei sale
de simetrie de la stânga la dreapta, sau de la dreapta la stânga. Ultima dintre mărimile
fizice cuantificate este tocmai proiecţia câmpului magnetic propriu al electronului
pe direcţia liniilor de câmp magnetic. Numărul cuantic corespunzător se numeşte
număr cuantic de spin, iar valorile pe care le poate lua acesta sunt: s = ±1/2.
Ansamblul celor patru numere cuantice de-
M Bext termină starea cuantică a electronului, iar, con-
Me form principiului de excluziune al lui Pauli, în
MII interiorul unui atom nu se pot întâlni doi elec-
MeII troni având toate cele patru numere cuantice
egale.
Principalul succes al modelului Bohr-
L Sommerfeld a constat în aceea că a facilitat o
destul de bună concordanţă între predicţiile teo-
retice şi observaţiile spectrale experimentale,
precum şi faptul că a reuşit să explice aşezarea elementelor chimice în tabelul lui
Mendeleev. Cu toate acestea, el rămâne, ca şi modelul Bohr, o teorie inconsecventă
care îmbină fizica clasică cu postulatele care impun cuantificarea unor mărimi fizice
(ceea ce este străin spiritului fizicii clasice). În plus, modelul Bohr-Sommerfeld eşu-
ează în încercarea de a explica de ce anumite tranziţii cuantice sunt mai probabile de-
cât altele (fapt reflectat de intensitatea luminoasă a liniilor spectrale) sau de ce alte
123
tranziţii cuantice sunt interzise (liniile spectrale care ar corespunde acestor tranziţii
sunt absente din spectru). Din aceste motive modelul Bohr-Sommerfeld este conside-
rat în zilele noastre ca depăşit.
Modelele atomice actuale se bazează pe mecanica cuantică, ieşind din cadrul fi-
zicii clasice şi renunţând la unele noţiuni tradiţionale, cum ar fi „orbita electronului”.
Cel mai simplu atom, cel de hidrogen, este descris în mecanica cuantică de ecuaţia
staţionară a lui Schrödinger :
h2 ⎛ ∂ 2 ∂2 ∂2 ⎞ ⎛ e2 ⎞
2
⎜
⎜ 2
+ 2
+ 2⎟
⎟ Ψ ( x , y , z ) + ⎜
⎜
+ W ⎟Ψ ( x , y , z ) = 0
⎟
8π me ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ 2 2
⎝ 4πε0 x + y + z
2
⎠
unde :
Ψ(x,y,z) = funcţia de undă a electronului
2
e e2
− =− = energia potenţială a electronului
4πε0 r 4πε0 x 2 + y 2 + z 2
W = energia totală a electronului
Introducând coordonatele sferice r, θ, ϕ în locul coordonatelor carteziene x, y, z ecua-
ţia Schrödinger devine :
∂ 2 Ψ 2 ∂Ψ 1 ⎡ 1 ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ 1 ∂ 2 Ψ ⎤ 8π2 me ⎛ e 2 ⎞
+ + ⎢ ⎜ sin θ ⎟ + ⎥ + ⎜ + W ⎟⎟Ψ = 0
∂r 2 r ∂r r 2 ⎣ sin θ ∂θ ⎝ ∂θ ⎠ sin 2 θ ∂ϕ2 ⎦ h 2 ⎜⎝ 4πε0 r ⎠
Dacă se scrie funcţia de undă ca un produs de trei funcţii de câte o singură variabilă :
Ψ ( x , y , z ) = R(r ) Θ(θ) Φ(ϕ)
şi se face separarea variabilelor, rezultă un set de trei ecuaţii diferenţiale :
d 2Φ
+ AΦ = 0
dϕ2
1 d ⎛ dΘ ⎞ ⎛ A ⎞
⎜ sin θ ⎟ + ⎜ B − 2 ⎟Θ = 0
sin θ dθ ⎝ dθ ⎠ ⎝ sin θ ⎠
d 2 R 2 dR R 8π2 me ⎛ e 2 ⎞
+ − B + ⎜
⎜ + W ⎟⎟ R = 0
dr 2
r dr r 2 2
h ⎝ 4 πε 0 r ⎠
unde A şi B sunt nişte constante. Pentru ca soluţia Ψ să îndeplinească condiţiile nece-
sare unei funcţii de undă, constantele A, B şi W trebuie să aibă anumite valori, denu-
mite valori proprii. De exemplu, prima ecuaţie are soluţia :
Φ = Ce ± − Aϕ
Pentru ca funcţia de undă să fie periodică (rotaţia electronului cu unghiul 2π trebuie
să îl aducă pe acesta în aceeaşi stare) este necesar ca valoarea constantei A să fie ega-
lă cu pătratul unui număr întreg :
A = m2
astfel încât funcţiile proprii Φ au expresia :
Φ m = Ceimϕ ; m ∈ Z
Deoarece funcţia de undă este normată, este necesar ca :
124
2π 2π
∫ ∫ C m Cm e
* imϕ −imϕ
Φ mΦ*m dϕ =1 ⇒ e dϕ = 1
0 0
Sau :
2 1
Cm =
2π
Rezultă :
1 imϕ
Φm = e
2π
Funcţia Φm este o funcţie proprie, iar m este numărul cuantic corespunzător acestei
funcţii proprii.
În mod analog se poate proceda şi cu celelalte două ecuaţii, numai că rezolvarea
lor este cu mult mai dificilă din punct de vedere matematic. Mai importante chiar de-
cât soluţiile acestor ecuaţii sunt, în ceea ce ne priveşte, condiţiile care trebuie îndepli-
nite de valorile proprii şi semnificaţia fizică ce rezultă de aici. Astfel :
" valorile proprii ale energiei sunt cuantificate:
m e4 1
Wn = − e2 2 ⋅ 2
8ε0 h n
depinzând de numărul cuantic principal n = 1, 2,...Valorile proprii ale ener-
giei sunt egale cu cele calculate conform modelului Bohr.
" valorile proprii ale momentului cinetic orbital al electronului sunt şi
ele cuantificate:
h
L = l (l + 1)
2π
depinzând de numărul cuantic orbital l = 0, 1, ..., n - 1. Valoarea momentu-
lui cinetic orbital obţinută utilizând mecanica cuantică este diferită de cea
postulată de Bohr (L = lh/2π).
" valorile proprii ale proiecţiei momentului cinetic orbital pe axa Oz
sunt şi ele cuantificate:
h
Lz = m
2π
depinzând de numărul cuantic magnetic m = 0, ±1, ±2, ...±l. Momentul
magnetic orbital al electronului este şi el cuantificat, fiind proporţional cu
momentul cinetic orbital.
Spre deosebire de modelele semiclasice Bohr sau Bohr-Sommerfeld, în mecani-
ca cuantică nu se mai poate vorbi despre „orbitele” electronilor, ci numai despre dis-
tribuţia spaţială a probabilităţii prezenţei electronului. Aceasta este descrisă prin den-
sitatea de probabilitate, egală cu modulul pătrat al funcţiei de undă. Distribuţia de
probabilitate corespunzătoare fiecărei funcţii proprii se numeşte orbital. Funcţiile
proprii corespunzătoare valorilor l = 0 au simetrie sferică. Reprezentând grafic pro-
babilitatea ca electronul să se găsească la distanţa r faţă de nucleu, 4πr2|ψ|2, în funcţie
de r, pentru diferite valori ale numărului cuantic principal n, obţinem curbe ale căror
125
maxime corespund razelor orbitelor Bohr. Aceasta înseamnă că orbita, ca noţiune cla-
sică, reprezintă doar locul geometric al punctelor în care probabilitatea prezenţei elec-
tronului este maximă.
Aplicarea metodelor mecanicii
4πr2|ψ|2 cuantice la studiul atomilor cu mai
mulţi electroni sau al altor
n = 1, l = 0 microsisteme a adus rezultate notabi-
le, astfel încât astăzi această ştiinţă
este în plină dezvoltare, în ciuda difi-
cultăţilor matematice pe care le im-
plică.
0,0529 nm r (nm)
Putem reţine din această lungă
2 2
4πr |ψ| istorie a conceptului de atom că fizica
se dezvoltă treptat, recurgând la mo-
n = 2, l = 0 dele valabile anumite perioade de
timp şi renunţând apoi la cele care se
dovedesc infirmate de experienţă.
Mai putem reţine de aici faptul că
modelele nu au pretenţia că descriu
0,22 nm r (nm) întocmai realitate, ci oferă doar o
structură care poate explica unele din
fenomenele experimentale observate.
126
„protos” care înseamnă „primul”). Masa protonului este aproximativ egală cu unitatea
atomică de masă :
mp = 1,00759 uam
dar mult mai mare decât masa electronului :
mp = 1836,12 me
Sarcina protonului este egală în modul cu sarcina electronului, dar este pozitivă :
q = 1,6 10-19 C
S-ar putea face ipoteza că nucleele atomice
sunt constituite dintr-un număr oarecare de protoni.
Cuvinte cheie În acest caz, pentru că atomul este neutru din punct
Proton de vedere electric, numărul de protoni ar trebui să fie
Neutron egal cu cel de electroni. Cum numărul protonilor ar
Izotop trebui să fie practic egal cu masa atomică relativă, iar
Izobar cum numărul electronilor este egal cu numărul ato-
mic Z, rezultă că masa atomică relativă ar trebui să
egaleze numărul atomic. În realitate, pentru majoritatea atomilor, numărul atomic re-
prezintă doar aproximativ jumătate din masa atomică relativă. Rezultă de aici că pro-
tonii nu pot fi singurii ocupanţi ai nucleului, fiind necesară prezenţa alături de ei
şi a unor particule neutre, dar având mase comparabile cu protonii. Acest tip de
particulă neutră a fost denumit neutron. Studiile ulterioare au permis identificarea
neutronilor şi determinarea masei lor de repaus :
mn = 1,00898 uam
Fiind enunţată iniţial ca o ipoteză, idea structurii protono-neutronice a nucleului ato-
mic este astăzi considerată ca o certitudine deoarece a fost pe deplin confirmată expe-
rimental.
Notând cu A numărul întreg cel mai apropiat de masa atomică relativă, şi
numindu-l număr atomic de masă, putem scrie :
A=Z+N
unde Z este numărul electronilor sau al protonilor (egal cu numărul atomic al elemen-
tului chimic) şi N este numărul neutronilor.
Numărul de masă A şi numărul atomic Z sunt utilizate pentru identificarea element
chimic. Notaţia standard pentru un element oarecare X este :
A
XZ
Astfel, hidrogenul este simbolizat ca H1, oxigenul ca 16O8, etc.
1
127
4.2.2. Radioactivitatea, legea dezintegrării
radioactive, legile de deplasare
adică : numărul atomilor nedezintegraţi scade exponenţial în timp. Aceas-
ta este forma integrală a legii dezintegrării radioactive.
Deoarece activitatea preparatului este proporţională cu numărul de nuclee
nedezintegrate, putem scrie şi :
128
Λ = Λ 0 e − λt
" Timpul după care activitatea unui preparat se reduce la jumătate se
numeşte timp de înjumătăţire şi se notează T1/2. Timpul după care activi-
tatea scade de e ori se numeşte timp de viaţă şi se notează cu T.
Putem scrie :
Λ0 ln 2
= Λ 0e −λT1 / 2 ⇒ T1 / 2 =
2 λ
Λ0 1
= Λ 0 e − λT ⇒ T =
e λ
Prin urmare, legea dezintegrării radioactive poate fi pusă şi sub una din formele ur-
mătoare :
t t
− −
T1 / 2
Λ = Λ 0e = Λ 0 ⋅ 2
T
Legea dezintegrării radioactive are un caracter statistic deoarece nu prezice
care anume atom se va dezintegra până la un anumit moment ulterior, ci numai
care este probabilitatea ca el să se dezintegreze.
129
mai la stânga în tabelul lui Mendeleev, iar masa sa atomică scade cu patru
unităţi:
A
XZ → A - 4YZ - 2
Există elemente radioactive cu timp de înjumătăţire foarte lung care prin dezin-
tegrări alfa sau beta repetate dau naştere unui şir de descendenţi cu timp de înjumătă-
ţire scurt şi sfârşesc prin a genera un element stabil care încheie familia radioactivă.
Se cunosc la ora actuală trei familii radioactive naturale. Una dintre ele este familia
238
U92, care după opt dezintegrări alfa şi şase beta generează elementul stabil 206Pb82.
130
4.2.3. Reacţii nucleare
Reacţiile nucleare se produc cel mai adesea ca urmare a interacţiunii unui nucleu
(denumit nucleu-ţintă) cu o particulă mai mică (denumită particulă-proiectil) pro-
pulsată spre el. Reacţiile nucleare se pot produce fie pe cale naturală, fie pe cale arti-
ficială.
Forma generală a unei reacţii nucleare este :
a+X→b+Y
unde a este particula-proiectil, X este nucleul-ţintă, iar particula b şi nucleul Y sunt
produşii de reacţie.
Reacţiile nucleare decurg cu respectarea unor legi de conservare :
⇒ conservarea numărului de nucleoni
AX + Aa = AY + Ab
⇒ conservarea sarcinii electrice
ZX + Z a = ZY + Zb
⇒ conservarea energiei
mX c2 + ma c2 = mY c2 + mb c2
⇒ conservarea impulsului
mX vX + ma va = mY vY + mb vb
Reacţiile nucleare pot fi folosite pentru obţinerea unor izotopi artificiali, care au
numeroase aplicaţii practice. De exemplu, fosforul radioactiv se poate obţine conform
reacţiei :
27
Al13 + 4 α 2 →1n0 + 30P *15
Fosforul radioactiv se dezintegrează, cu un timp de înjumătăţire de 2,5 minute, con-
form reacţiei :
30
P *15 →30Si14 +1n0
Un alt caz de reacţie nucleară cu aplicaţii practice este cel folosit la construcţia
reactoarelor nucleare. În reacţie un neutron provoacă fisiunea uraniului conform
ecuaţiei :
1
n0 + 235U 92 →236U 92 →141Ba56 + 92Kr36 +31n0 + energie
Cei trei neutroni rezultaţi din reacţie pot provoca alte fisiuni, întreţinând astfel reac-
ţia, iar căldura degajată este utilizată pentru generarea energiei electrice.
131
Diferenţa :
[ ]
∆m = Zm p + ( A − Z )mn − m A X
Z
Cu alte cuvinte, se poate spune că defectul de masă este o măsură a energiei
de legătură a nucleului.
Împărţind energia de legătură la
w(MeV) numărul de nucleoni se obţine o mărime
0
H numită energia medie de legătură pe
2 nucleon :
Li
∆W
4 w=
A
6 Valoarea energiei medii de legătură pe
nucleon oferă informaţii asupra stabilită-
Fe Ni ţii nucleului (cu cât energia medie de le-
8 He
A gătură este mai mare, cu atât nucleul este
mai stabil). Cele mai stabile sunt cel de
heliu (w = 7 MeV) şi cele de fier şi nichel (w = 9 MeV). Mai puţin stabile sunt nucle-
ele cu număr de masă mic (pentru deuteriu w = 1,09 MeV) sau cele grele (pentru ura-
niu w = 7,6 MeV).
În funcţie de valoarea energiei medii de legătură pe nucleon se poate explica
apariţia reacţiilor de fuziune nucleară (prin care două nuclee uşoare se unesc pentru a
forma unul mai greu, proces însoţit de degajarea de energie) sau a celor de fisiune
(procesul invers de „spargere” a unui nucleu greu în nuclee mai uşoare, cu eliberare
de energie).
Examinarea valorilor energiei medii de legătură arată că nucleele izobare au
energii de legătură aproape egale. Acest fapt demonstrează că forţele de legătură care
contribuie la formarea nucleului cheltuiesc cantităţi egale de lucru mecanic indiferent
dacă produc apropierea a doi protoni, a doi neutroni, sau a unui proton şi a unui neu-
tron.
132
" Acest tip de forţe atractive, cu rază scurtă de acţiune, reprezintă cea
de-a treia forţă fundamentală, alături de forţa gravitaţională şi forţa electri-
că.
Forţele nucleare nu sunt cunoscute suficient de bine pentru a se putea edifica un
model suficient de precis al structurii nucleului atomic. De aceea, pornind de la ob-
servaţiile experimentale, s-au imaginat mai multe modele nucleare, dintre care le
menţionăm pe cele mai cunoscute : modelul în picătură, modelul în pături şi mo-
delul mixt.
Modelul în picătură se bazează pe observaţia că raza nucleului cu numărul de
masă A se poate exprima cu bună aproximaţie ca :
r = 1,4 ⋅ 10−15 3 A (m)
Rezultă de aici că densitatea materiei nucleare este aproape aceeaşi pentru toate nu-
cleele. Situaţia este asemănătoare cu cea a unei picături de lichid, iar forţele nucleare
pot fi asimilate ca mod de acţiune cu forţele de coeziune dintre moleculele lichidului.
Stabilitatea nucleului se explică prin forţele cu care nucleonii aflaţi la suprafaţa pică-
turii nucleare acţionează asupra nucleonilor interiori (similar presiunii interne într-un
lichid).
Modelul în picătură a fost utilizat cu rezultate destul de bune pentru a explica fi-
siunea nucleară, văzută ca spargerea unei picături de lichid ca urmare a unei acţiuni
externe.
Modelul în pături este construit prin analogie cu modul în care se face aşezarea
electronilor în pături în interiorul atomului. Indicaţia experimentală care stă la origi-
nea acestui model este faptul că există unele nuclee mult mai stabile decât vecinele
lor (aşa cum elementele chimice din grupa a VIII-a, care au toate păturile electronice
complete, sunt mult mai stabile chimic decât celelalte). Deosebit de stabile sunt nu-
cleele care conţin numere pare de protoni şi neutroni, cum ar fi : 4He2, 16O8, 40Ca20,
208
Pb82. Predicţiile teoretice făcute conform modelului în pături se verifică cel mai bi-
ne pentru nucleele uşoare şi pentru cele aflate în stare fundamentală.
Modelul mixt sau colectiv reuneşte cele două modele discutate anterior, astfel
încât în stare fundamentală nucleul are un comportament descris de modelul în pături,
iar în stare puternic deformată se supune modelului în picătură. Acest model are cali-
tatea că dă rezultate satisfăcătoare atunci când este folosit pentru explicarea dezinte-
grărilor alfa.
133
Cuprins
1. Electromagnetism ................................................................................................... 3
1.1. Sarcina electrică, interacţiunea electrostatică.................................................. 3
1.2. Legea lui Coulomb .......................................................................................... 3
1.3. Intensitatea câmpului electric .......................................................................... 4
1.4. Intensitatea câmpului electric al sarcinii punctiforme..................................... 5
1.5. Distribuţii de sarcină electrică ......................................................................... 6
1.6. Fluxul intensităţii câmpului electric, teorema lui Gauss ................................. 8
1.6.1. Câmpul electric al unui conductor liniar, foarte lung, încărcat electric . 11
1.6.2. Câmpul electric al unei suprafeţe plane, de mari dimensiuni, încărcată
electric 13
1.6.3. Câmpul electric al unei sfere electrizate................................................. 14
1.7. Lucrul mecanic în câmpul electric al unei sarcini punctiforme
energia potenţială a unui sistem de două sarcini punctiforme ................................ 16
1.8. Potenţialul electric ......................................................................................... 18
1.8.1. Potenţialul sarcinii punctiforme.............................................................. 20
1.8.2. Potenţialul distribuţiei discrete de sarcină .............................................. 21
1.8.3. Potenţialul distribuţiei continue de sarcină............................................. 22
1.9. Legătura între vectorul intensitatea câmpului electric şi potenţialul electric,
problema generală a electrostaticii.......................................................................... 22
1.10. Dipolul electric : potenţialul şi intensitatea câmpului................................ 25
1.11. Condensatori electrici................................................................................. 28
1.11.1. Condensatorul plan ................................................................................. 28
1.11.2. Condensatorul cilindric........................................................................... 29
1.11.3. Condensatorul sferic ............................................................................... 30
1.12. Energia câmpului electric........................................................................... 31
1.13. Conductori în câmp electric extern ............................................................ 33
1.14. Izolatori în câmp electric............................................................................ 36
1.15. Curentul electric staţionar .......................................................................... 41
1.15.1. Ecuaţia de continuitate............................................................................ 41
1.15.2. Legile experimentale ale curenţilor electrici de conducţie..................... 45
1.15.2.1. Legea lui Ohm ................................................................................. 45
1.15.2.2. Legea rezistenţei electrice a unui conductor filiform ...................... 45
1.15.2.3. Legea variaţiei conductivităţii cu temperatura ................................ 45
1.15.2.4. Legea lui Ohm pentru un circuit simplu .......................................... 46
1.15.2.5. Legea lui Joule ................................................................................. 46
1.15.3. Teoria electronică a conducţiei în metale, forma locală
a legii lui Ohm şi a legii lui Joule, interpretarea energetică
a legii lui Ohm pentru un circuit simplu ............................................................. 47
1.16. Electroliza................................................................................................... 50
1.17. Câmpul magnetic al curenţilor staţionari ................................................... 51
1.17.1. Legile experimentale ale câmpului magnetic al curenţilor staţionari .... 51
1.17.1.1. Legea forţei electromagnetice, vectorul inducţie magnetică ........... 51
134
1.17.1.2. Forţa Lorentz.................................................................................... 53
1.17.1.3. Efectul Hall ...................................................................................... 54
1.17.1.4. Forţa de interacţiune între conductorii paraleli parcurşi de curent
electric staţionar, legea Biot-Savart ................................................................ 55
1.17.2. Legea Biot-Savart-Laplace ..................................................................... 56
1.17.2.1. Inducţia câmpului magnetic generat de un conductor liniar finit.... 58
1.17.2.2. Inducţia câmpului magnetic pe axul de simetrie al unei porţiuni de
spiră circulară .................................................................................................. 59
1.17.3. Legea circulaţiei magnetice (legea lui Ampère)..................................... 61
1.17.3.1. Inducţia câmpului magnetic în interiorul unui solenoid foarte lung63
1.17.4. Divergenţa şi fluxul inducţiei magnetice, potenţialul vector ................ 64
1.17.5. Ecuaţiile fundamentale ale magnetostaticii, problema generală a
magnetostaticii..................................................................................................... 66
1.18. Electrodinamica.......................................................................................... 67
1.18.1. Fenomenul de inducţie electromagnetică, legea lui Faraday ................. 67
1.18.1.1. Energia câmpului magnetic ............................................................. 70
1.18.2. Inducţia magnetoelectrică, curentul de deplasare................................... 72
1.19. Ecuaţiile lui Maxwell ................................................................................. 75
1.20. Unde electromagnetice............................................................................... 77
1.20.1. Clasificarea undelor electromagnetice.................................................... 81
2. LUMINA ............................................................................................................. 82
2.1. Noţiuni de fotometrie..................................................................................... 82
2.1.1. Sursa luminoasă punctiformă ................................................................. 84
2.2. Dovezi experimentale în sprijinul ipotezei naturii ondulatorii a fenomenelor
luminoase................................................................................................................. 84
2.2.1. Interferenţă.............................................................................................. 85
2.2.2. Difracţie .................................................................................................. 90
2.2.3. Polarizarea luminii.................................................................................. 91
2.3. Dovezi experimentale în sprijinul ipotezei naturii corpusculare a
fenomenelor luminoase ........................................................................................... 92
2.3.1. Experimentul Franck-Hertz, ipoteza cuantelor de lumină...................... 92
2.3.2. Efectul fotoelectric extern....................................................................... 95
2.3.3. Radiaţia X de frânare .............................................................................. 97
2.3.4. Efectul Compton ..................................................................................... 99
2.4. Concluzii în urma studiului fenomenelor luminoase .................................. 102
3. Noţiuni de mecanică cuantică ........................................................................... 103
3.1. Ipoteza lui de Broglie, experimentul lui Davisson şi Germer ..................... 103
3.2. Relaţiile de nedeterminare ale lui Heisenberg............................................. 105
3.3. Interpretarea undelor asociate, funcţia de undă, ecuaţia lui Schrodinger.... 108
3.4. Particula în groapa de potenţial unidimensională, infinită .......................... 112
4. ATOMUL .......................................................................................................... 116
4.1. Istoric privind concepţiile şi teoriile referitoare la atom şi structura sa ...... 116
4.2. Noţiuni privind nucleul atomic.................................................................... 126
4.2.1. Ipoteza structurii protono-neutronice a nucleului atomic..................... 126
4.2.2. Radioactivitatea, legea dezintegrării radioactive, legile de deplasare.. 128
135
4.2.3. Reacţii nucleare..................................................................................... 131
4.2.4. Forţe nucleare, defectul de masă, modele nucleare.............................. 131
136