Optimizarea valurilor de apa

Referat

Studenti: Asinipean Daniel

Visan Cosmin
Informatica
An III

Introducere

Mai mult de 71% din suprafata Pmntului este acoperit de ap. Valurile de ap de
suprafat pot fi generate de orice fel de curgere n mas geofizice. La intrarea n apa se
observa formarea de bancuri, valuri de suprafat

care sunt fie refractate prin variatia

adncimii sau a curentului, sau difractate caracteristici batimetrice n jurul valorii de abrupte,
cum ar fi crestele submarine sau vi, in cazul in care pierde o parte din energia lor. Ei
continu sa renunte la undele de energie de disipare n apropierea fundului. Cu toate acestea,
fiecare creasta devine mai abrupt si mai puternica, si face afisarea final a puterii de ctre
Brea-rege si stropiri pe trm .

Punctul de vedere istoric, primul care a ncercat o teorie a undelor de ap supuse fortei
de gravitatie, tensiunea superficial, si alte forte, urmate apoi de lucrarea lui Newton n 1687,
mpotriva hidrostaticii lui Arhimede n secolul al 3-lea .Hr. . Teoria undei liniare a atins un
nivel real al avansurilor de lucrrile lui Laplace, Lagrange, Poisson, si Cauchy, nsotite de
valuri neliniare luate n considerare de ctre Gerstner, Stokes, si Kelland .

Teoria modern a valului de ap a nceput cu rezultate slabe care au fost extinse de

Hasselmann , si, ulterior, au culminat cu teoria undei turbulente de Zaharov . n apele de
coast de mic adncime, cmpul undei neliniare este dominat de interactiuni ptratice
aproape de orezonant care implic triplete de valuri. Este principala interactiune val-curent
ascendent, care s-au mbogtit si modelat valurile de coast de la sfrsitul anilor 1960, desi
relativ mai putin mature la modelele de und de ap adnc bine stabilite .

n aceast lucrare ne propunem o noua metoda de optimizare inspirate de modelele de

mic adncime a unui val de ap. Metaheuristic, numit optimizarea valului de ap (wwo),
mprumut idei de la miscrile valurilor controlate de interactiunile val-curent de jos la
proiectarea mecanismelor de cutare pentru

probleme de optimizare la nivel mondial.

Experimente pe un set divers de functii probleme de optimizare arat c wwo este foarte
competitiv, cu unele date de algoritmi de meta-euristic populare propuse n ultimii ani, cum ar
fi OIV, BBO, BA, etc

Teoria valurilor
n Principia (1687), Newton a propus o analogie cu oscilatii ntr-un U-tub, deducnd
c frecventa undelor de ap adnc trebuie s fie proportional cu inversul rdcinii ptrate a
"ltime de val". Dar el a fost constient de faptul c rezultatul a fost aproximativ, observnd c
"Aceste lucruri sunt adevrate pe presupunerea c prtile nalt ap sau coboar ntr-o linie
dreapt; dar ntr-adevr, acea urcare si coborre este mai degrab realizat ntr-un cerc ".

De la primele principii, Laplace (1776) a artat c miscarea ondulatorie porneste de la restul

(ceea ce noi numim acum) ecuatia lui Laplace, si a ajuns la solutiile periodice pentru undele
plane liniare:

unde x si z denota micile deplasri orizontale si verticale ale particulelor de fluid individuale
cu pozitiile initiale. A este o functie de timp t, iar c este o constant.

n principal din cauza topologii complicate pe fundul mrii, n regiunile de coast, de

coast (cu ap de mic adncime), unde nu au fost studiate la fel de temeinic ca valuri de ap
adnc. Coroborate cu efectele curentilor ambientali, interactiunile undelor de curent de jos,
alctuiesc mecanismul dinamic fundamental n apele de coast n sine ca refractie, difractie,
mprstiere, si rezonante interactiunile val-val implicate n schimbarea de energie.
Principalele interactiuni val de curent de jos au fcut modelare bogata si progresiv a
valului de coast de la sfrsitul anilor 1960 . Modelele de und din prima generatie au fost
formulate n termenii ecuatiei de baz de transport, constnd dintr-o suprapunere de intrare a
energiei de ctre vnt, transferul neliniar, datorit interactiunilor a valului de und de
rezonant, si disiparea din cauza plafonrii si turbulente albe . Cu toate acestea, ea are acum,
de asemenea, devine clar faptul c un universal de nalt frecvent a spectrului de echilibru al
formei originale propus de Phillips nu exist, iar aceste modele supraestimate de intrare a
vntului a subestimat puterea transferului neliniar cu aproape un ordin de mrime .
n anii 1970, datorita msurtorilor extensive de crestere a valurilor si experimentelor
au condus la dezvoltarea celei de a doua modele de und generatie. Aceste modele au
schimbat n mod fundamental punctul de vedere al echilibrului energetic spectral a celor din
prima generatie prin introducerea specificatia formei spectrale, fie la la nceput n formularea
ecuatiei de transport n sine sau ca o conditie lateral n calculul spectrului . Cu toate acestea,
ei nu au putut s simuleze n mod corespunztor vanturile marii generati de cmpuri de
eoliene Ging, si, de asemenea, au ntmpinat dificultti de baz n tratarea tranzitiei ntre
vanturile marilor.
Un studiu exhaustiv al modelelor valurilor de prima si a doua generatie a fost realizat
si au fost propuse ca n modelele de a treia generatie, spectrul de unde ar trebui s fie calculat
doar prin integrarea ecuatiei de transport de baz spectrale, fr nici o restrictie prealabil a
spectral form. Prima incercare de a unui astfel de model a fost modelul WAM , care descrie
evolutia unui spectru a unui val bi-dimensional pe o gril latitudine-longitudine sferica
pentru o regiune arbitrar a oceanului. Ecuatia evolutie a versiunii unidimensional WAM este

Optimizarea undelor de apa

Wwo se inspira din modelele de mic adncime a unui val de ap pentru rezolvarea
problemelor de optimizare. Fr a pierde din generalitate, s presupunem c avem o problem
cu maximizarea functiei obiectiv f. n wwo, spatiul solutiei X este analog cu zona fundului
mrii, precum si aplitudinea unui punct x din X este msurat invers prin adncimea sa pe
fundul mrii: cu cat distanta este mai mica pn la nivelul apei n continuare, cu att mai
mare de fitnessul f (x) este. Trebuie remarcat faptul c, prin analogie spatiul 3-D a fundului
mrii este generalizat la un spatiu n-dimensional. Ca cele mai multe EA, WWO mentine o
populatie a solutiilor fiecare facand aluzie la o unda avand inaltime sau amplitudiea h si o
lungime de unda lambda. La fiecare initializare pentru fiecare unda h este setat ca si constanta
maxima si l este setat la 0.5. Apoi consideram 3 tipuri de operatii ale undelor: Propagarea,
Refractia si Ruperea.

Propagarea
La fiecare generatie, fiecare unda trebuie sa se propage o data. Propagarea creaza o unda
x prin adaugarea dimensiunii d la unda originala x.
X(d)=x(d)+rand(-1,1)*a*L(d)
Unde L(d) este lungimea spatiului d al spatiului de cautare (1<d<n). Daca Pozitia noua este
in afara intervalului va fi resetata la o noua pozitie in interval.
Cand unda provine din ape adanci (low fitness location), catre ape mici, va creste inaltimea
valului si lungimea de unda se va micsora ca in figura 1.

Fig.1.
Refractia
In propagarea undei, daca raza undei nu este perpendiculara pe traiectorie, directia
va fi afectata in idea ca apa din zone inalte va tinde sa se duca in zone adanci.
In WWO se creaza o refractie a undelor a caror inaltime descreste pana la 0, si se
foloseste o formula cu care se calculeaza pozitia dupa refractive.

unde x* reprezinta cea mai buna solutie gasita pana

acum, iar N(a,b) este un numar Gaussian aleatory cu a si deviatia standard b. Deci pozitia
noului x va fi la jumatatea distantei dintre pozitia originala si cea mai buna pozitie cunoscuta.
In figura 2 este prezentata refractia.

Fig.2. Refractia

Spargere valului

Cand o unda se muta catre o pozitie unde intr-o pozitie unde adancimea se afla sub
o valoare de prag , inaltimea acestuia va creste pana cand va exista o spargere de val
(spargere de creasta).
In WWWO se va efectua operatia de spargere numai pe o unda x care devine cea
mai buna solitutie (x devine x*) . In figura 3 este prezentata spargerea de creasta.

Fig.3. Spargerea valului

Algoritm WWO
Algoritmul este prezentat mai jos
1. Se initializeaza o populatie de n unde (solutii)
2. Cat timp criterial nu este satisfacut executa
3.
Pentru fiecare x din P executa
4.
Propagam pe x in noua pozitie x folosind formula de propagare
5.
Daca fitness(x)>fitness(x) atunci
6.
Daca fitness(x)>fitness(x*) atunci
7.
Rupem valul x
8.
X va deveni solutia cea mai buna x*=x
9.
Inlocuim pe x cu x;

10.
Altfel
11.
Scadem inaltimea lui x , x.h cu 1;
12.
Daca x.h=0 atunci
13.
Se aplica refractia pe x devenind x
14.
Update-am lungimea de unda a lui x
15. Returnam x*