PAZARA TIBERIU

CULEGERE DE PROBLEME
REZOLVATE DE FIZICĂ
PENTRU STUDENŢI

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Constanţa, 2009
 CUPRINS

CAPITOLUL I
OSCILAŢII…………………………………………………….…. 7
CAPITOLUL II
UNDE ELASTICE. UNDE ELECTROMAGNETICE ……….. 36
CAPITOLUL III
TERMODINAMICĂ ……………………………………………. 76
 CAPITOLUL I
OSCILAŢII

1. Un punct material oscilează armonic cu amplitudinea A =

5cm şi perioada T = 4 s.
a) Să se găsească valorile maxime ale vitezei şi acceleraţiei de
mişcare a punctului material.
b) Să se găsească momentul când viteza şi acceleraţia sunt maxime,
faza iniţială a mişcării fiind α = 0.

a) x  A cos(t  )
2  1
  s
T 2
dx
v  A sin(t  )
dt
dv
a  2 A cos(t  )
dt
5
v = vmax  sin(t  )  1  vmax  A  (1)  A 
2

52
a = amax  cos(t  )  1  amax  2 A 
4
b) deoarece φ = 0, condiţiile de maxim vor fi:

v  vmax  sin t  1  t  (2n  1)  t  2n  1
2

7
 
a  amax  cos t  1  t  2n  t  2n
2
 1
unde   s
2

2. Legea de oscilaţie a unui punct material de masă m  2 g este:

 1 
x  B sin 10t  cos10t  , unde B  5 3
 3 
Să se determine:
a) viteza maximă a punctului material în decursul oscilaţiei şi
momentul de timp la care se realizează, considerat din
momentul în care a început mişcarea;
b) forţa maximă ce acţionează asupra punctului material în
decursul mişcării.

 1    
a) x  B sin 10t  cos10t   5 3  sin 10t  tg cos10t  
 3   6 
 
sin 10t cos  sin cos10t
6 6  
5 3  10 sin 10t  
  6
cos
6
 
v  100cos10t  
 6

  
v  vmax  100m / s pentru cos10t    1  t 
 6  60

b) Fmax  kA  m2 A  2 N

8
 3. Să se afle amplitudinea şi faza iniţială a mişcărilor descrise
de următoarele ecuaţii:
a) x(t )  20sin 2 15t

b) x(t )  3 sin 6, 28t  cos 6, 28t

a)
1  cos 2 1  cos 30t
sin 2    x(t )  20  10(1  cos 30t )  A  10 ;   0
2 2
b)
  
sin sin sin 6, 28t  cos cos 6, 28t
 3 3 3
tg  3  x(t )  sin 6, 28t  cos 6, 28t  
3  
cos cos
3 3
 
cos  6, 28t  
 3   
  2 cos  2t    A  2;   
  3 3
cos
3

4. Un corp execută o mişcare dată de legea:

 
x(t )  4 sin 2  6t   [cm]
 4
Să se demonstreze că mişcarea este una oscilatorie armonică
şi să se calculeze amplitudinea, faza iniţială, perioada şi viteza
mişcării.

9
  
1  cos 2 6t  
   4  
x(t )  4 sin 2  6t    4   2  2 cos12t  
 4 2  2

 2   
A = 2;   ;T  ; v  24 sin 12t  
2  6  2

5. Să se determine perioada şi pulsaţia oscilaţiilor unui corp

de masă m = 5 kg, suspendat de un resort, ce se alungeşte sub
acţiunea acestuia cu ∆y = 9,8 cm.

La echilibru:

k g g 2 
Fe  mg  k y  mg     10 s 1  T   s
m y y  5

6. Energia totală a unui punct material care oscilează armonic

este Et  3105 J . Forţa maximă ce acţionează asupra lui este F =

1,5 10 6
N. Să se determine legea de mişcare a punctului material
π
dacă perioada de oscilaţie este T = 2 s şi faza iniţială φ  .
3

Legea de mişcare a corpului este: x(t )  Asin t   .

2

T
Rămâne de determinat amplitudinea.

10
 kA2
Et 2 3 105 A
    A  4 101 m
Fmax kA 1,5 10 6
2

7. Amplitudinea oscilaţiilor armonice ale unui punct material

este A = 2 cm, iar energia totală Et  3 103 J . Pentru ce elongaţie

forţa elastică are valoarea 2, 25 103 N ?

Fe
Fe  kx  x 
k
kA2 2E
Et   k  2t
2 A
Fe
x   1,5 cm
2 Et
A2

8. Un corp execută o mişcare oscilatorie dată de ecuaţia:

1
x = x0 (sinωt + cosωt).
3
Să se afle:
a) amplitudinea (A) şi faza iniţială (φ) a mişcării oscilatorii
b) raportul dintre Ec şi Ep în momentul în care oscilatorul trece prin
punctul de elongaţie x1=A/4.

11
   
 sin 
 1     6
x  x0  sin t  cos t   x0  sin t  tg cos t   x0  sin t  cos t  
 3   6    
cos
 6 
    
sin t cos  sin cos t sin  t  
6 6  6  2 x0  
 x0  x0  sin  t  
 3 3  6
cos
6 2

2 x0 
Rezultă: A  ; 
3 6

mv 2 kx 2 kA2
Ec  ; Ep  ; Et  Ec  E p 
2 2 2

2 2
 A  A 15kA2
2 k  2 k 
E p1  1    ; Ec1  Et  E p1      16
kx 4 kA 4
2 2 2 2 2
2
 A
15k  
4
Ec1 2
 2
 15
E p1  A
k 
4
2

9. Faza iniţială a unui punct material aflat în mişcare

oscilatorie armonică este nulă. La elongaţia x1  2, 4 cm , viteza

punctului material este v1  3 cm / s , iar la elongaţia x2  2,8 cm ,

viteza este v2  2 cm / s . Să se găsească legea de mişcare a

punctului material.

12
 x  A sin(t  )
Dar φ = 0  x  A sin t
Pentru a afla ecuaţia de mişcare trebuie determinate A şi ω.
dx
v  A cos t
dt
Din datele problemei se poate scrie:

 x1  A sin t1 ; v1  A cos t1


 x2  A sin t2 ; v2  A cos t2

 x12 v12 2
 2

sin 2 t1  cos 2 t1  1  A2  2 A2  1  A 1     x1  v1
2 2 2

 2  2  
sin t2  cos t2  1  x2
2

v22
 1 
A2
1  2
 2 2
x2  v2
2

 A2 2 A2

v12  v22
 
 2 x12  v12  2 x22  v22  2 x22  x12  v12  v22   
x22  x12

2 x12  v12
Iar A 
1  2

10. Fie un corp care oscilează armonic astfel încât, la un

moment dat, raportul dintre pătratul vitezei şi acceleraţie are valoarea
α, iar diferenţa dintre amplitudine şi elongaţie este β. Să se determine
amplitudinea oscilaţiilor corpului.

13
 x  Asin t  

v  A cost  

a  2 A sin t  

 v2  2 A2 cos2 t  
    
a    2 A sin t    A
A  x    A  A sin t     2  
 

11. Un corp cu masa m = 0,8 kg este suspendat de două

resorturi ideale identice, fiecare de constantă elastică k  40 N/m ,
astfel încât la echilibru sistemul arată ca în figura de mai jos, valoarea
unghiului α fiind de 450. Să se determine:
a) alungirea resorturilor la echilibru;
b) perioada oscilaţiilor verticale ale corpului.

La echilibru:
Fe sin   Fe sin   mg  2Fe sin   mg  2k y sin   mg
unde Δy este alungirea.

14
 mg 2
 y  
2k sin  10
2k 2 m 
 T   2 
m  2k 5

12. Un resort ideal, suspendat vertical, are legat la capătul

liber un corp cu masa m1, perioada oscilaţiilor armonice fiind T1.
Dacă se adaugă o masă suplimentară m2, resortul se alungeşte cu h,
iar pendulul oscilează cu perioada T2. Ştiind că diferenţa între
perioadele de oscilaţie este ΔT, să se afle: constanta elastică a
resortului, perioadele T1 şi T2, precum şi masa m2.

Din datele problemei se pot scrie următoarele ecuaţii:

k 2 k m
1     T1  2 1
m1 T1 m1 k

k 2 k m  m2
2     T2  2 1
m1  m2 T2 m1  m2 k

k y  m1 g

k (y  h)  (m1  m2 ) g

T  T2  T1
În aceste ecuaţii necunoscute sunt: y , T1 şi T2, m2 şi k.

După ce se elimină y , se află pe rând m2 :

15
 m1
m2 
 g T 2 
2

  
 2h T 
apoi T1 şi T2 şi k.

13. Să se determine amplitudinea şi faza iniţială a unei

oscilaţii armonice dacă la momentul iniţial corpul care execută
mişcarea se află la distanţa x0 = 1cm faţă de poziţia de echilibru şi are
viteza v0 = 0,6 cm/s, perioada mişcării fiind T = 3,14 s.

2

T
 x(0)  x0
Din condiţiile iniţiale, la t  0: 
v(0)  v0
Deoarece este o mişcare armonică:
x(t )  A sin(t  )
dx
v(t )   A cos(t  )
dt
Atunci, condiţiile iniţiale devin:

 x(0)  A sin    x0  A sin 

 
v(0)  A cos   v0  A cos 
x0 v v
v0  cos   ctg   0    arcctg 0
sin  x0 x0

16
 x0
Deci, A  .
v
sin arcctg 0
x0

14. Un corp cu masa m = 10 kg se află pe un suport orizontal

pe care se poate mişca fără frecare, fiind racordat la două resorturi de
constante elastice k1 = 4 ∙ 10 3 N/m şi k2 = 5 ∙ 10 3 N/m. În poziţia de
echilibru, cele două resorturi sunt nedeformate. Să se găsească legea
de mişcare şi perioada de oscilaţie a corpului dacă la momentul iniţial
se află la distanţa x = 4 cm faţă de poziţia de echilibru şi are o viteză
v = 90 cm/s.

ma  k1 x  k2 x
ma  (k1  k2 ) x  0

d 2x d 2 x k1  k2
m  ( k1  k 2 ) x  0   x0
dt 2 dt 2 m
k1  k2 m
 2   T  2
m k1  k2
Deci soluţia ecuaţiei, adică legea de mişcare va fi de forma
x(t )  A sin(t  ) .

 x(0)  x0  4 cm
La t = 0 : 
v(0)  v0  90 cm / s

17
Rezultă:
 A sin   4 1 2 2 4
  tg      arctg ; A
A cos   90  45 45 sin 

15. Un resort suspendat în punctul O are o lungime l = 40

cm. Un corp de greutate G = 20 N, atârnat de celălalt capăt al
resortului îi imprimă o alungire ∆l = 4 cm. Ridicând corpul astfel ca
OA = 42 cm şi lăsându-l liber, să se afle perioada de oscilaţie, forţa
maximă de întindere a resortului şi să se scrie legea de mişcare.

g l
Fe  mg  k l  mg     T  2
l g
La momentul iniţial (t = 0):
 x(0)  2 cm

v(0)  0
Corpul oscilează armonic, deci legea de mişcare este:
x(t )  A sin  t  

18
 v(t )  A cos  t  
Din condiţiile iniţiale se obţine:

 A  2 cm
 x(0)  A sin   A sin   2  A sin   2 
    
v(0)  A cos  A cos   0 cos   0  
 2
Fmax  kA

16. De un resort aşezat vertical se suspendă un corp astfel

încât, la echilibru, alungirea resortului este Δl = 5cm. Care este legea
de mişcare a corpului dacă la momentul iniţial se află în echilibru şi i
se imprimă o viteză pe verticală în jos v0 = 20cm/s? (g = 10 m/s2).

y(t) = Asin(ωt+φ)
v(t) = ωAcos(ωt+φ)
La t = 0:
  0
 y(0)  0  y(0)  A sin   A sin   0 sin   0   0 
       20
v(0)  v0 v(0)  A cos  A cos   20  A  20  A 
 

k g
mg = kΔl    
m l

17. Un corp cu masa m = 4 kg este suspendat de un resort

ideal de constantă elastică k  900 N/m . Corpul se află la momentul

19
iniţial în repaus la 50 mm faţă de poziţia de echilibru. Aflaţi legea de
mişcare a corpului.

Corpul oscilează armonic, deci legea de mişcare este:

x  Asint   ; v  A cost  
Din condiţiile iniţiale (la t = 0):
 x( 0 )  x0  50 mm  A sin  50  A sin  50
   
v ( 0 )  v0
 0 ω A cos  0 cos  0

 A sin  50

 π  A  50 mm
 
 2

k
ω  15 s 1
m

18. Un corp cu masa m = 0,8 kg este suspendat de un resort

ideal de constantă elastică k  80 N/m . Dacă se imprimă corpului o

viteză v  0,8 m/s în momentul când acesta se află la 4 cm faţă de

poziţia de echilibru, să se determine legea de mişcare a corpului
considerând că viteza aplicată este orientată spre poziţia de echilibru
a corpului.

Corpul oscilează armonic, deci legea de mişcare este:

x  Asin t   ; v  A cost  

20
 k
  10 s 1
m
Din condiţiile iniţiale (la t = 0):

 x(0)  x0  0,04 m  A sin   0,04 1 0,04 1

   tg     arctg
v(0)  v0  0,8 m / s A cos   0,8  0,8 2

0, 04
A
sin 

19. Ecuaţia unei mişcări oscilatorii amortizate este:

π
x  5e  0, 25t sin t [m]. Care este viteza punctului material la
2
momentele t = 0, T, 2T, 3T şi 4T?

  
v(t )  0, 25  5e0,25t sin t  5 e0,25t cos t
2 2 2
 2
 T  4
2 
2
  
v(0)  5 ; v(T )  5 e1 ; v(2T )  5 e2 ;
2 2 2
 
v(T )  5 e3 ; v(T )  5 e4
2 2

21
 20. Un mobil se află într-o mişcare oscilatorie amortizată
descrisă de ecuaţia x(t )  Aet cos(t  ) . Să se afle momentul în
care viteza se anulează prima oară.

dx
v   Aet cos(t  )  Aet sin(t  )
dt
v  0   Aet [ cos(t  )   sin(t  )]  0 

   1   
 tg(t  )    t    arctg     t  arctg     
      

21. Un corp cu masa m = 0,4 kg este suspendat de un resort

de constantă elastică k = 200 N/m. Dacă pseudopulsaţia este mai
1
mică cu 0,005 s decât pulsaţia proprie, să se determine coeficientul
de rezistenţă al forţei care produce amortizarea (forţa de rezistenţă
este proporţională cu viteza).


2     2m
m
k
0 
m
  0  0,005

22
 2
k 2 k k 
  02  2  2  02  2    02          0,005 
m m m 
2
k k 
  2m    0, 005 
m m 

22. Un punct material cu masa m = 100g, suspendat de un

resort ideal, oscilează sub acţiunea forţei elastice.
a) dacă pentru o elongaţie Δx = 1 cm, forţa elastică are valoarea F =
10 – 1 N, să se afle pulsaţia oscilaţiilor punctului material;
b) în prezenţa unei forţe de rezistenţă (proporţională cu viteza) care
are valoarea R  10  3 N pentru o viteză v = 1 cm/s, care este noua
pulsaţie a mişcării?
c) care este decrementul logaritmic al amortizării?
d) dacă la momentul iniţial punctul material este în poziţia de
echilibru şi i se imprimă o viteză v0 = 1 cm/s, care va fi ecuaţia de
mişcare a lui în condiţiile de la punctul b) şi care va fi deplasarea
maximă a lui faţă de poziţia de echilibru?

k
a) 0 
m
Fe F 10 1
Fe  kx  k  ; deci k    10
x x 10 2
10
0  1
 10 s 1
10

23
 b) În prezenţa unei forţe de rezistenţă, corpul va oscila
amortizat. Deci, noua pulsaţie a mişcării va fi:

  02   2

R 10 3
Fr  v  R   v  v     2  10 1
v 10
  10 1 1
2    1

m 2m 2 10 2
2
c)   T  

d) Corpul oscilează amortizat şi, deci, legea de mişcare este:
x(t )  Ae t cost  
Iar viteza este:
v(t )  Ae t cost    Ae t sint  
Din condiţiile iniţiale (t = 0):

 x(0)  0

v(0)  v0  1cm / s
se obţin amplitudinea şi faza iniţială.

 x(0)  0  x(0)  A cos   A cos   0

   
v (0)  v 0 v (0)   A cos   A sin   A cos   A sin   1
 1
 cos   0     A  1  A 
2 

24
 23. Un corp cu greutatea G = 49 N execută oscilaţii
amortizate într-un mediu a cărui forţă de rezistenţă este proporţională

cu viteza. Cunoscând pseudoperioada de oscilaţie T s,
4
3
decrementul logaritmic   şi, ştiind că la momentul iniţial x =
2
x0 = 10 cm şi v = v0 = 20 cm/s, să se determine legea de mişcare şi
coeficientul de amortizare. În cazul în care coeficientul de amortizare
creşte de 3 ori, să se determine noua lege de mişcare.

 3
T s;  
4 2
 x(0)  x0
Din condiţiile iniţiale, la t  0 : 
v(0)  v0
0 2  2   2

2  0 2  2    2  2  8s 1
 T 
 4
3
A(t ) 
  ln  T     2  6 s 1
A(t  T ) T 
4
1
 0  64  36  10 s

 0    x(t )  Aet cos(t  ) – este o oscilaţie

amortizată (cazul rezistenţelor mici)

25
 dx
v(t )   A{et cos(t  )  et [ sin(t  )]}
dt
v  Aet [ cos(t  )   sin(t  )]
x(0)  A cos   10cm
v(0)  A[ cos    sin ]  20cm

 A cos   10cm 
   6 A cos   8 A sin   20cm
 A(6cos   8sin )  20cm 
 8 A sin   40cm  A sin   10
10
tg    1    arctg (1)
10
  2m
G
G  mg  m 
g

1  3
  21m  6m  1  18s 1
1  21m
( 1  12 02 ) t ( 1  12 02 ) t
1  0  x(t )  C1e  C2e
– este o oscilaţie amortizată (cazul rezistenţelor mari)

12  02  182  102  15 s 1

x(t )  C1e3t  C2e33t

v(t )  3C1e3t  33C2e33t

 x(0)  C1  C2 
C1  C2  10 3
 
v(0)  3C1  33C2 3C1  33C2  20


26
 5 5 35
30C2  50  C2    C1  10  
3 3 3

24. Un oscilator amortizat are masa m = 1 kg şi coeficientul

de amortizare   0, 2 g / s . Să se calculeze timpul τ în care
amplitudinea scade la 10% din valoarea sa la momentul t = 0.

 
2  
m 2m
A(t )  Aet
La t = 0: A(0)  A


La t = τ: A()  Ae 2 m

Dar A()  10% A(0) .

1 ln10 ln10
 Ae  A  e  101    ln101    
10  
2m

25. Un corp efectuează o mişcare oscilatorie amortizată, forţa

de rezistenţă fiind proporţională cu viteza. Pseudoperioada este
T = 0,25 s. Dacă în primele 10 s de la începerea mişcării
amplitudinea oscilaţiilor scade de 5 ori, să se determine:
a) factorul de amortizare a oscilaţiilor
b) decrementul logaritmic al amortizării

27
 c) perioada proprie a oscilaţiilor
Se cunoaşte ln5 = 1,6.

a) la t: A(t )  Aet

A(t )
la t = 10 s : A(t  10)  Ae (t 10) 
5
Aet ln 5
 Ae(t 10)   e10  51  10  ln 5   
5 10
b)   T
2 2
c) 0   T0 
T0 0

2  02  2  0  2  2
2
T0 
2  2

26. Un corp cu masa m = 0,25 kg suspendat de un resort

ideal efectuează oscilaţii amortizate, forţa de rezistenţă fiind
proporţională cu viteza corpului. Dacă elongaţia maximă a resortului
scade la un sfert după N = 10 oscilaţii complete, efectuate în timpul
∆t = 8,4 s, să se determine:
a) coeficientul de rezistenţă
b) decrementul logaritmic
c) constanta elastică a resortului

28
 a) la momentul t: A1  Aet

la momentul t + Δt: A2  Ae(t t )

t
Dar: A2  A1  Ae(t t )  Ae  et  41 t  ln 4    ln 4
4 4 t
Coeficientul de rezistenţă este   2m .
b) Perioada mişcării corpului este:
t
T   0,84 s
N
Decrementul logaritmic este:
  T
c) Constanta elastică se determină astfel:

k  2  2 
  02  2  02  2  2   2  2  k  m(2  2 )  m    2 
m  T  

27. Un corp oscilează cu frecvenţa proprie de 1 Hz. Să se

determine pseudopulsaţia oscilaţiilor amortizate dacă amplitudinea
acestora scade de la 25 cm la 12,5 cm după 10 s de la începerea
mişcării. Forţa de rezistenţă este proporţională cu viteza. Se cunoaşte
că ln 2  0,693 .

  02  2

A(t )  A0et

29
  A(0)  A0

 
 A()  A0e

dar   10 s ; A(0)  25 cm ; A()  12,5 cm

25  A0
 ln 2
 10 
 2  e10   
12,5  A0e
 10
Se înlocuieşte δ şi se află pseudopulsaţia.

28. Fie o sferă de masă m care este legată de un resort ideal

de constantă elastică k şi care oscilează încet într-un lichid vâscos de
vâscozitate η. Să se determine raza sferei dacă în timp de o perioadă
amplitudinea oscilaţiilor scade de 2 ori.

Fr = – ρv
  6r

A(t ) 
A(t  T )  
2
 Aet
A(t )  Ae t   Ae  ( t T )
  eT  21  T  ln 2
2
A(t  T )  Ae  (t T ) 

 6r m
2   r
m 2m 3
m m ln 2
Deci r  
3 3T

30
 2  02  2

 2 
2 2
k  ln 2 
   
T  m  T 
 T 
m
k
42  ln 2 2  
2m ln 2
r
6
m
k

42  ln 2 2 

29. Asupra unui corp cu masa m = 2 kg, legat de un resort

ideal şi de un amortizor, acţionează o forţă externă
F  3, 2sin  t ( N ) . Dacă rezonanţa amplitudinilor se produce la
frecvenţa  r  4,8 Hz, amplitudinea la rezonanţă fiind Br = 2,3 cm,

să se determine:
a) constanta elastică a resortului şi factorul de amortizare;
b) amplitudinea oscilaţiilor forţate la o frecvenţă a forţei
externe de 4 Hz;
c) amplitudinea oscilaţiilor forţate (frecvenţa forţei externe
este 4 Hz) în condiţiile înlăturării amortizorului.

a)

 Fmax
 Br 
 2m 0 2  2

 2 0 2   r 2

 r  0
2
 2 2
  
 2

31
 Fmax Fmax 
Br   
 2 2
  
2 2
2m 02  0 r
2m 0 r
2 2 
k 
02  
m 
Fmax 
 2mBr  
k 
 2r k
m   2r
m Fmax
2   2mBr  
 2 k
k  2r
  2r  m
0 2   r 2 m 
  2
2 2 
2
Fmax
k m   2 2 4
r
m Br

cu r  2 r

Fmax
b) B() 
m (   2 ) 2  4 2 2
2
0

  2
c) Dacă se înlătură amortizorul δ = 0
Fmax
şi B()  , cu   2
m(02  2 )

30. Asupra unui corp cu masa m = 0,5 g, aflat la distanţa Δl =

2 cm faţă de poziţia de echilibru, acţionează o forţă elastică F = 1,936
N.

32
a) neglijând forţele de rezistenţă, să se determine legea de mişcare a
corpului considerând că la momentul iniţial se află în poziţia de
echilibru şi are viteza v0  4 cm/s . Care este energia totală a acestui

oscilator?
b) dacă oscilaţia ar fi amortizată, care este coeficientul de rezistenţă
pentru ca după t = 0,23 s de la începerea mişcării, amplitudinea
mişcării să fie 0,2 mm?
c) ce pulsaţie ar trebui să aibă o forţă exterioară periodică pentru a se
produce fenomenul de rezonanţă?

a) Fiind o oscilaţie armonică, legea de mişcare este:

x(t )  Asint  
Condiţiile iniţiale sunt:
 x(0)  x0  0

v(0)  v0  4 cm / s
v(t )  A cost  

 x(0)  A sin  A sin  0 4

   sin   0    0  A  4  A 
v(0)  A cos  A cos   4 

k

m
F
La distanţa Δx, F  kx  k 
x

kA2
Et   4 103 J
2
b) La momentul t = 0,23 s, amplitudinea are expresia:

33
 1 0, 23 ln 50
A(t )  Aet  0,2 103  e 
110 0,23

c) r  02  22

31. Un punct material execută o oscilaţie armonică după

legea x(t )  3 sin 2t  cos 2t . Care sunt amplitudinea, perioada şi

faza iniţială a mişcării?

  
sin sin sin 2t  cos cos 2t
 3 3 3
x(t )  tg sin 2t  cos 2t  sin 2t  cos 2t  
3  
cos cos
3 3

 
 2cos  2t  
 3
2 2
Rezultă: A  2 ; T    ;     .
 2 3

32. Să se găsească ecuaţia de mişcare a punctului material

supus simultan acţiunii a două oscilaţii paralele de aceeaşi perioadă T
π
= 8 s şi amplitudine A = 2 cm. Diferenţa de fază este Δφ  , iar
4
faza iniţială a unei oscilaţii este nulă.

A1  A2  A2  2 AA cos   A 2  2

34
 
A sin 0  A sin
4  2 2
tg1   1  arctg
 2 2 2 2
A cos 0  A cos
4
2  1
  s
T 4
x1  A1 sin  t  1 

33. Să se găsească amplitudinea şi faza iniţială a oscilaţiei

armonice obţinută prin compunerea a două oscilaţii paralele de

 
ecuaţii: x1  4sin t şi x2  3sin  t   . Să se scrie ecuaţia
 2
mişcării oscilatorii rezultate.

A1  4; 1  0

A2  3; 2  
2

A  A12  A22  2 A1 A2 cos  1  2   5

A1 sin 1  A2 sin 2 3
tg  
A2 cos 2  A2 cos 2 4

34. Să se scrie ecuaţia mişcării rezultate din compunerea a

două oscilaţii perpendiculare cu frecvenţele 1   2  10 Hz , fazele

35
 
iniţiale 1   2  şi amplitudinile A1  0,1m , A2  0, 2 m . Să
3
se interpreteze rezultatul.

Pentru că 1  2  1  2  , se poate utiliza formula:

x 2 y 2 2 xy
2
 2 cos   sin 2 
A B AB
unde A  A1  0,1 ; B  A2  0, 2 ;   2  1  0

Se obţine:
x2 y2 2 xy
 0   0, 2 x  0,1y   0  y  2 x
2
 
0,1 0, 2 0,1 0, 2
2 2

Deci, traiectoria nu este o elipsă, ci o dreaptă, deci mişcarea

este tot o oscilaţie liniară.

35. Se consideră următoarele oscilaţii perpendiculare:

  
a) x(t )  3 cos t   şi y (t )  2 cos t ;
6 2 6

  
b) x(t )  sin  t   şi y (t )  2 cos t .
2 2 4
Să se găsească traiectoria particulei care este supusă simultan acestor
oscilaţii.

36
 a) Pentru că au aceeaşi pulsaţie, se poate folosi formula:

x 2 y 2 2 xy
  cos   sin 2 
A2 B 2 AB

A = 3; B = 2 ;  
2
 4 x2  9 y 2  36
b)

       
x(t )  sin  t    sin t cos  cos t sin  cos t  cos 2 t 
2 2 2 2 2 2 2 4

 y2
 2cos 2 t 1  1
4 2

36. Ecuaţia traiectoriei unui corp supus la două mişcări

oscilatorii armonice cu aceeaşi pulsaţie este:
4x2 + 9y2 – 6xy = 27 cm2.
Să se determine:
a) amplitudinile de oscilaţie ale proiecţiilor corpului pe axele OX si
OY;
b) defazajul dintre oscilaţii.

4x2 + 9y2 – 6xy = 27 : 36

x 2 y 2 xy 3
  
32 22 6 4

37
 Deoarece corpul oscilează după axele Ox şi Oy, ecuaţia
traiectoriei poate fi de forma:

x 2 y 2 2 xy
  cos   sin 2 
A2 B 2 AB
După identificare:

3 
A = 3 ; B = 3 ; sin2Δφ = 3/4    arcsin 
2 3

37. Un punct material efectuează concomitent 2 mişcări

oscilatorii armonice pe direcţii perpendiculare între ele. Ecuaţiile

celor 2 mişcări sunt: x = cosπt; y = 2 cos t . Să se afle traiectoria
2
punctului material.

   
cos 2 t  cos 2 t  sin 2 t  2cos 2 t  1
2 2 2 2
Prin identificare:
  y
cos 2 t  x ; cos t 
2 2 2
Rezultă:

y2 y2
x2 1  x  1
4 2

38
 38. Un punct material este supus simultan la două oscilaţii
perpendiculare de ecuaţii x  2 sin ωt şi y  cos ωt . Care este
traiectoria de mişcare a punctului?

 
cos t  sin  t  
 2
Deoarece x şi y au aceeaşi pulsaţie, se poate scrie:

x 2 y 2 2 xy
  cos   sin 2 
A2 B 2 AB

unde A  2 ; B  1 ;   2  1 
2
x2 y 2
 1
4 1
Rezultă că traiectoria este o elipsă.

 
Elipsa este parcursă în sens trigonometric    .
 2

39. Un punct material este supus acţiunii simultane a două

π
oscilaţii perpendiculare de ecuaţii x  cos πt şi y  cos t . Să se
2
găsească traiectoria mişcării rezultante.

 
x  cos t  cos 2 t  2cos2 t  1  2 y 2  1
2 2

39
 40. Trei corpuri de masă m sunt aşezate pe un suport
orizontal fiind legate între ele şi de 2 elemente verticale cu ajutorul a
4 arcuri identice având constanta elastică k. Ştiind că mişcarea are loc
fără frecare, să se determine pulsaţiile proprii ale sistemului.

Considerăm că sistemul din figura de mai sus este deplasat

din poziţia de echilibru spre dreapta.
Cele 3 corpuri se vor deplasa cu x1, x2 şi x3 (x1 < x2 < x3).
Conform principiului II al mecanicii:

ma1  kx1  k ( x2  x1 )

ma2  k ( x2  x1 )  k ( x3  x1 )
ma  k ( x  x )
 3 3 2

Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării celor 3 corpuri sunt:

40
 d 2 x1  d 2 x1
 m 2
 2 kx1  kx 2 m 2  2kx1  kx2  0
 dt  dt
 d x2
2
 d 2 x2
 m 2
 kx1  2 kx2  kx3  m 2  kx1  2kx2  kx3  0
 dt  dt
 d 2 x3  d 2 x3
m 2  kx2  kx3 m 2  kx2  kx3  0
 dt  dt
Mişcările corpurilor sunt mişcări oscilatorii armonice (nu
există frecare), deci legile de mişcare (soluţiile ecuaţiilor de mişcare)
vor fi de forma:
x1  A1 sin t ; x2  A2 sin t ; x3  A3 sin t
dx1 d 2 x1
 A1 cos t ; 2
 2 A1 sin t
dt dt
dx2 d 2 x2
 A1 cos t ; 2
 2 A2 sin t
dt dt
dx3 d 2 x3
 A1 cos t ; 2
 2 A3 sin t
dt dt
Se înlocuiesc în sistem şi se obţine:
(2k  m2 ) A1  kA2  0

kA1  (2k  m ) A2  kA3  0
2


kA2  (2k  m ) A1  0
2

Sistemul admite pentru A1, A2, A3 soluţii diferite de zero dacă

determinantul său se anulează:

41
  2k
2k  m  0  1 
2

 m
 m2  2k k 0 
   (2  2)k
det  k m2  2k k   0  2k  m2  2k  0  2 
  m
 0 k m2  2k 
 (2  2)k
2k  m  2k  0  3 
2

 m

41. Un corp de masă m se află pe un suport orizontal cu care

interacţionează printr-o frecare uscată (coeficientul de frecare fiind
μ). Corpul este legat de un suport fix cu ajutorul unui resort de
constantă elastică k. Să se afle legea de mişcare a corpului.

Forţele care acţionează asupra corpului sunt:

Fe  kx; Ff  N  mg
Deci, se va putea scrie:
ma  kx  mg

d 2x
m  kx  mg
dt 2
d 2x
2
 0 2 x  g
dt
Ultima ecuaţie este o ecuaţie diferenţială neomogenă de
gradul II a cărei soluţie este de forma:

42
 x(t )  xomogen (t )  C1g
d 2x
ec. omogena : 2
 0 2 x  0
dt
1t
xomogen (t )  C2e  C3e2t
ec. caracteristica :  2  0 2  0
1,2  i0
xomogen (t )  C2ei0t  C3e  i0t
x(t )  C1g  C2 ei0t  C3e  i0t
Alegem următoarele condiţii iniţiale:
 x(0)   A
la t  0 : 
v(0)  0
e i0t  cos 0t  i sin 0t
x(t )  C1g  C2 (cos 0t  i sin 0t )  C3 (cos 0t  i sin 0t ) 
 C1g  (C2  C3 ) cos 0t  i (C2  C3 )sin 0t
Se notează:

 B1  C2  C3

 B2  i (C2  C3 )
x(t )  C1g  B1 cos 0t  B2 sin 0t

dx
v(t )   0 B1 sin 0t  0 B2 cos 0t
dt
a(t )  0 2 B1 cos 0t  0 2 B2 sin 0t

 x(0)  C1g  B1 C1g  B1   A

 
v(0)  0 B2 0 B2  0  B2  0

43
  a(t )  02 B1 cos 0t
Se înlocuieşte a(t) astfel obţinut, precum şi x(t) în ec.
diferenţială a mişcării corpului:
02 B1 cos 0t  02C1g  02 B1 cos 0t  g
1
0 2C1g  g  C1  
0 2
Deci B1   A  C1g

 B1  C2  C3
C2 şi C3 se determină din sistemul: 
 B2  i (C2  C3 )

44
 CAPITOLUL II
UNDE ELASTICE. UNDE ELECTROMAGNETICE

1. Să se demonstreze că funcţia:
lx my nz
( x, y, z, t )  Aeit sin sin sin
a0 b0 c0
a) satisface ecuaţia tridimensională a undelor dacă:
 l 2 m2 n2 
2  2c 2  2  2  2 
 a0 b0 c0 
b) se anulează în x  0 si x  a0 , în y  0 si y  b0 şi în

z  0 si z  c0 dacă l, m şi n sunt numere întregi.

Ecuaţia tridimensională a undelor este:

 2  2  2 1  2
 2  2  2
x 2 y z c t 2

 l it lx my nz

 Ae cos sin sin
x a0 a0 b0 c0
2
 2  l  lx my nz
   Aeit sin sin sin
x 2
 0
a a0 b0 c0

Analog, se calculează pentru derivatele în raport cu y şi cu z.

45
 2
 2  m  lx my nz
   Aeit sin
 sin sin
y 2
 b0  a0 b0 c0
2
 2  n  lx my nz
   Aeit sin sin sin
z 2
 c0  a0 b0 c0

 lx my nz

 iAeit sin sin sin
t a0 b0 c0

 2 lx my nz

 2 Aeit sin sin sin
t 2
a0 b0 c0
Înlocuind în ecuaţie, se obţine:
2 2 2
 l   l   l  2  l 2 m2 n2 
           2  2   2 c 2  2  2  2 
 a0   a0   a0  c  a0 b0 c0 

b) în x  0    0 ; în y  0    0 ; în z  0    0 ;

în x  a0  sin l  0 dacă l este număr întreg;

în x  b0  sin m  0 dacă m este număr întreg;

în x  c0  sin n  0 dacă n este număr întreg.

2. Să se demonstreze că o coardă de lungime l fixată la

ambele capete poate oscila liber numai cu frecvenţe care sunt
multiplii întregi ai unei valori inferioare care urmează a fi
determinată.

Ecuaţia undelor pentru o coardă este:

1 2
 
c 2 t 2
46
 2 1  2

x 2 c 2 t 2
Capetele fiind fixate, pe coardă se va propaga o undă
progresivă şi una regresivă datorită reflexiei la capete. Vor apare
unde staţionare. Prin urmare, elongaţia oscilaţiei unui punct oarecare
de pe coardă va depinde de poziţia acestuia, dar va oscila şi armonic
în timp. Soluţia ecuaţiei undei va fi sub forma unui produs dintre o
funcţie care descrie oscilaţia armonică şi o funcţie care dă distribuţia
elongaţiei în funcţie de x.
( x, t )  f ( x)eit
 df 
 eit ;  ieit f
x dx t
2 2
it d f 2
 e ;  2eit f
x 2
dx 2
t 2

d2 f d 2 f 2 f
    e f  2  2  0
it 1 2 it
e
dx 2 c 2 dx c
Soluţia acestei ecuaţii este de forma:
 
f ( x)  C1 sin x  C2 cos x
c c
unde C1 şi C2 sunt două constante arbitrare.
Se pot scrie condiţiile la limită deoarece coarda este fixată la
ambele capete:

47
 (0, t )  0  f (0)  0  C2  0 
   
    sin l  0  l  n, n 
 (l , t )  0  f (l )  0  C1 sin c l  0  c c

nc nc
 
l 2l
Frecvenţa fundamentală (frecvenţa oscilaţiei fundamentale)
se obţine pentru n = 1:
c
f 
2l
Celelalte frecvenţe sunt multiplii întregi ai acestei valori.

3. O membrană elastică dreptunghiulară de lungime L şi

lăţime l, cu marginile fixate rigid, este pusă în vibraţie. Să se
demonstreze că frecvenţa vibraţiei libere a membranei poate lua doar
anumite valori şi să se găsească o soluţie particulară a ecuaţiei
undelor în această situaţie.

1 2
  2 2
c t
 2  2 1  2
 2  2 2
x 2 y c t

( x, y, t )  f ( x, y)eit
 f  f
 eit ;  eit
x x y y

48
 2 it  f  
2 2
it  f
2
 e ;  e
x 2 x 2 y 2 y 2

 2
 f ( x, y)ieit ; 2  f ( x, y )(i) 2 eit   f ( x, y )2eit
t t

2 f it  f
2
1 2 f 2 f 1
eit  e    f ( x, y ) 2 it
e      2 2 f ( x, y )
x 2 y 2 c 2   x 2 y 2 c

 2 2
  k
c  
f ( x, y)  g ( x)h( y)
f dg f dh
 h( y ) ;  g ( x)
x dx y dy

2 f d 2 g 2 f d 2h
 h ( y ) ;  g ( x )
x 2 dx 2 y 2 dy 2

d 2g d 2h 2
h( y )  g ( x )   g ( x ) h( y )
dx 2 dy 2 c2

d 2g d 2h
h( y) 2  g ( x) 2  k 2 g ( x)h( y ) |: gh
dx dy

1 d 2 g 1 d 2h
  k 2
g dx 2 h dy 2

1 d 2g 1 d 2h
2
  2
 k2
g dx h dy

49
 a  c
 ab
b  c
a  c
Dacă a = b, atunci  un c, astfel încât  .
b  c
 1 d 2g d 2g
   2
 2  g  0
2

 
2
g dx dx
 2
 2
 1 d h  k 2   2  d h  (k 2   2 )h  0
 h dy 2
 dy
2

g ( x)  A1 sin  x  B1 cos  x

h( y)  A2 sin (k 2   2 ) y  B2 cos (k 2   2 ) y
Membrana are marginile fixate rigid – rezultă că funcţia de undă
( x, y, t ) are valoarea 0 pe întreg conturul.

 (0, y, t )  0
  ( L, y , t )  0


 ( x, 0, t )  0
 ( x, l , t )  0

 g (0)h( y )eit  0  g (0)  0  B1  0

  
 A1 sin L  0
it
 g ( L ) h( y )e  0  g ( L)  0
  
B 0
h(0)  0
it
 g ( x)h(0)e  0  2
 g ( x)h(l )eit  0 h(l )  0  A sin k 2   2 l  0
  2

50
 sin L  0  L  m, m  Z


sin k   l  0  k   l  n, n  Z

2 2 2 2

 2 kc
k  
c c 

 n   n   m 
2 2 2

k     2      
 l   l   L 

c  n   m 
2 2 2 2
c n m
         
2  l   L  2 l  L

m n it
( x, y, t )  A1 sin xA2 sin ye  ( x, y, t )  A1 A2eit
L l

4. O membrană elastică dreptunghiulară cu lungimea L = 2m

şi lăţimea l = 1m, încastrată la margini, vibrează cu o astfel de
frecvenţă încât de-a lungul Ox formează două ventre, iar de-a lungul
axei Oy un singur ventru. Cunoscând că viteza cu care se propagă
perturbaţia pe membrană este de c = 200 m/s, să se calculeze această
frecvenţă şi să se determine amplitudinea oscilaţiei punctului

 1 
P 1 m; m  , amplitudinea oscilaţiei în centrul membranei fiind A
 6 
= 1mm.

Folosind formulele deduse în problema 3 din capitolul curent,

se poate scrie:

51
 c m2 n 2
 
2 L2 l 2
m = 2; n = 1
200 4 1
   100 2 s 1
2 4 1

1
2
mx ny it  2 1 6 eit  3 103 eit
  A sin sin e  103 sin sin
L l 4 1 2

 x  x
5. Să se demonstreze că funcţia  ( x ,t )  f1  t    f 2  t  
 c  c

verifică ecuaţia unidimensională a undelor, indiferent de forma

funcţiilor f1 şi f2.

Ecuaţia unidimensională a undelor este:

 2 1  2

x 2 c 2 t 2
x x
Se notează cu   t  şi cu   t  şi se calculează
c c
derivatele parţiale ale funcţiei în raport cu x şi t.
 df1 d df2 d df1  1  df2 1
     
x d dx d dx d  c  d c

 2  d 2 f1  1  d d 2 f 2 1 d 1  d 2 f1 d 2 f 2 
       
x 2 d2  c  dx d2 c dx c 2  d2 d2 

 df1 d df2 d df1 df2

   
t d dt d dt d d

52
  2  d 2 f1 d 2 f 2
 
t 2 d 2 d 2
Înlocuind, se observă că se verifică ecuaţia undelor.

6. Ce valoare trebuie să aibă efortul unitar într-o coardă cu

modulul Young E  1011 N / m2 pentru ca frecvenţa fundamentală a
oscilaţiei longitudinale să coincidă cu prima armonică a oscilaţiei
transversale?

Frecvenţa primei armonice a oscilaţiei transversale are

c T
valoarea t1  2t , unde  t  şi c  , T – tensiunea în
2l 
coardă.
Pentru oscilaţia longitudinală frecvenţa fundamentală are

c E
expresia  l  , unde c  .
2l 

1 E 1 T E T
l  t1  2  4
2l  2l   

F T
Efortul unitar are expresia   . Pentru coardă,   .
S S
m V  l  S
    S
l l l

53
E T E T T E
4  4  E  4  E  4     2,5 1010 N / m2
   S S 4

7. Să se determine de câte ori trebuie să crească temperatura

absolută a unui gaz ideal pentru ca lungimea de undă a unui sunet
care se propagă prin el să crească cu o fracţiune f.

1  0  f 0

RT
c ; c  


 RT0 RT1
c0  ; c0   0 

2
 c  1 T  T   T
 1  1  1   1   1  1  f 
2
  1  
c  RT c RT0 0 T0  0 T0   0  T0
; c1  1
1 0
1  


8. Ştiind viteza c0 a sunetului în aer la 0 0C, să se calculeze

timpul de propagare a sunetului în aer de la sol până la înălţimea h,
dacă temperatura variază liniar pe această distanţă de la T1 la T2.

T ( y)  a  by

54
 T (0)  a 
 
T (h)  a  bh a  T1 T T
  T1  bh  T2  b  1 2
T (0)  T1  a  bh  T2 h
 
T (h)  T2 
T2  T1
T ( y )  T1  y
h
RT ( y ) dy RT ( y) 
c    dt  dy
 dt  RT ( y )

  2 
 h h 1 1
  1 2h

 dt   dy     dy    T2  T12 
RT ( y) R o T ( y) T2  T1 R  
0 o 

9. O sursă sonoră se află pe suprafaţa Pământului la

temperatura t0  16 0C . Gradientul temperaturii atmosferei este

T
a  7 10  3 K / m . Să se calculeze timpul în care sunetul
h
atinge înălţimea h  10 km .

T ( y)   y
T (0)  T0 ; T (0)      T0  T0  T1
    T0  h  T1   
T (h)  T1 ; T (h)    h    h  T1  h

T T  T0
a  1  a  
h h0
Se obţine:
T ( y)  T0  ay

55
 RT ( y ) dy RT ( y ) 
c    dt  dy 
 dt  RT ( y )

   
h 1 1
2
  dt   dy    T0  ah  2  T0 
2

0 0
RT ( y ) a R  

10. Amplitudinea unei perturbaţii este A = 10 cm, frecvenţa

  4 Hz , iar viteza de propagare a perturbaţiei într-un mediu
elastic este c = 100 m/s. Să se afle deplasarea faţă de poziţia de
echilibru, viteza şi acceleraţia punctelor aflate la distanţa x  100 m
faţă de sursa de oscilaţii la momentul t  1 s de la începerea mişcării.

  A cos  t  kx  ;

d
v  A sin  t  kx  ;
dt
dv
a  2 A cos  t  kx 
dt
2 99
t  kx  2t  x  8
 100
 99 
  101 cos  8 ;
 100 
 99 
v  8101 sin  8 ;
 100 
 99 
a  642101 cos  8 
 100 

56
 11. O undă armonică plană cu frecvenţa   450 Hz se
propagă într-un mediu omogen cu viteza c = 340 m/s. Dacă
amplitudinea de oscilaţie a particulelor mediului este A  0,3 mm ,
să se afle:
a) lungimea de undă;
b) viteza maximă de oscilaţie a particulelor mediului.

c
a) c     

b) y  A cos  t  kx 

dy 
v  A sin  t  kx  
dt   vmax  A  2A
v  vmax  sin  t  kx   1


12. Să se găsească elongaţia, viteza şi acceleraţia unui punct

 T
situat la distanţa x  de o sursă de unde plane, la momentul t  .
12 6
Amplitudinea de oscilaţie este A  5 cm , iar perioada este T  1 s .

y  A cost  kx ;

 A sin t  kx ;

dy
v
dt

57
  2 A cost  kx
dv
a
dt
2
  2
T
11 11 11
y  5 cos ; v  10 sin ; a  202 cos
6 6 6


13. Un punct material oscilează după ecuaţia   10sin t.
2
Dacă această oscilaţie se propagă sub forma unei unde plane, fără
pierderi, cu viteza c  300 m / s , să se afle:
a) ecuaţia de oscilaţie a unui punct material al mediului, atins
de undă, situat la distanţa x de sursa de unde;
b) ecuaţia de oscilaţie a unui punct material situat
la x  600 m de sursă. Să se calculeze viteza de mişcare a acestui

punct la t  8 s de la începerea mişcării;

c) ecuaţia punctelor atinse de undă la t  4 s de la începerea

oscilaţiilor.

a)   A cos  t  kx 


  10sin t
2

Prin comparaţie, rezultă: A  10 ;  
2

58
  
k 
c 600
 x 
Deci:   10cos  t 
 2 600 
 
b) la x  600 m :   10 cos  t  
2 
d   
v  10 sin  t   
dt 2 2 
la t  8 s : v  0

c) la t  4 s :   10cos  2    10

14. Ecuaţia de oscilaţie neamortizată a unui punct material

este   sin 2,5t . Undele plane produse în mediul înconjurător se

propagă neamortizat cu viteza c  100 m / s . Care este elongaţia,

viteza şi acceleraţia unui punct atins de undă situat la distanţa
x  20 m de sursă la momentul t  1 s ?

  A cos  t  kx  ;   sin 2,5t

Prin comparaţie, rezultă: A  1 ;   2,5

 
k 
c 40
 x 
Deci:   cos  2,5t  
 40 

59
 d  x 
v  2,5 sin  2,5t   ;
dt  40 
dv  x 
a  6,25 2 cos 2,5t  
dt  40 
La distanţa x şi la momentul t se obţin relaţiile:
  1 ; v  0 ; a  6,25 2

15. Să se găsească diferenţa de fază între punctele ce

oscilează aflate la x1  10 m , respectiv x2  16 m de sursa de unde. Se

cunosc: perioada de oscilaţie T  0,04 s şi viteza de propagare a

undei c  300 m / s .

1  A cos  t  kx1  ;  2  A cos  t  kx2 

2
  t  kx1   t  kx2   k x2  x1   x2  x1   
cT

16. Să se calculeze diferenţa de fază între două puncte aflate

pe direcţia de propagare a unei unde la distanţa   2 m unul de

celălalt. Lungimea de undă este   1m .

2
  t  kx1   t  kx2   k x2  x1     4


60
 17. O undă armonică plană se propagă printr-o bară foarte
lungă de densitate   8 103 kg / m3 şi are modulul de elasticitate

E  2 1011 N / m2 . Frecvenţa oscilaţiilor este   100 Hz . Să se

calculeze:
a) viteza de propagare a undei;
b) lungimea de undă.

E c
c ; c     
 

18. Printr-un mediu cu modulul de elasticitate

E  75 GN/m2 se propagă o undă longitudinală cu faza iniţială nulă.
Ecuaţia oscilaţiilor particulelor mediului la distanţa x  5 m de sursă

este   2cos(500t  0,5) [mm] . Să se determine:

a) frecvenţa şi perioada undei;
b) densitatea mediului;
c) lungimea de undă a undei;
d) ecuaţia oscilaţiilor particulelor mediului la distanţa x  1 m de
sursă şi diferenţa de fază dintre aceste oscilaţii şi cele de la distanţa
x  5 m de sursă, pentru acelaşi moment de timp;

 1
a)   500    T 
2 

61
 E E
b) c   2
 c
c
c) c     

2 2
k 
 k
kx  0,5    20
2
d)    t  kx    t  kx   k  x  x    x  x 


19. O undă armonică plană se propagă printr-o bară foarte

lungă cu densitatea   8 10 3 kg m 3 şi modulul de elasticitate

E = 2 · 1011 N m 2 . Amplitudinea oscilaţiilor este constanta A = 1

mm şi frecvenţa ν = 100 s 1 . Să se calculeze:

a) viteza de propagare a undei;
b) lungimea de undă;
c) densitatea de energie;
d) impedanţa acustică a mediului.

E
a) c   5 106 m / s

c
b) c       5 104 m


62
 1 2 2
c) w   A ;   2
2
d) z  c

20. Fie o coardă elastică semiinfinită, una din extremităţi

oscilând după legea   0,5cos 20t .
a) Aflaţi frecvenţa şi perioada oscilaţiilor extremităţii.
b) Calculaţi lungimea de undă a undelor elastice transversale
care se propagă în coardă cu viteza c = 0,5 m/s.
c) Ce diferenţă de fază există între oscilaţiile punctelor de pe
coardă aflate la o distanţă x  5 cm unul de altul?
d) La ce distanţă se află două puncte de pe coardă ale căror

oscilaţii sunt defazate cu rad ?
6

a)   A cos  t  kx 

  0,5cos 20t
 20 1
  20      10 s 1 ; T   101 s
2 2 
b) c      cT  0,05 m

c) 1  0,5cos  20t  kx1 

 2  0,5cos  20t  kx2 

63
  1  2   20  kx1    20  kx2   k  x2  x1   k x

2
unde k 

  '
d)  '  ;  '  k x '  x ' 
6 k

21. O coardă elastică este întinsă de o forţă de 100N şi are

masa pe unitatea de lungime   10 g / m . Un capăt al corzii

oscilează după legea:   0,1sin 6, 28t . Să se calculeze:

a) viteza de propagare a undei pe coardă
b) frecvenţa şi perioada oscilaţiei
c) lungimea de undă
d) defazajul dintre capătul corzii şi un punct situat la distanţa de
3 m de acest capăt.

F
a) c   100 m / s


b)   6, 28     1 s 1  T  1 s
2
c)   cT  100 m

2 3
d)   1  2  t   t  kx   kx  x
 50

64
 22. Un punct material dintr-un mediu cu modulul de
elasticitate E  27 kN/m 2 şi densitatea   3 g/cm 3 este supus

simultan oscilaţiilor descrise de ecuaţiile 1  4cos 2(300t  5) [mm]

şi  2  3cos 2(300t  4,5) [mm] .

Se cere:
a) să se calculeze lungimea de undă a oscilaţiilor longitudinale care
interferă;
b) să se studieze dacă în locul unde se află punctul material se obţine
un minim sau un maxim de interferenţă;
c) să se calculeze amplitudinea şi faza oscilaţiei rezultante.

E  c
a) c  ;   2    ; c     
 2 
b)
   t  kx1    t  kx2   kx2  kx1  9  10   
 este un minim de interferenţă

c) A  A12  A22  2 A1 A2 cos   1

A1 sin10  A2 sin 9
  arctg 0
A1 cos10  A2 cos9

65
 23. Capetele unei bare având densitatea   8000 kg/m 3 şi

modulul de elasticitate E  2  10 11 N/m 2 , oscilează cu aceeaşi

frecvenţă, dar cu amplitudini diferite. Oscilaţiile se propagă în bară
sub forma unor unde longitudinale, astfel că într-un punct al barei
ajung undele:
1  4cos (10 3 t  3,5) [mm] şi

 2  5cos (10 3 t  2,5) [mm] .

Se cere:
a) frecvenţa şi lungimea de undă a undelor;
b) lungimea barei;
c) să se cerceteze dacă în punctul considerat se formează un maxim
sau un minim de interferenţă;
d) amplitudinea oscilaţiilor punctului considerat.

 c E
a)   2    ; c      ; c 
2  

b)   A cos  t  kx   kx1  3,5 şi kx2  2,5

3,5  2,5 6
L  x1  x2    3
k 2

c)    t  kx1    t  kx2   2,5  3,5    este

un minim de interferenţă

d) A  A12  A22  2 A1 A2 cos   1

66
 24. Un tren se deplasează cu viteza v = 30 m/s, paralel cu un
perete stâncos aflat la distanţa d = 200m. După cât timp se va sesiza
din tren ecoul unui semnal sonor, emis de acesta. Viteza sunetului în
aer este c = 340 m/s.

OA AB OA AB
c   t1  ; t2 
t1 t2 c c

OB OB
v 
 v
Pentru ca un observator din tren să poată sesiza ecoul trebuie
ca timpul în care sunetul ajunge înapoi la tren să fie egal cu timpul în
care se deplasează trenul până în punctul de întâlnire.
Deci:
OB OA AB
  t1  t2   
v c c
2
 OB 
OA = AB; OA  d   2

 2 

67
 OB 2
2 d2 
OB 4  OB  d v
 
v c 2 c  v2
2

d 1

2 c  v2
2

25. O undă se propagă pornind dintr-un punct A situat într-un

mediu în care viteza sa de propagare este c1 şi ajunge într-un punct
situat într-un mediu în care viteza sa de propagare este c2. Să se
demonstreze că din infinitatea de drumuri posibile, unda se propagă
pe acel drum prin care ajunge din A în B în timpul minim.

Se notează: CD = d şi CI = x.
AI IB
c1  ; c2 
t1 t2

68
 h22   d  x 
2
AI IB h12  x 2
t  t1  t2      t  t ( x)
c1 c2 c1 c2
t este timpul în care unda parcurge distanţa de la A la B şi
este o funcţie de distanţa x.
Timpul este minim dacă derivata sa de ordinul I este 0 şi
derivata sa de ordinul II este pozitivă.
dt 1 x 1 dx sin i sin r
   
dx c1 h x c2 h22   d  x  c1 c2
2 2 2
1

La suprafaţa de separaţie dintre cele două medii are loc

refracţia undei şi, deci:
sin i sin r

c1 c2
dt
Rezultă că  0.
dx

d  x
2
x2  d  x 
2 2
h x 
2 2 h
2
h2   d  x 
1 2
h12  x 2
2
d 2t 1 1
  
h12  x 2 h22   d  x 
2
dx 2 c1 c2

1 h12 1 h22
 
 
3 3
c1 c2  2 2 
h12  x 2  2
h   d  x  
 
d 2t
Rezultă că > 0.
dx 2
69
 Deci, timpul în care unda ajunge în B este minim.

26. Să se calculeze coeficientul de reflexie R la suprafaţa aer-

fier şi la suprafaţa aer-apă; ştiind că:
pentru aer: 1  1, 293 km / m3 , c1  340 m / s

pentru fier: 2  7,8 103 km / m3 , c2  5000 m / s

pentru apă: 3  103 km / m3 , c3  1450 m / s

z  z 
2

R 1 2 2 ; zaer  1c1 ; z fier  2c2 ; zapa  3c3

 z1  z2 
z  z fier 
2


aer
Raer  fier
z  z fier 
2
aer

z  zapa 
2


aer
Raer apa
z  zapa 
2
aer

27. Pe suprafaţa de separare dintre două plăci transparente, cu

indicii de refracţie n1  2 şi n2  1,41 , cade un fascicul de lumină
sub unghiul de incidenţă i. Care este valoarea maximă a unghiului i
astfel încât lumina să iasă din a doua placă?

70
 Deoarece n2 < n1, raza refractată se va depărta de normală. La
suprafaţa de separare dintre placa a 2-a şi aer fasciculul de lumină se
va depărta şi mai mult de normală pentru că naer < n 2 .

Pe măsură ce creşte i, creşte r, dar şi r’ astfel încât, la un


moment dat, se ajunge la o valoare maximă a lui i pentru care r ' 
2
şi deci, fasciculul de lumină nu se va mai refracta, ci se va propaga
de-a lungul suprafeţei de separare dintre placa a 2-a şi aer sau se va
întoarce în placa 2 (are loc reflexia totală).
Se pot scrie relaţiile la reflexie totală:
 
n1 sin imax  n2 sin r 
   naer
n2 sin r  naer sin r   n1 sin imax  naer sin  sin imax  
  2 n1

unde r '  
 2 
1
 sin imax   imax  300
2

71
 28. La adâncimea h  1 m sub apă se află o sursă
punctiformă de lumină. Să se calculeze raza minimă a discului de pe
suprafaţa apei, cu centrul pe perpendiculara dusă din punctul în care
se află sursa, pentru ca un observator aflat în aer să nu poată observa
4
sursa de lumină. Indicele de refracţie al apei este n  .
3

Cu cât se depărtează observatorul de sursă, cu atât creşte

unghiul de refracţie şi, la un moment dat, atinge valoarea maximă la
care are loc reflexia totală şi, deci, observatorul nu va mai vedea
lumina de la sursă. Discul imaginar de pe suprafaţa apei apare
deoarece lumina se propagă în toate direcţiile.
La reflexie totală:
napa sin i  naer sin r 
 3
   napa sin i  naer  sin i 
unde r   4
2 
Din triunghiul dreptunghic SOA:

72
 rmin 
tgi  
h   rmin  htgi
unde rmin  raza discului imaginar 


sin i 3
rmin  h 
1  sin i2
7

29. Din cauza refracţiei din atmosfera terestră, poziţia

unghiulară reală a unei stele diferă puţin de cea aparentă. Evaluaţi
eroarea în determinarea poziţiei unghiulare a unei stele observate sub
un unghi de 450 faţă de verticală. Indicele mediu de refracţie al
atmosferei este n = 1,0003.

Din legea refracţiei:

n0 sin       n sin   n0 sin  cos   n0 cos  sin   n sin 

Dar eroarea  este foarte mică  sin    şi

cos   1
Se obţine:

73
 n0 sin   n0 cos   n sin  

2 2 2
    1, 0003  1    1, 0003    0, 0003
2 2 2

30. Fie o undă care se propagă sub un unghi i0 faţă de

normală într-o atmosferă în care temperatura se modifică continuu
după legea T  ay 2  by  T0 , unde a şi b sunt constante pozitive.

Neglijând absorbţia undei, să se afle înălţimea maximă la care are loc

întoarcerea undei.

Se consideră un strat de grosime infinit de mică, aflat la

înălţimea y. Pe acest strat presupunem că viteza undei scade cu dc,
iar unghiul de refracţie va fi mai mic decât unghiul de incidenţă cu o
valoare infinitezimală di.
Se aplică legea refracţiei pentru acest strat:

sin i sin i  di  sin i  di  c  dc sin i cos di  cos i sin di dc

     1
c c  dc sin i c sin i c
Dar cos di  1 şi sin di  di .
di cos i dc
 1  1
sin i c

74
 i c
d (sin i) dc d (sin i) dc
      ln(sin i) i  ln c c 
i c

sin i c i0
sin i c0
c 0 0

sin i c sin i sin i0

 ln  ln  
sin i0 c0 c c0
unde i0 şi c0 sunt constante (sunt valori cunoscute).
sin i
  const
c
Pe de altă parte, viteza sunetului are expresia:

RT ( y )
c


sin i R
 const  sin i  const  T ( y )   T ( y) , unde
RT ( y ) 

α este o constantă.
Înălţimea la care unda începe să revină la suprafaţa
Pământului este înălţimea la care are loc fenomenul de reflexie totală
pentru că temperatura începe să crească şi deci, va creşte şi unghiul

de incidenţă; la această înălţime i  . Se obţine:
2
1 1
1   T ( y)  T ( y)   ay 2  by  T0  
 

75
 1
  ay 2  by  T0  2 
1


 1 
b  b 2  4a  T0  2 
1   
 ay 2  by  T0  2  0  y1,2 
 2a
Se alege soluţia cu „+“.

31. O undă sonoră plană este emisă de la suprafaţa

Pământului sub unghiul i0  30 0 faţă de verticală. Ştiind că

dependenţa de înălţimea h deasupra Pământului a temperaturii

 ah2 H  h 
1
atmosferice este dată de expresia T (h)  T0 1   , să se
 H2 
determine distanţa de la locul emisiei la care unda sonoră revine la
suprafaţa Pământului. Se cunosc: a  0,25 ; H  25 km . Se va
presupune că aerul se comportă ca un gaz ideal.

Se consideră un strat de grosime infinit de mică, aflat la

înălţimea y. Pe acest strat presupunem că viteza undei scade cu dc,
iar unghiul de refracţie va fi mai mic decât unghiul de incidenţă cu o
valoare infinitezimală di.
Se aplică legea refracţiei pentru acest strat:

sin i sin i  di  sin i  di  c  dc sin i cos di  cos i sin di dc

     1
c c  dc sin i c sin i c

76
 Dar cos di  1 şi sin di  di .
di cos i dc
1  1
sin i c

i c
d (sin i) dc d (sin i) dc
      ln(sin i) i  ln c c 
i c

sin i c i0
sin i c0
c 0 0

sin i c sin i sin i0

 ln  ln  
sin i0 c0 c c0
unde i0 şi c0 sunt constante (sunt valori cunoscute).
sin i
  const
c
Pe de altă parte, viteza sunetului are expresia:

RT (h)
c


sin i R
 const  sin i  const  T ( h)   T ( h) ,
RT (h) 


unde α este o constantă.

Înălţimea la care unda începe să revină la suprafaţa
Pământului este înălţimea la care are loc fenomenul de reflexie totală
pentru că temperatura începe să crească şi deci va creşte şi unghiul de

incidenţă; la această înălţime i  . Se obţine:
2

 ah2 H  h 
1
1 1
1   T ( h)  T ( h )   T0 1    
  H2  

77
 1
 ah2 H  h  
1 
2 1
 T02 1   
 H2  

  2T0  1 
 
 ah2  2aHh  H 2  2T0  1  0  h1, 2  H 1  1 
 a 
 
Se alege soluţia cu „+“.

32. La distanţa r1  5 m de o sursă punctiformă de unde

armonice plane, aflată într-un mediu absorbant, amplitudinea
oscilaţiilor particulelor mediului este A1  50 m . Într-un punct
situat la o distanţă de p = 2 ori mai mare amplitudinea scade de n = 3
ori. Să se determine:
a) coeficientul de absorbție μ a mediului;
b) amplitudinea A0 de oscilaţie a sursei.
Se dă ln 1,5  0,4 .

1 2 2
I z A ; I  I 0er
2
1 2 2
I1  z A1 ; I1  I 0er1
2
1 2 2
I2  z A2 ; I 2  I 0er2
2

78
 A12 er1 
 
A22 er2   r1  r2  2 ln 3
3 e 
2

r1
A2  1 ; r2  2r1 
A
3 

1 2 2
z A1 r1
1 2 2 I
I0  z A0 ; I 0  1r1  2 r1 ;  A0  A1e 2
2 e e

33. La distanţa r1  10 m de o sursă punctiformă de unde

armonice plane aflată într-un mediu absorbant, intensitatea undei este
de n = 5 ori mai mare decât la r2  20 m . Să se determine
coeficientul de absorbție μ al mediului.

I1  I 0er1 ; I 2  I 0er2 ;

5I 2 er1 ln 5
  r2   
I2 e 10

34. Un tren se deplasează cu viteza de 60 km/h, apropiindu-

se de un alt tren care vine spre el cu 40 km/h. Din primul tren se
emite un sunet cu frecvenţa   840 Hz . Ce frecvenţă are sunetul
auzit de un observator din al doilea tren înaintea întâlnirii celor două
trenuri? Dar dacă cel de-al doilea tren ar merge în acelaşi sens cu
primul?

79
 c  vR
R  S
c vS
c  vR
în sensuri opuse:  R   S
c  vS
c  vR
al doilea în acelaşi sens cu primul:  R   S
c  vS

35. Două trenuri cu vitezele v1  72 km / h şi v2  54 km / h

se apropie unul de altul pe căi ferate paralele. Din primul tren se

emite un semnal sonor cu frecvenţa   600 Hz . Să se calculeze
frecvenţa sunetului recepţionat de pasagerii din cel de-al doilea tren:
a) înainte ca trenurile să treacă unul pe lângă celălalt;
b) după ce trenurile au trecut unul pe lângă celălalt.

c  vR
R  S
c vS
c  vR
a) înainte să treacă unul pe lângă celălalt:  R   S
c  vS
c  vR
b) după ce au trecut unul pe lângă celălalt:  R   S
c  vS

36. O sursă emite unde sonore cu frecvenţa   10 kHz . Cu

ce viteză ar trebui să se deplaseze sursa faţă de un observator aflat în

80
repaus pentru ca acesta să nu audă sunetul? Viteza sunetului este c =
340 m/s.

c  vR
R  S
c vS
Pentru că observatorul este în repaus, vR  0 .

 S  10 kHz
Un om aude în domeniul 20 Hz – 20 kHz. Deci, sub 20 Hz şi
peste 20 kHz nu aude sunetul emis de sursă. Se va calcula viteza
sursei pentru aceste limite ale frecvenţei:
340
20  10 103  vS  340  499 m / s
340  vS
340
20 103  10 103  vS  170 m / s
340  vS
În concluzie:
 pentru 20 Hz sursa trebuie să se depărteze de observator cu
viteza 340  499 m / s pentru ca să nu audă sunetul emis de
sursă;
 pentru 20 kHz sursa trebuie să se apropie de observator cu
viteza 170 m / s pentru ca să nu audă sunetul emis de sursă.

37. O sursă sonoră se află între un observator în repaus şi un

obstacol în repaus şi se deplasează spre obstacol cu viteza
v S  10 m/s emiţând sunete cu frecvenţa  S  1 kHz .

81
a) Care este frecvenţa sunetului receptat direct de la sursă?
b) Care este frecvenţa cu care se recepţionează sunetul reflectat de
stâncă?
Viteza sunetului în aer este c = 340 m/s.

c  vR 34 3
a)  R   S  10 Hz
c  vS 35
c  vR 34 3
b)  R   S  10 Hz
c  vS 33

38. Cu cât se schimbă frecvenţa percepută de un observator

în repaus faţă de cea emisă de o sursă, dacă sursa se depărtează de
observator cu o viteză egală cu jumătatea vitezei undei? Frecvenţa
undei emise de sursă este   450 Hz .

c  vR
R  S
c vS
Observatorul este în repaus: vR  0 .

Sursa se depărtează:
c
R  S , unde c este viteza undei, iar vS este viteza
c  vS
sursei.
c c
R  S  450  300 Hz
c  vS c
c
2
82
 Frecvenţa se schimbă cu   450  300  150 Hz

39. În calea unuia dintre fasciculele din dispozitivul lui

Young se aşează o lamă subţire cu indicele de refracţie n = 1,58.
Astfel, maximul central se formează în locul minimului de ordinul al
treilea (fără lamă). Să se calculeze grosimea lamei dacă λ = 5800 Ǻ.

Diferenţa de drum optic este:

 înainte de introducerea lamei:
  r2  r1  k 

dar k = 3 (minim de ordin 3)    r2  r1  3

 după introducerea lamei:

  r2   r1  nd   r2  r1  nd  3  nd

 3
  3  nd  0  d 
  k1  0(k1  0, este un maxim central ) 
 n

40. Într-o experienţă de difracţie cu două fante, una dintre

fante este acoperită cu o placă din sticlă cu indicele de refracţie n1 =
1,4, iar cealaltă cu o placă din sticlă cu indicele de refracţie n 2 = 1,7
şi de aceeaşi grosime cu prima. Punctul de pe ecran în care se afla
maximul central, înaintea introducerii plăcilor din sticlă, este acum
ocupat de a 5-a franjă luminoasă. Să se determine grosimea plăcilor
de sticlă. Se dă λ = 650 nm.

83
 Diferenţa de drum optic este:
 înainte de introducerea plăcilor de sticlă:
  r2  r1  k 

dar k = 0 (este un maxim central)    r2  r1  0

 după introducerea plăcilor de sticlă:

   r2  n2 d    r1  n1d   r2  r1   n2  n1  d   n2  n1  d 


  k1 

k1
  n2  n1  d  k1  d  ; unde k1 = 5.
n2  n1

41. O sursă produce în vid oscilaţii electrice care au

amplitudinea câmpului electric Emax  30V / m şi frecvenţa 10 GHz.

Undele electromagnetice produse se propagă pe o direcţie definită în

planul XOY de prima bisectoare. Să se afle expresiile lui E şi B în

punctul P situat la x0  3000 m şi y0  2000 m de origine.

Punctul P, se află o distanţă suficient de mare de origine

astfel încât se poate considera că unda electromagnetică produsă de
sursă este de forma unei unde armonice plane. Atunci expresiile lui

E şi B sunt:

  
E r , t  Emax cos t  kr 
B  r, t   B
max cos  t  kr 

84
 Se calculează pe rând fiecare necunoscută din expresiile lui

E şi B .
  2
c


2
k 

 este versorul direcţiei de propagare şi se scrie cu ajutorul
cosinusurilor directoare:

  cos i  cos  j

    450

2 2
k
 2
i j  
r  3000i  2000 j

k  r  5 2 105
Emax
Bmax 
c

  
E r , t  30cos105 6, 28 105 t  5 2 V/m 
B  r , t   10 7
 
cos105 6, 28 105 t  5 2 T

85
 42. O sferă de rază a încărcată cu sarcina Q este învelită într-
un strat dielectric cu permitivitatea relativă εr astfel încât raza noii
sfere să fie b. Să se determine potenţialul la care se află sfera.

Se aplică legea lui Gauss pentru o suprafaţă sferică cu raza r,

unde a < r < b.

   Ed S  Q
0 r

Câmpul din interiorul dielectricului va fi:

Q
E
4r 0 r 2
Pentru o suprafaţă sferică cu raza r > b din afara
dielectricului, legea lui Gauss este:

  0 Ed S  Q

Se obţine:
Q
E
40 r 2
Potenţialul sferei este:

  
Q 1 1
b b
Q dr Q dr Q
V   Ed r   Ed r   Ed r        
a a b
4r 0 a r 2
40 b r 2
4 r 0  a b  40b

43. O sarcină q pozitivă este distribuită uniform în interiorul

unei sfere dielectrice omogene cu permitivitatea ε. Se cere
intensitatea câmpului electric în afara sferei şi în interiorul ei.

86
 Câmpul electric în interiorul sferei şi în exteriorul ei are
direcţia razei sferei din motive de simetrie:

Se foloseşte forma integrală a legii lui Gauss:

 DdS  q
Pentru un mediu omogen D  E . Atunci, pentru punctele
din exteriorul sferei se va putea scrie:
q q
0  EndS  q  E 4R 2  E
0 40 R 2
Pentru punctele din interiorul sferei se va putea scrie:
q'
E 4r 2 
0
unde q’ reprezintă sarcina din interiorul sferei de rază r.
q q q q
V  V    
V V 4r 3
4R03
3 3

87
 4 3
r  r 
3

q'  q 3  q 
4 3  R0 
R0
3
Deci, intensitatea câmpului electric în interiorul sferei este:
q r
E
40 R03

44. Se dă o distribuţie liniară de sarcină, a cărei densitate este

λ (sarcina pe unitatea de lungime). Să se găsească expresia intensităţii
câmpului electric la distanţa r de aceasta dacă distribuţia de sarcină se
găseşte în vid.

Din considerente de simetrie, E are o direcţie radială ca în

figura de mai jos:

Pentru a determina câmpul electric se consideră o suprafaţă

cilindrică a cărei axă de simetrie o constituie distribuţia liniară de
sarcină. Se observă că fluxul câmpului electric este diferit de zero

88
doar pe suprafaţa laterală a cilindrului. Pe baze, fluxul este nul
deoarece unghiul dintre normală şi intensitatea câmpului electric este

. Deoarece D  0 E , legea lui Gauss se scrie:
2

0  EndS  q  0 E  2rh   h  E 
20 r

45. Permitivitatea unei sfere neomogene de rază R aflată în

vid variază după legea:

r 
( r )   0   2 
R 
Să se calculeze câmpul electric creat de o sarcină Q
distribuită în întregul volum al sferei.

Se aplică legea lui Gauss:

 DndS  Q
Pentru r < R, unde R este raza sferei, rezultă:

q Q r3
Vint  Vpe sfera    q  Q 
4r 3 4R3 R3
3 3
r  r3 Qr
D4r 2  q  0   2   E  4r 2  q  3 Q  E 
R  R 40 R  r  2R 
2

Pentru r > R, rezultă:

89
 Q
0 E 4r 2  Q  E 
40 r 2

46. Un mediu neomogen dar izotrop, caracterizat prin

constantele ε şi σ, este străbătut de un curent staţionar de densitate j .

Să se arate că în mediul respectiv există sarcini de volum şi să se
calculeze densitatea ρ a acestora.

Conform legii lui Gauss:

D  

D  E
j  E

 
Deci     j
 

 
Dar  ab  ab  ba

Rezultă:

   
 j    j  j  
   
Deoarece densitatea de curent j este aceeaşi în orice punct
al mediului:

j 0
Atunci:

90
 
  j  


47. Într-o regiune a spaţiului există un câmp magnetic

uniform, paralel cu axa Oz. Inducţia magnetică a câmpului variază în
timp după legea:
B  B0 sin t
Să se determine intensitatea câmpului electric în această
regiune.

Pentru a calcula câmpul electric se alege un contur circular

de rază r într-un plan perpendicular pe axa Oz. Se aplică legea
inducţiei electromagnetice:
d
 Edl   dt
unde Φ este fluxul magnetic prin suprafaţa S  r 2 .

 Edl  2rE
  BS  r 2 B0 sin t
Se obţine:
1
2rE  r 2 B0 cos t  E   rB0 cos t
2

48. Să se determine câmpul magnetic în interiorul unei

bobine toroidale (o bobină toroidală este un solenoid de lungime

91
finită, curbat sub forma unui tor). Se cunosc numărul de spire N şi
curentul care trece prin bobină.

Liniile câmpului magnetic formează cercuri concentrice în

interiorul torului. Se aplică legea lui Ampere pe un contur circular de
rază r :

 Bdl   I 0

unde I  I 0 N .

B2r  0 NI 0
Se obţine:
0 I 0 N
B 
2 r

49. Să se determine câmpul magnetic în interiorul şi în

exteriorul unui cilindru de rază R prin care circulă un curent de
densitate j, ştiind că liniile de câmp sunt cercuri concentrice în plane
perpendiculare pe axa cilindrului.

92
 În interiorul cilindrului se calculează câmpul magnetic
folosind legea lui Ampere pe un contur circular cu centrul pe axa
cilindrului aflat într-un plan perpendicular pe cilindru de rază r < R :

 C
Bdl  0  jd S

unde S este suprafaţa care se sprijină pe conturul C.

B2r  0 jr 2
Se obţine:
0 jr
B
2
În exteriorul cilindrului se calculează câmpul magnetic
folosind legea lui Ampere pe un contur circular cu centrul pe axa
cilindrului aflat într-un plan perpendicular pe cilindru de rază r > R .
Se obţine relaţia:

0 jR 2
2rB  0 jR 2  B 
2r

50. O undă electromagnetică plană cade la incidenţă normală

pe o lamă cu feţe plan-paralele de grosime l. Lama este formată dintr-
o substanţă cu permeabilitatea magnetică relativă r  1 şi a cărei

permitivitate electrică scade liniar de la valoarea ε1 pe faţa superioară

la ε0 pe faţa inferioară. Să se afle timpul în care unda
electromagnetică străbate lama.

93
 Fie un strat de grosime dy care este străbătut de undă cu
viteza c în timpul dt.
 l l
dy dy dy 1
c  dt    dt       dy
dt c 0 0
c 0
c
unde τ este timpul în care unda străbate întreaga lamă.
1 1 1
c  
 ( y)0 r ( y)0

( y)  a  by

a  1
(0)  1 ; (0)  a  a  1 a  1 
 
       
(l )  0 ; (l )  a  bl  a  bl  0 1  bl  0 b 1 0
 l
1  0
( y)  1  y
l
1
c
   
0  1  1 0 y
 l 

2 0 l 32
   
 
l
   0  1  1 0 y dy  0  12
3

0  l  3 0  1

51. Să se deducă relaţia vectorială care se stabileşte între

viteza de propagare a unei unde electromagnetice plane în vid şi

componentele sale E si B .

94
 Din ecuaţiile lui Maxwell:

E
rot H  jc  0
t
E
 H  jc  0
t
În vid nu există curenţi de conducţie şi deci, jc  0 . Unda

fiind armonică plană:


r   ik , unde i este numărul imaginar şi k este
r
vectorul de undă.

 i
t
Ecuaţia lui Maxwell se va scrie:

ik  H  0iE  k  H  0E

2
k  k     , unde  este versorul direcţiei de

propagare a undei.

2 2 2 2 1
  H  0 E  H  0 E    H   0 E
 T cT T c

c
Dar c  c     
c

95
 c 1
  H  0 E , iar c  deoarece unda se propagă
 0 0
2
c
în vid.

00 c  H  0 E  0 c  H  E  c 0 H  E  c  B  E

Sau E  B  c .

96
 CAPITOLUL III
TERMODINAMICĂ

1. Pornind de la ecuaţia diferenţială care leagă presiunea

hidrostatică de înălţimea unui fluid:
dp  gdz
unde  este densitatea fluidului, g acceleraţia gravitaţională, iar z
înălţimea fluidului faţă de un nivel de referinţă, să se obţină expresia
presiunii atmosferice ca funcţie de înălţime, măsurată de la suprafaţa
pământului presupunând că:
a) temperatura aerului nu variază cu înălţimea
b) temperatura aerului variază cu înălţimea conform ecuaţiei
T  T0  kz , relaţie valabilă pentru z < 10 km.

a) Presupunând ca aerul atmosferic se comportă ca un gaz

m
perfect, aceasta va satisface ecuaţia de stare pV  RT , de unde

p
rezultă ca densitatea aerului este   . Folosind ecuaţia
RT
diferenţială a presiunii hidrostatice:

97
 dp g
 dz
p RT
prin integrare, rezultă

 g 
p( z )  p0 exp   z .
 RT 

Aceasta este formula barometrică, strict valabilă la T = const.,

condiţie satisfăcută în stratosferă, pentru care z  10  25 km.

b) În cazul variaţiei temperaturii cu înălţimea avem:

dp g
 dz .
p R T0  kz 
Prin integrare, obţinem:
p g T0  kz
ln  ln
p0 kR T0
sau:
g
 kz  kR
p  p0 1   .
 T0 

2. Să se deducă formula barometrică considerând că

temperatura scade liniar cu înălţimea T  T0  y .

dE p  dL

98
 mgdy  pdV

pV  νRT  d  pV   d νRT   pdV  Vdp  νRdT

dT  dy

mgdy  Vdp  Rdy

pV pV
Ţinând cont de m   , rezultă:
RT R(T0  y )

pV  R 
 g  dy  Vdp
R(T0  y )   

R
p g h
dp  dy
 
p0
p

R 
T  y
0 0


 g 
   
 h   R 
 p  p0 1  
 T0 

3. Se presupune că atunci când aerul (considerat gaz ideal) se

ridică, suferă un proces de destindere adiabatică. Să se determine
variaţia temperaturii cu creşterea altitudinii, ştiind că   1, 41 ,

  28,9 g / mol şi g  9,8 m / s 2 .

Presupunem că avem un cilindru de înălţime dz şi bază S în

care se găseşte aer.

99
 Pentru aerul cu acest volum, condiţia de echilibru este:

dp( z )
p( z ) S  p( z  dz )S  ( z )Sgdz  0  dp( z )  ( z ) gdz   ( z ) g
dz
m p
Pentru un gaz ideal: pV  RT   
 RT
Se obţine:
dp( z ) pg dp g
   dz
dz RT p RT
Deoarece gazul suferă o destindere adiabatică, se poate scrie:
p1T   const
Diferenţiind ultima relaţie, se obţine:

dp  dT
(1   ) p T  dp  p1T  1dT  0  (1   )Tdp  pdT  0  
p  1 T

Rezultă:

100
  g dT   1 g
dT   dz  
 1 R dz  R
  1 g
T  T0   z
 R

4. Propagarea sunetului în aer are loc adiabatic cu viteza

dp
vs  , unde ρ este densitatea aerului.
d
a) Să se determine relaţia care există între exponentul adiabatic
γ şi viteza sunetului vs.
b) Să se determine variaţia lui vs în funcţie de temperatură.

a) Din ecuaţia transformării adiabatice pentru gazul ideal

pV   const se obţine prin diferenţiere:
dp dV
V  dp  V  1dV  0   0
p V
m dV dV d dV
Din   rezultă: d  m 2    
V V V  V
Se obţine:
dp d dp p
 0 
p  d 
Rezultă:

p
vs 


101
 m p RT
b) pV  RT  pV  RT  
  
Astfel, viteza sunetului devine:

RT
vs  


5. Să se calculeze diferenţa căldurilor molare la presiune şi

volum constant, Cp – CV, pentru un gaz real şi să se particularizeze
pentru un gaz ideal.

Din primul principiu al termodinamicii:

 U   U 
dQ    dT    dV  pdV
 T V  V T
Prin definiţie:

1  Q  1  U   U   dV   dV  
Cp           p  
n  T  p n  T   V T  dT  p  dT  p 

Pentru un gaz Van der Waals:

1  U 
CV   
n  T V
Diferenţiind ecuaţia termică de stare Van der Waals
 2 a 
 p  n 2 V  nb  nRT
 V 
şi ţinând seama că presiunea trebuie să rămână constantă, se obţine
relaţia:

102
  a   dV 
dV V  nb   p  n 2 2 dV  nRdT  
na nR
  
V2  V   dT  p p  n 4 ab
V3
Rezultă:
nR2T
C p  CV 
 n 4ab 
 p  3 V  nb
 V 

Pentru un gaz ideal, pentru care a = b = 0, se obţine:
C p  CV  R , adică relaţia Robert Mayer.

6. Fie funcţia f(x,y,z) unde x, y, z sunt parametrii stării. Să se

arate că dacă:

 f   f   f   y 
a) z = ct. atunci          
 x  z  x  y  y  x  x  z
b) f ( x, y, z)  0 este ecuaţia de stare a sistemului, atunci

 x   y   z 
       1
 y  z  z  x  x  y

 f   f   f 
a) df    dx    dy    dz : dx
 x  y , z  y  x , z  z  x , y

df  f   f  dy  f  dz
      
dx  x  y , z  y  x , z dx  z  x , y dx

dacă z = ct  dz  0

103
  f   f   f   y 
Rezultă:           .
 x  z  x  y  y  x  x  z
b)
 f   f   y   f  1
x  ct  dx  0    dy    dz  0        
 y  x , z  z  x , y  z  x  z  x , y  f 
 y 
  x, z

 f   f   z   f  1
y  ct  dy  0    dx    dz  0        
 x  y , z  z  x , y  x  y  x  y , z  f 
 
 z  x , y

 f   f   x   f  1
z  ct  dz  0    dx    dy  0        
 x  y , z  y  x , z  y  z  y  x , z  f 
 
 x  y , z

 x  y z
Efectuând înmulţirile, se obţine        1 .
 y  z  z  x  x  y

7. Să se stabilească relaţia dintre coeficientul termic al

presiunii, coeficientul de dilatare în volum şi coeficientul de
compresibilitate.
1  V 
   - coeficientul de dilatare în volum
V  T  p

1  p 
   - coeficientul termic al presiunii
p  T V

104
 1  V 
    - coeficientul de compresibilitate
V  p T

Pentru funcţia de stare f  f ( p,V , T ) care este egală cu 0

se poate scrie relaţia:

 p   V   T 
       1
 V T  T  p  p V
Din formulele de definiţie ale coeficienţilor se obţin relaţiile:

 p  1  V   T  1
   ;    V ;   
 V T V  T  p  p V p
Înlocuind, se obţine:
  p

8. În cazul unei substanţe a cărei ecuaţie termică de stare este


de forma p  p V , T  , să se arate că p   , unde β este

coeficientul de variaţie a presiunii cu temperatura, α este coeficientul
de dilatare liniar, iar  este coeficientul de compresibilitate izoterm.

Din p  p V , T  rezultă:

 p   p 
dp    dT    dV
 T V  V T

105
 1  p  1  V 
Dar,     şi      .
p  T V V  p T

 p  1  V 
De unde rezultă:  p    şi    .
 T V V  p T
Prin înlocuire, se obţine:
1 dV
dp  pdT 
 V
Când p = const. şi dp = 0, se obţine:
1 dV
pdT  0
 V
1  V  
De unde:      p  p  
V  T  p 

9. Să se determine ecuaţia termică de stare în cazul unei

substanţe pentru care se cunosc coeficientul termic al presiunii şi
coeficientul de compresibilitate izoterm.

Din problema precedentă:

  p
Iar coeficientul termic al presiunii este:
1  p 
    f (T )
p  T V
şi coeficientul de compresibilitate izoterm este

106
 1  V  1
     .
V  p T p
Pe de altă parte, coeficientul de dilatare izobar este:

1  V     ln V  
    
V  T  p  T  p

Rezultă:
   ln V   1
   p  
 T  p p

1  V  1    ln V   1
        
V  p T p  p T p
   ln V      ln V  
d  ln V     dT    dp
 T  p  p T
Înlocuind în ultima relaţie, rezultă:
1
d  ln V   f (T )dT  dp
p
Astfel, se ajunge la următoarea ecuaţie termică de stare:

ln V   f (T )dT  ln p  const

10. Să se deducă ecuaţia termică de stare a unei substanţe

pentru care coeficientul de dilatare volumică α şi coeficientul de
compresibilitate izoterm  sunt daţi de expresiile:

107
 1  V  V a
   
V  T  p VT

1  V  3(V  a)
    
V  p T 4 pV
unde a este o constantă.

Fie V o funcţie de T şi p. Prin diferenţiere, se obţine:

 V   V  dT 3 V  a  dp
dV    dT    dp  VdT  KTVdp  V  a   
 T  p  p T T 4 p

dV dT 3 dp V  a 
    p3/ 4    const
V a T 4 p  T 

11. O masă m de gaz ideal, având masa molară μ este închis

într-un corp de pompă, la presiunea p1 şi volumul V1 . Fiind încălzit,

parametrii gazului devin p 2 şi V2 . Să se afle temperatura maximă la

care a fost încălzit gazul, ştiind că presiunea depinde de volum prin
relaţia p  b  aV , a şi b fiind constante.

m
pV= RT


m   bV  aV 2

(b-aV)V= RT  T=
 mR

108
 dT
Pentru ca temperatura să aibă un maxim trebuie ca = 0 şi
dV
d 2T
< 0.
dV 2
 dT
 
μ
b  2aV   μ b  2aV   0
 dV mR  mR
 2 
 d T  2 aμ  2aμ  0
 

 dV 2
mR  mR

Dacă () T max  () V max  b – 2aV max = 0

b
 V max = 
2a
  b2 b2  b2
 T max =   a =
mR  2a 4a 2  4maR

 p  p2
 a 1
 p1  b  aV1  p1  b  aV1  V1  V2
  
 p2  b  aV2  p2  b  aV2 b  p2V1  p1V2
 V1  V2
2
 p V  pV 
 2 1 1 2 
 =   p1V1  p2V2 
2
T max =  V1V2
p  p1 4mR( p2  p1 ) V1  V2 
4mR 2
V1  V2

12. Să se demonstreze că în cazul unui proces adiabatic

aplicat unui gaz ideal este adevărată relaţia: pV  =ct. Să se calculeze
lucrul mecanic efectuat în cursul unui astfel de proces, când gazul

109
trece din starea caracterizată prin parametrii p1 ,V1 , T1 în starea

caracterizată prin parametrii p2 ,V2 , T2 .

δQ  dU  δL
Fiind o transformare adiabată Q = 0 şi deci δQ  0 .

 CV dT  pdV  0

R
unde CV 
 1
RdT
  pdV  0
 1
Pentru că este un gaz ideal ecuaţia de stare este:
pV  RT  d  pV   d RT   pdV  Vdp  RdT
Înlocuind, se obţine:
pdV  Vdp dp dV dp dV
 1
 pdV  0  Vdp  pdV  0 
p
 
V

p
 V 
 ln p   ln V  ct  pV   ct
V2
ct  V2 1  ct  V1 1
V2 V2
ct ct  V  1
L 
V1
pdV 
V

V
dV 
  1 V

  1
1 1

Dar: p1V1  p2V2  ct .

Înlocuind constanta se obţine:

p2V2  p1V1
L
1 

110
 13. Să se găsească creşterea energiei interne ∆U a unui mol
3
de lichid (presupus gaz ideal CV  R ), care se dilată izobar de la
2

V1  5l la V2  10l , procesul având loc la presiunea p  20 N / m2 .

La gazele ideale, în transformarea izobară, energia internă

depinde de temperatură şi volum:
U  U (T )

 U 
 dU    dT ;
 T V

1  U 
dar CV    ; rezultă: dU  CV dT
  T V

pV
pV  RT  T 
R
Pentru 1 mol de gaz se va scrie:
p2V2  p1V1 3
U  CV T  CV  pV2  V1 
R 2

14. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de o cantitate de

0,25kg amoniac într-o transformare izotermă la temperatura de 270C
cunoscând volumul iniţial al gazului V0  0,1m 3 şi presiunea finală a

acestuia p  1,17 atm .

V m V
L  Q  RT ln  RT ln
V0  amoniac V0

111
  amoniac  31kg / mol
Fiind o transformare izotermă T = const.:
RT
V0
p0V0 V0 mRT
p0V0  pV  V   
p p  amoniac p

m mRT
L RT ln
amoniac  amoniac pV0

15. Se consideră un gaz ideal de masă m caracterizat prin

parametrii de stare p şi T1. Sistemul suferă o destindere izobară la un
volum V2. Se cere:
a) Cantitatea de căldură Q schimbată de sistem cu exteriorul
şi semnul ei.
b) Variaţia energiei interne U a gazului.
c) Lucrul mecanic L schimbat de sistem cu exteriorul.
d) Aplicaţie numerică: m = 2g azot, p1 = 2atm, T1 = 300K şi
V2 = 8,2dm3.

a) Din ecuaţia de stare:

pV2  nRT2
rezultă temperatura T2:
pV2
T2  .
Rn
Cantitatea de căldură schimbată de sistem cu exteriorul este:

112
 i2
Q  nC pT  n RT
2
unde i este numărul gradelor de libertate Q > 0, cantitatea de căldură
este primită de gaz.

b) Variaţia energiei interne este:

i
U  n R  T
2
c) Lucrul mecanic schimbat de sistem cu exteriorul rezultă
din primul principiu al termodinamicii:
U  Q  L

de unde:
L  U  Q

L > 0, lucrul mecanic este cedat.

d) T2  2800K , Q  1250 4,18 J  5225 J , U  3731,9 J ,

L  1593,1 J .

16. Se consideră un gaz perfect monoatomic aflat la

presiunea p1 şi volumul V1. Se cere să se scrie expresiile pentru:
a) Lucrul mecanic efectuat într-o transformare izotermă în
care volumul gazului se dublează.
b) Cantitatea de căldură primită în această transformare.

113
 a) Lucrul mecanic efectuat de sistem într-o transformare
izotermă este:
V2 V2 dV V V
L V1
p dV  nRT 
V1 V
 nRT ln 2   P1V1 ln 2
V1 V1

deci L   p1V1 ln2 .

b) Pentru un gaz perfect, energia internă este dată de energia

cinetică a moleculelor
3 3 3
U  N  kT  nN A  kT  nRT .
2 2 2
Astfel
3
U  nR  T .
2
Într-o transformare izotermă T = 0, deci U = 0
Din primul principiu al termodinamicii, rezultă
Q=–L
Deci, Q  p1V1 ln2

17. Într-un cilindru se află o cantitate de aer

la p1  105 N / m2 , T1  300K , ocupând volumul V1  30l . Gazul din
cilindru este supus la următoarele transformări:
1. O încălzire izocoră până la p2  1,5 105 N / m2

2. O destindere izobară până la V3  60l

3. O răcire izocoră până la p4  p1

114
4. O comprimare izobară până la starea iniţială.
Se cunosc:
CV  0,7 J / g  grad ; C p  1,1 J / g  grad ;   28,9 kg / kmol .

Aerul se consideră gaz ideal.

Să se afle:
a) Masa aerului din cilindru.
b) Temperatura la sfârşitul fiecărui proces.
c) Lucrul mecanic efectuat şi cantitatea de căldură schimbată de aerul
din cilindru în fiecare proces.

m pV
a) p1V1  RT1  p1V1  RT1  m  1 1 
 RT1
b) 1 – 2: izocoră:
p1 p2 p
V1  V2 ;   T2  T1 2 ; p2  1,5 105 N / m2
T1 T2 p1
2 – 3: izobară:
V2 V3 V
p2  p3 ;   T3  T2 3 ; V3  60l
T2 T3 V2
4 – 1: izobară:
V4 V1 V
p4  p1 ;   T4  T1 4
T4 T1 V1

3 – 4: izocoră:
p3 p 4 p p p
V3  V4  60 l ;   2  1  T4  T1 1
T3 T4 T3 T4 p2
c) 1 – 2: izocoră:

115
 T2

L12  0 ; Q12  U12   CV dT  CV T2  T1 

T1

2 - 3: izobară:
V2

L23   pdV  p2 V3  V2   R T3  T2 

V1

T3

Q23   C p dT  C p T3  T2 
T2

3 – 4: izocoră:
T4

L34  0 ; Q34  U 34   CV dT  CV T4  T3 

T3

4 – 1: izobară:
V1

L41   pdV  p1 V1  V4   R T1  T4 

V4

T1

Q41   C p dT  C p T1  T4 
T4

18. Un mol de gaz perfect monoatomic aflat în condiţii

normale de temperatură şi presiune se dilată adiabatic, triplându-şi
volumul. Se cere:
a) Să se calculeze lucrul mecanic efectuat.
b) Variaţia energiei interne.

116
 a) Lucrul mecanic efectuat de sistem într-o transformare
adiabatică este:

V2 V2 V 
L V1
p 2 dV    V1
p1  1  dV
 V2 
unde s-a ţinut seama de ecuaţia transformării adiabatice
p1V1  p2V2 .
Integrând, obţinem:

pV  V  
 1
p1V1 1
L V2  V11   1 1 1   1  
1    1   V2  
 

nRT1   V1  
 1

sau L   1      2019 J .
  1   V2  


b) Într-o transformare adiabatică (Q = 0) din primul principiu

al termodinamicii rezultă:
U 2  U1  L  2019J .

19. Un gaz perfect suferă o comprimare de la un volum de 5

dm3 la 1 dm3. Comprimarea se poate face adiabatic sau izoterm. În
care caz lucrul mecanic efectuat este mai mic?

Se ştie că lucrul mecanic într-o transformare adiabatică este:

nRT1   V1  
 1

Lad  1    
  1   V2  


117
iar lucrul mecanic într-o transformare izotermă este:

V 
Lizot  nRT1 ln 2  .
 V1 
Făcând raportul celor două relaţii, se obţine:
 1
V 
1   1 
Lad

1  V2   1,3 .
Lizot  1 V 
ln 2 
 V1 

Deci, comprimarea izotermă a unui gaz este mai avantajoasă

din punct de vedere al lucrului mecanic consumat.

20. Într-un cilindru cu piston se află 5 l de apă la 293 K.

Cunoscând coeficientul de dilatare în volum   2 10 4 K 1 şi cel de

compresibilitate   4 10 10 m 2 / N , să se calculeze lucrul mecanic

efectuat în următoarele procese cuasistatice:
a) izoterm, cu creşterea presiunii de la 1 atm la 100 atm
b) izobar, la presiunea de 1 atm şi la creşterea temperaturii de
la 0 o C la 80 o C

1  V   V 
a)          V0
V0  p T  p T
RT
pV  RT  V   V  V  p, T 
p

118
  V   V 
 dV    dp    dT
 p T  T  p
Pentru că transformarea e izotermă dT = 0 :
 V 
 dV    dp .
 p T
p2 p2
δL   pdV  L   p V0 dp  V0 pdp
 
p1 p1

unde V0 = 5 l = 5∙10 – 3 m3
1  V   V 
b)        V0
V0  T  p  T  p

 V 
Pentru că transformarea e izobară dp = 0  dV    dT .
 T  p
T2 T2
δL   pdV  L   pV0 dT    pV0 dT
 
T1 T1

unde V0 = 5 l = 5∙10 – 3 m3 şi p = 1 atm

21. Un gaz ideal trece din starea caracterizată de parametrii

p1, V1 în starea caracterizată de parametrii p2, V2 printr-un proces
descris de ecuaţia p  a  bV , unde a şi b sunt constante pozitive.
a) Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de gaz în cursul acestui
proces.
b) Să se stabilească dependenţa temperaturii de presiune.

119
 V2 V2

a) L   pdV    a  bV  dV  a V  V   b
V 2
2
 V12 
2 1
V1 V1
2

pV p  a  p  ap  p 2
b) pV  RT  T    
R R  b  Rb

22. Să se calculeze expresia lucrului mecanic efectuat de ν

moli de gaz Van der Waals, care se destind izoterm la o temperatură
T de la volumul V 1 la un volum V 2 .

RT 2a
p 
V  b V 2
V2
RT 2a
V2 V
1
2

δL   pdV  L    dV    2 dV  RT ln V  b  V   2 a  
V2

V1
V  b V1
V 1
 V  V1

V2  b 1 1
 L  RT ln   2 a  
V1  b  V2 V1 

23. O cantitate de oxigen, care se comportă ca un gaz real, se

găseşte în starea caracterizată de parametrii p1, T1 şi 1 , unde 1
este densitatea. Să se determine:
a) Densitatea gazului în starea iniţială, dacă mărindu-i
presiunea de patru ori, densitatea creşte de două ori, iar temperatura
gazului scade de două ori.

120
 b) Densitatea iniţială a gazului în cazul în care, păstrând
temperatura constantă, presiunea se măreşte de patru ori, iar
densitatea creşte de două ori.

a) Gazul are o comportare de gaz real care se supune ecuaţiei

Van der Waals. Conform acestei ecuaţii, temperatura ca funcţie de
presiune şi densitate este:

  2 a  b
T  p  2 1    .

R     

Se exprimă raportul temperaturilor celor două stări:

b
1  1
T 
x 1 
T2  b
21  21 
 

şi rezultă:
 2x 1
1  
b 4x 1
kg
cum x  2  1  4,34 102 .
m3

b) Considerând x = 1, se obţine:

 kg
1   c  3,375102 3 .
3b m

121
 24. Un gaz real are ecuaţia de stare p(V-b) = nRT, unde 0 < b
< V este o constantă. Să se găsească expresia lucrului mecanic
efectuat de gaz atunci când se destinde izoterm reversibil de la
volumul iniţial Vi , la volumul final Vf > Vi . Comparaţi rezultatul de
mai sus cu cel obţinut în cazul destinderii unui gaz ideal între aceleaşi
stări.

În cazul gazului real:

dV V b
i f   i pdV  nRTi  nRT ln f
f f
Lreal
Vb Vi  b

Pentru un gaz ideal:

Vf
i f   i pdV  nRT ln
f
Lideal .
Vi

Deoarece b > 0 şi Vf > Vi , rezultă că:

Lideal
i f
 Lreal
i f .

25. Arătaţi că pentru 1 mol de gaz real descris de ecuaţia Van

der Waals:

 a 
 p  2  V  b   RT
 V 
având căldura molară la volum constant CV constantă, ecuaţia
procesului adiabatic este:
R
T V  b  CV  const

122
 Diferenţiala entropiei pentru 1 mol de gaz Van der Waals
este:
CV T  R
dS  dT  dV .
T V b
Într-un proces adiabatic dS = 0 şi atunci:
CV T  R
dT  dV  0
T V b
unde pentru gazul real descris de ecuaţia Van der Waals, CV nu
depinde de V şi este doar în funcţie de T. Prin integrarea ecuaţiei de
mai sus se obţine:
CV ln T  R ln V  b   const.
şi ecuaţia adiabatei este:
R

T V  b 
CV

 const.

26. Care va fi temperatura finală a unui mol de gaz care se

destinde adiabatic în vid de la volumul V1 la volumul V2 considerând
că:
a) gazul este ideal, iar expresia energiei interne este de forma
3RT
U .
2
b) gazul este real, iar expresia energiei interne este de forma
3RT a
U  , unde a este o constantă.
2 V

123
 Deoarece gazul se destinde adiabatic în vid, acesta va ocupa
noul volum de gaz datorită agitaţiei termice, şi deci, δQ  0 ,

δL  0 , ceea ce înseamnă că U  0 , adică U  const şi

U1  U 2 .
3RT1 3RT2
a)   T1  T2
2 2
3RT1 a 3RT2 a 2a  1 1 
b)     T2  T1    
2 V1 2 V2 3R  V2 V1 
Rezultă că T2 < T1, deci gazul se răceşte.

27. Să se determine randamentul ciclului Otto format din

două adiabate şi două izocore (vezi figura) având ca substanţă de

V1 Cp
lucru un gaz ideal. Se cunosc   şi   .
V2 CV

Căldura schimbată de sistem pentru fiecare transformare în

parte este:

124
Q12  0
Q23  CV T3  T2 

Q34  0

Q41  CV T1  T4 

Deci, randamentul se va scrie:
T4
1
Q41 T4  T1 T1 T1
  1  1  1
Q12 T3  T2 T2 T3
1
T2
Din transformările ce au loc între cele 4 stări se poate scrie:
T1V1 1  T2V2 1

T3V2 1  T4V1 1
 1
T1  V2  1
  
T2  V1    1

T4 T3

T1 T2
Înlocuind, expresia randamentului devine:
1
  1


125
 28. Să se determine randamentul ciclului Diesel format din
două adiabate, o izobară şi o izocoră (vezi figura) având ca substanţă

V1 Cp V
de lucru un gaz ideal. Se cunosc   ,  şi   3 .
V2 CV V2

Se calculează căldurile schimbate de sistem pentru fiecare

transformare în parte:
Q12  0
Q23  C p T3  T2  > 0

Q34  0

Q41  CV T1  T4  < 0

Randamentul ciclului este:
T4
1
Q41 1 T1 T1
  1  1
Q23  T2 T3
1
T2
Din transformările ce au loc între cele 4 stări se poate scrie:
T1V1 1  T2V2 1

126
 T3V31  T4V11
 1
T1  V2  1
  
T2  V1    1

T3 V3
 
T2 V2

T4V11 T3V31 T4 T3 V31 T T

1
 1
   1  4  1  4  
TV
1 1 T2V2 T1 T2 V2 T1 T1
Deci, randamentul ciclului este:

1  1
  1   1
    1

29. Într-un motor Diesel se aspiră aer atmosferic la presiunea

p  105 N / m 2 şi la temperatura t  15 0C . Aerul este apoi
comprimat adiabatic până ce volumul scade de 15,6 ori. Ştiind că
lucrul mecanic cheltuit la comprimare este de 1260 J se cere:
a) masa de aer aspirată la o cursă a pistonului
b) temperatura aerului la sfârşitul comprimării
c) presiunea aerului la sfârşitul comprimării
Se dă exponentul adiabatic pentru aer γ = 1,4 şi densitatea
aerului  aer  1,3 kg / m3

127
 m1
a) aer   maer  m1  aerV1
V1

V2
V2 V2 p2  p1
ct  dV p2V2  p1V1 V1
Lcomprimare   pdV  
V1 V1
V

1 
 V1
1 

V2 1

V1 15,6

pV V 
p V  p2V  p2  1 1  p1  1 
1 1

2


V2  V2 

p1 15,61, 4 15,6 1  p1 1  15,6 0, 4 0,4  Lcomprimare

Lcomprimare  V1  p1V1  V1 
1  1,4 0,4 
p1 1  15,6 0, 4 

p1V1 pV
b)  R ; 2 2  R ;
T1 T2

pV pV V  V
 1 1  2 2  T2  T1  1  2
T1 T2  V2  V1

128
 
pV V 
c) p V  p V  p2  1 1  p1  1 
1 1

2 2


V2  V2 

30. Să se calculeze randamentul unei maşini termice ce

lucrează după un ciclu Joule care este compus din două adiabate şi
din două izobare, substanţa de lucru fiind un gaz ideal cu exponentul
p2
adiabatic γ. Se cunoaşte raportul   .
p1

Q12  C p T2  T1  > 0

Q23  0

Q34  C p T4  T3  < 0

Q41  0
Randamentul ciclului este:

129
 T4
1
Q34 T T T T3
  1  1 3 4  1 3
Q12 T2  T1 T2 1  T1
T2
Transformările 2-3 şi 4-1 sunt transformări adiabatice şi se
pot scrie următoarele relaţii:
1 1

T2 p1   T3 p2 
1 1

T1 p1   T4 p2 
Din care rezultă:
T1 T4

T2 T3
Deci, randamentul va avea expresia:
1 1
T p  
1 
  1 3  1  1   1  
T2  p2  

31. Să se calculeze randamentul unei maşini termice care

lucrează după un ciclu Carnot generalizat (format din 2 izoterme şi 2
politrope) T1  T2  substanţa de lucru fiind un gaz perfect.

V2 p
1–2 T 1 = ct.: L12  Q12  RT1 ln  RT1 ln 1 > 0
V1 p2

 Q12  Qabs

130
 R
2–3: transf. politropă: pV   const ; C  CV 
1 

δL23  δQ23  dU23  C  CV dT  L23   T2  T1 

R
1 
δQ23  dU 23  δL23  CV dT  pdV  CV dT  C  CV dT  2CV dT  C dT

 R 
Q23    CV   T2  T1  < 0  Q23  Qcedat
 1  

V4 p
3–4: T 2 =ct.: L34  Q34  RT2 ln  RT2 ln 3 < 0
V3 p4

 Q34  Qcedat
R
4-1: transf. politropă: pV   const ; C  CV 
1 

δL41  δQ41  dU41  C  CV dT  L41   T1  T2 

R
1 
δQ41  dU41  δL41  CV dT  pdV  CV dT  C  CV dT  2CV dT  C dT

 R 
Q41    CV   T1  T2  > 0  Q41  Qabs
 1  
V2 V
T1 ln  T2 ln 4
L V1 V3
  1234 =R
Qabs V  R 
RT1 ln 2   Cv  T1  T2 
V1  1   

32. Să se demonstreze că randamentul ciclului Carnot este

mai mare decât randamentul ciclului Carnot generalizat.

131
 Randamentul ciclului Carnot generalizat este:
T1  T2
η
C T1  T2 
T1 
V
R ln 2
V1
iar randamentul ciclului Carnot este:
T1  T2
ηc  .
T1
Expresia primului randament conduce la:
1 T1 R  V  1 R  V2 
  ln 2    ln  .
η T1  T2 C  V1  ηc C  V1 

R  V2 
Deoarece C > 0, iar V2  V1 , rezultă că ln   0 , şi deci
C  V1 

din ultima relaţie se obţine:

1 1

 c
De aici, rezultă:
c   .

33. Să se determine expresia entropiei unui gaz ideal alcătuit

din ν kmoli, cunoscând CV – căldura molară la volum constant şi

C p – căldura molară la presiune constantă.

Pentru procese reversibile, ecuaţia fundamentală este:

132
 dV dT dV
TdS  dU  pdV  CV dT  RT  dS  CV  R
V T V
Prin integrare, se obţine expresia entropiei în funcţie de
parametrii T şi V:
S (T , V )  CV ln T  R ln V  const
Pentru a obţine expresia entropiei în funcţie de parametrii p şi
T se înlocuieşte volumul:
RT
V
p
RT
S (T , p)  CV ln T  R ln  const  C p ln T  R ln p  const
p
Pentru a obţine expresia entropiei în funcţie de parametrii p şi
V se înlocuieşte temperatura:
pV
T
R
pV
S ( p, V )  CV ln  R ln V  const  CV ln p  C p ln V  const
R

34. Să se arate că procesul de destindere adiabatică a unui

gaz ideal dintr-o incintă cu volumul V1 şi temperatura T1, într-o
incintă vidată cu volumul V2 este ireversibil. Să se calculeze variaţia
de entropie în cursul acestui proces.

Deoarece destinderea este adiabatică şi s-a realizat în vid,

Q  0 şi L  0 . Rezultă că U  0 şi cum pentru un gaz ideal

133
U  CV T , rezultă că T  0 , adică temperatura finală este
egală cu cea iniţială.

Procesul ar fi reversibil dacă sistemul şi mediul ar putea

reveni la starea iniţială prin aceleaşi stări intermediare, lucru care nu
este posibil deoarece gazul ar trebui să treacă de la sine în incinta cu
volum V1, în incinta cu volumul V2 rămânând vid. Procesul este
ireversibil şi este asociat cu creştere de entropie.
Calculul variaţiei de entropie se realizează pornind de la
faptul că aceasta este o funcţie de stare şi există posibilitatea evaluării
ei în cursul unui proces reversibil între cele două stări. În această
situaţie se consideră o transformare izotermă reversibilă între cele
două stări.
Astfel se va putea scrie:
Q
dS 
T
Într-o transformare izotermă a unui gaz ideal:
dU  Q  L  0  Q  L  pdV
Folosind ecuaţia termică de stare a gazului ideal se obţine:

134
 dV
dS  R
V
Prin integrare:
V1 V2
dV V  V2
S  R 
V1
V
 R ln 1
V1
>0

35. Fie un gaz ideal care satisface ecuaţia de stare Van der
Waals:

 2a 
 p  2 V  b   RT
 V 

Considerând constantă căldura molară la volum constant CV ,

să se stabilească:
a) expresia energiei interne
b) expresia entropiei
c) ecuaţia transformării adiabatice

a) Se consideră energia o funcţie de volum şi temperatură:

U  U (V , T )
Se obţine:

 U   U 
dU    dV    dT
 V T  T V
 U   U   p 
Dar    CV şi    T   p.
 T V  V T  T V
Din ecuaţia de stare a gazului real:

135
 RT 2a
p  2
V  b V
Diferenţiind, se obţine:

 p  R
  
 T V V  b
Înlocuind, rezultă:

 U  2a
   2
 T V V
Atunci, se obţine:
dV
dU  CV dT   2 a
V2
Şi, prin integrare:

2a
U  CV T   const
V
Se observă că în cazul gazului real în afara termenului

2a
CV T în expresia energiei interne intră şi termenul  care
V
exprimă contribuţia energiilor potenţiale de interacţiune dintre
moleculele gazului.
b) Din relaţia fundamentală pentru procesele reversibile
rezultă:
Q dU  pdV
dS  
T T
Ţinând cont de expresia presiunii din ecuaţia de stare a
gazului real şi de cea a energiei interne dU, se obţine:

136
 CV dT RdV
dS  
T V  b
Prin integrare rezultă:
S  CV ln T  R ln V  b  S0
c) În cazul unui proces adiabatic S  const . Din ultima
expresie a entropiei de la punctul b se obţine ecuaţia procesului
adiabatic:
CV
T R
V  b  const

36. Un cilindru închis la ambele capete, confecţionat dintr-un

material izolator termic, este împărţit în două compartimente de un
piston termic conductor care se deplasează fără frecare. Cele două
compartimente conţin un gaz la presiunea p1, volumul V1, şi
temperatura T1, respectiv p2, V2 şi T2.
Ce relaţie există între temperaturile şi presiunile gazelor din
cele două compartimente la echilibru?

Pistonul se deplasează şi sistemul evoluează spre starea de

echilibru, de entropie maximă şi deci:

dSsistem  dS1  dS2  0

Dar:
dU1 p1
dS1   dV1
T1 T1

137
şi:
dU 2 p2
dS2   dV2 .
T2 T2
Sistemul fiind izolat faţă de exterior, dU2 = -dU1 şi dV2= -dV1, ceea
ce conduce la:

1 1 p p 
dSsistem     dU1   1  2  dV1  0 .
 T1 T2   T1 T2 
Aceasta implică, pentru orice dU1 şi dV1, anularea coeficienţilor
corespunzători:

1 1  p1 p2 
  0;     0.
 T1 T2   T1 T2 
Rezultă că la echilibru:
T 1 = T 2 ; p 1 = p2

37. Se consideră un sistem termodinamic format dintr-un mol

de gaz perfect biatomic, care suferă o dilatare politropă pV n  const .
de la un volum V1 la un volum V2.
Care este variaţia entropiei dacă dilatarea are loc?
a) pe o izotermă;
b) pe o adiabată.

a) Variaţia entropiei este:

T2 V
S  S 2  S1  CV ln  R ln 2 .
T1 V1

138
 Într-o transformare politropă:
n1
T1  V2 
 
T2  V1 

astfel că:

S  ln
V1
V2

CV n  C p . 
Pentru gazul biatomic se obţine:
V1  5 7 
S  ln 2  2 R  2 R  .
V2  
Dacă dilatarea are loc după o izotermă, n = 1, astfel că

S  ln
V1
V2
  V
CV  C p   R ln 1 .
V2

b) Dacă dilatarea are loc pe o adiabată, n = , deci:

S  ln
V1
V2

  CV  C p  0 .

38. Un sistem termodinamic format dintr-un gaz perfect

parcurge ciclul din figură. Să se arate că pe drumurile 1  2  3 şi 1
 4  3 cantiţătile de căldură schimbate sunt diferite, dar variaţiile
de entropie sunt egale.

139
 Ciclul parcurs de sistem este format din două izobare 1  2
şi 3  4, şi două izocore 2  3 şi 4 1.
Cantitatea de căldură QI , pe ramura 1  2  3 este:

QI  Q12  Q23

unde: Q12  CV T  p1V  CV T2  T1   p1 V2  V1 

Q23  CV T3  T2  .
Atunci:
QI  CV T2  T1   p1 V2  V1   CV T3  T2  .

Pe ramura 1  4  3, cantitatea de căldură este:

QII  Q12  Q43 
 CV T4  T1   CV T3  T4   p2 V2  V1 
Dar, din ciclu se vede că:
T2 T1 p1 T2
 şi 
T3 T4 p2 T3

140
astfel încât:

QII  CV T3  T2   CV T2  T1  3 

T4 T
T3 T32

 p1 V2  V1 
T4
T3
Deoarece T2 > T3 şi T3 > T4, rezultă că:
QI  QII .

Variaţia entropiei pe cele două ramuri este:

Q12 Q23 T2 C p dT T3 C dT
S I   T 

T
 
T1 T
 
T2
V
T
Q14 Q43 T4 CV dT T3 C p dT
S II   T
 T
  T1 T
  T4 T
.

Integrând, rezultă:
T2 T
S I  C p ln  CV ln 3
T1 T2

T3 T
S Ii  CV ln  C p ln 2 .
T2 T1
Comparând relaţiile obţinute, rezultă:
S I  S II

39. Un mol de gaz ideal având CV  32 R şi C p  52 R , unde,

R  8,314 molJ K aflat iniţial la temperatura T1 = 450K se destinde

adiabatic de la volumul V1 = 3 litri la volumul V2 = 5 litri. Să se

calculeze lucrul mecanic efectuat şi variaţia entalpiei gazului în acest
proces.

141
 Într-o transformare adiabatică:
 1
V 
T2  T1  1   320K
 V2 
C
unde   C p  53 . Transformarea fiind adiabatică, S = 0 şi lucrul
V

mecanic efectuat va fi:

L  U  CV  T  1620J
iar entalpia:
H  C p  T  2700 J .

142