“Vine-o pasăre şi coase

în fuioare de mătase
ale marilor atlase
de ţări lungi şi lunecoase…
Vine-o fată şi descoase
tot ce pasărea lucrase
şi cu genele-i lucioase
ninge flori de nea frumoase
şi-apoi le preschimbă-n raze
argintând cărări şi case…”
(Nichita Stănescu)
Ploaie de steluţe albe se lasă din cerul
pardosit cu mărgăritare.
Pădurea poartă pe braţele ostenite
povara iernii atotstăpânitoare.
Stejarii cei grei în noile veşminte
par acum de sticlă.
Cu verdele lor întunecat, brazii s-au
învăluit în dantele albe şi, de la înălţimea lor
încărcată cu zăpezi, par nişte bătrâni înţelepţi.
Dealurile au îmbrăcat cojoace grele de zăpadă
care în lumina soarelui scânteiază diamantin.
Întinderile sunt albe
precum sufletul curat al copiilor.
Parcă adormite, satele visează sub
plapuma iernii, albă, moale şi pufoasă.

E o lume ca de basm.
Casele au cuşme albe şi grele…
…iar ferestrele au prins flori de gheaţă.
Numai copiii nu au astâmpăr.
Ei construiesc oameni de zăpadă,
rostogolind bulgări uriaşi.
Pe derdeluş e forfotă mare.
Ochii copiilor strălucesc de bucurie,
iar obrajii lor sunt roşii ca macii.
Argint căzut din cer, zăpada învăluie
întreaga fire cu o mantie pufoasă.
Totul este un luminos desen în alb,
un ocean de flori de nea,
un monument strălucitor, aproape ireal…
Prezentare realizata

de inv. STANCU DUMITRU

Scoala Nr. 25 “Petru Rares” Galati

An scolar 2006 - 2007

Fond muzical:

Antonio Vivaldi
Concerto No.4 in f minor, RV 297, "WINTER" - Largo