24.10.

2018

Hidrodinamică şi teoria valurilor

HIDRODINAMICĂ ȘI TEORIA VALURILOR

CAP. V. ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR
- Introducere
- Valuri de mică amplitudine
- Valuri plane călătoare
- Valuri plane staţionare
- Valuri în fluid de mică adâncime
- Valuri trohoidale
- Valuri forţate, produse la deplasarea unui corp în fluid sau
pe suprafaţa liberă a fluidului
- Valuri neregulate

1
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Diferitele teorii ale valurilor sunt folosite pentru a prezice și descrie forma de undă
și comportamentul valurilor:
Airy Wave theory: - pentru valuri sinusoidale
- cea mai precisă pentru undele de amplitudine
scăzută în apele adânci,
- mai puțin exactă pentru prezicerea
comportamentului valurilor în apă de mică
adâncime,
- cea mai frecvent folosită teorie a valurilor,
deoarece este cea mai puțin complexă din punct
de vedere matematic,
- nu ține cont de efectele înălțimii valurilor în
determinarea vitezei undei.
Teoria lui Stokes (Stokes Wave theory): valuri trochoidale
- poate fi folosită pentru valuri de apă adâncă, intermediară și puțin adâncă,
- complexă din punct de vedere matematic,
- ia în considerare efectele înălțimii valurilor asupra vitezei,
- descrie cu mai multă exactitate asimetriile vitezei orbitale.
Un val cnoidal este o soluție neliniară, periodică și exactă a ecuației Korteweg-de
Vries care descrie propagarea undelor puțin neliniare și dispersive, pentru unde
lungi cu λ> 7 h.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Teoria undelor solitare:
- o creastă izolată care se deplasează
în apă puțin adâncă,
- nici un val oscilant progresiv,
- utilizartă numai pentru a descrie
undele de mică adâncime.
În limita lungimii de undă infinite,
valul cnoidal devine un val solitar.
Valabilitatea mai multor teorii pentru
valurile periodice, conform lui Le
Méhauté (1976). Zona albastru
deschis este domeniul de valabilitate
al teoriei undelor cnoidale; galben
deschis pentru teoria undelor Airy; iar
liniile albastre punctate delimitează
ordinul necesar a teoriei valurilor a lui
Stokes. Umbrirea gri-deschis indică
extensia intervalului prin aproximări
numerice folosind dezvoltări până la
ordinul cinci, pentru valurile mari
(H> ¼ Hbreaking).

2
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
În dinamica fluidelor, teoria undelor Airy oferă o descriere linearizată a propagării
undelor gravitaționale pe suprafața unui strat de fluid omogen. Teoria presupune
că stratul de fluid are o adâncime uniformă și că fluxul de fluid este nevâscos,
incompresibil și irrotațional.
Pentru a folosi această teorie liniară a valurilor, va trebui să presupunem că panta
suprafeței apei este foarte mică. Aceasta înseamnă ca panta valurilor este atât de
mică încat termenii din ecuațiile valurilor cu o magnitudine de ordinul pătratului
pantei pot fi ignorate.
Elongația mișcării suprafeței libere η(x,t) este o dependență sinusoidală de poziția
x și de timpul t:
η(x,t)=a cos(kx-wt)
Unde: a este amplitudinea undei în metri, k este numărul de undă în radian pe
metru (k=2p/l), ω este frecvența unghiulară în radian pe secundă (ω=2p/T=2pf).
Valurile se propagă de-a lungul suprafeței apei cu viteza de fază vp=w/k=l/T.
Numărul de undă k și frecvența ω nu sunt parametri independenți (și deci și
lungimea de undă λ și perioada T nu sunt independenți), fiind cuplați. Undele
gravitaționale de suprafață pe un fluid sunt unde dispersive (care prezintă
dispersie de frecvență).
În inginerie, o mărime frecvent utilizată este înălțimea valurilor H=2a - diferența de
înălțime dintre crestă și bază.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

-Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
În dinamica fluidelor, teoria undelor Airy oferă o descriere linearizată a propagării
undelor gravitaționale pe suprafața unui strat de fluid omogen. Teoria presupune
că stratul de fluid are o adâncime uniformă și că fluxul de fluid este nevâscos,
incompresibil și irrotațional.
Folosind teoria liniară rezultă că deplasările armonice, vitezele și accelerațiile
particulelor de apă și presiunile armonice vor avea o relație liniară cu elevația
suprafeței undei.
Elongația mișcării suprafeței libere η(x,t) este o dependență sinusoidală de poziția
x și de timpul t:
η(x,t)=a cos(kx-wt)
Unde
a este amplitudinea undei în metri,
k este numărul de undă în radian pe metru (k=2p/l),
ω este frecvența unghiulară în radian pe secundă (ω=2p/T=2pf).
Valurile se propagă de-a lungul suprafeței apei cu viteza de fază vp=w/k=l/T.
Numărul de undă k și frecvența ω nu sunt parametri independenți (și deci și
lungimea de undă λ și perioada T nu sunt independenți), fiind cuplați. Undele
gravitaționale de suprafață pe un fluid sunt unde dispersive (care prezintă
dispersie de frecvență).
În inginerie, o mărime frecvent utilizată este înălțimea valurilor H=2a - diferența de
înălțime dintre crestă și bază.

3
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Sub suprafață, există o mișcare fluidă asociată cu mișcarea liberă a suprafeței. În
timp ce înălțimea suprafeței arată un val de propagare, particulele de fluid sunt
într-o mișcare orbitală. În cadrul teoriei undelor Airy, orbitele sunt curbe închise:
cercuri în apă adâncă și elipse în profunzime finită - cu elipsele devenind mai
flatate în apropierea fundului stratului de fluid. Deci, în timp ce valul se propagă,
particulele de fluid doar oscilează în jurul poziției lor medii.
În mișcarea de propagare a undelor, particulele de fluid transferă energie în
direcția propagării undelor, fără a avea o viteză medie. Diametrul orbitelor se
reduce cu adâncimea sub suprafața liberă. În apele adânci, diametrul orbitei este
redus la 4% din valoarea sa liberă la o adâncime de jumătate de lungime de undă.
În mod similar, există o oscilație a presiunii sub suprafața liberă, oscilațiile de
presiune induse de undă reducânduse cu adâncimea sub suprafața liberă.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Valurile se propagă în direcție orizontală, cu coordonate x, într-un domeniu fluid
limitat superior de o suprafață liberă la z = η (x, t), (z coordonata verticală, pozitivă
în direcția ascendentă) și t fiind timpul. Nivelul z = 0 corespunde cu nivelul mediu
al suprafeței. Stratul impermeabil sub stratul fluid este la z = -h.
Mai mult, curgerea se presupune a fi incompresibilă și irrotatională - o aproximare
bună a fluxului în interiorul fluidului pentru valuri pe o suprafață lichidă – rezultă
că teoria potențială poate fi utilizată pentru a descrie curgerea.
Potențialul vitezei Φ (x, z, t) este legat de componentele vitezei de curgere ux și uz
în direcțiile orizontală (x) și verticală (z) prin:
𝝏𝜱 𝝏𝜱
𝒖𝒙 = și 𝒖𝒛 =
𝝏𝒙 𝝏𝒛
Apoi, datorită ecuației de continuitate pentru o curgere incompresibilă, potențialul
Φ trebuie să satisfacă ecuația Laplace:
𝛛𝟐 𝚽 𝛛𝟐 𝚽
+ =𝟎
𝛛𝐱 𝟐 𝛛𝐳 𝟐
Sunt necesare condiții limită la fundul apei și la suprafața liberă pentru a rezolva
sistemul de ecuații. Pentru formularea lor în cadrul teoriei liniare, este necesar să
se precizeze care este starea fundamentală a curgerii. Aici, presupunem că starea
fundamentală este repaosul, deci viteza medie a curgerii este zero.

4
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Fundul apei fiind impermeabil, rezultă condiția de frontieră cinematică:
𝛛𝚽
=𝟎
𝛛𝐳
în z=-h
În cazul apei adânci - prin care se înțelege adâncime de apă infinită, din punct de
vedere matematic - vitezele de curgere trebuie să ajungă la zero în limită, pe
măsură ce coordonatele verticale merg către minus infinit: z → -∞.
La suprafața liberă, pentru valurile infinitezimale, mișcarea verticală a curgerii
trebuie să fie egală cu viteza verticală a suprafeței libere. Aceasta conduce la
condiția cinematică de suprafață liberă:
𝛛𝛈 𝛛𝚽
=
𝛛𝐭 𝛛𝐳
În z= η(x,t)
Dacă nivelul suprafeței libere η(x, t) este o funcție cunoscută, aceasta ar fi
suficientă pentru a rezolva problema curgerii. Acest nivel este însă necunoscut,
pentru care este necesară o condiție limită suplimentară. Aceasta este furnizată
de ecuația lui Bernoulli pentru o curgere potențială nestaționară.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Presiunea de deasupra suprafeței libere se presupune a fi constantă. Această
presiune constantă este luată egală cu zero, fără pierderea generalității, deoarece
nivelul unei astfel de presiuni constante nu modifică fluxul. După liniarizare,
aceasta dă condiția dinamică a suprafeței libere:
𝛛𝛈
+ 𝐠𝛈 = 𝟎
𝛛𝐭
în z= η(x,t)
Deoarece aceasta este o teorie liniară, în ambele condiții de frontieră de suprafață
liberă - cinematică și dinamică, se folosesc valorile Φ și ∂Φ / ∂z la nivelul mediu
z=0.
Pentru un val monocromatic ecuația suprafeței are forma:
η(x,t)=a cos(kx-wt)

Fazele caracteristice ale unui val de apă sunt:

traversarea prin zero în sus la θ = 0,
vârful valului la θ = ½ π,
traversarea prin zero în jos la θ = π și
baza valului la θ = 1½ π.
O anumită fază se repetă după un număr întreg m de 2π: sin(θ) = sin(θ + m • 2π).

5
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Potențialul vitezei, care satisface ecuația Laplace în interiorul fluidului, precum și
condițiile de graniță cinematică la suprafața liberă și în pat (fundul apei) sunt:
𝝎 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌 𝒛 + 𝒉
𝚽= 𝐚 𝒔𝒊𝒏 𝒌𝒙 − 𝝎𝒕
𝒌 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌𝒉
Esențial pentru valurile de apă și alte fenomene ondulatorii în fizică este faptul că
undele libere care se propagă cu amplitudine diferită de zero există numai atunci
când frecvența unghiulară ω și numărul de undă k (sau echivalent lungimea de
undă λ și perioada T) satisfac o relație funcțională (relație de dispersie):
𝝎𝟐 = 𝛀𝟐 𝒌
Relația de dispersie are două soluții: ω = + Ω (k) și ω = -Ω (k), corespunzătoare
valurilor care se deplasează în direcția x pozitivă sau negativă. Relația de
dispersie va depinde, în general, de câțiva alți parametri în plus față de numărul
de undă k. Pentru valurile gravitaționale, conform teoriei liniare, acestea sunt
accelerația gravitațională g și adâncimea apei h. Relația de dispersie pentru
aceste valuri este:
𝒈 𝒉
𝝎𝟐 = 𝒈𝒌 𝒕𝒂𝒏𝒉 𝒌𝒉 sau 𝝀 = 𝑻𝟐 𝒕𝒂𝒏𝒉 𝟐𝝅
𝟐𝝅 𝝀
Faza inițială θ = θ0 se propagă în spațiu și timp. Poziția sa ulterioară este dată de:
𝝀 𝝀 𝝎 𝜽𝟎
𝒙 = 𝒕+ 𝜽 = 𝒕+
𝑻 𝟐𝝅 𝟎 𝒌 𝒌

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

- Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Deci faza se mișcă cu viteza:
𝝀 𝝎
𝒗𝒑 = =
𝑻 𝒌
care se numește viteza de fază.

Viteza unui val de apă adâncă poate fi, aproximată prin: v= 𝒈𝝀

𝟐𝝅
unde g este accelerația datorată gravitației, 9,8 m/s. Deoarece g și π (3.14) sunt
𝟏, 𝟐𝟓𝟏 𝛌
constante, ecuația poate fi redusă la: v= 1,2

când v este măsurat în metri pe secundă și l în metri. Rețineți că în ambele

formule viteza valurilor este proporțională cu rădăcina pătrată a lungimii de undă.
Viteza undelor de mică adâncime este descrisă de o altă ecuație care poate fi
scrisă ca
𝐯= 𝛌𝐠𝐡
unde v este viteza (în metri pe secundă), g este accelerația datorată gravitației și h
este adâncimea apei (în metri). Perioada unui val rămâne neschimbată, indiferent
de adâncimea apei prin care se mișcă.

6
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Viteza de grup vg este definită de ecuația:
𝒅𝝎
𝒗𝒈 =
𝒅𝒌
unde ω este frecvența unghiulară a undelor (exprimată în mod obișnuit în radiani
pe secundă) și k este numărul de undă (exprimat în mod obișnuit în radiani pe
metru). Viteza de fază este: vp = ω / k.

În apa puțin adâncă, viteza de grup este egală cu viteza fazei. Acest lucru se
datorează faptului că undele de mică adâncime nu sunt dispersive.
În apa adâncă, viteza de grup este egală cu jumătate din viteza de fază: cg = ½ cp.
Viteza de grup, de asemenea, se dovedește a fi viteza de transport a energiei.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy

𝑐=
Viteza de fază și de grup împărțită la
√gh funcție de adâncimea relativă h / λ.
albastru (A): viteza de fază; roșui (B):
viteza de grup; Linia întreruptă neagră
(C): √gh valabilă în apă puțin adâncă.
Linii discontinue (albastru și roșu):
limite ape adânci.
𝜆𝑔𝑑
Viteza de fază și de grup împărțită la √gλ /
(2π) ca funcție de adâncimea relativă h/λ.
albastru (A): viteza de fază; roșu (B):
viteza de grup; Linia întreruptă neagră
(C): viteza de fază și de grup √gh valabilă
în apă puțin adâncă.
Linii discontinue (albastru și roșu): limite
ape adânci.

7
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
𝝎 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌 𝒛+𝒉 𝝏𝜱
Din 𝚽 = 𝐚 𝒔𝒊𝒏 𝒌𝒙 − 𝝎𝒕 și 𝝎𝟐 = 𝒈𝒌 𝒕𝒂𝒏𝒉 𝒌𝒉 , folosind 𝒖𝒙 = și
𝒌 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌𝒉 𝝏𝒙
𝝏𝜱
𝒖𝒛 = se obține:
𝝏𝒛
𝟐𝝅𝒂 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌 𝒛+𝒉 𝒙 𝒕 𝒄𝒐𝒔𝒉 𝒌 𝒛+𝒉
𝒖𝒙 = 𝑻 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌𝒉
𝒄𝒐𝒔 𝟐𝝅 𝑳
−𝑻 =𝛚𝒂 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌𝒉
𝒄𝒐𝒔 𝒌𝒙 − 𝝎𝒕 ,
𝟐𝝅𝒂 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌 𝒛+𝒉 𝒙 𝒕 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌 𝒛+𝒉
𝒖𝒛 = 𝑻 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌𝒉
𝒔𝒊𝒏 𝟐𝝅 𝑳
−𝑻 = 𝝎𝒂 𝒔𝒊𝒏𝒉 𝒌𝒉 𝒔𝒊𝒏 𝒌𝒙 − 𝝎𝒕
Accelerațiile corespunzărtoare, ax și az, pot fi calculate ca ∂ux/∂t and ∂uz/∂t:

ax=(2π2H/T2)[cosh{k(z+h)}/sinh(kh)]sin{2π[(x/L)−(t/T)]},
ax=(-2π2H/T2)[sinh{k(z+h)}/sinh(kh)]sin{2π[(x/L)−(t/T)]},

Componentele deplasării orizontală, ζ, și verticală, ξ, pot fi obținute integrând

componentele respective ale vitezei pe o perioadă. Rezultă:
ζ=(−H/2)[cosh{k(z+h)}/sinh(kh)]sin{2π[(xL)−(tT)]},
ξ=(H/2)[sinh{k(z+h)}sinh(kh)]cos{2π[(xL)−(tT)]}

Toate ecuațiile au trei componente. Primul este un termen de magnitudine, al

doilea descrie variația cu adâncimea și este o funcție de adâncimea relativă, iar al
treilea este un termen ciclic care conține informația de fază.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

- Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Ecuațiile componentelor deplasării descriu o elipsă, care este traiectoria unei
particule în conformitate cu teoria liniară.
Celelalte ecuații dau vitezele corespunzătoare și accelerațiile particulei pe măsură
ce se deplasează de-a lungul traiectoriei sale. Deplasările verticale și orizontale
scad cu adâncimea, vitezele sunt defazate cu 90°, față de deplasările lor
respective, iar accelerațiile sunt defazate cu 180° față de deplasările
corespunzătoare.
În apa adâncă (tanh(kh)≈1 de unde 𝝎𝟐 = 𝒌𝒈 ), vitezele particulelor de apă sunt date
de:

8
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Ecuația pentru variația presiunii sub val este derivată prin înlocuirea expresiei
pentru potențialul de viteză în ecuația nestaționară Bernoulli și echivalând energia
la suprafață cu energia la orice adâncime. După liniarizarea ecuației rezultate,
presupunând că vitezele sunt mici, se obține ecuația pentru presiune, dată de:
𝐇 𝐜𝐨𝐬𝐡 𝐤 𝐡+𝐳
𝐩 = −𝛒𝐠𝐳 + 𝛒𝐠 𝐜𝐨𝐬 𝐤𝐱 − 𝛚𝐭 = −𝛒𝐠𝐳 + 𝛒𝐠𝛈𝐊 𝐩 𝐳 , z=0
𝟐 𝐜𝐨𝐬𝐡 𝐤𝐡
valabil la sau sub nivelul apei calme, unde Kp (z) este cunoscut ca factor de
atenuare a presiunii, dat de
𝐜𝐨𝐬𝐡 𝐤 𝐡 + 𝐳
𝐊𝐩 𝐳 =
𝐜𝐨𝐬𝐡 𝐤𝐡
Factorul de atenuare a presiunii este unitar la nivelul apei statice, reducându-se la
zero la limita apei adânci (adică h / L≥0,5). La orice adâncime (-z), sub o creastă de
val, presiunea este maximă și cuprinde presiunea statică, p0 = -rgz, plus
presiunea dinamică, ρgHKp(z) /2. Motivul pentru care este un maxim sub o creastă
de val se datorează faptului că în această locație accelerațiile pe verticală ale
particulelor sunt maxime și sunt negative. Contrarul se aplică sub un jgheab.
Senzorii de presiune situați pe fundul mării pot fi, prin urmare, utilizați pentru
măsurarea înălțimii valurilor, cu condiția ca aceștia să fie situați în regiunea de
tranziție pentru adâncimea apei. Înălțimea valurilor poate fi calculată din variația
presiunii prin calcularea Kp(z) și scăderea presiunii hidrostatice (valoarea medie a
presiunii înregistrate).

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Aceasta necesită soluția ecuației de dispersie a undelor pentru lungimea de undă
la o adâncime specificată, cunoscând perioada valului. Acest lucru se face cu
ușurință pentru un tren de undă simplu de perioadă constantă.
Cu toate acestea, într-o mare reală care cuprinde un amestec de valuri de înălțimi
și perioade diferite, este în primul rând necesar să se determine fiecare perioadă
de undă prezentă (prin aplicarea tehnicilor de analiză Fourier). De asemenea,
având în vedere că senzorul de presiune va fi amplasat la o anumită adâncime,
acesta nu va detecta valuri a căror perioadă este suficient de mică pentru a fi
valuri de apă adâncă, la acea adâncime.
Influența adâncimii apei asupra caracteristicilor valurilor
Apă adâncă
Ecuațiile pentru deplasările particulelor descriu mișcări circulare în apă adâncă.
La o adâncime (-z = L / 2), diametrul este de numai 4% din valoarea la suprafeță și
această valoare de adâncime este în mod normal luată drept limita inferioară a
valurilor de apă adâncă. Astfel de valuri nu sunt afectate de adâncime și au
influență mică sau deloc asupra fundului mării.
Pentru h / L ≥ 0,5, tanh (kh) ≈1. Prin urmare, ecuația 𝛚𝟐 = 𝐠𝐤 𝐭𝐚𝐧𝐡 𝐤𝐡 se reduce la
c0 = gT/2π = (gL0/2π)1/2, unde indicele 0 se referă la apa adâncă. Astfel, celeritatea
valurilor de apă adâncă și lungimea de undă sunt determinate numai de perioada
valului.

9
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

- Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Influența adâncimii apei asupra caracteristicilor valurilor
Apă de adâncime mică
Pentru h/L ≤ 0.04, tanh(kh) ≈2ph/L. Aceasta este în mod normal luată ca limită
superioară pentru valurile de mică adâncime. Prin urmare, ecuația
𝛚𝟐 = 𝐠𝐤 𝐭𝐚𝐧𝐡 𝐤𝐡 se reduce la c=ghT/L și substituind-o în ecuația
c=(gT/2π)tanh(2πh/L)=(g/ω)tanh(kh)) dă 𝐜 = 𝐠𝐡. Astfel, celeritatea valurilor de
mică adâncime este determinată de adâncime, și nu de perioada valului. Prin
urmare, undele de mică adâncime nu suferă dispersie în frecvență, în timp ce
undele de adâncime sunt dispersive.
Zona de tranziție
Aceasta este zona dintre apa adâncă și apa puțin adâncă, adică 0,5> h / L> 0,04. În
această zonă, tanh (kh) <1, prin urmare
c=(gT/2π)tanh(kh)=c0tanh(kh)<c0
Acest lucru are consecințe importante, evidențiate în fenomenele de refracție și
shoaling. În plus, ecuațiile de deplasare a particulelor arată că, la patul maritim,
componentele verticale sunt suprimate, deci acum au loc numai deplasări
orizontale. Acest lucru are implicații importante în ceea ce privește transportul
sedimentelor.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
În cazul valurilor, cea mai utilizată măsură pentru energie este densitatea medie a
energiei pe unitatea de suprafață orizontală. Este suma densităților de energie
cinetică și potențială, integrată pe adâncimea stratului de fluid și mediată pe faza
undei. Cel mai ușor de obținut este densitatea energetică medie pe unitatea de
suprafață orizontală Epot a undelor gravitaționale de suprafață, care reprezintă
abaterea energiei potențiale datorată prezenței undelor:
𝜼 𝟎
𝟏 𝟏
𝑬𝒑𝒐𝒕 = 𝝆𝒈𝒛𝒅𝒛 − 𝝆𝒈𝒛𝒅𝒛 = 𝝆𝒈𝜼𝟐 = 𝝆𝒈𝒂𝟐
−𝒉 −𝒉 𝟐 𝟒

Expresia cu o bară deasupra indică valoarea medie (care în cazul de față poate fi
luată fie ca medie de timp, fie ca medie pe o lungime de undă în spațiu).
Densitatea medie a energiei cinetice per unitate de suprafață orizontală Ecin a
mișcării de undă se găsește, de asemenea, ca fiind:
𝟏 𝝎𝟐
𝑬𝒄𝒊𝒏 = 𝝆 𝒂𝟐
𝟒 𝒌𝒕𝒂𝒏𝒉 𝒌𝒉
Și folosind relația de dispersie 𝝎𝟐 = 𝒈𝒌 𝒕𝒂𝒏𝒉 𝒌𝒉 , rezultă
𝟏
𝑬𝒄𝒊𝒏 = 𝝆𝒈 𝒂𝟐
𝟒
Adunând contribuții potențiale și cinetice, Epot și Ekin, densitatea medie de energie
𝟏
pe unitatea de arie orizontală este: 𝑬 = 𝑬𝒑𝒐𝒕 + 𝑬𝒄𝒊𝒏 = 𝝆𝒈 𝒂𝟐
𝟐

10
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Viteza de grup și propagarea energiei
Energia conținută în val este suma energiilor potențială, cinetică și de tensiune
superficială ale tuturor particulelor într-o lungime de undă și este considerată ca
energie totală pe unitatea de arie a suprafeței mării.
Pentru undele Airy, energiile potențială (Ep) și cinetică (Ecin) sunt egale și
EP = Ecin = ρgH2L / 16. Prin urmare, energia (E) pe unitatea de suprafață a
oceanului este (ignorând energia tensiunii superficiale care este neglijabilă pentru
undele oceanice) E = ρgH2 /8.
Aceasta este o cantitate considerabilă de energie.
S-ar putea aștepta ca puterea valurilor (sau rata de transmisie a energiei valurilor)
să fie egală cu energia valurilor, înmulțită cu viteza valurilor. Acest lucru este
incorect și deducerea ecuației pentru puterea valurilor duce la un rezultat
interesant, care are o importanță considerabilă. Energia valurilor este transmisă
prin particule individuale care posedă energie potențială, cinetică și de presiune.
Sumarea acestor energii și înmulțirea cu viteza particulelor în direcția x pentru
toate particulele din undă dă viteza de transmisie a energiei valurilor sau a puterii
undei (P) și conduce la rezultatul (pentru un val Airy)
𝛒𝐠𝐇𝟐 𝐜 𝟐𝐤𝐡
𝐏= 𝟏+ = 𝐄𝐜𝐠
𝟖 𝟐 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡
unde cg este viteza de grup, dată de:

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Viteza de grup și propagarea energiei
𝐜 𝟐𝐤𝐡
𝐜𝐠 = 𝟏+
𝟐 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡
În apă adâncă (h/L> 0,5) viteza de grup a undei cg =c/2, și în apă puțin adâncă
cg=c. Prin urmare, în energia undelor de apă adâncă este transmisă înainte cu
numai jumătate din viteza valurilor.
Presiunea radiației (fluxul momentului)
Presiunea radiației este definită ca un exces de curgere a momentului datorat
prezenței undelor (cu unitațea pentru forță / unitatea pentru lungime). Provine din
mișcarea orbitală a particulelor individuale de apă în valuri. Aceste mișcări ale
particulelor produc o forță netă în direcția propagării (SXX) și o forță netă după o
direcție perpendiculară față de direcția de propagare (SYY).
Tensiunile produse de unde au fost deduse din ecuațiile teoriei liniare a undelor
prin integrarea presiunii dinamice pe adâncimea totală sub un val și pe o perioadă
a undei și scăzând din aceasta presiunea statică integrală de sub suprafața apei
statice. Prin urmare
𝛈 𝟎 𝛈 𝟎
𝐒𝐗𝐗 = −𝐡 𝐩 + 𝛒𝐮𝟐 𝐝𝐳 − −𝐡 𝐩𝟎 𝐝𝐳, 𝐒𝐘𝐘 = −𝐡 𝐩 + 𝛒𝐯 𝟐 𝐝𝐳 − −𝐡 𝐩𝟎 𝐝𝐳
unde v este componenta orizontală a vitezei orbitale în direcția y și p0 presiunea
hidrostatică. Prima integrală este valoarea medie a integrandului pe o perioada a
valului și u este componenta orizontala a vitezei orbitale in directia x.

11
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane călătoare -Valuri de mică amplitudine – teoria Airy
Presiunea radiației (fluxul momentului)
După calcule laborioase, se poate demonstra că
𝟐𝐤𝐡 𝟏 𝐤𝐡
𝐒𝐗𝐗 = 𝐄 + și 𝐒𝐘𝐘 = 𝐄
𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡 𝟐 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡
În apă adâncă SXX = E/2, SYY = 0; în apă puțin adâncă SXX = 3E/2, SYY = E/2. Astfel,
atât SXX, cât și SYY cresc cu reducerea adâncimii apei.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Grupuri de valuri
Se consideră două valuri călătoare de amplitudini egale şi perioade apropiate:
și
Prin suprapunerea efectelor rezultă următoarea suprafaţă de val:

Din compunerea celor două valuri a rezultat un val călător cu ampltudine

variabilă:

Amplitudinea variabilă poate fi considerată o undă

călătoare cu viteza aparenta c:

Sau la limită
In cazul general, în care mai multe valuri de amplitudini diferite, lungimi de undă diferite (dar
apropiate ca valoare) şi defazate, se
suprapun, suprafaţa de val are forma:

unde εn reprezintă diferitele defazări.

12
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri plane staţionare
Este un caz particular de compunere a valurilor. Valul staţionar se produce
compunând doua valuri având aceleasi caracteristici, dar mergând în sensuri
contrare:

Valul staţionar obţinut va avea suprafaţa de ecuaţie:

Practic, un astfel de val se obţine atunci când un val plan călător loveşte un perete
vertical, unda reflectată suprapunându-se peste unda iniţială.

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri în fluid de mică adâncime
Pe măsură ce valurile se apropie de țărm, intră în regiunea de adâncime de
tranziție în care mișcările valurilor sunt afectate de fundul mării. Aceste efecte
includ reducerea celerității valurilor și a lungimii de undă și, astfel, modificarea
direcției crestelor valurilor (refracția) și a înălțimii valurilor (shoaling) cu energia
valurilor disipată de frecare la fundului mării și, în cele din urmă, rupere.
Refracția
Valoarea vitezei valurilor și a lungimii de undă sunt legate prin ecuația
ω2=gktanh(kh). de perioadă (care este singurul parametru care rămâne constant
pentru un tren de undă individual): c/c0 = tanh(kh) = L/L0.
Pentru a găsi celeritatea valurilor și lungimea de undă la orice adâncime h, aceste
două ecuații trebuie rezolvate simultan. Soluția este întotdeauna astfel încât c<c0
și L <L0 pentru h <h0 (unde indicele 0 se referă la condițiile de adâncime a apei).
Să considerăm că un val de apă adâncă se
apropie de limita de adâncimea de tranziție
(h/L0 = 0,5), așa cum se arată în figură. Un val
care de deplasează de la A la B (în apă
adâncă) traversează o distanță L0 într-o
perioadă T.

13
 24.10.2018

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri în fluid de mică adâncime
Refracția
Valul care călătorește de la C la D traversează
o distanță mai mică, L, în același timp, ca în
regiunea de adâncime de tranziție. Prin
urmare, noul front al undelor este acum BD,
care sa rotit în raport cu AC.
Unghiul α reprezintă unghiul frontului undei cu
conturul de adâncime, atunci
𝐬𝐢𝐧𝛂 𝐋 𝐜
sina=L/BC și sina0=L0/BC. Rezultă
𝐬𝐢𝐧𝛂𝟎
= 𝐋 = 𝐜 = 𝐭𝐠𝐡(𝐤𝐡)
𝟎 𝟎
Deoarece c <c0 atunci α <α0, ceea ce implică faptul că, pe măsură ce o undă se
apropie de țărm dintr-un unghi oblic, fronturile valurilor tind să se alinieze cu
contururile subacvatice.
Ecuația precedentă este cunoscută sub numele de Legea lui Snell, conform căreia
sina/c=constant de-a lungul unei raze. Înmulțirea cu pulsația ω arată că o
constanță similară este valabilă pentru componenta vectorului de undă k⃗ paralelă
cu conturul de adâncime (vectorul ⃗𝐤 urmează direcția de propagare a undelor și
lungimea sa este egală cu numărul de undă k = ω / c).

ELEMENTE DE TEORIA VALURILOR

Valuri în fluid de mică adâncime
Shoaling
Se consideră mai întâi un front de undă care se deplasează paralel cu contururile
fundului mării (adică nu are loc nicio refracție). Făcând ipoteza că energia valurilor
este transmisă la țărm fără pierderi datorită frecarii cu fundul mării sau
𝛒𝐠𝐇 𝟐 𝐜 𝟐𝐤𝐡
turbulenței, pornind de la 𝐏 = 𝟏+ = 𝐄𝐜𝐠
𝟖 𝟐 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡
Se obține P/P0=1=Ecg/E0cg0
𝟏/𝟐
𝐏 𝐇 𝟐 𝐜𝐠 𝐇 𝐜𝐠 𝟎
Înlocuind rezultă
𝐏𝟎
=𝟏= 𝐇𝟎 𝐜𝐠 𝟎
, sau 𝐇 = 𝐜𝐠
= 𝐊𝐒
𝟎
unde KS este coeficientul de shoaling.
Coeficientul de shoaling poate fi evaluat din ecuația pentru celeritatea de grup a
𝐜 𝟐𝐤𝐡
valurilor 𝐜𝐠 = 𝟏 + și rezultă
𝟐 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝟐𝐤𝐡
𝟏/𝟐 −𝟏/𝟐
𝐜𝐠 𝟎 𝐜 𝟐𝐤𝐡
𝐊𝐒 = = 𝟏+
𝐜𝐠 𝐜𝟎 𝐬𝐢𝐧𝐡 𝐤𝐡

14