Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Judith McNaught Atractie Periculoasa PDF
Judith McNaught Atractie Periculoasa PDF
Capitolul 1
Decembrie 1973
Cu albumul deschis ITnga ea pe patul cu baldachin, Meredith
Bancroft taie cu' grija fotografia din Chicago Tribune. Titlul de
deasupra anunta: Copiii oamenilor din Tnaita societate a ora§ului
Chicago, fmbracati Tn costume de spiridu§i, participa la un gran-
dios spectacol de binefacere la spitalul Oakland Memorial, apoi
le Tn§ira numele. Sub titlu era o fotografie a „spiridu§ilor“, cinci
belief §i cinci fe te jn clusiv Meredith, oferind daruri pu§tilor din
saionul copiilor. Tn StTnga, supraveghind buna desfa§urare a
evenimentului, se afia un tTnar frumos de optsprezece ani, pre-
zentat drept .Parker Reynolds al lll-lea, fiul domnului §/' doamnei
Parker Reynolds din Kenilworth".
Straduindu-se sa fie cTt mai nepartinitoare, Meredith se com-
para cu celelalte fete Tmbracate in spiridu§i, Tntrebtndu-se cum
de reu§eau sa fie atTt de Tmpiinite la trup §i cu picioare lungi cTnd
ea arata...
- Bondoaca! decreta, strTmbTndu-se Tndurerata.
Nu i se parea deloc cinstit ca toate celelalte fete de pai-
sprezece ani, doar cu cTteva saptamini mal mari ca ea, sa arate
atTt de minunat, Tn timp ce ea aducea mai degraba cu o sperie-
toare, prea Tndesata, cu pieptul plat §i proteza dentara. Privirea
Ti trecu' la fotografie §i regret§ din nou impulsul de vanitate care
o feicuse sa-§i scoata ochelarii; fara ei se uita un pic cruci§, a§a
cum se TntTmpla §i Tn fotografia aceea blestemata.
- Lentilele de contact sTnt singura solutie, trase ea con-
cluzia. Ochii Ti cazura pe imafijinea lui Parker, iar buzele i se
rSsfrinsera Tntr-un suris visatop, strmgTnd taietura din ziar la
c eea ce ar fi trebuit sa fie sTni, daca i-ar fi avut, dar nu-i avea.
Inca nu. §i Tn ritmul asta, probabil niciodata.
U§a dormitorului se deschise, iar Meredith smuci fotografia
de la piept uitTndu-se la batrTna menajera, o femeie vTnoasa de
vreo §aizeci de ani, venita sa ia tava cu cina.
- N-ai mTncat desertul, o certa doamna Ellis.
- STnt grasa, spuse Meredith. Ca sa i-o dovedeasca se
dadu jos din patul vech'r§i mar§alui hotarTta spre oglinda de la
masuta de toaleta. Uita-te la mine, spuse ea TndreptTnd un deget
acuzator spre imaginea ei. N-am talie!
- E§ti doar un pic mai plinuta, nimic mai mult.
- N-am nici §olduri. Arat ca un butoi ambulant. Nu-i de mi-
rare ca n-am prietene...
Doamna Eliis, care nu lucra decTt de un an pentru familia
Bancroft, o privi uluita.
- Nu ai prietene? De ce?
Dorindu-§i cu disperare sa se confeseze cuiva, Meredith
spuse:
- M-am prefacut doar ca la §coala totul e Tn regula. Dar,
sincera sa fiu, e Tngrozitor! STnt o venetica. Ca Tntotdeauna.
- Vai de mine! N-am mai pomenit a§a ceva. Copiii de la
§coala probabil ca...
- Nu e vorba de ei, ci de mine, dar ma voi schimba, afirma
Meredith cu toata convingerea. Voi tine regim §i vreau sa fac
ceva cu parul meu. Arata jalnic.
- Da’ de unde! o contrazise doamna Ellis uitTndu-se la parul
ei de un blond-deschis lung pTna la umeri, apoi la ochii alba§tri-
verzui. Ai ni§te ochi superbi §i un par frumos. Frumos, des §i...
- Decolorat.
- Blond.
- Am aproape un metru §aptezeci §i cu putin noroc voi
Tncerca sa mai cresc Tnainte sa ma transform Tntr-un gigant! Dar
nu sTnt cu totul lipsita de speranta, am Tnteles-o duminica. SprTn-
cenele doamnei Ellis se Tmpreunara dTndu-i o Tnfati§are con-
trariata.
- Ce s-a TntTmplat duminica de te-a facut sa-^i schimbi pare-
rea despre tine?
- Oh, nimic care sa fi zguduit pamTntuI, replica Meredith. Ba
da, ceva cutremurator, continua ea Tn gTnd. La spectacolul de
Craciun, Parker mi-a zTmbit. Mi-a adus o stida de Cola fara sa
i-o fi cerut-o. M-a rugat sa-i pastrez un dans pentru petrecerea
doamnei Eppingham, de duminica. Cu §aptezeci §i cinci de ani
Tn urma stramo§ii lui Parker fondasera banca unde era depozitat
capitalul firmei Bancroft & Company, iar prietenia dintre cele
doua familii dura de mai multe generatii. Toate se vor schimba,
nu numai felu! cum arat, continua Meredith fericita TntorcTnd spa-
teie ogiinzii. Voi avea §i o prietena. La §coala a venit o fata
noua, iar ea nu §tie ca nimeni altcineva nu ma place. E de§-
teapta, a§a ca mine, §i m-a sunat Tn seara asta ca sa ma Tntrebe
ceva despre tema pentru mTine. M-a sunat.
- Am observat ca n-ai adus acasa prietene de la §coala,
spuse doamna Ellis frTngTndu-§i mTinile nelini§tita, dar am crezut
ca e din cauza ca locuie§ti atTt de departe.
- Nu, nu e vorba de asta, spuse Meredith trTntindu-se pe pat
§i uitTndu-se stingherita la papucii de casa, replici Tn miniatura a
celor purtati de tatal ei. Tn ciuda averii, tatallui Meredith avea un
respect deosebit pentru b^ni; toate hainele ei erau de o calitate
excelenta, cumparate doar cTnd era necesar, avTndu-se Tntot-
deauna Tn vedere rezistenta lor. Nu ma potrivesc nicaieri, Tnte-
legi?
- Pe vremea cTnd eram doar o fetita, spuse doamna Ellis
aruncTndu-i brusc o privire plina de Tntelegere, nu-i prea simpati-
zam pe cei cu note mari.
- Nu e numai atTt, replica Meredith strfmbTnd din nas. E mai
mult decTt felul cum arat §i notele mari. E tot ce ma Tnconjoara,
rosti ea facTnd un gest larg spre Tncaperea mare, destul de
austera, cu mobila veche, o camera care semana cu toate cele-
, lalte patruzeci §i cinci de camere ale re§edintei Bancroft. STnt
considerate o ciudatenie fiindca tata insista ca Fenwick sa ma
duca la §coala cu ma§ina.
- §i ce e rau Tn asta, ma rog frumos?
- Ceilalti copii vin pe jos sau cu autobuzul §colii.
- S i?
- §i nu ajung la §coala Tntr-un Rolls condus de un §ofer.
Aproape melancolica, Meredith adauga: Tatii lor sTnt instalatori
sau contabili. Unul dintre ei lucreaza la magazinul nostru.
- Dar fata asta noua de la §coala, ei nu i se pare neobi§nuit
ca Fenwick te duce cu ma§ina?
Nu, raspunse Meredith scotTnd un chicot vinovat, crede ca
Fenwick e tatal meu. l-am spus ca tata lucreaza pentru ni§te
oameni bogati, proprietari ai unui mare magazin.
-N u s e p o a te !
- Ba da, §i nu-mi pare rau. A rfi trebuit sa raspTndesc vestea
asta gjca de acum cTtiva ani, dar|j-am vrut sa minp4jj|i
c ; - §i acum np rninti? Tntreba doamna Ellis pogorTnd asupra e l
o privire mustratoare.
- Nu e o minciuna, adica nu tn Tntregime, spuse Meredith,
vocea implonndu-i Tntelegere. Tata mi-a explicat problerna cu
mult limp Tn urma. Bancroft & Company e o corporate, iar o
corporate este proprietatea unor actionari. A§a ca, de§i e pre§e-
dinte la Bangroft & Company, tata e, din punct de vedere tehnic,
angajatul actionarilor, Intelegi? j
- Probabil ca nu, replica ea pe un ton categoric. Cine detine
actiunile?
Meredith atinti asupra ei o privire Tncarcata de vinovatie.
• Noi.
Doamna Ellis considera mult prea complicat modul de func-
tionare al firmei Bancroft & Company, un magazin faimos din
central ora§up Chicago, dar Meredii| daduse dovada, nu de
putine ori, de o Tntelegere cu totul neobi§nuita a afacerijOr. De§i,
T§i zise doamna Ellis cu o rnTriie neputincioasa Tndreptata Tmpo-
triva tatalui lui Meredith, nil era ceva chiar atTt de neobi§nuit,
omul nu se arata interesat de fiica sa decTt atunci cTnd Ti tinea
prelegeri despre magazin. De fapt, ,T§i continua doannna Ellis
§irul gTndurilor, era foarte probabil ca Philip Bancroft sa fie sin-
guruKesponsabil pentru Ificapacitatea^lu,} Meredith de a fi ca
toate celelalte fete de vTrsta ei. T§i trata fata ca pe un adult §j
avea pretentia ca ea sa se poarte §i sa actioneze ca un adult.
• t Ai dreptate Tn privinta u n u ^ u c ru , spuse Meredith. N-o mai
pot pacali pe Lisa Pontini. Am crezut doar ca daca va avea
destul timp sa ma cunoasca, nu va mai conta ca Fenwick e de
fapt §oferul nostru. Singurul motiv pentru care n-a aflat Tnca e ca
nu cunoa§te pe nimeif^altdneva la §coalagar dupa ore trebuie
sa piece direct acasa. Are §apte fra f ;§i surori, §i trebuie sa-§i
ajute mama.
Dimineata lucrurile nu mai par atTt de sumbre, declara ea;
apelTnd, a§a cum o facea deseori, la unul din cli§eele vechi pe
care, din propria experienta, le gasea deosebit de reconfortante.
Lua tava cu cina, apoi se opri Tn prag. §i nu uita, fiecare pasare
pe limba ei piere!
L - Multumesc, doamna Ellis, spuse ea, e o mare alpare.
Urmari Tntr-o tacere jignita u§a TnchizTndu-se in urma menajerei.
OftTnd din adTncul- sufletului, dadu Inapoi paginile albumului.
Cele de la Tnceput contineau-cTteva taieturi foarte vechi, Tngalbe-
nite de vreme, fotografiile fiind aproape §terse. Albumul apar-
tinuse mamei ei, Caroline, §i, dintre toate lucrurile care se aflau
Tn casa, era singura dovada ca doamna Caroline Edwards Ban
croft existase cu adevarat. Orice altceva care avusese cTt de cTt
legatura cu ea fusese TndepSrtat conform instructiunilor li§ f Philip
Bancroft.
Caroline Edwards fusese actrita, gj|na nu prea talentata,
daca era sa te iei dupa cronicile din revistele de specialitate, dar
de o stralucire indiscutabila. Meredith studie fotografiile neclare,
Tnsa nu mai citi ce scrisese cronicarul, cunoscTnd fiecare cuvlnt
pe de rost. §tia ca la decernarea premiilor Oscar, din 1955,
mama ei fusese Tnsotita de Cary Grand, ca David Niven de-
clarase ca mama ei era cea mai friimoasa femeie pe care o
vazuse Tn viata lui §i ca David Selznick o dorise Tntr-unul din
filmele lui. §tia ca mama ei avusese roluri Tn trei spectacole
muzicaie de pe Broadway, criticii desfiintTndu-iinterpretarea, dar
ridicTndu-i Tn slavi picioarele frumoase.
Reporterii rubricilor de bTrfe facusera aluzii la legaturi amo-
roase dintre Caroline §i mai toti partenerii ei. Taieturile din ziare
o Tnfati§au Tnve§mTntata Tn blanuri, luTnd parte la o petrecere Tn
Roma; Tmbracata Tntr-o rochie neagra, fara umert, jucind la ru-
leta din Monte Carlo. Una din,fotografii o prezenta Tntr-un bikini
minuscul pe plaja din Monaco, o. alta schiind Tn Gstaad alaturi de
un elvetian, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice. Pentru Me
redith era foarte clar ca, oriunde s-ar fi dus, mama ei fusese
Tnconjurata de barbati chipe§i §i faimo§i.
p|JJtima ta ie ^ a pastrata de mama ei o arata pe aceasta la
§ase luni dupa cea dirp'.Gstaad. Purta o rochie magnifica de
mireasa §i alerga rTzInd pe treptele catedralei la bratul lui Philip
Bancroft sub o ploaie de orez. Reporterii de la rubricile mondene
se tntrecusera pe sine cu descrierile extravagante ale nuntii. La
receptia de la Hotelul Palmer House se interzisese prezenta
presei, dar ziari§tii Tn§irasera con§tiincio§i Tn articolele lor toti
invitatii faimo§i, de la familiile Vanderbilt §i Whitney, la un
judecator al Curtii Supreme §i patru senatori. Casatoria durase
doi ani, suficient ca frumoasa Caroline sa ramTna Tnsarcinata, sa
nasca, sa aiba o aventura cu un antrenor de cai, apoi sa fuga Tn
Europa cu un a§a-zis print italian, oaspete chiar Tn aceasta
casa. Tn afara acestor lucruri, Meredith nu §tia mai nimic despre
fiinta care o adusese pe lume, doar ca mama ei nu se deranjase
niciodata sa-i trimita vreo scrisoare sau o felicitare de ziua ei de
na§tere. Tatal lui Meredith, care punea mare accent pe demni-
tate §i valorile vechi, demodate, afirmase ca mama ei era o
femeie egoista, fara nici cea mai vaga idee despre fidelitatea
conjugala sau raspunderea materna. CTnd Meredith Tmplinise un
an, Tnaintase actfunea de divort, cerTnd ca fiica sa-i fie Tncre-
dintata Igi, pregatit sa fac uz de considerabila influenta politica §i
sociala a familiei Bancroft, ca sa obtina ce-§i dorea. Dupa cTte Ti
povestise el, mama ei nu se obosise sa a§tepte hotarTrea tribu-
nalului §i nu Tncercase sa i se opuna.
Dupa ce Meredith fusese lasata Tn grija lui, tatal ei T§i da-
duse toata silinta sa se asigure ca nu va urma niciodata exem-
plul mamei ei. Era ferm hotarit ca Meredith sa-§i ocupe locul
bine meritat Tn §irul lung al femeilor demne de respect din familia
Bancroft, care dusesera o existenta irepro§abila, dedicata ope-
relor de binefacere, §i ale caror vieti nu fusesera atinse de um
bra nici unui scandal.
CTnd venise vremea ca fiica lui sa mearga la §coala, Philip
descoperise, spre marea lui nemultumire, ca standardele de
conduita erau mai putin stricte, chiar §i printre membrii propriei
clase sociale. Multe dintre cuno§tintele sale adoptau un punct
de vedere mai liberal privind comportamentul progeniturilor, tri-
mitTndu-§i copiii la §coli „progresive“, cum ar fi Bentley §i Rid-
geview. InspectTnd §colile acestea, auzise cuvinte ca „lecfli
nestructurate" §i „autoexprimare“. Educatia progresiva suna lip-
sita de disciplina: prevestea standarde mai joase de instruire §i
conduita. RespingTnd ambele institute, o luase pe Meredith cu el
sa vada St. Stephen, o §coala catolica condusa de calugarite
benedictine, aceea§i §coala pe care o urmasera matu§a §i
mama lui.
Tn ziua Tn care vizitasera St. Stephen, tatal ei se aratase
TncTntat de absolut tot ce vazuse: treizeci §i patru de fete din
clasa TntTi Tn uniforme modeste dintr-un material gri cu albastru
§i zece baieti Tn cama§i albe §i cravate albastre se ridicasera Tn
picioare respectuos, ca la comanda, imediat ce calugarita des-
chisese u§a clasei. Patruzeci §i patru de voci tinere intonasera
Tn cor Buna dimineafa, domnule. In plus, la St. Stephen materiile
erau predate Tnca Tn stilul obi§nuit, spre deosebire de Bentley,
unde vazuse copii pictTnd cu degetul, Tn vreme ce alti elevi, care
preferasera sa Tnvete, rezolvau probleme de matematica. Un
avantaj Tn plus era ca aid Meredith va primi §i o pregatire mo-
rala demna de o vrednica urma§a a familiei Bancroft.
Tatal ei nu ignorase Tn totalitate deteriorarea cartierului care
Tnconjura cladirea §colii, dar era obsedat de ideea ca Meredith
sa fie crescuta precum celelalte femei, integre §i cinstite, din
neamul Bancroft, care urmasera cursurile acestei institutii timp
de trei generatii. Rezolvase problema cartierului, punTndu-§i §o-
ferul sa o duca §i sa o aduca pe Meredith de la St. Stephen.
Singurul lucru de care nu-§i daduse seama era ca fetele §i
baietii care mergeau, aid, la §coala nu erau micile fiinte vir-
tuoase pe care le vazuse Tn ziua aceea. Erau copii obi§nuifl din
familii apartinTnd clasei mijlocii, unele dintre ele foarte sarace; se
jucau Tmpreuna, mergeau oriunde Tmpreuna §i Tmparta§eau
acelea§i suspiciuni fata de cineva dintr-un mediu cu totul diferit
§i mult mai prosper.
Prima zi de §coala se desfa§urase destul de bine, dar luase
o Tntorsatura cu totul nefavorabila cTnd lectiile se terminasera,
iar elevii se revarsasera Tn curte §i Tn parcare. Fenwick o a§tep-
tase Tn uniforma lui neagra ITnga Rolls-ul lucios. Ceilalti copii se
oprisera, facusera ochii mari, apoi trasesera concluzia ca era
bogata, deci „diferita“.
Constatarea Tn sine fiisese suficienta ca sa le stTrneasca
prudenta §i lipsa de amabilTtate, dar spre sfTr§itul saptamTnii des-
coperisera §i alte lucruri despre „fata bogata". Tn primul rTnd,
Meredith Bancroft vorbea mai degraba ca un adult decTt ca un
copii; pe deasupra nu cuno§tea nici unul din jocurile pe care le
jucau Tn recreatii, iar cTnd lua totu§i parte la ele, lipsa de expe-
rienta o facea sa para stTngace. §i culmea culmilor, dupa cTteva
zile ajunsese preferata profesoarei fiindca era de§teapta.
Tn decursul unei iMni, Meredith fusese analizata Tn amanun-
time de colegi, care o catalogasera ca fiind o intrusa, o fiinta
extraterestra, apartinTnd ipiei alte lumi, o proscrisa. Daca ar%
fost destiJjde draguta ca saffnspire admiratie, cu timppl• d i|
ferentele s-agfi aplanat, d a r i^ e r a / Ba noua arii T§i facuse
aparitia la §coala purtTnd ochelari. La doisprezeceani avea pro-
teza dentara; la treisprezece era cea maifrialta din clasa.
CU o saptamTna Tff-'urma, dupa ani In care Meredith T§i pier-
duse orice speranta ca af^putea avea o prietena adevarata,
lucprile se schimbasera. Lisa Pontini se Tnscrisese Tn clasa a
opta. Mai Tnaita cu doi centimetri ca Meredithv Lisa pa§ea ca un
manechin §i rezolva plictisita probleme complicate de algebra ca
o eleva eminenta. p recreatia de prTnz, Meredith se a§ezase pe
#n zid mic de piatra din curtea §colii, mTncTndu-§i sandvieiu^ a§a
cum facea Tn fiecare zi, cu o carte deschisa pe genunchi. fhce-
puse sa-§i aduca o carte de citit ca sa aplaneze situatia de
izolare, singuratatea ei sa nu sara Tn ochi. Dar din clasa a
cincea devenise o cititoare avida.
Se pregatea sa Tntoarca pagina cTnd Tn fata ochilor plecati
aparuse o pereche de teni§i scofTlcifil §i iat-o pe Lisa Pontini
uitTndu-se curioasa la ea. Pielea ei m astpe §i pletele de cu~
loarea rugtrBo faceau opusul lui MeredTtRTn plus, a e r|i|e d e fi-
hit de Tndrazneaia §i Tncredere Ti conferea ceea ce revista
Seventeen jfiumea s tiL 'Tn loc sa poarte modesta pe umeri
jacheta gri a §colii, a§a ca Meredith, Lisa Ti Jegase mTnecile
peste piept.
- Dumnezeule, ce gramada de amarTti! decretase Lisa, a§e-
zTndu-se l%ga Meredith §i privind M l ^ ' f i i viata mea n-am mai
vazut atTtia baieti mici de statura. Probabil ca se pune ceva Tn
apa din fTntmile astea, anume ca sa nq creasca! Ce medie ai?
Notele la St. Stephen se exprimau Tn procente, zecimalele
avTnd o importanta hotarTtoare.
97,8, spusese Meredith u§or ametita de remarcile rapide
ale Lisei §i de amabilitatea ei cu totul nea§teptata.
’ A mea e 98,T4 parase Lisa, iar Meredith observase ca
avea urechile gauriteMn perimetrul §coH cerceii §i rujul erau
'strict interzise. Tn timp ce Meredith observa toate astea, Lisa o
studia la rTndui ei. ZTmbind nedumerita, o Tntrebase pe §leau:
- E§ti de feful tau o singuratica sau ai ajuns o paria?
u. - Nu mi-a trecut prin minte a§a ceva, mintise Meredith.
- CTt timp mai trebuie sa porti proteza aia?
• - Tnca un an, spusese Meredith hotarTnd ca Lisa Pontini nu-i
placea deloc. TnchizTnd cartea, se ridicase, bucuroasa ca urma
sa sune clopotelul cTt de curTnd.
| - Tn dupa-amiaza aceea, a§a cum era obiceiul Tn fiecare ul
tima vineri din luna, elevii se al|niau Tn biserica, a§teptTnd sa-§i
confeseze pacatele preotilor de la St. Stephen. Simtindu-se, ca
Tntotdeauna, o pacatoasa lipsita de gratie, Meredith Tngenunche
Tn confesional §i Ti marturisi parintelui Vickers infractiunile co-
mise, inclusiv faptul ca n-o simpatiza pe sora Mary Lawrence §i
se gTndea prea mult la Tnfati§area ei. TerminTnd, lasa u§a des-
chisa pentru persoana urmatoare, apoi Tngenunche Tn strana §i
T§i spuse rugaciunile indicate drept pedeapsa.
Eleviifiind liberi sa piece acasa, Meredith se duse afara
a§teptTndu-l pe Fenwick. CTteva minute mai tTrziu, pe treptele
bisericii coborT Lisa, TmbracTndu-§i jacheta. Tresarind pTna §i
acum din cauza comentariilor Tntepatoare aie Lisei referitoare la
faptul ca era o singuratica §i purta proteza, Meredith o urmari
prudenta pe cealalta fata cum se uita Tn jur, apoi porni agale
spre ea.
- Tti vine sa crezi, o anunta Lisa, ca Vikers m-a pus sa spun
mai multe rugaciuni drept pedeapsa pentru un pic de giugiu-
leala? Nici nu vreau sa ma gTndesc ce fel de pedeapsa ar da
pentru un sarut frantuzesc! adauga ea cu un zTmbet obraznic,
a§ezTndu-se pe lespede ITnga ea.
Meredith nu §tiuse ca nationalitatea determina stilul sarutu-
lui, dar presupuse din observatia Lisei ca oricum ar fi facut-o
francezii, preotii de la St. Stephen nu voiau ca elevii sa-i imite.
IncercTnd sa para atot§tiutoare, replica:
- Daca te saruti a§a, psirintele Vickers te pune sa faci cura-
tenie Tn biserica.
Lisa chicoti, studiind-o curioasa pe Meredith.
- Prietenul tau are §i el proteza dentara?
Meredith se gTndi la Parker §i T§i clatina capul.
- Atunci e bine, replica Lisa cu un suns m olipsitor. M-am
Tntrebat mereu cum se pot saruta doi oameni cu proteze dentare
fara sa se Tncurce Tntre ei. Pe prietenul meu TI cheama Mario
Campano. E Tnalt, brunet §i frumos. Care e numele prietenului
tau? Cum arata?
Meredith arunca o privire spre strada, sperTnd ca Fenwick
sa nu-§i fi amintit ca astazi terminau §coala mai devreme. Lisa
Pontini o fascina §i sesiza ca, dintr-un motiv necunoscut Tnca,
fata voia sa se Tmprieteneasca cu ea.
- Are optsprezece ani, spuse Meredith sincera, §i arata ca
Robert Redford. Se nume§te Parker.
- Care e prenumele?
- Asta e prenumele. Numele de familie e Reynolds.
- Parker Reynolds, repeta Lisa, strTmbTnd din nas. Suna ca
un snob din Tnalta societate. Se pricepe?
- La ce?
- La sarutat, fire§te.
- Oh! Pai, da. E fantastic.
Lisa o privi amuzata.
- Nu te-a sarutat niciodata. Te faci roz la fata cTnd mintf.
Meredith se ridica brusc.
- Asculta, Tncepu ea furioasa. Nu ti-am cerut sa vii aid §i
eu...
- Ei, nu te ambala. Sarutatul nu e o chestie a§a grozava.
Adica, atunci cTnd Mario m-a sarutat pentru prima oara a fost
clipa cea mai jenanta din toata viata mea.
Acum, ca Lisa era pe cale sa marturiseasca ceva despre
propria persoana, furia lui Meredith disparu ca prin minune, §i se
a§eza la loc.
- A fost jenant ca te-a sarutat?
- Nu, a fost jenant fiindca m-am sprijinit de u§a de la intrare
§i am atins soneria cu umarul. Tata a smucit u§a, iar eu i- am
cazut Tn brate cu buzele lui Mario lipite de ale nriele. Au trecut
secole pTna ne-am descurcat mTinile §i picioarele, §i ne-am ridi-
cat de la podea.
Hohotul de rTs al lui Meredith se termina brusc vazTnd Rolls-ul
dTnd coltul strazii.
- Vine sa ma ia, replica ea ambiguu, trezindu-se la realitate.
- Sfinte Sisoe, ala e un Rolls?
DTnd din cap stingherita, Meredith T§i lua cartile §i spuse
ridicTnd din umeri:
- Locuiesc la mare distanta §i tata nu vrea sa merg cu
autobuzul.
- Tatal tau e §ofer? Tntreba Lisa mergTnd cu Meredith spre
ma§ina. Trebuie sa fie grozav sa te plimbi Tntr-o astfel de ma
rina, pretinzTnd ca e§ti bogat. Tata e lucrator la drumuri. Sindi-
catul lui e Tn greva, a§a ca ne-am mutat aid unde chiriile slnt
mai mici. §tii cum merg treburile-astea.
- E greu, cum sa nu, spuse ea, apoi, sub impulsul momen-
tului, adauga: Vrei sa te due pTna acasa?
Daca vreau!? Nu, a§teapta, o putem lasa pe saptamTna
viitoare? Am §apte frati §i surori, §i imediat ce ajung acasa
mama ma pune la lucru. Mai bine ramTn aici §i ma Tntorc acasa
la ora obi§nuita.
Asta se TntTmplase cu o saptamTna Tn urma, iar tentativa de
Tmprietenire din ziua aceea Tnflorise §i crescuse, alimentata de
alte confidente §i povestiri Tnsotite de chicote. Acum, uitTndu-se
la fotografia lui Parker din album §i gTndindu-se la dansul de
duminica, hotarT ca mTine sa ceara sfatul Lisei. Lisa §tia o mul-
time de lucruri despre coafuri §i rochii. Ti va sugera poate ceva
care sa o faca mai atragatoare Tn ochii lui Parker.
Capitolul 2
Cu inima Tndurerata, Meredith se uita la imaginea din oglin-
da. Doamna Ellis facu un pas Tnapoi, aprobmdu-i Tnfa|i§area
printr-o Tnclinare a capuiui. SaptamTna trecuta, cTnd plecase la
cumparaturi cu menajera, rochia de catifea paruse sa aiba nu-
anta unui topaz stralucjtor. Tn seara asta arata ca o catifea de un
cafeniu metalic, iar pantofii, vopsiti ca sa se asorteze, aratau, cu
tocurile lor mici §i groase, ca ale unei babute. Asta era gustul
doamnei Ellis. Tn plus, amTndoua primisesera ordine stricte de la
tatal ei sa aleaga o rochie „potrivita pentru o trnara de vTrsta §i
educatia lui Meredith". Se Tntorsesera acasa cu trei rochii §i,
supunTndu-le aprobarii, aceasta fusese singura pe care tatal ei
n-o gasise prea „decoltata“ sau prea „transparenta“.
Singurul lucru din Tnfati§area ei care n-o umplea de o dispe-
rare crTncena era parul. De obicei T§i purta parul liber, atTrnTndu-i
pTna la umeri, despar^it Tntr-o parte cu o agrafa prinsa deasupra
urechii, dar observatiile Lisei o convinsesera ca avea nevoie de
o coafura noua. Tn seara asta o Tnduplecase pe doamna Ellis sa
i-l prinda sus Tntr-un manunchi de bucle groase, cu cTteva §uVite
atTrnTndu-i peste ureche. Meredith era de parere ca arata ex-
celent.
- Meredith, spuse tatal ei intrTnd Tn camera, fluturTnd Tn mTna
ni§te bilete de Opera, Park Reynolds are nevoie de doua bilete
Tn plus pentru Rigoletto §i i-am spus ca le poate folosi pe ale
noastre. Vrei sa i le dai Tn seara asta cTnd... T§i ridica ochii, o
tintui cu privirea §i se Tncrunta. Ce-ai facut cu parul tau? se rasti
el.
- Am crezut ca pentru seara asta ar fi bine sa-l port sus.
* — Eu TI prefer a§a cum TI porti Tn fiecare zi, Meredith, rosti el
Tnvrednicind-o pe doamna Ellis cu o cautatura dezaprobatoare,
apoi i se adresa pe un ton taios: CTnd ai intrat Tn serviciul meu,
stimata doamna, am crezut ca, pe ITnga Tndatoririle de mena-
jera, Ti vei putea fi de folos fiicei mele Tn caz ca vor aparea
anumite chestiuni de ordin feminin. Coafura asta e ideea dumi-
tale despre...
- Tata, eu i-am cerut doamnei Ellis sa-mi aranjeze parul
a§a, interveni Meredith vazTnd ca domana Ellis pale§te §i Tncepe
sa tremure.
- Ar fi trebuit sa-i ceri mai TntTi sfatul, se burzului Philip, Tn
loc sa-i spui ce-ai vrea sa faca.
- Da, bineTnteles, replica Meredith. Ura sa-§i dezamageasca
tatal sau sa-l supere. Daca TI necajea o facea sa se simta ca
singura raspunzatoare pentru succesul sau e§ecul unei zile.
- Nu-i nimic, se Tnmuie el vazTnd-o pe Meredith regretTndu-§i
Tndrazneala. Tnainte de plecare doamna Ellis Tti va aranja parul
a§a cum Tti sta bine. Draga mea, ti-am adus ceva. Un colier,
adauga el, scotTnd din buzunar o cutie plata din catifea, de un
verde-Tnchis. Tl poti purta Tn seara asta, va arata foarte bine cu
rochla ta. Meredith a§tepta cTt el se chinui sa scoata capacul,
imagimndu-§i un lanti§or de aur sau poate...
- STnt perlele bunicii tale, o anunta el, iar Meredith se stradui
din rasputeri sa-§i ascunda groaza care puse stapTnire pe ea
vazTnd §iragul c'o perle groase. Tntoarce-te, ti le prind eu.
Douazeci de minute mai tTrziu, Meredith se afla Tn fata oglin-
zii TncercTnd curajoasa sa se convinga ca arata draguta. Parul Ti
cadea iar pe umeri, a§a cum TI purta Tntotdeauna, dar perlele
fura lovitura de gratie. Bunica ei le purtase aproape zilnic, mu-
rise avTndu-le la gTt, iar acum cTntareau cTt ni§te ghiulele pe
pieptul ei inexistent.
- Scuzati-ma, domni§oara. Vocea cunoscuta a majordomu-
lui o facu sa se rasuceasca. A sosit o anume Lisa Pontini care
pretinde ca va e colega de §coala.
Tncolflta, Meredith se lasa sa cada pe pat, cautTnd Tnne-
bunita o solutie care sa o salveze din aceasta situatie neplacuta,
dar nu exista nici una, o §tia foarte bine.
- (nvit-o sa urce, te rog.
Nu trecu un minut §i Lisa pa§i Tn camera uitTndu-se Tn jurul ei-
de parca s-ar fi aflat pe o alta planeta.
- Am Tncercat sa te sun, spuse ea, dar telefcnul a fost
ocupat mai bine de o ora, a§a ca m-am hotarit sa-mi asum riscul
§i sa vin aid. Se opri §i se roti, studiind totul. Cui Ti apartine
mormanul asta de pietroaie?
Tn oricare alt moment, descrierea cu totul lipsita de respect a
casei ar fi facut-o pe Meredith sa chicoteasca vesela. Acum, nu
putu decTt sa rosteasca cu o voce §optita, Tncordata:
-Tatalui meu.
Expresia de pe chipul Lisei se Tnaspri.
- Am Tnteles-o §i eu cTnd tipu’ care mi-a deschis u§a de la
intrare te-a numit domni§oara Meredith pe acela§i ton cu care
parintele Vickers spune „SfTnta Fecioara". Rasucindu-se pe cal-
cTie, Lisa dadu sa piece.
! - Lisa, a§teapta! o implora Meredith.
- Te-ai distrat destul. A fost Tntr-adevar o zi grozava,
adauga Lisa sarcastic TntorcTndu-se spre ea. Mai TntTi Mario ma
duce la o plimbare cu ma§ina §i Tncearca sa ma dezbrace, iar
cTnd ma due acasa la ..prietena mea“ aflu ca §i-a batut joc de
mine.
- Nu, nu-i adevarat! striga Meredith. Te-am lasat sa crezi ca
Fenwick, §oferul, e tatal meu fiindca m-am temut ca adevarul ne
va desparti.
- Oh, da! Cum sa nu, rosti Lisa indignata §i dispretuitoar'e.
Fetita bogata T§i dorea cu disperare sa se Tmprieteneasca .cu
fetita saraca. Pun pariu ca te-ai distrat grozav cu prietenii tai
bogati pe seama mamei mele povestindu-le cum te ruga sa
manTnci spaghetti cu noi §i...
I - Destul! izbucni Meredith. Nu Tntelegi! Tmi plac parintii tai, §i
am vrut sa fii prietena mea. Ai frati, surori, matu§i §i unchi, tot ce
mi-am dorit vreodata. Ce te face sa crezi ca daca traiesc Tn casa
asta idioata totul devine automat ca-n basme? Uita- te numai
cum te-ai suparat! O singura privire §i, gata, nu mai vrei sa ai
de-a face cu mine. De cTnd ma tin minte a fost a§a. Iar pentru
informarea ta, Tncheie ea, afla ca ador spaghetele. Ador case ca
a ta, unde oamenii rTd §i striga. |
Se Tntrerupse cTnd furia de pe chipul Lisei fu Tnlocuita de un
zTmbet ironic.
- Vrei sa spui ca-fl place zgomotul?
Meredith zTmbi Tn coltul gurii.
- Cred ca da.
- §i cum ramTne cu prietenii tai bogati?
- Nu am nici unul. Adica, cunosc tineri de vTrsta mea §i Ti
TntTlnesc din cTnd Tn cTnd, dar ei merg toti la acelea§i §coli §i sTnt
prieteni de mai multi ani. Pentru ei sTnt o intrusa, o ciudatenie.
- De ce te-a trimis tatal tau la St. Stephen?
- Pai, dupa parerea luftTmi va modela caracterul. Bunica §i
sora lui au facut §coala tot acolo.
- Tatal'tau Tmi pare cam Tntr-o ureche.
' - Probabil, dar are intentii bune.
- Tn cazul asta e la fel ca toti tatii. Era o concesie, o Tncer-
care slaba de reconciliere, iar Tn Tncapere se facu tacere. Sepa
rate de un pat cu baldachin, stil Ludovic al XlV-lea, §i de un
uria§ abis social, doua tinere, extraordinar de inteligente, con-
statara diferentele dintre ele §i se uitara una la alta cu un ames-
tec de speranta nebuna §i prudenta maxima. Cred ca ar fi mai
bine sa plec, spuse Lisa.
Meredith arunca o privire trista plasei de nailon adusa de
Lisa, dovedindu-i intentia de a-§i petrece noaptea Tn casa ei.
Ridica mTna, un gest mic de implorare muta, apoi o lasa sa cada
§tiind ca era inutil.
- Tn curTnd va trebui sa plec §i eu, spuse ea.
- Distractie... placuta.
- Dupa ce ma lasa la hotel, Fenwick te poate duce acasa.
- lau autobuzul, Tncepu Lisa, apoi observa pentru prima
oara rochia lui Meredith §i se Tntrerupse Tngrozita: Cine Tti alege
hainele, Muma Padurii? Doar n-o sa mergi a§a la petrecere!
- Ba da. E chiar atTt de Tngrozitoare?
- Chiar vrei sa §tii?
- Mai bine nu.
- Hm, tu cum ti-ai descrie rochia?
Meredith dadu din umeri, expresia de pe chip tradmdu-i su-
ferinta.
- CuvTntuI desuet Tnseamna ceva pentru tine?
Mu§cTndu-§i buza ca sa-§i mascheze rTsul, Lisa T§i Tnalta
sprfncenele.
- Daca §tii ca e urTta, de ce-ai mai cumparat-o?
- Ti place tatei.
- Tatal tau are un gust nasol.
- N-ar trebui sa folose§ti cuvinte ca nasol, spuse Meredith
tncet, §tiind ca Lisa avea dreptate Tn ceea ce privea rochia. Te
fac sa pari dura §i grosolana, iar tu nu e§ti a§a. Nu §tiu cum sa
m3 Tmbrac sau cum sa-mi port parul, dar §tiu ca am dreptate
d n d e vorba de vorbit corect.
Lisa se uita la ea cu gura cascata, apoi se petrecu ceva, o
apropiere u§oara Tntre doua spirite cu totul diferite, care Tnteleg
brusc ca au ceva foarte deosebit de oferit unul altuia. Un zTmbet
fugar lumina ochii Lisei, apoi T§i Tnclina capul Tntr-o parte, scru-
ttnd gTnditoare rochia lui Meredith.
- Trage putin umerii rochiei mai jos pe bra^e, sa vedem daca
uratci mai bine, o sfatui ea pe nea§teptate.
Meredith surTse recunoscatoare §i o asculta tragTnd de ma
terial.
- Parul Tti sta ca dracu’, nasol, groaznic, se corecta Lisa,
apoi se uita Tn jur, privirea oprindu-i-se asupra unui buchet de
flori artificiale, din matase lucioasa aflat pe un serin. O floare Tn
pfir sau prinsa de e§arfa ar mai schimba ceva.
Cu instinctul sigur al stramo§ilor Bancroft, Meredith presimti
<:8 victoria nu era departe, a§a ca profita de avantajul obtinut.
- Vrei sa dormi aici? Ma Tntorc pe la miezul noptii §i nimanui
nu-i va pasa cTnd ne vom culca.
Lisa §ovai, apoi surTse.
- Tn regula.
TndreptTndu-§i din nou atentia asupra Tnfati§arii lui Meredith,
spuse:
. - De ce ti-ai ales ni§te pantofi cu tocuri a§a groase?
- Nu ma fac atTt de Tnalta.
- E la moda sa fii Tnalta, prostuto. Trebuie neaparat sa portf
perlele alea?
- A§a vrea tata.
- Dar le poti scoate Tn ma§ina, nu?
- Daca ar afla, s-ar sim^i teribil de jignit.
- Eu n-o sa-i spun. Tti Tmprumut rujul meu, adauga ea scoto-
cindu-se deja prin po§eta dupa trusa cu farduri. §i ochelarii? Tti
trebuie neaparat?
- Numai daca vreau sa vad.
Meredith pleca dupa patruzeci §i cinci de minute. Lisa Ti
spusese ca avea un talent Tnnascut pentru a decora orice, de la
oameni la camere, iar. acum Meredith o credea. Floarea de ma-
tase prinsa Tn par Tn spateie urechii o facea pe Meredith sa se
simta mai eleganta. Pudra de pe obraji o mai Tnviora, iar rujul,
de§i Lisa Ti spusese ca era prea lucios pentru tenul ei, Ti dadea
lui Meredith o senzatie de maturitate §i rafinament. Regasindu-§i
Tncrederea Tn sine, Meredith se Tntoarse Tn pragul u§ii §i le facu
semn cu mTna Lisei §i doamnei Ellis, apoi Ti zTmbi noli ei prie
tene.
- Daca vrei, Tmi potf rearanja camera cTt timp voi fi plecata.
Lisa Ti facu vesela semnul victoriei.
- Nu-I lasa pe Parker sa te a§tepte.
Capitolul 3
Decembrie 1973
Clopotele din creierul lui Matt Farrell erau depa§ite de bubui-
tu! putenic al inimii, pe masura ce se Tngropa tot mai adTnc Tn
trupul dornic, nerabdator, al Laurei, TnfigTndu-se Tn ea Tn timp
ce-l cSlarea, §oldurile ei silindu-l s-o patrunda Tn Tntregime. Era
Tnnebunita... apioape de culme... Clopotele Tncepura sa dan-
gane ritmic. Dar nu era sunetul melodios al celor din turnul
bisericii construite Tn centrul ora§ului, sau al ma§inii pompierilor
de pe cealalta parte a strazii.
- Hei, Farrell, e§ti Tnauntru? Ding-dong.
Oh da, categoric era „Tnauntru“. Tn ea, gata sa explodeze.
Ding.
- Fir-ar sa fii, Farrell... Dang. Unde dracu’, ding, ai disparut?
§i tn clipa aceea realitatea patrunse Tn mintea lui: ITnga pompele
de benzina un barbatrsarea pe un furtun §i Ti striga numele.
Laura Tngheta, un urlet de groaza dTnd sa-i tf§neasca pe gTt.
- Dumnezeule, a venit cineva! Prea tTrziu. El nu se mai
putea opri, nu mai voia sa se opreasca. Nu dorise sa porneasca
toata treaba asta aid, dar ea insistase, TI ademenise, iar acum
trupul lui nu mai voia sa tina seama de nici un pericol. ApucTndu-S'
fesele rotunde, o trTnti jos, se Tnfipse Tn ea §i termina. Un singur
zvicnet al pulsului drept odihna, apoi se rostogoli Tntr-o parte
ImpingTnd-o de pe el cu bITndete, dar Tn mare graba. Laura T§i
trSgea deja fusta §i T§i aranja puloverul. O Tmbrinci Tn spatele
unei gramezi de anvelope §i se ridica Tn picioare tocmai cTnd
u§a se deschise, iar Owen Keenan pa§i Tft stafla de benzina
Incruntat §i teribil de suspicios.
- Ce naiba se TntTmpla aici, Matt? Am strigat pTna am ragu-
flt.
- Am facut o mica pauza, replica Matt trecTndu-§i o mTna
prin parul rava§it de mTngTierile patima§e ale Laurei. Ce vrei?
- Taica-tu e beat la birtul lui Maxime. Au chemat §eriful. Ar fi
bine sa ajungi primul, daca nu vrei sa-§i petreaca noaptea Tn
celula betivilor.
Dupa plecarea lui Owen, Matt lua de jos paltonul Laurei, pe
care se Tntinsesera, TI scutura de praf §i i-l tinu ca sa-l Tmbrace.
Laura Ti ceruse unei prietene sa o aduca aici, asta TnsemnTnd ca
nu putea pleca singura.
- Unde ti-ai lasat ma§ina? Tntreba el.
Ea Ti spuse §i Matt dadu din cap.
- Te due acolo Tnainte sa-mi salvez tatal de la Tnchisoare.
La intersectiile de pe Main Street era Tn§irata o multime de
beculete de Craciun, culorile lor fiind estompate de fuigii de§i ai
zfipezii care Tncepuse sa cada; Tn partea de nord a ora§ului, pe
pancarta care anunta BUN VENIT IN EDMUNTON, INDIANA,
POP. 38124 atTrna o coroana din plastic ro§u. Difuzorul pus la
dlspozitia primariei de Clubul Elks transmitea ..Silent Night" mai
mult sub forma de zbierete decTt ca melodie, luTndu-se la Tntre-
cere cu sunetele cTntecului „Jingle Bells“ venind dintr-o sanie de
plastic de pe acoperi§i$|magaz&iului Horton.
Matt T§i opri camioneta tntr-un. colt Tntunecat al parcarii de
ITnga magazinul §||| Jackson, acolo unde Laura T§i ISsase ma-
§ina, iar ea se trase mai aproape de el.
t- Sa nu uiti, spuse tTnara punTndu-§i bratele Tn jurul gTtifui
Vii sa ma iei la §apte.de la poalele colinei, §i terminam ce-am
Tnceput cu o ora Tn urma. Apropo, Matt, ai grija unde parchezl
Ultima data tata ti-a vazut camioneta §i a Tnceput sa puna Tntre-
bari.
Matt se uita la ea, scTrbit dintr-o data de atraetia sexuala
simtita pentru fata de ITnga el. Era frumoasa, bogata, rasfatata §i
egoista, §tia foarte bine. Cu exceptia atractiei sexuale, nu aveau
absolut nimic Tn comun. Tatal Laurei Frederickson era ceta-
teanul cel mgj^bogat al ora§ului, iar ea era Tn anul TntTi la un
colegiu scumpNJin estul tarii. Matt Jucra ziua la o fabrica de o{el,
facea pe mecanicul la sfTr§it de saptamTna §i urma cursurile
serale la sectia locals a Universitatii statuli^Jndiana.
Apleclndu-se peste genunchii ei, deschise u§a camionetei,
rostind apoi cu o voce dura §i categorica:
- Ori te iau de la u§a, ori Tti faci alte planuri pentru seara
asta.
- Dar ce-i voi spune l§S taticu' cTnd Tti va vedea camioneta?
Nepasator la expresia distrusa de pe chipul ei, Matt replica
sardonic:
- Spune-i ca mi s-a stricat limuzina.
Capitolul 4
Decembrie 1973
Lunga procesiune a limuzihelor se tTra spre intrarea. aco-
perita de o copertina a Hotelului Chicago's Drake. Aici opreau,
permitTnd tinerilor pasageri sS coboare.
Portani se mi§cau Tnainte §i Tnapoi Tnsotind fiecare grup de
nou-sositi de la ma§ina Tn holul hotelului, Portarii de la Drake
n-ar fi Tndraznit sS-§i exprime prin cuvinte sau priviri nici cea mai
vagS urniS de amuzament sau superioritate fats de tinerii in-
vitati, veniti Tn smochinguri fScute |a comanda, sau Tn rochii de
seara. Nu erau tineri obi§nuiti, Tmpopotonati pentru un bal sau
pentru o nunta, cople§iti de luxul din jur §i nesiguri de cum sS se
poarte. Erau copiii celor mai proeminente familii din Chicago;
p§§eau siguri de ei, Tncrezatori, §i poate singura dovada a ti-
neretii lor era entuziasmul debordant pentru noaptea care Ti a§-
tepta.
. Undeva, spre capatul procesiunii de automobile conduse de
§oferi Tn uniforme, Meredith Ti urmarea pe ceilalti tineri coborTnd.
La fel ca ea, erau aici pentru a lua parte la dineul §i dansul anual
prezidat de Miss Eppingham. tn seara asta elevii lui Miss Ep-
plngham vor trebui sa-§i demonstreze deprinderile sociale do-
blndite §i §lefuite pe parcursul cursului de §ase luni condus de
oa, deprinderi de care vor avea nevoie ca sa se mi§te cu gratie
prin stratul social rarefiat pe care se presupunea ca-l vor popula
automat, imediat ce vor ajunge adulti. Din acest motiv, toti cei
cincizeci de elevi, Tnve§mTntati a§a cum se cuvine Tn haine de
seara, vor fi TntTmpinati de un comitet de primire, vor face fata
unei mese cu douasprezece feluri de mTncare, apoi vor lua parte
la dans.
Prin geamurile ma§inii, Meredith se uita la fetele vesele ale
celorlalti elevi adunati Tn holul hotelului. Observa ca era singura
care sosea neTnsotita. Vazu cum celelalte fete veneau Tn grupuri
sau cu „escorte‘‘, de obicei frati mai mari sau veri care ab-
solvisera deja cursul lui Miss Eppingham. Remarca Tndurerata
rochiile superbe ale celorlalte fete, le vazu coafurile moderne, Tn
pfirul lor Tmpletindu-se panglici de catifea, prins la spate cu ben-
ili(e §i pietre pretioase.
Miss Eppingham rezervase salonul mare, iar Meredith tra-
vors§ holul de marmura urcTnd scarile, simtind un gol mare Tn
Htomac, genunchii tremurTndu-i din cauza emotiei. Ajunsa la pa-
ller zari toaleta pentru femei §i porni direct spre ea. Tnauntru, se
<luse la oglinda dorind §a se asigure Tn privinta Tnfati§arii ei.
| InTnd seama de mijloacele reduse cu care Lisa fusese silita sa
Ittiprovizeze, Meredith constata ca nu arata chiar atTt de rau.
I’flrul blond era despartit de o carare Tn partea dreapta, prins
dupa ureche cu floarea de matase, apoi cadea drept ca o per-
doa pTna la umeri. Floarea Ti conferea o imagine misterioasa,
maturS, hotarT ea mai mult cu speranta decTt cu convingere.
VIrTnd mTna Tn po§eta scoase rujul Lisei §i-l trecu u§or peste
buze. Multumita de rezultat ridica mTinile la gTt, desfacu colierul
de perle §i-l ascunse tn po§eta, apoi t§i scoase ochelarii §i ti
tnghesui ttnga perle.
- A§a e mult mai- bine, reflecta ea un pic mai ISii§tita. Dac
nu se-uita chiort§, iar iiiminile nu vor fi prea puternice, avea
toate §ansele ca Parker sa o considere draguta.
Pe co rido rlfde ITnga salonul de receptii, elevii Eppingham
t§i faceau semne cu mtna unul altuia §i se adunau'trrgrupuri,
dar ei nimeni nu-i facu vreun semn §i nici nu spuse „Sper ca
vom sta la aceea§i masa, tu nu?“. Nu era vina lor, Meredith §tia
acest lucru. In primutirtnd, majoritatea celor prezenti se cuno-
§tea din leagan; partnfli lor erau prieteni; se duceau tmpreuna la
zilele onomastice. Elita societatii din Chicago era o clica nu-
meroasa, pretentioasa, iar membrii simteau povara fireasca a
datoriei de a pastra pretentiile acestei clici asigurtndu-se ca
odraslele lor vor fi admise ‘tn ea. Tatal lui Meredith era singurul
disident al acestei filozofii de viata; pe de' o parte, dorea ca
Meredith sa-§i ocupe locul cuvenittn societate, pe de alta parte,
nu voia sa fie corupta de copii ai caror parinti erau mai indulgenti
ca el. Meredith trecU fara probleme de comitetul de primire, apoi
porni spre mese.
•' - Buna, Meredith, o salutara fetele tn cor.
Alungtnd cu tnver§unare convingerea neplacuta ca Rose
mary vorbea despre ea, Meredith se uita fericita tn jurul ei,
prefactndu-se fascinata de albul §i ro§ul podoabelor §i decora-
tiilor de Craciun. P u p mai ttrziu afla ca scaunul de Itnga ea
urma sa fie vacant, cel destinat a-l ocupa fiind bolnav de gripa,
Meredith trezindu-se astfel tn situatia jenanta de a nu avea par-
tener.
Dineul tnainta, felurile de mtncare succedtndu-se tn ordinea
fireasca, Meredith alegtnd automat tactmul corect din cele doua-
sprezece aranjate Tn jurul farfuriilor. Pentru Meredith, ca §i pen
tru multi dintre elevii lui Miss Eppingham, a mTnca folosindu-se
de atTtea linguri §i furculite era o simp|a rutitta, a§a ca nici macar
nesiguranta nu-i putu abate atentia de la izolarea stTnjenitoare
simtita Tn vreme ce asculta discutiile despre ultimele filme.
|||p i^ a i vazut, Meredith? o Tntreba Stephen Mormont, aderTnd
tardiv la regula impusa de Miss Eppingham de a-i include pe toti
cei prezenti la conversatiile din jurul mesei.
- Nu, ma tern ca nu-. Fu scutita de a mai spune §i altceva de
orchestra care Tncepu sa cTnte. U§ile se deschisera larg, dTnd de
in|eies tinerilor ca se a§tepta de ia ei sa-§i Tncheie cTt mai natu-
fal discutiile de la mese §i sa se Tndrepte demni spre salonul de
dans.
Parker promisese ca va veni odata cu Tnceperea dansului,
Ini cum sora lui era acolo, Meredith era sigura ca o va face. Tn
plus, fratia lui de la colegiu dadea o petrecere Tntr-una din cele-
lulte saloane, a§a ca se afla deja Tn hotel. RidicTndu-se, T§i ne-
lozi parul, trase burta Tnauntru §i porni spre salonul de dans.
Tn urmatoarele doua ore, Miss Eppingham T§i facu datoria de
gazdd plimbTndu-se printre oaspetii ei, asigurindu-se ca fiecare
nre cu cine sa stea de vorba §i sa danseze. Meredith o vazu Tn
lopetate rTnduri expediind cTte un tTnar Tn directia ei cu ordinul de
n o invita la dans.
Pe la unsprezece, cei mai multi dintre elevii Eppingham se
ImpSrtisera Tn grupuri, iar ringul de dans ramase aproape pustiu,
un fapt datorat fara Tndoiala muzicii demodate cmtate de or
chestra. Meredith era una din cele patru cupluri care continuau
h& danseze, iar Stuart Whitmore, partenerul ei, vorbea plin de
verva despre.telul lui Tn via{a, §i anume, acela de a intra Tn firma
tlo avocati a tatalui.sau. Era serios §i de§tept, la fel ca Meredith,
lur ei Ti placea mai mult decTt oricare din ceilalti baieti, mai ales
pentru ca dorise sa danseze cu ea. Tl asculta pe Stuart cu ochii
flxatf asupra intrarii Tn salonul de dans, cTnd Parker se materia
lis'd brusc Tn pragul u§ii, avTnd alaturi trei din prietenii sai de la
colegiu. Inima Ti sari drept Tn gTt vazTndu-l cTt de superb arata Tn
Hmochingul negru, cu parul blond decolorat de soare §i fata
bronzata. Tn comparatie cu el, toti ceilalti masculi din Tncapere,
Inclusiv cei careT! Tnsotisera, aratau cu totul necemnificativ.
ObservTnd ca Meredith Intepenise, Stuart T§i Tntrerupse brusc
discursul despre cerintele ^colii de drept §i se uita Tn directia Tn
care erau Tndreptati ochii ei. -
- Aha, a venit fratele lui Rosemary, spuse el.
- Da, §tiu, replica Meredith, fara sa-§i dea seama de timbrul
visator al vocii ei.
Stuart TI auzi §i se strTmba.
- Oare ce-o fi avTnd Parker Reynolds de toate fetele Tncep
perlele, rostogolindu-se pe podea. Se apleca repede sa le ridice
sa trepideze §i sa gTffie ca dupa o cursa cu obstacole? Tntreba el | in aceea§i clipa cu Parker §i T§i izbi fruntea de a lui. Scuze!
indignat, TncercTnd sa glumeasca. Adica, l-ai prefera doar pentru nxclama ea cTnd lui Ti scapa un ,Au“ dureros. IndreptTndu-§i
ca e mai Tnalt, mai batrtn §i arata de §ase ori mai distins ca ;patele, rujul Lisei cazu din po§eta deschisa, iar Jonathan Som
mine? mers, unul dintre prietenii lui Parker, se apleca sa-l ridice.
- N-ar trebui sa-ti minimalizezi calitatile, replica Meredith 1 - Ce-ar fi sa-ti rastorni toata po§eta, ca sa putem lua pe rTnd
involuntar de sincera, urmarindu-l pe Parker traversTnd salonul ce-ai Tnauntru? glumi Jonathan, respiratia mirosindu-i a alcool.
pentru dansul obligatoriu cu sora lui. E§ti foarte inteligent §i * Teribil de con§tienta de chicotelile elevilor care urmareau
foarte simpatic. icena, Meredith Tmpinse plicul spre Parker, T§i vTrT perlele §i rujul
- A§a e§ti §i tu. Inapoi Tn po§eta, apoi se Tntoarse, chinuindu-se sa-§i retina la-
- Vei ajunge un avocat stralucit, la fel ca tatal tau. crimile, ferm hotarTta sa Tnfrunte cu capul sus retragerea umili-
- Ai vrea sa ie§im Tmpreuna sTmbata viitoare? loare. Tn spatele ei, Parker T§i aminti Tn stTr§it de dansul promis.
- Ce? Meredith ramase cu gura cascata, privirea revenindu-i - Cum ramTne qu dansul? Tntreba el bine dispus.
urgent la chipul lui. Adica, spuse ea repede, e dragut din partea ; - Oh! Eu, am uitat. Vrei? Adica sa dansezi?
ta ca ma inviti, dar tata nu ma lasa sa ma TntTlnesc cu baieti pTna - E cea mai grozava propunere din aceasta seara, replica el
nu Tmplinesc §aisprezece ani. dalant, iar cTnd orchestra Tncepu sa cTnte „Dunarea albastra",
- Da-mi voi sa-mi exprim adTnca mea recuno§tinta pentru Meredith se lasa purtata de bratele lui Parker, traind senzatia
refuzul tau politicos. unui vis devenit realitate. Simti cu vTrful degetelor materialul fin
- Dar n-am refuzat! spuse Meredith, apoi uita de restul lumii ill smochingului negru §i mu§chii tari ai spatelui. Apa de colonie
fiindca unul din prietenii lui Parker Ti Tntrerupse dansul, deter- i.u care, se daduse pe fata mirosea Tntepator §i minunat, §i era
minTndu-l sa se Tntoarca spre u§ile salonului. Scuza-ma, Stuart, iin dansator excelent. Meredith, cople§ita fara putere de sca-
spuse Meredith cam agitata, dar trebuie sa-i dau ceva lui Par pare, T§i rosti gTndurile cu voce tare:
ker. Fara sa realizeze ca atragea privirile amuzate ale mai mul- - E§ti un dansator minunat! spuse ea.
tor perechi de ochi, Meredith se grabi- sa traverseze -ringi||de - Multumesc.
dans, ramas pustiu, §i-l ajunse din urma pe Parker tocmai cTnd % - §i arati foarte bine Tn smoching.
acesta se pregatea sa iasa cu prietenii lui. O studiara curio§i, de El rTse u§or, iar Meredith T§i dadu capul pe spate, bucurTn-
parc-ar fi fost o gTnganie pierduta Tn spatiu, aparuta pe nea§tep- du-se de caldura zimbetului lui.
tate Tn fata lor, dar zTmbetuI 1ui' Parker era plin de caldura §i - §i tu arati foarte bine, replica el.
sincer. Simfind ca o ro§eata pune stapTnire pe obrajii ei, T§i Tntoarse
f § ||- Buna, Meredith, te-ai distrat bine? ropede capul §i se uita la um§rul lui. Din nefericire, aplecarile §i
Meredith dadu din cap, sperTnd ca-§i va amintipromisiunea rldicarile, Tnclinarea capului Jntr-o parte §i Tn alta slabisera agra-
de a dansa cu ea, moralul coborTndugg brusc cTnd el continua sa (a care Ti prindea floarea Tn p§r, aceasta alunecTnd neobservata,
a§tepte ca ea sa spuha orice ar fi fost acel ceva pentru care iijungTnd sa se legene de tulpina din sTrma. Scormonindu-§i cre-
venise Tn fuga spre el. Doua pete trandafirii Ti patara obrajii Itrul ca sa spuna ceva cTt mai inteligent §i matur, T§i dadu capul
descoperind prea tTrziu ca se holba la el Tntr-o tacere plina de pe spate §i Tntreba vesela:
veneratie. - Te bucuri de vacanta de Craciun?
v - Am, am ceva pentru tine, rosti ea cu o voce tremuratoare, f - Foarte mult, spuse el privirea coborTndu-i spre vgcinatatea
jenata, scotocind prin po§eta. Adica, tata mi-a cerut sa-ti dau iimSrului §i spre floarea cazut&. §i tu?
asta. Smulse plicul cu biletele de Opera, dar odata cu el ie§ira §i
- Da, foarte mult, raspunse ea, simtindu-se incredibil de bila, dar scosese florile de matase din vaza §i le prinsese de
neTndemTnatica. baldachinul patului. Mai Tmprumutase cTteva ghivece cu plante
Bratele lui Parker se lasara jos imediat ce muzica Tnceta §i din alte par^i ale casei, iar Tncaperea austera emana acum o
T§i lua ramas bun de la ea cu un zTmbet amabil. §tiind ca nu atmosfera feminina, de gradina.
putea sta pe loc §i privi Tn urma lui, Meredith se Tntoarse §i T§i I - Lisa, e§ti fantastical
surprinse imaginea Tntr-una dintre oglinzile de pe perete. VazTnd | - E adevarat, zTmbi vesela. Doamna Ellis m-a ajutat.
floarea atTrnTnd proste§te de o §uvita de par, §i-o smulse, spe- - Eu n-am facut altceva decTt sa aduc plantele, o contrazise
nnd ca se desprinsese abia atunci. doamna Ellis. Lisa s-a ocupat de restul. Sper ca tatal tau sa
A§teptTnd sa-§i ia paltonul de la garderoba, se uita Tmbuf- n-aiba nimic Tmpotriva, adauga ea nelini§tita, ridicTndu-se sa
nata la floarea din mTna temTndu-se ca i se leganase pe umar Tn piece.
timpul dansului. Arunca o privire piezi§a fetei de ITnga ea, iar Odata ie§ita din camera, Lisa spuse:
aceasta, parca citindu-i gTndurile, T§i Tnclina capul. - §tii, speram ca tatal tau sa treaca pe aici. Mi-am pregatit
- Thm. Ji-a atTrnat de par cTt ai dansat cu el. chiar §i un mic discurs. Vrei sa-l auzi?
- De asta ma temeam §i eu. j Meredith zTmbi la rrndul ei §i Tncuviinta printr-o Tnclinare a
TTnara zTmbi Tntelegatoare, iar Meredith T§i aminti numele ei, capului. FacTnd dovada unor maniere impecabile §i vorbind cu o
Brooke. Brooke Morrison. Lui Meredith i se paruse Tntotdeauna dictie perfecta, Lisa T§i Tncepu cuvTntarea:
o fata de treaba. - „Buna seara, domnule Bancroft. STnt Lisa Pontini, prietena
- Anul viitor unde vei merge la §coala? lui Meredith. Vreau sa ajung decoratoare de interioare §i Tmi
- La Bensonhurst, Tn Vermont, Ti raspunse Meredith. puneam talentul la Tncercare. Sper ca nu aveti nimic Tmpotriva?1'
- Bensonhurst? repeta Brooke, strTmbTnd din nas. La dra- T§i juca rolul atTt de perfect, ca Meredith izbucni Tn rTs, apoi
cu’n praznic §i are un regim de Tnchisoare. Bunica a fost la spuse:
Bensonhurst. - N-am §tkit ca vrei sa devii decoratoare.
- §i a mea, replica Meredith, dTnd drumul unui oftat disperat, - Sa fiu bucuroasa daca apuc sa tirm in liceul, ce sa mai
dorindu-§i ca tatal ei sa nu staruie atTt de mult sa o trimita acolo. vorbim de colegiu sau o §coala de specialitate. N-avem bani de
colegiu, continua cu o voce Tncarcata de admiratie §i teama.
CTnd Meredith deschise u§a camerei le gasi pe Lisa §i pe Doamna Ellis mi-a spus ca tatal tau e pre§edintele firmei Ban
doamna Ellis trintite pe scaune. croft. E plecat cumva?
- Ei? Tntreba Lisa, sarind Tn picioare. Cum a fost? - Nu, e la un dineu cu directorii executivi, raspunse Meredith
- Minunat, raspunse Meredith, facTnd o mutra acra, daca nu yi presupunTnd ca Lisa va fi fascinata de modul cum functiona o
pUnem la socoteala faptul ca vrTnd sa-i dau felicitarea lui Parker flrma mare ca Bancroft & Company vorbi mai departe: Agenda
mi-am golit po§eta pe ringul de dans. Ca am bolborosit cTt arata de lucru e teribil de interesanta. Doi dintre directori sTnt de pa-
de grozav §i cTt de fantastic danseaza. Se lasa sa cada pe rere ca Bancroft ar trebui sa se extinda §i Tn alte ora§e. Contabi-
scaunul eliberat de Lisa §i remarca cu TntTrziere ca nu mai era la lul zice ca, financiar, e o actiune iresponsabila, dar directorii
locul obi§nuit. Realiza abia acum ca Tntreaga ei camera fusese comerciali insista ca noua putere de cumparare ne va cre§te
rearanjata. profiturile'.
- Ei, ce zici? Tntreba Lisa, buzele ei fiind arcuite Tntr-un '$■' - Poti sa vorbe§ti cTt vrei despre chestiile astea, eu tot n-o
zTmbet impertinent cTnd Meredith se uita Tncet Tn jurul ei, fata sd Tnteleg ceva, spuse Lisa, ficusul mare dintr-un colt al camerei
reflectTndu-i surpriza §i placerea. Lisa nu numai ca mutase mo- atrSgTndu-i atentia. Tl trase cT^iva centimetri mai Tn fata, iar efec-
tul acestei mici schimbari fu de-a dreptul uluitor.
- Unde vei merge la liceu? Tntreba Meredith admirTndu-§i]
dormitorul transformat §i gTndindu-se cTt era de nedrept ca o fata
cu talentul §i inteligenta Lisei sa nu poata merge la colegiu,
profitTnd din plin de darurile cu care o Tnzestrase natura.
- Kemmerling, raspunse Lisa.
Meredith tresari. Tn drum spre St. Sthepen trecea Tn fiecare
zi pe ITnga Kemmerling. §coala St. Stephen era veche, dar
foarte curata §i Tngrijita, Tnsa cladirea liceului era mare, urTta, iar
elevii pareau delasatori §i duri. Tatal ei accentuase deseori ideea
ca o educatie excelenta nu se putea obtine decTt Tn institutii]
excelente.
Cu mult dupa ce Lisa adormi, Tn mintea lui Meredith Tncolti o
idee §i T§i planui strategia cu mare grija, a§a cum nu mai facuse
niciodata, cu exceptia ThtTlnirilor imaginare cu Parker.
Capitolul 5
Tn dimineata urmatoare, Fenwick o duse acasa pe Lisa, iar
Meredith coborT Tn dining-room unde tatal ei citea ziarul, a§tep-
tTnd sa ia micul dejun cu ea. Tn mod normal ar fi fost curioasa sa
afle rezuitatui Tntrevederii din seara trecuta, dar avea o pro-
blema mult mai presanta. LasTndu-se pe scaunul ei, spuse buna
dimineata, apoi T§i lansa campania cTt atentia lui era Tnca Tndrep-
tata spre articolul pe care TI citea.
- N-ai afirmat tu mereu cTt de vitala este o educatie buna?
Tncepu ea. §i n-ai spus ca multe dintre §colile publice au pro-
fesori putini, cu o pregatire care lasa de dorit?
- Da, replica el, dTnd iar din cap.
- §i nu mi-ai povestit cum familia Bancroft ofera, de zeci de
ani, fonduri §colii Bensonhurst?
-th m , mormai el, TntorcTnd pagina ziarului.
- Ei bine, zise Meredith TncercTnd sa-§i stapTneasca entuzias-
mul, la St. Stephen e o eleva stralucita, o fata minunata, dintr-o
familie foarte credincioasa. E de§teapta §i talentata. Vrea sa
ajunga decoratoare de interioare, dar trebuie sa mearga la liceul
Kemmerling fiindca parintii ei nu-§i pot permite sa o trimita la
§coala aia buna. Nu e pacat?
- Thm, spuse el iar, TncruntTndu-se din cauza articolului de
spre Richard Daley. Membrii Partidului Democrat nu se numa-
rau printre persoanele simpatizate de Philip Bancroft.
I — Nu e§ti de parere ca e tragic sa se piarda atTta talent,
inteligenta §i ambitie?
Tatal ei T§i ridica capul, fulgermd-o cu o privire apriga. La
patruzeci §i doi de ani era un barbat atragator, elegant, cu o fire
aspra, ochii alba§tri patrunzatori §i par castaniu Tncaruntit la
tTmple.
K - §i ce anume propui, Meredith?
R - O bursa. Daca Bensonhurst nu ofera una, le-ai putea cere
sa foloseasca o parte din banii donati ca sa o Tnfiinteze.
>t - §i le-a§ putea sugera ca bursa sa fie acordata fetei despre
care mi-ai vorbit, nu-i a§a? Vorbea de parca Meredith i-ar fi
propus ceva lipsit de etica, dar ea §tia ca tatal ei era dispus sa-§i
foloseasca puterea §i legaturile cu orice prilej §i Tn orice situatie,
daca prin asta §i-ar fi atins scopul propus. E ceva normal sa
profiti de putere, i-o spusese el de sute de ori.
■ Ea dadu Tncet din cap, ochii zTmbindu-i.
p--D a.
p - Intel eg.
& - Nu vei gasi o persoana mai merituoasa, insista ea cu elan.
§i, adauga cuprinsa de o inspiratie de moment, daca nu facem
ceva pentru.Lisa, s-ar putea ca Tntr-o zi sa depinda de asistenta
sociala. Asistenta sociala era un subiect garantat sa stTrneasca
o reactie negativa din partea tatalui ei. Meredith T§i dorea cu
disperare sa-i povesteasca tatalui ei mai multe despre Lisa, §i
cTt de importanta era prietenia lor, dar un al §aselea simt o opri.
In trecut, tatal sau se purtase atTt de protector, ca nici un copii
nu Tntrunise calitatile necesare ca sa-i fie ei prin preajma. Va fi
mai u§or de convins ca Lisa merita o bursa decTt prietenia lui
Meredith.
■ - Tmi aminte§ti de bunica ta, spuse el dupa o mica pauza Tn
care ramase pe gTnduri. Se interesa deseori de sufletele meri-
toase, dar mai putin norocoase.
Simti un junghi de vinovatie fiindca interesul ei pentru pre
zenta Lisei la Bensonhurst era tot atTt de egoist, pe cTt era de
nobil, dar urmatoarele lui cuvinte o facura sa uite totul:
- Sun-o mTine pe secretara mea. Da-i orice informatii aj
despre fata asta §i cere-i sa-mi aminteasca sa dau un telefon la
Bensonhurst.
Tn urmatoarele trei saptamTni, Meredith a§tepta cu un fel de
suspans amestecat cu agonie, temTndu-se sa-i marturiseasca
Lisei ce punea la cale, fiindca nu voia sa o dezamageasca, dar
incapabila sa-§i imagineze ca §coala ar Tndrazni sa refuze cere-
rea tatalui ei. Scrisoarea de la Bensonhurst sosi Tn saptamTna
urmatoare, iar Meredith ramase nelini§tita ITnga scaunul tatalui
ei a§teptfnd ca el sa o citeasca.
- Scrie aici, Ti spuse tatal ei Tn cele din urma, ca-i acorda
domni§oarei Pontini singura bursa existenta pe baza rezultatelor
extraordinare obtinute la Tnvatatura §i a recomandarii calduroase
din partea familiei Bancroft. Meredith scoase un chicot cu totul
nedemn de o tTnara distinsa, determinTndu-§i tatal sa o calmeze
cu o privire rece Tnainte de a continua: Bursa va acoperi studiile,
caminul §i cantina. Va trebui sa vina pe cont propriu la Vermont-
§i sa-§i faca singura rost de banii de cheltuiala.
Meredith T§i mu§ca buza. Nu se gTndise la costul unei cala-
torii cu avionul sau la banii de cheltuiala, dar, reu§ind pTna aici,
era convinsa ca va gasi solutii §i la celelalte probleme. T§i va
convinge tatal ca ar fi mai bine sa mearga cu ma§ina, iar atunci
Lisa va putea ealatori cu ei.
A doua zi, Meredith lua cu ea la §coala toate bro§urile de
spre Bensonhurst §i scrisoarea despre bursa. Ziua paru sa se
tTrasca la nesffr§it, dar pTna la urma ajunse Tn bucataria familiei
Pontini. Mama Lisei se agita Tn jurul ei, oferindu-i prajituri cro-
cante §i gem de caise facut Tn casa.
- Pe zi ce trece e§ti tot mai slaba, ca Lisa, spuse doamna
Pontini, iar Meredith ciuguli ascultatoare dintr-o prajitura, deschi-
zTnd ghiozdanul §i scotTnd afara bro§urile despre Bensonhurst.
Destul de stingherita de rolul de filantrop, vorbi plina de
vioiciune despre Bensonhurst §i Veimont, despre bucuria de a
ealatori, apoi anunta ca Lisei i se oferise o bursa. O clipa se lasa
o tacere de mormTnt, doamna Pontini §i Lisa parTnd incapabile
sa priceapa aceasta ultima afirmatie, apoi Lisa se ridica Tncet.
- Ce sTnt eu, izbucni ea, noua ta opera de binefacere!? Cine
naiba te crezi?
- Lisa, am Tncercat doar sa te ajut!
- Sa ma ajuti? se rasti Lisa rotindu-se spre ea. Ce te face sa
icrezi c-am chef sa merg la §coala cu o gramada de snobi bogatf
ca tine, care sa ma considere demna de mila? Parca vad, o
§coala plina de scorpii rasfatate pITngTndu-se ca trebuie sa se
descurce cu numai o mie de dolari trimi§i lunar de taticii lor.
- Nu va §ti nimeni ca e§ti acolo cu o bursa, numai daca le
spui tu, Tncepu Meredith, apoi pali furioasa §i jignita. N-am §tiut
ca ma crezi „o snoaba bogata" sau „o... o scorpie rasfatata".
- Uita-te la tine, nu reu§e§ti sa spui scorpie fara sa te Tneci.
E§ti atTt de pedanta §i Tnfumurata!
- Tu e§ti snoaba, Lisa, nu eu, o Tntrerupse Meredith Tncet,
vocea sunTndu-i Tnvinsa. Vezi totul numai prin prisma banilor. §i
n-ar trebui sa-fl faci probleme ca nu te vei integra la Benson
hurst. Eu sTnt cea care nu-§i gase§te locul nicaieri, nu tu. Spuse
toate astea cu un calm plin de demnitate, o atitudine care i-ar fi
facut mare placere tatalui ei, apoi se Tntoarse §i pleca.
Fenwick o a§tepta Tn ma§ina parcata ITnga casa Pontini.
Meredith se urea Tn spate. T§i dadu seama pentru a nu §tiu cTta
oara ca ceva nu era Tn regula cu ea. Nu-i trecu prin minte ca ar
putea fi vorba de cu totul altceva, o anume delicatefe §i sensibili-
tate, care-i Tndemna pe ceilalti copii sa o Tnjoseasca sau sa se
tina cTt mai departe de ea. Dar Ti trecu prin minte Lisei, urmarind
ma§ina departTndu-se, urind-o pe Meredith pentru ca putea sa
faca pe zTna cea buna, §i dispretuindu-se pentru sentimentele ei
meschine, nedrepte.
; A doua zi la prTnz, Meredith statea la locul ei obi§nuit, Tnfa-
§urata Tn palton, mTncTnd un mar, cu o carte deschisa pe ge-
nunchi. O vazu cu coada ochiului pe Lisa venind spre ea §i se
concentra §i mai tare asupra cartii.
- Meredith, spuse Lisa, Imi pare rau pentru ce s-a TntTmplat
ieri.
Nu-i nimic, replica Meredith, fara sa-§i ridice capul. Las-o
balta.
» - Tmi vine greu sa uit ca m-am purtat nasol cu cea mai buna
§i cea mai draguta persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
i Meredith se uita la ea, apoi reveni la carte, dar vocea i se
mai Tnmuie, de§i suna foarte hotarTta:
- Nu mai conteaza.
A§ezTndu-se ITnga ea pe lespedea de piatra, Lisa continua
TncapatTnata:
- leri m-am purtat ca o bestie dintr-o multime de motive
egoiste, proste§ti. Mi s-a facut mila de mine Tnsami. Tmi ofereai o
§arisa formidabila de a merge la o §coala deosebita, de a ma
simti deosebita, iar eu §tiam ca nu voi putea pleca. Mama are
nevoie de ajutorul meu la treburile casei §i la cre§terea copiilor,
§i chiar daca n-ar avea, mi-ar trebui bani pentru calatoria Tn
Vermont §i pentru o multime de alte chestii, odata ajunsa acolo.
- Nu mi-a trecut prin minte ca mama sau tatal tau nu ti-ar da
voie sa urmezi colegiul, recunoscu Meredith, uittndu-se la Lisa
pentru prima oara. M-am gTndit ca parin^ii vor Tntotdeauna o
viata mai buna pentru copiii lor, daca a§a ceva e posibijpi
- Ai dreptate, dar numai pe jumatate, spuse Lisa, iar Me
redith observa abia acum ca Lisa fremata de fericire. Mama
vrea. Dupa ce-ai plecat s-a certat cU tata. El zice ca o fata n-are
nevoie de §coala, treaba ei este sa se marite §i sa faca copii.
Mama a scos lingura de lemn §i i-a fluturat-o sub nas, tipTnd ca
eu sTnt capabila de mult mai multe, apoi totul s-a petrecut cu o
repeziciune uluitoare. Mama a chemat-o pe bunica, iar ea le-a
chemat pe matu§ile §i unchti mei, au venit la noi acasa §i Tn
curTnd toti T§i aduceau contributia financiara la educatia mea. Nu
e decTt un Tmprumut. Tmi imaginez ca daca trag tare la Benson
hurst trebuie sa pun mTna pe o bursa ia vreun colegiu. Iar apoi
voi obtine o slujba grozava §i voi da Tnapoi banii primiti.
Sub impulsul momentului, strTnse mTna lui Meredith, ochii
stralucindu-i.
- Cum e, Tntreba ea cu bITndete, sa §tii ca schimbi Tn Tntre-
gime viata cuiva? Sa §tii c-ai dus la Tmplinire'visurile mele, ale
mamei §i ale matu§ilor mele...
Meredith simti pe nea§teptate Tntepatura lacrimilor.
- Bine, spuse ea, foarte bine.
- Crezi c-am putea fi colege de camera?
Meredith dadu din cap, chipul ei TncepTnd sa radieze de
bucurie.
La cTtiva metri distanta, cTteva fete care mTncau Tmpreuna
Tntoarsera capetele,. facTnd ochii mari: Lisa Pontini, fata cea
noua, §i Meredith Bancroft, cel mai ciudat specimen din §coala,
se ridicasera brusc, pITngTnd, rTzTnd, Tmbrati§Tndu-se §i sarind de
pe un picior pe altul.
Capitolul 6
lunie 1978
Camera pe care Meredith o Tmpartise timp de patru ani cu
Lisa la liceul Bensonhurst era plina de cutii §i valize umplute pe
jumatate. Pe u§a dulapului atTrnau robele §i tichiile albastre pur-
tate la ceremonia de absolvire din ziua precedents, Tmpreuna cu
epoletii de aur, semn ca amTndoua terminasera §coala cu note
maxime. Tatal lui Meredith T§i petrecuse noaptea la un han din
apropiere §i trebuia sa soseasca Tn cel mult o ora, dar Meredith
pierduse notiunea timpului. Cople§ita de nostalgie, fruhzarea un
album gros scos dintr-un sertar, zTmbind amintirilor evocate de
fiecare fotografie.
Anii petrecuti Tn Vermond fusesera minunati atTt pentru ea,
cTt §i pentru Lisa. Contrar temerilor Lisei c-ar putea fi o proscrisa
la Bensohurst, reu§ise instantaneu sa devina un fel de model
pentru celelalte fete, acestea considerTnd-o Tndrazneata §i unica
In felul ei. Tn primul an, Lisa fusese cea care organizase un raid
Tncununat de succes asupra caminului baietilor din Litchfield,
drept razbunare pentru Tncercarea nereu§ita de a le fura chilo^ii
din dormitoare. Tn cel de-al doilea an, Lisa concepuse sceno-
grafia pentru piesa de teatru, reu§ind sa creeze un decor atTt de
uluitor, ca ziarele din mai multe ora§e publicasera fotografii pe
prima pagina. Tn cel de-al treilea an, Lisa, cine altcineva, fu
Invitata de Bil Fletcher la Balul primaverii din Litfield. Pe ITnga
titlul de capitan al echipei de fotbal, Bill Fletcher era extraordinar
de chipe§ §i foarte de§tept. Tnaintea balului marca de doua ori
pe teren §i o facu §i a treia oara Tntr-un motel din apropiere,
unde Lisa Ti darui virginitatea. Dupa grandiosul eveniment, Lisa
se Tntorsese Tn camera Tn care locuia cu Meredith §i relatase
vestea celor patru fete adunate acolo. TrTntindu-se pe pat, zTm-
bise afectat §i anunta:
- - Nu mai sTnt virgina. De acum Tncolo sTnteti libere sa-mi
cereti orice informatii sau sfaturi doriti!
- Nu-mi vine sa cred ca ai facut a§a ceva! izbucnise Me
redith, Daca ramTi Tnsarcinata? Daca celelalte fete vor rasplndi
vestea prin toata §coala? Daca afla parintii tai?
Reactfa Lisei fusese la fel de exploziva:
- Nu e§ti gardianul meu §i nu e§ti raspunzatoare pentru
actele mele, a§a ca nu te mai purta de parca mi-ai fi mama!
Daca speri ca Parker sau un alt erou legendar sa te ia pe sus §i
sa te vire Tn pat, treaba ta, darifiu te a§tepta ca toata lumea sa
fie ca tine! N-am crezut||ici o iota din toate aiurelile alea despre
puritate, cu care calugaritele de la St. Stephen ne-au Tmpuiat
capul, continuase Lisa, azvTrlindu-§i blazerul Tn dulap. Daca ai
fost destul de prostuta ca sa le crezi, atunci n-ai decTt sa ramTi
tTnara neprihanita, dar nu te a§tepta sa fiu §i eu! §i nu sTnt atTt
de neglijenta, TncTt sa ramTn Tnsarcinata... Bill a folosit un prezer-
vativ. Iar celelalte fete nu vor scoate nici un cuvTnt despre is-
prava mea, ele au facut-o deja! Singura virgina §ocata din
Tncapere e§ti tu!
- Destul, o Tntrerupsese Meredith pe un ton aspru, pornind
spre masa ei. Tn cjuda calmului«afi§at, sentimentul de vinovatie
§i jena nu-i dadeau pace. Se simtea raspunzatoare pentru Lisaf
ea era cea care o adusese la Bensonhurst. In plus, Meredith
§tia prea bine ca principiile ei erau cam arhaice §i nu avea nicj,
un drept sa4 impuna restrictii Lisei numai fiindca Ti erau impuse
ei. N-am avut intentia sa te judec, Lisa. Am fost doar Tngrijorata
pentru tine.
Dupa o clipa de tacere Tncordata, Lisa se Tntorsese spre ea
§i spusese:
- Mer, Tmi pare rau.
- Las-o balta, replicase Meredith. Ai dreptate.
- Nu, nu-i adevarat, spusese ea, uitTndu-se la Meredith cu o
privire staruitoare, disperata. Doar ca nu sTnt ca tine, §i nu pot fi.
Nu ca n-ar fi Tncercat, a§a, din cTnd Tn cTnd.
Marturisirea adusese un zTmbet crispat pe buzele lui Me
redith.
- De ce-ai vrea sa fii ca mine?
- Pentru ca, rosti Lisa surTzTnd, apoi TI imita pe Hamphrey
Bogart §i spuse: Ai clasa, fetito. Clasa cu C mare.
Prima lor confruntare adevarata se Tncheiase cu un armisti-
tiu, pecetluit cu o crema de ciocolata la cofetaria din ora§. UitTn-
du-se la fotografii, Meredith se gTndi la acea seara, dar amintirile
tl fura Tntrerupte de Lynn McLaughlin, care vrn capul pe u§a
spuntnd:
- Nick Tierney a sunat nu demult la telefonul din hoi. Mi-a
zis ca telefonul v-a fost deja deconectat §i ca va veni cit de
curTnd.
- Cu care din noi a vrut sa vorbeasca? Tntreba Lisa.
Lynn Ti raspunse ca o cautase pe Meredith, iar cTnd pleca,
Lisa T§i puse mTinile Tn §olduri §i se Tntoarse prefacTndu-se fu-
rloasa.
- §tiam eu! Toata noaptea abia daca §i-a putut dezlipi ochii
de la tine, de§i mai ca n-am stat Tn cap ca sa-i atrag atentia.,
N-ar fi trebuit sa te Tnvat niciodata cum sa te machiezi §i sa-ti
alegi rochiile!
- Iar ai Tnceput, para Meredith abordTnd un zTmbet afectat,
8§-ti asumi meritul pentru succesul meu neTnsemnat la cTtiva
bSieti. Nick Tierney era student Tn anul doi la Yale §i venise ca
un frate mai mare sa-§i urmareasca sora absolvind liceul, reu-
§ind sa ameteasca toate fetele cu fata lui frumoasa §i trupul bine
legat.- La cTteva minute dupa ce daduse cu ochii de Meredith, cel
ametit fusese el, §i nu facuse nici un secret din preferinta lui.
- Succes neTnsemnat la cTtiva baieti? repeta Lisa, aratTnd
superb chiar §i cu parul strTns anapoda Tntr-un coc Tn vTrful
capuluff Daca ai fi ie§it numai cu jumatate din baietii care te-au
invitat, mi-ai fi depa§it deja recordul de TntTlniri.
Se pregatea sa spuna mai multe, dar sora lui Nick Tierney
bStu Tn u§a deschisa.
- Meredith, spuse ea cu un zTmbet greu de stapTnit. Nick e
Jos cu un grup de colegi veniti din New Haven. Spuhe cs-i e ferm
hotM t sa te ajute sa-ti faci bagajele §i apoi sa te ceara de
nevasta sau de sotie, cum preferi.
- Trimite-I sus pe bietul barbat bolnav de amor §i lasa-i §i
prietenii sa urce, spuse Lisa rTzTnd. Dupa plecarea lui Trish Tie
rney, Lisa §i Meredith se uitara amuzate una la cealalta, diferite
Tn toate privintele, dar mereu de acord.
Ultimii patru ani adusesera multe schimbari Tn felul lor de a
fi, Tn cazul lui Meredith Tnsa schimbarile fusesera de-a dreptul
revolutionare. Lisa fusese Tntotdeauna frumoasa; actiunile nu-i
fusesera restrTnse de nevoia ochelarilor §i nu fusese blestemata
cu o dezvoltare tTrzie. Lentilele de contact cumparate de Mere
dith cu doi ani Tn urma din alocatia primita de la tatal ei elimi-
nasera nevoia ochelarilor §i Ti permisesera sa iasa Tn evidenta.
Natura §i timpul se ocupasera de restul, accentumdu-i trasa-
turile delicate, transformTndu-i culoarea parului Tntr-un.blond mai
deschis, rotunjindu-i §i subtiindu-i silueta exact Tn locurile potri-
vite.
La optsprezece ani, Lisa, cu parul ei cTrliontat, arzTnd ca o
flacara, era stralucitoare §i plina de viata. Prin contrast, Meredith
era mai tacuta, echilibrata §i de o frumusete serena. Vioiciunea
Lisei aduna barbatii Tn jurul ei; atitudinea rezervata a lui Mere
dith Ti incita. Oriunde ar fi mers Tmpreuna, fetele atrageau pri-
virile tuturor barbatilor. Lisa se bucura de toata aceasta atentie;
adora senzatia palpitanta conferita de TntTlniri §i se dadea Tn vTnt
dupa cTte o noua aventura amoroasa. Meredith descoperi dudat
de searbada noua ei popularitate Tn rTndul membrilor sexului
opus. De§i Ti placea compania baietilor care o duceau la schi, la
baluri sau la petrecerile lor, disparuse noutatea senzatiei de a fi
invitata, TntTlnirile cu baieti pentru care nu simtea decTt prietenie
devenise ceva placut, dar nu atTt de emotionat pe cTt T§i imagi-
nase. Simtea acela§i lucru §i Tn ce privea sarutul. Lisa atribuia
raceala ei faptului ca-§i formase, Tn mod gre§it, un ideal din
Parker, iar acum compara cu el fiecare mascul. Asta explica,
fara Tndoiala, o parte din retinerea lui Meredith. Dar adevarul era
ca Meredith fusese crescuta Tntr-o casa de adulti, dominata, pe
deasupra, de un om de afaceri dinamic, foarte serios. § i'c u
toate ca baietii cu care se TntTlnea erau simpatici, se simtea Tn
mod invariabil mult mai matura ca ei.
Meredith §tiuse Tnca din copilarie ca voia sa-§i ia diploma de
studii §i sa-§i ocupe locul care i se cuvenea la firma Bancroft &
Company. Baietii de la Ritchfield, ba chiar §i fratii lor mai mari de
la colegiu nu pareau sa aiba nici un scop Tifiviata, nici o preocu-
pare Tn afara de sex, sport §i bautura. Pentru Meredith, ideea de
a-§i da virginitatea unui baiat al carui singur tel era sa-i adauge
numele pe lista de virgine Bensonhurst deflorate de barbatii
Litchfield, lista despre care se afirma ca atTrna Tn sala de scrima
de laptchfield, nu eraffuimai ceva lipsit.de sens, ci de-a dreptul
umilitor §i sordid. CTnd va ajunge' sa aiba o relatie intima, voia sa
fie cu cineva pe care TI admira §i Tn care putea sa aiba Tncre-
dere. Dupa ce Tncercase doi ani la rmd, fara nici un succes, sa
comunice cu tatal ej, sa se apropie de el, Meredith era ferm
hotarTta ca posibilul ei iubit sa fie cineva cu care putea sta de
vorba, un barbat dispus sa-§i Tmparta gtndurile cu ea. §i ori de
cTte ori !§i imagina acel iubit ideal, Tn fata ochilor ft- aparea Par
ker.
Tn anri petrecuti la BensontSsirst, Meredith reu§ise sa-l vada
destul de des Tn vacantele petrecute acasa,. o stradanie u§urata
§i de faptul ca atTt'familia lui Parker, cTt §i a ei erau membrii
clubului Glenmoor Countru. La Glenmoor, traditia cerea ca toti
membrii clubului sa fie prezenti la balurile importante §i la eveni-
mentele sportive. PTna acum cTteva Juni, cTnd Meredith Tmplinise
optsprezece ani, i se interzisese sa ia parte la activitatile mem-
brilor adul^i, dar reu§ise sa se foloseasca de celelalte §anse
oferite de Gelnmoor. Tn fiecare vara Ti cerea lui Parker sa-i fie
partener la concursul de tenis. El acceptase Tntotdeauna cu
multa amabilitate, chiar daca meciurile lor fusesera ni§te TnfrTn-
geri teribile, datorate mai ales emotiei lui Meredith de a juca
alaturi de el.
I De-a lungul anilor se folosise §i de alte mici §iret!ieuri, cum
ar fi sa-§i convinga tatal ca Tn fiecare vara sa dea mai multe
petreceri, una dintre ele avTndu-l Tntotdeauna ca invitat pe Par-?
ker §i familia lui. Din moment ce familia-lui era proprietara bancii
cu care lucra firma Bancroft & Company, Parker fiind deja unul
dintre functionarii importantly era practic obligat sa ia parte la un
dineu, atTt pentru afaceri, cTt §i ca Tnsotitor al lui Meredith.
I Tn perioada Craciunului, reu§ise sa se afle de doua ori sub
vTscul agatat Tn hoi exact cTnd Parker §i familia lui se aflau Tn
obi§nuita vizita anuala cu qcazia sarbatorilor de iarna, §i mergea
Tntotdeauna cu tatal ei cTnd venea vremea sa le Tntoarca vizita.
| Ca rezultat al §mecheriei cu vTscul din primul an de liceu,
Parker fusese cel care.Ti daruise lui Meredith primul ei sarut;
traise cu amintirea lui pTna la Craciunul urmator, visase la atin-
gerea, mirosul §i felul cum Ti zTmbise Tnainte sa o sarute.
| Ori de CTte ori Parker venea la cina, lui Meredith Ti placea
Sa-f asculte discuttnd despre afacerile bancare §i Ti placeau §i
mai mult plimbarile pe care le faceau Tmpreuna cTt timp parintl
lor serveau cite un cotiac. Tntr-una din-plimbSrfle acelea din
vara trecuta, Meredith facuse descoperirea umilitoare ca Parker
§fUse mereu ca avea o slabiciune pentru el.
- De fiecare data cTnd te vad e§ti tot mai frumoasa. Banuiesc
ca am §tiut dintotdeauna ca pTna la urma cineva Tmi va ocupa
locul din inima ta, dar n-am crezut niciodata ca-mi va fi uzurpat
de un mucos care iti salveaza schiul. Adevarul e, o tachina el>,
ca am tnceput sa ma obi§nuiesc sa fiu eroul romantic preferat
rostise el.
MTndria §i bunul-simt o Tmpiedicasera pe Meredith sa-i de
clare ca Tntelesese gresit §i ca fiimeni nu®luase locul; seriozi-
tatea o oprise sa pretihda ca n-ar fi ocupat niciodata un loc Tn
inima ei. §Hcufn nu parea distrus de tradarea ei imaginara,
facuse singurul lucru posibil; tncercase sa salvaze prietenia tra-
ttnd, la rtndul ei; slabiciunea pentru el ca pe o treaba hazlie
apartintnd trecutultii.
- Ai §tiut ce simt pentru tine? Intrebase ea, reu§ind sa ztm-
beasca.
- A m §tiut, recunoscuse el, privind-o melancolic, Obi§nuiam
sa ma tntreb daca tatal tau va observa §i ma va alunga cu
pu§ca. Are o atitudine foarte protectoare fata de tine.
- Am observat §i eu, glumise Meredith, de§i chestitinea In
speta era departe de a fi ceva amuzant, atiihci sau acum.
Parker rtsese u§or de remarca ei, apoi redevenise serios:
- Chiar daca inima tti apartine unui schior, sper ca asta sa
nu puna capat plimbarilor, cinelor §i partidelor de tenis. Mi-au
facut tntotdeauna o mare placere.
Au continuat discutia vorbind despre planunie lui Meredith
de a urma colegiul §||ntentia ei de a pa§i pe urmeie stramo§ilor,
ocupfnd biroul pre§edintelui de la Bancroft & Company. Parea
sa fie singurul care sa tnteleaga ctt de mult t§i dorea sa-§i ia
locul care i se cuvine la firma, §i credea sincer ca straduintele ei
vor fi tncununate de succes.
Acum, stlnd tn camera de la camin §i gtndindu-se ca urma
sa-l vada din nou dupa aproape un an, Meredith se pregatea
deja pentru posibilitatea ca Parker sa nu-i fie niciodata altceva
decTt un prieten. Ideea Ti sff§ia inima, dar era sigura de prietenia
lui, iar asta Tnsemna enorm pentru ea.
B |n spatele lui Meredith, Lisa ie§i din dulapul zidit Tn perete,
cu ultimul brat de haine §i le azvtrli pe pat ITnga valiza deschisa.
I - Te gtnde§ti. la Parker, o lua ea peste picior. Faci mereu
mutra asta le§inata cTnd... Se Tntrerupse, Tn pragul u§ii aparTnd
Nick Tierney §i cei doi prieteni, blocati vederii de umerii lui jafi.
- Le-am spus tjpilor astora, anunja el aratfnd cu capul spre
prietenii aflati, undeva, Tn spate, ca Tn camera asta vor vedea
doua fete frumoase cum nu exista aitele Tn Tntreg statul Con
necticut, dar din moment ce-am ajuns primul am dreptul sa aleg,
iar eu o iau pe Meredith. FacTndu-i cu ochiul Lisei, se dadu la o
parte.
| - Domnilor, rosti el facTnd un gest larg cu bratul, permiteti-mi
sa va prezint „celeilalte“ frumuseti. Cei doi pa§ira Tn Tncapere
parTnd plictisiti, TngTmfati, plini de teribilismul specific studentilor
din Ivy League. li aruncara Lisei o singura privire §i Tncremenira.
Blondul musculos T§i reveni primul. ■ , >,'■
Trebuie sa fii Meredith® i se adresa el Lisei, expresia Tndu-
rerata de pe chip dTnd de fnteles ca Nick luase tot ce era mai
bun. Ma numesc Craig Huxford, iar acesta este Chase Vouthier.
t§i tntoarse capul spre brunetul de douazeci §i unu de ani de
ITnga el, acesta studiind-o pe Usa ca un barbat venit Tn sfTr§it Tn
contact cu perfectiiffiea.
: Lisa T§i Tmpreuna bratele la piept §i se uita amuzata la amTn-
doi.
| - Nu sTnt Meredith.
| Capetele li se Tntoarsera ca la comanda spre celalalt colt al
camerei. Acolo se afla Meredith.
I - Dumnezeule! §opti Craig Huxgord.
- Dumnezeulel repeta Chase Vauthier, uitTndu-se amTndoi
de la o fata la alta. k 4
I Meredith T§i mu§ca buza ca sa nu rTda de reactia lor cara-
ghioasa. Lisa T§i Tnalta sprmcenele §i rosti pe un ton agasafc
R - Dupa ce va terminati rugaciunile, va dam cTte o Cola sa ne
ajutati la bagaje.
[Ei facura un pas Tnainte, zTmbind proste§te. Tn spatele lor
aparu Philip Brancroft, sosit cu o jumatate de ora mai devreme,
§i se opri brusc, chipul Tntunecmdu-i-se de furie la vederea celor
trei tineri.
- Ce naiba se TntTmpla aici?
Cei cinci ocupanti ai Tncaperii Tnghetara, apoi Meredith se
duse la tatal ei §i mcerca sa aplaneze situatia prezentTndu-i cei
trei baieti. IgnorTndu-i efortul, acesta le arata u§a cu capul.
- Afara! se rasti eli- iar dupa plecarea lor se Tntoarse spre
fete. Credeam ca regulile acestei §coli interzic intrarea Tn afuri-
sita de cladire a altor barbati Tn afara parintilor.
Nu „credea“, o §tia foarte bine. Cu doi ani Tn urma Ti facuse
lui Meredith o vizita surpriza, iar la sosirea lui, Tntr-o duminica la
patru dupa-amiaza, vazuse baieti Tn holul de jos, dincolo de
u§ile principale. tnainte de acel weekend, Vizitatorilor de sex
opus li se permisese accesul Tn holul caminului Tn dupa-amie-
zele de la sffr§it de saptamTna. Dupa ziua aceea, persoanelor
de sex masculin li se interzisese complet accesul Tn cladire.
Philip reu§ise sa schimbe regulile, dTnd buzna Tn biroul direc-
toarei §i acuzTnd-o de toate pacatele posibile, de la neglijenta
crasa la favorizareadelincventei minorilor, apoi amenintase ca
va anunta toti parintii de aceste fapte reprobabile §i T§i va re-
trage fondul anual daruit institutiei.
Acum, Meredith se lupta cu furia §i umilinta din cauza pur-
tarii lui fata de cei trei baieti.
- tn primul rTnd, spuse ea, §coala s-a termpat ieri, a§a ca
regulile nu se mai aplica. tn al doilea rTnd, nu faceau decTt sa ne
ajute sa ducem jos cutiile, ca sa le expediem acasa §i sa putem
pleca...
- Aveam impresia, o Tntrerupse el, ca eu eram cel care
trebuia sa vin aici dimineata §i sa ma ocup de treburile astea.
Cred ca de aceea m-am sculat din pat la... Se Tntrerupse din
tirada auzind vocea directoarei:
- tmi cer scuze, domnule Bancroft, spuse ea. STnteti chemat
urgent la telefon.
CTnd el pleca, Meredith se lasa sa cada pe pat, iar Lisa trTnti
sticla de Cola pe masa.
- Nu-I pot Tntelege pe omul asta! izbucni ea furioasa. E pur
§i simplu imposibil! Nu te lasa sa te TntTlne§ti cu nici un tTnar pe
care nu-l cunoa§te din frageda pruncie §i sperie pe oricine ar
tncerca. CTnd ai Tmplinit §aisprezece ani ^i-a facut cadou o ma
rina, dar nu te lasa sa o conduci. Am patru frati care smt italieff|
flr-ar sa fie, dar toti la un loc nu sTnt nici pe departe atTt de
sfcTitor de protectori'ca tatal tau. Fara sa-§i dea seama ca spu-
sele ei nu faceau decTt sa accentueze nemultumirea §i furia lui
Meredith, se a§eza pe pat ITnga ea. Meratrebuie sa faci ceva cu
ol, altfel vara asta va fi §i mai cumplita ca ultima. Eu.voi fi
plecata, a§a ca n-o sa ma ai jTnga tine. Profesorii de la Bensonl
hurst fusesera atTt de impresionati de notele Lisei §i de talentul
ei artistic, ca-i obtinusera o bursa de §ase saptamTni Tn Europa,
Iar studenta trimisa avea dreptul sa aleaga ora§ul cel mai potrivit
viitoarei cariere. Lisa se hotarTse pentru Roma §i se Tnscrisese
la un curs de deeoratiuni interipare.
\ Meredith T§i sprijini spatele de perete.
B - Nu ma Tngrijoreaza atTt de mult vara asta, cTt ce va fi peste
treipni.
| Lisa §tia ca se referea la batalia dusa cu tatal ei privind
colegiul pe c a re * va urma. Mai multe universitati Ti oferisera
Lisei ,burse integrale, iar ea alesese Northwestern pentru ca
Meredith voia sa mearga acolo. Tatal l,ui Meredith Tnsa insista ca
ea sa se Tnscrie la Maryville College, care-nu era decTt un felde
jcoala postliceala de elita, dintr-o suburbie a ora§ula1§Chicago.
Meredith facuse un compromis §i T§i prezentase cererea de Tn-
scriere la ambele §colfifiind acceptata de amTndoua. Iar acum,
Tntre ea §i tatal ei se declan§ase un fel de stare de razboi din
cauza colegiului pe care TI va urma.
- Chiar crezi ca vei reu§i sa-l convingi sa nti. te trimita la
Maryville?
Nu ma due acolo!
- O §tii.tu, o §tiu §i eu, dar tatal tau e cel care trebuie sa fie
de acord sa-ti plateasca taxele de §colarizare.
; - Va ceda. Ma paze§te ca un cerber, dar vrea tot ce e mai
bun pentru mine, pe cuvTnt, iar §coala de management de la
Northwestern e cea mai buna. O diploma de la Maryville nu
valoreaza nici cTt hTrtia pe care e scrisa.
B: Furia Lisei ceda locul nedumeririi, gTndindu-se la Philip Ban
croft, un barbat pe care ajunsese sa-l cunoasca, dar pe care nu
reu§ea sa-l Tnteleaga.
- Tmi dau seama ca vrea tot ce e mai bun pentru tine, spuse
ea. §i recunosc ca nu e ca majoritatea parinfilor care T§i trimit
copiii aici;- Lui macar Ti pasa. Te suna Tn fiecare saptamTna §i a
fost prezent la toate evenimentele importante. Tn primul an pe-
trecut la Bensonhurst, Lisa descoperise, §ocata, ca cei mai multi
dintre parintiijfetelor de acolo pareau sa duca o viata cu totul
separata de cea a copiilor lor, iar cadourile costisitoare trimise
prin po§ta erau de obicei un surogat pentru vizite, telefoane §i
scrisori. Poate n-ar fi rau sa vorbesc cu el tn particular §i sa
Tncerc sa-l conving sa te lase la Northwestern.
• - §i ce crezi ca vei obtine?
- Acela?i lucru pe care I-am obtinut §i ultima oara, cTnd I-am
Tnfruntat §i ti-am luat apararea, de§i Tncepe sa creada am o
influenta proasta asupra ta. Ca sa-l Tmpiedice pe Philip sa
creada a§a ceva, Lisa TI tratase, cu o singura exceptie, ca pe un
binefacator iubit §i respectat, care fi favorizase intrarea la Ben-
so lW fst. Tn prezenta lui era Tntruchiparea politetii pline de stima
§i a decentei feminine, un rol atTt de opus firii ei deschise, fara
ascunzi§uri, fapt care o enerva la cuime, iar pe Meredith o facea
sa rTda cu lacrimi.
La Tnceput, Philip paruse sa o considere pe Lisa un gen de
orfelina sprijinita financiar, care TI surprinsese placut achitTn-
du-se admirabil de Tndatoririle ei la Bensonhurst. Cu trecerea
timpului Tnsa, Ti arata Tn feiul sau aspru, deloc expansiv, ca era
mTndru de ea §i simtea chiar un minimum de afectiune. Parintii
lis e i nu puteau veni la Benosnhurst pentru diferite festivitati §i
Tntreceri, a§a ca Philip T§i asumase rolul lor, invitTnd-o la cina
Tmpreuna cu Meredith, dTnd dovada de un interes moderat pen
tru activitatile ei §colare. Tn primavara primului an de liceu, Fhilip
mersese atTt de departe, TncTt T§i pusese secretara sa o sune pe
doamna Pontini §i sa o Tntrebe daca nu voia sa-i duca el ceva
Lisei, cTnd va pleca cu a v io ll||la Vermont pentru „Weekend-ul
parintilor". Doamna Pontini acceptase propunerea cu mare bu-
curie §i stabilisera sa se TntTlneasca la aeroport. Acolo TI Tncar-
Case cu o cutie alba cu prajituri de casa §i o punga maronie ,cu
bucati de salam. Enervat ca va trebui sa urce la bordul avionului
aratTnd, a§a cum Ti marturisise mai tTrziu lui Meredith, ca un
amarTt de navetist urcTnd Tn autobuz cu pachetelul cu mTncare
sub brat, Philip pusese totu§i pachetele Tn mTinile Lisei, con-
tlnuTnd sa faca pe tatal sever. Seara trecuta, Tn cinstea ab-
solvirii, Ti facuse cadou lui Meredith un lanti§or masiv de aur, cu
un medalion din topaz Tn forma de trandafir lucrat la Tiffany's.
Lisei Ti daduse ceva mai putin costisitor, dar la fel de frumos, o
br§tara de aur avTnd gravate pe suprafata cu linii §erpuitoare
initialele ei §i data. Fusese lucrata tot la Tiffany’s.
B; La Tnceput, Lisa nu §tiuse cum sa-i interpreteze atitudinea,
fiindca, de§i incredibil de politicos, era Tntotdeauna distant §i
sobru, la fel cum se purta cu Meredith. Mai tTrziu, dupa ce-|
cTntarise actiunile §i Ti descifrase comportamentul rezervat, Lisa
o anuntase vesela pe Meredith ca, dupa parerea ei, Philip Ban
croft era de fapt un dulau cu inima buna, care mai mult latra
decTt mu§ca. Concluzia, cu totul eronata, o Tndemnase sa in-
tervina Tn sprijinul |§i Meredith Tn timpul verii de dupa cel de-al
doilea an de liceu. ti spusese lui Philip, foarte politicoasa §i cu
cel mai dulce zTmbet al ei, ca Meredith merita mai mi)lt§ libertate
pe perioada vacantei. Reactia lui Philip, la ceea ce numise ,jn-
gratitudinea" §i ..amestecul" Lisei, fusese de-a dreptul exploziva
§i numai scuzele ei imediate §i umile TI Tmpiedicasera sa-§i duca
la Tndeplinire amenintarea de a pune capat prieteniei ei cu Mere
dith §i de a sugera directiunii §colii sa acorde bursa ei cuiva mai
„meritos“. Confruntarea o zguduise pe Lisa nu doar datorita ati-
tudjnf lui schimbatoare. Din ceea ce-i spusese, Lisa Tntelesese,
Tn sffr§it, ca Philip nu numai ca o propusese pentru bursa, dar o
crease anume din fondul acordat §colii. Descoperirea o facuse
sa se simta ca o mare ingrata, iar reactia lui furtunoasa Ti lasase
un gust amar.
Acum, Lisa simtea aceea§i furie neputincioasa §i uluiala,
VazTnd restrictiile rigide impuse lui Meredith.
I - Crezi, Tntr-adevar, ca motivul pentru care se poarta cu tine
ca un cTine de paza e ca mama ta l-a Tn§elat? Tntreba ea.
p - Nu l-a Tn§elat doar o data, a fost o tTrfa Tn toata regula.
Dupa casatorie s-a culcat cu toti barbatii, de la antrenori de cai
la §oferi de camioane. A preferat tot felul de canalii, anume ca
sa-§i bata joc de tatal meu. Anul trecut I-am Tntrebat pe Parker §i
el mi-a povestit ce §tiau parint||lui despre ea. Se pare ca toata
lumea era la curent cu ispravile ei.
- Mi-ai mai spus toate astea, dar ce nu Tnteleg, continua
Lisa cu amciraciune, e de ce tatal tau se poarta de parea mora-
vurile ar fi un fel de defect genetic pe care s-ar putea sa-l fi
mo§tenit.
- Se poarta a§a, fiindca asta e parerea lui, replica Meredith.
CTnd Philip Bancroft reveni Tn camera, se uitara la el cu un
sentiment de vinovatie.
- Ce s-a TntTmplat?
- Bunicul tau a murit azi-dimineata, spuse el cu o voce
mirata, aspra. Infarct. Ma due sa platesc motelul §i sa-mi iau
bagajele. Am aranjat sa plecam cu un avion care decoleaza
peste o ora. Se Tntoarse spre Lisa. Ma bazez pe tine sa-mi duci
ma§ina acasa. Meredith TI convinsese sa mearga acasa cu ma-
§ina §i nu cu avionul, pentru ca Lisa sa poata veni cu ei.
- Cum sa nu, domnule Bancroft, spuse Lisa repede. Condo-
leante pentru tatal dumneavoastra.
CTnd el pleca, Lisa se uita la Meredith.
- Mer, nu te simti bine?
- Ba da, spuse Meredith pe un ton ciudat.
- Bunicul asta e tipul care s-a Tnsurat acum cTtiva ani cu
secretara lui?
- El §i cu tata nu s-au prea Tnteles. Ultima oara cTnd I-am
vazut aveam unsprezece ani. Mai telefona din cTnd Tn cTnd,
vorbea cu tata despre lucrurile de la magazin, §i cu mine. Era,
era, Tmi era darg, Tncheie ea cu o voce pierduta. §i m-a iubit. Se
uita la Lisa, ochii lucindu-i tri§ti. Tn afara tatalui meu a fost sin
gura mea ruda. Nu mi-au mai ramas decTt ni§te veri Tndepartati,
pe care nici macar nu-i cunosc.
Capitolul 7
Tn salonul casei lui Philip Bancroft, Jonathan Sommers §ovai
nesigur, cautTnd cu privirea prin multimea venita ca §i el Tn vizita
de condoleante cu ocazia TnmormTntarii lui Cyril Bancroft. Opri
unul dintre oamenii angajati sa serveasca bauturi §i iua doua
pahare de pe tava. BTnd votca dintr-o singura Tnghititura, Jona
than puse paharul gol pe marginea unui ghiveci, apoi sorbi din
paharul cu scotch, strTmbTnd din nas fiindca nu era Chivas Re
gal. Vodca, combinata cu ginul baut dintr-o sticlu^a plata de la
bordul ma§inii, II facu sa se simta ceva mai pregatit pentru Tn-
fruntarea momentelor funerare. LTnga el, o batrTnica slabuta se
sprijinea de un baston §i-l studia curioasa. Din moment ce bu-
nele maniere cereau ca el sa i se adreseze, Jon T§i stoarse
creierii Tn cautarea unui subject de conversatfe adecvat situatiei.
I - Urasc TnmormTntarile, dumneavoastra nu?
I - Mie Tmi plac, replica ea pe un ton TngTmfat. La vtrsta mea
consider fiecare TnmormTntare drept un triumf personal, mai ales
ca n-am fost eu oaspetele de onoare.
P Jon T§i Tnghiti hohotul de rTs, rTsul zgomotos Tntr-o astfel de
atmosfera austera ar fi fost o Tncalcare nepermisa a etichetei, pe
care fusese crescut sa o respecte cu sfintenie. CerTndu-§i scuze,
puse pe o masa de ITnga el paharul cu ce mai ramase din
scotch §i porni Tn cautarea unei bauturi mai bune. Tn spatele lui,
batrTnica firava lua paharul §i-l duse delicat la buze.
I - Scotch ieftin! decreta ea scTrbita §i puse paharul la loc.
I CTteva minute mai tTrziu, Jon TI repera pe Parker Reynolds
stlnd Tn sufragerie alaturi de doua tinere §i un alt barbat. Dupa
ce facu o oprire la bufet ca sa-§i ia un alt pahar, porni sa se
alature prietenilor sai.
- Un chef pe cinste, nu-i a§a, spuse el rinjind sarcastic.
- Parea urai TnmormTntarile §i nu veneai la nici una, spuse
Parker la Tncheierea saluturilor.
I‘ - Le urasc, cum sa nu. N-am venit aici ca sa-l jelesc pe Cyril
Bancroft, am venit sa-mi protejez drepturile. Jon sorbi din pahar
IncercTnd sa alunge amaraciunea simtita. Tata ma ameninta cu
dezmo§tenirea, doar ca de data asta cred ca ticalosul ala batrTn
vorbe§te serios.
Leigh Ackerman, o bruneta draguta cu o silueta adorabila, TI
privi amuzata §i neTncrezatoare.
■ - Tatal tau are de gTnd sa te dezmo§teneasca daca nu iei
parte la TnmormTntari?
I - Nu, frumoasa mea, tata ameninta sa ma dezmo§teneasca
daca „nu-mi revin" §i nu fac urgent ceva cu viata mea. Tn tra-
ducere libera Tnseamna ca trebuie sa apar la TnmormTntarile
unor vechi prieteni, cum e aceasta, §i sa particip activ la noua
afacere din cacfrul familiei.
■
- Suna cumplit, replica Parker schittnd un zTmbet sever. §i
carei noi afaceri i-ai fost destinat?
- Puturi petroliere, spuse el. Alte puturi petroliere. Acum,
tata a Tncheiat o Tntelegere cu guvernul .venezuelean ca sa se
ocupe de petrolul de acolo.
Shelly Fillmore privi peste umarul lui Jon la mica oglinda
Tncadrata Tntr-o rama aurita §i T§i duse degetul la coltul gurii
§tergTnd o pata minuscula de ruj roz.
- Sa nu-mi spui ca te trimite Tn America de Sud?
- Nimic nu i se pare mai important, rTse Jon batjocoritor.
Tata mi-a acordat deosebita onoare de a lasa Tn seama mea
angajarea personalului care va lucra acolo. M-a numit §ef al
departamentului personal. Apoi, §titi ce-a facut ticalosul ala fara
suflet?
Prietenii lui erau la fel de obi§nuiti cu tiradele Tmpotriva tata
lui, ca §i cu betiile, dar a§teptara sa-i asculte §i ultimele ne-
multumiri.
- Ce-a facut? Tntreba Doug Chalfond.
- M-a verificat. Dupa 'ce am angajat primii cincisprezece
oameni cu experienta, tata a insistat sa-i TntTlneasca pe toti cei
cu care am stat de vorba, ca sa-mi poata evalua capacitatea de
a alege lucratorii, A respins jumatate din cei numiti de mine.
Singurul care i-a placut cu adevarat a fost un tip pe nume Far
rell, muncitor Tntr-o fabfica de otel, pe care eu nu aveam de gmd
sa-l pun pe statul de plata. Singura data cTnd Farrell s-a apropiat
de o platforma petroliera a fost acum doi ani, cTnd a lucrat la
cTteva puturi mici din Dumnezeu §tie ce cTmp cu porumb din
Indiana. Habar n-are ce-i aia o platforma petroliera mare, a§a
cum avem noi Tn America de Sud. Tn plus, pe Farrell TI doare Tn
cot de petrol. Singurul lucru care TI intereseaza e prima de o
suta cincizeci de mii de dolari pe care o va prrmi daca rezista doi
ani acolo. l-a spus-o pe §leau tatalui meu.
- Atunci de ce l-a angajat, totu§i?
- Mi-a zis ca i-a placut stilul lui Farrell, rinji Jon, dTnd pe gTt
ce mai ramasese Tn pahar. l-a placut ce vrea sa faca Farrell
odata ce va pune mTna pe bani. La dracu’, mai ca ma a§teptam
ca tata sa nu-l mai trimita pe Farrell Tn Venezuela §i sa-i ofere
postul meu. Iar acum, am primit instructiuni clare sa-l iau cu
mine luna viitoare §i „sa-l familiarizez cu modul de lucru §i sa-i
fac cuno§tinta cu restul baietilor".
- Jon, spuse Leigh foarte calma, te Tmbeti §i vorbe§ti prea
tare.
1 - Scuze, mormai el, dar de doua zile tot TI aud pe tata
ridicTndu-l Tn slavi. Fiti atenti ce va spun, Farrell e un ticalos
arogant §i ambitios. N-are maniere, n-are bani, n-are nimic.
| - Pare de-a dreptul irezistibil, glumi Leigh.
Cum ceilalti trei ramasera tacuti, Jon rosti pe un ton defen-
siv:
« - Daca credeti ca exagerez, TI aduc la club, la balul de 4
lulie §i va las sa judecani singuri cam ce fel de om vrea tata sa
ajung.
I - Nu fi idiot, TI mustra Shelly. Tatal tau poate ca-l simpa-
tizeaza ca angajat, dar te castreaza daca te prezinti la Glen
moor cu cineva ca el.
- §tiu, replica Jon cu un zTmbet fortat, dar merita.
I - Numai nu ni-l lasa pe cap, TI preveni ea dupa ce schimba o
privire cu Leigh. N-o sa ne petrecem seara stTnd de vorba cu un
muncitor numai ca tu sa-i faci Tn ciuda tatalui tau.
^ - Nici o problema. tl las pe Farreii de capul lui, sa se zbata
ca pe§tele pe uscat, iar tata TI va urmari cum se chinuie sa
aleaga furculita potrivita. BatrTnul nu-mi va putea repro§a nimic.
In fond, el mi-a cerut „sa-l pun la curent pe Farrell" §i „sa am
grija de el“ cTt timp va fi Tn Chicago.
Parker rTse pe Tnfundate de expresia feroce de pe chjpul lui
Jon.
I - Trebuie sa existe o cale mai u§oara de a-ti rezolva pro
blema.
f - Exista, spuse Jon. Mi-a§ putea gasi o nevasta bogata care
sd ma tina Tn palme, §i atunci i-a§ putea spune scumpului meu
IStic sa se duca la dracu’n praznic. Privi peste umar §i facu
semn unei tinere dragute, Tmbracatia Tn uniforma de camerista,
purtTnd Tn mTna o tava cu bauturi. Ea se grabi sa vina ITnga el,
Iar Jon Ti zTmbi. Nu e§ti numai frumu§jca, Ti spuse el punTnd
paharul gol pe tava §i luTnd altul, dar mi-ai salvat §i viata. Din
modul stingherit Tn care fata surTse, apoi ro§i, Jon deduuse, la
fal ca restul grupului, ca nu era cu totul imuna la statura lui
vTnjoasa de un metru optzeci §i la trasaturile placute. AplecTn-
du-se spre ea, Jon se prefacu a vorbi Tn §oapta. Nu exista nici o
§ansa ca munca sa fie doar o distractie pentru tine, iar tatal tau
sa fie proprietarul unei band sau a unei mari firme?
- Ce? Vreau sa spun nu, rosti ea, TmbujorTndu-se.
ZTmbetuI lui Jon deveni frivol §i teribil de cuceritor.
- N-are banca? Nici macar o fabrica sau puturi de petrol?
- E... e instalator, Ti scapa ei.
Atunci nici nu se pune problema casatoriei. Orice candi
date la titlul de sotie a mea trebuie sa Tndeplineasca anumite
conditii financiare §$ sociale. Totu§i, am putea avea o mica aven-
tura. Ce-ar fi sa ma a§tepti Tn ma§ina mea peste o jumatate de
ora? E Ferrari-ul ro§u din fata casei.
Fata pleca, aratTnd Tmbufnata §i contrariata.
- Ce-ai facut e absolut respingator, spuse Shelly, dar Doug
Ti dadu un ghiont §i chicoti:.
- Pun pariu pe cincizeci de dolari ca fata te va a§tepta Tn
ma§ina.
Jon Tntoarse capul §i dadu sa-i raspunda, dar atenfia Ti fu
atrasa brusc de o blonda superba Tntr-o rochie neagra dreapta
cu guler malt §i mTneci scurte. TTnara cobora scarile intrtnd Tn
salon. Se holba la ea cu gura larg deschisa, vazTnd-o ca se
opre§te sa vorbeasca unui cuplu mai Tn vTrsta, apoi cTnd un grup
de oameni se mi§ca §i o ascunse, se apleca Tntr-o parte Tncer-
cTnd sa n-o scape din ochi.
- La cine te uiti? Tntreba Doug privind Tn directia Tn care Ti
erau Tndreptati ochii.
- Nu §tiu cine e, dar mi-ar placea sa aflu.
- Unde? Tntreba Shelly §i toti T§i Tntoarsera capetele Tn di
rectia Tn care se uita el.
- Acolo! spuse Jon aratTnd cu paharul spre multimea care
se mi§ca Tn jurul blondei, permitTndu-i s-o studieze.
Parker o recunoscu §i zTmbi.
- O cunoa§teti toti, doar ca n-ati vazut-o demult. Patru fete
nedumerite se rasucira spre el, iar zTmbetuI lui se largi. Scumpii
mei prieteni, cea de colo e Meredith Bancroft.
- Ti-ai pierdut mintile! exclama Jon. O fixa atent, dar nu gasi
nici o asemanare Tntre fata urTta §i stTngace de care T§i amintea
§i frumusetea serena pe care o avea Tn fa^a ochilor. Disparuse
grasimea, ochelarii, proteza §i nelipsita bentita din par. Pletele
aurii erau prinse Tntr-un coc simplu, cTteva §uvite coborTndu-i
deasupra urechilor, TncadrTnd o fata de o frumusete clasica,
desenata parea cu penelul. Tn clipa aceea, ea T§i ridica privirea
§i T§i Tnclina capul spre cineva din dreapta grupului lui Jon, iar el
fl vazu ochii.1 Se uita de-a curmezi§ul Tncaperii la ochii aceia
alba§tri-verzui §i T§i aminti cum aceia§i ochi uluitori se atiritisera
asupra lui cu mult timp Tn urma.
Ciudat de obosita, Meredith ramase pe loc, ascultTnd oa-
menii care i se adresau, zTmbindu-le cTnd Ti zTmbeau, fiindu-i
greu sa accepte realitatea ca bunicul ei murise., §i sa Tnfrunte
forfota zecilor de oameni ce pareau sa pluteasca dintr-o camera
tn alta. Faptul ca nu-l cunoscuse prea bine reducea suferinta din
ultimele zile la o durere surda.
Tl zarise pe Parker la ceremonia religioasa de la cimitir §i §tia
c3 trebuie sa fie undeva prin casa, dar tinTnd seama de circum-
#tante i se paru deplasat §i lipsit de respect sa porneasca Tn
cfiutarea lui, gata sa Tncurajeze relatia romantioasa Tn astfel de
momente. Tn plus, Tncepuse sa se cam plictiseasca sa tot fie ea
cea care TI cauta; i se parea ca venise clipa ca el sa faca o
mi§care spre ea. De parea gTndurile l-ar fi atras ITnga ea, auzi Tn
ureche o voce masculina, dureros defamiliara.
- Tn salon e un barbat care m -a am enintat ca-§i pune capat
vietii d a c i nu te due imediat acolo.
ZTmbind deja, Meredith se Tntoarse §i T§i puse mTinile Tn
palmele Tntinse ale lui Parker, apoi simti cum i se Tnmoaie ge-
itunchii cTnd acesta o trase spre el §i o saruta pe obraz.
- E§ti frumoasa, §opti el, dar arati foarte obosita. Ce-ar fi sa
facem una din micile norastre plimbari dupa ce terminam cu
Indatoririle sociale?
- Bine, spuse ea mirata §i u§urata ca vocea Ti suna calma.
Ajunsa Tn salon, Meredith se trezi Tn situatia ridicola de a fi
prezentata unor oameni pe care Ti cuno§tea deja, patru oameni
care, ultima data cTnd Ti TntTlnise, cu multi ani Tn urma, se pur-
tasera cu ea de parea ar fi fost invizibila, dar care acum pareau
teribil de dornici sa-i fie prieteni §i sa o includa Tn activitatile lor.
Shelly o invita la o petrecere pentru saptamTna viitoare, iar Leigh
starui sa stea la masa lor la dineul din 4 lulie de la Glenmoor.
Parker, Tn mod intentionat, TI lasa pe Jon ultimul.
- Nu-mi vine sa cred ca e§ti tu, spuse el, dar alcoolul TI
facea sa vorbeasca cu mici Tntreruperi. Domni§oara Brancroft,
continua el abordTnd surTsul lui cel mai cuceritor, tocmai le expli-
cam celor prezenti ca am o nevoie urgenta §i disperata de o
sotie bogata §i superba. Vrei sa te mariti cu mine saptamTna
viitoare?
Tatal lui Meredith pomenise frecvent de desele neTntelegeri
dintre Jon §i paring lui dezamagiti: Meredith presupuse ca „ne-
voia urgenta" de „o sotie bogata" era probabil rezuitatui uneia
dintre acestea, iar atitudinea lui i se paru teribil de amuzanta.
- SaptamTna viitoare e perfect, spuse ea, aruncTndu-i un
zTmbet stralucitor. Dar tata ma va dezmo§teni fifndca m-am ma-
ritat Tnainte de a-mi termina studiile, a§a ca va trebui sa locuim
la paring tai.
- Doamne fere§te! se cutremura Jonathan, §i rTsera toti,
inclusiv Jonathan.
PunTndu-§i mtna pe cotul ei, Parker o salva de alte idiotenii, )
spunTnd:
- Meredith are nevoie de putin aer. Mergem sa facem o ,
mica plimbare.
Ajun§i afara, traversara peluza TndreptTndu-se spre aleea
pietruita.
- Cum mai merge? Tntreba el.
- Bine, pe cuvTnt, doar ca sTnt cam obosita. Tn tacerea care
se lasa, Meredith se gTndi la o replica prompta §i spirituala, dar
cum nu-i veni nimic Tn minte se multumi sa spuna simplu:
- Tn anul care s-a scurs trebuie s i se fi TntTmplat foarte
multe.
El dadu din cap §i rosti ultimul lucru pe care Meredith §i-ar fi
dorit sa-l auda.
- Ma poti felicita. Safe Ross §i cu mine urmeaza sa ne
casatorim. Ne vom anunta logodna la o petrecere din seara de
duminica.
PamTntuI paru sa se cutremure. Meredith §tia cine era Sara
Ross §i n-o placea. Cu toate ca era foarte draguta §i plina de
viata, lui Meredith i se paruse superficiala §i TngTmfata.
I - Tti doresc multa fericire, spuse ea ascunzTndu-§i cu grija
tndoiaia §i dezamagirea.
| - Mi-o doresc §i eu.
Vreme de o jumatate de ora se plimbara prin jurul casei
discutTnd despre planurile lui de viitor, apoi despre ale ei. Era
rriinunat sa stea de vorba cu el, T§i zise Meredith traind senzatfa
dureroasa a unei mari pierderi, o Tncuraja §i o Tntelegea, sprijiritri-
du-i Tn Tntregime hotarirea de a urma colegiul la Northwestern, §i
nu la Maryvielle.
Se Tndreptau deja Tnapoi spre casa cTnd pe alee opri o
llmuzina, iar- din ea coborT o bruneta superba urmata de doi
lineri avTnd Tn jur de douazeci de ani.
- Vad ca vaduva Tndoliata s-a hotarTt, Tn sfTr§it, sa-§i faca
nparitia, spuse Parker cu un sarcasm cu totul neobi§nuit pentru
el, uitTndu-se la Charlotte Bancroft. Tn urechi Ti atTrnau cercei
mari de diamant §i cu tot costumul simplu de|fn gri-Tnchis reu-
vea sa arate foarte ispititoare §i voluptuoasa. Ai bagat.de seama
oS n-a varsat nici o lacrima? Femeia asta Tmi aminte§te de
I ucrefla Borgia.
Tn sinea ei, Meredith era Tntru totul de acord cu comparatia
lui.
- N-a venit sa primeasca condoleante. Vrea ca testamentul
n(\ fie citit Tn aceasta dupa-amiaza, imediat ce casa se va goli,
08 diseara sa se poata Tntoarce la Palm Beach.
- Apropo de golirea casei, spuse Parker uitTndu-se la ceas,
peste o ora am o TntTlnire de afaceri. AplecTndu-se depuse un
nArut fratesc pe obrazul ei. Transmitei salutarile mele tatalui tau.
Meredith TI privi TndepartTndu-se, luTnd cu el visurile roman-'
llco ale adolescentei ei. Deschise portiera ma§inii, T§i scoase
|ncheta §i o puse pe scaunul de ITnga volan. Apoi T§i ridica
privirea §i Ti facu semn cu rnTna. TncercTnd disperata sa nu sta-
tule prea mult asupra pierderii suferite, se sili s-o TntTmpine pe
Charlotte. Tn timpul ceremoniei religioase nu-i adresase nici un
ouvTntJ nici eivnici tatalui ei; se multumise sa stea Tntre fiii ei,
(shlpui fiindu-i lipsit de orice expresie.
- Cum te simti? o Tntreba Meredith politicoasa.
- Nerabdatoare s§ plec acasa, se rasti femeia pe un ton de
ulieata. CTt de repede ne putem ocupa de problemele noastre?
- Casa e Tnca plina de oamenjg spuse Meredith §ocata de
atitudinea Charlottei. Va trebui sa-l Tntrebi pe tatal meu cTnd se
va citi testamentul.
- |- a m mai vorbit cu tatal tau din ziua aceea, din Palm
Beach. O voi face doar cTnd totul||m rva apartine, iar el ma va
implora sa-i vorbesc. PTna atunci, Meredith, daca voi avea ceva
sa-i spun, voi apela la ajutorui tau. Intra Tn casaflancata de fiii
sa i.:
Meredith se uita cu ochi mari la spatele ei, Tngrozita de ura
care emana din tntreaga ei fiinta. Ziua din Palm Beach la care
se referise Charlotte era Tnca foarte vie Tn memoria lui Meredith.
Cu §apte arfi Tn urma, ea §i tatal ei plecasera cu avionul Tn
Florida la invitatia bunicului ei, care se mutase acolo dupa pri
mul infarct. Odata ajun§i, descoperisera ca nu fusesera invitati
numai pentru vacanta de Pa§te, ci mai degraba pentru a asista
la o cununie, casatoria 4ui Cyril Bancroft cu Charlotte, secretara
lui timp doua decenii. Era cu treizeci de ani mai tTnara ca el,
vaduva cu doi baieti, cam de aceea§i vTrsta ca Meredith.
Meredith nu aflase niciodata de ce Philip §i Charlotte se
urau atTt de muit unul pe celalalt, dar din--cTte auzise din cearta
furtunoasa care izbucnise Tntre tatal §i bunicul ei, animozitatea
dintre ei Tncepuse cu mult timp Tn urma, Tnca de pe vremea cTnd
Cyril mai locuise Tn Chicago. Cu Charlotte de fata, Philip o nu-
mise o tTrfa mTr§ava, intriganta §i ambitioasa, §i T§i facuse tatal
un prost batrTn, pacaiit sa se Tnsoare numai ca fiii ei sa puna
mTna pe banii lui.
Atunci T§i Vazuse bunicul pentru ultima oara. Continuase
•sa-§i controleze investittile, dar lasase tatalui ei conducerea fir-
mei Bancroft & Company, a§a cum facuse TncepTnd cu ziuapn
care se mutase Tn Palm Beach. De§i magazinui reprezenta mai
putin de o patrime din averea familiei, prin fiatura sa, cerea
Tntreaga atentie a tatalu|^ei. Spre deosebire de celelalte pro-
prietati imense ale familii, magazinui era mai mult decTt o firma
cu actionari §i dividende; reprezenta originea averii familiei §i
era un motiv de mare mTndrie.
Capitolul 9
- lata §i casa mea, spuse Meredith dupa ce el opri ma§ina
In fata unei cladiri uria§e.
Matt se uita la constructia impunatoare cu ferestrele Tnalte,
Moredith descuind u§a de la intrare.
- Arata ca un muzeu.
- Cel putin n-ai spus mausoleu, rosti ea zTmbindu-i peste
umSr.
- Nu, dar am gTndit-o'.
Meredith Tnca zTmbea de remarca lui grosolana, conducTn-
' lu-l spre biblioteca Tntunecata situata Tn partea din spate a ca-
■el §i aprinzTnd lumina. dar cTnd Ti vazu ca se duce direct la
Inlefon, simti o durere Tn piept. Ar fi vrut ca el sa ramTna, sa
lioata discuta ,cu el, ar fi dorit sa faca orice numai sa alunge
dl8perarea care o va cuprinde imediat ce va fi din nou singura.
- N-ai de ce sa pled atTt de devreme. Tata va juca carti pTna
la doua dimineata, cTnd se Tnghide clubul.
- Meredith, nu-mi fac probleme pentru mine, dar tu trebuie
sa locuie§ti cu el. Daca vine acasa §i ma gase§te aid...
- Nu va veni, Ti promise Meredith. Tata n-ar permite nici
femeii cu coasa sa-i Tntrerupa jocul de carti; e un jucator pasio-
nat, cTteodata chiar obsedat.
- E al naibii de obsedat §i de tine, spuse Matt pe un ton
categoric, iar Meredith T§i tinu rasuflarea cTt timp el ramase pe
gTnduri, apoi puse telefonul la loc. Va fi probabil ultima seara
placuta pe care d va petrece Tn lunile care vor urma, §i era ferm
hotarita sa profite din plin.
- Vrei nt§te cOniac? Ma tem ca nu-ti pot oferi nimic de
mTncare, servitorii s-au culcat deja.
- Ma multumesc cu coniacul.
Meredith se duse la bar §i scoase o sticla de coniac. tn
spatele ei TI auzi pe Matt TntrebTnd:
- Servitorii tai Tncuie frigiderul pe timpul noptii?
Meredith se opri cu sticla In mTna.
- Cam a§a ceva, evita ea un raspuns direct.
Dar Matt nu se lasa pacalit. Meredith Tntelese asta imediat
ce aduse paharul §i Ti vazu sclipirile jucau§e din ochi.
- Nu §ti sa gate§ti, nu-i a§a, printesa?
- STnt sigura ca a§ putea, glumi ea, daca cineva mi-ar arata
unde e bucataria §i apoi mi-ar indica care e cuptorul §i frigiderul.
Buzele lui se arcuira Tntr-un zTmbet dezarmant, dar se
apleca Tnainte §i T§i puse paharul pe masa. Meredith §tiu ce
avea de gmd sa faca Tnainte de a o apuca de mTna §i a o trage
spre el.
- §tiu ca poti, spuse el ridicTndu-i barbia.
- Ce te face a§a sigur?
* - Faptul ca, §opti el, cu mai putin de o ora Tn urma m-ai pus
pe jaratic.
Gura lu i se gfla la cTtiva centimetri de a ei cTnd sunetul
telefonului o facu sa se smuceasca din bratele lui. RidicTnd re-
ceptorul, vocea tatalui ei o izbi ca o rafala de vTnt polar.
- Ma bucur ca ai avut bunul-sirht sa faci ce ti-am spus. §i
Meredith, adauga el, eram pe cale sa te las sa pleci la North
western, dar acum nici nu mai poate fi vorba de a§a ceva.
Purtarea din seara asta e o dovada vie ca nu e§ti demna de
tncrederea mea.
Meredith puse receptorul la loc cu degete amortite. Simti
cum bratele Tncep sa-i tremure, apoi picioarele, pTna ce Tntreg
trupul Ti fu zguduit de neputinta §i furie, trebuind sa se sprijine cu
palmele de masa ca sa-§i pastreze echilibrul.
Tn spatele ei aparu Matt. T§i puse mTinile pe umerii ei.
- Meredith, spuse el, timbrul vocii aratTndu-i Tngrijorarea.
Cine a fost la aparat? Ce s-a TnTmplat?
f - Tata controlTndu-ma daca am venit acasa, a§a cum mi-a
poruncit.
; - Ce-ai facut de are atTt de putina Tncredere Tn tine?
Acuzatia implicate de Tntrebarea lui Matt Ti sfT§ie inima, dis-
liugTnd rapid ce mai ramase din puterea ei de stapTnire.
- Ce-am facut? repeta ea, vocea ridicTndu-i-se isteric. Ce-am
B u t?
- Trebuie sa-i fi dat un motiv ca sa-§i Tnchipuie ca trebuie sa
lit pazeasca a§a.
Resentimentul salbatic clocoti Tn pieptul lui Meredith, tT§nind
Ifare Tntr-o explozie de furie. Cu ochii lucindu-i de lacrimi §i ni§te
Idei doar pe jumatate formate, se roti spre el §i T§i lasa mTinile pe
pieptul lui tare. '
- Mama a fost o femeie u§oara. Nu se putea tine departe de
•Iti barbati. Tata ma paze§te fiindca §tie ca sTnt ca ea. ■
Ochii lui Matt se Tngu'stara cTnd ea T§i Tnfa§ura plina de
tnfldcarare bratele Tn jurul gTtului lui.
- Ce dracu’ Tti imaginezi ca faci?
t - §tii ce fac, §opti ea, §i Tnainte ca el sa-i poata raspunde, T§i
llpl trupul de al lui, sarutTndu-l Tndelung §i apasat.
O voia, Meredith o §tiu imediat ce bratele lui o Tncercuira,
llplnd-o strTns de trupul cu mu§chii Tncordati. O voia. Gura lui
puse stapTnire pe a ei, saruttnd-o Tnfometat, mistuitor, iar ea T§i
dfidu toata silinta ca el sa nu se razgTndeasca, §i ca ea sa nu se
poati razgmdi. Degetele stTngace §i insistente trasera de nas-
luril cama§ii lui, desfacTnd-o, apoi T§i lasa palmele sa alunece Tn
mm pe pieptul lui, departTnd larg marginile materialului alb, dez-
Vtlind ceea ce parea a fi un acru de mu§chi bronzafi cu fire de
par negre, apoi Tnchise strTns ochii, duse mTinile la spate §i
Tncepu sa traga de fermoarul rochiei. Voia sa se TntTmple, T§i
cT§tigase acest drept, T§i zise ea cu Tnver§unare.
- Meredith?
Vocea lui calda §i vibranta o facu sa-§i smuceasca capul,
dar nu avu curajul sa ridice privirea mai sus de pieptul lui.
- Ma simt al naibii de flatat, dar Tnca n-am mai Vcizut o
femeie gata sa-§i rupa hainele de pe ea dupa numai un sarut.
infnnta Tnainte sa fi Tnceput macar, Meredith T§i lasa capul
pe pieptul gol. MTna lui se a§eza pe umarul ei, degetele lungi
cuprinzTndu-i ceafa, mTngTindtO u§or, cealalta mTna strecurin-
du-se Tn jurul taliei ei, aducTnd-o mai aproape de el. Apoi de
getele Ti coborTra pe spatele gol pTna la fermoarul rochiei. Partea
de sus a unei rochii de matase foarte scumpa se largi imediat.
Tnghitind cu greu, dadu sa-§i ridice bratele ca sa se acopere,
apoi §ovai:
- Eu... eu nu prea ma pricep la a§a ceva, spuse ea ridicTn-
du-§i ochii spre ai lui.
- Oare? §opti el cu o voce Tngro§ata, plecTndu-§i capul.
Meredith voia sa gaseasca nirvana; o cauta Tn sarutul urma-
tor. §i o gasi. Cu degetele apasTndu-i mu§chii Tncordati ai spa-
telui, TI saruta plina de pasiune, iar cTnd buzele lui se deschisera,
mi§cTndu-se insistent peste ale ei, Ti TntTmpina bucuroasa invazia
seducatoare a limbii. Ti imita gestul facTndu-l sa geama §i sa o
Tmbrati§eze mai strTns. Apoi, dintr-o data, pierdu complet con-
trolul; nu mai fu con§tienta de nimic altceva decTt de senzatii.
Gura lui i-o devora pe-a ei cu o patima de nestapTnit, rochia
cazu la picioare §i simti aerul racoros. Parul i se revarsa pe
umeri, eliberat de mTinile lui, iar Tncaperea se TnvTrti cu ea. Se
simti ridicata sus §i pusa pe canapea ITnga un trup de barbat,
gol, puternic §i insistent.
Apoi totul se opri.
- Ce faci? §opti ea, iar vocea subtire, pierduta, nu parea sa-i
apar^ina.
- Ma uit la tine. Vorbind, privirea lui coborT spre sTni, trecTnd
de talie, apoi Tn jos pe coapse §i picioare. Stingherita, Meredith TI
opri atingTndu-§i buzele de pieptul lui. Mi§cTndu-§i buzele pe
pielea lui Ti §imti mu§chii tresarind, apoi mTna lui se cufunda Tn
pSrul el §i o cuprinse de ceafa. De data asta, cTnd T§i ridica
privirea spre el, Matt T§i cobori capul. Ti captura gura aproape
brutal, limba despartindu-i buzele, patrunzTnd necrutatoare, sa
rutul fiind erotic §i primitiv, aprinzTndu-i Tntreg trupul. AplecTn-
du-se deasupra ei, o saruta pTna ce Meredith se auzi gernTnd
Uforl apoi gura lui aluneca spre sTnii ei, facTndu-i s-o doara,
degetele explorind-o, torturTnd-o, silind-o sa se arcuiasca. f§i
lungi trupul peste al ei, §oldurile staruitoare, buzele dure §i bITnde
po gTt §i obraz. Gura Ti reveni la a ei, despratindu-i buzele; T§i
Inghesui picioarele Tntre ale ei, departTndu-i coaspele, Tn tot tim-
pul asta frecTndu-§i limba de a ei, scotTnd-o §i afundTnd-o tot mai
•dfnc. Apoi se opri.
f - Uita-te la mine.
Meredith reu§i cumva sa iasa din ameteala senzuala; T§i
lorta pleoapele sa se deschida §i se uita Tn ochii lui gri, arzatori.
In clipa aceea Matt se Tnfipse Tn ea cu o forta care Ti smulse un
utrlgat adTnc §i Ti facu trupul sa se arcuiasca Tn acea fractiune de
•ecunda realiza ca-i luase virginitatea, iar reactia lui fu mult mai
vlolenta ca a ei. Tncremeni, stringTnd din Ochi. Cu umerii §i bra-
jele Tncordate, ramase Tnauntru, fara se se mi§te.
- De ce? Tntreba el cu o §oapta aspra.
Ea se Tnfiora de Tnvinuirea pe care crezu ca o aude Tn vocea
lui §i Tntelese gre§it Tntrebarea;
- Pentru ca n-am mai facut-o.
Raspunsul ei TI facu sa deschida ochii, iar ceea ce vazu Tn ei
flU era dezamagire sau acuzatie, ci tandrete §i regret.
- De ce nu mi-ai spus? M-a§ fi purtat cu mai multa bITndete.
PunTndu-§i degetele pe obrazul lui, Meredith spuse cu un
rlrnbet aincer, lini§titor:
- Dar te-ai purtat. §i-a fost perfect.
- Ai idee, §opti el, cTt e§ti de excitanta §i de sensibila?
Meredith nu-i raspunse, realitatea a ,ceea ce se TntTmplase
htrecurmdu-se amenintator Tn mintea ei. Nu acum, nu tnca. Ni-
rnlc nu va strica clipa asta de beatitudine. Tnchise ochii, as-
iiiiltTnd lucrurile frumoase pe care el continua sa i le spuna Tn
limp ce-§i punea mTna pe obrazul ei.
Apoi Tntreba ceva care necesita un raspuns, iar magia se
mtrase, disparTnd dincolo de granitele realului.
- De ce? Tntreba el Tncet. De ce Tn seara asta? De ce cu
mine?
tntrebarea dificila, insistenta, Ti dadu o stare de tensiune
emotionala, facTnd-o sa ofteze trista, apoi se desprinse din bra
tele lui §i se Tnfa§ura Tn pledul de ITna de la marginea canapelei.
§tiuse ce Tnsemna intimitatea fizica a actului sexual, dar n-o
avertizase nimeni despre senzatia stranie, tulburatoare, de dupS.
Se simtea golita de orice emotie, expusa, lipsita de aparare,
stTngace.
- Cred ca ar fi mai bine ca amTndoi sa ne Tmbracam, rosti ea
nelini§tita, §i apoi Tti voi spune tot ce vrei sa §tii. Ma Tntorc
imediat.
Tn camera ei, Meredith Tmbraca un halat alb cu albastru, se
lega cu cordonul §i coborT tot Tn picioarele goale. Arunca o
privire orologiului din hoi. Tatal ei se va Tntoarce peste o ora.
Matt vorbea de la telefonul din biblioteca, gata Tmbracat, cravata
atTmTndu-i din buzunarul pantalonilor.
- Care e adresa? Tntreba el. Ea i-o spuse, iar el o transmise
companiei de taxiuri. Le-am spus sa trimita un taxj peste o
jumatate de ora, o anunta el. DucTndu-se la masuta de ITngS
canapea, lua paharul cu coniac uitat acolo.
- Tti mai pot oferi altceva? Tntreba Meredith pentru ca i se
paru ca a§a se purta o gazda buna cTnd seara se apropia de
sffr§it. Era mai degraba replica unei chelnerite, T§i zise ea minu-j
nmdu-se de propria-i prostie.
- Da, vreau un raspuns, spuse el. Ce te-a facut sa te hota-
ra§ti pentru seara asta?
- Ani la rTnd tata m-a tratat ca pe o... o nimfomaniaca §i
n-am facut absolut nimic ca s-o merit. Tn seara asta, cTnd ai
insinuat ca trebuie sa aiba un motiv pentru care sa ma „pazea-
sca“, ceva s-a frTnt Tn mine. Cred ca m-am hotarTt ca din mo
ment ce tot sTnt tratata ca o tfrfa, macar sa §tiu ce Tnseamna sa
te culci cu un barbat. §i, Tn acela§i timp, mi-a venit ideea asta
nebuneasca de a te pedepsi, pe tine §i pe el. Am vrut sa-ti arat
ca te Tn§eli.
Dupa CTteva clipe de tacere apasatoare, Matt spuse taios:
- M-ai.1T putut convinge ca ma Tn§el mai simplu, spunTndu-mi
ca tatal tau e un ticalos banuitor, despotic. Te-a§ fi crezut.
r Tn adTncul inimii_ei, Meredith §tia ca era adevarat §i se uita la
•I stingherita, TntrebTndu-se daca furia fusese singurul motiv pen
tru ceea ce se TntTmplase sau daca nu se folosise de el drept
•cuza ca sa duca la Tmplinire acel magnetism sexual simtit toata
teara. Se folosise. Asta era cuvTntuI corect. Tntr-un fel se simtea
vlnovata ca se folosise de un barbat care-i placea enorm numai
ca sa se razbune pe tatal ei. Tn tacerea care se prelungea, Matt
pSru sa analizeze ce-i spusese §i ce nu-i spusese, apoi sa
ghiceasca la ce se gTndea. Indiferent care ar fi fost concluziile la
Care ajunse, era clar ca nu-i facura nici o placere. Puse brusc
paharul pe masa §i se uita la ceas.
- Voi merge pe jos pTna la capatul aleii.
- Te conduc. Propozitii rostite pe un ton politicos Tntre doi
BtrSini care facusera lucrurile cele mai intime cu nici o jumatate
de ora Tn urma. Tndreptfndu-§i umerii, remarca absurditatea si-
luatiei. Tn clipa aceea privirea lui trecu de la picioarele goale la
fafa ei, apoi rico§a la parul unduindu-i pe umeri. Desculta, cu
pfirul lasat pe spate §i Tntr-un halat lung, Meredith nu arata deloc
ca fata Tn rochia fara umeri cu parul ridicat Tntr-un coc §ic. §tiu
Imediat care va fi urmatoarea lui Tntrebare:
I - CTti ani ai?
■ - Nu... nu chiar atTt de multi pe cTt ai crezut.
- CTti? insista el.
f- - Optsprezece.
Se a§tepta la un fel de reactie din partea lui. Oar el se
multumi sa-i arunce o privire lunga, patrunzatoare, apoi facu
ceva ce i se paru cu totul lipsit de sens. Se Tntoarse, se duse la
masa §i scrise ceva pe o bucata de hTrtie.
- Asta-i numarul meu de telefon din Edmound, spuse el
calm, TntinzTndu-i hTrtfa. Tn ucmatoarele §ase saptamTni ma ga-
nǤti acolo. Dupa aceea, Sommers va gasi o cale ca sa dea de
mine.
Dupa plecarea lui, urea sus TncruntTndu-se. Daca asta era
modul lui Matt de a-i sugera ca ea sa-i telefoneze, era arogant,
grosolan §i absolut respingator. §i... umilitor.
B Capitolul 10
I - Unde e Meredith? o Tntreba Matt pe Julie, TntorcTndu-se de
| lucru Tn dupa-amiaza urmatoare.
E Ea T§i ridica privirea de la masa din dining room, unde T§i
j fflcea temeie.
I B - A plecat sa calareasca. Mi-a spus ca se va Tntoarce Tnain-
iciii ta, dar tu ai venit cu doua ore mai devreme, adauga zTmbind
mulitioasa. Oare ce te-o fi adus acasa atTt de repede?
I - Mucoaso, spuse Matt, ciufuiindu-i parul negru §i pornind
ipre u§a din spate.
j Meredith Ti povestise cu o zi Tn urma ca Ti placea sa cala-
wisca, a§a ca Tn acea dimineata Matt TI sunase pe vecinul lor §i
I Mnjase ca ea sa calareasca unul dintre caii lui Dale.
Ajuns afara, traversa curtea, trecu pe ITnga bucata de pa-
mlnt plina de buruieni, care fusese cTndva gradina de legume a
ftiamei lui, scrutTnd cTmpia Tn cautarea ei. Era la jumatatea dru-
j tnului spre gard cTnd o vazu verrind spre el. Imaginea ei Ti dadu
Dori pe §ira spinarii. Calul alerga Tn galop de-a lungul gardului,
Meredith aplecata mult pe gTtuI lui, parul saltTndu-i pe umeri.
Ctnd se apropie, T§i dadu seama ca avea de gTnd sa se Tntoarca
! || conduca calul spre hambarul lor. Matt schimba direcfia,
I plmind Tntr-acolo, urmarind-o atent, pulsul revenindu-i la un ritm
mai normal pe masura ce frica Ti disparea Tncetul cu Tncetul.
Mtredith Bancroft calarea ca o adevarata aristocrata, u§or §i
iin|ios, complet stapTna pe calul de sub ea.
E - Buna! striga ea cu fata Tmbujorata §i stralucitoare oprind
nliil Tn curtea hambarului, ITnga o gramada de ffn. Va trebui sa-l
j m sa se lini§teasca putin, spuse ea cTnd Matt Tntinse mTna
dipfi capastru, apoi. totul se petrecu cu o repeziciune uluitoare:
Alctiul lui Matt se prinse Tn dintii unei furci lasate pe pammt
iiiiir Tn clipa Tn care Meredith Tncepu sa descalece, mTnerul
I fcjfcll se ridica §i izbi calul Tn bot. NechezTnd revoltat, calul se
I vnuci §i se retrase Tnapoi. Matt dadu drumul capastrului vrind
sa o prinda pe Meredith, dar ea aluneca pe spate ateriztnd tit
fund pe gramada de ffn, rostogolindu-se apoi pTna jos.
- Fir-ar sa fie! izbucni el, Tngenunchind ITnga ea §i apucind-d
de umeri. Te-ai lovit?
Gramada de ffn Ti amortizase caderea, iar Meredith nu p.‘i
tise nimic, era doar umiiita §i nedumerita de ce i se TntTmplase, I
- Sa ma fi lovit? repeta ea strTmbmdu-se Tn gluma, luTnd o
expresie §ocata. MTndria mea e mai mult decTt lovita. E complnl
demolata, distrusa...
El se uita la ea, mijindu-§i ochii Tngrijorat.
- Dar copilul?
Meredith se opri din a se scutura de pamTnt §i fm.
- Matt, TI informa ea cu o privire superioara, punTndu-§i mfM
nile pe fund, copilul nu e aici.
El realiza Tn sfTr§it unde Ti erau mTinile §i pe ce cazuao
Respira u§urat §i amuzat, apoi se rhinuna stupefiat:
- Nu?
CTteva minute Meredith se multumi sa stea nemi§cata, ur-
marindu-l §tergTnd calul, apoi T§i aminti de ceva §i zTmbi.
- Ti-am terminat de cro§etat puloverul.
El se opri brusc §i se holba la ea, avTnd pe chip o expresld
sceptica.
- Ai facut un... un pulover din chestia aia lunga §i labartatftv
Pentru mine?
- Fire§te ca nu, spuse Meredith reu§ind sa arate jignitA
Chestia aia lunga §i labartata n-a fost decTt de Tncercare. Ast3/I
ti-am facut un pulover. De§i e mai degraba o vesta. Vrei s-d
vezi?
El spuse ca da, Tnsa arata atTt de Tncrucat ca Meredith trebUB
sa-§i mu§te buza ca sa nu izbucneasca Tn rTs. CTnd ie§i din casfl
cTteva minute mai tTrziu purta Tn mTini un pulover bej, cu acul di
cro§etat vTrTt Tnauntru.
Matt tocmai pa§ea agale afara din hambar §i se TntTlniri
iTnga gramada de ffn.
- Poftim, spuse ea aratTnd ce ascunsese la spate. Ce zici?
Privirea lui aluneca cu o groaza nedisimulata spre mTinile al,
se fixa asupra puloverului apoi se ridica spre fata ei inocentji
Era uluit §i impresionat.' Era vizibil emotionat ca TI lucrase pentru^
el. Meredith nu se a§teptase la asta §i se simti cam stingherita
de gluma ei.
r - E fantastic! spuse el. Crezi ca mi se potrive§te?
Meredith era sigura. Gontrolase puloverele din dulapul lui ca
s§ fie sigura ca-1 va cumpara unul pe masura. Dupa ce TI adu
sese acasa, Ti-scosese eticheta cu mare grija.
1: - Eu zic ca da.
t - Da-mi-t sa-l Tncerc.
p - Aici? Tntreba ea, iar cTnd el dadu din cap trase afara acul
de cro§etat, luptTndu-se cu senzatia tot mai ptiternica de vi-
novatie. Incet, cu mare grija, Matt lua puloverul din mTinile ei §i TI
tmbraca, netezindu-l peste cama§a Tn dungi, aranjTndu-i gulerul.
^ - Cum Tmi sta? Tntreba el pozTnd Tn fata ei cu mTinile la
folduri §i picioarele u§or departate.
■ Arata superb, umeri largi, §olduri Tnguste, frumos ca un print
din basme, mortal de seducator, chiar daca era Tn ni§te blugi
vechi §i un pulover ieftin.
i - Tmi place, mai ales ca l-ai facut pentru mine.
- Matt, spuse ea ru§inata, pregatita sa-i marturiseasca ade-
vSrul.
I - Da?
I ■- Tn legatura cu puloverul...
^ - Nu, scumpa mea, o Tntrerupse el, nu-ti cere scuze ca n-ai
avut timp sa faci §i altele pentru mine. O poti face mTine.
Senzatia ametitoare data de vocea lui adTnca numit-o „scumpa
inea“ o facu pe Meredith sa i se TnvTrteasca capul, apoi cuvintele
tl patrunsera Tn minte §i vazu stralucirea amuzata din ochii lui.
Cu un gest voit amenintator Matt se apleca §i lua de jos un bat,
porrimd spre ea, iar Meredith Tncepu sa mearga cu spatele,
tlzTnd fara sa se poata opri.
| - Sa nu Tndrazne§ti! chicoti ea ocolind gramada de fTn §i
IndreptTndu-se tot cu spatele spre hambar. Umerii i se lovira de
peretele cladirii §i vru sa faca o saritura laterala, dar Matt o
lirinse de Tncheietura mTinii, o opri §i T§i apasa tot trupul de ea.
h - Acum ca m-ai prins, TI provoca ea, ce-ai de gTrtd sa faci cu
mine?
| - Buna Tntrebare, replica el cu o voce Tngro§ata. Privirea lui
# • fixa pe buzele ei, T§i apleca capul §i o saruta cu o senzuali-
tate lenta pTna ce Meredith Ti raspunse, apoi aprofunda sarutul
despartfndu-i buzele cu ale lui, explorTndu-i gura cu limba. Iar
Meredith uita ca se aflau Tn fata casei §i puteau fi vazuti da
oricine. Ti cuprinse ceafa cu mTria, finTndu-l aproape, hranindu-l
foamea cu a ei, TntTmpinTnd ritmurile lene§e, sugestive, ale limbll
lui. CTnd Matt Ti ridica Tn sfTr§it capul, amTndoi respirau greoi, iar
trupul lui excitat lasase o amprenta vizibila pe al ei.
- Cred ca e timpul sa stam putrn de vorba, deciara el Tndrep-
tTndu-§i umerii §i uitTndu-se la ea. Ti-am spus atunci cTnd am
acceptat sa ma Tnsor cu tine ca s-ar putea sa pun ni§te condi|il,
Atunci nu eram sigur care ar putea fi. Acum da.
- §i care sTnt ele?
- Vreau sa vii cu mine Tn America de Sud. Dupa ce facu
anuntul, Matt a§tepta.
OscilTnd Tntre §ocul aparitiei unei conditii, placerea incredi-
bila data de continutul ei §i exasperare din cauza tonului dictato*
rial, Meredith spuse:
- A§ dori sa Tnteleg ceva. Vrei sa spui ca daca nu accept s&
fac ce-mi ceri, casatoria se anuleaza?
- Tnainte sa-ti raspund la Tntrebare a§ prefera ca tu sa ras-
punzi la a mea.
Lui Meredith Ti trebuira cTteva clipe ca sa priceapa Tn sfir§lt
ca dupa ce o silea implicTnd c-ar putea refuza sa se Thsoare cu
ea, Matt voia acum sa vada daca ar accepta §i fara amenintarea
lui. ZTmbind Tn sinea ei de modul exagerat §i arbitrar adoptat
pentru a-§i atinge scopul, Meredith se prefacu ca analizeazS
problema cu foarte mare atentie.
- Vrei sa plec cu tine Tn Africa de Sud?
El Tncuviinta dTnd din cap.
- Am vorbit astazi cu Sommers. Conditiile de cazare §i aju-
tor medical sTnt adecvate. Va trebui sa le vad cu ochii mei §i sS
ma asigur ca e a§a cum spune el. Daca sTnt acceptabile, vreau
sa vii acolo.
- Nu cred ca e o propunere prea corecta, spuse ea cTt mai
serioasa, TmpingTndu-se de la peretele hambarului §i obligTndu-l
sa-i a§tepte raspunsul, ca razbunare pentru metodele folosite.
El se Tncorda u§or.
- Tn clipa de fata e tot ce pot face..
; - Nu cred ca te descurci prea bine, spuse Meredith pornind
agale spre casa ca sa-§i ascunda zTmbetuI. Eu ma aleg cu un
sot, un copii, o casa numai a mea, plus o calatorie aventuroasa
Tn America de Sud. Tu te alegi cu o nevasta care probabil Tti va
gSti cama§ile, T§i va apreta mTncarea, T§i va pierde...
r Jipa cTnd o lua prin surprindere, apoi rTse cTnd mTna lui Matt
ateriza pe umarul ei. O rasuci brusc, iar trupuUfrse izbi de-al lui.
Tnsa Matt nu zTmbea. Se uita Tn jos la ea avTnd pe chip o
expresie indescifrabila, dupa care o strTnse tare la piept.
Capitolul 11
Lumina soarelui cadea piezi§ pe parbriz, iar Meredith o ur-
mSri reflecTndu-se pe verigheta pusa de Matt pe degetul ei Tn
ziua precedents Tn cadrul unei ceremonii civile simple dusa la
Tmplinire de un judecator local, avTndu-i ca martori doar pe Julie
§i Patrick. Tn comparatie cu nuntile costisitoare, tipice mediului
din care provenea, a ei fusese scurta §i expeditiva. Meredith se
gTndi la luna ei de miere frecTndu-§i Tntr-o doara inelul de rochia
de vara Tmprumutata de Julie. Tn pat, Matt daruia mereu, daruia,
dfiruia §i iar daruia, cu toate astea nu parea sa doreasca sau sa
aiba nevoie ca ea sa faca ceva sa-l multumeasca. Uneori, pe
ctnd facea dragoste cu ea, tTnjea sa-i ofere aceea§i desfatare
mistuitoare pe care o revarsa asupra ei, dar ezita sa preia initia-
tlva fara vreo forma de Tncurajare din partea lui. Dar cTnd se
mi§ca deasupra ei §i se Tmpingea adTnc Tn trupul toropit, Me
redith uita de orice altceva. Uita de restul lumii.
Tn aceasta dimineata, cTnd Tnca mai fusese pe jumatate
udormita, Matt pusese pe noptiera tava cu micul dejun §i se
n§ezase pe pat ITnga ea. Meredith §tia ca T§i va aminti toata
vla^a ei stralucirea zTmbetului sincer, de pu§ti fericit.
s - Treze§te-te, frumusete adormita §i da-i un sarut broscoiu-
lul.
Acum, se uita la el §i nu era nimic de pu§tan Tn falca patrata
§i barbia hotarTta, dar existau alte clipe, clipe ctnd ridea sau ctnd
dormea §i parul ii era ciufulit, iar atunci trasaturile Ti era absolut
Tnduio§atoare, deloc colturoase. §i genele acelea!
O surprinse examinTndu-l §i o tachina:
- Am uitat cumva sa ma barbieresc?
- De fapt, ma gTndeam ca ai ni§te gene pentru care o fata ar
face moarte de om.
- Ai grija ce vorbe§ti, o avertiza el, prefacTndu-se Tncruntat.
Tn clasa a §asea I-am batut pe unul numai fiindca a Tndraznit
sa-mi spuna ca am gene ca o fata.
Meredith rTse, dar pe masura ce se apropjau de casa ei §l
de confruntarea cu Philip Bancroft, buna d isp o se pe care se
straduisera amTndoi sa o pastreze Tncepea sa se risipeascS.
Peste doua zile, Matt urma sa piece Tn Venezuela, iar timpul
petrecut Tmpreuna era pe terminate. §i cu toate ca acceptase sS
nu-i spuna Tnca tatalui ei de sarcina, idea nu-l TncTnta.
Nu-i placea nici lui Meredith. Se adauga senzatiei ei de
mireasa ne§tiutoare §i ura sa se simta a§a. PTna i se va alatura
lui Matt Tn America de Sud, era ferm hotarTta sa Tnvete sa gatea-
sca. Tn ultimele zile ideea de a fi o sotie adevarata, cu un sot §i
un camin Tncepuse sa i se para tot mai atragatoare, Tn ciuda
descrierii descurajatoare pe care i-o facuse asupra locului unde
urmau probabil sa traiasca.
- Am ajuns, spuse Meredith cTteva minute mai tTrziu cTnd
intrara pe alee. Casa mea mult iubita.
- Daca tatal tau te iube§te atTt de mult pe cTt crezi, Ti spuse
Matt cu o siguranta de sine lini§titoare, ajutTnd-o sa coboare din
ma§ina, va Tncerca sa se Tmpace cu situatia asta nea§teptatS
imediat ce-i va trece §ocul. Meredith spera sa aiba dreptate,
pentru ca, daca nu avea, va trebui sa locuiasca la ferma cTt timp
Matt va fi plecat, iar asta nu-§i dorea, mai ales ca Patrick Farrell
nu se aratase prea TncTntat de persoana ei.
Din moment ce sunase Tn aceasta dimineata §i Ti transmi-
sese lui Albert ca va sosi dupa-amieza, Meredith presupuse ca
tatal ei o a§tepta. Nu se Tn§ela. Tn clipa Tn care deschise u§a,
ie§i furios din biblioteca, aratTnd de parea nu dormise o sapta
mTna.
- Unde naiba ai fost? bubui el, parTnd gata sa o zgTpe. FarS
sa-l observe pe Matt aflat la cTtiva pa§i Tn spatele ei, racni mT-
nios: Vrei sa Tncerci sa ma scoti din minti, Meredith?
| - Calmeaza-te §i Tti explic, spuse Meredith ridicTnd mTna Tn
directia lui Matt.
El se uita Tn stTnga §i vazu cu cine fusese Meredith.
- Ticalosule!
r - Nu e ceea ce crezi! striga Meredith. Ne-am casatorit.
| - Ce-ati facut?
t Ti raspunse Matt cu o voce calma, necrutatoare:
P - Ne-am casatorit.
I ' Tn numai trei secundem Philip Bancroft ajunse la singurul
motiv plauzibil care ar fi facut-o pe, Meredith sa se casatoreasca
cu cineva pe care nu-l cuno§tea. Era Tnsarcinata.
. - Oh, Dumnezeule!
Expresia distrusa de pe fata lui, sunetul Tndurerat al vocii o
dureau pe Meredith mai mult decTt orice i-ar fi putut spune sau
face. §i tocmai cTnd T§i zise ca nu putea fi mai rau, T§i dadu
seama ca batalia dintre ei abia Tncepuse. §ocul §i tulburarea
furS Tnlocuite de o furie crunta. Rasucindu-se pe calcTie, Philip le
porunci sa intre Tn biblioteca, apoi trTnti atTt de tare u§a Tn urma
lor, TncTt zgudui Tntreaga casa.
Ignorind-o complet pe Meredith, se plimba Tncoace §i Tncdlo
ca o pantera Tnnebunita, §i de fiecare data cTnd se uita la Matt
ochii Ti scaparau ucigatori §i plini de ura. Un timp, care paru sa
dureze ore, TI blestema pe Matt, aducTndu-i toate acuzatiile posibile,
de la viol la rapire, iar faptul ca Matt Ti asculta tirada salbatica
Intr-o tacere impasiva, cu buzele strTnse, aducTnd cu indiferenta,
II TntarTta §i mai tare.
Tremurind de nervi §i cople§ita de ru§ine, Meredith se a§eza
Itnga Matt pe.canapeaua pe care facusera dragoste. Era atTt de
!nfrico§ata ca-i trebuira cTteva clipe pTna sa-§i dea seama Tn
sftr§it ca tatal ei era mai putin furios din cauza sarcinii, ctt de
cSsatoria cu „un degenerat ambitios, de cea mai joasa speta".
Ajungtnd la capatul puterilor §i a cuvintelor, se trTnti pe scaunul
din spatele biroului lovind Tn el cu cutitul de deschis scrisori,
privirea ramTnTndu-i fixata asupra lui Matt.
Usturind-o gTtuI din cauza lacrimilor retinute, Meredith rea
lize ca Matt se Tn§elase. Tatal ei nu se adapta situatiei §i nici nu
se va Tmpaca cu ea. Va fi alungata din viata lui, a§a cum i se
TntTmplase §i mamei ei, §i, Tn ciuda tuturor neTntelegerilor lor, se
simtea zdorbita. Matt era Tnca un strain, dar TncepTnd cu ziua de
azi §i tatal ei va fi un strain. Nu avea nici un sens sa explice sau
sa-l apere pe Matt, pentru ca ori de cTte ori Tncercase sa Tntre-
rupa tirada tatalui ei, el fie o ignorase, fie se Tnfuriase §i mai
mult.
RidicTndu-se, spuse cu toata demnitatea de care se simtea
Tn stare:
- Aveam de gTnd sa ramTn aici pTna la plecarea Tn America
de Sud. E clar ca va fi imposibil. Ma due Tn camera mea sa-mi
Tmpachetez cTteva lucruri. Se Tntoarse spre Matt sa-i propuna sS
o a§tepte Tn ma§ina, dar tatal ei o Tntrerupse,'vocea fiindu-i
Tncordata ca un arc gata sa plesneasca:
- Meredith, asta e casa ta §i locul tau e aici. Tnsa Farrell §i
cu mine trebuie sa stam de vorba.
Lui Meredith nu-i placu ce banuia ca urma, dar Matt dadu
scurt din cap, iar ea ie§i din biblioteca. Dupa ce u§a se Tnchise
Tn urma ei, Matt se a§tepta la o noua tirada, dar Bancroft parea
sa-§i fi epuizat cuvintele Tnjurioase. Ramase la birou, TmpreunTn-
du-§i degetele, aruncTndu-i lui Matt o privire lunga, staruitoare,
cTntarind Tn gTnd, banuia Matt, calea cea mai potrivita de a duca
la bun sfTr§it, indiferent ce planuia Tn continuare. Furia nu-i folo
sise la nimic, a§a ca Matt §tia ca va Tncerca un alt atac. Tnsa nu
se a§tepta Tn nici un caz ca Philip Bancroft sa dea peste singu
rul lui punct vulnerabil Tn ceea ce o privea pe Meredith: senti-
mentul de vinovatie. §i nici nu se a§tepta sa fie de o elocventa
atTt de plina de cruzime.
- Felicitari, Farrell, rinji Bancroft batjocoritor, adresTndu-i-se
pe un ton Tncarcat de amaraciune §i sarcasm. Ai reu§it sa la§i
Tnsarcinata o fata inocenta de optsprezece ani, o fata cu toatci
viata Tnaintea ei, o viata care i-ar fi permis sa mearga la colegiu,
sa calatoreasca, sa se bucure de tot ce exista mai bun pe lumea
asta. Masurindu-I cu o privire dispretuitoare, spuse: §tii de ce
exista cluburi ca Glenmoor? Matt se abtinu de la vreun comen-
tariu, iar Bancroft Ti dadu raspunsul: Ca sa ne protejeze familiile,
fiicele de ni§te jeguri lingu§itoare ca tine.
Bancroft paru sa-§i fi dat seama ca remarcile lui patrunse-
sera Tn came vie §i, cu instinctul unui vampir, Ti vru tot sTngele.
- Meredith are optsprezece ani, iar tu i-ai furat tineretea. Ai
lasat-o Tnsarcinata, ceea ce a facut-o sa se casatoreasca cu
tine. Acum vrei sa o tTra§ti dupa tine, vrei sa o iei Tn America
Latina, sa traiasca ca servitoarea unui muncitor. Am fost Tn
America de Sud §i TI cunosc bine pe Bradley Sommers. §tiu
exact ce fel de platforma petroliera planuie§te el pentru Vene
zuela, unde se afla §i cum arata. Ca sa ajungeti de la ceea ce
trece drept civilizatie acolo pTna la locul de forare va trebui sa va
croiti drum prin jungla. Cu prima ploaie poteca va disparea.
Proviziile sTnt aduse cu elicopterul, nu exista telefon, nici in-
stalatii de aer conditional nu exista nimic! Iar tu vrei sa-mi duci
fiica Tn iadul aia?
Matt §tiuse foarte bine ca prima de o suta de cincizeci de mii
era oferita drept compensatie pentru conditiile nefavorabile, dar
era ferm convins ca va reu§i sa aranjeze lucrurile pentru el §i
Meredith. Tn ciuda silei inspirate de Philip Bancroft, §tia ca omul
din fata lui avea dreptul la un fel de asigurare privind viitorul lui
Meredith. Vorbi pentru prima oara de cTnd intrase Tn casa:
- La §aptezeci de kilometri e un sat mare, Tncepu el hotarit,
sigur de sine.
- Aiurea! §aptezeci de kilometri Tnseamna opt ore cu jeep-ul,
presupunTnd ca poteca pe care ai taiat-o n-a fost acoperita deja
de plantele junglei. §i Tn satul aia ai de gTnd sa-mi arunci fiica
vreme de un an §i jumatate? CTnd ai de gTnd s-o vezi? Din cTte
§tiu vei lucra Tn schimburi de cTte douasprezece Ore.
- Exista casute §i Tn apropierea locului de forare, Ti atrase
atentia Matt, chiar daca banuia, §i i-o spusese deja lui Meredith,
ca s-ar putea sa nu fie conform standardelor Obi§nuitefjndife-
rent ce-ar fi pretins Sommers. §tia, de asemenea, ca Bancroft
avea dreptate Tn ceea ce privea terenul §i dificultatile de trans
port. Miza pe faptul ca Venezuela i se va parea frumoasa lui
Meredith §i va considera timpul petrecut acolo ca pe o aventura.
- Ti oferi o viata extraordinary i-o reteza Bancroft cu un
dispret mu§cator. O baraca la locul de forare sau un bordei
Intr-un sat uitat de Dumnezeu! Schimba brusc unghiul de atac.
Ai pielea groasa, Farrell, trebuie sa recunosc. Ai primit totul fara
macar sa clipe§ti, Ma Tntreb Tnsa daca ai §i o con§tiinta. I-ai
vTndut fetei mele visurile tale Tn schimbul Tntregii ei vieti. A avut
§i ea visurile ei, ticalosule! A vrut sa mearga la colegiu. A fost
Tndragostita de acela§i barbat Tnca din copilarie, fiul unui ban-
cher care i-ar fi putut darui tot ce §i-ar fi dorit. Habar n-are cS
§tiu, dar eu o cunosc foarte bine. Tu cTt de multe §tii despre ea?
Matt strTnse din maxilare, dar nu spuse nimic.
- Spune-mi ceva, de unde are rochia de pe ea? Fara sa
a§tepte raspunsul, Philip rinji. E cu tine de cTteva zile §i nici
macar nu mai arata la fel. Arata ca o saltimbaca. §i a§a, rosti
Philip pe tonul cu care T§i negocia afacerile, ajungem la pro-
blema urmatoare, care sTnt convins ca este vitala pentru tine -
banii. Nu vei vedea nici un ban din averea lui Meredith. Am fost
destul de clar? se rasti el, aplecTndu-se tnainte. I-ai furat deja
tineretea §i visurile, dar nu vei obtine nimic din banii ei. Vreme
de doisprezece ani se vor afla doar sub controlul meu. Daca,
prin absurd, dupa doisprezece ani va fi tot cu tine, Ti voi investii
averea Tn lucruri pe care sa nu le poata vinde sau schimba nici
peste douazeci de ani.
Cum Matt pastra o tacere de gheata, Bancroft continua:
- Daca te gTnde§ti ca mi se va face mila de felul Tn care
traie§te cu tine §i voi Tncepe sa-i trimit bani ca sa-i u§urez viata,
§i pe a ta, atunci nu ma cuno§ti foarte bine. Te crezi dur, Farrell,
dar nu §ti Tnca cum e sa fii necrutator. Nu ma voi da Tn ISturi“de
la nimic ca sa o scap pe Meredith de tine, iar daca asta Tn-
seamna sa o las Tn zdrente, desculta §i gravida, o voi face, te
asigur. PTna aici e clar? trTmbita el, lipsa vreunei reactii din
partea lui Matt facTndu-l sa-§i piarda din nou stapTnirea de sine.
- Foarte clar, riposta Matt. §i acum lasa-ma sa-ti reamintesc
ceva, continua el cu o expresie crTncena, dezmintind criticile
primite pentru vinovatia lui. E vorba de un copii. Meredith e deja
Tnsarcinata, a§a ca mai tot ce-ai spus e lipsit de importanfa.
- Ar fi trebuit sa mearga la colegiu, para Philip. §tie toata
lumea. O trimit undeva sa nasca. §i mai e Tnca timp sa luam Tn
considerare o alta alternative...
Furia tT§ni Tntr-o clipa din ochii lui Matt.
- Copilul nu va pati nimic, TI avertiza el cu o voce joasa,
salbatica.
- Bine. II vrei, n-ai decTt sa-l iei.
In tot haosul din saptamTna trecuta nici unul din ei nu se
gTndise la aceasta alternative. Pentru ca, dupa cum se aran-
jasera lucrurile dintre ei, nu mai fusese necesar. Cu mult mai
multe convingere decTt simtea de fapt, Matt spuse:
- Chestiunea nici riu se discuta. Meredith vrea sa stea cu
mine.
- Fire§te ca vrea, se burzului Philip. Sexul e ceva nou pen
tru ea. AruncTndu-i lui Matt o privire Tncarcata de dispret, atot§tiu-
toare, adauga: Dar nu §i pentru tine, nu-i a§a? Ca doi dueli§ti, T§i
dadeau tTrcoale cu mintile, dar sabia lui Philip era mai ascutita,
iar Matt se afla. Tn defensive. CTnd vei fi plecat, iar sexul nu va
mai face parte din atractia exercitata de tine, Meredith va gTndi
mult mai limpede, afirma Philip cu toata convingerea. I§i va dori
visurile ei, nu ale tale. Va dori sa mearga la colegiu §i sa iasa cu
prietenii ei. A§a ca, trase el concluzia, Tti cer o concesie §i sTnt
dispus sa rasplatesc cu generozitate. Sarcina nu va deveni vizi-
bila decTt cTnd va trece de §ase luni. §i ca sa aiba destul timp sa
se gTndeasca vreau sa o lamure§ti sa pastreze secrete sarcina
§i aceasta casatorie revoltatoare.
Tn loc sa-l lase pe Philip se creada ca-l convinsese, Matt
rosti raspicat:
- S-a hotarit deja sa o faca pTna va veni Tn America de Sud.
Expresia TncTntata de pe chipul lui Bancroft TI facu pe Matt sa
strTnga din dinti.
- Bine, daca nu §tie nimeni ca v-ati casatorit va fi mult mai
simplu sa divortati. Uite ce-ti ofer, Farrell: O la§i pe fata mea Tn
pace, iar eu contribui cu o suma considerabila la oricare ar fi
planurile tale nebune§ti dupa plecarea din America de Sud.
Tntr-o tacere mormmtala, Matt TI urmari pe Philip Bancroft
scotTnd din sertarul biroului un carnet de cecuri. Din simpla do
rinta de razbunare, Matt ramase nemi§cat §i TI lasa pe Bancroft
s§ completeze cecul/ Voia sa-l pune la treaba Tnainte de a-l
refuza. Era o rasplata neTnsemnata pentru zbuciumul interior la
care TI supusese. TerminTnd de scris, Bancroft T§i arunce stiloul
pe mase §i Tnconjure trufa§ biroul. Matt se ridice la rindul lui.
- La cinci minute dupe ce vei ie§i pe u§a voi cere bencii sa
retina cecul, TI preveni Bancroft. Imediat ce o vei convinge pe
Meredith sa renunte la mascarada asta de casetorie §i se te
lase sa cre§ti copilul, voi instrui banca sa-ti onoreze cecul. Banii
a§tia, o suta cincizeci de mii de dolari, stnt recompensa ta pen
tru a nu distruge viata unei fete de optsprezece ani. la-l, poruncl
el, TntinzTnd mtna.
Matt i-o ignora.
- la cecul, fiindca stnt ultimii bani pe care Ti vei vedea de la
mine.
- Nu ma intereseaza dolarii tai afurisifi!
- Te avertizez, Farrell, spuse el, chipul TntunecTndu-i-se din
nou de furie, ia cecul.
Cu un calm dezarmant, Matt spuse:
- Baga-ti-l Tn...
Pumnul lui Bancroft tT§ni spre el cu o forta surprinzatoare.
Matt se feri, apuca bratul lui Bancroft, TI trase spre el, apoi i-l
rasuci la spate, ridicTndu-l sus. Rosti tare §i raspicat:
- Asculta cu atentie, Bancroft. Peste cTtiva ani voi avea bani
suficienti ca sa te cumpar §i sa te vTnd, dar daca tti bagi nasul Tn
casnicia mea, te Tngrop de viu! Am fost destul de clar?
- Da-mi drumul, ticalosule.
Matt TI Tmpinse Tnainte §i porni furios spre u§a. Tn spatele lui,
Bancroft T§i reveni cu o repeziciune uimitoare.
- Duminica servim masa la trei, se ratoi el. A§ prefera sa n-o
necaje§ti pe Meredith povestindu-i ce s-a TntTmpIat aici. DupS
cum bine mi-ai atras atentia e Tnsarcinata. Oprindu-se cu mTna
pe clanta, Matt se Tntoarse, tacerea reprezentTnd consimtamTn-
tul lui, dar Bancroft nu terminase. Tn mod surprinzator, furia paru
sa i se fi risipit, iar acum accepta Tn sila faptul ca nu putea pune
capat casatoriei §i ca alte Tncercari ar putea provoca o ruptura
permanenta Tntre el §i Meredith.
- Nu vreau sa-mi pierd fiica, Farrell, rosti el cu o voce ta-
ioasa. Mi se pare evident ca noi doi nu ne vom ttttelege nicio
data, dar, de dragul ei, am putea macar Tncerca.
Matt studie fata Tncordata §i furioasa a barbatului, dar nu
descoperi Tn expresia lui nici un semn de duplicitate. Tn plus,
ceea ce-i propunea era logic, de buri-simt, §i Tn interesul lui, §i al
lui Meredith. Matt dadu scurt din cap §i accepta propunerea.
- Putem Tncerca.
Philip Bancroft TI urmari ie§ind §i TnchizTnd u§a, apoi rupse
Tncet cecul Tn bucati, buzele lui latindu-se Tntr-un rTnjet plin de
cruzime.
- Farrell, spuse el Tn bataie de joc, ai facut doua gre§eli
enorme, ai refuzat cecul asta §i ti-ai subestimat adversarul.
Capitolul 12
Noiembrie 1989
VTntuI biciuia valurile, facTndu-le sa se rostogoleasca §i sa-§i
lase spuma pe nisipul aflat la §ase metri sub stTnca unde Bar
bara Walters se plimba alaturi de Matthew FarreU. Mersul le era
urmarit de un aparat de filmat, ochiul din sticla neagra observTnd
perechea, Tncadrind-o pe fundalul reprezentat Tn stTnga de re§e-
dinta californiana a lui Farrell, un adevarat palat, iar tn dreapta
de zbuciumul Oceanului Pacific.
Ceafa plutea Tn fundal ca o patura groasa, unduitoare, Tm-
pinsa Tnainte de acelea§i rafale de vTnt care faceau ravagii din
parul Barbarei Walters §i aruncau nisip Tn lentilele aparatului de
filmat. Tn locul stabilit dinainte, Barbara se opri, T§i Tntoarse spa
tele spre ocean §i Tncepu sa-i puna o alta Tntrebare lui Farrell.
Aparatul se roti la rindul lui, dar acum cupful parea sa fi fost
Tnghitit de ceata Tntunecata, vTntUl rava§ind parul reporterei.
- Stop! striga ea, dTndu-§i enervata parul de pe fata, Tncer-
cTnd sa desprinda §uvitele lipite de buzele rujate. TntorcTndu-se
spre femeia care se ocupa de machiaj, spuse:
; - Tracy, n-ai ceva care sa-mi fixeze parul pe vtntul asta?
- Lipid? propuse Tracy facTnd o tentativa de destindere a
atmosferei, aratTnd cu mTna spre camionul parcat sub copacii
din partea stTnga a proprietatii lui Farrell. Dupa ce-§i ceru scuze,
Barbara pleca cu Tracy spre cabina de machiaj instalata Tn
camion.
- Urasc cea^a! declara operatorul pe un ton Tncarcat de
amaraciune, aruncTnd o cautatura feroce pTclei dese, cenu§ii,
Tnvelind tarmul Tntr-un fel de giulgiu, acoperind imaginea pano-
ramica asupra golfului Half Moon pe care TI prevazuse drept
fundal pentru acest interviu. Urasc ceata, repeta el, TndreptTn-
du-§i spre cer chipul Tncruntat. §i urasc vTntuI, lua-l-ar naiba!
. T§i adresa pITngerea direct celui Atotputernic, iar, drept ras-
puns, un pumn de nisip se ridica ca un vTrtej Tn miniatura la
picioarele lui, izbindu-l apoi Tn piept §i Tn fata. Asistentul sau
chicoti:
- Dupa cTte se pare, Cel de Sus nu te prea are azi la inima,
remarca el urmarindu-l pe barbatul Tnfuriat la culme §tergTndu-§i
nisipul de pe sprincene. Ti Tntinse o cea§ca de cafea aburinda.
Ce zici de ni§te cafea?
- O urasc §i p-asta, bombani operatorul, dar lua cea§ca.
Asistentul sau arata cu capul spre barbatul Tnalt aflat la cT
tiva metri departare, privind oceanul.
. . - De ce nuH ceri lui Farrell sa opreasca vTntuI §i sa alunge
ceata? Din cTte am auzit, e foarte posibil ca Dumnezeu sa-i
asculte poruncile.
- Daca vreti sa §titi parerea mea, li se alatura Alice Cham
pion sorbind §i ea dintr-o cea§ca de cafea, Matthew Farrell e
Dumnezeu. AmTndoi barbatii aruncara o privire ironica secretarei
de platou, dar.nu spusera nimic, iar Alice §tiu ca tacerea lor era
o dovada a admiratiei §i respectului pentru acel barbat.
Se uita la Farrell pe deasupra marginii ce§tii de cafea, studi-
Indu-I cum statea privind oceanul, conducatorul singuratic, cam
misterios, al unui imperiu financiar numit Intercorp, un imperiu
pe care TI crease din propria sudoare §i Tndrazneala. Un monarh
Tnalt, rafinat, rasarit din otelariile Indianei, Matthew Farrell reu-
jlse sa se descotoroseasca de orice caracteristica care i-ar fi
Indicat originea modesta.
Acum, a§a cum statea pe terasa, a§teptind continuarea in-
terviului, Alice T§i zise ca emana doar succes, tncredere Tn sine
§i virilitate. §i putere. Mai mult decTt orice altceva, Matthew Far
rell emana o forta bruta, necrutatoare. Era bronzat, elegant §i
Tmbracat impecabil, dar avea Tn el ceva ce nu putea fi ascuns
nici de hainele facute la comanda, nici de surTsuf politicos, o
cruzime care-i determina pe cei din jurul lui sa-l distreze, nu sa-l
Tnfurie. Era de parea Tntreaga lui atitudine degaja avertismentul
tacut ca nimeni sa nu i se Tmpotriveasca.
- Domnule Farrell? Tntreba Barbara Walters coborTnd din
carul de reportaj, fixTndu-§i de tTmple parul ciufulit de vTnt. Vre-
mea e imposibila. Va trebui sa ne instalam Tn casa. Ne va lua
cam treizeci de minute. Putem folosi sufrageria?
- Da, spuse Matt, ascunzTndu-§i enervarea sub un zTmbet
scurt. Nu-i placeau reporterii de nici un fel, oricare ar fi fost
domeniul Tn care lucrau. Singurul motiv pentru care Ti permisese
Barbarei Walters sa-i ia un interviu fusese publicitatea exageratS
acordata vietii lui personale §i aventurilor amoroase, Intercorp
avTnd mai mult de profitat de o imagine Tn care era prezentat ca
om de afaceri §i manager al unei corporatii. CTnd venea vorba
de Intercorp, Matt facea orice sacrificiu ar fi fost necesar. Cu
noua ani Tn urma, dupa ce terminase lucrul Tn Venezuela, se
folosise de prima §i de banii primiti de la Sommers ca sa cum-
pere o companie mica, producatoare de subansamble de ma-
§ini, aflata Tn pragul falimentului. Un an mai tTrziu o vTnduse cu
un pret dublu fata de cel cu care o cumparase. Folosindu-se de
partea lui din profit §i de banii primiti, se Tmprumutase de la
banci §i investitori privati, §i forma Intercorp, iar Tn anii care
urmara continuase sa cumpere companii aflate Tn pragul fali
mentului, nu pentru ca n-ar fi fost bine conduse, ci pentru ca nu'
dispuneau de capital suficient, apoi le valorifica prin intermediul
Intercorp-ului §i a§tepta un cumparator.
Mai tTrziu, Tn loc sa vTnda companiile mai departe, Tncepuse
un program de achizitionare foarte minutios pus la punct. Drept
rezultat, Tntr-o decada, reu§ise sa faca din Intercorp imperiul
financiar pe care §i-l imaginase Tn acele zile §i nopti sumbre cTnd
lucrase la otelarie sau transpirase la sondele de titei. Astazi,
Intercorp era un conglomerat masiv, cu cartierul general Tn Los
Angeles, controlTnd companii extrem de diverse, de la labora-
toare de cercetari farrriaceutice la fabrici de textile.
PTna de curTnd, Matt T§i facuse un obicei din a cumpara
numai anumite companii puse Tn vTnzare. Cu un an Tn urma
Tnsa, intrase Tn tratative pentru cumpararea unei companii mul-.
timiliardare de electronica, cu sediul Tn Chicago. La originea
negocierilor se aflase Tnsa§i conducerea companiei, care abor-
dase Intercorp-ul TntrebTnd daca nu erau interesati de achizitio-
narea ei.
Lui Matt Ti placuse ideea, dar dupa ce cheltuise o mare parte
din venit §i pierduse luni finalizTnd contractul final, consiliul de la
Haskell Electronics refuzase brusc sa mai accepte termenii asu
pra carora cazusera de acord. Furios ca Intercorp fusese silit sa
piarda bani §i timp, Matt se hotarise sa cumpere compania cu
sau fara consimtamTntuI celor din conducere. Ca urmare a aces
tei decizii, urmase o batalie dura, relatata pe larg Tn presa. La
sffr§itul ei, directorii §i managerii de la Haskell zaceau schiloditi
pe cTmpul bataliei financiare, iar Intercorp cT§tigase o companie
extrem de profitabila. Victoria Ti adusese lui Matt reputatia unui
om de afaceri nemilos. Asta nu-l prea deranja; nu era cu nimic
mai enervanta decTt reputatia lui de playboy international. Publi-
citatea nefavorabila §i pierderea vietii personale erau preturile
platite pentru succes, iar el le accepta cu aceea§i indiferenta
filozofica pe care o simtea pentru ipocrizia lingu§itoare TntTlnita
pe plan social §i manevrele lipsite de scrupule ale adversarilor
s£i. Succesul extraordinar aducea cu sine lingai §i du§mani, §i,
tr§ind Tn preajma lor, ajunsese extraordinar de cinic §i precaut.
Nimic din toate astea nu-l deranja; ceea ce-l deranja cu
adevarat era ca succesorul nu-l mai multumea. Euforia simtita
atunci cTnd avea de Tnfruntat o problema complicata de afaceri
disparuse complet Tn ultimii ani §i asta, probabil, T§i zise el,
fiindca succesul era practic o concluzie acceptata din start. Nu
mai ramasese nimic care sa-i trezeasca interesul, cel putin pma
In clipa Tn care se hotarise sa preia Haskell Electronics. Acum,
pentru prima oara Tn ultimii ani,, simtea ceva din vechiul entuzi-
usm. Haskell era o provocare; corporatfa uria§a trebuia restruc-
lurata. Structura manageriala era mult prea Tncarcata; mijloacele
(ie productie uzate, strategiile de marketing depa§ite. Toate as-
tea vor trebui schimbate Tnainte ca Haskell Electronics sa reali- j
zeze profitul scontat, iar Matt era nerabdator sa piece la Chi-
cago §i sa se puna pe treaba. Tn trecut, ori de cTte ori achizitfonase \
o companie noua trimisese la fata locului §ase oameni, pe care
Business Weelkey Ti botezase „echipa de preluare", sa evalueze l
organizarea §i sa faca recomandari. Erau deja de doua sap- j
tamTni la Haskell, muncind Tn cladirea cu §ase etaje proprietate
a companiei, a§teptfnd ca Matt sa li se alature. Din moment ce ]
urma sa-§i petreaca acolo o mare parte a anului, T§i cumparase
§i un apartament. Totul era pregatit, el fiind nerabdator sa piece
§i sa Tnceapa.
Cu o seara Tn urma, se Tntorsese din Grecia, unde tratativele
de cumparare a unei companii navale Ti luasera patru saptamTni
lungi §i obositoare, §i nu doua, a§a cum prevazuse initial. Acum, 1
singurul lucru care TI mai retinea aici era interviul asta blestemat. !
Tnjurind Tn gTnd, Matt se Tntoarse spre casa. Pe peluza din stTnga
TI a§tepta elicopterul gata sa-l duca la aeroport, iar de acolo j
urma sa zboare la Chicago cu avionul personal.
Pilotul elicopterului raspunse privirii lui Matt printr-o fluturare
a mTinii, apoi T§i ridica degetele, semn ca aparatul era pregatit
de plecare. Se uita Tnsa Tngrijorat la peretele de ceata venind
spre ei, iar Matt §tiu ca pilotul era la fel de nerabdator ca §i el Scl
se afle Tn aer. TraversTnd terasa acoperita cu dale intra tn casS
prin u§ile de sticla care dadeau spre biroul lui. Tocmai Tntindea
mTna spre telefon, intentionTnd sa sune la sediul din Los Ange- j
les, cTnd u§a din celalalt capat al Tncaperii fu izbita de perete.
■ - Salut, Matt. Joe O’Hara T§i vTrT capul Tnauntru, vocea as- 1
pra, marcata de un accent puternic, §i Tnfati§area neTngrijita con- 1
trastTnd puternic cu eleganta biroului cu podea din marmura, cu
covor gros §i cu o masa acoperita cu sticla. Oficial, O’Hara era /
§oferul lui Matt, neoficiai, garda de corp, §i probabil mult mai ;
potrivit pentru acest rol, pentru ca atunci cTnd se a§eza la vo- I
lanul unei ma§ini conducea de parea voia sa cT§tige marele
premiu de Formula 1.
- Plecam la Chicago? vru O’Hara sa §tie.
- Imediat ce termin cu afurisitul asta de interviu.
- O.K. Am telefonat, iar limuzina ne va a§tepta pe pista de
aterizare. Dar nu asta am venit sa-ti spun, continua O’Hara, j
ducindu-se la fereastra §i dTnd la o parte draperiile. FacTndu-i
semn lui Matt sa vina ITnga el, arata spre aleea lata care §erpuia
printre chiparo§ii din fata casei. Chipul lui dur se TmblTnzi, iar
vocea Ti deveni joasa, Tncarcata de dorinte. Uita-te la frumuse-
tea aia de acolo, spuse el cTnd Matt veni la fereastra. Oricine
altcineva s-ar fi a§teptat ca „frumusetea aia“ sa fie o femeie, dar
Matt TI cuno§tea bine. Dupa moartea sotiei, singura lui mare
dragoste erau ma§inile. E a unuia dintre operatorii care au venit
cu muierea aia, Walters. „Frumusetea“ era cu Cadillac ro§u,
decapotabil, din 1959, Tn perfecta stare.
- Uita-te la globurile alea, spuse O’Hara, referindu-se la
farurile ma§inii cu vocea plina de o admiratie lasciva, ca a unui
adolescent studiind un poster din Playboy. §i curbele alea! O
mTndrete de ma§ina, Matt. Tti vine s-o dezmierzi! Ti dadu un
ghiont barbatului tacut de ITnga el. Ai mai vazut vreodata ceva
mai frumos?
Matt fu scutit de raspuns de sosirea secretarei echipei de
filmare, care TI anunta politicoasa ca terminasera cu pregatirile
din sufragerie.
Capitolul 13
Noiembrie 1989
Muty dintre locuitorii ora§ului Chicago se plimbau agale pe
pitihigan Avenue, mersul lor lent datorindu-se Tn parte zilei de
HOtombrie nea§teptat de calda, Tn parte aglomeratiei adunata Tn
l ^ i vitrinelor magazinului Bancroft, Tmpodobite deja pentru Cra-
Mun >
IncepTnd cu 1891, Tn anii care urmasera deschiderii magazi-
htilui, Bancroft evoluase de la o cladire din caramida cu trei
■ | |t la o constructie de cincisprezece etaje din sticla §i mar-
H N , ocupTnd Tntreg spatiul dintre doua strazi. Dar, Tn ciuda
Hunifiroaselor modificari aduse magazinului, un lucru ramasese
Ulichimbat: doi portari Tmbracati Tn uniforme maronii §i aurii
aintlnuau sa faca de straja la intrarea principala. Acest semn al
•l«U*intei maiestuoase se^ pastrase de-a lungul anilor, o dovada
vizibila a importantei acordate de Bancroft demnitatii §i curtoa
ziei.
Cei doi portari Tn vTrsta se aflau Tntr-o competitie atTt do
Tncrincenata unul cu celalalt, TncTt Tn cei treizeci de ani de cTnd
lucrau Tmpreuna abia daca T§i vorbisera. Acum, urmareau po
furi§ sosirea unui BMW negru §i fiecare din ei T§i dori din tot
sufletul ca ma§ina sa opreasca Tn partea lui.
Ma§ina Tncetini spre bordura trotuarului §i Leon, aflat de o
parte a u§ilor, T§i tinu respiratia, apoi ti dadu drumul, oftTnd vexat
cTnd acesta aluneca pe ITnga el §i opri exact Tn fata teritoriului
adversarului sau.
- Gagauta norocoasa! bombani Leo catre colegul sau, iar
Ernest se grabi spre ma§ina.
- Buna dimineata, domni§oara Bancroft, spuse Ernest des-
chizTnd portiera pentru Meredith §i facTnd o plecaciune. Cu doua
zeci §i cinci de ani Tn urma, deschiTnd portiera pentru tatal ei, o
vazuse pentru prima oara §i spusese exact acela§i lucru, pe
acela§i ton respectuos.
- Buna dimineata, Ernest, spuse Meredith dTndu-i cheile ma-
§inii. Vrei sa-l rogi pe Carl sa-mi parcheze ma§ina? Am avut
multe de adus cu mine Tn dimineata asta §i n-am vrut sa le car
din parcare.
Parcarea ma§inilor de catre oameni special angajafi era Tnc§
unul dintre avantajele oferite de Bancroft.
- Cum sa nu,; domni§oara Bancroft.
- Transmite-i salutari Ameliei, adauga ea referindu-se la so-
tia lui. Meredith se afla Tn termeni familiari cu multi dintre vechii
angajati ai magazinului; erau ca o familie pentru ea, iar magazi
nui acesta, cel mai mare din §irul de magazine, tot mai nu-
meroase deschise Tn diferite ora§e, reprezenta pentru ea un
camin, la fel de mult ca §i casa Tn care crescuse sau apartamen-
tul Tn care locuia acum.
Oprindu-se pe trotuar, se uita la multimea de oameni adu-
nati Tn fata vitrinelor. Buzele i se arcuira Tntr-un zTmbet, iar inima
Ti tresari de bucurie. Era o senzatie pe care o Tncerca de fiecare
data cTnd T§i ridica privirea spre fatada eleganta, o senzatie de
mTndrie, de entuziasm §i de dorinta TncrTncenata de a proteja.
Astazi Tnsa fericirea ei era nemarginita, fiindca noaptea trecutS
Parker o luase Tn bra^e §i Ti spusese pe un ton solemn §i tandru:
- Te iubesc, Meredith. Vrei sa te cSsatore§ti cu mine? Dupa
care Ti strecurase pe deget un inel de logondS.
- Anul asta vitrinele sTnt mai reunite ca niciodata, Ti spuse ea
lui Ernest cTnd putu privi printre oamenii aflati Tn mi§care prin
fata vitrinelor, iar Meredith vazu rezuitatui uluitor al talentului §i
priceperii Lisei.
Lisa Pontini T§i cT§tigase deja o reputatie binemeritatS pentru
munca depusa Tn cadrul magazinului. Peste un an, dupa ce
§eful ei va ie§i la pensie, Lisa va ocupa postul de directoare.
NerSbdStore sa o gSseascS pe Lisa §i sa-i dea vestea cea
buna despre Parker, Meredith deschise portiera ma§inii §i lua de
pe scaunul de ITngS volan doua serviete §i cTteva dosare groase,
pornind apoi spre u§ile principale.” Imediat ce intra, unul dintre
agentii de securitate o zSri §i veni spre ea.
- Va pot ajuta cu ceva, domni§oarS Bancroft?
Meredith vru sa refuze, dar bratele o dureau deja §i, Tn plus,
simtea o nevoie irezistibilS sa se plimbe prin magazin Tnainte de
a merge sa o vada pe Lisa, sa savureze din plin ceea ce,
bazTndu-se pe multimea de cumpSrStori Tmbulzindu-se la tej-,
ghele §i dTnd navala pe intervalele dintre rafturi cu mSrfuri, arata
a fi Tnca o zi de vTnzSri record.
- Multumesc, Dan, Tti ramTn TndatoratS, spuse ea, punTndu-i
pe brat dosarele grele §i dTndu-i cele doua serviete.
Dupa ce el se Tndrepta spre ascensor, Meredith T§i aranja
absenta e§arfa din mStase albastrS trecuta lejer peste reverele
paltonului alb §i, vTrTndu-§i mTinile Tn buzunare, se plimba agale
printre rafturile cu produse cosmetice. CumpSrStorii o TmpinserS
la o parte, grSbiti sS urce scSrile rulante din interiorul magazinu
lui, dar agitatia din jurul ei Ti spori doar pIScerea.
Cu capul ISsat pe spate, se uita Tn sus la pomii de CrSciun
de peste trei metri .TnSltTndu-se deasupra rafturilor, crengile lor
Tmpodobite cu luminite ro§ii sclipitoare, panglici uria§e din ca
tifea ro§ie §i globuri de toate culorile. Cununi festive decorate cu
eSniute §i clopotei atTrnau de coloanele pStrate dotate cu oglinzi
rSspTndite prin tot magazinui, iar din difuzoare se auzeau co-
linde. O femeie care studia o po§etS o vSzu pe Meredith §i Ti
dSdu un ghiont prietenei ei.
- Nu-i Meredith Bancroft? Tntreba ea.
- Ba cum sa nu! decreta ea. Ziaristul care a scris ca sea-
mana cu Grace Kelly a avut dreptate!
Meredith auzi, dar nu le acorda atentie. Tn ace§ti ultimi ani
se obi§nuise ca oamenii s-o priveasca cu ochi mari §i sa vor
beasca despre ea. Women’s Wear Daily o numise Jntruchi-
parea elegantei". Cosmopolitan o categorisise „absolut §\c“. The
Wall Street Journal o botezase „printesa de la Bancroft'. Iar Tn
spatele u§ilor, consiliul de conducere al magazinului, directorii o
numeau „marea pacoste".
Pentru Meredith conta numai ultima descriere; nu-i pasa ce
scriau despre ea revistele sau ziarele, doar daca articolele fa-
ceau sa creasca prestigiul magazinului. Tnsa consiliul de con
ducere conta, statea Tn puterea lui sa i se Tmpotriveasca, sa-i
blocheze visurile de expansiune a companiei Bancroft Tn toate
ora§ele tarii. Pre§edintele consiliului n-o trata nici el cu mai multa
afectiune sau entuziasm decTt directorii. §i era tatal ei.
Tnsa astazi, nici macar batalia continua cu tatal ei ?i cu
consiliul de conducere privind planurile de expansiune nu-i pu
tea Tntuneca starea de spirit. Se simtea atTt de fericita, TncTt
trebui sa-§i Tnfrineze impulsul de a fredona oolinda de Craciun
cu voce tare. Buna dispoztye o determina sa faca ceva ce obi§-
nuise sa faca Tn copilarie: se duse la una din coloanele cu
oglinzi, T§i apropie capul, studiindu-se atenta Tn oglinda, prefa-
cTndu-se ca-§i aranjeaza parul, apoi zTmbi.
Se Tntoarse §i porni spre scarile rulante. Lisa avusese idea
extraordinara sa decoreze fiecare etaj Tntr-o culogre diferita §i sa
asorteze nuantele cu marfurile specifice fiecarul raion. Meredith
considera efectul ul.uitor,.: mai ales dupa ce ajunse la etajul TntTi,
unde se afla raionul de blanuri §i rochii unicat. Aici, toti pomii albi
erau conturati Tntr-un mov placut de beteala aurie, stralucitoare.
Exact Tn fata scarilor rulante se afla un Mo§ Craciun Tmbracat Tn
alb §i auriu. Pe genunchii sai era un manechin, o femeie fru-
moasa Tntr-o rochie de seara din dantela, aratTnd cu degetul
spre o haina de blana de douazeci §i cinci de mii de dolari,
captu§ita cu matase mov.
ZTmbetuI ramas ascuns Tn inima lui Meredith i se a§ternu pe
chip cTnd recunoscu ca aura de lux extravagant prezentata de
aceasta scena era o invitajie subtila §i eficienta pentru cumpara-
tori sa se aventureze la acest etaj §i sa-§i permita extravagante
similare. JudecTnd dupa numarul mare de barbati studiind blanu-
rile §i numeroasele femei TncercTnd rochii Tn cabi.ne, invitatia
fusese acceptata. La acest etaj fiecare dintre creatorii de moda
T§i avea propriul salon Tn care T§i expuneau colectiile. Meredith
porni pe coridorul principal, salutTndu-i pe angajatii cunoscuti. Tn
salonul lui Geoffrey Been, doua femei voinice, Tn blanuri de
nurca, admirau o rochie fina cu margele albastre, pretul de pe
eticheta ridicTndu-se la §apte mii de dolari.
- O sa arati ca un sac de cartofi Tn chestia aia, Margaret, o
avertiza prietena ei. IgnorTnd-o, femeia se Tntoarse spre vTnza-
toare.
- Aveti cumva §i marimea 54? Tntreba ea.
Tn salonul urmator, o femeie T§i TndemTna fiica, o tTnara de
aproximativ. optsprezece ani, sa Tncerce o rochie Valentino din
catifea, vTnzatoarea stTnd discret deoparte, gata sa le servea-
sca.
- Daca asta vrei, spuse fata, trintindu-se pe canapeaua
tapisata cu matase, n-ai decTt s-o por^i tu. Nu ma due la petre-
cerea aia idioata. Ti-am spus ca vreau sa-mi petrec Craciunul Tn
Elvetia.
- §tiu, draga mea, replica mama, avTnd pe chip o expresie
vinovata §i spa§ita Tn timp ce-i vorbea adolescentei Tmbufnate',
dar ne-am gTndit ca de data asta ar fi placut sa petrecem Craciu
nul acasS.
Meredith se uita la ceas, vazu ca se facuse deja ora unu §i
porni spre scarile rulante ca sa o gaseasca pe Lisa §i sa-i dea
vestea cea buna. T§i petrecuse cea mai mare parte a diminetii Tn
biroul arhitectului, studiind schitele pentru magazinui din Hous
ton, §i o a§teptak,o dupa-amiaza Tncarcata. Salonul de design
era de fapt un depozit uria§ aflat la subsol, sub nivelul strazii, un
loc unde erau Thgramadite vitrinele magazinului Tn ultima de-
cada. Meredith T§i croi drum prin tot acel talme§-balme§ cu ex-
perienta unui fost locatar, cum §i era de altfel. Tn perioada de
pregatire lucrase Tn fiecare departament al magazinului.
. - Lisa! striga ea, §i cele zece capete ale asistentilor Lisei T§i
ridicara privirile spre ea. Lisa?
- Aici! se auzi o voce Tnabu§ita, apoi pTnza din jurul mesei fu
data la o parte, iar capul cu par ro§u §i cret al Lisei ie§i afara.
Acum ce mai e? se indigna vocea, ochii caprui studiind atenta
picioarele lui Meredith. Cum sa apuc sa-mi vad de treaba, cu
toate Tntreruperile astea?
- Habar n-am, replica Meredith vesela, sprijinindu-§i §oldul
de masa §i zTmbind figurii mirate a Lisei. N-o sa Tnteleg niciodata
cum de reu§e§ti sa gase§ti ceva Tn harababura asta, daramite
sa mai §i creezi lucruri noi.
- Salut, spuse Lisa potolita, tTrTndu-se Tn patru labe de sub
masa. Am Tncercat sa prind cu sTrma pTnza, ca masa sa fie gata
pentru festivitatea de Craciun de. la raionul de mobila. Cum a
mers TntTlnirea cu Parker din seara trecuta?
- Oh, bine, raspunse Meredith. Ca de obicei, mai mult sau
mai putin, minti ea, netezindu-§i anume reverul paltonului cu
mTna stTnga pe care avea un inel de logodna cu un safir mare. Ti
spusese ieri Lisei ca avea o presimtire ca Parker o va cere de
nevasta.
Lisa T§i puse mTinile Tn §olduri.
- Ca de obicei. Dumnezeule, Mer, e divortat de doi ani §i ai
ie§it cu el de peste noua luni! Petreci cu fiicele lui aproape tot
atTta timp ca §i cu el. E§ti frumoasa, inteligenta, barbatii se pierd
cu firea imediat ce dau cu ochii de tine, dar Parker „te verifica"
deja de luni, Tn amanuntime, §i cred ca-ti pierzi vremea cu el.
Daca imbecilul aia ar fi avut de gTnd sa-ti propuna casatoria, ar fi
facut-o deja. ^
- A facut-o, spuse Meredith zTmbind triumfatoare, dar Lisa
se lansase Tn discursul ei favorit §i trecura cTteva clipe pTna sa
priceapa Tntelesul cuvintelor lui Meredith.
- Oricum nu-i bun pentru tine. Ai nevoie de cineva care sa te
scoata din cochilia ta conservatoare §i sa te Tndemne la lucruri
impulsive, nebune§ti, cum ar fi sa votezi cu democratii macar o
data sau sa te duci la Opera vinerea Tn loc de sTmbata. Parker tti
seamana prea mult, e prea organizat, prea cuminte, prea preva-
zator, prea... Glume§ti! Te-a cerut de sotie?
Meredith dadu din cap, iar privirea Lisei cazu, Tn sfTr§it, pe
safirul Tntunecat din montura veche.
- Inelul de logodnS? Tntreba ea, TnhatTnd mTna lui Meredith,
dar, Tn timp ce-i examina inelul, zTmbetuI Ti pieri Tnlocuit de o
Tncruntatura nedumerita. Ce e asta?
- Un safir, replica Meredith, fara s-o deranjeze lipsa vizibila
de entuziasm pentru bijuteria veche. In primul rind, Ti placuse
Tntotdeauna franchetea Lisei. In al doilea, nici macar Meredith,
care TI iubea pe Parker, nu se putea convinge pe sine ca inelul
era ame^itor de frumos. Era fin, vechi, o bjiuterie de familie; ei Ti
era Tndeajuns.
- Ma gTndeam ca e un safir, dar ce sTnt pietricele alea? Nu
stralucesc ca ni§te diamante de calitate.
- STnt taiate ca pe vremuri, fara prea multe fatete. Inelul e
vechi. A apartinut bunicii lui Parker.
- Nu §i-a putut permite unul nou? o necaji ea. §tii, pTna sa te
cunosc pe tine credeam ca cei cu bani T§i cumpara lucruri su-
perbe, iar pretul n-arej nici o importanta...
- A§a fac cei Tmbogatty de curind, o dojeni Meredith. Cei
care au avut bani dintotdeauna se bucura de lucruri mai simple.
- Ihm, bine, atunci cei cu bani dintotdeauna ar putea Tnvata
cTte ceva de la cei care s-au Tmbogatit de curind. Tineti cu dintii
de ni§te lucruri pTna se Tnvechesc. Daca ma voi logodi vreodata,
iar tipul va Tncerca sa ma TncTnte cu inelul demodat al bunicii,
gata, am terminat-o cu el. §i, continua ea revoltata, din ce e
facuta montura? Nu e prea lucioasa.
- E platina, replica Meredith TnecTndu-se de ris.
- Am §tiut eu, banuiesc ca n-o sa se uzeze niciodata, pro-
babil la asta s-a gTndit §i persoana care l-a cumparat acum doua
sute de ani.
- Exact, raspunse Meredith, umerii scuturindu-i-se de ris.
lip - Zau, Mer, replica* Lisa rizTnd §i ea, dar ochii Ti erau Tn
lacrimi. Daca n-ai simti ca trebuie sa fii un fel de reclama ambu-
lanta la Bancroft & Company, ai umbla §i acum cu hainele din
colegiu.
■ - Numai daca ar fi foarte simple.
Fara sa se mai prefaca, Lisa o Tmbrati§a strTns.
- Nu e destul de bun pentru tine. Nimeni nu e.
- E perfect pentru mine, o contrazise Meredith, stringTnd-o
§i ea Tn brate. Balul Operei va fi mTine seara. Iti fac rost de doua
bilete pentru tine §i Phil, spuse Meredith referindu-se la un foto-
graf, prieten al Lisei. Dupa aceea, vom da o petrecere de lo-
godna.
- Phill e Tn New York, spuse Lisa, dar eu voi fi prezenta. In
fond, Parker urmeaza sa devina un membru al familiei noastre,
iar eu va trebui sa Tnvat sa-mi placa. De§i refuza sa acorde
credite vaduvelor, chiar daca acestea Tndraznesc sa-i surTda
dulce...
- Lisa, spuse Meredith ceva mai serioasa. Parker ura§te
glumele tale cu bancheri, iar tu §tii foarte bine. Acum, ca sTntem
logoditi, n-ai putea Tnceta sa te tot legi de el?
-Tmi voi da silinta, promise ea. Gata cu glumele.
- §i nu-i mai spune Terminator.
- Pe cuvTnt de onoare! jura Lisa.
0 Jp Multumesc, spuse Meredith ridicTndu-se. Lisa se Tntoarse
repede, devenind ciudat de preocupata de netezirea creturilor
unei bucati de catifea. Ce s-a TntTmpIat?
- Ce sa se TntTmple? Tntreba Lisa rasucindu-se spre ea,
chipul fiindu-i luminat de un surTs TncTntator. Cea mai buna prie
tena a mea s-a logodit cu barbatul viselor ei. Cu ce te vei
Tmbraca mTine seara? Tntreba ea repede, schimbTnd subiectul.
- Nu m-am hotarTt Tnca. Voi trece mTine pe la etajul TntTi §i-mi
voi alege ceva trasnet. Iar daca tot voi fi acolo, n-ar strica sa
arunc o privire §i rochiilor de mireasa. Parker e hotarTt sa facem
o nunta mare, a§a cum scrie la carte. Nu vrea ca eu sa ma simt
nedreptatita numai pentru ca el a avut o nunta grozava.
- §tie, §tie despre chestia aia, despre cealalta „nunta'‘ a ta?
- §tie, spuse Meredith, vocea ei TntristTndu-se imediat. Par
ker a fost foarte dragut §i Tntelegator, Tncepu ea, apoi se Tntre
rupse brusc cTnd Tn difuzoare se auzi sunetul unor clopotei.
Cumparatorii erau obi§nuiti sa-l auda §i TI ignorara, dar fiecare
raion avea un cod anume §i reactionau cTt mai repede posibil.
Meredith se opri §i asculta: doua sunete scurte, pauza, apoi
Tnca unul. Pe mine ma cauta, spuse ea oftTnd. Oricum trebuia sa
plec. Peste o ora am o §edinta §i mai am ni§te Tnsemnari de
parcurs.
- Fa-i praf! Ti ura Lisa, apoi se tTrT repede sub masa, amin-
tindu-i lui Meredith de un copii jucTndu-se sub un cort ridicat Tn
sufragerie.
Meredith se duse la telefonul de pe perete §i suna centrala
telefonica a magazinului.
- STnt Meredith Bancroft, se prezenta ea. M-ati chemat?
1 - Da, domni§oara Bancroft, spuse telefonista. Domnul Bran-
den de la serviciul de securitate va roaga sa veniti ctt mai re
pede Tn biroul lui. Mi-a cerut sa va transmit ca e ceva important.
Capitolul 14
Birourile serviciului de paza se aflau la etajul §ase, dupa
raionul de jucarii, ascunse cu grija Tn spatele unui zid fals. Ca
vicepre§edinta a operatiunilor magazinului, departamentul de se-
curitate cadea Tn grija lui Meredith, iar acum, trecTnd pe ITnga
rafturile ITnga care cumparatorii examinau trenulete electrice §i
papu§i victoriene, se Tntreba sumbra pe cine prinsera furind de
era nevoie de prezenta ei, Nu putea fi vorba de un hot obi§nuit,
fiindca s-ar fi ocupat singuri de el, a§a ca trebuia sa fie un
angajat. Angajatii magazinului, de la §efii de raioane pTna la
simplii vmzatori, erau supravegheati atent de serviciul de paza.
Cu toate ca optzeci la suta din furturile Tnregistrate Tn magazin
se datorau hotilor, fraudele cele mai mari erau provocate de
angajati. Spre deosebire de hoti, care furau numai ce puteau
ascunde §i scoate afara, angajatii aveau zilnic zeci de posibilitati
§i zeci de metode de a sustrage diferite marfuri. Luna trecuta
prinsesera un func^ionar care daduse banj prietenilor pentru
marfuri fictive returnate, iar cu o luna Tnainte unul dintre lucratorii
de la raionul de bijuterii fusese concediat pentru ca luase mita Tn
vaioare de zece mii de dolari ca sa cumpere marfa de calitate
inferioara de la trei furnizori diferiti. Meredith considerase Tntot
deauna ca paguba produsa de un angajat era ceva extraordinar
de revoltatoare; Ti era greu sa nu se simta tradata. LuTndu-§i
inima Tn dinti, se opri Tn fata unei u§i pe care scria Mark Bran-
den, Director serviciu de paza, §i intra Tn sala de a§teptare aflata
ITnga biroul lui Mark.
Doua femei, una Tn jur de douazeci de ani, iar alta de vreo
§aptezeci stateau pe scaunele dipf' vinilin de ITnga perete, sub
supravegherea atenta a unui agent Tn uniforma. Femeia cea
tTnara era ghemuita pe scaun, cu bratele Tn jurul ei, §i cu obrajii
pEatati de urmele lacrimilor; arata neTngrijita §i Tngrozita. Tn con
trast cu ea, cealalta era imaginea perfecta a femeii de societate,
vesela, eleganta, un fel de papu§a de portelan fnbracata Tntr-un
costum Chanel ro§u cu negru. Statea dreapta pe scaun, cu
po§eta pusa pe genunchi.
- Buna dimineata, draga mea, spuse ea cu o voce piti-
gajata, imediat ce-o zari pe Meredith. Ce mai faci?
- Bine, doamna Fiorenza, spuse Meredith stapTnindu-§i ne-
multumirea cTnd recunoscu femeia Tn vTrsta. Sotul lui Agnes
Fiorenza era nu numai un stTIp al comunitatii §i tatal unui sena
tor, ci §i un membru al consiliului de conducere al magazinului,
ceea ce facea ca Tntreaga situatie sa devina extrem de delicata,
acesta fiind, fara Tndoiala, motivul pentru care Meredith fusese
chemata de directorul serviciului de paza. Dumneavoastra ce
mai faceti? Tntreba Meredith Tnainte sa se poata opri.
- STnt foarte nefericita, Meredith. Stau aici de o jumatate de
ora §i, a§a cum i-am explicat domnului Branden, nu-mi pot per-
mite sa pierd vremea. Peste o jumatate de ora trebuie sa iau
parte la un dejun Tn onoarea senatorului Fiorenza, care va fi
foarte suparat daca nu voi fi acolo. Dupa care ma voi adresa
fetelor din Junior League. Nu s-ar putea sa grabe§ti putin lu-
crurile cu domnul Branden?
- Sa vad ce pot face, spuse Meredith, pastrind o expresie
cTt mai neutra §i deschizTnd u§a biroului lui Mark. Acesta, spriji-
nindu-se de marginea mesei §i avTnd Tn mTna o cana cu cafea
aburinda, vorbea cu agentul care o vazuse pe femeia cea tTnara
luTnd marfurile gasite Tn po§eta ei.
Un barbat atragator, solid, de patruzeci §i cinci de ani, cu
par de culoarea nisipului §i cu ochi caprui, Branden lucrase la
serviciul de paza din cadrul aviatiei §i T§i lua slujba de la Ban
croft la fel de Tn serios pe cTt T§i luase responsabilitatea de a
pastra siguranta nationala. Meredith nu numai ca avea Tncre-
dere Tn el §i-l respecta, dar TI §i simpatiza. Tl informa cu un
'bet silit:
Am dat de Agnes Fiorenza Tn sala de a§teptare. Tti trans-
o retii de la un dejun extrem de important.
4en ridica mTna, un gest de enervare §i dispret, apoi o
^ '* ,w
Sb.. a.
- Am primit instructiuni sa te las pe tine sa te ocupi de
aiurita asta.
- Ce-a mai §terpelit de data asta?
- O curea Lieber, o po§eta Givenchy §i astea. Ti Tntinse ni§te
cercei din cristal albastru, uria§i, fipatori, care ar fi aratat cel
pu^in bizar Tn urechile batrinicii mici de statura.
- CTt mai are pe cartea de credit? Tntreba Meredith, refe-
rindu-se la contul instituit anume pentru astfel de situatii de sotul
tracasat de nazbTtiile sotiei.
- Patru sute de dolari. Prea putin.
- Vorbesc eu cu ea, dar mai TntTi a§ putea bea putina cafea?
Tn sinea ei, Meredith se saturase pTna peste cap sa o tot mena-
jeze pe batrina doamna, Tn timp ce altii precum tfnara care
a§tepta ITnga ea, urmau sa sufere consecintele legii. Dupa
treaba de astazi, le voi spune portarilor sa-i interzica sa mai intre
Tn magazin, hotarT Meredith cu voce tare,'§tiind foarte bine ca
decizia va stTrni mtnia sotului e||TTnara ce-a furat?
- Un palton de copii, manu§i §i doua pulovere. Neaga,
spuse el, ridicTnd fatalist din umeri, dTndu-i cea§ca cu cafea. O
avem Tnregistrata pe video. Valoarea marfurilor furate se ridica
la doua sute de dolari.
Meredith dadu din cap, sorbind, dorindu-§i din tot sufletul ca
mama neTngrijita de afara sa-§i fi recunoscut furtul. NegTnd, silea
magazinui sa dovedeasca furtul §i sa o dea pe mTna politiei, ca
sa se protejeze de posibilele procese, daca pretindea ca ar fi
retinut-o nejustificat. Are cazier?
- Legatura mea de la police zice ca nu.
- E§ti dispus sa renunti la acuzatii, daca semneaza o de-
claratie prin care recunoa§te furtul?
- De ce naiba am face a§a ceva?
- Tn primul rTnd, e mult mai costisitor sa o dam Tn judecata §i
nu are nici cazier. Tn al doilea rind, mi se pare inechitabil sa o
lasam pe doamna Fi6 renza sa scape numai cu o miea mustrare
pentru ca a furat lucruri spumpe pe care le-ar fi putut plati, dar
sa acuzam o femeie ca a luat hainute pentru copilul ei.
- Uite cum facem, tu Ti interzici Fiorenzei sa mai puna pi-
ciorul aici, iar eu o las pe cealalta sa piece, cu conditia sa
recunoasca furtul. E bine a§a?
- Perfect, spuse Meredith cu toata convingerea.
- Cheam-o pe batrTna, Ti ceru Mark agentului.
Doamna Fiorenza intra Tn camera Tntr-un damf de parfum
Joy, toata numai zTmbete, dar parind foarte grabita. _
- Dumnezeule!, dar mult ti-a mai trebuit, domnule Branden.
- Doamna Fiorenza, spuse Meredith, asumTndu-§i raspun-
derea, ne-ati creat nenumarate probleme staruind sa luati lucruri
fara sa le platiti mai TntTi.
- §tiu ca uneori sTnt cam suparatoare, Meredith, dar asta
nu-ti da dreptul. sa folose§ti tonul asta cu mine.
- Doamna Fiorenza, zise Meredith, enervTndu-se §i mai tare
pentru ca i se vorbea ca unui copii prost crescut, sTnt oameni
care fac Tnchisoare multi ani pentru ca au furat lucruri care
valoreaza mai putin ca astea. Arata cu mTna spre curea, po§eta
§i cercei. Tn sala de dincolo este o femeie care a lua haine
pentru copilul ei, fi ea se afla Tn pericol de a fi arestata... Dar
dumneata, dumneata iei nimicuri de care n-ai nevoie...
- Dumnezeule mare, Meredith! o Tntrerupse doamna Fio
renza Tngrozita. Doar nu crezi ca am luat cerceii aia pentru
mine!? Sa §tii ca nu sTnt egoista. Ma ocup de acte de binefa-
cere.
Tncurcata, Meredith §ovai:
- Vre{i sa spuneti ca donati lucrurile pe care le furati, cum ar
fi cerceii aia, unor institutii de binefacere?
- Vai de mine! exclama ea, chipul ei de papu§a luTnd o
expresie scandalizata. Care organizatie care se respecta ar ac
cepta a§a ni§te cercei? STnt oribili! Nu, i-am luat ca sa-i dau
cameristei mele. Are un gust Tngrozitor. Ti vor placea la nebunie!
De§i ar trebui sa-i at'ragi atentia celui care i-a cumparat pentru
Bancroft ca nu fac o reclama prea buna magazinului. Locul lor
ar fi mai degraba la Goldblatt, dar nu vad cum de Bancroft...
- Doamna Fiorenza, interveni Meredith, ignorTnd directia ab-
surda spre-care se Tndrepta discutia, v-am prevenit luna trecuta
ca daca veti.fi prinsa furTnd din nou Ti voi-cere portaruf§ sa nu va
mai lase sa intrati Tn magazin.
- Nu se poate sa vorbe§ti serios.
- STnt foarte serioasa.
- Mi se interzice sa mai cumpar de la Bancroft?
-D a .
- E scandalos!
- Tmi pare rau.
- Sotul meu va fi pus Tn tema, spuse ea, dar vocea Ti suna
timida, patetica.
- Va afla numai daca doriti sa-i spuneti, replica Meredith,
sesizTnd ca amenintarea batrinei avea Tn ea mai muita spaima
decTt furie.
T§i ridica capul cu mTndrie, dar, cTnd vorbi, glasul Ti tremura
u§or:
- Nu voi mai cumpara niciodata din magazinui asta. De
acum Tncolo ma voi duce la Margin. Cei de acolo n-ar Tndrazni
sa puna Tn vitrina cercei ca a§tia!
T§i lua po§eta pusa pe masa, T§i aranja parul alb, din care nu
se mi§case nici o §uvita, §i pleca.
Sprijinindu-se cu spatele de perete, Meredith se uita la cei
doi barbafl §i sorbi din cafea, simtindu-se trista §1 jenata, de
parea tocmai ar fi palmuit o batrTna.
Tn fond, so^ul ei platea pTna la urma pentru toate lucrurile
furate, a§a ca magazinui nu pierdea bani, cel putin nu cTnd era
prinsa.
Dupa o clipa, i se adresa lui Mark:
- Ai observat ca parea, hm, demna de pITns?
- Nu.
- Presupun ca e spre binele ei, continua Meredith studiind
expresia ciudata de pe fata lui. Cine §tie, pedepsind-o Tn loc sa
ignoram ce face, s-ar putea sa-i fi dat o lectie. Ce crezi?
Branden schita un zTmbet, amuzat parea de ceva, apoi, fara
sa-i rSspunda, ridica receptorul §i apasa patru butoane.
- Da, Ti spuse el unuia dintre agentii de la parter. Doamna
Fiorenza coboara. Opre§te-o §i cere-i sa-ti dea cureaua Lieber
din po§eta. Exact, spuse el Tn receptor, zTmbind vazTnd expresia
fndurerata de pe chipul lui Meredith, aceea§i curea pe care ai
prins-o furind-o putin mai devreme. A §terpelit-o din biroul meu.
Dupa ce Mark puse jos receptorul, Meredith T§i reveni din
uluiala §i se uita la ceas, gTndurile TndreptTndu-i-se spre §edinta
din acea dupa-amiaza. Ne vedem la §edinta. Raportul e prega
tit? :
- Da. Departamentul meu sta bine. Pierderile au scazut cu
opt procente fata de anul trecut.
- Excelent, spuse ea, sincer TncTntata.
Acum, mai mult ca niciodata, Meredith voia ca partea ma
gazinului care se afla Tn raspunderea ei sa se prezinte Tntr-o
lumina cTt mai buna. Cardiologul tatalui ei insista ca el sa se
retraga de la conducerea firmei sau sa-§i ia macar un concediu
de §ase luni. El se hotarise sa-§i ia un concediu, iar ieri se
TntTlnise cu consiliul de conducere pentru a stabili cine va fi
pre§edinte interimar Tn absen^a lui. Meredith T§i dorea cu dispe-
rare sa-i tina locul cTt timp va fi plecat. La fel ca alfl patru
vicepre§edinti. Muncise mult pentru functia asta, mai mult decTt
oricare dintre ei; nu pe o perioada la fel de lunga ca doi dintre ei,
dar cu o con§tiinciozitate feroce pentru un succes indiscutabil. Tn
plus, Tn scaunul pre§edintelui se aflase Tntotdeauna un Bancroft.
Bunicul ei fusese mai tTnar ca ea cTnd preluase conducerea
firmei, dar libertatea lui de actiune nu-i fusese Tngradita de preju-
decata tatalui sau privind sexul sau de un consiliu de conducere
cu un control mult prea mare asupra hotaririlor.
Restrictiile erau Tn parte §i din vjna lui Meredith. Ea fusese
cea care insistase §i se luptase ca Bancroft sa se extinda §i Tn
alte ora§e. Ca sa faca a§a ceva le trebuise un capital enorm §i
nu reu§isera sa-l adune decTt facTnd compania publica, vTnzTnd
actiuni la bursa. Acum, oricine putea cumpara o actiune, acea
sta valorind cTt un vot. Tn consecinta, membrii consiliului de
conducere erau ale§i de actionari §i erau raspunzatori Tn fata lor,
Tn loc sa fie ni§te marionete alese sau concediate de tatal ei.
Partea proasta pentru Meredith era ca toti membrii consiliului de
conducere detineau ei Tn§i§i cea mai mare parte a actiunilor,
putmd sa voteze cum voiau, detinTnd astfel o putere §i mai
mare. Partea buna era ca cei doisprezece erau tot aceia§i oa
meni care se aflasera de ani de zile Tn consiliul de conducere de
la Bancroft; prieteni §i cuno§tinte ale tatalui §i ale bunicului ei,
a§a ca Tnca aveau tendinta sa faca ce sugera tatal ei.
Meredith avea nevoie de pre§edintia ihterimara pentru a le
demonstra atTt tatalui ei, cTt §i consiliului de conducere ca, atunci
cTnd tatal ei se va retrage, va fi Tn stare sa conduca compania.
Daca tatal ei va recomanda ca Meredith sa-i ia locul pe
perioada concediului, directorii T§i vor da aprobarea. Tatal ei
Tnsa fusese enervant de discret privind Tntrevederea cu con
ducerea §i chiar cu data cTnd hotarirea va fi anuntata.
PunTnd cea§ca de cafea pe masa lui Mark, Meredith arunca
o privire scurta hainutelor de copii furate de femeia din cealalta
Tncapere §i simti aceea§i tristete plina de durere care o cuprin-
dea ori de cTte ori avea de Tnfruntat faptul ca nu va putea avea
copii. Tnvatase Tnsa, cu mult timp Tn urma, cum sa-§i ■ascunda
emotiile fata de colegii ei, iar cTnd vorbi, zTmbi:
- Voi vorbi cu femeia Tn drum spre biroul meu. Cum o
cheama?
Mark Ti spuse, iar Meredith.se duse Tn sala de a§teptare.
- Doamna Jordan, i se adresa ea mamei tinere §i palide,
care furase hainutele de copii. STnt Meredith Bancroft.
- Ti-am vazut fotografia prin reviste, riposta Sandra Jordan.
§tiu cine e§ti. Ei §i?
- §i daca continui sa negi ca ai furat lucrurile astea, magazi
nui se va vedea obligat sa te dea Tn judecata.
Expresia ei era atTt de du§manoasa, TncTt, daca Meredith
n-ar fi §tiut ce luase §i daca nu i-ar fi vazut sclipirea Tnspai-
mTntata din ochii Tnlacrimati, ar fi fost tentata sa renunte la actul
ei caritabil. ::
- Asculta bine ce-ti spun, doamna Jordan, fiindca este Tn
interesul tau. Urmeaza-mi sfatul sau suporta consecintele: daca
negi ca ai luat lucrurile astea §i te lasam sa pled fara sa te
acuzam, fara sa dovedim ca ai furat, te-ai p’Citea hotarT sa ne dai
pe noi Tn judecata pentru ca te-am acuzat §i te-am retinut pe
nedrept. Magazinui nu-§i pOate permite a§a ceva; deci, daca
negi acum ca te-am prins trebuie sa trecem prin tot calvarul
impus de lege. PTna aici ai Tnteles? Exista o caseta video care
demonstreaza ca ai furat hainele de la raionul de copii. Putem §i
vom prezenta caseta Tn cazul unui proces nu numai ca sa dove-
dim ca e§ti vinovata, dar §i ca am avut tot dreptul sa te retinem.
E clar?
Meredith se opri §i se uita la chipul rigid al tinerei, ne§tiind
daca pricepea ca i se Tntindea un colac de salvare.
- Vrei sa cred ca lasati hotii sa piece daca recunosc ca au
furat? Tntreba ea, aratTnd banuitoare §i dispretuitoare.
- E§ti o hoata, doamna Jordan? para Meredith. Asta e§ti, o
hoata care fura din magazinele Tn care intra? Tnainte ca femeia
sa o atace din nou verbal, Meredith T§i Tnmuie vocea. Femeile
de vTrsta ta care fura de prin magazine iau de obicei rochii sau
bijuterii. Tu ai luat haine de iarna pentru copii. La politie nu
exista nici o dovada ca ai mai fi fost arestata pTna acum. Prefer
sa cred ca e§ti o mama care a actionat din disperare §i din
dorinta de a-§i Tmbraca copilul cu haine mai cSlduroase.
TTnara, mai obi§nuita sa Tnfrunte raceala oamenilor decTt
bunatatea lor, paru sa se prabu§easca sub privirea lui Meredith.
Ochii i se umplura de lacrimi care Tncepura sa-i curga pe obraji.
- Am vazut la televizor ca nu trebuie sa recuno§ti nimic pTna
ce avocatul tau nu e §i el de fata.
- Ai un avocat?
- Nu.
- Daca nu recuno§ti ca ai furat hainele, vei avea nevoie de
unul.
Femeia Tnghiti cu greu.
- Tnainte sa recunosc, vrei sa-mi,dai Tn scris, sa fie legal, ca
n-o sa trimiti politia dupa mine?
A§a ceva nu i se mai TntTmplase lui Meredith. Fara sa se
consulte cu avocatii magazinului nu avea cum sa fie sigura ca
un astfel de document nu va constitui mai tTrziu o forma de
„mita“ sau ar putea fi cauza altor complicatii.
- Doamna Jordan, nu e nevoie.
TTnara mama fu cuprinsa de teama §i Tndoiala, apoi trase
aer Tn piept tremurind u§or.
- Daca a§ recunoa§te ca am furat, Tmi dai cuvTntul tau ca nu
vei chema politia?
- Ai Tncredere Tn cuvTntul meu? Tntreba Meredith.
CTteva clipe femeia scruta fata lui Meredith.
|P iN - a r trebui? Tntreba femeia, Tn voce rasunTndu-i groaza.
Meredith dadu din cap §i expresia chipuluM se TmblTnzi.
- Ba da..
Tnca o ezitare, un suspin lung, gTtuit de emotie, apoi femeia
T§i Tnclina capul, acceptTnd astfel cuvTntul lui Meredith.
- Ei bine, da, am furat lucrurile acelea.
Privind peste umar spre Mark Branden, care deschisese
Tncet u§a §i ascultase discutia lor, Meredith spuse:
- Doamna Jordan recunoa§te ca a furat.
- Bine, spuse el pe un ton fara inflexiuni. Avea Tn mina
declaratia pe care sarmana femeie trebuia sa o semneze §i i-o
Tntinse Tmpreuna cu un stilou.
- Nu mi-ai spus, se Tntoarse ea spre Meredith, ca va trebui
sa semnez.
- Dupa ce semnezi, poti pleca, replica Meredith lini§tind-o.
Fu studiata din nou cu o privire lunga, patrunzatoare. MTna Ti
tremura, dar semna, apoi Ti dadu hTrtia lui Mark.
- Puteti pleca, doamna Jordan, spuse el.
Ea se apuca de spatarul scaunului, aproape sa se prabu-
§easca, respira u§urata, iar ochii i se atintira asupra lui Meredith.
- Multumesc, domni§oara Bancroft.
- Cu placere.
Meredith era deja la jumatatea coridorului, TndreptTndu-se
spre raionul de jucarii. Sandra Jordan o ajunse din urma.
- Domni§oara Bancroft?
Meredith se opri §i se Tntoarse, iar tTnara vorbi bTlbTindu-se:
- Te-am vazut, adica, v-am vazut de cTteva ori la televizor Tn
locuri selecte, Tmbracata Tn blanuri §i Tn rochii de seara, §i vreau
sa va spun ca Tn realitate aratati mult mai draguta decTt la televi
zor.
- Multumesc, replica Meredith aruncTndu-i un zTmbet scurt,
stingherit.
- §i.. §i vreau sa §titi ca n-am mai Tncercat sa fur niciodata
pTna acum, adauga ea, ochii implorind-o pe Meredith s-o
creada. Priviti, spuse ea tragTnd portmoneul din po§eta §i sco-
tTnd o fotografie. Reprezenta chipul unui bebelu§ cu ochi al-
ba§tri, enormi, cu un ZTmbet TncTntator, §i lipsit de dinti. Ea e
mica mea Jenny, spusS Sandra, vocea devenindu-i trista §i tan-
dra. SaptamTna trecuta s-a Tmbolnavit foarte tare. Doctorul mi-a
spus sa o tin la caldura, dar acum nu-mi pot permite sa platesc
curentul electric. A§a ca m-am gTndit ca daca ar avea haine
calduroase... Ochii i se umplura de lacrimi §i clipi des, furioasa
pe sine. Tatal lui Jenny §i-a luat talpa§ita imediat ce-a aflat ca
am ramas Tnsarcinata, dar nu conteaza, fiindca Jenny §i cu mine
ne avem una pe cealalta, iar asta e destul. Dar n-a§ suporta
ideea ca a§ putea-o pierde pe Jenny. Deschise gura de parea ar
fi vrut sa spuna mai multe, apoi se rasuci pe calcTie §i o lua la
fuga. Meredith o urmari alergTnd printre rafturile pline de sute de
ur§i de plu§, dar ceea ce continua sa vada Tn fata ochilor era
bebelu§ul din fotografie cu o fundita roz prinsa Tn par, avTnd
zTmbetuI unui Tnger.
CTteva minute mai tTrziu, Sandra Jordan fu oprita la ie§irea
din magazin.
- Doamna Jordan, va rugam sa a§teptati cTteva clipe. Dom
nul Branden va coborT imediat, o informa agentul de paza, iar pe
Sandra o strabatura fiori de groaza TntelegTnd ca fusese pacalita
sa semneze declaratia, ca acum sa fie data pe mTna politiei. Fu
§i mai sigura cTnd Branden veni spre ea ducmd Tn mma o plasa
mare cu Tnsemnele magazinului, Tn care observa imediat cos-
tuma§ul roz, Tmpreuna cu toate celelalte lucruri pe care Tncer-
case sa le sustraga, plus un ursulet de care nu se atinsese.
- M-ati mintit! striga ea cu o voce gTtuita, cTnd Branden Ti
Tntinse plasa.
- Lucrurile astea va sTnt date ca sa le duceti acasa, doamna
Jordan, o Tntrerupse el, schitTnd un zTmbet impersonal, vorbind
pe tonul cuiva care repeta ce i se ceruse sa spuna. Surprinsa §i
recunoscatoare, Sandra lua plasa, strmgTnd-o protector la piept,
Magazinui Bancroft va ureaza un Craciun fericit! spuse el sec,
dar Sandra §tiu ca darurile nu erau de la el §i nici o donate din
partea magazinului. RidicTndu-§i ochii Tnceto§ati de lacrimi spre
* balustrada de la etajul TntTi, Sandra o cauta din privire pe tTnara
frumoasa care se uitase la fotografia lui Jenny cu un surTs de o
bITndete extraordinara. Crezu ca o vazu, Meredith Bancroft, Tn
paltonul alb, uitTndu-se la ea §i zTmbindu-i. Nu era sigura... la-
crinriile fierbinti Ti Tntepau ochii, revarsTndu-se pe obraji.
- Spuneti-i, rosti ea cu o voce gTtuita de emotie, ca eu §i
Jenny Ti multumim.
Capitolul 15
Birourile directorilor executivi se aflau la etajul paisprezece,
' situate de o parte §i de alta a unui coridor lung, lat, acoperit de
mocheta, raspTndindu-se Tn direcfii opuse spatiului din centru
reprezentat de salonul de primire. Pe peretii lui, deasupra ca-
napelelor §i a scaunelor stil Queen Anne, puse la dispozitia
vizitatorilor, atTrnau fotografii Tn rame aurite ale pre§edintilor ma
gazinului Bancroft. Tn stTnga mesei receptionerei se afla biroul §i
sala de consiliu care aparflnusera dintotdeauna pre§edintelui
firmei Bancroft. Tn dreapta erau birourile directorilor, fiecare cu
secretara lui, despartite Tntre ele prin pereti nu numai functionali,
dar §i ornamentali din lemn de mahon sculptat,
Meredith pa§i afara din lift §i arunca o privire scurta portretu-
lui lui James Bancroft, fondatorul magazinului, stra-strabunicul
ei. Buna ziua, stra-strabunicule, spuse ea Tn gTnd. Tl saluta Tn
fiecare zi, §tia ca era copilaresc §i cam stupid, dar barbatul cu
par des, blond, barba lunga §i guler tare avea Tn el ceva anume
care o umplea de afecfiune. Tn ciuda atitudinii extrem de demne,
ochii alba§tri, stralucitori, Ti dezvaluiau Tndrazneala §i firea naz-
dravana.
§i fusese Tntr-adevar un om Tndraznet, punTnd Tn practica
multe idei novatoare. Tn 1891, James Bancroft se hotarTse sa o
rupa cu traditia §i sa ofere preturi egale tuturor cumparatorilor.
PTna atunci cumparatorii locali plateau preturi mai mici decTt cei
straini de ora§, indiferent daca intrau Tntr-un magazin de fierarie
sau la Bancroft & Company. James Bancroft cutezase Tnsa sa
puna Tn vitrina magazinului o placuta la vederea trecatorilor.
Acela§i pret pentru toti. Nu peste mult, James Cash Penney, un
alt proprietar de magazin, la fel de Tntreprinzator, adoptase ace-
ea§i metoda de a-§i vinde marfurile, iar Tn deceniile care urmara;
meritele schimbarii comertului Ti fura atribuite lui. Meredith §tia,
citind Tntr-un jumal vechi, ca hotarTrea lui James Bancroft de a
cere cumparatorilor acela§i pret o precedase pe cea a lui J.C.
Penney.
Portrete ale altor stramo§L atTrnau de-a lungul peretilor Tn
rame identice, dar Meredith abia daca se uita la ei. GTndurile i se
Tndreptau deja spre obi§nuita §edinta saptamTnala.
GTnd intra, gasi sala de consiliu neobi§nuit de tacuta, tensi-
unea din aer fiind aproape palpabila. La fel ca Meredith, toti cei
prezenti sperau ca astazi Philip Bancroft le va da o indicatie cTt
de mica privind cine Ti va fi succesorul temporar. LuTnd loc pe un
scaun aflat aproape de capatul mesei lungi, T§i Tnclina capul
spre cei noua barba^i §i o femeie care, ca §i ea, erau vicepre-
§edi||i §i reprezentau-direetprjjjexecutivi ai companiei. lerarinia
de la Bancroft era simpla §i eficienta. Pe ITnga contabil||-§ef,
rasp||izator de problemele financiare, §i avocatB principal, care
se ocupa de aspectele legale, mai existau cinci vicepre§edinti,
fiecare Tradeplinind §i funcfla de director managerialjjmpreuna,
cei cinci erau raspunzatori de cumpararea marfurilor pentru Tn-
tregul magazin §i pentowfiecare raionf§n parte. Separat, ges-
tioriau un grup prestabitj|iJe marfuri. De§i fiecare dintre ei avea
Tn subordine manageri care le prezentau rapoarte, tinTndi* la
c|fent, functionari a caror sarcina era cautarea §i cumpararea
marfurilor, raspunderea Ifa la pentru succes§j sau insuccesul
propriilor departamente cadea doar pe umerii lor.
La masa se mai aflau yicepre§edintele sectiei de publicitate
§i promovare a vTnzarilor, a carui echipa se ocupa de lansarea
campaniilor de vTnzari §i cumpara spatiile de reclama de la radio
§i televiziune, §is|/icepre§edintele raspunzator de prezentarea
vizuala, pentru care lucra Lisa, §i a caryj echipa se ocupa de
expunerea marfurilor Tn toate magazinele.
Tn sarcina lui Meredith, ca vicepre§edinta a operati|S or fir
mei, cadea tot ceea ce avea legatura cu conducerea magazi-
nelor, de la paza §i personal la expansiune §i proiecte de viitor.
Iar Tn acest ultim domeniu, Meredith: T§i gasise locul preferat,
facTndu-se remarcata de Tntreaga comunitate a com erpui cu
amanuntujw Pe ITnga cele cinci magazine, deschise deja sub
Tndrumarea e||se alesesera deja locurile pentru alte cinci, iar la
doua dintre ele constructiile erau Tn plina desfa§urare.
La masa mai era o singura femeie care raspundea de pro
blemele de creatie. Sarcina ei era sa prevada diwciimp tendintele
modei §i sa faca recomandari celorlalti directori. Bheresa Bi
shop, care detinea aceasta functie, statea vizavi de M eredi®
discutTnd calma cu contabilul-§e£ -
- Buna dimineata, rosti tataJ ei cu o voce puternica §i vioaie
intrind cu pa§i man Tn sala §i ocupTndu-§i locul din capStuhme-
sei. Urmatoarele cuvinte Ti adusera pe toti cei prezenti Tntr-o
stare de a§teptare plina de nerabdare: |p caz ca va Intrebati
daca s-a ajuns la vreo hotarTre privind pre§edintele interimar,
raspunsul este s^C Tnd hotarTrea va fi luata, yeti fi informati a§a
cum se cuvine, Sa trecem peste acest subiect §i sa discutam
problemele magazinelor. Ted, privirea i se muta la Ted Roth-
man, vicepre§edintele raspunzator de cumpararea cosmeticelor,
articolelor intime, pantofilor §i paltoanelor, conform rapoartelor
primite aseara de la toate magazinele, vtnzarea paltoanelor a
scazut cu unsprezece procente fata de aceea§i saptamTna a
anului trecut. Care este explicatia?
- Explicatia, replica Rothman zTmbind, este ca vrernea e
neobi§nuit de calda, iar cumparatorii nu se Tmbulzesc'asupra
hainelor specifice anoflmpu||Ma§a cum ar face-o Tn mod normal
In aceasta perioada a ariilui. Vorbifid, seYidica $i se duse la
unul dintre ecranele computerelor;- dispuse Tntr-o ni§a dirt pe
rete, §i apasa repede pe tastatura. Sistemul de informatii com-
puterizate al magazinului fusese modernizat de Meredith cu mult
timp Tn urma, cb un efort financiar considerab® a§a ca, orice
clipa, sa aiba la dispozitie cifrele privind vTnzarite din fiecare
raion al fiecarui magazine ca §i comparafSs cu cele din sapta
mTna, luna sau anul trecut. VTnzarea paltoanelor Tn Boston, unde
temperatura a ajuns Tn acest weekend la un nivel mai normal
anotimpului, se opri el.prmarind ecranul, a crescut saptamTna
trecuta cu opt procente.
-itKlu ma intereseaza ce a fost saptamTna trecuta. Vreau sa
§tiu de ce vTnzarea paltoanelor a scazut fata de anul trecut.
Meredith, care vorbise aseara cu o prietena de la Women’s
Wear Daily, se uita la chipul Tncruritat al tatalui ei.
. — Conform revistei WWD, vTnzarea paltoanelor a scazut Tn
toate magazinele. In numarul viitor vor publica un articol referitor
la aceasta problema.
- Nu vreau scuze, vreau explicatii! se rasti tatal ei. Tn sinea
ei, Meredith tresari. O i|i ziua Tn-care psilise s-o recunoasca ca
un manager valoros-al firmei, tatSI ei facuse tot posibilul sa le
demonstreze atTt ei, pTt §i celorlalfi ca fiica l ^ | i se bucura de
nici un fel de favoritism. Ba, dimpotriva.
» Explicatia. spuse ea calma, sTnt jachetele. VTnzarea jache-
telor de ia rn i a crescut cu douasprezece procente pe plan'na^
tional. Au Tncetinit vTnzarea paltoanelor.
Philip o auzi, dar nu binevoi sa-i multumeasca pe:p|ru in-
formatia valoroasa nici macar printr-o Tnclinare a capului. Se
Tntoarse spre Rothman, TntrebTnd cu o voce iritata:-
- §i ce vom face cu toate paltoanele care au ramas?
- Am redus deja comenzile pentru paltoane, replica Roth
man rabdator. Nu ne a§teptam la vreun surplus. Cum |nu adauga
ca Theresa Bishop fusese cea care-l sfatuise sa cumpere cTt
mai multe jachete de iarna §i sa reduca numarul paltoanelor,
Gordon Mitchell, vicepre§edintele raspunzator cu haine, acce-
sorii §i Tmbracaminte pentru copii, Ti atrase repede atentia asu
pra omisiunii facute:
- Dupa cTte Tmi amintesc, spuse el, s-au cumparat jachete
Tn loc de paltoane, pentru ca Theresa ne-a spus ca moda fuste-
lor scurte va face ca anul asta femeile sa-§i cumpere mai de-
graba jachete decTt paltoane.
Meredith §tia foarte bine ca Michell nu deschisese gura ca
meritul sa-i revina Theresei, ci pentru ca nu voia ca Rothman sa
fie laudat. Mitchell nu scapa nici o ocazie de a Tncerca sa-i faca
pe ceilalti vicepre§edinti sa arate mai putin competenti ca el. Era
un barbat meschin, rautacios, care-i provocase tntotdeauna scTrba
lui Meredith, Tn ciuda Tnfati§Srii sale placute.
- STntem cu totii adTne recunoscatori clarviziunii Theresei Tn
ceea ce prive§te moda, spuse P h fe cu un dispret mu§cator.
Nu-i placea sa aiba femei printre vicepre§edinti §i toata lumea
§tia asta. Theresa T§i dadu ochii peste cap, dar nu se uita la
Meredith cautTnd Tntelegere; g e s || ar fi demonstrat un fel de
dependenta mutuala, Tn concluzie slabiciune, iar amTndoua aveau
destula minte ca sa nu dea dovada de a§a ceva Tn fata severului
pre§edinte. Cum e cu parfumul cel nou ce urmeaza sa fie lansat
de starul rock, vru sa §tie Philip, uitTndu-se Tn Tnsemnarile sale,
apoi la Ted Rothman.
- Carisma. Rothman Ti aduse la cuno§tinta numele parfumu-
luj §i al starului. Numele ei este Cheryl Aderly, e un star rock,
sex-simbol, care..
- §tiu cine e! se rasti Philip. Ti vom lansa parfumul sau nu?
- Nu §tim Tnca, raspunse Rothman cam jenat. Parfumurile
reprezentau unu|pdintre articolele cele mai profitabile dintr-un
magazin, iar obtinerea dreptului exclusiv de a prezenta Tntr-un
ora§ un nou parfum reprezenta o mare lovitura. Insemna re-
clama pe gratis din partea companiei de parfumuri, publicitate
pe gratis cTnd starul va veni la magazin sa-l lanseze §i un flux
masiv de femei Tnghesuite la standuri ca sa-l cumpere §i sa-l
Tncerce.
- Cum adica, nu §tim Tnca? T§i Tnalta Philip vocea. Ai spus
ca totul e ca §i semnat.
- Aderly nu ne-a dat Tnca un raspuns sigur, recunoscu el.
Din cTte am Tnteles e gata sa se debaraseze de imaginea ei de
star rock §i sa se apuce serios de actorie, dar...
Philip T§i arunca dezgustat stilou'l pe masa. *f
- Pentru numele lui Dumnezeu! Ma doare Tn cot de telurile
ei artistice. Tot ceea ce vreau e sa §tiu daca Bancroft va pune
mTna pe dreptul de lansare a parfumului §i, daca nu, de ce?
- Tncerc sa-ti raspund Philip, spuse el cu o voce prudenta,
Tmpaciuitoare. Aderly vraa sa-§i lanseze parfumul la un magazin
elegant care sa-i confere la rTndul lui o imagine de eleganta.
- Ce-ar putea fi mai elegant ca Bancroft? se indigna Philip
TncruntTndu-se §i, fara sa mai a§tepte raspunsul la aceasta Tntre-
bare retorica, spuse: Ai aflat pe care magazin TI are Tn vedere?
- Cel apartinTnd lui Marshall Fields.
- E un escroc! Fields n-are nici pe departe mai multa ele
ganta ca noi, §i nu se pricepe mai bine la reclama.
- Tn clipa de fata problema pare sa fie „eleganta“ noastra,
| ridica mTna Ted Rothman cTnd chipul lui Philip se facu de un
ro§u-aprins. CTnd am Tnceput negocierea acestui contract, Aderly
a vrut o imagine eleganta, dar, acum, irripresarul §i consilierii ei
aproape ca au convins-o ca ar fi o gre§eala sa Tncerce sa re-
I nunte la imaginea de sex-simbol §i star rock, care i-a adus atTt
de multi admiratori Tn rTndul adolescentilor. Acesta este motivul
pentru care discuta cu Fields, considered lansarea acolo un
gen de imagine de compfomis.
- Vreau lansarea aja aici, Ted, declara Philip pe un ton
categoric. Vorbesc serios. Daca e nevoie, le poti oferi un pro-
| cent mai mare din cT§tiguri sau spune-le ca vom finan^a o parte
din costurile reclamei locale. Nu da mai mult decTt e necesar,
dar obtine contractul.
- Tmi voi da toata silinta.
- N-ai facut-o pTna acum? TI lua la rost Philip. Fara sa mai
r a§tepte raspunsul, i se adresa vicepre§edintelui de ITnga Roth-
man, apoi Ti lua la rind pe toti cei aflati Tn jurul mesei, supunTndu-i
pe fiecare aceluia§i interogatOriu ca pe Rothman. VTnzarile erau
excelente §i vicepre§edintii extrem de competent^, Philip §tia
asta foarte bine, dar pe masura ce sanatatea i se Tnrautatea, la
fel se TntTmpla §i cu starea lui de spirit. Gordon Mitchell fu ultimul
supus atacului lui. •..
- Rochiile Dominic Avanti arata ca naiba, ca ni§te resturi de
anul trecut §i nu se vTnd.
Unul dintre motivele pentru care nu se vTnd, anunta Mit
chell pe un ton amar, aruncTnd o privire acuzatoare §efului Lisei,
e ca oamenii tai s-au straduit din rasputeri sa le faca sa arate
ridicol. Ce sens avea sa puneti pe manechinele alea palarii §i
manu§i cu paiete?
§eful Lisei, Neil Nordstrom, se uita de sus la vicepre§edin-
tele furios, fara sa fie tulburat de aceasta izbucnire.
- Cel putin Lisa §i echipa ei, comenta el, au reu§it sa faca
chestiile alea cTt de cTt interesante.
- Destul, domnilorj se rasti Philip, putin cam obosit. Sam,
zise el TntorcTndu-se sa-i vorbeasca lui Sam Green, avocatul
principal al magazinulu||a§ezat imediat Tn s tT n g a ||| ce e cu
procesul intentat de femeia aia, cea care pretinde ca s-a Tmpie-
dicat Tn raionul de mobila §i s-a lovit la spate?
- E o mincinoasa, replica Sam Green. Agentul de la asf-
gurari a descoperit ca. a intentat Tnca patru procese altor maga
zine dip acela§i motiv. Nu vor sa ajunga la nici o Tntelegere cu
ea. Va trebui sa aduca cazul Jn instan^a §i va pierde.
Philip dadu din cap §i privi spre-Meredith cu o cautatura de
gheata.
- Cum e cu contractu! proprietatji Smobiliare din Houston, pe
care e§ti atTt de hotarTta s-o cumperi?
- Sam §i cu mine definitivam Ultir.iele detalii. VTnzatorul a
acceptat sa Tmparta proprietatea §i sTn.em preg;atiti sa Tntocmim
contractul.
O Tnvrednici cu o scurta Tnclinare a capuly'i, apoi i se adresa
contabilului a§ezat Tn dreapta sa:
- Allen, ce ai de raportat?
Contabilul se uita la carnetul cu linii galbene din fata lui.
Functia pe care o detinea Tn cadrul companiei TI facea pe Allen
Stanley raspunzator de toate problemele financiare, inclusiv de
creditul bancar al magazinului. Cei douazeci de ani de ..bataiii"
financiare stresante cu Philip Bancroft Ti provocasera, Tn opinia
lui Meredith, pierderea parului, Tmbatrinindu-I Tnainte de vreme.
Bietul de el arata de §aizeci §i cinci de ani §i nu de cincizeci §i
cinci, cTti avea Tn realitate.
Contabilul §i subordonatii lui nu aduceau nici un profit ma
gazinului. La fel ca avocatil §i sectia personal. Dupa parerea lui
Philip, cele trei departamente trebuiau tolerate ca pe un rau
necesar, dar le considera ca pe un fel de lipitori. In plus, dis-
pretuia faptul ca §efii celor trei departamente Ti prezeritau la
nesfir§it motive pentru care nu putea face ce voia, Tn loc sa-l
sfatuiasca cum sa-§i atinga scopurile. Allen Stanley mai avea
Tnca cinci ani pTna Is pensionare §i erau momente cTnd Meredith
se Tntreba cum va reu§i sa reziste pTna atunci. CTnd deschise
gura, Allen vorbi cu un glas limpede, ezitfnd vizibil:
- Luna trecuta am Tnregistrat un numar record de cereri
pentru carti de credit, aproape opt mii.
- CTte ai aprobat?
- Cam §aizeci la suta.
- Cum dracu’, racni Philip mTnios, lovindu-§i stiloul de masa
ca sa accentueze fiecare cuvTnt, poti justifica respingerea a trei
mii de cereri? Tncercam sa atragem noi detinatori de carti de
credit, iar tu Ti respingi imediat ce semneaza formularele? N-ar
trebui sa-ti spun cTt de profitabile sTnt dobTnzile acelor carti de
credit. §i nici nu mai stau sa numar beneficiile pierdute de ma
gazin prin cumparaturile facute cu acele carti de credit. Amin-
tindu-§i parea de inima lui slaba, facu un efort sa se calmeze.
- Am respins cererile celor care nu-fi puteau permite carti
de credit, Philip, declara Allen pe un ton ferm. Vagabonzii, dupa
cum bine §tii, nu platesc ce cumpara. Crezi ca respingerea ace
lor cereri ne-a costat bani, dar, a§a cum vad eu lucrurile, oa-
menii mei au scutit magazinui de pierderea unei averi Tn datorii
irecuperabile. Am stabilit ni§te conditii de baza care trebuie Tn-
deplinite Tnainte de eliberarea unei car^i de credit Bancroft, iar
adevarul e ca trei mii de cereri n-au facut fata acestor conditii.
- Fiindca conditiile impuse sTnt mult prea pretentioase, inter-
veni Gordon Mitchell pe un ton mieros.
- Ce te face sa spui a§a ceva? Tntreba Philip curios, gata
oricTnd sS-§i contrazica contabilul.
- O spun, replica Mitchell cu o satisfactie rautacioasa, pen*
tru ca nepoata mea a spus ca magazinui i-a respins cererea
pentru o carte de credit.
- Asta TnseamnS ca nu Indeplinea conditiile necesare elibe-
rSrii unei cSrfl de credit, riposta contabilul.
- Serios? rosti el tSraganat. Atunci cum se face ca ma
gazinele Field & Marcy i-au eliberat carti de credit noi? Dupa
cum mi-a relatat nepoata mea, students Tn anul doi la colegiu, Tn
scrisoarea de refuz se afirma ca nu are antecedente necesare
ob||nerii ih e i carti de credit. Presupun ca asta tnseamna ca n-ati
gasit nimic despre ea, b in sau rau, 61
Contabilul T§i Tnclina capul, chipul sau palid, plin de riduri,
TncruntTndu-se.
^ Daca se afirma a§a ceva, Tnseamna ca e adevSrat.
f n i Dar cei de la Field & Marcy? Tntreba Philip, aplecTndu-se
Tnainte. Se pare ca au acces la mai multe |Bformatii decTt tine §i
subordonatii tai.
- Nu, m-au. Folosesc ca §i noi acela§i birou de verificare a
solicitantilor cartilor de credit.- E clar ca au impus conditii mai
tolerante decTt ale mele.
. Nu sTnt ale tale, fir-ar sa fie, magazinui asta hu e al tau... 4
M ereditl:‘i htervenll §tiind ca,: Tn timp ce ' contabilil T§i va
apara cu Tnver§unare propriile a c f|« r a r e o r i avea cu ra j# sa-i
atraga atentia l | i Philip asupra propriilor gre§e||mai ales asupra
erorilor lui de judecata precum cea aflata acum Tn discutie. Moti
vate de o dorinta altruista de a-l apSra pe Allen Stanley §i de
una extrem de egoista de a evita o altS disputS de durata, la
care ea §i restul vicepre§edintilor vor fi obligati sS asiste, Tntre
rupse tirada tatalui ei:
- Ultima oarS cTnd a venit vorba despre subiectul Ssta, Ti
spuse ea, reu§ind sS fie politicoasS §i obiectivS, ai fost de pSrere
ca procentele demonstreazS cS studentii la colegiu sTnt u n lfsc
pentru eliberarea cartilor de credit. I-ai cerut lui Allen sa refuze
studentilor cSrti de credit, exceptTnd unele cazuri rare.
Sala se cufundS Tntr-o tScere stranie, aceea§i tScere stranie,
vigilentS, care se ISsa ori de cTte ori Meredith T§i Tnfrunta tatSI;,
dar astazi era mai apasatoare ca niciodata fiindca toti a§teptau
un semn de indulgenta din partea lui Philip pentru fiica lui, semn
care ar indica ca o va alege drept succesoare. Adevarul consta
Tn faptul ca tatal ei nu era mai exigent decTt concurenja repre-
zentata de magazinele Saks sau Marcy, sau oricare alt mare
magazin. O deranja Tnsa stilul sau dur, dictatorial, nu pretentiile
pe care le avea. Directorii adunati Tn jurul mesei alesesera vm-
zarea cu amanuntul drept cariera, §tiind dinainte ca era o lume
frenetica, care cerea sacrificii, Tn care saptamTna de lucru de
§aizeci de ore era norma obi§nuita, nu exceptia, pentru cine
voia sa ajunga Tn vTrf §i sa ramTna acolo. Meredith §tiuse asta la
fel ca §i ceilalti, a§a cum §tiuse ca va trebui sa munceasca mai
mult §i mai eficient decTt toti, daca dorea sa-§i revendice pre-
§edintia care i-ar fi revest Tn mod normal Tn cazul Tn care s-ar fi
nascut baiat.
Interyeni acum Tn discutie, con§tienta ca, de§i ar cT§tiga pro
babil respectul tatalui ei, va stTrni un resentiment cu totul dispro-
portionat. El Ti arunca o privire dispretuitoare.
- Ce propui tu,. Meredith? Tntreba el fara sa recunoasca sau
sa nege ca regula i-ar fi apartinut.
- Acela§i lucru pe care I-am propus §i data trecuta, ca stu-
dentilor despre care nu detinem informatii proaste sa li se
acorde carti de credit, dar cu o limita mai scazuta, sa zicem cinci
sute de dolari pentru primul an. La sfTr§itul anului, daca oamenii
lui Allen sTnt satisfacuti de plata dobTnzilor, atunci suma poate fi
marita.
O clipa, el se multumi sa se uite la ea, apoi T§i Tntoarse capul
§i'continua §edinta fara sa dea de Tnteles c-ar fi auzit-o. O ora
mai tTrziu, Tnchise mapa cu Tnsemnari §i artinca o privire circu-
lara spre directorii de la masa.
- Domnilor... §i cfoamnelor, adauga el pe un ton de o ama-
bilitate superioara, care o facea Tntotdeauna pe Meredith sa
vrea sa-i dea un ghiont, am astazi un program nea§teptat de
Tncarcat. Va multumesc pentru prezenta. §edinta se suspenda.
Allen, spuse el cu non§alanta, poti sa oferi carti de credit cu o
limita de cinci sute de dolari studentilor fara antecedente.
§i cu asta gata. Nu recunoscu ca ideea Ti apartinea lui Merer
dith §i nici nu-§i arata aprecierea Tn vreun fel. Se purta a§a cum
facea deseori ctnd fiica lui, atTt de talentata, dadea dovada de o
excelenta putere de judecata: Ti accepta Tn sila sugestiile, fara
sa le confirme vreodata valoarea. Dar erau valoroase §i toata
lumea §tia acest lucru. Inclusiv Philip Bancroft.
Meredith T§i aduna hTrtiile §i parasi sala de §edinte alaturi de,
Gordon Mitchell. Dintre toti candidatflpentru functia de pre§e-
dinte interimar, Mitchell §|$Meredith aveai|f§ansele cele mai
mari. La cei treizeci §i §apte de ani, Mitchell avea mai miH| ani
Tn comert decTt Meredith, dar lucra pentru Bancroft & Company
de numai trei aniflvieredith lucra de §apte aJgTn cadrul firmei §i,
ce era mai important, lansase cu succes extinderea magazinului
In alte state; adusese argumente logice §i de ordin sentimental,
iar pTna la urma reu§ise sa-§i convinga tatal §i pe bancherii
magazlffllSi sa finanteze extinderea. Alesese ea Tnsa§i locatiile
pentru noile magazine §i se ocupase de una singura de nenu-*
maratele detalii legate de Oonstrujrea cladirilor §i de depozitarea
marfurilor. Din cauza asta, ca §i a experientei.dobTndite Tn toate
departamentele §i raioanele de la Bancroft, avea de oferit con
siliului de conducere un lucru pe care nici unul dintre candidati,
inclusiv Gordon Mitchelfpnu-I putea oferi, §i anume, o mobtJitate
multilaterala. Pips o cunoa§tere mult mai larga a activitatilor din
cadrul u n i| magazin. Se uita pe furi§ la Gordon §i Ti vazu e){-
presia evaluatoare din ochii atintiti asupra ei.
P lfip mi-a spus ca Tn timpul concedipHl, >-ta indicative doc-
torilor, va pleca Tntr-o croaziera, Tncepu Gordon pe cTnd pa§eau
unul ITnga celalalt pe coridorul acoperit de mocheta, trecTnd pe
ITnga ni§ele sertarelor din fata biroului fiecarui vicepre§edinte.
Unde are de gTnd sa... Se Tntrerupse cTnd secretara til se ridifca
de la mass §i, rostind destul de tare ca sa se faca auzita, spuse:
- Domnule Mitchell, sTnteti cautat de domnul Bender. Secre
tara lui zice ca e ceva important.
- Debbie, se rasti el, ti-am spus sa nu raspunzi la tele-
foanele de pe iB a privata.
ScuzTndu-se fata de Meredith, Mitchell trecisjfurios pe itnga
secretara §i intra Tn birou, TnchizTnd u§a Tn urma lui. Pe coridor,
Debbie Novotny T§i mu§ca limba, uitTndu-se la Meredith Ban
croft, . care se departa Tncet. Ori de cTte ori suna ..secretara
domntilui Bender", Gordon devenea Tncordat §i surescitat, Tnchi-
zTnd Tntotdeauna u§a. De aproape un an ■ tot promitea ca va
divorta de sotia lui, ca sa se poata casatori cu Debbie, dar acum
o Tngrozi brusc gTndul ca motivul pentru care tragea de timp era
ca ..secretara domnului Bender" reprezenta de fapt numele fals
al unei noi amante *iMai facuse §i alte p ro m is i^ pe care nu §i le
tinuse, una dintre ele fiind ca o va avansa pe Debbie de la
secretara la asistenta §i Ti va mari s a la rw C u inima gata sa-i
sara din piept, Debbie ridica cu: grija receptorul. Vocea lui Gor
don era joasa, alarmanta:
- Ti-am spus sa nu ma mai suni la b iro ||s f
- Calmeaza-te, nu^te voi retine mult, spuse Bender. Mi-a
mai ramas un morma||din bluzele pe care le-ai lasat aici §i un
munte de bijuterii, false. Tti dau de doua ori partea obi§nuitag
daca ma scapi de ele. Era vocea u n || barbat, iar Debbie se
simti atTt de u§urata, TncTt dadu sa Tnchida, dar realiza ca ceea
ce spunea Bender suna a mita.
- iijjp o t, se rasti Gordon. Am vazut zdrentele §i bijuteriile
pe care le-ai’irimis aici §i sTnt p § te rahaturi. Ne-a mers pTna
acum cu aranjamentul nostru fiindca marfa ta a fost cTt de cTt de
calitate. Daca cineva de aici va arunca o singura privire ultimului
transport, va dori imediat sa §tie cine l-a cumparat §i de ce. Apoi
managerii mei ma vor arata cu degetul §i vor declara ca le-am
spus sa cumpere de la tine.
. 7- Daca asta te Tngrijoreaza, replica Bender, concediaza-i pe
amTndoi §i nu te vor mai arata cu degetul.
Va trebui sa o fac, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile.
Uite ce-i, Bender, spuse Gordon pe ciruton hotarTt, relatia noa-
stra a fost profitabila pentru amTndoi, dar s-a terminat. E prea
riscant. ffeaal doilea rind, cred ca mi se va oferi pre§edintia
interimara. Iar atunci nu voi mai putea sa ma ocup de cum
pararea marfurilor.
Vocea lui Bender deveni amenintatoare:
- Asculta-ma bine. gagauta, fiindca n-o sa-ti spun decTt o
data. Noi doi am pus la cale o treaba foarte buna, iar ambitiile
tale nu ma privesc. Anul trecut ti-am platit o suta de mii...
- Afacerea s-a terminat.
pA.lsfu se terming pma hotarasc eu. Daca ma superi; Ti dau
telefon b a tr in ifi Bancroft...
- §i ce-o sa-i spui? rise Gordon batjocoritor. Ca am refuzat
banii de la tine pentru marfa ta de rahat?
- Nu, Ti voi explica ca sTnt un om de afaceri cinstit, iar tu ma
seci de bani Tnainte de a-ti lasa oamenii sa-mi cumpere marfa
excelenta. §i nu se mai cheama mita, ci §antaj. Se opri o clipa
pentru ca Gordon sa Tnteleaga semnificatia spuselor sale, dupa
care continua: Apoi mai e §i Garda Financiara, nu? Daca vor
primi un telefon anonim §i vor Tncepe sa-ti verifice conturile din
banca, pun pariu pe ce vrei ca vor da de o suta de mii de dolari
ascun§i pe undeva §i pe care nu i-ai declarat. Evaziunea fiscala
se nume§te frauda, scumpule.
Cu toata panica care pusese stapTnire pe el, Gordon auzi Tn
telefon zgomotul Tnabu§it al unui sertar Tnchis.
- A§teapta o clipa, spuse el repede, trebuie sa-mi scot ceva
din servieta. Ignorind servieta lasata pe podea, se duse la u§a
biroului §i apasa Tncet pe clanta, deschizTnd-o cTt sa vada afara.
Secretara statea la masa ei, cu receptorul la ureche, cu mTna pe
microfon, iar pe telefon era aprins un singur beculet. Alb de furie
§i de panica, Tnchise u§a §i reveni la telefonul lui. Va trebui sa
Tncheiem discutia diseara, se rasti el. Suna-ma acasa.
- Te previn...
- Bine, bine. Suna-ma acasa. Gasim noi o solutie.
- A§a mai merge. Nu sTnt cu totul lipsit de Tntelegere. Din
moment ce va trebui sa refuzi propunerea lui Bancroft, sTnt dis
pus sa-ti maresc partea.
Gordon puse jos receptorul §i apasa pe butonul interfonului.
- Debbie, vrei sa vii putin?
O clipa mai tTrziu, Debbie deschise u§a, cu stomacui Tntors
pe dos, cu iluziile spulberate, Tngrozita ca fata o va trada.
- inchide u§a §i Tncui-o, Ti ceru Gordon, silindu-se sa-i vor
beasca pe un ton vibrind de dorinta, ocolind masa §i mergTnd
spre canapea. Vino aici, adauga el.
Tulburata de nota senzuala din voce §i, raceala din ochi,
Debbie se apropie prudenta, apoi T§i Thabu§i un tipat cTnd o
trase Tn bratele lui.
- §tiu ca mi-ai ascultat convorbirea, spuse Gordon, luptTn-
du-se cu impulsul de a-§i pune mTinile Tn jurul gTtului ei. O fac
pentru noi, Debbie. Dupa divort, sotia ma va lasa fara nici un
sfant. Am nevoie de bani, ca sa-ti ofer lucrurile pe care le meriti.
Ma Tntelegi, nu-i a§a, iubito?
Debbie se uita la chipul frumos, vazu implorarea Tnduio-
§atoare din ochi §i Tntelese. II crezu. Degetele lui Ti desfaceau
nasturii rochiei, iar ctnd o trase spre el, ea se lipi de trupul lui,
daruindu-i iubirea §i tacerea ei.
Capitolul 16
Limuzina lui Matt se strecura prin traficul din. acea dupa-
amiaza de vineri, croindu-§i drum spre cladirea de §aizeci de
etaje care reprezenta cartierul general al companiei Haskell
Electronics. Pe bancheta din spate, Matt T§i ridica privirea de pe
raportul din mTna chiar Tn clipa cTnd Joe O'Hara depa§i un taxi,
trecu pe ro§u §i, apasTnd frenetic pe claxon, pacali ni§te pietoni
cutezatori, facTndu-i sa-i dispara din cale. La mai putin de cinci
metri de garajul subteran al cladirir, Joe apasa brusc pe frine §i
coti spre intrare.
- Scuze, Matt, spuse el, ridicTndu-§i privirea §i vazTndu-l pe
Matt TncruntTndu-se u§or Tn oglinda retrovizoare.
- Tntruna din zilele astea, replica Matt cu o voce taioasa,
exasperata, mi-ar placea sa-mi explici ce anume te face sa vrei
sa transformi pietonii Tn podoabe pe capota. Vocea i se pierdu
cTnd partea din fata a ma§inii se Tnclina Tn jos, cauciucurile
scri§nind la infinit rotindu-se spre locul de parcare rezervat celor
din conducere, evitTnd peretele la cTtiva centimetri. OricTt de ele
ganta sau de scumpa ar fi fost ma§ina, O’Hara o conducea ca
un adolescent neTnfricat la volanul unui Chevy cu o blonda pe
genunchi §i cu un pachet de cutii de bere pe scaunul de ITnga el.
Daca reflexele nu i-ar fi fost tot la fel de iuti ca ale unui adoles
cent, §i-ar fi pierdut demult perrrxsul de conducere, probabil §i
viata.
Cutezanta Ti era egalata de loialitate, iar acum zece ani cele
doua trasaturi l-au facut sa-§i ri§te viata scotTndu-l pe Matt din
camionul ramas fara frine, care plonjase peste un dig §i luase
foe. Pentru eforturile lui, Joe primise o lada din whisky-ul sau
preferat §i ve§nica recuno§tinta a lui Matt.
Sub haina, Joe avea prins de umar un pistol automat, achizi-
tionat cu ani Tn urma cTnd condusese ma§ina lui Matt printre
camioanele unei companii pe care tocmai o cumparase. Dupa
opinia lui Matt, pistolul era Tn plus.
De§i nu avea decTt un metru §aizeci, Joe cTntarea peste o
suta de kilograme, era tot numai mu§chi, cu o fata bataioasa,
mai degraba urita, §i o Tncruntatura teribil de amenintatoare. Era
mai potrivit pentru activitatea de bodyguard, decTt pentru cea de
§ofer.
- Uite ca am ajuns, spuse Joe reu§ind sa opreasca lin ma-
§ina ITnga ascensorul privat de sub cladire. Caminul nostru mult
iubit.
- Pentru un an sau mai putin, spuse Matt TnchizTnd servieta.
Tn mod normal, atunci cTnd cumpara o companie noua, Matt
ramTnea la fata locului doar o luna sau doua, timp suficient ca
oamenii sa evalueze capacitatea manageriala a firmei §i sa faca
recomandari. Tn trecut Tnsa, cumparase doar companii bine con-
duse, care dadusera de necazuri din cauza lipsei de capital.
Schimbarile din cadrul acelor companii fusesera de cele mai
multe ori minore, facute pentru a le integra mai bine opera-
tiunilor din cadrul Intercorp.
Haskell era cu totul altceva. Metodele §i procedurile vechi
vor trebui Tnlocuite cu cele noi; beneficiile vor fi recalculate,
salariile reglate, urmmd ca Tn zona suburbana Southville, unde
cumparase deja un teren, sa se construiasca o fabrica noua.
Haskell avea nevoie de o restructurare majora. Pentru reor-
ganizarea de la Haskell, Matt va lucra zile §i nopti lungi, cu
Tnver§unare, dar era obi§nuit. La Tnceput, o facuse dintr-un fel
de dorinta disperata, obligatorie, de a reu§i, de a demonstra ca
putea. Chiar §i acum, cTnd se bucura de un succes care depa-
§ise cele mai Tndraznete visuri ale sale, pastra acela§i ritm ex-
tenuant, dar nu pentru ca i-ar face placere sau pentru ca ar simti
nevoia de alte reunite, ci pentru ca a§a traia el.
§i pentru ca nimic altceva nu-i oferea o satisfactie mai mare.
Muncea din greu, iar atunci cTnd T§i oferea cTte o scurta vacanta,
se distra cu aceea§i rivna. Nici una din activitati nu avea vreo
semnificatie deosebita. Dar aducerea companiei Haskell pe linia
de plutire, transformarea ei Tn ceea ce ar fi trebuit sa fie, de
venise o tinta care merita efortul. Poate asta fusese gre§eala lui,
T§i zise Matt intrind Tn ascensorul privat, care urma sa-l duca la
etajul rezervat directorilor. Crease un conglomerat uria§ cum-
parind companii bune, eficient conduse, care aveau nevoie de
sprijinul financiar dat de Intercorp. N-ar fi stricat sa fi cumparat
cTteva care sa fi avut nevoie de ceva mai mult. Echipa lui era
aici de doua saptamTni, facTnd evaluarile. Erau sus, a§teptTnd sa
se TntTlneasca cu el, iar Matt era plin de nerabdare.
La etajul §aizeci, receptionera ridica receptorul §i asculta
informatia transmisa de paznicul Tn uniforma, care facea §i pe
portarul din holul cladirii. Dupa ce Tnchise, Valerie se duse la
secretara din dreapta ei.
- Pete Duncan zice ca Tn garaj a intrat o limuzina argintie,
§opti ea. Crede ca e Farrell.
- Argintiul trebuie sa fie culoarea lui preferata, replica Jo
anna, aruncTnd o privire plina de subTnteiesuri placii arginii cu
latura de un metru §i jumatate, reprezentTnd sigla companiei
Intercorp atTrnata de peretele cu lambriuri din lemn de trandafir
din spatele ei.
La doua saptamTni dupa preluarea firmei Haskell, Tn cladire
T§i facuse aparitia un grup de tTmplari condus de un tip care se
prezentase drept §eful sectiei de design interior de la Intercorp.
La plecarea lui, doua saptamTni mai tTrziu, Tntregul salon de
primire, la fel ca §i sala de consiliu §i viitorul birou al lui Matt
Farrell fusesera complet redecorate. Acolo unde cTndva se afla-
sera covoare orientale uzate §i piese de mobilier u§or zgTriate
de trecerea vremii, erau acum un covor argintiu, acoperind fie
care centimetru de podea, §i canapele din piele de un ro§u-
Tnchis, aranjate Tn grupuri, Tn jurul §i ITnga masute de cafea.
Mania lui Matt Farrell de a-§i redecora fiecare companie nou
achizitionata, ca sa semene cu celelalte detinute de Intercorp,
se bucurase de o mare publicitate Tn presa.
Valerie §i Joanna, la fel ca alte secretare de la etajul lor,
erau familiarizate deja nu numai cu reputatia §i ciudateniile lui
Matthew Farrell, ci §i cu lipsa lui de scrupule. La cTteva zile dupa
preluarea companiei, pre§edintele, domnul Vern Haskell, fusese
silit sa se retraga urgent din functie. La fel se TntTmplase cu doi
din vicepre§edintii sai, unul fiind fiul lui Vern Haskell, celalalt
ginerele lui. Un alt vicepre§edinte refuzase sa se retraga de
bunavoie §i fusese concediat. Birourile acelor vicepre§edinti lo-
iali, situate la acest etaj, dar Tn partea opusa a cladirii, erau
ocupate acum de trei din acolitii lui Farrell. Alti trei erau stabiliti
Tn alte par^i ale cladirii; care, conform zvonurilor, spionau pe
toata lumea, T§i bagau nasul peste tot, puneau Tntrebari, Tntoc-
mind fara Tndoiala liste cu personalul care urma sa fie concediat.
Iar ca lucrurile sa mearga §i mai prost, vechii directori exe
cutive nu fusesera singuri alungati din posturile lor; secretara
domnului Haskell avusese de ales Tntre a lucra pentru un direc
tor mai putin important sau a pleca odata cu §eful ei, fiindca Matt
Farrell insista sa-§i aduca propria lui secretara din California.
HotarTrea lui stTrnise noi furori printre secretarele ramase, dar
asta nu se comparase nici pe departe cu ce simtisera cTnd
secretara lui Farrell T§i facuse aparitia: Eleanor Stern era un
tiran, o pacoste, dreapta ca un bat, scheletica, §i cu un par
sTrmos, care le pTndea cu ni§te ochi de vultur folosind Tnca
cuvinte precum „impertinenta“ §i „bunacuviinta“. Sosea la birou
Tnaintea tuturor, pleca ultima, iar cTnd u§a biroului er era des-
chisa, ceea ce nu era cazul acum, auzea pTna §i risul cel mai
slab sau bTrfele cele mai nevinovate. CTnd se TntTmpla a§a, se
ridica de la masa §i se posta Tn cadrul u§ii, ca un sergent major
scos din tftTni, pTna ctnd diversiunea creata de sporovaiala T§i
dadea inevitabilul §i ob§tescul sffr§it. Acesta era motivul- pentru
care Valerie rezista impulsului de a le suna pe cTteva dintre
secretare, ca sa vina cu o scuza oarecare pentru a-l vedea.
Revistele de cinema §i cele de scandal TI prezentau ca pe un
fel de zdrahon frumos §i distins, care se TntTlnea cu stele de film
§i aristocrate europene. Tntr-un articol din Wall Street Journal se
afirmase ca era „un om de afaceri genial, dotat cu talentul lui
Midas". Tn ziua Tn care plecase, domnul Haskell declarase ca
Matthew Farrell era „un ticalos arogant, inuman, cu instinctele
unui rechin §i principiile morale ale unui lup de prada", A§teptTnd
sa-i arunce macar o privire, Valerie §i Joanna erau pregatite
deja sa-l anticipeze pe loc. §i a§a se TntTmpla.
Clinchetul fin al ascensorului zgudui salonul de primire, de
parea ar fi fost sunetul unui clopot. Matt Farrell ie§i cu pa§i mari,
iar atmosfera paru sa se Tncarce de energia retinuta a prezentei
lui. Bronzat puternic, cu alura unui atlet, veni repede spre ele,
citind un raport §i ducTnd Tn mTna o servieta, cu haina din ca§mir
bej atTrnata de brat. Valerie se ridica Tn picioare.
- Buna ziua, domnule Farrell. Politetea Ti fu rasplatita de
privirea intimidanta a doi ochi cenu§ii, o scurta Tnclinare din cap,
apoi trecu pe ITnga ele ca vTntuI, puternic, tulburator, cu totul
indiferent la ni§te muritoare de rTnd.
Matt, mai fusese aici cu ocazia unei §edinte de seara §i intra
cu o siguranta infailibila Tn partea de birouri particulare care
apartinusera pre§edintelui Haskell §i secretarei lui. Nu-§i abatu
atentia de la raportul a carui citire o Tncepuse Tn ascensor decTt
dupa ce u§a biroului se Tnchise Tn urma lui §i o facu doar ca sa
arunce o privire superfieiala secretarei care lucra pentru el de
noua ani. Nu se salutara §i nu-§i Tngaduira discutii de prisos; n-o
facusera niciodata.
- Cum merge treaba?
- Destul de bine, replica Eleanor Stern.
- Programul §edintei e pregatit deja? Tntreba' el, pornind
spre u?ile mari din lemn de trandafir care dadeau spre biroul lui.
- Fire§te, replica ea, adaptTndu-se perfect stilului sau vioi.
Formasera un cuplu ideal din ziua Tn care sosise la biroul lui
Tmpreuna cu alte douazeci de secretare, majoritatea tinere §i
atragatoare, trimise de o agentie. Putin mai devreme Tn acea zi,
Matt vazuse o fotografie a lui Meredith Tntr-un numar din Town
and Country, uitat de cineva la cafenea. Zacea pe o plaja din
Jamaica alaturi de un atlet faimos, Titlul afirma ca-§i petrecea
vacanta cu prietenii. Ca rezultat al acelei fotografii, fusese mai
hotarTt ca niciodata sa reu§easca Tn tot ceea ce-§i propusese,
iar asta Ti fusese starea de spirit cTnd Tncepuse discutiile cu
femeile care solicitau postul. Cele ma[,multe erau cu capul Tn
nori sau flirtau fara ru§ine, dar el nu era dispus sa tolereze nici
prostia, nici §iretlicurile femeie§ti. Ceea ce voia §i avea nevoie
era o persoana inteligenta, pe care sa se poata baza, cineva
care sa tina pasul cu noua forta de a ajunge Tn vTrf. Tocmai
aruncase la gunoi cererea ultimei solicitante a postului de secre
tara, cTnd T§i ridicase capul §i o vazuse pe Eleanor Stern mar§a-
luind spre el cu pantofii ei cu tocuri joase, costum negru, simplu,
§i un par carunt prins Tntr-un coc strTns. Tmpinsese spre el curri
culum vitae §i a§teptase Tntr-o tacere stoica cTt timp Matt citise
datele pertinente care includeau faptul ca avea cincizeci de ani,
era necasatorita §i putea bate la ma§ina o suta douazeci. de
cuvinte pe minut §i stenografia o suta §aizeci. Matt T§i ridicase
privirea spre ea, gata sa o ia la Tntrebari, dar avusese surpriza
sa o auda rostind cu o voce rece, defensiva:
- STnt absolut con§tienta de faptul ca am cu douazeci de ani
mai mult decTt celelalte solicitante §i arat de douazeci de ori mai
putin atragatoare. Insa cum n-am fost niciodata o femeie fru-
moasa, va trebui sa ma bazez pe celelalte calitati ale mele.
Luat prin surprindere, Matt Tntrebase:
- §i care ar fi ace^te calitati?
glv- Mintea §i priceperea mea, replicase ea. Pe ITnga deprin-
derile de a bate la ma§ina §i a stenografia, sTnt §i o contabila
foarte buna. Tn plus pot face ceva ce majoritatea celor de douaj|
zeci de ani nu mai §tiu sa faca...
- §i anume?
- Sa scriu corect. Observatia, cu toata superioritatea ei Tn-
gTmfata §i cu dispretul implicat pentru lipsa perfectiunii, Ti pla-
cuse enorm lui Matt. Avea Tn ea o anumita mTndrie aroganta,
admirata imediat de Matt, §i sesizase ca o mTna aceea§i ho-
tarire rigida de a duce lucrurile la bun sfTr§it. BazTndu-se pe o
Tncredere instinctiva ca era persoana potrivita pentru postul de
secretara, o informase fara menajamente:
- Se munce§te mult, iar deocamdata salariul nu e prea mare.
STnt abia la Tnceput. Daca ajung Tn vTrf te iau cu mine. Salariul
va create Tn functie de contributia adusa.
- D e acord.
- Voi ealatori mult. Mai tTrziu, s-ar putea sa existe ocazii Tn
care vei fi silita sa ma Tnsote§ti.
Tn mod cu totul nea§teptat, ochii ei deschi§i la culoare se
Tngustasera.
- Poate n-ar strica sa fii mai exact Tn privin{a Tndatoririlor
mele, domnule Farrell. Femeile te gasesc fara Tndoiala un bar-
bat atragator; totu§i...
Naucit ca-§i imagina ca planuia sa se dea la ea §i Tnfuriat de
critica oferita benevol despre cTt placea el altor femei, Matt ri-
postase pe un ton chiar mai rece ca al ei:
- Tndatoririle tale se refera doar la munca de secretara, la
nimic altceva. Nu ma intereseaza o aventura sau un flirt; nu
vreau torturi de ziua mea. N-am nevoie de rasfaturi, cu atTt mai
putin de pareri despre probleme personale, care ma privesc
doar pe mine. Nu vreau decTt timpul §i priceperea dumitale.
Fusese mai dur decTt Tn mod obi§nuit, atitudinea lui datorTn-
du-se mai mult fotografiei lui Meredith decTt purtarii lui Eleanor
Stern, dar pe ea nu paruse s-o deranjeze cTtu§i de putin. De
fapt, paruse sa prefere genul de aranjament prezentat de Matt.
- STnt Tntru totul de acord, TI anuntase ea.
- CTnd poti Tncepe?
- Acum.
Nu regretase niciodata hotarTrea. Descoperise Tntr-o sapta
mTna ca Eleanor Stern putea lucra, ca §i el, Tntr-un ritm infernal,
nonstop, fara sa fie vreodata istovita sau plictisita. Responsa-
bilitatile Tn plus le Tndeplinea cu aceea§i con§tiinciozitate. Nu
depa§isera niciodata bariera stabilita Tn acea prima zi, cTnd TI
Tntrebase despre intentiile lui. La Tnceput, fusesera prea ab-
sorbiti de munca lor, ca sa aiba timp de altceva. Mai tTrziu, paru
sa nu mai aiba importanta; atinsesera un gen de rutina §i func-
tiona magnific pentru amTndoi. Matt reu§ise sa ajunga Tn vTrf, iar
ea lucrase alaturi de el zi §i. noapte, fara sa se pITnga. Adevarul
era ca ajunsese un bun de nepre^uit al vietii sale de om de
afaceri §i, tinTndu-§i promisiunea, Ti rasplatise din plin eforturile §i
loialitatea: salariul secretarei lui era de §aizeci §i cinci de mii de
dolari anual, mai mare decTt al oricarui manager de la Intercorp.
Acum, TI urma Tn biroul lui §i a§tepta ca el sa-§i puna
servieta pe lemnul lustruit al mesei. fn mod normal, Ti dadea pe
putin o minicaseta cu instructiuni §i dictari pe care urma sa le
transcrie.
- N-am nimic de dictat, o anunta Matt, deschizTnd servieta §i
TntinzTndu-i un teanc de dosare. §i n-am putut verifica Tn avion
contractul cu Simpson. Avionul meu a avut o problema la mo-
toare, a§a ca a trebuit sa iau o cursa obi§nuita. Pe copilul din
fata mea trebuie sa-l fi durut tare mult urechile, ca a zbierat pe
tot parcursul zborului.
Fiindca el deschise discutia, domni§oara Stern se simti obli
gate sa participe: ’
- Cineva ar fi trebuit sa faca ceva pentru el.
- Barbatul de ITnga mine s-a oferit sa-l sugrume, spuse Matt,
dar mama copilului nu s-a aratat mai atrasa de solutia lui decTt
de a mea.
- §i care a fost solutia?
- Un pahar de vodca urmat de unul de coniac. TnchizTnd
servieta, Tntreba: Cum se descura secretarele de aici?
- CTteva dintre ele sTnt foarte competente. Totu§i, Joanna
Simpson, pe ITnga care ai trecut venind Tncoace, nu e deloc
potrivita. Se vorbe§te ca a fost mai mult decTt o secretara pentru
domnul Morrisey, iar eu sTnt Tnclinata sa dau crezare acestor
bTrfe. Din moment ee nu se pricepe la mai nimic din ce-ar trebui
sa faca aici, e la mintea oricui ca tatentele ei se Tndreapta Tntr-o
cu totul alta directie.
Matt abia daca sesiza tonul taios §i dezaprobator. TnclinTn-
du-§i capul spre sala de consiliu lipita de biroul lui, spuse:
- STnt toti prezenti?
- BineTnteles.
- Au copii ale agendei de lucru?
- BineTnteles.
- Tn ora urmatoare a§tept un telefon din Bruxelles. Fa-mi
imediat legatura, dar nu ma deranja pentru altceva.
§ase dintre cei mai talentati vicepre§edinti de la Intercorp
stateau pe doua canapele din piele de un ro§u-Tnchis, dispuse
fata Tn fata de o parte §i de alta a unei mese de cafea din
marmura. Se ridicara Tn picioare la intrarea lui Matt, fiecare din
ei scuturTndu-i mTna §i studiindu-i trasaturile ca sa descopere
vreun indiciu al rezultatului calatoriei Tn Grecia.
- E bine ca te-ai Tntors, spuse ultimul dintre barbati, dTnd
mTna cu Matt. Haide, nu ne mai tine pe ghimpi, adauga Tom
Anderson. Cum a fost la Atena?
- Extrem de placut, replica Matt, dupa ce luara loc pe sca-
unele de la masa lunga. Intercorp define acum §i o flota de
tancuri petroliere.
Senzatia de triumf, Tn toata deplinatatea §i puterea ei, Ti
cuprinse pe toti cei din sala, iar vocile lor se ridicara cTnd Tnce-
pura sa discute planuri pentru utilizarea acestei noi „ramuri a
familiei".
LasTndu-se cu spatele pe spatarul scaunului sau, Matt Ti
observa pe cei §ase directori, a§ezati acum Tn jurul lui. Toti erau
barbati dinamici, dedicati muncii lor, cei mai buni din domeniile
Tn care lucrau. Cinci dintre ei venisera de la Harvard, Princeton,
§i Yale; de la UCLA §i MIT, cu diplome variind Tntre afaceri
bancare intemafionale §i marketing. Cinci dintre ei purtau cos
tume de comanda de opt sute de dolari, cama§i egiptene cu
monograme discrete §i cravate de matase alese cu grija. Luati
Tmpreuna, a§a cum erau acum, aratau ca o reclama Tn patru
culori pentru Brooks Brothers, ceva intitulat: „CTnd ai ajuns pe
culme, nu-fi pofi permite decTt ce e mai bun". Tn contrast cu ei,
cel de-al §aselea barbat, Tom Anderson, facea o figura teribil de
distonanta cu jacheta simpla, verde cu maroniu, pantaloni verzi
§i cravata Tn carouri. Pasiunea lui Anderson pentru hainele Tn
tonuri Tnchise era o sursa de mare amuzament pentru ceilalti
barbafi de la masa, Tmbracati impecabil, dar rareori TI luau peste
picior. Tn primul rind, era greu sa-ti bati joc de un barbat de
peste un metru nouazeci §i cTntarind Tn jur de o suta de kilo-
grame.
Anderson avea o diploma echivalTnd cu cea de liceu, nu
urmase colegiul, §i era plin de o mTndrie agresiva pentru rea-
lizarile lui. ..Diploma mi-am luat-o la §coala vietii", declara el ori
de cTte ori era intrebat despre educatia lui. Ce lasa nerostit era
ca poseda un talent cu totul neobi§nuit, pe care nu i I-ar fi putut
oferi nici o §coala: era dotat cu o sensibilitate instinctiva, intui-
tiva, la toate nuantele naturii umane. Tn cTteva minute de discutie
cu un om, §tia ce-l stimula, ce-i facea placere sau daca era
vorba de vanitate, lacomie, ambitie ori ceva cu totul diferit.
La suprafata era o namila de barbat, vorbind fara ocoli§uri,
caruia Ti placea sa lucreze cu mTnecile suflecate. Sub aceasta
fatada necizelata se ascundea talentul lui de negociator §i o
abilitate extraordinara de a atinge punctul dificil al unei pro-
bleme, mai ales atunci cTnd trata cu sindicatele Tn numele Inter-
corp-ului.
Dintre toate calitatile lui, exista una pe care Matt o aprecia Tn
mod deosebit: Tom Anderson era loial. De fapt, era singurul din
Tncapere ale carui talente nu erau de vTnzare celui care ar fi
oferit mai mult. Lucrase pentru prima companie cumparata de
Matt. Dupa ce o vTnduse, Tom preferase sa-§i Tncerce norocul
cu Matt Tn loc sa ramTna cu noii proprietari, care Ti oferisera un
post excejent §i un salariu mai mare.
Matt T§i platea oamenii din echipa de achizitionare suficient
de bine ca sa se asigure ca nu vor fi tentati sa vTnda informatii
unei corporatii rivale; TI platea pe Anderson cu §i mai mult pentru
ca se dedica Tn Tntregime lui §i /nfercorp-ului. Nu regretase nicio
data cTt TI costau, fiindca, ca echipa, erau cei mai buni, Tnsa Matt
era cel care le canaliza energiile Tn directia potrivita. Planul ma-
ret pentru dezvoltarea /nfercorp-ului era doar al lui §i TI schimba
dupa cum i se parea potrivit.
- Domnilor, spuse el TntrerupTnd discutiile despre tancurile
petroliere. Vom vorbi alta data despre compania navala. Sa ana-
lizam problemele de la Haskell.
Metodele Tntrebuintate de Matt dupa preluarea unei com
panii erau unice §i eficiente. Tn loc sa piarda timp TncercTnd sa
sorteze problemele companiei, sa gaseasca cauzele §i rezol-
varile posibile, §i sa elimine directorii a caror competenta nu se
ridica la standardele /nfercorp-ului, Matt facea ceva cu totul di-
ferit: trimitea grupul de barbati adunati acum Tn sala de §edinte
ca sa lucreze cot la cot cu vicepre§edintii companiei preluate.
Fiecare dintre cei §ase era expert Tntr-un anumit domeniu, iarTn
cTteva saptamTni se familiarizau pe deplin cu departamentele lor,
cTntareau talentele vicepre§edintilor §i- localizau slabiciunile §i
punctele forte ale fiecarui sector Tn parte.
- Elliot, i se adresa Matt lui Elliot Jamison, sa Tncepem cu
tine. Cum se prezinta departamentul de marketing de la Has
kell?
- Nici prost, dar nici prea grozav. Au prea multi manageri
aici, ca §i Tn birourile-regionale, §i prea putini reprezentanti pe
piata, care sa le vTnda produsele. Clientilor existenti li se acorda
o importanta exagerata, iar comis-voiajorii n-au timp sa gasea-
sca altii. TinTnd seama de calitatea deosebita a produselor Has
kell, compania ar fi trebuit sa aiba'de trei sau patru ori mai multf
cilenti decTt are Tn prezent. A§ propune sa adaugam cincizeci de
comis-voiajori ca sa Tntarim forta de vTnzare. Dupa ce fabrica din
Southville va fi construita §i va functiona la deplina capacitate,
a§ zice sa mai adaugam Tnca cincizeci.
Matt T§i nota ceva Tn mapa galbena de pe masa §i T§i Tn-
drepta din nou atentia asupra lui Jamison.
-Altceva?
- Paul Cranshaw, vicepre§edintele de la marketing, va tre
bui sa piece, Matt. E la Haskell de douazeci §i opt de ani, iar
ideile lui de marketing sTnt vechi §i proste§ti. Tn plus, este in-
flexibil, refuzlnd categoric sa-§i schimbe metodele.
- Ce vTrsta are?
- Tn dosare scrie cincizeci §i §ase.
- Va accepta sa iasa mai repede la pensie?
- Posibil. Nu va pleca de bunavoie, de asta sTnt sigur. E un
ticalos arogant §i se opune pe fata preluarii companiei.
Tom Anderson T§i ridica privirea, dupa un studiu atent al
carourilor cravatei.
- Nimic surprinzator. E un var Tndepartat al batrTnului Has
kell.
Elliot se uita la el uluit.
- Serios? Tntreba el, fascinat fara sa vrea de abilitatea lui
Tom de a descoperi informatii importante fara sa para ca-§i da
silinta. Chestia asta nu aparea Tn dosarul lui. Cum de-ai aflat?
- Am avut o conversatie edificatoare cu o batrTnica fermeca-
toare de la sectia de sicuri. Este cea mai veche salariata de aici
§i e un fel de jurnal ambulant de informatii prefloase.
- Nu e de mirare ca acest Cranshaw se poarta atTt de ostil.
Va trebui neaparat sa piece, printre altele reprezinta §i o teribila
problema morala. Acestea sTnt chestiunile generate. Matt. Ne
TntTlnim saptamTna viitoare §i trecem Tn revista detaliile.
Matt se Tntoarse spre John Lambert, a§teptTnd informatiile
financiare. Tn^elegTnd aluzia, Lambert se uita la Tnsemnarile lui §i
spuse:
- Profiturile sTnt bune, dar asta o §tiam §i Tnainte. Exista Tnsa
destul loc pentru accelerarea procesului de productie §i reduce-
rea cheltuielilor. Tn plus, se descurca jalnic cu adunarea platilor.
Conturile sTnt onorate abia dupa §ase luni, §i asta numai pentru
ca Haskell n-a adoptat o politica mai agresiva de achitare a
obligatiilor financiare.
- Va trebui sa Tnlocuim contabilul-§ef?
Lambert §ovai:
- Mi-e greu sa spun. Contabilul pretinde ca Haskell a fost
cel care n-a cerut clientilor sa plateasca mai repede. Zice ca
Tncearca de c^iva ani sa implementeze o procedura mai agre
siva, dar batrinul Haskell nici n-a vrut sa auda de ea. LasTnd
asta la o parte, T§i conduce sectorul cu o mTna de fier. Moralul
subordonatilor e ridicat §i T§i cunosc bine meseria. N-are mai
mul|i oameni decTt ar fi nevoie, iar a§tia T§i fac treaba a§a cum
trebuie. Te poti baza pe departamentul lui.
- Cum a reactionat cTnd i-ai invadat Tmparatia? S-a aratat
dornic sa se adapteze schimbarilor?
- Nu e genul care sa conduca, prefera sa urmeze instruc-
tiuni, dar e con§tiincios. Spune-i ce vrei sa faca §i se va face. Pe
de alta parte, daca vrei inovatii §i proceduri mai agresive nu e
omul care sa vina cu idei proprii.
- Pune-I la curent cu metodele noastre, spuse Matt dupa-o
clipa de ezitare. Dupa ce vom numi un pre§edinte, vom putea
sa-l tinem sub observatie. Departamentul financiar e foarte mare;
se pare ca se prezinta Tntr-o forma destul de buna. Daca mo
ralul e ridicat, mi-ar placea sa ramTna a§a.
- De acord. Luna viitoare voi fi pregatit sa discutam despre
buget §i despre noua structure a preturilor.
- Bine. Matt se Tntoarse spre barbatul scund, blond, speciali-
zat Tn probleme de personal. David, cum stau lucrurile la capi-
tolul resurse umane?
- Nu prea rau. De fapt, destul de bine. Procentajul de an-
gajati ai minoritatilor e cam mic, dar nu destul de mic ca sa
ajungem pe prima pagina a ziarelor sau sa pierdem contractele
guvernamentale, replica David Talbot. Departamentul personal
a facut o treaba buna Tn stabilirea §i mentinerea unor practici
sanatoase de angajare §i promovare. Lloyd Waldrup, vicepre§e-
dintele, e iute §i bine pregatit pentru functia sa.
- E un fanatic deghizat, TI contrazise Tom Anderson, aplel
cTndu-se sa-§i toarne o cafea din serviciul de argint aflat Tn
centrul mesei.
- O afirmatie ridicola, spuse Talbot enervat. Lloyd Waldrup
mi-a aratat documentele cu numarul femeilor §i minoritatijor din
cadrul diferitelor categorii de slujbe, §i exista un procentaj nor
mal al celor propu§i pentru posturi de conducere.
- Eu nu cred ce scrie Tn documentele alea.
- lisuse, ce e cu tine, Tom! se rasti el, rasucind-se pe scaun
ca sa se uite Tncruhtat la trasaturile imperturbabile ale lui Tom.
De fiecare data cTnd preluam o companie te iei de cei de la
personal. Ce anume te face sa-i antipatizezi aproape Tntotdea
una?
- Pentru ca sTnt aproape Tntotdeauna ni§te lingai ahtiati
dupa putere.
- Inclusiv Waldrup?
- Mai ales Waldrup.
- §i care din pretfoasele tale instincte te duce la aceasta
concluzie?
- Mi-a laudat hainele doua zile la rind. N-am Tncredere nicio
data Tn cineva care Tmi lauda hainele, mai ales cTnd poarta un
costum cenu§iu foarte sobru.
Tncordarea crescTnda din Tncapere fu Tntrerupta de chicoteli,
iar David se relaxa la rTndul lui.
- Exista vreun alt motiv ca sa crezi ca minte Tn privinta
practicilor de angajare §i promovare?
- Thm, exista, spuse Tom, mtinzmdu-se dupa zahar §i fe-
rindu-§i cu grija mTneca de cafea. De doua saptamTni tot hoina-
resc prin cladirea asta, cTt timp tu ai fost ocupat cu treaba ta de
la personal, §i n-am putut sa nu observ ceva. Se opri ca sa-§i
amestece zaharul Tn cafea, iar asta Ti scoase din sarite pe toti
cei prezenti, cu exceptia lui Matt, care continua sa-1 priveasca
cu un calm plin de interes, apoi Tom se lasa pe spate, cu
cea§ca Tn mTna.
- Tom! rosti David cu tTfna. Vrei sa treci la obiect ca sa ne
putem Tncheia §edinta? Ce anume ai observat hoinarind prin
cladire?
La fel de lini§tit ca de obicei, Tom !§i Tnalta sprincenele
stufoase §i spuse:
- Am vazut barbati Tn birouri.
- Ei §i?
- Dar n-am vazut nici o femeie, exceptTnd contabilitatea,
unde au fost Tntotdeauna mai multe femei. §i numai doua dintre
femeile aflate Tn birouri aveau secretare. Ceea ce ma face sa
ma Tntreb daca amicul tau, Waldrup, nu acorda posturi de con-'
ducere doar cu numele, ca femeile sa fie fericite, iar el sa „arate“
bine Tn documentele de angajare §i promovare. Daca femeile
din rapoarte au Tntr-adevar posturi de conducere, unde le sTnt
secretarele? Unde le sTnt birourile?
- Voi verifica, spuse David oftTnd suparat. A§ fi descoperit
oricum mai devreme sau mai tTrziu, dar e bine sa o §tiu de pe
acum. IntorcTndu-se spre Matt, continua: fntr-un viitor nu prea
Tndepartat va trebui sa aliniem concediile angajatilor §i treptele
de salarizare de la Haskell la cele de la Intercorp. Haskell ofera
oamenilor. sai concediu de trei saptamTni, dupa o perioada de
trei ani, §i patru saptamTni, dupa opt ani. Politica asta costa
compania o avere Tn timpul de lucru pierdut §i nevoia constants
de angajare a unui ajutor suplimentar.
- Care sTnt treptele salarizarii? Tntreba Matt.
- Mai joase ca ale noastre. Ideea lui Haskell era-sa le dea
concedii mai lungi, dar sa-i plateasca mai putin. O sa discutam
Tn amanuntime, dupa ce voi stabili ni§te cifre §i recomandari.
tn urmatoarele doua ore, Matt Ti asculta pe ceilalti prezentTn-
du-§i rapoartele din domeniile lor §i a§teptTnd solutii. Dupa ce
terminara de discutat despre Haskell, Matt le prezenta ultimele
noutati privind alte probleme de la Intercorp, care i-ar fi putut
interesa acum sau mai tTrziu, probleme variind Tntre greva cu
care ameninta sindicatul unei fabrici de textile din Georgia, de-
sign-ul §i capacitatea de produce a noii fabrici Haskell, pe care
voia s-o construiasca pe terenul cumparat deja Tn Southville.
Pe parcursul Tntregii §edinte, un singur barbat, Peter Van-
derwild, ramase tacut §i atent, ca un proaspat absolvent de
colegiu, inteligent §i u§or cuprins de admiratie, TntelegTnd abso-
lut tot, dar TnvaJTnd de la experti abordarea problemelor delicate.
La douazeci §i opt de ani, Peter era un fost „copil-minune" de la
Harvard, cu un coeficient de inteligenta demn de un geniu, spe-
cializat Tn revizuirea companiilor pe care Intercorp le avea Tn
vedere, analizTnd profitul potential, apoi facTndu-i recomandari
lui Matt. Haskell Electronics fusese una din'alegerile lui Peter §i
urma sa fie al treilea succes la rTnd. Matt TI trimisese la Chicago
cu echipa de preluare pentru ca voia ca Peter sa experimenteze
la fata locului ce se TntTmpla dupa ce o companie era achi-
zitionata. Voia ca el sa observe ce nu se putea vedea din docu
mentele financiare pe care Peter se baza atTt de mult cTnd T§i
facea recomandarile pentru cumpararea unei companii, cum ar
fi contabilii care erau cam neglijentf cu adunarea platilor §i direc
torii de personal, care T§i ascundeau bigotismul sub masca co-
rectitudinii.
Matt TI adusese aici ca sa observe §i sa fie observat. Tn
ciuda succesului indiscutabil de pTna acum, Matt §tia cS Peter
mai avea nevoie de sprijin. Pe deasupra era Tncrezut §i hiper-
sensibil, obraznic §i timid, depinzTnd de situatie, iar el voia sa-i
struneasca pornirile. Avea o cantitate enorma de talent brut; nu
trebuia decTt canalizat Tn directia justa.
- Peter? Ceva nou Tn domeniul de care te ocupi? Tntreba
Matt.
- Am Tn vedere mai multe companii care ar constitui ni§te
achizitii excelente, anunta Peter. Nu sTnt la fel de mari ca Has
kell, dar sTnt profitable. Una e o mica companie producatoare
de soft pentru computere...
- Fara companii de soft, Peter, spuse Matt pe un ton cate
goric.
- Dar JLH este...
- Fara companii de soft, TI Tntrerupse Matt. In momentul de
fata sTnt mult prea riscante. Vazu cum obrajii lui Vanderwilt se
Tmbujoreaza de jena. Amintindu-§i ca scopul sau era sa ghideze
enormultalent al tTnarului, nu sa-i distmga entuziasmul, Matt T§i
stapTni nerabdarea §i adauga. Hotarirea mea n-are nimic cu
tine, Peter. Nu ti-am spus niciodata parerea mea despre com-
paniile soft. Ce altceva ai vrea sa ne recomanzi?
- Ai amintit ca vrei sa extinzi departamentul comercial,
spuse Peter §ovaind. Exista o companie Tn Atlanta, alta aici, Tn
Chicago, §i o a treia la Houston. Toate trei cauta pe cineva sa le
cumpere. Primele doua detin cladiri Tnalte cu birouri. Cea de-a
treia, din Houston, are capitalul investit Tn spatii comerciale.
Compania e proprietatea unei familii, iar cei doi frati Thorp care
o conduc nu se sufera unul pe altul. Tndurerat Tnca de modul dur
§i rapid Tn care Matt Ti respinsese ultima recomandare, Peter se
grabi sa scoata Tn evidenta piedicile. Economia din Houston a
stagnat mult timp §i nu cred sa existe vreun motiv ca revenirea
recenta sa fie de durata. Tn plus, cum fratii Thorp nu ajung
niciodata la vreun acord, afacerea ne-ar crea probabil mai multe
necazuri decTt merita...
- Tncerci sa ma convingi ca e o idee buna sau proasta?
Tntreba Matt zTmbind, ca sa atenueze asprimea de mai Tnainte.
Tti faci propunerile bazTndu-te pe judecata ta, iar eu le iau Tn
considerare. E treaba mea, iar daca vei Tncepe sa faci treaba
mea plus a ta, nu voi avea nimic de facut. Ma voi simti de
prisos. -
Observatia, rostita Tn gluma, fu TntTmpinata de risete §i, ridi-
cTndu-se de la masa, Peter Ti TnmTna dosarul pe care era scris
Achizitii recomandate/Companii comerciale. Tn el se aflau docu-
mente privind cele trei companii mentionate, plus altele mai pu
tin interesante. Ceva mai relaxat, Peter se a§eza la loc pe
scaunul sau.
Matt deschise dosarul §i observa ca rapoartele erau lungi,
iar analizele lui Peter complete. Preferind sa nu-i mai retina pe
ceilalti barbati, Matt spuse:
- Domnilor, Peter nu s-a dezmintit nici de data asta, iar
dosarul asta Tmi va lua ceva timp. Cred c-am trecut Tn revista tot
ce era mai important. SaptamTna viitoare ma voi TntTIni cu fiecare
Tn parte. Anuntati-o pe secretara mea cTnd vetf fi pregatiti sa
analizam problemele Tn detaliu. Vino la mine Tn birou, Peter.
Imediat ce se a§eza pe scaunul din piele, auzi interfonul, iar
domni§oara Stern TI anunp ca era chemat din Bruxelles. Cu
receptorul Tntre umar §i falca, Matt Tncepu sa studieze analiza
financiara a companiei din Atlanta, recomandata de Peter.
- Matt, spuse Josef Hendrik, vocea lui TncTntata ridicTndu-se
peste pTrTielile de pe fir, legatura e foarte proasta, prietene, dar
ve§tile excelente nu pot a§tepta una mai buna. Oamenii mei sTnt
Tntru totul de acord cu parteneriatul limitat propus de mine luna
trecuta. Nu s-au Tmpotrivit nici uneia dintre conditiile impuse de
tine.
E minunat, Josef! replica el, dar entuziasmul Ti fu domolit
TntrucTtva de diferenta de fus orar §i de faptul ca era mult mai
tTrziu decTt crezuse. Dincolo de ferestrele mari ale peretelui care
dadea spre ora§, cerul era Tnvaluit Tn Tntuneric, iar Tn zgTrie-norii
din apropiere sclipeau mii de luminite. Jos, pe Michigan Avenue,
se auzeau claxoanele ma§inilor apartinTnd naveti§tilor, dornici sa
se strecoare prin traficul aglomerat, Tncercmd sa ajunga cTt mai
repede acasa. Tntinse mTna §i aprinse veioza de pe birou, apoi
se uita la Peter, care se ridica §i aprinse candelabrul de sus.
Peter, s-a facut tTrziu §i mai am Tnca cTteva telefoane de dat. Voi
lua dosarul acasa §i-l voi studia Tn weekend. Discutam despre el
luni la ora zece.
Capitolul 17
Tnviorat de sauna §i du§, Matt T§i Tnfa§ura Un prosop Tn jurul
taliei §i Tntinse mTna dupa ceasul aflat pe masuta de marmura
neagra ce Tnconjura vana circulara. Telefonul suna, iar el ridica
receptorul.
- E§ti gol? Tntreba vocea Tnvaluitoare a Aliciei Avery Tnainte
sa fi rostit vreun cuvTnt.
- Ce numar ati format? se prefacu el confuz.
- Pe al tau, scumpule. E§ti gol?
- Pe jumatate, spuse Matt, §i Tn mare TntTrziere.
- Ma bucur atTt de mult ca e§ti Tn Chicago. CTnd ai sosit?
- leri.
- Am pus ghearele pe tine! RTse, un ris ispititor, molipsitor.
Nici nu-ti poti imagina fanteziile pe care le-am avut gTndindu-ma
la noaptea asta, ctnd ne vom Tntoarce de la balul Operei. Mi-ai
lipsit, Matt, adauga ea, direct §i fara ocoli§uri ca Tntotdeauna.
- Ne vom vedea peste o ora, promise Matt, dar numai daca
n-o sa ma mai tii de vorba la telefon.
- Tn regula. De fapt, tata m-a pus sa te sun. Se temea ca ai
uitat de dineul Tn beneficiul Operei. E aproape la fel de nerab
dator ca §i mine sa te vada, din motive cu totul diferite, fire§te.
- Fire§te, glumi Matt.
- Oh, §i ar fi mai bine sa te previn ca te va propune ca
membru al'clubului Glenmoor Country. Balul va fi locul potrivit
ca sa fii prezentat cTtorva dintre membri, pentru a le obtine votul,
a§a ca, daca TI la§i, va Tncerca sa te tTrasca peste tot dupa el.
Nu ca ar fi necesar sa se deranjeze, adauga ea. E§ti ca §i
* acceptat. Oh, §i presa va fi prezenta, a§a ca pregate§te-te sa fii
asaltat din toate partile. E foarte umilitor, domnule Farrell, TI
tachina ea, sa §tiu ca partenerul meu din seara asta va provoca
mai multa vTlva decTt mine...
Mentionarea clubului Glenmoor Country, unde o cunoscuse
pe Meredith cu multi ani Tn urma, TI facu sa stringa din maxilare
§i abia daca mai auzi ce-i spuse Alicia Tn continuare. Era deja
membru al altor doua cluburi din Tnalta societate, ambele la fel
de pretentioase ca §i Glenmoor. Trecea rareori pe la cluburile
carora le apartinea §i daca va intra Tn unul din Chicago, lucru pe
care nu §i-l dorea, Tn nici un caz nu va fi la Glenmoor Country.
- Spune-i tatalui tau ca-i multumesc pentru bunele intentii,
dar a§ prefera sa nu-mi depuna candidatura. Tnainte sa poata
spune mai multe, Stanto Avery Ti vorbi de la un alttelefon:
- Matt, spuse el cu o voce sincera, inimoasa. N-ai uitat balul
Operei din seara asta, nu-i a§a?
- Mi-am amintit, Stanton.
- Bun, bun. Ne-am gTndit sa te luam la ora noua, sa ne
oprim sa bem ceva la Yacht Club, apoi sa mergem mai departe
la hotel. A§a nu va trebui sa suportam La Traviata Tnainte de
Tnceperea petrecerii. Sau e una din piesele tale preferate?
- Opera ma face sa intru Tn coma, glumi Matt, iar Stanton
rise cu pofta, fiind Tntru totul de acord. Tn ultimii ani, Matt luase
parte la zeci de spectacole §i simfonii, mi§cTndu-se Tntr-un strat
al societatii Tn care sponsorizarea §i participarea la evenimen-
tele culturale erau necesare din punctul de vedere al afacerilor.
Acum, ca ajunsese sa le cunoasca, opinia lui de la Tnceput nu
se schimbase: le considera al dracului de plictisitoare §i mult
prea lungi. La noua e bine, adauga el.
Tn ciuda antipatiei pentru muzica de opera §i a asaltului
presei, Matt a§tepta seara cu destula nerabdare. T§i prinse cea
sul la mTna §i lua aparatul de barbierit. Tl TntTlnise pe Stanton
Avery, cu patru ani Tn urma, Tn California §i ori de cTte ori Matt
era Tn Chicago sau Stanton Tn California Tncercau sa-§i petreaca
timpul Tmpreuna. Spre deosebire de ceilalti diletan^i TntTlniti de
Matt, Stanton era un om de afaceri dur, direct, cu picioarele pe
pamTnt, iar lui Matt Ti placeau enorm aceste calitati. Daca ar fi
fost sa-§i aleaga un socru, Stanton ar fi fost unul ideal. Alicia Ti
semana mult tatalui ei, distinsa §i manierata, dar al naibii de
directa cTnd venea vorba sa obtina ce dorea. Voisera amTndoi
sa-i Tnsoteasca la balul Operei din seara asta §i n-ar fi acceptat
un refuz din partea lui. Ajunsese nu numai sa-i Tnsoteasca, dar
§i sa contribuie cu cinci mii de dolari.
Cu doua luni Tn urma, cTnd Alicia fusese cu el Tn California,'
facTnd aluzii foarte clare ca ar trebui sa se casatoreasca, Matt
Tmbratifase scurt ideea, dar impulsul disparu repede. Se bucura
de Alicia Tn pat §i Tn afara lui, Ti placea stilul ei, dar avea deja la
activ o casatorie dezastruoasa cu o tTnara bogata §i rasfatata a
lumii bune din Chicago, §i nu intentiona sa repete experienta.
Dimpotriva, nu se gTndise niciodata serios sa se recasatorea-
sca, pentru ca nu fusese Tn stare sa creeze un duplicat dupa
sentimentele avute pentru Meredith, acea dorinta violenta, pose-
siva, nebuna, de a o vedea, de a o atinge §i de a ride cu ea;
acea pasiune vulcanica care TI dominase §i nu se lasase satis-
facuta. Nici o alta femeie nu se mai uitase la el facTndu-l sa se
simta umil §i puternic Tn acela§i timp, §i nici nu sttrnise Tn el acea
nevoie disperata de a dovedi ca putea fi mai bun. Sa se casa
toreasca cu cineva care nu avea aceea§i influents asupra lui ar
fi Tnsemnat sa se multumeasca cu rama§ite, iar rama§itele Tn
orice domeniu nu erau destul de bune pentru el. Tn plus, nu
avea nici un chef sa retraiasca emotiile acelea chinuitoare, fur-
tunoase, zdrobitoare. Fusesera pe ctt de dureroase, pe atTt de
placute, iar cTnd casatoria lui nefericita luase sfTr§it, doar gTndul
la ele §i la tTnara §i tradatoare lui sotie, pe care o adorase, Ti
facusera viata un iad ani la rTnd.
Adevarul era ca daca Alicia ar fi reu§it sa i se strecoare pe
sub piele la fel ca Meredith, ar fi rupt-o imediat cu ea. Nu voia,
nu-§i va mai permite niciodata sa fie atTt de vulnerabil. Acum, ca
se afla Tn Chicago, Alicia nu va renunta atTt de u§or la ideea
casatoriei. Tn cazul asta, fie ca se va vedea silit sa-i dea de
Tnteles foarte clar ca a§a ceva nici nu intra Tn discutie, fie va
trebui sa puna capat legaturii lor.
TmbracTndu-§i haina smochingului, Matt ie§i tacticos din dor-
mitor §i intra Tn sufragerie. Mai avea Tnca cincisprezece minute
pTna la sosirea lui Stanton §i a Aliciei, a§a ca se duse spre coltul
Tndepartat al apartamentului, urcTnd pe platforma ridicata pe
* care se afla un bar §i cTteva canapele aranjate confortabil pentru
conversatii. Alesese aceasta cladire §i acest apartament fiindca
toti cei patru pereti erau din sticla groasa, oferind o priveli§te
uluitoare spre Lake Shore Drive §i asupra ora§ului Chicago. O
clipa ramase pe loc privind afara, apoi porni spre bar, cu intentia
de a-§i turna un pahar de coniac. TntorcTndu-se, haina i se freca
de ziarul lasat de menajera pe masa din centru, iar ziarul cazu,
cu paginile desfacute.
§i o vazu pe Meredith. Fotografia ei Ti sari Tn ochi de pe
pagina din mijloc, zTmbetuI perfect, parul perfect, expresia per
fects Tipic pentru Meredith, T§i zise el cu o repulsie de gheata,
ridicTnd ziarul §i uitTndu-se la imaginea ei, eleganta §i distinsa
pentru efect §i aparente.
Fusese o adolescenta frumoasa, dar persoana care Ti facea
fotografiile pentru presa T§i dadea toata silinta sa o prezinte ca
pe o Grace Kelly tTnara. Privirea lui trecu de la fotografie la
articolul de sub ea §i pret de o secunda se Tncorda surprins:
conform semnatarei rubricii mondene, Meredith se logodise de
curTnd cu Jubirea din copilarie", Parker Reynolds al lll-lea, iar
Bancroft & Company urma sa-i sarbatoreasca nunta din februa-
rie cu o reducere de preturi Tn toate magazinele sale.
Un rinjet ironic §i amuzant arcui buzele lui Matt. ,
Arunca ziarul §i se duse la fereastra. Fusese Tnsurat cu
scorpia aceea mica, tradatoare, §i nici macar nu §tiuse ca avu
sese o Jubire din copilarie". Tnsa n-o cunoscuse cu adevarat, T§i
reaminti Matt. Iar ceea ce §tia despce ea, dispretuia din tot
sufletul.
Tn mijlocul acelui gTnd, Matt realiza brusc ca ceea ce gTndea
nu se potrivea deloc cu ceea ce simtea. Reactia lui se datora
unei vechi obi§nuinte, acum ca n-o mai dispretuia. Tot ceea ce
simtea pentru ea era o aversiune rece. Ce existase Tntre ei se
petrecuse cu multa vreme Tn urma, timpul erodase toate senti-
mentele puternice avute pentru ea, pTna §i dispretul. Tn locul lui
nu mai ramasese nimic Tn afara de aversiune §i mila. Meredith
fusese mult prea lipsita de caracter ca sa fie tradatoare; lipsita
de caracter §i cu totul dominata de tatal ei.
CTnd fusese Tnsarcinata aproape de luna a §asea avortase
copilul §i Ti trimisese apoi o telegrama, anuntTndu-l ceea ce fa
cuse §i ca voia sa divorteze. §i cu toate astea, el venise imediat,
cu intentia nebuna de a o face sa se razgTndeasca Tn privinta
divortului. Odata ajuns la spital, fusese informat la ghi§eul din
aripa Bancroft ca Meredith nu voia sa-l vada, iar un agent de
paza TI Tnsotise pTna la u§a. GTndindu-se ca instructiunile fuse
sera date de Philip Bancroft, nu de Meredith, Matt se Tntorsese
a doua zi, dar fusese TntTmpinat la u§a de un politist care Ti
trintise Tn mTna o hotarire judecatoreasca, hotarTre obtinuta de
Meredith, prin care i se interzicea sa se-apropie de ea.
Ani la rind, Matt Tmpinsese acele amintiri, ca §i suferinfa
pentru copii Tntr-un colt Tntunecat al mintii, pentru ca nu supor-
tase sa se gTndeasca la ele. Alungarea lui Meredith din minte
devenise o arta practicata Tndelung §i adusa la perfectiune. La
Tnceput, o facuse din spirit de conservare. Mai tTrziu, din obi§-
nuinta. Acum, uitTndu-se la farurile ma§inilor sclipind departe pe
Lake Shore Drive, T§i dadu seama ca nu mai are nevoie sa o
faca. Meredith Tncetase sa mai existe pentru el.
CTnd hotarise sa-§i petreaca anul acesta Tn Chicago, §tiuse
ca TntTlnirea lui cu Meredith va fi inevitabila, dar refuza s-o lase
sa-i afecteze planurile. Realiza acum ca n-ar fi trebuit sa-§i faca
probleme, nu mai conta. Erau amTndoi adulti; trecutul disparuse.
Meredith era o femeie cu maniere irepro§abile. Vor reu§i amTn|
doi sa faca fata TntTlnirii cu politetea c a re se a§tep ta de la adulti
Tn astfel de situatii.
Capitolul 18
Se facuse aproape am iaza cTnd Meredith ie§i de sub du§.
Tmbracata Tn ni§te pantaloni de ITna de un ro§u-Tnchis §i un
pulover de aceea§i culoare, cu parul prins Tntr-o coada de cai,
intra agale Tn sufragerie §i se uita cu o groaza reTnnoita la
numarul de duminica din Tribune aruncat pe canapea, dupa ce
vazuse articolul lui Sally Mansfield. Prima propozitie scrisa de
Sally Mansfield se referea la episodul de la Opera:
«Femeile din lumea tntreaga par sa cada prada farmecului
legendar al lui Matthew Farrell, dar Meredith Bancroft a noastra
e cu siguranta imuna. La balul Operei de sfmbata seara, faimo-
sul om de afaceri a fost, a§a cum s-ar fi spus pe vremuri - „pus
la puncf. Frumoasa noastra Meredith, cunoscuta pentru buna-
tatea §i tntelegerea de care da dovada tn .orice situatie, a re-
fuzat sa dea mtna cu Matthew Farrell. Ne fntrebam de ce?»
Prea Tncordata sa lucreze §i prea obosita ca sa iasa Tn ora§,
Meredith ramase Tn centrul Tncaperii, uitTndu-se la masutele §i
scaunele de epoca de parea i-ar fi fost la fel de straine ca §i
zbuciumul interior. Covorul persan de sub talpi era lucrat Tn
modele de un verde §i roz-pal, pe un fundal crem. Totul era a§a
cum T§i dorise, de la draperiile din pTnza creponata trase la
marginea ferestrelor, la biroul frumos sculptat, adjudecat la o
licitatie din New York. Apartamentul cu vedere spre ora§ fusese
singura ei extravaganza adevarata, pe ITnga BMW -ul cumparat
acum cinci ani. Astazi, Tncaperea i se parea o harababura de
nerecunoscut, exact cum Ti erau §i gTndurile.
AbandonTnd deocamdata ideea de a lucra, se duse Tn buca
tarie §i T§i turna o cea§ca de cafea. Cu spatele la chiuveta, sorbi
din lichidul fierbinte, a§teptTnd ca senzatia de ireal sa dispara,
evitTnd sa se gTndeasca la ceea ce se TntTmplase, pTna mintea
nu i se va limpezi. Astazi cerul era mohorit. A§a era §i ea.
Cafeaua aburinda avu mai mult efect asupra ei decit du§ul,
TndepartTnd amorteala care Ti cuprinsese creierul, iar cTnd se
trezi de-g binelea suporta cu greu furia §i ru§inea pentru pur-
tarea ei. Spre deosebire de Parker §i de tatal ei, Meredith nu
regreta ceea ce facuse de team a repercusiunilor articolului lui
Sally Mansfield.
C eea ce o deranja era ca-§i pierduse controlul. Cu ani Tn
urma, Tncetase sa mai dea vina pe Matt Farrell, nu atTt de dragul
lui, cTt de-al ei, pentru ca furia §i durerea cauzate de tradarea lui
fusesera peste puterile ei. La un an dupa avort se sili sa se
gTndeasca din nou, obiectiv, la tot ceea ce se TntTmplase Tntre ei;
se luptase din greu pentru acea obiectivitate §i odata gasita se
tinuse cu dintii de ea, devenind parte din fiinta ei.
Obiectivitatea §i un psiholog cu care statuse de vorba Tn
timpul colegiului Ti permisesera sa Tnteleaga ca ceea ce se pe-
trecuse Tntre ei fusese absolut inevitabil. Fusesera siliti sa se
casatoreasca §i, cu exceptia copilului p e care TI concepusera
Tmpreuna, nu exista nici un motiv pentru care sa fi ramas casa-
toriti. Nu aveau nimic Tn comun §i nu vor avea niciodata. Matt se
purtase foarte crud cu ea, ignorindu-i rugamintea de a se Tn-
toarce din America de Sud, dupa ce pierduse copilul, §i.daduse
dovada de o cruzime §i mai mare cerind imediat divortul. Sub
farmecul lui de suprafata fusese Tntotdeauna dur §i intransigent.
Cum sa fi fost altfel, tinTnd seama de mediul din care provenea?
Trebuise sa se lupte ca sa razbeasca Tn viata, facTnd fata unui
tata betiv, unei surori mai tinere, unei slujbe Tntr-o otelarie...
Daca n-ar fi fost dur, de neclintit, devorat de dorinta de a reu§i,
n-ar fi plecat niciodata de acolo. Cu unsprezece ani Tn urma,
cTnd o tratase pe Meredith cu acea indiferenta dureroasa, se
purtase cu ea a§a cum era de fapt; dur, crud, necrutator. T§i
facuse datoria §i se Tnsurase cu ea, Tndemnat partial §i de la-
comie. T§i daduse seama curind ca Meredith nu avea banii ei,
iar cTnd ea pierduse copilul, nu mai existase nici un motiv sa
ramTna casatorit cu ea. Nu respecta acelea§i valori ca ea, iar
daca ar fi ramas casatoriei, i-ar fi frint inima.
Ajunsese sa Tnteleaga toate astea sau cel putin a§a cre-
zuse. Dar noaptea trecuta, pret de o clipa oribila, chinuitoare, T§i
pierduse obiectivitatea §i stapTnirea de sine. N -ar fi trebuit sa se
TntTmple niciodata §i nici nu s-ar fi TntTmpIat daca ar fi fost pre-
venita cu cTteva minute Tnainte de a da ochii cu el, sau daca el
nu i-ar fi zTmbit Tn felul aceia calduros, familiar, intim. O mTncase
mTna §i abia se abtinuse sa nu-i traga o palma peste zTmbetuI
aceia prefacut.
C eea ce-i spusese lui Stanton fusese exact ce simtise; dar
ce o Tngrozea cel mai mult erau sentimentele putemice, apasa-
toare §i obsedante care o determinasera sa vorbeasca. §i se
tem ea ca i s-ar putea TntTmpla din nou. Tnsa chiar Tn timp ce
gTndul acesta Ti trecea prin minte T§i dadu seam a ca a§a ceva
era imposibil.
ExceptTnd indignarea ca Matt era §i mai chipe§, dobTndind
un farm ec mai mare decTt ar fi avut dreptul oricare alt barbat, cu
lipsa lui totala de scrupule, Meredith nu mai simtea nimic. Ex-
plozia emotiilor ei din noaptea trecuta nu fusese decTt eruptia
slaba a unui vulcan mort.
Acum, ca judecase totul la rece, Meredith se simtea mult
mai bine. TurnTndu-§i Tnca o cea§ca de cafea, o duse Tn su
fragerie §i se a§eza la birou, apucTndu-se de lucru. Frumosul ei
apartament era din nou ordonat, familiar, seren, a§a cum Ti era
§i mintea.
S e uita la telefonul de pe masa §i simti pentru o clipa impul-
sul de a-l suna pe Matt Farrell §i de a face ceea ce-i dicta
educatia primita; sa-§i ceara scuze pentru scena creata. Alunga
cu o ridicare din umeri impulsul lipsit de sens, deschise servieta
§i scoase dosarul continTnd datele financiare ale magazinului din
Houston. CTnd fusesera casatoriti, pe Matthew Farrell TI duruse
Tn cot de ce gmdea §i facea ea. Tn consecinta, cu siguranta ca
nu-i pasa de ce facuse noaptea trecuta. Tn plus, era atTt de
Tncrezut §i cu o piele atTt de groasa, TncTt nimic nu I-ar putea rani
sau ofensa.
Capitolul 19
Exact la ora zece Tn dimineata de luni, Peter Vanderwilt se
prezenta la domni§oara Stern, pe care o botezase Tn secret
„Sfinxul“, apoi a§tepta ca un §colar plin de neastTmpar ca ea sa
ia act de prezenta lui. Tnsa ea T§i atinti asupra lui privirea de
reptila, numai dupa ce-§i termina treaba §i Tnceta sa mai bata la
ma§ina de scris.
- Am o Tntrevedere cu domnul Farrell pentru ora zece, o
informa el.
- Domnul Farrell este Tntr-o §edinta. Te va primi peste cinci-
sprezece minute.
- Credeti ca ar trebui sa a§tept?
- Doar daca n-ai altceva de facut Tn urmatoarele cincispre-
zece minute, replica ea pe un ton glacial.
Trimis la plimbare ca un baietel neascultator, Peter porni
teapan spre ascensor §i se Tntoarse Tn biroul lujfi I se paru un
gest mult mai Tntelept decTt sa ramTna la etajul §aizeci, dTndu-i
motiv sa creada ca nu avea nimic de facut Tn urmatoarele cinci-
sprezece minute.
La zece §i un sfert. se duse din nou la domni§oara Stern,
care Ti facu semn sa intre Tn sanctuarul de dihcolo de biroul ei, Tn
timp ce trei dintre vicepre§edintii de la Haskell ie§eau din sala
de §edinta. Tnainte ca Peter sa apuce sa deschida gura, se auzi
telefonul de pe masa lui Farrell.
- la loc, Peter, spuse Matt. Discutam imediat. Cu receptorul
la ureche, Matt deschise dosarul achizitiilor posibile lasat la el
de Peter. Erau corporatii care detineau cladiri de imobile comer
ciale, iar Matt le studiase pe fiecare Tn acel sffr§sit de saptamTna.
Era multumit de mai multe dintre alegerile lui Peter, impresionat
de extraordinara munca de documentare §i u§or surprins de
cTteva dintre recomandarile lui. Dupa ce puse receptorul Tn furca,
se lasa pe speteaza scaunului §i-§i Tndrepta Tntreaga atentie
asupra lui Peter.
- Ce anume Tti place la compania din Atlanta?
- Mai multe lucruri, replica Peter, uimit de bruschetea Tntre-
barii. Proprietatile ei sTnt Tn majoritate cladiri comerciale noi,
ocupate aproape Tn Tntregime. Mai toti chiria§ii sTnt corporatii
cunoscute, cu contracte de Tnchiriere pe termen lung, §i toate
cladirile sTnt foarte bine amenajate §i Tntrefnute. Am vazut-o cu
ochii mei cTnd am fost Tn Atlanta sa le studiez.
- Dar compania din Chicago?
Define cladiri cu apartamente mari §i chifti ridicate, situate
Tn cartiere elegante, iar profiturile sTnt excelente.
Privirea lui Matt se fixa asupra tmarului, subliniind ni§te lu
cruri fara menajamente.
- Din cTte mi-am dat eu seama consultTnd dosarul asta,
majoritatea cladirilor au peste treizeci de ani. Peste §apte, zece
ani costul renovarilor §i al reparatiilor se va Tnfrupta din plin din
acele profituri excelente.
- Am luat §i asta Tn considerare cTnd am pregatit raportul,
spuse Peter. Dar pammtul pe care sTnt construite va valora
Tntotdeauna o avere.
Mulfumit, Matt dadu din cap §i deschise dosarul urmator.
Recomandarea asta TI puse pe gTnduri, a§a-zisul geniu al lui
Peter putTnd fi o exagerare, la fel ca puterea lui de discernamTnt.
Tncruntfndu-se la Vanderwilt pe deasupra dosarului, Matt spuse:
■c - Ce te-a facut sa alegi compania din Houston?
- Daca Houston-ul T§i continua rena§terea economica, va-
loarea proprietatilor va urea considerabil §i...
- Tmi dau seama, TI Tntrerupse Matt nerabdator. Ce vreau sa
§tiu e de ce ne-ai recomanda sa achizitionam Thorp Develop
ment. Oricine cite§te Wall Street Journal §tie ca e de vTnzare de
cTtiva ani, §i mai §tie de ce nu s-a vTndut pTna acum: pretul e
ridicol de mare, iar compania prost condusa.
Simtindu-se de parea scaunul pe care statea fusese conec-
tat la o retea de curent electric, Peter T§i drese glasul §i continua
cu TncapatTnare:
- Ai dreptate, dar daca ma asculti cTteva clipe s-ar putea sa
te razginde§ti. Cum Farrell dadu scurt din cap, Peter se lansa
mai departe cu explicatiile: Thorp Development e o companie
detinuta de doi frati care au mo§tenit-o de la tatal lor, mort acum
zece ani. De cTnd au ajuns la conducerea companiei au facut o
multime de investi{ii proaste, ipotecTnd cea mai mare parte a
proprietatilor dumparate de tatal lor de-a lungul anilor. Rezuitatui
e ca sTnt Tndatorati pTna peste cap la Continental City Trust, din
Houston. Cei doi frati nu se suporta unul pe altul §i nu cad de
acord asupra nici unui lucru. Tn ultimii doi ani, unul din ei Tn-
cearca sa vTnda Tntreaga companie cu toate bunurile ei, iar
celalalt vrea sa Tmparta bunurile §i sa o vTnda pe bucati. Aeum
Tnsa nu-§i mai pot permite nici una din variante, Banca Conti
nental pregatindu-se sa le Tnchida compania.
- Cum de-ai aflat toate astea? Tntreba Matt.
- Tn octombrie, cTnd am fost Tn Houston sa-mi vizitez sora,
m-am gTndit sa arunc o privire companiei §i sa o verific, daca tot
eram acolo. Am facut rost din Max Thorp de numele bancherului
lor §i I-am sunat cTnd m-am Tntors aici. Collins dorea cu dispe-
rare sa „ajute“ compania Thorp sa gaseasca un cumparator §i a
vorbit pTna m-a ametit. Pe parcursul conversatiei am Tnceput sa
banuiesc ca motivul entuziasmului sau e ca voia sa scape de
Tmprumuturile Thorp. M-a sunat joia trecuta §i mi-a spus ca
Thorp e dornic sa ajunga la o Tntelegere cu noi §i ca vor vinde
foarte ieftin. M-a Tndemnat sa analizez bine situatia §i sa le fac o
oferta. Daca ne mi§cam repede, s-ar putea sa punem mTna pe
toate proprietatile Thorp cumparindu-le la valoarea.ipotecilor §i
nu la cea reala. Collins e pe cale sa refuze un alt Tmprumut, iar
Thorp §tie foarte bine asta.
- Ce te face sa crezi ca va refuza un alt Tmprumut?
Peter schita un zTmbet.
- Am sunat un prieten de-al meu, bancher Tn Dallas, §i I-am
Tntrebat daca TI cunoa§te pe Collins de la Continental City Trust.
Mi-a spus ca da §i i-a dat un telefon vorbind ca Tntre colegi
despre starea trista a bancilor din Texas. Collins a fost cel care
i-a povestit ca cei din conducerea bancii fac presiuni asupra lui
sa recupereze mai multe Tmprumuturi mari, neonorate demult,
printre care §i al lui Thorp. Peter se opri, urmTnd un fel de tacere
triumfatoare Tn care a§tepta un compliment cTt de mic din partea
§efului sau imperturbabil pentru con§tiinciozitatea §i rezultatele
cercetarii sale; obtinu un zTmbet scurt §i o Tnclinare aproape
imperceptibila din cap. I se paru ca fusese binecuvTntat de Dum
nezeu. Tncurajat peste masura de acest gest simplu, Peter se
apleca Tnainte: Vrei sa afli cTte ceva despre proprietatile detinute
de Thorp? Doua dintre ele sTnt terenuri excelente, care ar putea
fi dezvoltate §i vTndute pentru o avere.
- Te ascult, spuse Matt, de§i nu era atTt de interesat de
cumpararea §i dezvoltarea terenurilor virane, pe cTt era de cum
pararea unor cladiri comerciale.
- Proprietatea cea mai valoroasa a companiei Thorp e o
parcela grozava de cincisprezece acri de pamTnt situata la doua
intersectii de The Galleria, un enorm §i elegant centru comercial,
cu propriile sale hoteluri. Tn complexul Galleria expune Neiman-
Marcus; prin apropiere se afla o multime de buticuri ale creato-
rilor de moda Tn voga, iar autostrada e la doi pa§i. Proprietatea
lui Throp e Tntre alte doua complexe comerciale §i e locul perfect
pentru un alt magazin cu marfuri de calitate.
- Am vazut zona, am fost acolo cu afaceri, interveni Matt.
- Atunci §tii ce chilipir ar fi sa cumparam bucata aceea de
pamTnt pentru numai douazeci de milioane de dolari. Am putea
construi noi Tn§ine sau am putea pastra terenul §i sa-l vindem
mai tTrziu cu un profit uria§. Cu cinci ani Tn urma valora patruzeci
de milioane. Daca Houston T§i continua revenirea economica, va
valora Tn curind la fel de mult.
Matt facea Tnsemnari Tn dosarul Thorp, a§teptTnd o pauza Tn
expunerea lui Peter ca sa-i poata explica ca prefera ca Intercorp
sa investeasca Tn cladiri comerciale, cTnd Peter adauga:
- Daca te intereseaza, trebuie sa ne mi§cam repede, pentru
ca atTt Thorp cTt §i Collins au dat de Tnteles ca a§teapta Tn orice
clipa o oferta pentru terenul aceia. PTna n-au Tnceput sa spuna
nume am crezut ca vor sa-mi forteze mTna. Se pare ca Bancroft
& Company, de aici, din Chicago, T§i dore§te enorm terenul aia
§i nu e de mirare. Nu mai exista altul la fel Tn tot Houston-ul. La
naiba, I-am putea Tnhata acum pentru douazeci de milioane §i
I-am putea vinde peste cTteva luni celor de la Bancroft pentru
douazeci §i cinci sau treizeci de milioane, cTt valoreaza Tn reali-
tate... Peter lasa fraza Tn suspensie, pentru ca Matthew Farrell
T§i ridicase brusc capul §i se holba la el cu o expresie foarte
ciudata.
- Ce-ai spus? Tntreba el.
- Am spus ca Bancroft & Company vrea sa cumpere tere
nul, replica Peter pus pe gTnduri de privirea rece, calculate,
prevestitoare de rele.din ochii lui Farrell. CrezTnd ca Farrell vrea
mai multe informatii, adauga repede: Bancroft e ca magazinui
Bloomingdale sau Neiman-Marcus, vechi, distins, clientii apar-
finTnd lumii bune. Au Tnceput sa se extinda cTnd...
; - Cunosc Bancroft, replica Matt cu o voce taioasa. Privirea i
se muta spre dosarul Thorp §i studie evaluarea terenului din
Houston cu un interes crescTnd. Vazu cifrele §i-§i dadu seama
ca pamTntuI era foarte ieftin, iar profitul uria§. Dar nu la profit Ti
statea lui mintea acum. t§i aminti cu o furie §i mai mare de
gestul lui Meredith din noaptea de sTmbata.
- Cumpara-I, spuse el Tncet.
- Dar nu te intereseaza §i celelalte proprietati?
- Nu ma intereseaza nimic altceva decTt terenul pe care TI
vrea Bancroft, la legatura cu departamentul juridic de la Inter
corp §i Tntocme§te contractul pentru cumpararea terenului. Te
duci mTine la Houston §i-l prezinti personal lui Thorp.
- Un contract? se bTlbTi Peter. Pentru cTt?
- Ofera-le cincisprezece milioane §i da-le douazeci §i patru
de ore ca sa semneze sau te retragi. Vor pretinde imediat do.ua-
zeci §i cinci. Urea pTna la douazeci §i spune-le ca vrem sa
detinem proprietatea Tn trei saptamTni, altfel oferta cade.
- Nu cred ca...
- Mai exista o conditie. Daca Thorp accepta oferta noastra,
tranzactia va trebui sa ramTna secreta. Nimeni nu trebuie sa afle
ca vom cumpara acel teren decTt dupa semnarea contractului.
Spune-le celor de la juridic sa includa toate clauzele astea Tn
oferta, Tmpreuna cu cele obi§nuite.
Brusc, Peter se simti nelini§tit. Tn trecut, cTnd Farrell inves-
tise sau cumparase companii la recomandarea lui, n-o facuse
fara sa se fi consultat cu altii.
Verificase totul §i T§i luase toate precautiile. De data asta
Tnsa, daca ceva nu va merge a§a cum trebuie, Peter va fi singu
rul vinovat.
- Domnule Farrell', nu cred ca...
- Peter, TI Tntrerupse Matt cu o voce calma, dar ferma. Cum
para blestematul aia de teren.
DTnd din cap, Peter se ridica Tn picioare, dar tulburarea lui
cre§tea cu fiecare clipa.
- Telefoneaza-i lui Art Simpson de la departamentul nostru
juridic din California, expune-i oferta §i clauzele, §i spune-i ca
vreau ca mTine contracted sa fie aici. CTnd sosesc, le aduci aici
§i discutam pasul urmator.
Dupa plecarea lui Vanderwilt, Matt se rasuci pe scaun §i se
uita pe fereastra.
Era clar ca Meredith TI considera tot un om de nimic, demn
de dispret
Era dreptul ei, a§a cum era §i cel de a-§i face cunoscute
sentimentele tuturor celor care citeau ziarele din Chicago. To-
tu§i, exercitarea acelor drepturi o va costa cam zece milioane de
dolari, suma Tn plus pe care o va avea de platit ca sa cumpere
de la Intercorp terenul din Houston.
Capitolul 20
- Domnul Farrell mi-a spus sa-i aduc contractele astea ime
diat ce sosesc, o informa Peter sigur de sine pe domni§oara
Stern Tn dupa-amiaza zilei urmatoare.
- Tn cazul asta, replica ea ridicTnd din sprincenele subtiri, Tti
sugerez sa faci tntocmai.
Enervat ca pierduse Tnca o altercatie cu ea, Peter se rasuci
pe calcTie, batu la u§a din lemn de trandafir §i o deschise. Tn
rivna lui de a-l Tmpiedica pe Farrell sa actioneze precipitat cu
terenul din Houston, nu-l observa pe Tom Anderson aflat Tn
celalalt capat al biroului, studiind un tablou care fusese agatat
de curind.
- Trebuie sa-ti marturisesc ca sTnt foarte nelini§tit de afa-
cerea Thorp, Tncepu Peter.
- Ai contractele?
- Da. I le TnmTna fara prea mult entuziasm. Vei asculta
macar ce am de spus?
Farrell arata cu capul spre unul dintre scaunele din fata
mesei.
- Stai jos pTna ma uit la astea, apoi poti sa-mi spui ce vrei.
Peter TI urmari Tntr-o tacere apasatoare citind fara nici o
expresie pe fata documentele complexe prin care Intercorp se
obliga sa plateasca suma de douazeci de milioane de dolari. Pe
nea§teptate, Peter se Tntreba daca barbatul din fata lui era scla-
vul unor slabiciuni umane, cum arfi Tndoiala, teama, regretul...
De cTnd lucra la Intercorp, Peter TI vazuse pe Matt Farrell
hotarindu-se sa realizeze ceva: cTnd o facea, putea da solutii
unor complicatii care Ti facusera pe altii sa-§i stoarca creierii,
depa§ind orice obstacole §i Tncheind o afacere Tntr-o saptamTna
sau doua. CTnd T§i dorea atingerea unui obiectiv, trecea peste
orice gen de piedici puse Tn calea 1ui, umane, financiare, ca o
tornada aducatoare de moarte, cu o forta extraordinara §i cu o
lipsa totala de emotii.
Ceilalti barbafi care lucrau cu Farrell ca parte din „echipa de
reorganizare" se pricepeau mai bine ca Peter sa-§i ascunda
admiratia, teama §i nesiguran|a fata de §eful lor, dar Peter sesi-
zase ca simteau la fel.
Cu doua zile Tn urma lucrasera pTna la zece seara §i TI
invitasera pe Peter sa li se alature la o cina tTrzie. Tom Ander
son hotarise Tn ultima clipa sa-§i continue munca. Tn timpul ace-
lei cine Peter Tntelesese ca nici unul dintre cei patru barbati nu-l
cuno§tea mai bine decTt el pe Farrell. Doar Tom Anderson parea
sa se bucure de Tncrederea §i prietenia lui, de§i nimeni nu §tia
cum §i le cT§tigase.
GTndurile Ti fura Tntrerupte brusc, cTnd Farrell facu doua schim-
bari Tn contracte, T§i puse parafa, le semna, apoi i le Tntinse lui
Peter peste masa.
- Acum sTnt Tn regula. Ce nu-ti place la afacerea asta?
- Doua lucruri, domnule Farrell, replica Peter, TndreptTndu-§i
umerii §i TncercTnd sa revina la atitudinea hotarTta de mai Tna
inte. Tn primul rind, am senzatia ca dai curs acestei afaceri
pentru ca te-am lasat sa crezi c-am putea vinde terenul compa
niei Bancroft pentru un profit mai mare, leri, am crezut ca e ceva
sigur, dar mi-am petrecut o zi §i jumatate studiind modul de
operare al firmei, verificTnd declaratiile financiare, §i am mai dat
cTteva telefoane unor prieteni de pe Wall Street. Apoi, am mai
discutat cu cineva care Ti cunoa§te personal pe Philip §i Mere
dith Bancroft...
- §i? Tntreba Farrell nepasator.
- Iar acum nu mai sTnt atTt de sigur ca Bancroft & Company
T§i poate permite sa cumpere terenul din Houston. BazTndu-ma
pe tot ceea ce-am aflat, sTnt de parere ca vor avea mari ne-
cazuri.
- Ce fel de necazuri?
- E o explicatie destul de lunga §i nu pot decTt sa am anu-
mite banuieli, bazTndu-ma pe fapte §i fler.
Tn loc sa-l ia la rost ca nu trecea mai repede la subiect, o
reactie care lui Peter i s-ar fi parut normala, Farrell spuse:
- Continua.
CuvTntul Tncurajator alunga toata nesiguranta lui Peter, ace
sta devenind mintea analitica, Tncrezatoare §i abila despre care
se scrisese Tn revistele de specialitate Tnca de pe vremea cTnd
era student la Harvard.
- Tn regula, uite care e imaginea de ansamblu. PTna. acum
cTtiva ani, Bancroft avea doua magazine Tn Chicago, iar com
pania practic stagna. Metodele de marketing erau depa§ite,
echipa de management se baza prea mult pe .prestigiul" nu-
melui §i, precum dinozaurul, erau pe cale de disparitie. Philip
Bancroft, care e Tnca pre§edinte, T§i conducea magazinele a§a
cum o facuse §i tatal lui, ca pe o dinastie care nu trebuia sa
corespunda schimbarilor economice. Apoi, a aparut fiica lui, Me
redith. Tn loc sa urmeze cursurile pentru domni§oarele din lumea
buna §i sa apara cTt mai des Tn paginile mondene, se hotara§te
sa-§i ocupe locul care i se cuvine Tn ierarhia familiei. Se duce la
colegiu, TI termina summa cum laude, T§i ia diploma Tn comertul
cu amanuntul, apoi T§i da licen^a Tn. afaceri. Dar nici unul din
lucrurile astea nu-l TncTnta pe tatal ei, care Tncearca sa o faca sa
renunte la ideea de a lucra pentru Bancroft, punTnd-o sa-§i Tn-
ceapa ucenicia ca vTnzatoare la raionul de lenjerie.
Oprindu-se pentru o clipa, Peter explica:
- Tti dau toate aceste detalii ca sa Tntelegi cine conduce de
fapt compania.
- Continua, spuse Farrell, dar parea plictisit §i lua un raport
de pe masa, TncepTnd sa-l citeasca.
- Tn urmatorii ani, relua Peter cu TncapatTnare, domni§oara
Bancroft promoveaza dintr-un post Tn altul, iar pe parcurs Tnvata
despre vTnzarea cu amanuntul. CTnd ajunge la sectorul de cum-
parare a marfurilor, insista ca Bancroft sa-§i lanseze propria
feticheta, o mi§care-extrem de profitabila, pe care ar fi trebuit sa
o faca demult. Cum ideea aducea profituri mari, taticul o muta la
raionul de mobila, un raion Tn care se Tnregistrasera mari pier-
deri. Domni§oara Meredith n-o da Tn bara, a§a cum spera tatal
ei, ci insista ca sa creeze o sectie speciala, un fel de muzeu al
pieselor vechi, despre care se scrie Tn toate ziarele §i aduce
cumparatori Tn magazin ca sa se holbeze la toate acele mobile
de epoca Tmprumutate de magazin de la diferite muzee. §i
odata acolo, cumparatorii se plimba §i pe ITnga mobilierul mo
dern §i iata ca Tncepe sa-§i cheltuie banii pentru mobila la Ban
croft §i nu la alte magazine.
Taticul o face atunci directoare la relatiile cu publicul, o pozi-
tie cu totul lipsita de sens, care nu-i cerea altceva decTt sa
aprobe dona^iile la diferite opere de binefacere sau sa suprave-
gheze festivitatile anuale de Craciun din sala de receptii. Dom-
ni§oara Bancroft se pune imediat pe treaba, organizTnd mai
multe evenimente anuale care sa aduca cumparatori Tn ma
gazin, §i nu doar cele obi§nuite, cum ar fi parada modei. S-a
folosit, de asemenea, de legaturile familiei cu Opera, cu orches
tra simfonica, cu Muzeul de Arta §i a§a mai departe. Spre exem
plu, a facut Tn a§a fel, TncTt Muzeul de Arta din Chicago sa
prezinte o expozitie de pictura Tn magazin, apoi a convins trupa
de balet sa danseze Spargatorul de Nuci Tn sala de receptii Tn
perioada cumparatorilor de Craciun. Tn mod normal, toate astea
au provocat o explozie de reclama Tn presa, iar cetatenii ora§ului
au ajuns sa cunoasca mai bine magazinui, acestuia conferin-
du-i-se o imagine §i mai distinsa.
Cumparatorii au Tnceput sa soseasca Tntr-un numar tecord,
iar tatal ei o muta la raionul de Tmbracaminte, unde are din nou
succes. Un succes datorat tot atTt de mult Tnfati§arii, cTt §i talen-
tului ei. I-am vazut fotografiile din reviste §i, nu numai ea are
clasa, dar e uluitoare. CTtiva dintre creatorii de moda din Europa
au fost de aceea§i parere, a§a ca ea s-a dus acolo sa-i lamu-
reasca sa-§i vTnda colectiile prin Bancroft.
Unul dintre ei, care TI lasa doar pe Bergdorf Godman sa se
ocupe de colectia lui, a Tncheiat o afacere cu ea, a acceptat ca
Bancroft sa fie singurul magazin care sa-i prezinte crea{iile, cu
conditia ca Meredith Bancroft sa Tmbrace numai hainele lui. Apoi,
a creat o Tntreaga colectie numai pentru ea, Tn care a fost va-
zuta §i fotografiata la toate evenimentele sociale. Presa §i publi
cul §i-au ie§it din minti vazTnd-o aratTnd atTt de eleganta, iar
femeile au dat navala la Bancroft. Profiturile creatorilor de moda
europeni au urcat rapid, la fel ca vTnzarile magazinului, iar cTtiva
dintre creatorii renumiti §i-au retras colectiile din alte magazine
aducTndu-le la Bancroft.
Farrell Ti arunca o privire plictisita pe deasupra raportului pe
care TI citea.
- Exista un motiv pentru toata povestea asta?
- Cum sa nu. Domni§oara Bancroft e o comercianta ca §i
stramo§ii ei, dar talentul ei deosebit sta Tn extindere §i Tn proiec-
teie Tn perspective. A reu§it cum-necum sa-§i convinga tatal §i
consiliul de conducere, care nu da nici un semn ca ar fi interesat
de progres, sa se lanseze Tntr-un program de extindere §i sa
deschida magazine Tn alte ora§e. Ca sa finanteze deschiderea
acestor magazine aveau nevoie de sute de milioane de dolari,
de care au facut rost Tn modul obi§nuit, au Tmprumutat cTt au
putut de la banca, apoi au facut compania publica, vTnzTnd ac-
tiuni la Bursa din New York.
- Ce importanta au toate astea? Tntreba Farrell cu voce
aspra.
- Nici una, daca n-ar exista doua lucruri, domnule Farrell.
S-au extins atTt de repede, TncTt sTnt Tnglodati Tn datorii pTna Tn
gTt §i §i-au folosit profiturile ca sa deschida alte magazine. Tn
consecinta, nu dispun de bani gheata ca sa faca fata unei Tntor-
saturi economice. Sincer sa fiu, nu §tiu cum au de gTnd sa
plateasca pentru terenul din Houston, sau daca o pot face. Tn al
doilea rind, Tn ultimul timp a aparut un val de preluari ostile Tn
care lanturile de magazine se Tnghit unul pe altul. Daca cineva
s- ar hotarT sa achizitioneze Bancroft, magazinui nu §i-ar putea
permite sa lupte §i sa cT§tige. STnt numai buni de preluat. §i,
Peter T§i coborT vocea ca sa accentueze importanta cuvintelor
urmatoare, cred ca a mai observat §i altcineva.
Tn loc sa arate Tngrijorat, Peter vazu cum pe fata lui Farrell
apare o expresie ciudata, o expresie care ar fi putut fi amu-
zament sau satisfactie.
- Serios?
Peter dadu din cap, cam tulburat de aceasta reactfe ciudata
la ceea ce pentru el erau ve§ti alarmante.
- Cred ca cineva a Tnceput deja sa cumpere Tn secret toate
actiunile disponibile §i o face Tn cantitati mici ca sa nu alerteze
magazinui. Bursa da vina pe cei de la SEC. AratTnd spre ecra-
nele celor trei computere din spatele lui, Peter Tntreba: Se
poate?
Farrell dadu din cap, iar Peter se ridica §i se duse la masa
pe care erau Tn§irate computerele. Primele doua prezentau in-
formatii din diferite sectoare ale /nfercorp-ului, iar ecran ele lor
aratau cifre pe care Farrell le studiase putin mai devrem e.
Ecranul celui de-al treilea era gol, iar P ete r introduse co-
durile folosite la cel din biroul lui. O clipa mai tTrziu pe ecran
aparu indicele Dow Jones.
P ete r ap asa pe alte taste, intrTnd Tn fi§ierul cu numele:
Companii Comerciale
Bancroft & Company cod B&C
- U ita-te aici. P eter Ti arata coloanele de cifre de pe ecran.
PTna acum §ase luni actiunile com paniei se aflau acolo unde
fusesera timp de doi ani, vTnzTndu-se la z e c e dolari actiunea.
N um arul actiunilor vTndute §i cum parate pe saptamTna a fost de
o suta de mii. A cum prive§te, spuse el mi§cTndu-§i degetul Tn jos
pe coloana din stTnga. Tn ultim ele §a se luni a crescut treptat,
ajungTnd la doisprezece dolari, iar volum ul actiunilor-negociate
atinge un punct m axim cam o data pe luna.
A pasa o alta tasta, ecranul se Tntuneca, apoi se Tntoarse
spre Farrell TncruntTndu-se.
- E do ar o supozitie, dar cred ca cineva Tncearca sa cT§tige
control asupra com paniei.
M att se ridica Tn picioare, punTnd repede capat discutiei.
- S au investitorii considera Bancroft & Company o investitie
de durata. V om cum para terenul din Houston.
P eter, realizTnd ca Tntrevederea se term inase, Tntelese ca
nu-i ram asese altceva de facut decTt sa ia docum entele de pe
m asa §i sa se conform eze instructiunilor primite.
- D om nule Farrell, spuse el ezitTnd, m -am tot Tntrebat de ce
m a trimiteti pe m ine Tn Houston sa m a ocup de negocierea
acestui contract. Nu fa ce parte din specialitatea m ea...
- Nu cred ca va fi o afacere prea greu de Tncheiat, spuse
M att cu un zTmbet lini§titor. § i Tti va largi experienta. D aca Tmi
aduc bine am inte, a fost unul dintre m otivele pentru care ai dorit
sa lucrezi pentru Intercorp.
- D a, dom nule, replies P eter, da r izbucnirea de mTndrie pen
tru Tncrederea acordata de Farrell suferi o lovitura cumplita cTnd,
ajuns la u§a, TI auzi pe Farrell adaugTnd:
- S a n-o dai Tn bara, Peter.
- Nu, dom nule, TI asigura P eter, dar fu zguduit de avertis-
mentul nerostit din vocea lui Farrell.
Tom Anderson, ramas tacut ITnga fereastra pe tot parcursul
disertatiei lui Vanderwild, vorbi imediat ce acesta ie§i:
- Matt, ai bagat groaza Tn bietul copii.
- Copilul aia, Ti atrase atentia Matt pe un ton sec, are un
coeficient de inteligenta de o suta §aizeci §i cinci, §i a adus
/nfercorp-ului mai multe milioane. Se dovede§te a fi o investitie
excelenta.
- Iar terenul aceia din Houston e §i el o investitie excelenta?
- Cred ca da.
- Bun, replica Tom luTnd loc §i TntinzTndu-§i picioarele lungi.
Fiindca n-a§ vrea sa cred ca vei cheltui o avere ca sa-i dai peste
nas unei dame din Tnalta societate, care te-a insultat de fata cu
o reportera.
- De ce ai trage o astfel de concluzie? Tntreba Matt, dar Tn
ochi Ti aparu o sclipire de amuzament sardonic.
- Nu §tiu. Am citit duminica ca o puicuta pe nume Bancroft
ti-a dat cu tifla la balul aia de la Opera. Iar Tn seara asta, iata-te
semnTnd un contract ca sa cumperi ceva ce vrea pentru ea.
Spune-mi un lucru, cTt va costa lntercorp-u\ terenul aia?
- Vreo douazeci de milioane, probabil.
- Si cTt o va costa pe domni§oara Bancroft sa-l cumpere de
la noi?
- Al dracului de mult.
- Matt, rosti el cu o dezinvoltura Tn§elatoare, Tti mai aminte§ti
de noaptea de acum opt ani, dupa ce s-a pronuntat divortul meu
de Marilyn?
Matt fu surprins de Tntrebare, dar T§i aminti foarte bine. La
cTteva luni dupa ce Tom Tncepuse sa lucreze pentru el, sotia lui
TI anuntase ca avea o legatura amoroasa §i voia sa divorteze.
Prea mTndru ca sa implore §i prea zdruncinat suflete§te ca sa
lupte, Tom se mutase din casa, dar crezuse pTna Tn ziua pro- '
nuntarii divortului ca sotia lui se va razgTndi. Tn ziua aceea, Tom
nu venise la lucru §i nici nu telefonase, iar la ora §ase seara
Matt Tntelesese de ce... Tom TI sunase de la o sectie de politie,
fiind arestat pentru betie §i comportare necuviincioasa.
- Nu prea Tmi amintesc multe din seara aceea, recunoscu
Matt, doar ca ne-am Tmbatat amTndoi.
- Eu eram deja beat, TI corecta Tom strTmbTnd din nas, apoi
m-ai scos pe cautiune §i ne-am Tmbatat amTndoi. Privindu-I cu
atentie pe Matt, continua: Tmi amintesc destul de vag ca ti-ai
aratat deplina Tntelegere pentru nenorocirea mea, vorbind vrute
§i nevrute despre o dama pe nume Meredith, care ti-a dat pa-
pucii sau cam a§a ceva. Doar ca n-ai numit-o dama, i-ai zis
scorpie rasfatata. Tnainte sa fi cazut lat, noi doi am fost de acord
ca femeile al caror nume Tncepe cu litera M nu sTnt bune de
nimic.
- Memoria ta se pare ca e mult mai buna decTt a mea,
spuse Matt cu un aer firesc, dar Tom observase Tncordarea
imperceptibila a mu§chilor fetei lui Matt la mentionarea numelui
ei §i trase imediat concluzia justa.
_ A?a deci, continua el zTmbind, acum, ca am stabilit ca
Meredith din noaptea aia e de fapt Meredith Bancroft, vrei sa-mi
spui ce s-a TntTmpIat Tntre voi de va uriti?
_ Nu, spuse Matt. Nu vreau. Se ridica §i se duse la masa de
cafea, pe care Tntinse planurile fabricii din Southville. Hai sa
term inam discutia despre Southville.
Capitolul 21
Traficul era blocat la intersectia din coltul magazinului Ban
croft. Multimea de cumparatori Tnfa§urati Tn paltoane traversa
strada, ignorind semafoarele. Se auzeau claxoanele §i Tnjura-
turile §oferilor adresate pietonilor care Ti Tmpiedicau sa treaca pe
verde. Tn BMW-ul ei negru, Meredith urmari cum grupuri nu-
meroase de oameni se opreau Tn fata vitrinelor de la Bancroft,
apoi intrau Tn magazin. Vremea se racise, iar schimbarea adu-
cea de obicei multi cumparatori, dornici sa evite aglomeratia din
preajma Craciunului. Astazi Tnsa mintea nu-i statea la numarul
persoanelor intrate Tn magazin. Peste douazeci de minute urma
sa prezinte membrilor consiliului de conducere raportul privind
magazinui din Houston.
CTnd coborT din ascensor la etajul paisprezece, Tn jurul bi-
roului secretarei ei erau adunate alte patru femei. Oprindu-se
ITnga masa lui Phyllis, Meredith aruncd o privire peste umerii lor,
a§teptlndu-se sa vada un nou exemplar din revista Playgirl pre-
cum cel Tn jurul caruia se strinsesera de-a valma luna trecuta.
- Cum sta treaba? Tntreba ea. Inca un poster cu un barbat
fatal?
- Nu, spuse Phyllis, celelalte secretare disparind, ea intrind
Tn biroul lui Meredith. DTndu-§i ochii peste cap, Ti explica: Pam a
comandat o noua prognoza astrologica pentru luna viitoare.
Asta zice' ca va TntTIni marea iubire §i se va bucura de faima §i
avere.
jnaltTndu-§i sprincenele bine dispusa, Meredith replica:
- Parea la fel zicea §i cea de data trecuta.
- Exact. I-am spus ca pentru cincisprezece dolari, i-o fac eu
pe urmatoarea. Cele doua femei se uitara una la cealalta izbuc-
nind Tn ris, apoi revenira la problemele zilei. §edinta cu membrii
consiliului e peste cinci minute, Ti reaminti Phyllis.
Meredith dadu din cap §i T§i lua mapa cu Tnsemnarile.
- Macheta arhitectului a ajuns Tn sala de §edinte?
- Da. §i am instalat proiectul pentru diapozitive.
- E§ti o adevarata bijuterie, spuse Meredith cu toata seriozi-
tatea. Cu mapa Tn mTna porni spre u§a, apoi se Tntoarse §i
adauga:
- Suna-I pe Sam Green §i roaga-l sa ma a§tepte dupa ce
termin §edinta. Spune-i ca vreau sa revad contractul preliminar
pentru terenul din Houston. Vreau sa ajung la Thorp Develop
ment Tnainte de sfTr§itul saptamTnii. Cu putin noroc, spuse Mere
dith, voi primi aprobarea consiliului Tn dupa-masa asta.
Phyllis se apleca spre telefonul de pe biroul lui Meredith ca
sa-l sune pe avocatul firmei, ridicTnd degetele Tn semn de victo-
rie.
- Fa-i praf, spuse ea.
Sala de §edirite arata aproape la fel ca Tn urma cu cincizeci
de ani, numai ca acum, Tn era sticlei, alamei §i cromului exista o
grandoare nostalgica Tn Tncaperea imensa cu covoare orientate,
pereti lambrisati cu modele complicate §i Tmpodobiti cu peisaje
engleze§ti Tncadrate Tn rame baroce.
- Buna dimineata, domnilor, spuse ea zTmbindu-le celor doi
sprezece barbati Tmbracati Tn costume sobre, care aveau pute-
rea sa accepte sau sa respinga propunerea ei pentru proiectul
din Houston.
Cu exceptia lui Parker, al carui zTmbet era calduros, §i al lui
Cyrus Fortell, al carui zTmbet era lasciv, constata o anume reti-
centa Tn corul de „buna dimineata" prin care raspunsera la salu-
tul ei. O parte a rezervei lor provenea din con§tiinta puterii §i a
responsabilitatii lor; o alta parte se datora faptului ca Meredith Ti
fortase §i Ti convinsese Tn mod repetat sa investeasca profiturile
Bancroft Tn extindere, Tn loc sa le foloseasca pentru marirea
dividendelor actionariloKMnclusiv ale lor. Erau retfnuti §i prudenti,
Tn primul rind, pentru ca reprezenta o enigma §i nu §tiau cum sa
se poarte cu ea.
Cu toate ca era un vicepre§edinte executiv, nu era membra
a consiliului, a§a ca, prin functiile detinute, o depa§eau Tn rang.
Totu§i, era o Bancroft, o descendenta directa a fondatorului
firmei, Tndreptatfta sa fie tratata cu un anume respect. Tatal ei
Tnsa, care era un Bancroft §i un membru al consiliului, se purta
cu un fel de toleranta severa, nimic mai mult. Nu era un secret
pentru nimeni ca nu dorise ca ea sa lucreze pentru Bancroft &
Company; la fel cum nu era un secret ca fata excelase Tn toate
privintele, iar contribufla ei la dezvoltarea companiei fusese
enorma. Ca rezultat al acestor lucruri, membrii consiliului se
aflau Tntr-o situate care sa transforme ni§te oameni de afaceri
siguri de sine, Tncununati de succes, Tn ni§te barbati cu toane,
aspri, nehotariti. Iar din moment ce Meredith era cauza indirecta
a acestei senzatii neplacute, aveau deseori fata de ea o atitu-
dine negativa, lipsita de Tncredere.
Meredith Tntelegea toate astea §i refuza sa lase ca expresiile
lor sobre sa-i zdruncine optimismul. Lu§ loc la capatul mesei,
acolo unde fusese pus proiectul, §i a§tepta permisiunea tatalui
sau pentru a Tncepe.
- Acum, ca Meredith e aici, spuse tatal ei, tonul lui implicTnd
ca TntTrziase §i Ti facuse sa a§tepte, cred ca putem trece la
problemele noastre.
Meredith a§tepta sa se scurga minutele interminabile Tn care
se citi procesul-verbal al §edintei precedente, dar atentia Ti era
Tndreptata spre macheta magazinului din Houston, pusa de
Phyllis pe o masura. UitTndu-se la magnifica constructie Tn stil
spaniol, creatie a unui arhitect talentat, curtea acoperita fiind
dotata cu spatii pentru alte magazine, se simti §i mai hotarTta,
gata sa Tnfrunte pe oricine. Houston era locul perfect pentru cel
mai nou §i mai mare membru al familiei Bancroft aflata Tn cre§-
tere, iar apropierea de Galleria va asigura succesul magazinului
Tnca din ziua Tn care se va deschide.
Dupa ce se termina de citit procesul-verbal, fara ca sa aiba
cineva ceva de adaugat, Nolan Wilder, pre§edintele consiliului,
anunta ca Meredith dore§te sa le supuna aprobarii cifrele §i
schitele finale ale magazinului din Houston. Douasprezece ca-
pete de barbati, cu fiecare §uvita de par la locul ei, se rasucira
spre ea. Meredith se ridica §i se duse la projector,
- Domnilor, Tncepu ea, cred ca ati avut destul timp la dis-
pozitie sa studiati macheta arhitectuiui.
Zece dintre ei T§i Tnclinara capetele. Tatal ei se uita la ma
cheta, iar Parker o privi Tn tacere cu acel surTs, pe jumatate
mTndru, pe jumatate nedumerit, care Ti aparea pe buze ori de
cTte ori o urmarea facTndu-§i treaba, de parea nu prea reu§ea sa
priceapa cum §i de ce insista sa o faca, dar multumit de cum se
descurca. Pozitia lui de bancher al companiei Ti asigura un loc Tn
consiliul de conducere, dar Meredith §tia ca nu putea Tntotdea
una sa se bazeze pe ajutorul lui. Era propriul lui stapTn; Meredith
Tntelese asta de la bun Tnceput, Parker beneficiind de respectul
ei.
mffc Am discutat deja despre cifrele de cost Tn §edintele ante-
rioare, spuse ea TntinzTnd mTna Tn spatele ei §i mic§orind lumina,
a§a ca voi Tncerca sa tree cTt mai repede peste aceste diapozi-
tive. Apasa pe telecomanda proiectorului §i pe perete aparura
costurile anticipate ale magazinului. A§a cum am stabilit mai
devreme, magazinui din Houston va avea o suprafata de peste
zege mii de metri patrati. Costurile cladirii se vor ridica la treizeci
§i doua de milioane de dolari, suma Tn care e inclus magazinui
propriu-zis, dependintele, parcarea, iluminatul §i altele. Terenul
pe care intentionam sa-l cumparam de la Thorp Development va
Tnsemna un plus de douazeci pTna la douazeci §i trei de mi
lioane de dolari, depinzTnd de negocierile finale cu ei. Vom avea
nevoie de Tnca douazeci de milioane pentru dotarea cu marfuri...
- E un maximum de §aptezeci §i cinci de milioane, o Tntre
rupse unul dintre barbati, dar ne ceri sa aprobam o suma de
§aptezeci §i §apte de milioane de dolari.
- Cele doua milioane Tn plus sTnt pentru cheltuielile de des-
chidere a magazinului, explica Meredith. Daca va uitati la a
patra coloana de pe ecran, veti vedea ca acopera cheltuielile de
lansare, reclama, receptie pentru presa. Apasa pe buton, iar pe
ecran aparu diapozitivul cu cifre §i mai mari. Acesta, explica ea,
ne arata costurile pentru construirea Tntregului centru comercial
odata cu magazinui. §titi deja parerea mea ca trebuie sa con-
struim Tntreg centrul odata cu magazinui. Costurile aditionale vor
fi de cincizeci §i doua de milioane, dar le vom recupera din
Tnchirierea spatiului din centrul comercial.
- Le vom recupera, da, spuse tatal ei enervat, dar nu ime
diat, a§a cum dai tu de Tnteles, Meredith.
- Am lasat eu sa se Tnteleaga a§a ceva? Tntreba ea politi-
coasa, §tiind bine ca n-o facuse. Ti zTmbi §i lasa sa treaca o
secunda de tacere, ca dojana pentru nedreptatea la care o su-
pusese §i pentru lipsa lui de rabdare. Tnvatase din experienta ca
era metoda cea mai eficace atunci cTnd se arata Tncapatfnat.
Chiar §i a§a, vocea Ti suna Tncordata, cum se TntTmpla destul de
frecvent de-la infarct, iar Meredith trebui sa-§i reprime Tngri-
jorarea.
- A§teptam, o avertiza el.
Meredith continua pe un ton calm:
- Unit dintre voi sTnt de parere ca ar trebui sa a§teptam,
Tnainte sa construim centrul comercial. Cred ca exista trei mo
tive puternice ca sa-l construim odata cu magazinui.
- §i care ar fi aceste motive? Tntreba un membru al consiliu
lui, turnTndu-§i apa Tn pahar
- Tn primul rind, trebuie sa platim pentru tot terenul, fie ca-l
folosim, fie ca nu. Daca construim centrul Tn acela§i timp cu
magazinui, economisim cTteva milioane Tn costuri de constructie,
fiindca pe metru patrat e mai ieftin sa construie§ti totul odata
decTt sa adaugi mai tTrziu. Tn al doilea rind, costurile de con
structie vor cre§te pe masura ce economia ora§ului se va Tmbu-
natati. Tn al treilea rind, daca Tn centrul comercial vom avea
firme cunoscute; alese cu grija, vor aduce cumparatori §i Tn
magazinui nostru. Mai sTnt §i alte Tntrebari? Cum nu mai fu pusa
nici una, Meredith continua cu restul diapozitivelor: Dupa cum
vedeti-din aceste grafice, echipa de analiza a evaluat sub toate
aspectele zona aleasa de mine pentru magazinui din Houston,
clasTnd-o printre cele mai frecventate parti ale ora§ului. Din punct
de vedere demografic, e o zona perfecta, Tn plus, nu exista
bariere geografice...
Explicafia fu Tntrerupta de Cyrus Fortell, un pacatos de opt-
zeci de ani, aflat de cincizeci de ani Tn consiliul de conducere al
companiei, §i ale carui idei erau la fel de Tnvechite ca §i vesta de
brocart §i bastonul cu mTner de filde§ purtate Tntotdeauna.
- Fata mea, toate astea sTnt ni§te aiureli pentru mine! ex-
clama el cu vocea lui enervant de stridenta. „Punct de vedere
demografic" §i „echipa de analiza" §i „bariere geografice". Vreau
sa §tiu ce Tnseamna.
Meredith trai un amestec de exasperare §i de afectiune pen
tru Cyrus, pe care TI cuno§tea din copilarie. Ceilalti membri ai
consiliului TI credeau senil §i planuiau sa-l oblige sa se retraga.
- Tnseamna, Cyrus, ca o echipa formata din speciali§ti Tn
studierea celor mai potrivite locuri pentru construirea unui ma
gazin s-a dus la Houston §i a analizat terenul ales de mine. Ei
cred ca demografic vorbind...
- Demo... cum? Tntreba el dispretuitor. CuvTntul nici macar
nu exista cTnd mi-am deschis eu pravaliile prin toata tara. Ce
Tnseamna?
- Tn felul folosit de mine acum se refera la caracteristicile
populafiei din Tmprejurimile terenului-, care e vTrsta medie, cam
ctti bani obi§nuiesc sa cheltuie...
- Pe vremuri nu acordam nici o atentie acestor chestiuni,
starui el.suparat, uitTndu-se urit la chipurile impacientate din jurul
mesei. Ei bine, a§a cred. CTnd am vrut sa deschid o pravalie,
trimiteam oamenii sfo construiasca, o umpleam cu marfuri §i
gata.
• — Astazi e uh pic mai altfel, Cyrus, spuse Ben Houghton.
Acum asculta, ca sa poti vota propunerea lui Meredith.
— Nu pot vota ceva ce nu Tnteleg, nu? spuse el, marind
volumul aparatului auditiv din ureche. Se uita la Meredith. Con
tinua, draga mea. Tnteleg acum c-ai trimis Tn Houston un fel de
comando de experti care a descoperit ca Tn zona locuiesc oa
meni destul de Tn vTrsta ca sa ajunga la magazinui tau pe jos
sau cu ma§ina, §i care au destui bani Tn buzunare ca sa cheltuie
o parte dih ei la Bancroft. Despre asta-i vorba?
Meredith chicoti, §i la fel facura mai multi din cei prezenti.
- Cam a§a ceva, recunoscu ea.
- Atunci de ce n-ai spus-o de la bun Tnceput? Ma scoate din
sarite mania tinerilor de azi de a complica fiecare lucru inventTnd
cuvinte pOmpoase care ne pot induce Tn eroare. la sa vedem, ce
sTnt „barierele geografice"?
- Pai, spuse Meredith, o bariera geografica poate fi orice
prin care§|jn potential cumparator n-ar vrea sa treaca ca sa
ajunga la magazinui nostru. Spre exemplu, daca clinetii ar trebui
sa treaca printr-o zona industrials sau un cartier periculos ca sa
ajunga la magazin, acestea ar fi considerate bariere geografice.
- Locul asta dtnHouston are a§a ceva?
- Nu.
-- Atunci votez Tn favoarea Itti, anuntS el^iar Meredith trebij|
s3-§i TnSbu§eascS hohot'^de rTs.
- Meredith, vocea aspra a tatalui Tntrerupse alte comentarii
din partea lui Cyrus, mai ai ceva de spus Tnainte ca acest con
siliu sa voteze proiectul Houston?
Meredith se uita la chipurile lipsite de vreo expresie a barba-
tilor de la masa §i T§i clatina capul.
- N-am facut nici o completare la ceea ce am discutat Tn
detaliu despre proiectul Houston cu prilejuj ?edintelor anterioare.
Tin totu§i sa afirm din nou ca fara a se extinde, Bancroft nu are
nici o §ansa de succes competitia cu celelalte companii co
merciale. Nesigura Tnca de cum vor vota, Meredith facu un ultim
efort sa-i cT§tige Tn favoarea ei, adaugTnd: STnt convinsa ca :$ f |
trebuie sa reamintesc nici uiSfia dintre m em br||consili||^| ca
toate cele cinci magazine au profituri care egaleaza sau ne
depa§esc a§teptarile. Cred ca o mare parte a acestui succes se
datoreaza §i gri|| cu care am ales locurile Tn care sa le con-
struim.
- Grija cu care te-ai ales tu, o corecta tatal ei, dar arata atTt
de sobru §i de sever, TncTt Meredith nu pricepu imediat ca-i
facuse un compliment. Nu era pentru prima oara ea Ti facea uja
compliment rostit morocarios de fata cu consiliul. Meredith K |ia
nu numai ca pe un semn extrem de Tncurajator ca va sprijini
proieotLHjllouston, dar §i ca va cere consiliulpj sa o aprobe ca
pre§edinte interimar pe perioada absentei lui.
- Multumesc, spuse ea simplu §i lua loc.
PrefacTndu-se ca nu §tia pentru ce-i multumea, Philip Ban
croft se Tntoarse spre Parker.
- Presupun ca daca consiliul T§i da aprobarea, banca ta e
dispusa sa aprobe Tmprumutul pentru proiectul Houdston?
Is '- Numai Tn cadrul termenilor discutafl la ultima §edinta.
Meredith §tiuse demult de termenii aceia, dar, chiar §i a§a,
trebui sa-§i mu§te buzele ca sa-§i ascunda panica amintindu-§i
de ei. Banca lui Parker, mai bine-zis consiliul de conducere al
bancii, revizuise sumele enorme Tmprumutate companiei Ban
croft Tn ultimii ani, §i Tncepuse sa se agite la vederea cifrei
astronomice.
Ca sa Tmprumute bani pentru magazinui din Phoenix, iar
acum pentru cel din Houston, banca ceruse imediat introduce-
rea unor termeni noi. Mai exact, Ti cereau ei §i tatalui ei sa
garanteze personal Tmprumuturile §i sa le asigure cu propriile
actiuni din cadrul companiei.
Practic, Meredith se juca cu banii ei. iar ideea o cam Tngro-
zea. Tn afara actiunilor companiei §i a salariului, singurii ei bani
erau cei pe care Ti va mo§teni la Tmplinirea vTrstei de treizeci de
ani, §i aceia constituiau garantia pentru magazinui din Houston.
CTnd tatal ei vorbi, fu clar ca era Tnca furios din cauza pre-
tentiilor scandaloase ale bancherului:
P * - §tii ce parere am eu despre termenii aia, Parker. LuTnd Tn
considerare faptul ca Reynolds Mercantile a fost banca compa
niei Bancroft de peste optzeci de ani, cererea asta brusca pen
tru garantii personale nu mi se pare doar de prisos, ci §i o
insulta. x
Tti Tnteleg sentirrventele, replica Parker calm. Sint chiar de
acord cu tine, §tii fbarte.bine. Tn dimineata asta m-am TntTlnit din
nou cu membrii consiliului bancii §i am Tncercat sa-i conving sa
renunte la termenii ace§tia stricti sau cel putin la o parte din ei,
dar fara succes. Totu§i, continua el aruncTnd o privire Tn jurul
sau, pretentiile lor legate de garantia personala nu sTnt o ex
presie a opiniei despre valoarea companiei sau a capacitatii ei
de a-§i onora Tmprumuturile.
- Mie a§a-mi suna; declara batrinul Cyrus. Se pare ca opinia
bancii tale e ca Bancroft a ajuns o companie cer§etoare.
- Nici vorba de a§a ceva. Adevarul e ca Tn ultimul an clima-
tul economic n-a fost prea favorabil lanturilor de magazine.
Doua dintre ele au trebuit sa se declare falimentare ca sa scape
de creditori §i sa se poata reorganiza. A fost unul din factorii
care ne-a influentat decizia, dar de aceea§i importanta e §i fap
tul ca numarul bancilor este Tn continua scadere, fapt ce nu s-a
mai TntTmpIat de la marea recesiune. Tn consecinta, bancile de-
vin tot mai precaute privind Tmprumuturile mari. Tn plus, trebuie
sa satisfacem cerintele revizorilor financiari care ne evalueaza
Tmprumuturile cu o atentie sporita. Conditiile de Tmprumut au
devenit mai stricte.
- Parerea mea e ca ar trebui sa ne adresam unei alte band,
propuse Cyrus, uitTndu-se cu o privire vioaie, entuziasmata, la
cei din jurul mesei. Asta o sa facem! Spune-i lui Parker asta sa
faca o plimbare pTna la dracu'n praznic, ne gasim noi banii Tn
alta parte.
- Am putea gasi o alta cale de finantare, Ti spuse Meredith
lui Cyrus, luptTndu-se sa nu amestece Tn discutie sentimentele ei
personale pentru Parker. Tnsa banca lui Parker ne acorda o rata
a dobTnzii extrem de avantajoasa, pe care ne-ar fi'greu sa o
obtinem de la alta banca. E normal sa...
- Nu e nimic normal, o Tntrerupse Cyrus, aruncTndu-i o pri
vire admirativa, aproape pofticioasa, apoi i se adresa lui Parker
pe un ton acuzator: Daca ar fi dat norocul peste mine §i ar urma
sa ma Tnsor cu tTnara asta superba, lucrul cel mai normal ar fi
sa-i dau orice T§i dore§te, nu sa-i pun bunurile sub zalog.
- Cyrus, TI preveni Meredith, TntrebTndu-se de ce unir batrTni
precum Cyrus abandonau demnitatea, preferind sa se poarte §i
sa vorbeasca ca ni§te adolescenti Tn plina criza, acum e vorba
de afaceri.
- Femeile n-au ce cauta Tn afaceri, doar daca stnt urTte §i
nu-§i pot gasi vreun barbat. Pe vremea mea, o fata frumoasi ca
tine ar sta acasa, facTnd lucruri normale, cum ar fi copiii §i...
- Acum nu mai sTntem pe vremea ta, Cyrus! se rasti Parker.
Continua, Meredith, ce voiai sa spui?
- Voiam sa spun, replica Meredith, simtindu-§i obrajii ro§ii
din cauza' jenei, ca termenii speciali impu§i de banca ta nu
prezinta nici o problema serioasa din moment ce Bancroft &
Company T§i va plati toate Tmprumuturile.
- E foarte adevarat, sustinu cu tarie tatal ei, atitudinea lui
devenind resemnata §i nerabdatoare. Daca nimeni nu mai are
nimic de spus, cred ca putem Tncheia subiectul Houston §i sa
votam la sflr§itul §edintei.
LuTndu-§i mapa, Meredith multumi consiliului pentru atentia
acordata proiectului ei §i parasi sala de §edinte.
- Ei? Tntreba Phyllis urmTnd-o pe Meredith Tn biroul ei. Cum
a mers? Vom avea sau nu un magazin Tn Houston?
- Voteaza acum, spuse Meredith frunzarind corespondenta
de dimineata lasata de Phyllis pe masa ei.
- Tti tin pumnii.
Tnduio§ata dfe sprijinul lui Phyllis §i de daruirea ei pentru
companie, Meredith ZTmbi Tncrezatoare.
- Vor aproba magazinui din Houston, prezise ea. Tatal ei
era Tn favoarea lui, de§i fara sa se arate prea TncTntat, a§a ca Tn
privinta asta nu-§i facea probleme. Dar din comentariile facute Tn
ultimele saptamTni nu era sigura daca era Tn favoarea construirii
Tntregului complex comercial. E Tnca sub semnul Tntrebarii daca
vor aproba construirea complexului sau numai a magazinului.
Vrei sa-l chemi pe Sam Green §i sa-i spui sa aduca contractele
pentru Thorp? -
CTteva clipe mai tTrziu, punTnd jos receptorul, TI vazu pe Sam
Green Tn pragul u§ii. Sam nu avea decTt un metru §aizeci §i
cinci, un par cenu§iu, des §i aspru, dar competenta §i autori-
tatea erau u§or de recunoscut, mai ales de cei aflati de partea
adversa a oricarei probleme legale de care se ocupa. Dincolo
de ochelarii cu rama de baga, ochii verzi scaparau de inteli-
genta. Tn clipa aceea Tnsa o studiau pe Meredith plini de spe
ranta. •
- Phyllis mi-a spus ca e§ti gata sa finalizezi contractul pen
tru terenul din Houston, rosti el pa§ind Tn birou. Sa Tnsemne ca
ai primit aprobarea consiliului?
- Presupun c-o vom avea peste cTteva minute. CTt crezi ca
ar trebui sa fie oferta pentru Thorp?
- Cer treizeci de milioane, replica el, a§ezTndu-se pe unul
din scaunele din fata biroului ei. Ce-ai zice de o oferta de opt-
sprezece milioane §i urcam pTna la douazeci? Terenul e ipotecat
§i au o nevoie urgenta de bani gheata. S-ar putea sa-l vTnda
pentru douazeci.
- Crezi ca e posibil?
- Probabil ca nu, spuse el rizind u§or.
- Daca va fi nevoie, vom merge pTna la douazeci §i cinci de
milioane. Valoreaza maximum treizeci, dar n-au reu§it sa-l vTnda
pentru suma asta... Telefonul de pe birou suna §i, Tn loc sa
termine fraza, Meredith ridica receptorul. Vocea tatalui ei fu ta-
ioasa §i hotarTta:
- Vom continua cu proiectul Houston, dar vom amTna con-
struirea complexului comercial pTna vom obtine ni§te profituri din
propriul magazin.
- Cred ca faci o mare gre§eala, Ti spuse ea, ascunzTndu-§i
dezamagirea sub tonul calm, sigur de sine, al unei femei de
afaceri.
- A fost hotarirea consiliului.
- I-ai fi putut lamuri, rosti Meredith Tndrazneata.
- Bine, recunosc, a fost hotarirea mea.
- §i e o gre?eala.
- CTnd o sa conduci compania, o sa iei tu hotaririle...
La auzul cuvintelor lui, inima lui Meredith facu un mic salt.
- §i asta voi face?
- PTna atunci le voi lua eu, spuse el evitTnd raspunsul. Acum
ma due acasa. Nu ma simt prea bine. De fapt, a§ fi amTnat
§edinta de astazi daca n-ai fi insistat atTt de mult sa ne grabim
cu cumpararea terenului.
Nesigura daca era Tntr-adevar bolnav sau profita de starea
lui ca sa evite o discutie cu ea, Meredith ofta:
- Ai grija de tine. Ne vedem la cina joi seara. PunTnd jos
receptorul, T§i permise o clipa de regret ca nu vor construi Tn-
tregul complex comercial, apoi facu ce Tnvatase de-a lungul ani-
lor dupa casatoria ei dezastruoasa: Tnfrunta realitatea §i gasi Tn
ea un motiv de a merge mai departe. ZTmbindu-i lui Sam Green,
transmise vocii o nota de triumf: Am primit aprobarea pentru
proiectul Houston.
- Tntregul complex sau numai magazinui?
- Numai magazinui.
- Cred ca e o gre§eala.
Era clar ca o auzise spunTndu-i acela§i lucru tatalui ei, dar
Meredith nu comenta. T§i facuse o regula din a pastra pentru ea,
de cite ori era posibil, gTndurile despre tatal ei §i remarcile la
adresa comportarii lui. Se multumi sa Tntrebe:
- CTt de repede putem Tntocmi oferta §i contractul pentru
Thorp?
- Contractele ar putea fi gata pTna mTine seara. Dar daca
vrei sa negociez personal afacerea, nu voi reu§i sa ajung Tn
Houston decTt saptamTna viitoare. Tnca mai lucram la procesul
Tmpotriva jucariilor Wilson.
- A§ prefera sa te ocupi tu de contractul asta, spuse ea,
§tiind ca se pricepea mai bine decTt oricine sa negocieze o
afacere, dorindu-§i Tnsa sa o poata face mai devreme. E bine §i
saptamTna viitoare. PTna atunci vom primi documentele Tmpru-
mutului de la Reynolds Mercantile.
- Terenul aia e de vTnzare de cT{iva ani, spuse el zTmbind.
N-o sa-l cumpere nimeni Tn doua saptamTni. Tn plus, cu cTt a§-
teptam mai mult, cu atTt cresc §ansele noastre ca Thorp sa-l
vTnda mai ieftin. Cum ea continua sa arate Tngrijorata, Sam
adauga: Tmi voi pune oamenii sa se mi§te mai repede cu proce
sul Wilson. Imediat ce terminam, plec la Houston.
Trecuse deja de ora §ase cTnd Meredith T§i ridica ochii de pe
contractele pe care le citea §i o vazu pe Phyllis venind spre ea
Tmbracata Tn palton §i ducTnd Tn mTna ziarul de seara.
- Tmi pare rau pentru chestia cu Houston, spuse ea, adica
ca n-ai primit aprobarea pentru Tntreg complexul comercial.
Meredith se lasa pe spate §i Ti surTse obosita.
- Multumesc.
- Pentru ca-mi pare rau?
- Nu, replica Meredith, TntinzTnd mTna dupa ziar, pentru ca Tti
pasa de ce se TntTmpla Tn compania asta. Totu§i, a§ zice ca a
fost o zi destul de placuta.
Phyllis arata spre ziarul pe care §efa ei TI deschisese deja la
pagina a doua.
- Sper ca asta sa nu-ti schimbe parerea.
Nedumerita, Meredith mai Tntoarse o pagina §i-l vazu pe
Matthew Farrell uitTndu-se la ea, la brat cu un fel de starleta pe
care o adusese evident cu ayionul personal ca sa-l Tnsoteasca
la petrecerea din casa unui prieten.
FrTnturi din articolul de fond se Tntiparira Tn mintea lui Mere
dith Tn timp ce privea imaginea celui mai nou om de afaceri §i
celui mai cautat burlac din Chicago, dar, cTnd ochii i se Tndrep-
tara spre Phyllis, expresia ei nu trada nimic.
- Ar trebui sa ma deranjeze?
- Uita-te la rubrica de afaceri §i hotara§te, o sfatui Phyllis.
Meredith vru sa-i spuna ca depa§ea masura, dar renunta.
Phyllis fusese prima ei secretara, iar Meredith prima ei §efa. Tn
ultimii §ase ani lucrasera Tmpreuna sute de seri §i zeci de week-
end-uri; mTncasera sandviciuri reci la masa lui Meredith, mun-
cind ca sa Tntocmeasca documente pentru termene limita.
Formau o echipa bine rodata, se placeau §i se respectau.
Tn paginile dedicate lumii afacerilor se afla Tnca o fotografie a
lui Matt §i un articol plin de luade despre conducatorul compa
niei Intercorp, motivele care TI determinasera sa se stabileasca
Tn Chicago, fabrica pe care intentiona s-o construiasca Tn South
ville §i se mentiona din nou apartamentul luxos pe care TI cum
parase Tn Berkeley Towers. LTnga fotografia lui, putin mai jos, se
afla una reprezentTnd-o pe Meredith §i un articol Tn care se citau
afirmatiile ei despre succesul extinderii companiei Bancroft pe
plan national. -
- I se face o reclama extraordinary remarca Phyllis, sprijinin-
du-se de marginea biroului lui Meredith, urmarind-o citind artico- -
lui. E aici de-abia de doua saptamTni, iar ziarele sTnt pline de
pove§ti despre el.
- La fel cum sTnt pline de pove§ti despre hofl §i violatori, Ti
reaminti Meredith, scTrbita de laudele exagerate pentru modul Tn
care T§i conducea compania §i furioasa pe sine, fiindca, dintr-un
motiv cam neclar, fotografia Ti facuse mTinile sa-i tremure. Reac
tia ei se datora fara Tndoiala faptului ca TI §tia Tn Chicago §i nu la
mii de kilometri departare.
- E Tntr-adevar atTt de atragator pe cTt arata Tn fotografie?
- Atragator? Tntreba Meredith cu o indiferenta voita, ridicTn-
du-se §i ducTndu-se sa-§i ia paltonul. Mie nu mi se pare.
- E o jigodie, da? Tntreba Phyllis fara sa-§i poata stapTni
zTmbetuI.
Meredith zTmbi la rTndul ei §i reveni la birou sa-§i Tnchida
computerul...
- Cum de-ai ghicit?
- Am citit rubrica lui Sally Mansfield, replica Phyllis. Iar cTnd
a scris ca „l-ai pus la punct" de fata cu toata lumea, mi-am zis ca
trebuie sa fie un mare ticalos. Adica te-am vazut tratTnd cu
barbati pe care nu-i suferi §i reu§e§ti totu§i sa le zTmbe§ti §i te
porti politicos cu ei.
- Sally Mansfield a Tnteles totul pe dos. Abia daca TI cunosc.
SchimbTnd subiectul, Meredith spuse: Daca ma§ina ti-e Tncd la
reparat, te pot duce pTna acasa.
- Nu, multumesc. Ma due la cina la sora mea, iar ea lo-
cuie§te Tn directie opusa.
- Te-a§ duce pTna la ea, dar e tTrziu §i e miercuri seara...
- Iar miercuri e seara Tn care logodnicul tau ia Tntotdeauna
cina la tine acasa, da?
- Exact.
- Ce bine de tine ca-ti place rutina, Meredith. Eu a? Tnnebuni
sa §tiu ca barbatul vietii mele e atTt de tipicar ca face anumite
lucruri numai Tn anumite zile, zi de zi.. an de an... deceniu
dupa...
Meredith izbucni Tn rTs.
- Destul. Ma deprimi. Tn plus, Tmi place rutina, ordinea §i
siguranta.
- Mie nu. Mie Tmi place tot ce e spontan.
- §i asta e motivul pentru care barbatii cu care te TntTlne§ti
nu sosesc niciodata cTnd Ti a§tepti, ca sa nu mai vorbim de ora
stabilita, o tachina Meredith.
- Foarte adevarat.
Capitolul 22
Meredith ar fi vrut sa uite cu totul de Matthew Farrell, dar
Parker sosi Tn apartamentul ei cu ziarul Tn mTna.
- Ai vazut articolul despre Farrell? o Tntreba el dupa ce o
saruta.
- Da. Vrei sa bei ceva?
- Te rog.
- Ce ti-ar placea? Tntreba ea pornind spre un serin din seco-
lul al nouasprezecelea, transformat Tntrrun bar, §i deschizTndu-i
u§ile.
- Ca de obicei.
DTnd sa ia un pahar, mTna Ti Tncremeni Tn aer amintindu-§i
brusc de remarca Lisei §i de observatia facuta azi de Phyllis. Ai
nevoie de cineva care sa te Tndemne sa faci ceva aventuros,
cum ar fi sa votes cu democratii... Eu a? Tnnebuni sa §tiu ca
barbatul viepi mele e atTt de tipicar...
- E§ti sigur ca nu vrei altceva? Tntreba Meredith §ovaind,
uitTndu-se la el peste umar. Ce zici de un gin cu apa tonica?
- Nu vorbi prosti. Eu beau Tntotdeauna whisky cu gheata,
scumpo, iar tu vin alb. Practic, a devenit un obicei.
- Parker, spuse Meredith ezitTnd, Phyllis mi-a spus ceva
astazi, iar remarca Lisei de saptamTna trecuta ma face sa ma
Tntreb daca nu... Lasa fraza neterminata, avTnd impresia ca exa-
gereaza, dar T§i turna totu§i un pahar de gin cu apa tonica.
- Daca nu ce? Tntreba el, sesizTndu-i Tncurcatura §i venind
ITnga ea.
- Pai, daca n-am devenit prea previzibili.
Bratele lui o Tnconjurara.
- Mie Tmi place sa §tiu ce va urma, spuse el sarutTndu-i
tTmpla. Tmi place rutina, obi§nuinta, la fel ca §i tie.
- §tiu ca-mi place, dar nu crezi ca, Tn anii ce vor veni, prea
multa rutina ne va transforma Tn ni§te oameni plictisiti §i plictisi-
tori? Adica, nu crezi ca un pic de neprevazut ar fi binevenit?
- Nu Tn mod deosebit, spuse el, apoi o rasuci Tn bratele lui §i
Ti spuse pe un ton ferm, dar bITnd: Meredith, daca e§ti suparata
pe mine pentru ca ti-am cerut tie §i tatalui tau sa depuneti ga-
rantii personale Tn cazul afacerii Houston, atunci spune-o. Daca
te simti dezamagita, spune-o, dar nu veni cu alte motive.
- N-o fac, promise Meredith sincera. Mi-am scos din seif
certificatele cu actiuni ca sa ti le dau. STnt Tn mapa de pe masa.
IgnorTnd mapa, Parker Ti studie chipul cu atentie, iar Mere
dith adauga cu pSrere de rau:
- Recunosc ca e cam TnspaimTntator sa oferi tot ce ai, dar te
cred cmd spui ca n-ai reu§it sa convingi consiliul sa renunte la
conditiile acelea.
- E§ti sigura? Tntreba el, aratTnd teribil de frumos §i Tngrif
jorat.
; - Da, sustinu ea cu tarie, apoi se Tntoarse sa termine de
pregatit bauturile. Uita-te la ele sa Vezi daca totul e Tn regula. Eu
voi pune masa §i voi alege ceva din ceea ce ne-a lasat doamna
Ellis.
Doamna Ellis nu mai lucra pentru tatal ei, dar venea la ea Tn
fiecare miercuri sa faca curatenie Tn apartament §i sa-i umple
frigiderul, lasTnd de fiecare data cTte ceva gata pregatit.
Parker se duse la birou, iar Meredith puse pe masa §erve-
tele din bumbac roz.
- STnt aici? Tntreba el tinTnd Tn mTna un plic mare.
Ea se uita peste umar la plic.
! - Nu. Acolo e pa§aportul, certificatul de na§tere §i alte docu-
mente. Certificatele de actionar sTnt fntr-un plic mai lat.
El lua unul uitTndu-se la adresa expeditorului §i se Tncrunta.
- Asta?"
- Nu, spuse ea aruncTnd Tnca o privire peste umar. Acelea
sTnt actele de divort,
- Plicul nici n-a fost deschis. Nu le-ai citit?
Ea ridica din umeri, continuTnd cu aranjarea mesei.
- Doar cmd le-am semnat. Dar Tmi amintesc ce scrie acolo.
Ca, Tn schimbul a douazeci de mii de dolari din partea tatalui
meu, Matthew Farrell Tmi acorda divorl;ul §i renunta la orice
drepturi asupra mea sau a ceea ce a§ avea vreodata.
- STnt sigur ca divortul nu e redactat Tn termenii a§tia, spuse
el cu un suris sumbru, rasucind plicul Tn mTna. Ai ceva Tmpotriva
daca ma uit la ele?
- Nu, dar de ce vrei s-o faci?
El se multumi s§ zTmbeasca.
- Curiozitate profesionala, sTnt avocat, §tii bine. Nu sTnt doar
un bancher plictisitor, mofturos, a§a cum ma crede prietena ta,
Lisa. Ve?nic ma ia peste picior cu chestiile astea.
Nu era pentru prima data ca Parker facea o observatie care
indica ca glumele cam rautacioase ale Lisei nu-l lasau indiferent,
iar Meredith T§i nota Tn gTnd sa-i spuna Lisei, de data asta foarte
ferm, ca trebuia sa Tnceteze. Parker avea multe calitati de care
sa fie mTndru. TinTnd seama de toate astea, i se paru cu totul
lipsit de Tntelepeiune §i absolute inutil sa-i reaminteasca ca spe-
cialitatea lui erau impozitcle §i nu divorturile.
- Uita-te cTt vrei, replica ea §i se apleca sarutTndu-l pe
obraz. A§ vrea sa nu pleci Tn Elvetia. Tmi vei lipsi Tn fiecare zi.
- Nu voi lipsi decTt dou§ saptamTni. Poti veni cu mine.
Parker urma sa ia cuvTntul la o conferinta internationala a
bdncilor, iar lui Meredith i-ar fi placut sa piece cu el, dar era
imposibil.
- §tii ca mi-ar placea enorm. Dar iarna...
- E anotimpul cel mai important al anului, termina el fara
ranchiuna. §tiu.
Meredith gasi Tn frigider un platou frumos decorat, continTnd
o delicioasa salata de pui. Ca de obicei, nu-i ramase altceva de
facut decTt sa destupe o sticla cu vin §i sa puna platoul Tn
mijlocul mesei.
Picaturile de ploaie se izbeau de ferestre, iar Meredith
aprinse lumTnarile din sfe§nicele vechi, apoi lua platoul cu salata
de pui, sticla de vin §i le puse pe masa. TragTndu-se cTtiva pa§i
Tnapoi, studie efectul creat.
Tntr-o vaza a§ezata Tn centrul mesei se odihneau trandafiri
roz, iar tacTmurile din argint aratau minunat pe §ervetelele din
pTnza roz.
GTndindu-se ca ar trebui sa contribuie cu ceva mai mult la
cina decTt cu aranjarea mesei, punerea platoului §i a sticlei,
Tntinse mTna §i schimba pozitia celor doi trandafiri din vaza.
- Cina e gata, spuse ea, mergTnd spre Paker. O clipa, el nu
paru sa o fi auzit, apoi T§i desprinse privirea de pe documente §i
se uita la ea TncruntTndu-se. Ceva nu e Tn regula?
- Nu sTnt sigur, spuse el, dar vocea Ti suna de parea Tntr-a-
devar ceva nu era Tn neregula. Cine a rezolvat divortul?
Nepasatoare, Meredith se sprijini de bratul unui fotoliu §i
arunca o privire dispretuitoare hTrtiilor avTnd scris Tn centru: Sen-
tinta civila de divort.
- Tata s-a ocupat de toate. De ce ma Tntrebi?
- Fiindca din punct de vedere legal documentele astea mi
se par incoerente.
- Tn ce sens? Tntreba Meredith, observTnd ca avocatul tatalui
ei scrisese gre§it celalalt nume al lui Matt, Allan Tn loc de Allen.
t:- - Tn toate sensurile, spuse Parker frunzarind paginile alar-
mant.
Tncordarea din vocea lui i se transmise lui Meredith §i, pen
tru ca detesta sa se gTndeasca la Matt §i la divort, Tncerca
imediat sa-l lini§teasca pe Parker, ca §i pe ea Tnsa§i, ca, indife-
rent ce anume TI Tngrijora, era lipsit de importanta, de§i habar nu
avea despre ce-ar putea fi vorba.
- STnt sigura ca toate hTrtiile au fost Tntocmite legal §i corect.
Tata s-a ocupat de divort, §i tu §tii cTt este de meticulos.
- El da, dar avocatul lui, Stanislaus Spyzhalscki, cine o mai
fi §i asta, n-a fost deloc. Uita-te aici, dTnd Tnapoi paginile pTna la
scrisoarea adresata .tatalui ei. Aici se afirma ca a Tnchis dosarul
§i ca tribunalul a primit actele, a§a cum a cerut tatal tau.
- Si ce-i rau Tn asta?
- E rau pentru ca „Tntreg dosarul" nu contine nici un act prin
care sa se dovedeasca ca Farrell a cerut divort sau ca s-a
prezentat Tn fata tribunalului, sau ca a refuzat sa se prezinte, §i
asta nu e decTt o mica parte din ceea ce ma deranjeaza.
Meredith simti o prima tresarire de alarma, dar o ignora
hotarTta.
- Ce importanta mai are acum? STntem divortati, asta e tot
ce conteaza.
Tn loc sa-i raspunda, Parker Tntoarse pagina pTna ajunse la
cea prin care se intenta actiunea de divort §i Tncepu sa o citea-
sca cu atentie, TncruntTndu-se tot mai mult cu fiecare paragraf.
Meredith nu mai suporta suspanui §i se ridica.
- Acum ce-ai mai gasit? Tntreba ea cu o voce calma, fara
inflexiuni.
- Nu-mi place documentul asta, replica el cu o asprime
neintentionata. Ac^iunjle de divort sTnt Tntocmite de avocati §i
semnate de judecatQr, dar documentul asta nu seamana cu
nimic din ce-ar fi scris un avocat competent. Uita-te la fraze,
spuse el, lovind cu degetul Tn ultimul paragraf al ultimei pagini.
,/n schimbul a zece mii de dolari platiti lui Matthew A.F,
acesta re nunta la orice pretenp'i asupra bunurilor §i proprietatilor
depnute acum sau pe viitor de Meredith Bancroft Farrell. Prin
aceasta, instanta hotara§te desfacerea casatoriei lui Meredith
Bancroft Farrell".
Amintirea senzatiei traite cu unsprezece ani Tn urma, cTnd
aflase ca Matt acceptase bani de la tatal ei, o facu pe Meredith
sa se Tnfioare chiar §i acum, Fusese un mincinos, un ipocrit,
afirmTnd ca nu se va atinge niciodata de nici un cent din averea
ei.
- Nu-mi vine sa cred ca un avocat ar putea redacta un astfel
de document. Vocea joasa, furioasa, a lui Parker o aduse la
realitate. Suna ca un contract de Tnchiriere. „In schimbul a zece
mii de dolari platiti lui“ spuse el din nou. Cine naiba e avocatul
asta? o Tntreba el indignat pe Meredith. Uita-te la adresa. De ce
sa aleaga tatal tau un avocat cu cabinetul Tn South Side, practic
Tntr-o mahala?
- Ca sa se pastreze secretul, spuse Meredith, fericita ca
avea Tn sfTr§it un raspuns la ceva. Mi-a spus atunci ca a angajat
anume un avocat necunoscut din South Side, care n-ar fi banuit
cine eram eu sau tata. A fost foarte suparat, a§a cum ti-am mai
spus. Ce faci? Tntreba ea cTnd el Tntinse mTna spre telefonul de
pe masa.
- Tl voi suna pe tatal tau, apoi schitTnd un zTmbet cam
strimb, ca sa o lini§teasca, adauga: N-am de gTnd sa-l alarmez.
STnt sigur ca nu exista nici un motiv de alarma.
TinTndu-se de cuvTnt, dupa ce tatal ei raspunse, discutara
cTteva clipe ca doi vechi prieteni, apoi aminti Tn treacat ca se
uitase pe sentinta de divort a lui Meredith.
AmuzTndu-se parea de faptul ca tatal ei alesese un avocat
cu biroul la marginea mahalalei, TI Tntreba cine i-l recomandase
pe Stanislaus Spyzhalski.
RTse de ceea ce-i raspunse Philip, dar, cTnd puse jos recep
torul, zTmbetuI Ti disparu.
- Ce-a zis?
- Ca i-a luat numele din cartea de telefon.
- Ei §i? Tntreba Meredith, straduindu-se sa nu reactioneze la
panica care punea Tncetul cu Tncetul stapTnire pe ea. Se simtea
de parea ar fi fost aruncata pe un tarTm Tntunecat, periculos, §i
amenintata de ceva vag, nedefinit. Acum pe cine mai suni?
Tntreba ea cTnd Parker T§i scoase agenda din buzunarul interior
al hainei.
- Pe Howard turnbill.
OscilTnd Tntre Thgrijorare §i furie pentru raspunsurile lui seci,
Tntreba:
- De ce TI suni pe Howard Turnbill?
■ p i'A m fost colegi la Princeton, replica el fara sa-i dea alte
explicatii.
- Parker, daca Tncerci sa ma scoti din sarite, o sa reu§e§ti, TI
avertiza ea cTnd el apasa pe butoanele telefonului. Vreau sa §tiu
de ce TI suni acum pe vechiul tau coleg de la Princeton.
Tn mod cu totul inexplicabil, el Ti zTmbi.
||.;¥- Am o slabiciuiie deosebita pentru tonul asta. imi aminte§te
de educatoarea de la grading. Eram Tndragostit de ea. Tnainte
sa apuce sa-l stringa de gTt, dupa cum parea gata sa o faca,
Parker adauga Tn graba: Tl sun pe Howard pentru ca e pre§edin-
tele Asociatiei Avocatilor... Se Tntrerupse cTnd Howard raspunse.
Salut Howard, Parker Reynolds la telefon, Tncepu el, apoi se
opri cTnd celalalt barbat Ti spuse ceva. Ai dreptate, am uitat ca-fl
datorez revan§a pentru jocul aia de squash. Suna-ma mTine la
birou §i stabilim o data. Se opri din nou §i rise de o posibila
gluma facuta de colegul sau, apoi spuse: N-ai cumva la Tnde-
mTna o lista cu membrii Asociatiei Avocatilor din Illinois? Nu sTnt
acasa §i sTnt curios sa aflu daca un individ anume e membru.
Ji-ai putea verifica lista §i sa-mi spui daca TI ai trecut acolo?
Howard spuse evident ca da, pentru ca Parker replica: Bine. Se
nume§te Stanislaus Spyzhalski. S-p-y-z-h-l-a-s-k-i. A§tept.
Acoperind receptorul Parker Ti zTmbi lini§titor.
- Probabil ma agit degeaba. Daca nu e component, nu Tn
seamna neaparat ca nu e nici legitim. O clipa mai tTrziu Tnsa,
cmd Howard reveni la aparat, zTmbetuI i se §terse de pe chip.
Nu e pe lista? E§ti sigur? Parker ramase pe gTnduri cTteva mo-
mente, apoi spuse: Ai putea face rost de o lista a avocatilor din
tara §i sa verifici daca nu e acolo? Se opri, rise, apoi rosti cu o
jovialitate fortata: Njj, nu e o urgenta. E bine §i mTine. Suna-ma
la birou, aranjam §i meciul de squash. Multumesc, Howard.
Transmite-i salutari lui Helen.
Pierdut Tn propriile gTnduri, Parker puse receptorul Tn furca.
- Nu cred ca Tnteleg ce te Tngrijoreaza, spuse Meredith.
- Cred ca a§ mai bea un pahar, declara el §i se ridica
ducTndu-se la bar.
- Parker, rosti Meredith pe un ton categoric, din moment ce
e vorba de mine mi-ar placea sa §tiu la ce te gTnde§ti.
- Tn clipa de fata ma gTndesc la cTteva cazuri de barbati care
s-au dat drept avocati, de obicei Tn cartierele saracacioase, luTnd
bani de la clientii care credeau ca le rezolva problemele juridice.
Unul din aceste cazuri se refera la un barbat care era avocat,
dar baga Tn buzunar cheltuielile de judecata, apoi „acorda“ clien-
tilor o sentinta de divort semnTnd el Tnsu§i actele.
. - Cum ar putea face a§a ceva?
- Avocatii Tntocmesc cererile de divort. Judecatorii doar le
semneaza. Iar el a semnat Tn numele unui judecator.
- Dar cum putea, au putut scapa fara sa fie prin§i?
- Au scapat ocupmdu-se numai de cazuri care nu ajungeau
Tn fata instantei, cum sTnt §i unele divorturi.
Meredith dadu pe gTt jumatate din paharul cu vin Tnainte
sa-§i dea seama de ce face, apoi se Tnveseli.
- Dar Tn cazurile Tn care ambele parti smt de acord, atunci
tribunalul autentifica sentintele de divort, chiar daca nu sTnt pre-
zente Tn arhiva.
- Pe naiba!
- Nu-mi place tonul acestei discutii, spuse Meredith sim-
tindu-se u§or ametita. Ce face tribunalul cu oamenii a§tia care
se credeau divortati?
- Daca s-au recasatorit, tribunalul nu-i acuza de bigamie.
- Bine.
- Dar cea de-a doua casatorie e declarata nula §i neavenita,
iar prima trebuie desfacuta prin metodele legale.
- Dumnezeule! exclama Meredith §i se prabu§i pe un scaun.
Dar Tn adTncul inimii ei §tia, era absolut sigura ca divortul ei era
legal §i valid. O §tia pentru ca alternativa era inimaginabila.
RealizTnd destul de tTrziu cTt era de necajita, Parker tntinse
mTna §i T§i trecu degetele prin parul ei matasos.
- Chiar daca Spyzhalski nu apartine Asociatiei Avocatilor,
chiar daca n-a fost niciodata la vreo §coala de drept, divortul tau
tot ar putea fi legal, atTta timp cTt i-a prezentat judecatorului
cererea aia absurda. Voi trimite mTine pe cineva la arhivele tribu-
nalului sa verifice daca cererea a fost predata §i Tnregistrata.'
Daca da, nu avem nici un motiv de Tngrijorare.
Capitolul 23
- O noapte proasta? o Tntreba Phyllis pe Meredith, cTnd
aceasta trecu pe ITnga biroul ei salutmd-o absents.
- N-a fost cea mai grozava din viata mea. Care mi-e progra-
mul de astazi?
- La zece ai o §edinta cu departamentul de publicitate ca sa
discuti deschiderea magazinului din New Orleans. Jerry Keaton,
de la personal, vrea sa te vada Tn legatura cu ni§te majorari de
salariu, pe care trebuie sa le aprobi, §i I-am programat pentru
unsprezece. E bine?
-D a .
- La unsprezece treizeci, Ellen Perkvale vrea sa discute
despre un proces intentat de curTnd Tmpotriva magazinului. E
vorba de o femeie care pretinde ca §i-a rupt un dinte Tn Claren
don Room.
Meredith T§i Tnalta ochii spre tavan.
- Ne da Tn judecata pentru ca §i-a rupt un dinte Tn timp ce
mTnca Tn cofetaria noastra?
- Nu chiar. Ne da Tn judecata pentru ca §i-a rupt dintele Tn
coaja de nuca dintr-o prajitura.
- Aha! spuse Meredith deschizTnd u§a biroului §i acceptTnd
posibilitatea ca vor trebui sa ajunga la o Tntelegere. Asta e cu
totul altceva.
- A§a e. La unsprezece treizeci e bine?
- Da, replica Meredith, telefonul TncepTnd sa sune. Raspund
eu, spuse Phyllis.
Din cmd Tn cTnd avea cTte o clipa libera §i se trezea uitTn-
du-se la telefon, dorindu-§i ca Parker s-o sune §i sa-i spuna ca
nu era nimic Tn neregula cu divortul ei.
Capitolul 24
A nu-§i face probleme deveni o Tncercare tot mai imposibila,
pe masura ce orele Tnaintau. Convinsa pe jumatate ca se chi-
nuia fara motiv, dar incapabila totu§i sa-§i TnfrTneze senzatia
crescTnda de alarma, Meredith reu§i sa zTmbeasca, sa dea din
cap §i sa se poarte politicos cu oaspetii tatalui ei. Cina se Tnche-
iase de o ora, iar Parker tot nu-i telefonase. Straduindu-se sa-§i
abata atentia spre alte lucruri, ramase Tn sufragerie supraveghind
strTngerea farfuriilor §i a tacTmurilor, apoi se duse Tn biblioteca,
unde oaspetii se adunasera sa bea un coniac Tnainte de a pleca
la casele lor.
Cineva deschise televizorul, iar cTtiva barbati stateau Tn pi
cioare urmarind §tirile.
-r O petrecere minunata, Meredith, spuse sotia senatorului
Davies, dar restul cuvintelor ei paru sa se fi evaporat Tn neant
cTnd Meredith auzi comeritatorul de televiziune spunTnd „Un alt
cetatean al ora§ului Chicago s-a aflat astazi Tn atenpa presei din
Tntreaga tara. Matthew Farrell a fost invitatul emisiunii Barbarei
Walters, transmisa putin mai devreme pe postul nostru. Printre
altele a comentat valul recent de preluari de companii. lata un
fragment din acest interviu..."
Oaspetii, care citisera toti rubrica lui Sally Mansfield, presij-
pusera ca Meredith va fi interesata sa afle ce avea Farrell de
comentat. Dupa ce se uitara la ea cu zTmbete curioase, T§i
Tntoarsera automat capetele spre ecranul televizorului, de unde
fata §i vocea lui Matt umpleau Tncaperea.
- Ce parere ai despre numarul tot mai mare de companii
profitable preluate prin forta de corporatii? TI Tntreba Barbara
Walter, §i Meredith observa, scTrbita, ca pTna §i reportera se
apleca Tnainte pe scaun, fascinata parea de interlocutorul ei.
- E un curent pe cale sa continue pTna nu vor fi stabilite
anumite limite care sa-l tina sub control.
■ - Exista cineva imun la o preluare fortata de c itre compania
ta? Adica, adauga ea prefacTndu-se speriatS, e posibil ca ABC
sa fie urmatoarea ta prada?
- Obiectivul unei Tncercari de preluare se nume§te tinta,
raspunse Matt Tn doi peri, surTzTnd, §i nu pradS. Totu§i, adauga
el cu un zTmbet lene§, dezarmant, putep fi lini§tip, Intercorp nu
§i-a pus Tnca ochii pe reteaua ABC.
Barbafi din Tncapere risera pe Tnfundate de spiritul lui sar
castic, dar pe chipul lui Meredith nu tresari nici un mu§chi.
[. - Am putea discuta putin despre viata ta private? Se zvo-
ne§te ca Tn ultimii ani ai avut aventuri amoroase cu mai multe
stele de cinema, o printesS §i de curTnd cu Maria Calvaris,
mo§tenitoarea unei companii navale grece§ti. Aventurile astea
descrise pe larg Tn preset au fost reale sau inventate de autorii
rubricilor mondene?
If Da.
Meredith auzi din nou risul plin de admiratie pentru sTngele
rece de care dadea dovada Matt, iar ochii Ti scaparara revoltati
de u§urinta cu care putea cT§tiga oamenii de partea sa.
- N-ai fost casatorit niciodata §i ma Tntrebam daca a i'de
gTnd sa te TnsoriTn viitorul apropiat?
- N-ar fi exclus.
ZTmbetuI fugar de pe chipul lui accentua impertinenta Tntre-
barii, iar Meredith T§i Tncle§ta dintii, amintindu-§i cum zTmbetuI
acesta reu§ise cTndva sa-i faca inima sa-i zvTcneasca Tnnebu-
nita.
Pe ecranul: televizorultifeaparu brusc comentatorul de §tiri,*
dar u§urarea simtita de M eredit|ffu aliingata rapid de senator,
care Ti vorbi cu o curiozitate prietenoasci:
- Cred ca toti cei de aici am citit articolul lui Sally Mansfield,
Meredith. E§ti draguja sa ne satisfaci curiozitatea §i sa ne spui
de ce nu-ti place Farrell?
Meredith reu§i sa imite zTmbetuI lene§ al lui Matt.
- Nu.
Izbucnira toti Tn rTs, dar Meredith observa ca le trezise §i mai
mult curiozitatea §i se apuca sa Tnfoaie pernele de pe canapea,
Tn timp ce senatorul Ti spuse tatalui ei:
- Stanton Avery a propus ca Farrell sa devina membru al
clubului.
BlestemTndu-l Tn gTnd pe Matt Farrell pentru venirea Tn Chi
cago, Ti arunca tatalui o privire de avertismenl, dar temperamen-
tul lui depa§ise deja puterea de judecata.
- STnt sigur ca cei aflati aici avem destula influenza ca sa nu
admitem a§a ceva, chiar daca toti ceilalti de la Glenmoor TI
doresc membru al clubului.
Judecatorul Northrup TI auzi §i T§i Tntrerupse discutia cu un
alt individ.
- Asta vrei sa facem, Philip? Sa-l refuzam?
- Exact.
- Daca tu e§ti de parere.ca locul lui nu e printre noi, pentru
mine e suficient, spuse judecatorul, uitTndu-se Tn jur la ceilalti.
Tncet, dar convin§i, toti oaspetii tatalui ei dadura din cap cazTnd
de acord, iar Meredith §tiu ca §ansele lui Matt de a deveni
membru al clubului erau egale cu zero.
- A cumparat o bucata mare de pamTnt tn Southville, Ti
spuse judecatorul tatalui ei. Tl vrea nivelat ca sa construiasca un
complex industrial.
- Serios? Tntreba tatal ei, iar Meredith Tntelese din urma
toarele lui cuvinte ca avea de gTnd sa-i naruie §i planurile astea.
Pe cine cunoa§tem Tn comisia de proprietati funciare din South
ville?
- Destui. E Paulson...
- Pentru numele lui Dumnezeu! interveni ea silindu-se sa
zTmbeasca §i aruncTndu-i tatalui ei o privire rugatoare. Nu e
nevoie sa scoateti artileria grea numai pentru ca nu-mi place
Matt Farrell.
- STnt convins ca atTt tu, cTt §i tatal tau aveti motive Tnte-
meiate sa va Tndoiti de integritatea lui, spuse seantorul Davies.
- Exact...
- Nici vorba! afirma Meredith TntrerupTndu-l §i TncercTnd sa
Tnabu§e Tn fa§a vendetta pe cale de desfa§urare. Cu un zTmbet
stralucitor, dar artificial, le explica tuturor celor prezenti,' Ade
varul e ca Matt Farrell s-a dat la mine cu multi ani Tn urma, pe
cTnd aveam optsprezece ani, iar tata nu l-a iertat niciodata.
- Acum §>tiu unde 1-am^ntTlnit! exclama doam na Foster, ui-
tTndu-sema sotul ei. La Glenmoor, cu multi a n k f i urma! Tmi
am intesc ca mi s-a parut un tTnar extrem de atragator... §i, Me*
r e d it||tU ''« l-a i prezentat.
Fie din TntTmpIare, fie Tn mod intentionat, senatorul o scuti pe
Meredith de necesitatea unui raspuns, spunTnd:
Ei bine.-ifmi pare rau sa plec de la propria petrecere, dar
trebuie sa prind avionul de noapte spre Wahsington.
O jumatate de ora mai tTrziu plecara §i uitim ^invitati, iar
Meredith T§i lua ramas bun de la ei stTnd ITnga tatal ei. Apoi,
vSzu o ma§ina intrTnd pe alee venind spre casa.
- Cine naiba o fi la ora asta? Tntreba tatal ei, TncruntTndu-se
spre farUHIe careftj orbira c | 2|umina lor.
Meredith se uita cu atentie, iar cTnd trecu pe sub un felinar
vazu ca era iin ' Mercedes albastru.
- A venit Parker.
- La unsprezece noaptea?
Presimtirile rele o facura pe Meredith sa tremure §i asta se
TntTmpla Tnainte sa vada Tnwmina becului de deasupra u§ii chi
pul sumbru, Tncordat, al lo g o dn icu * ei.
- Speram ca la ora asta petrecerea se va fi terminat. Tre
buie sa va vorbesc.
- Parker, Tncepu Meredith, nu uita ca tatal meu e bolnav...
> - Nu-l voi necaji mai mult decTt e nevoie, promise Parker,
aproape TmpingTndu*i tn hoi cu mTihile apasate pe spatele lor,
dar trebuie ftfo rm a ttn privinta faptelor ca sa le putem rezolva
a§a cum se cuvine. *
- Nu mai vorbifisdespre mine de parea n-a§ fi de fata, spuse
Phf!> imediat ce p a jira ^ ^ ^ b lio te c a . Care fapte? Ce d ra ci^se
TntTmpla?
Oprindu-se ca sa Tnchida u§ile bibliotecii, Parker spuse:
- Cred ca amTndoi ar trebui sa stati jos.
- La naiba, nimic nu ma enerveaza mai mult decTt sa fiu
tinut Tn suspans...
- Foarte bine. Philip, seara trecuta m-am uitat din TntTmplare
peste sentinta de divort al lui Meredith §i am dat peste cTteva
nereguli. Tti aminte§ti sa fi citit cam cu opt ani Tn urma despre un
avocat care accepta onorarii de la clienti, apoi le baga Tn buzu-
nar fara sa Tnainteze cazurile tribunaiului?
- Da. Ei §i? .
- Iar cu vreo cinci ani Tn urma a facut mare vTlva povestea
despre un a§a-zis avocat din South Side, pe nume Joseph
Grandola, condamnat pentru cincizeci §i ceva de acte de frauda,
deoarece s-a dat drept avocat §i a Tncasat onorarii ca sa se
ocupe de cazuri care n-au ajuns niciodata Tn fata unui judecator.
Se opri a§teptind comentarii din partea lor, dar Tn afara atitudinii
ceva mai rigide a lui Philip, cei doi nu rostira nici un cuvTnt, a§a
ca vorbi mai departe: Grandola a urmat un an Facultatea de
Drept, apoi a fost dat afara. CTtiva ani mai tTrziu a deschis un
birou Tntr-un cartier unde majoritatea „clienti!or“ nu avea §coala.
Smecheria i-a mers vreme de zece ani, ocupTndu-se doar de
cazuri care nu cereau un proces sau nu implicau aparitia unui
avocat al partii adverse, cum ar fi divorturile de comun acord,
Tntocmirea testamentelor...
Meredith se prabu§i pe canapea, simtind un gol Tn stomac,
mintea acceptTnd naucita ceea ce Parker se pregatea sa-i
spuna tatalui ei. Auzi de la mare distanta vocea lui Parker turu-
ind:
- Avea ceva pregatire Tn domeniul dreptului §i cuno§tea
destule expresii tipice ca sa Tntocmeasca acte cTt de cTt legale.
CTnd aparea cTte un client, care dorea un divort, se asigura Tn
primul rind ca era de comun acord, sau parte opusa de negasit.
Tn caz ca da, Ti cerea clientului un onorariu, apoi Tntocmea o
petitie de divort. §tiind ca nu va putea aparea Th fata unui jude
cator fara sa se dea de gol, o semna el.
- Vrei, sa-mi spui, articula Philip cu o voce atTt de Tncordata,
TncTt ajunsese de nerecunoscut, ca avocatul pe care I-am anga
jat cu unsprezece ani Tn urma nu era avocat?
- Ma tern ca da.
- Nu-mi vine sa cred, rosti el cu un strigat gutural, de parea
ar fi putut alunga posibilitatea cu propria furie.
- Continua, spuse el dupa o clipa.
- Astazi, dupa ce am verificat ca Spyzhalski nu e membru al
baroului, am trimis un detectiv la tribunal, un detectiv foarte
discret, pe care TI folosim noi. la banca, TI asigura el pe Philip,
care se apucase cu mTinile de bratele scaunului. §i-a petrecut
toata ziua §i o parte din noapte verificTnd §i reverificTnd divortul
lui Meredith, care nu e Tnregistrat nicaieri.
f e ^ tl omor pe ticalosul aia!
- Daca te referi la Spyzhalski, va trebui mai TntTi sa-l gase§ti.
S-a facut nevazut. Daca te referi la Farrell, te sfatuiesc foarte
serios sa-ti reconsideri atitudinea.
- Pe naiba! Meredith poate rezolva problema foarte repede
plecTnd la Reno §i obtinTnd un divort rapid ?i urgent.
, - M-am gTndit §i eu la asta, §i nu merge. Ridica mTna ca sa
opreasca izbucnirea furioasa a lui Philip. Asculta-ma, Philip,
pentru ca Tn seara asta am avut destul timp la dispozitie ca sa
ma gTndesc bine. Chiar daca Meredith ar face cum zici, n-ar
descTlci harababura drepturilor asupra proprietatii. Treaba aia tot
va trebui rezolvata prin intermediul tribunalelor din Illinois.
- Meredith nu-i va spune ca exista o harababura.
/- O solutie eronata atTt din punct de vedere moral, cTt §i etic,
§i pe deasupra cu totul nepractica. OftTnd resemnat, Parker ex
plica: Baroul a primit deja doua pITngeri Tmpotriva lui Spyzhalski
§i le-au prezentat autoritatilor Tn drept. Sa presupunem ca Merer
dith face cum propui tu, iar avocatul asta e prins §i face martu-
risiri. In secunda urmatoare autoritatile TI vor anunta pe Farrell
ca divortul lui e ilegal, asta Tn cazul Tn care nu va afla mai TntTi
din presa. Tti dai seama ce proces Tti poate trTnti din cauza asta?
Fiind de buna-credin^a, te-a lasat pe tine §i pe Meredith sa va
ocupati de divort, iar voi ati fost negiijenti: Tn plus, Tn toti anii
a§tia i-ati expus pericolului bigamiei §i..
5 - Ai lamurit toate aspectele, se rasti Philip. Ce propui sa
facem?
- Tot ceea ce trebuie ca sa-l Tmbunam §i sa-l determinam sa
accepte un divort rapid, fara complicatii, replica Parker cu un
calm imperturbabil, apoi se Tntoarse spre Meredith. Ma tem ca
treaba asta va cadea pe umerii tai.
Tn timpul discutiei, Meredith ramasese nemi§cata, naucita,
dar cuvintele lui Parker avura darul sa o trezeasca din apatie.
- §i, mai exact, de ce ar trebui Tmbunat de mine sau de
altcineva?
- Fiindca problema are uria§e implicatii financiare. Tti place
sau nu, de unsprezece ani Farrell e sotul tau legal. E§ti o femeie
bogata, Meredith, iar Farrell, ca sot al tau, ar putea cere, pe
buna dreptate, o parte din tot ceea ce posezi...
- Nu-i mai spune a§a!
- E adevarat, riposta Parker, dar ceva mai bITnd. Farrell ar
putea refuza sa coopereze la obtinerea acestui divort. Ba te-ar
putea da Tn judecata pentru neglijarea datoriilor...
- Dumnezeule! striga ea §i se ridica Tn picioare, TncepTnd sa
se plimbe de colo-colo. Nu-mi vine sa cred. Nu, stai putin, exa-
geram, replica ea dupa cTteva clipe. Silindu-se sa judece logic,
a§a cum ar fi facut cu o problema a magazinului, se opri §i
spuse: Daca ce-am auzit e adevarat, Matt e cu mult mai bogat
ca noi...
- Cu mult mai bogat, confirma Parker zTmbind, impresionat
de logica ei. §i a§a, Tn cazul unui proces asupra proprietatilor, ar
avea mai multe de pierdut ca tine.
- Deci n-avem de ce sa ne facem probleme, trase ea con-
cluzia. Matt va dori sa puna capat acestei situatii cu aceea§i
Tnver§unare cu care o doresc eu, §i va fi u§urat sa afle ca nu
vreau nimic de la el. De fapt, s-ar putea chiar sa fim Tn avantaj...
- Nu prea, nega Parker. A§a cum ti-am explicat, tatal tau §i
cu tine v-ati asumat raspunderea obtinerii divortului §i, din mo
ment ce n-ati reu§it, avocatii lui Farrell ar putea convinge tribu
nalul ca smteti vinovati. Iar Tn cazul asta, judecatorul i-ar putea
acorda lui Farrell dreptul la despagubiri. fie Tnsa, fti va fi aLnaibii
de greu sa scoti bani de la Farrell, pentru ca tu erai cea care ar
fi trebuit sa rezolve divortul, §i banuiesc ca avocatii lui ar putea
lamuri juriul ca n-ai facut-o Tn mod intentionat, Tn speranta ca
mai tTrziu sa ai posibilitatea sa-l storci de bani.
- O sa putrezeasca Tn iad Tnainte sa vada vreun sfant de la
noi, se rasti Philip. I-am platit deja ticalosului zece mii de dolari
ca sa dispara din vietile noastre §i sa renunte la orice pretentii
asupra banilor lui Meredith sau ai mei.
- Cum i-ai platit?
- Eu... chipul lui Philip se Tntuneca. Am facut ce mi-a zis
Spyzhalski sd fac, nimic neobi§nuit, am completat un cec care
putea fi Tncasat de Farrell §i de el.
- Spyzhalski e un escroc, Ti atrase atenfla Parker pe un ton
sarcastic. Crezi ca a avut scrupule sa falsifice semnatura lui
Farrell §i sa Tncaseze el cecul?
- Ar fi trebuit sa-l omor pe Farrell Tn ziua Tn care Meredith l-a
adus din nou aici!
f fj- Destul! striga Meredith. Nu te mai agita, nu vreau sa mai
faci un infarct. Vom cere unui avocat sa ia legatura cu avocatul
lui...
- Nici vorba, o Tntrerupse Parker. Daca vrei ca omul sa
coopereze, iar toata Tncurcatura asta sa ramTna secreta, telul
principal pentru noi toti, atunci ar fi mai Tntelept sa lamure§ti tu
lucrurile cu el.
■i, — Ce fel de lucruri? Tntreba Meredith cu Tnflacarare.
- A§ propune sa Tncepi, afirma Parker, cu o scuza pentru
remarca ta publicata Tn articolul lui Sally Mansfield.
Amintirea TntTmplarii de la balul Operei o izbi Tn plin, iar
Meredith se prabu§i pe scaunul din fata caminului, privind tinta
flacarile.
- Nu-mi vine sa cred, §opti ea. Tatal ei TI fulgera pe Parker
cu o privire ucigatoare, vocea fiindu-i aproape un urlet:
-Tncep sa am Tndoieli Tn privinta ta, Parker. Ce fel de barbat
e§ti tu sa-i propui sa-§i ceara scuze de la ticalosul aia? Ma ocup
eu de el.
fr - STht un barbat practic, civilizat, replica acesta ducTndu-se
la Meredith §i punTndu-§i mTna pe umarul ei. Iar tu e§ti unul
nestatornic §i de aceea ultima persoana din lume care ar trebui
sa Tncerce sa trateze cu el. Tn plus, eu am Tncredere Tn Mere
dith. Uite, Meredith mi-a povestit tot ce s-a TntTmpIat Tntre ea §i
Farrell. S-a Tnsurat cu ea pentru ca era Tnsarcinata. Ce-a facut
dupa ce a pierdut copilul a fost o mare cruzime, dar ceva practic
§i probabil mai sincer decTt sa traga de o casatorie care era
sortita e§ecului de la bun Tnceput...
-•Sincer! racni Philip. Un escroc de douazeci §i cinci de an!,
dornic de Tmbogatire, care seduce o mo§tenitoare de optspre-
zece ani, o lasa Tnsarcinata, apoi „din amabilitate" se Tnsoara cu
ea.
- Destul! spuse din nou Meredith cu §i mai multe forta.
Parker are dreptate. Iar tu §tii foarte bine ca nu m-a „sedus“.
Ti-am povestit ce s-a TntTmpIat §i de ce. FacTnd un efort, reu§i sa
se stapTneasca. Toate astea n-au nici o importanta. Voi lamuri
eu problema cu Matt imediat ce ma voi hotarT cum sa o abordez.
- A§a te vreau,. spuse Parker. Se uita la Philip, ignorindu-i
expresia Tncrincenata. Tot ce are Meredith de facut e sa se
TntTlneasca cu el Tntr-un mod civilizat, sa-i explice cum stau lu
crurile §i sa-i propuna sa obtina un divort fara pretentii finan
ciare. Ti studie fata palida §i schita un suris chinuit. Te-ai ocupat
de adversari mai duri §i de probleme mai complicate, nu-i a§a,
scumpa mea?
Meredith vazu Tncurajarea, mTndria din ochii lui, §i se uita la
el cu o consternare neajutorata.
- Nu.
- Ba da! o contrazise el. Daca mTine accepta sa te vada, e
posibil ca pTna seara toate lucrurile sa fie lamurite.
- Sa ma vada! izbucni ea. De ce nu pot vorbi cu el la
telefon?
- Ai alege solutia asta daca ar fi vorba de o problema com
plicate a magazinului?
- Nu, fire§te ca nu, ofta ea.
Capitolul 25
e - Buna dimineata, spuse Phyllis plina de voie buna, urmTnd-o
pe Meredith Tn biroul ei.
- A§ putea gasi o multime de denumiri pentru dimineata
asta, replica Meredith ducTndu-se la dulap sa-§i puna paltonul,
dar buna n-ar fi una dintre ele. TncercTnd sa armne sa-l sune pe
Matt, spuse: Am fost cautata?
Phyllis dadu din cap.
- A telefonat domnul Sanborn pentru ca nu i-ai trimis formu-
larul de asigurare completat cu datele noi. Zice ca Ty trebuie
imediat. 1-1 dadu lui Meredith §i ramase a§teptTnd.
OftTnd, Meredith se a§eza la birou, T§i lua stiloul, complete
numele §i adresa, apoi se uita revoltata la Tntrebarea urmatoare.
„Starea civile1', scria acolo: „Necasatorita, casatorita, vaduva".
Privind cuvTntul din mijloc simti un hohot de ris isteric urcTndu-i-se
Tn gTt. Era casatorita. De unsprezece ani. Cu Matt Farrell.
- Te simti bine? Tntreba Phyllis nelini§tita cTnd Meredith T§i
puse fruntea pe mTna §i se uita la formular ca paralizata.
RidicTndu-§i ochii spre Phyllis, spuse:
- Ce-ti pot face pentru ca ai falsificat o polita de asigurare?
- Cred ca, Tn cazul mortii, pot refuza sa plateasca banii
cuveniti.
- Corect, replica Meredith pe un ton u§or amar §i Tncercui cu
o Tnfloritura furioasa cuvTntul necasatorita. Fara sa tina seama
de Tngrijorarea de pe chipul lui Phyllis, Ti dadu formularul com-
pletat §i spuse: E§ti draguta sa Tnchizi u§a dupa tine §i sa nu la§i
pe nimeni sa ma deranjeze?
Dupa plecarea lui Phyllis, Meredith lua cartea de telefon de
pe un raft din spatele ei, cauta numarul de la Haskell Electronics
§i-l nota. Apoi puse cartea la loc §i se uita la telefon de parea ar
fi avut colti, §tiind ca venise momentul de care se temuse toata
noaptea. InchizTnd ochii, Tncerca sa se transpuna Tn starea de
spirit potrivita, repetTndu-§i planul din nou: daca Matt va fi su-
parat pentru ce-i spusese la Opera, §i cu siguranta ca va fi, T§i
va cere scuze cu demnitate. Scuze, fara explicatii, urmate de o
cerere politicoasa, impersonala, de a-l TntTIni pentru a discuta o
problema urgenta. Acesta era planul ei. Ca Tntr-un film derulat
cu Tncetinitorul ridica mTna tremuratoare §i o Tntinse spre recep
tor...
Capitolul 26
PTna astazi, ziua fatidica, stTnd Tn fata oglinzii din baia lipita
de biroul ei, Meredith reu§ise sa se convinga ca va putea avea o
TntTlnire politicoasa, fara complicatii personale cu Matt, §i ca-l va
face sa accepte un divort rapid, cTt mai simplu.
T§i trecu rujul peste buze, T§i pieptana parul lung pTna la
umeri dTndu-i un aspect lejer, un fel de stil suflat de vTnt, apoi
facu un pas Tnapoi ca sa studieze efectul rochiei din jerseu
negru cu guler Tnalt, fusta strTmta §i mTnecile lungi, largi. Un
lanti§or gros de aur sclipea pe rochia de un negru mat, la Tnchie-
tura mTinii atTrnTndu-i o bratara asortata. MTndria §i bunul-simt Ti
cereau sa arate cTt mai bine posibil. Matt se TntTlnea cu stele de
cinema §i manechine sexy, elegante, §i §tia ca-l va putea Tn-
frunta mai u§or daca se va simti Tncrezatoare Tn sine §i nu
§leampata. Multumita, T§i vTrT trusa cu cosmetice Tn po§eta, T§i
lua paltonul §i manu?ile, §i se hotarT sa apeleze la un taxi ca sa
nu se lupte cu traficul §i sa nu caute un loc de parcare pe ploaie.
Tn taxi se uita pe geam urmarind pietonii traversTnd Tn graba
Michigan Avenue, tinTnd deasupra capetelor umbrele sau ziare.
Timp de cinci zile §i cinci nopti T§i pusese la punct strategia,
repetase ceea ce va spune §i cum o va spune. Cu calm §i tact,
pe tonul folosit Tn rezolvarea negocierilor. Nu se va coborT la a-l
critica pentru actiunile din trecut. Tn primul rTnd, Matt nu avea
deloc con§tiinta; Tn al doilea rind, era ferm hotarTta sa nu-i dea
satisfactfa de a afla cTt de mult o duruse tradarea lui. Fara
Tnvinuiri, T§i reaminti ea, va fi calma, rezervata §i va da dovada
de tact. PurtTndu-se a§a, spera sa dea tonul TntTlnirii dintre ei,
silindu-l, spera ea, sS-^Wmeze exemplul. '§i nu li va trTnti brusc
Tn fata informatia despre problema lor, va ajunge la ea treptat.
MTinile Tncepura sa-i tremure §i le vTri Tn buzunarele adTnci
ale paltonului, stringTndu-§i pumnii din cauza nervozitatii. §u-
voaiele de ploaie se revarsau peste parbrizul taxiului, estompTnd
luminile semaforului, tranformTndu-le Tn scrntei verzi, galbene §i
ro§ii, scmtei amintindu-i de explozia focurilor de artificii din seara
de 4 iulie, seara care Ti schimbase Tntregul curs al vietii.
Vocea §oferului de taxi o trezi din reverie:
- Am ajuns, dom’§oara.
Meredith se scotoci prin po§et3, Ti plati, apoi o lua la fuga
prin rafalele de vTnt §i ploaie spre cladirea Tnalta din otel §i sticla
adapostind noua achizitie a lui Matt.
Coborind din ascensor la etajul al §aizecilea, se trezi Tntr-o
sala de receptie spatioasa acoperita de un covor argintiu. Se
duse spre receptionera, o bruneta §ic a§ezata la o masa ro
tunda, aceasta urmarind apropierea lui Meredith cu o fascinatie
prost ascunsa.
^ ' - Domnul Farrell va a§teapta, domni§oara Bancroft, spuse
ea recunoscTnd-o din fotografiile de prin reviste. Tn momentul de
fata e Tntr-o §edinta, dar se va termina Tn cTteva minute. Va rog
sa luati loc.
Suparata ca Matt.o facea sa a§tepte ca o supusa venita Th
audienta la rege, Meredith arunca o privire plina de submtelesuri
ceasului de pe perete. Sosise Tnsa cu zece minute mai de-
vreme.
Furia o parasi la fel de repede pe cTt aparuse §i se a§eza pe
un scaun din crom §i piele. CTnd lua o revista ca sa o frun-
zareasca, un barbat ie§i grabit din birou, lasTnd u§a Tntredes-
chisa. UitTndu-se pe deasupra revistei, Meredith descoperi ca
avea o vedere clara asupra barbatului care Ti era sot, $i-l studie
cu o curiozitate nedorita.
Matt se afla Tn spatele mesei de birou, dus pe gTnduri, as-
cultTndu-i pe barbatii care vorbeau. Cu toata atitudinea relaxata,
maxilarul purta amprenta autoritatii, barbia emana Tncredere Tn
sine §i, chiar daca era numai Tn cama§a, cu mTnecile suflecate,
parea sa degaje o aura de putere §i dinamism pe care Meredith
o gasi pu|in surprinzatoare §i ciudat de tulburatoare. In seara de
la Opera nervii Ti fusesera prea slabiti ca sa se uite bine la el, ce
sa mai vorbim sa-l studieze cu atentie.
Acum, pentru ca avea timpul necesar §i i se oferise ocazia,
observa ca trasaturile Ti erau cam la fel cu cele pe care §i le
amintea... totu§i u§or diferite. La cei treizeci §i §apte de ani
chipul sau pierduse obraznicia tinere^ii, locul ei fiind luat de o
forta TndTrjita care TI facea sa para chiar mai atragator §i mai
Tnduplecat.
Parul Ti era mai negru decTt §i-l amintea, ochii mai deschi§i la
culoare, dar gura frumos desenata radia aceea§i senzualitate
ostentativa. Unul dintre barbati spuse ceva amuzant, iar stralu-
cirea brusca a zTmbetului sincer al lui Matt Ti strinse inima. Ig-
norind cu fermitate reactia inexplicabila, se concentra asupra
discutiei din birou. Dupa cTte se pSrea, Matt planuia sa uneasca
doua departamente din cadrul /nfercorp-ului, iar scopul Tntrunirii
era discutarea modalitatii ceiei mai simple de a rezolva pro
blema.
Cu un interes profesional tot mai mare, Meredith remarca ca
maniera cu care Matt conducea o §edin{a cu directorii sai era
foarte diferita de cea a tatalui ei. Tatal ei tinea o §edinta ca sa
dea ordine §i era revoltat daca cineva Tndraznea sa-l contrazica.
Era clar Tnsa ca Matt prefera o disputa vie, o exprimare libera a
opiniilor diferite §i propunerilor contradictorii.
Asculta, cTntarind Tn tacere meritul fiecarei idei, fiecare!
obiectii, pe masura ce erau exprimate. In loc sa-§i terorizeze
staff-ul, silindu-l la o supunere umilitoare, cum facea tatal ei,
Matt se folosea de talentul fiecarui om, beneficiind de pe urma
experientei lui Tn domeniul respectiv. Lui Meredith stilul lui Matt i
se paru mult mai logic §i mult mai eficient.
Statea pe scaun, tragTnd cu urechea, o samTnta minuscula
de admiratie prinzTnd radacini §i TncepTnd sa creasca. Ridica
bratul ca sa puna revista jos §i, de parea gestul ei i-ar fi atras
atentia, Matt T§i Tntoarse brusc capul, uitTndu-se direct la ea.
CTnd ochii aceia gri, patrunzatori, se fixara Tn ai ei, Meredith
fncremeni cu revista Tn mTna. Matt T§i retrase privirea, Tndrep-
tfnd-o spre barbatii din jurul mesei.
- S-a facut tTrziu, spuse el. Vom relua discutia dupa dejun.
Tn cTteva clipe, oamenii ie§ira afara, iar lui Meredith i se usca
gTtuI vazTndu-l pe Matt pa§ind furios spre ea. Calma, rezervata,
cu mult tact, T§i reaminti ea Tntr-un fel de incantatie trepidanta,
silindu-§i privirea sa urce dincolo de pantalonii gri, ce-i cuprin-
deau picioarele musculoase §i §oldurile, spre ochii cu pleoapele
u§or coborTte. Fara Tnvinuiri... Ajungi la problema treptat, nu i-o
trfnte§ti imediat fn fata.
Matt o urmari ridicTndurse, iar cTnd Ti vorbi vocea Ti fu la fel
de neutra ca §i sentimentele lui pentru ea.
- A trecut mult timp, spuse el, preferind Tn mod intentionat
sa uite de scurta §i neplacuta lor TntTlnire de la Opera. Meredith
T§i ceruse scuze la telefon, t§ i dovedise buna-credinta venind
aici, iar el era dispus sa faca un pas spre ea. Tn fond, se lecuise
de ea cu ani Tn urma §i era o prostie sa poarte pica cuiva care
nu mai Tnsemna absolut nimic pentru el.
Tncurajata de lipsa unei du§manii aparente, Meredith T§i Tn
tinse mTna Tnmanu§ata, chinuindu-se sa-§i alunge Tncordarea
din voce.
- Buna, Matt, reu§i ea sa spuna, cu o pace.sufleteasca pe
care n-o simtea defel.
StrTngerea lui de mTna fu scurta, distanta.
- Vino o clipa Tn biroul meu: Tnainte de a pleca, mai am de
dat un telefon...
- A pleca? Tntreba ea pa§ind alaturi de el Tn biroul cu covor
argintiu, avTnd o priveli§te panoramica asupra ora§ului Chicago.
Cum adica a pleca?
Matt ridica receptorul telefonului.
- Au sosit cTteva opere de arta pentru biroul meu, iar ta-
blourile vor fi atTrnate pe perete peste cTteva minute. Tn plus,
m-am gTndit c-am putea sta mai bine de vorba servind dejunul
Tmpreuna.
- Dejunul? repeta Meredith, cautTnd Tnnebunita o cale de a-l
evita.
- Sa nu-mi spui ca ai mTncat deja, pentru ca nu te cred,
replica el, apasTnd- pe un buton de pe telefon. Pe vremuri cre-
deai ca e necivilizat sa serve§ti dejunul Tnainte de ora doua.
Meredith T§i aminti ca-i spusese ceva asemanator Tn zilele
petrecute la ferma. Ce idioata obraznica §i Tnfumurata trebuie sa
fi fost la optsprezece ani, T§i zise ea. Tn zilele astea servea
dejunul la masa de lucru, cTnd §i daca avea timp sa manTnce.
Daca statea bine sa se gTndeasca, ideea dejunului Tntr-un res
taurant nu era chiar atTt de rea. CTnd Ti va da vestea, Matt nu va
putea Tnjura, striga sau face o scena. Tn loc sa stea pe loc
a§teptTnd ca el sa-§i Tncheie convorbirea telefonica, Meredith se
plimba prin biroul spatios admirTndu-i colectia de arta. Tn capatul
Tndepartat al Tncaperii, Meredith observa §i recunoscu singura
piesa care Ti placu cu adevarat, o sculptura mare de Carter. Pe
peretele de ITnga ea atTrna un tablou uria§, plin de stropi galbeni,
alba§tri §i maroni dintr-o substanta vTscoasa, §i se dadu Tnapoi
cTtiva pa§i TncercTnd sa vada ce i-ar placea cuiva Tntr-o astfel de
pictura. Dupa parerea ei, lucrarea arata ca ni§te ochi devpe§ti
TnotTnd Tn crema de struguri. Alaturi se afla un tablou care parea
sa reprezinte o straduta din New York... T§i Tnclina capul Tntr-o
parte, examinTndu-l atenta. Nu o straduta, mai degraba o ma-
nastire sau poate un munte cu vTrful Tn jos, cu un sat §i un riu
traversTnd Tntreaga pTnza Tn diagonala, §i ni§te cutii goale de
conserva...
StTnd Tn picioare la birou, Matt o urmari a§teptfnd sa i se
faca legatura telefonica. Studie femeia din biroul lui cu interesul
deta§at al unui cunoscator. Tnfa§urata Tn blarta de nurca, cu
lanti§orul gros lucindu-i la gTt, arata eleganta, costisitoare, ras-
fatata, o impresie aflata Tntr-un contrast izbitor cu puritatea de
madona a profilului, acum cTnd privirea i se ridica spre tablou,
parul scaparTndu-i sub neoanele de deasupra ca ni§te banuti de
aur. La aproape treizeci de ani, Meredith degaja Tnca aceea§i
aura convingatoare de distinctie Tnnascuta §i senzualitate in-
con§tienta. Aceasta fusese fara Tndoiala partea cea mai impor
tanta a atractiei exercitate asupra lui, T§i zise el sardonic. Chiar
§i acum, mai batrin §i mai Tntelept cu un deceniu, daca n-ar fi
§tiu deja ctt de egoista §i fara inima era Tn reaiitate, ar fi consi-
derat-o incredibjl de fermecatoare.
Dupa ce puse jos receptorul, merse agale spre locul unde
ea analiza tabloul §i Ti a§tepta Tn tacere comentariile.
- Cred... cred ca e minunat, minti Meredith.
- Serios? replica Matt. Ce-fl place la el?
- Oh, totul. Culorile... emotia transmisa, imaginile.
- Imagini! repeta el pe un ton mirat. Ce anume vezi cTnd te
uiji la el?
- Pai, vad ce-ar putea fi: munti sau turle gotice cu susul Tn
jos, sau... Lasa fraza Tn suspans, teribil de stingherita. Ce vezi
tu cTnd te ui{i la el? Tntreba ea cu un entuziasm fo rta t.'
J - O investitie de un sfert de milion de dolari, replica el sec,
care acum valoreaza jumatate de milion.
Ea fu Tngrozita §i se dadu de gol Tnainte sa se poata stapTni.
- Pentru asta?
- Pentru asta, replica el* iar Meredith ar fi putut jura ca
vazuse Tn ochii lui o sclipire de umor.
- N-am vrut sa sune chiar a§a, spuse ea ru§inata, reamin-
tindu-§i planul ei: calma, distanta... Adevarul e ca ma pricep
prea putin la arta moderna.
El trecu peste subiect ridicTnd nepasator din umeri.
- Mergem?
CTnd Matt se duse sa-§i ia paltonul, Meredith observa pe
masa de birou fotografia Tnramata a unei tinere foarte dragute,
stTnd pe un bu§tean cu genunchiul ridicat la piept, parul fiu-
turindu-i Tn vTnt, avTnd pe chip un zTmbet ame^itor. Ori era mane-
chin de profesie, constata Meredith, ori, judectnd dupa zTmbetuI
aceia, Tndragostita de fotograf.
- Cine a facut fotografia? Tntreba ea cTnd Matt se Tntoarse.
r - E u .d e ce?
- Nici un motiv anume. TTnara nu era una dintre faimoasele
starlete sau membre ale societatii de elita, cu care Matt era
fotografiat de obicei. Fata avea o frumusete proaspata, ino-
centa. N-o recunosc.
hi — Nu se mi§ca Tn lumea ta, replica el ironic, TmbracTndu-§i
haina §i paltonul. E doar o fata care lucreaza, chimista la o
fabric^ din Indiana.
- §i te iube§te, trase Meredith concluzia, rasucindu-se spre
el surprinsa de sareasmul din vocea lui.
Matt se uita la fotografia surorii lui.
- Ma iube§te.
Meredith sesiza imediat ca fata era importanta pentru el §i,
daca era adevarat, daca se gindea ciimva sa se casatoreasca
cu ea, atunci va fi la fel de dornic ca §i ea sa obtina un divort
rapid. Iar misiunea din aceasta dupa-amiaza i-ar fi devenit mult
mai u§oara.
- TrecTnd pe ITnga biroul secretarei, Matt se opri.sa-i vorbea
sca femeii cu par carunt.
- Tom Anderson e la audierea comisiei pentru protectia me-
diului, spuse el. Daca se tntoarce cTt stnt la restaurant, da-i
numarul §i spune-i sa ma sune acolo.
Capitolul 27
In fata cladirii Ti a§tepta o limuzina argintie. LTnga ea statea
un §ofer voinic cu nasul rupt §i fizicul unui bizon, tinTnd deschisa
portiera. In mod normal, a ealatori cu limuzina era pentru Me
redith o placere §i un lux, dar cTnd ma§ina se repezi Tn trafic se
apuca de bratele scaunului, surprinsa §i nelini§tita. Reu§i sa-§i
ascunda panica cTnd §oferul lua curbele cu cauciucurile scT§-
nind, dar cTnd trecu pe ro§u §i depa§i un autobuz Tn mod neper-
mis privirea Ti zvTcni preocupata spre Matt.
El raspunse comentariului ei nerostit printr-o u§oara ridicare
din umeri.
- Joe n-a renuntat Tnca la visul de a concura la Indy.
- Aici nu sTntem pe un traseu Indy, Ti atrase atentia Me
redith, apucTndu-se §i mai strTns de bratele scaunului, ma§ina
luTnd coltul pe doua roti.
- Iar el nu e §ofer.
HotarTta sa-i imite non§alanta, Meredith T§i desprinse de
getele de bratele scaunului.
- Serios? Atunci ce e?
- Bodyguard.
Stomacul i se strTnse la aceasta dovada ca Matt facuse
lucruri care stTrnisera atTt de mult ura unor oameni, TncTt Ti do-
roau raul. Primejdia n-o atrasese niciodata; Ti placea sa traiasca
In lini§te, cu un program bine organizat, iar ideea unui bodygard
I se parea putin cam barbara.
Nici unul din ei nu mai scoase un cuvTnt pTna ce ma§ina nu
se opri brusc la intrarea de la Laundry, unul dintre cele mai
elegante restaurante din Chicago, frecventat doar de lumea
buna.
§eful de sala, care era §i unul dintre proprietarii restaurantu-
lui. se afla la locul lui obi§nuit de ITnga u§a, Tmbracat Tn
smoching. Meredith TI cuno§tea pe John Tnca de pe vremea cTnd
mergea la §coala, iar tatal ei o aducea aici la prinz, John trimi-
tindu-i bauturi racoritoare aranjate ca ni§te cocktail-uri.
- Buna ziua, domnule Farrell, rosti el respectuos, dar cTnd
se Tntoarse spre Meredith, adauga cu un suns jucau§: E Tntot
deauna o placere sa va vad, domni§oara Bancroft. Meredith
arunca o privire rapida spre fata indescifrabila a lui Matt, Tntre-
bTndu-se cum se simtea descoperind ca ea era mai bine cunos-
cuta Tn restaurantul ales de el. Uita de asta cTnd fura condu§i la
masa lor §i observa ca Tn local luau prTnzul mai multi oameni pe
care Ti §tia foarte bine. JudecTnd dupa privirile lor §ocate, TI
recunoscusera pe Matt §i se Tntrebau fara Tndoiala de ce lua ea
masa cu un barbat caruia TI Tntorsese spatele Tn public. Sherry
Withers, una dintre cele mai bTrfitoare din cercul de cuno§tinte
ale lui Meredith, ridica mTna fluturind-o spre ea, TI studie pe Matt,
apoi T§i Tnalta sprincenele amuzata.
Un chelner Ti conduse pe ITnga o multime de flori proaspete
dispuse Tn jurul unei spalier, alb, lucrat artistic, spre o masa
aflata destul de departe de pianul de abanos din centrul Tnca-
perii. Sa rezervi o masa buna, a§a cum era cea la care se
a§ezau, era practic imposibil, iar Meredith se Tntreba Tntr-o doara
cum de reu§ise acest lucru Matt.
K s - Vrei sa bei ceva? o Tntreba Matt, dupa ce luara loc.
Mintea ei trecu brusc de la presupunerile lipsite de sens
privind modul cum rezervase masa, la confruntarea cumplita
care o a§tepta.
- Nu, multumesc, doar apa minerala, Tncepu Meredith, apoi
T§i zise ca o bautura mai tare o va ajuta sa-§i calmeze nervii.
Da, se corecta ea. Vreau.
- Ce anume?
- Sa fiu Tn Brazilia, murmurs ea oftTnd din to t sufletul.
- Poftim?
- Ceva tare, spuse Meredith, TncercTnd sa se hotarasca ce
anume. Un Manhattan din whisky §i vermut dulce servit de obi
cei cu o cirea§S amara. CIStina din cap, razgTndindu-se. Una era
sa se calmeze §i alta sa se ameteasca §j sa faca sau sa spun;i
ce nu trebuia. Era un pachet de nervi §i voia ceva care s-o
destinda. Ceva ce va putea sorbi pTnS T§i va Tncheia misiune:i
Ceva ce nu-i placea. Un Martini din gin sau vodca cu vermut
sec, servit de obicei cu o mSslina sau cu o felie de lamTio,
comanda ea, accentuTndu-§i decizia printr-o Tnclinare a capului.
- Toate astea? Tntreba el serios. Un pahar de apa mineraln,
un Manhattan §i un Martini?
- Nu... doar un Martini, spuse ea cu zTmbet crispat, dar tn
ochi i citea exasperarea §i apelul incon§tient la rabdarea lui.
Matt fu intrigat pe moment de acest amestec de contradic,|li
surprinzStoare. Tmbracata Tntr-o rochie neagra, elegants, cam o
acoperea de la gTt pTna la Tncheieturile mTinilor, arata nu numil
distinsS, ci §i ispitioare. Lucrul Tn sine nu I-ar fi dezarmat, dm
combinat cu ro§eata u§oara care Ti pata obrajii netezi, rugdmlrv
tea neputincioasa din acei ochi mari, ametitori, §i stTnjeneala d«
adolescenta o fSceau aproape irezistibilS. TmblTnzit de faptul cfl i
ceruse aceastS TntTlnire pentru a repara nedreptatea fScuta, na
hotSrT dintr-o data sS ia aceea§i atitudine pe care tncercaso sit o
ia Tn seara cTnd Ti vorbise la OperS, §i anume, sa uite trecutul,
- Iti voi provoca o Tncurcatura §i mai mare dacS to voi in-
treba ce fel de Martini?
- Cu gin, spuse Meredith. VodcS, se corecta ea. Apoi na
rSzgTndi din nou. Nu, cu gin.
Obrajii i se Tmbujorara §i mai tare, nervozitatea Tmpiedlclnd »
sS observe scTnteia amuzatS din ochii lui, cTnd o Tntret))”! fie un
ton solemn:
- Sec sau cu apa?
- Sec.
- Beefeater.
- Masline sau ceapa?
- Masline.
p - Una sau doua?
- Doua.
- Extraveral sau aspirina? se interesa el pe acela§i ton lipsit
nuanta, dar buzele i se arcuira Tntr-un zTmbet, iar ea T§i dadu
Mama ca o tachinase de la bun Tnceput. Inima i se umplu de
f*<Hino§tinta, rasufla ceva mai u§urata, apoi se uita la el, zTm-
lilmiu-i cu candoare.
- !mi cer scuze. STnt, hm, un pic cam nervoasa.
DupS plecarea chelnerului cu comanda pentru bauturi, Matt
ftflactd la gestul spontan prin care T§i recunoscuse Tncordarea.
| « uita Tn jurul lui Tn restaurantul frumos, unde o masa costa cTt
iffllg a s e el pe vremuri Tntr-o z i de lucru la otelarie. Fara ca asta
•A I fi fost intentia, recunoscu la rTndul lui:
S - Obi§nuiam sa visez sa te due Tntr-un restaurant ca asta.
Nesigura de calea cea mai potrivita pentru deschiderea dis-
uiiitii despre subiectul casatoriei lor, privirea lui Meredith alu-
hui ifl peste plantele cu flori roz din ghivecele masive de argint.
r - Ca asta? *
Matt rise scurt.
Nu te-ai schimbat, Meredith. Luxul cel mai extravagant e
lui oava obi§nuit pentru tine.
I lotSrita sa-i mentina buna dispozitie Tnceputa odata cu con-
B#vnrsa privind bautura, Meredith remarca:
- N-ai de unde sa §tii daca m-am schimbat sau nu, am
jNNf*cut Tmpreuna doar §ase zile.
» $i §ase nopti, sublinie el anume, TncercTnd Tn mod in-
M tyonat sa o faca sa ro§easca din nou, dorind sa-i zdruncine
i(i<iillt)rul, s-o vada iar pe tTnara nevinovata care nu se putuse
fllMArt ce sa bea.
lunorind cu buna §tiinta aluzia sexuala, spuse:
E greu de crezut c-am fost casatoriei cTndva.
Nu e surprinzator, din moment ce nu mi-ai folosit numele
HlMii<lntd.
■ Sint convinsa, para ea luptTndu-se sa dea dovada de ace-
§R|I Indiferenta, ca exista zeci de femei cu mult mai Tndreptatite
| | |i poarte numele decTt am fost eu vreodata.
Pari geloasa.
Dacd Tti par geloasa, se burzului Meredith, facTnd un efort
ca sa-§i tina Tn frTu temperamentul §i aplecTndu-se mai aproape
de el, atunci stai prost cu auzul.
Un zTmbet fugar brazda fata lui Matt.
- Uitasem modul pompos, de fetita de pension, Tn care te
exprimi cTnd e§ti furioasa.
- De ce, §uiera ea, te straduie§ti sa ma Tmpingi spre o
cearta?
- Adevarul e, replica el sec, ca ultima remarca a fost un
compliment.
- Oh! exclama Meredith. Mirata §i putin derutata, T§i ridica
privirea spre chelnerul care le aduse bauturile. Comandara de
junul §i se hotarT sa a§tepte pTna ce Matt va termina o parte din
bautura din pahar, ca alcoolul sa-l mai TmblTnzeasca putin §i
dupa aceea sa-i dea vestea despre divortul inexistent. Lasa
urmatorul subiect al conversatiei la alegerea lui.
Matt lua paharul, suparat pe sine Tnsu§i c-o sTcTise, §i spuse
politicos, sincer interesat:
- Conform rubricilor. mondene, iei parte la o multime de
opere de binefacere, orchestra simfonica, Opera, baletul. Ce
altceva mai faci cu timpul tau?
- Lucrez cincizeci de ore pe saptamTna la magazin, replica
Meredith, u§or dezamagita ca nu citise despre succesele ei pro-
fesionale.
Matt §tia totul despre presupusele ei succese, dar voia sa
judece. de unul singur ce fel de director executiv era, §i §tia ca o
va putea face doar ascultTnd-o vorbind. Tncepu sa-i puna Tntre-
bari despre munca ei. «.
Meredith Ti raspunse, la Tnceput cu Tntreruperi, apoi tot mai
liber, pentru ca Ti era groaza sa-i spuna motivul adevarat al
acestei TntTlniri §i pentru ca munca era subiectul ei preferat.
Tntrebarile lui erau atTt de perspicace §i parea atTt de interesat de
. raspunsurile ei, TncTt nu trecu mult §i Tncepu sa-i povesteasca
despre realizable §i scopurile ei, despre succese §i nereu§ite.
Matt avea un fel de a asculta care Tncuraja confidentele, se
concentra doar asupra a ceea ce i se spunea, de parea fiecare
cuvTnt ar fi fost important, semnificativ. Tnainte ca sa-§i dea
seamal Meredith Ti marturisise deja acuzatia de nepotism cu
care se confrunta la magazin §i cTt de greu Ti era sa faca fata
acestui lucru, ca §i antifeminismului Tncurajat de tatal ei prin
propria atitudine.
CTnd ospStarul adunS farfuriile goale ale dejunului, Meredith
rrtspunsese deja la toate Tntrebarile lui §i terminase aproape
lumState din sticla de Bordeaux comandata de Matt, li trecu prin.
ininte ca motivul pentru care fusese atTt de vorbareata era ca
Inc§ tragea de timp, §ovaind sa-i dea vestea nelini§titoare. Tnsa
acum, cTnd subiectul nu mai putea fi ammat, se simtea mult mai
relaxata decTt la Tnceputul TntTlnirii.
Se privira pe deasupra mesei Tn tacere, ca doi prieteni.
- Tatal tau e norocos sa te aiba printre directorii sai, spuse
Matt, vorbind cu toata sinceritatea. Nu avea nici o Tndoiala ca
era o femeie de afaceri al naibii de buna, probabil chiar un
manager talentat. CTt timp vorbise, stilul ei de a rezolva proble-
iriele Ti devenise foarte clar; la fel ca daruirea §i inteligenta,
ontuziasmul §i, mai mult decTt orice, curajul §i istetimea.
- Eu sTnt cea norocoasa, spuse Meredith zTmbindu-i. Ma
gazinui Bancroft Tnseamna totul pentru mine. E lucrul cel mai
important din viata mea.
Matt se lasa pe speteaza scaunului, descoperind aceasta
nou§ latura a personalitatii ei. Se Tncrunta, TntrebTndu-se de ce
vorbea despre blestematele alea de raioane ale magazinului de
parea ar fi fost ni§te oameni pe care Ti iubea? De ce era cariera
lucrul cel mai important din viata ei? De ce nu era Parker Rey
nolds sau alt barbat din lumea buna? Tnsa chiar Tn timp ce-§i'
punea Tntrebarea, Matt crezu ca §tie raspunsul; tatal ei reu§ise.
0 dominase atTt de necrutator §i de eficient, TncTt o Tndepartase
ttproape complet de ceilalti barbati. Indiferent care ar fi fost moti
vul casatoriei cu Reynolds, se parea ca nu era Tndragostita de
el. Tif’fr'd seama de ceea ce-i povestise §i felul cum aratase
ctnd Ti vorbise despre magazinui Bancroft, se dovedea ca Ti era
devotata trup §i suflet.
Se uita la ea §i fu strabatut de un sentiment de mila. Mila §i
tandrete, traise emotiile astea Tn seara Tn care o ThtTlnise, Tnso-
|lte de o dorinta nebuna de a o poseda, dar care distrusese
orice urma de judecata. Pa§ise Tn acel club select, aruncase o
singura privire zTmbetului ei vesel §1 ochilor stralucitori, §i T§i
pierduse mintile. Inima i se Tnduio§a amintindu-§i felul cum TI
prezentase drept un magnat al ofelului din Indiana. Fusese atTt
de plina de viata §i de energie, atTt de inocenta Tn bratele lui.
Dumnezeule, cum o mai dorise! Voise sa o ia de Ijnga tatal ei,
s-o iubeasca, s-o rasfete, s-o protejeze.
Daca ar fi ramas casatorita cu el, ar fi fost acum incredibil de
mTndru de ea. Tntr-un mod cu totul impersonal, era al naibii de
mTndru de ceea ce devenise.
S-o rasfete, s-o protejeze? Matt realiza directia Tn care i-o
luau gTndurile §i T§i Tncle§ta dintii, scTrbit de sine Tnsu§i. Meredith
nu avea nevoie de nimeni care s-o protejeze; era la fel de
periculoasa ca o vipera. Singura fiinta umana care conta pentru
ea era tatal ei, §i ca sa-i faca pe plac T§i ucisese copilul. Era
rTzgTiata, fara caracter §i fara inima, un manechin frumos, gol pe
dinauntru, sortit sa fie Tnve§mTntat Tn straie frumoase §i pus Tn
capul mesei. Numaj la a§a ceva era buna; reprezenta singurul
rost al vietii ei. Tn ultimele minute Tnfati§area ei TI facuse sa uite
adevarul, fata TncTntatoare cu acei fermecatori ochi alba§tri-ver-
zui, marginiti de gene lungi §i dese; atitudinea ei mTndra; gura
moale, generoasa; sunetul muzical al vocii, zTmbetuI dezarmant,
molipsitor. Dumnezeule, cTnd venea vorba de Meredith, fusese
Tntotdeauna un mare prost, T§i zise el, dar du§mania i se potoli
brusc, dTndu-§i seama ca aceasta izbucnire de furie era stupida
§i lipsita de sens. Indiferent ce-ar fi facut, fusese foarte tTnara §i
foarte TnspaimTntata, §i totul se TntTmplase cu mujt timp Tn urma.
Se terminase. Rotind alene Tntre degete piciorul paharului cu
vin, se uita la ea §i Ti facu un compliment cu aerul cel mai firesc
din lume:
- Din cTte se pare, ai ajuns un manager extraordinar. Daca
am fi ramas casatoriti, ar fi trebuit probabil sa Tncerc sa te ade-
menesc la compania mea.
Facuse fara sa vrea aluzie la subiectul care o framTnta pe
Meredith, iar ea nu lasa sa-i scape aceasta §ansa. TncercTnd sa
dea o nota de umor momentului cumplit, spuse cu un mic hohot
de rTs nervos:
- Atunci, poti Tncepe sa m a ademene§ti.
El T§i Tngusta privirea.
- Asta ce mai vrea sa Tnsemne?
Incapabila sa-§i pastreze zTmbetuI tremurator, Meredith se
npleca Tnainte, T§i puse bratele pe masa §i trase adTnc aer Tn
plept.
' - Trebuie sa-ti spun ceva, Matt. Tncearca sa nu te Tnfurii.
RidicTnd nepasator din umeri, Matt duse paharul de vin la
gura.
- Nu mai avem nici un fel de sentimente unul pentru altul,
Meredith. A§a ca nimic din ceea ce mi-ai spune nu m-ar putea
tnfuria.
- Tnca sTntem casatoriti, anunta ea.
SprTncenele lui zvTcnira.
. - Nimic, Tn afara de asta!
- Divortul nostru n-a fost legal, continua ea repede, inima
hfltTndu-i tot mai repede sub privirea lui amenintatoare. Avocatul
care... care s-a ocupat de divort n-a fost unul adevarat, a fost un
tscroc, iar acum e cautat de politie. Sentinta de divort n-a fost
lem nata de judecator, nici macar n-a ajuns la vreun judecator.
Cu o Tncetineala alarmanta, Matt puse paharul pe masa,
npoi se apleca Tnainte, vocea §uierTndu-i furioasa:
• - Ori minti, ori n-ai destula minte. Cu unsprezece ani Tn
urma m-ai invitat sa ma culc cu tine farS sa te gTnde§ti macar
pentru o clipa sa te fere§ti de o posibila sarcina. CTnd ai ramas
InsSrcinata, ai alergat la mine §i m-ai pocnit Tn cap cu rezuitatui
neglijentei tale. Acum, Tmi spui ca n-ai avut destula minte sa
tingajezi un avocat adevarat §i ca sTntem Tnca casatoriti. Cum
•e poate ca o persoana atTt de proasta sa ajunga sa conduca un
Intreg departament al unui magazin?
Fiecare cuvTnt dispretuitor rostit de Matt Ti biciui mrndria, dar
raactia lui nu era mai cumplita decTt se a§teptase, a§a ca-i
accepta repro§urile amare ca pe ceva meritat. Furia §i §ocul Ti
totezara glasul, iar Meredith spuse cu o voce lini§titoare:
- Matt, Tnteleg foarte bine cum te simti...
Matt voia sa creada ca-l mintea Tn privinta acestei hara-
baburi, ca era un fel de Tncercare nebuneasca de a stoarce bani
ile la el, dar instinctele nu-l Tn§elau §i-§i dadu seama ca-i spu
nea adevarul.
L . - Daca situatia ar fi inversa, continua ea, silindu-se sa vor-
heasca pe un ton calm, rational, m-a§ simti la fel ca tine...
I ' ’- CTnd ai aflat? o Tntrerupse el cu bruschete.
- fn seara dinainte de a-ti fi telefonat.
- Presupunmd ca spui adevarul, ca sTntem Tnca casatoriti,
ce anume vrei de la mine?
- Un divort. Un divort simplu, secret* fara complicatii, cTt mai
rapid.
Fara pensie alimentara? rtnji el batjocoritor, vazindu-i
obrajii TmbujorTndu-i-se. Fara Tmpartirea averii, nimic de genul
asta?
^ 3 |M u!
Capitolul 29
La ora unu §i jumatate Tn dupa-amiaza urmatoare, Meredith
pflrSsi sectia de reclame a magazinului, TndreptTndu-se spre bk
foul ei. Toata ziua, oriunde s-ar fi dus, oamenii T§i Tntorceau
prlvirile ca sa se uite la ea, iar ea nu se Tndoia nici o clipa de ce
nnume o faceau. Apasa cu toata forta pe butonul ascensorulu),
gtndindu-se la comentaSe enervante ale lui Sally Mansfield din
Mdi{ia de dimineata a ziarului Tribune:
Prietenii lui Meredith Bancroft, uluiti s-o vada punTndu-l la
punct pe Matthew Farrell, cel mai cautat burlac al ora§ului Chi
cago, la balul Operei de acum doua saptamTni, au avut parte de
t surpriza §i mai §ocanta: cuplul a luat prTnzul restaurantut Lan
dry. Noul nostru burlac e cu sigurantet un bcirbat extrem de
ocupat, daca Tn aceea§i seara a Tnsopt-o pe suberba Alicia
Avery la premiera piesei TmblTnzirea Scorpiei de la Teatrul Mic.
Ajunsa Tn biroul ei, Meredith smuci furioasa sertarul mesei,
mlnunTndu-se din nou de rdutatea §i meschinaria reporterei,
prietena apropiata cu fosta sotie a lui Parker.
Mentionarea dejunului ei cu Matt nu era decTt un true pentru
■*l face pe Parker sa arate ca un prost aflat Tn pericolul iminent
de a fi pus pe liber.
, - Meredith, spuse Phyllis cu o voce Tncordata. Te-a sunat
nocretara domnului Bancroft. Zice ca vrea sa te vada imediat Tn
biroul lui.
Convocarile bru§te, neprogramate, din partea tatalui ei, erau
extrem de rare; prefera sa controleze activitatile directorilor Tn
fedinte organizate saptamTnal §i sa rezolve restiMproblemelor
prin telefon.
■i.-'Tn clipa de tacereft care Meredith §i secretara ei se uitara
una la cealalta, presupusera ammdoua ca motivul era legat de
|proJrea'pre§edintelui interimar.
Concluzia se adeveri a id Meredith ;intra in sala de primire
din fata biroului tatalui ei §i vazu ca fusesera convocati toti cei
lalti vicepre§edinti, inclusiv Allen Stanley, aflat Tn concediu.
- Domni§oara Bancroft, spuse secretara tatalui ei, facTndu-i
semn sa mearga Tnainte, domnul Bancroft vrea sa va vada ime
diat. Apro|lndu-se de u§a, Meredith Ti crescu inima Tn piept,
din moment ce era prima care va fi informata despre hotarTrea
consiliului de conducere, era logic ca ea fusese cea aleasa. La
fel ca §i ceilalti Bancroft de dinainte, -lui Meredith urma sa i se
acorde dreptiicT§tigat prin na§tere. Mai exact,prma ca Tn urma
toarele §ase luW'sa i se permita sa-§i demonstreze valoarea.
Emotionata aproape pTna la lacrimi, Meredith batu la u§a §i
intra -Tn birou. Nu-l ocupase nimeni altcineva decTt un Bancroft;
cum de-i trecuse prin minte ca o traditie atTt de importanta ar
putea fi ignorata de tatal ei?
Philip Bancroft statea la fereastra, cu mTinile prinse la spate.
- Am venit, anunta ea vesela.
- Buna, Meredith, spuse el TntorcTndu-se, vocea §i expresia
fetei fiindu-i neobi§nuit de prietenoase.
Lua loc la masa deniicru, urmaitnd-o TnaintTnd. Cu toate ca
la capatfi celalalt al Tncaperii se afla o canapea §i o masuta de
cafea, nu se a§eza niciodata acolo §i nici nu invita pe cineva s-o
faca.
Dimpotriva, obiceiul lui era sa stea pe scaunul rotitor cu
spatariffialt din spatele mesei §i sa vorbeasca oamenilor pe un
ton oficial pe deasupra barierei reprezentate de biroul Vechi,
mare. Meredith nu era sigura daca o facea Tn mod incon§tient
sau anume pentru a-i intimida pe ceilalti. Oricum ar fi fost, avea
darul de a-i descuraja Tntr-un mod subtil pe to^i cei care treceau
pragul biroului, uneori chiar §i pe Meredith, siliti sa traverseze
Tntinderea mare acoperita de covor pentru a ajunge la masa, el
stTnd acolo, urmarind §i a§teptTnd.
Meredith observa ca a§tepta cu o rabdare cam neobi§nuita,
de§i hu se ridica Tn picioare. Chiar daca educatia primita §i
obi§nuinta Tl cereau sa se ridice ori de cTte ori intra o femeie, el
nu se conforma, daca femeja respectiva lucra pentru Bancroft,
|M nivelul conducerii sau mai jos, ci rarnmea pe scaun, fara sa-i
pese ca ceilalti barbati se ridicau.
Meredith §tia bine ca era modul lui de a le critica Tn tacere
prezenta Tn func{ii de raspundere. Cu toate astea, cTnd nu se
flflau la magazin, tatal ei respecta cu strictete regulile bunelor
fnaniere. De cTnd lucra la magazin, Meredith Tnvatase sa ac-
cepte aceste doua laturi distincte §i foarte diferite ale perso-
ntlltStiilui.
r - Tmi place rochia, spuse el uitTndu-se la rochia gri din ca§-
mlr,
- Multumesc, replica Meredith, sincer surprinsa.
- Detest costumele astea sobre Tn care te Tmbraci tot timpul.
Femeile ar trebui sa poarte rochii. Fara sa-i dea prilejul sa ras-
pundS, Ti facu semn cu capul sa ia loc Tn unul dintre scaunele
din fa^a mesei, iar Meredith se a§eza TncercTnd cu disperare
ll-§ i ascunda nervozitatea.
- Am convocat staff-ul executiv pentru ca am de facut un
ununt, dar am vrut sa vorbesc mai TntTi cu tine. Consiliul de
Oonducere a hotarTt cine va fi pre§edintele interimar. Se opri, iar
Meredith se apleca Tnainte, a§teptmd Tncordata. L-au ales pe
Allen Stanley.
- Ce! exclama ea cu un fel de geamat, clatinTndu-se din
oauza combinatiei dintre §oc, mTnie §i stupefactie.
- Am spus ca l-au ales pe Allen Stanley. N-am de gTnd sa te
mint, au facut-o la recomandarea mea.
^ - Allen Stanley, Tl Tntrerupse Meredith ridicTndu-se Tn pi-
oloare §i vorbindu-i cu o voce furioasa, uluita, este Tn pragui unei
Orlze de nervi de la moartea sotiei sale Tn plus, nu are price-
pnrea §i experienta necesare sa conduca un magazin...
- E contabilul magazinului de peste douazeci de ani, se rasti
inti'il ei, dar Meredith nu fu deloc intimidata §i n-avea de gTnd sa
M opreasca.
’ Revoltata nu numai pentru ca i se refuzase §ansa care i s-ar
fl cuvenit pe drept, ci §i de prostia crasa a alegerii facute de
consiliu, T§i propti palmele pe masa lui.
- Allen Stanley e un contabil care se teme §i de umbra lui.
N ai fi putut face o alegere mai proasta, §i o §tii foarte bine.
Oricare dintre ei, oricare, ar fi fost o aiegere mai potrivita...
Brusc, Tntelese, motivul facTnd-o eft pe ce sa cada Tn genunchi.
De aceea I-ai recomandat pe Stanley, nu-i a§a? Pentru ca n-are
cum sa conduca magazinui la fel de bine sau mai bine ca tine.
Pui cu buna §tiinta Tn pericol compania din cauza orgoliului...
- Nu voi tolera o acuzatie de genul asta din partea ta.
- Sa nu Tndrazne§ti sa-ti demonstrezi tocmai acum autori-
tatea parinteasca, Tl preveni Meredith furioasa. Mi-ai spus de mii
de ori ca legatura dintre noi nu exista Tn cadrul acestui magazin.
Nu sTnt copii §i nu-ti vorbesc ca fiica. STnt vicepre§edinte §i detin
o mare parte din actiunile companiei.
- Daca vreunul dintre ceilalti vicepre§edinti ar Tndrazni sa-mi
vorbeasca pe tonul asta, l-a§ concedia imediat...
- Atunci concediaza-ma! riposta ea. Nu, nu-ti voi da aceasta
satisfactie nesperata. Tmi dau demisia. Tn clipa asta! Documentul
va fi pe masa ta Tn cinci minute.
Tnainte ca ea sa poata face un pas spre u§a, tatal ei se lasa
cu spatele pe scaun.
- Stai jos! Ti porunci el. Cum e§ti hotarTta sa dai totul pe fata
Tn acest moment cu totul nepotrivit, hai sa punem toate cartile
pe masa.
- Ar fi o schimbare binevenita, ataca Meredith a§ezTndu-se.
- Deci, spuse el cu un sarcasm mu§cator, adevarul e ca nu
te Tnfurie faptul ca I-am ales pe Allen Stanley, ci ca nu te-am
ales pe tine.
- STnt furioasa din ambele motive.
- Oricum ar fi, am avut motive Totemeiate sa nu te aleg pe
tine, Meredith. Tn primul rTnd, nu e§ti destul de matura §i n-ai
destula experienta ca sa preiei conducerea acestei companii.
- Serios? Cum ai ajuns la concluzia asta? Aveai doar un an
mai mult ca mine cTnd bunicul te-a pus Tn fruntea companiei.
- A fost cu totul altceva.
- Foarte adevarat, fu ea de acord,'vocea tremurTndu-i de
enervare. CTnd ai preluat compania, realizable tale din cadrul
magazinului au fost cu mult mai putin impresionante decTt ale
mele. De fapt, singurul lucru pe care I-ai realizat a fost sa fii
punctual. Tl vazu ducTndu-§i mTna la piept de parea I-ar fi durut,
dar nu faeu decTt sa o Tnfurie §i mai mult. Sa nu Tndrazne§ti s3
pretinzi ca ai un infarct, pentru ca n-o sa ma opreasca sa-fi spun
ce -ai fi trebuit sa-fl fi spus cu ani Tri urma. Mtna lui se lasa Tn jos
|l o fixa cu o privire urTta, alb la fata cTnd ea continua: E§ti un
fanatic. Iar singurul motiv pentru care nu vrei sa-mi dai o §ansa
e cfi sTnt femeie.
■ - Nu e§ti departe de adevar, racni el cu o furie Tnabu§ita,
care aproape ca o egala pe a ei. Afara sTnt cinci barbafi, care au
investit Tn magazin ctteva decefiii dinlvietile lor. Nu cTtiva a|t;
decenii!
- Serios? para MereditH|ronica. Ctti dintre ei au investit Tn e|
patru milioane de dolari? Pe deasupra, nu numai ca exagerezi,
dar §i minti. Doi dintre barbatii aceia au venit sa lucreze aici Tn
ncela§i an cu mine, §i pentru salarii mai mari, daca mi-e permis
■fi adaug.
Philip Bancroft T§i strTnse pumnii; "•
- Discutia asta e lipsitd de sens.
- A§a e, Tncuviinta ea mThnita, apoi se ridica. Tot demisio-
nez.
- §i unde crezi ca vei merge? Tntreba ej pe urt-ton care
linplica ca nu va gasi nicaieri o slujba comparabila cu cea de
icum.
- La oricare alt mare magazin din tara, raspunse ea, prea
furioasa sa se gTndeasca la neplacerile pe care i le-ar putea
ttduce un astfel de act lipsit de loialitate. Bancroft era trecutul ei,
nra viata ei. Marshall Field m-ar angaja Tn cinci minute, la fel ca
May Company sau Neimans...
f - Acum tu exagerezi! se rasti el.
r - Nu fi a§a de sigur! T! preve|| ea, dar o Tmbq|iavea deja
glndul ca ar putea lucra pentru concurenta §i era extenuata de
ncest holocaust al emotiilor din sufletul ei. Aproape plictisita,
wpuse: E posibil ca, macar o data, sa fii sincer cu mine...? Cum
el Ti a§tepta Tntrebarea Tntr-o tacere Tmpietrita, Meredith con
tinua: N-ai avut niciodata intentia sa la?i magaziMil pe mTflle
mele, nu-i a§a? Nici acum, nici Tn iiitor, indiferent cTt de mult §i
nfrguincios a§ fi muncit?
- Da.
Tn adTncul inimii ei o §tiuse dintotdeauna, dar, chiar §i a§a,
gocul de a-l auzi rostind vechea ei banuiala o facu sa se clatine.
; » Pentru ca stnt femeie, afirma ea.
- E unul din motive. Barbatii de afara nu vor lucra pentru o
femeie.
- Prostii, replica Meredith indiferenta. §i e ilegal. Este o
minciuna, dar §i tu §tii asta. Zeci de barbati din raioanele pe care
le conduc tmi prezinta zilnic raportul activitatii lor, direct sau
indirect. Numai orgoliul tau de fanatic antifeminist te face sa-ti
imaginezi ca n-a§ fi tn stare sa-conduc cum trebuie compania
asta.
- Poate! striga el. Dar poate §i pentru ca refuz sa te ajut §i
sa-ti fiu complice tn aceasta hotartre oarba a ta de a-ti construi
tntreaga viata tn jurul companiei. De fapt, voi face tot ce-mi sta
tn putere ca sa te tmpiedic sa-ti construie§ti viata tn jurul unei
cariere tntr-un magazin. Astea stnt motivele pentru care nu-ti voi
permite sa mo§tene§ti biroul asta, Meredith. Fie ca-ti place sau
nu. Tu, pe de alta parte, nici macar nu §tii de ce e§ti attt de
hotartta sa devii noul pre§edinte al companiei.
- Poftim? reu§i ea sa articuleze naucita §i furioasa. Spune-mi
tu d ece o fa c.
- Foarte bine. Cu unsprezece ani tn urma te-ai maritat cu un
ticalos care ti-a vrut banii §i te-a lasat tnsarcinata; ai pierdut
copilul §i ai aflat ca nu poti avea altii. §i, dintr-o data, tncheie el
cu un fel de triumf amar, ti-ai descoperit marea dragoste pentru
magazin §i ambitia de a-l cocolo§i.
Meredith se uita la el cu ochi mari, tn git puntndu-i-se un nod
dureros, defectele acestui rationament biciuindu-i creierul. Lup-
ttndu-se sa vorbeasca ctt mai calm, spuse:
, - Am. iubit locul asta tnca de ctnd eram copii; I-am iubit
tnainte sa-l tnttlneasc pe Matthew Farrell §i I-am iubit §i dupa
ce-a ie§it din viata mea. Pot sa-ti spun exact ctnd am hotartt sa
lucrez aici §i sa devin pre§edinte. Aveam §ase ani §i tu m-ai
adus aici sa te a§tept ptna vei termina §edinta cu consiliul de
conducere. §i mi-ai spus, continua ea cu o voce frtnta, ca pot sS
a§tept sttnd tn scaunul tau. §i-am facut-o. Am stat aici, ti-am
atins stilourile, am sunat-o pe secretara la interfon, iar ea a venit
§i m-a lasat sa-i dictez o scrisoare. A fost o scrisoare pentru
tine, spuse ea, §i, dupa fata lui alba, §tiu ca-§i aminte§te scri
soarea. In ea scria, se opri ca sa-§i traga respiratia, rezisttnd din
msputeri sa n-o vada pITngTnd, ,Draga tata, voi tnvata §i voi
munci atft de mult ca tntr-o zi sa fii attt de mtndru de mine,
t nett sa ma la§i sa lucrez aici cu tine §i bunicul. Iar daca o fac,
mA vei lasa sa stau din nou tn scaunul tau?" Ai citit scrisoarea §i
mi-ai spus ,J3inetnteles“, Tncheie Meredith, uittndu-se la el cu un
illspret plin de mindrie. Eu m-am tinut de cuvTnt, tu nici macar
n-ai avut intentia s-o faci. Alte fetite se jucau cu papu§ile, dar nu
9i eu, adauga ea rizTnd trista. Eu ma jucam de-a magazinui.
Ridic!ndu-§i barbia, adauga:
- Credeam ca ma iube§ti. §tiu c-ai fi vrut sa ma fi nascut
lifiiat, dar -nu mi-am dat seama niciodata ca te doare Tn cot de
mine numai pentru ca sTnt fata. Toata viata m-ai facut sa-mi
(ilspretuiesc mama pentru ca ne-a parasit, dar acum ma Tntreb
daca a plecat de una singura sau ai alungat-o tu, exact a§a cum
faci cu mine. MTine, demisia mea va fi pe biroul tau. AmTnarea
depunerii demisiei aduse o expresie de satisfactie pe chipul lui,
Iar Meredith T§i ridica barbia §i mai sus. Am programate mai
multe §edinte §i n-o voi putea scrie dectt diseara.
t; - Daca nu vei fi aici ctnd voi face anuntul, o avertiza el ctnd
«->a se Tntoarse spre u§a care dadea Tn sala de §edinte §i apoi
tipre coridor, vor banui c-ai fugit de aici pITngTnd pentru ca n-ai
fost tu cea aleasa.
Meredith se opri atTt cTt sa-l fulgere cu o privire plina de un
dispret arogant.
- Nu-ti face iluzii, tata. Chiar daca ma tratezi ca pe o piatra
attrnata de gTtuI tau, nimeni nu crede ca e§ti cu adevarat atTt de
Indiferent §i crud cu mine, pe cTt e§ti Tn realitate. T§i vor imagina
c6 i-ai spus deja fiicei tale cine va fi alesul.
- Vor afla adevarul cTnd Tti vei da demisia, o preveni el, iar
pentru o fractiune de secunda vocea Ti suna atarmata.
< - Vor fi prea ocupati sa-l ajute pe Alles Stanley sa conduca
locul asta ca sa le mai pese de ceva.
- Eu Tl voi conduce pe Allen Stanley.
Ea se opri cu mTna pe clanta §i se uita peste umar, golita de
amotii, reu§ind sa rida:
- §tiu. Ai crezut ca sTnt atTt de aroganta, TncTt sa-mi Tnchipui
cfi Tn absenta ta voi putea conduce Bancroft de una singura,
frtra sprijinul tau? Sau te-ai temut ca voi Tncerca? Fara sa-i mai
a§tepte raspunsul, Meredith deschise u§a salii de §edinte, lasTn-
du-l singur in birou.
Capitolul 30
Parker se uita la telefonul care suna Tn sufrageria lui Me
redith, apoi la ea. Statea la fereastra, aratTnd palida §i trasa la
fata.
- Probabil e din nou tatal tau.
- Lasa robotul sa preia mesajul, replica Meredith ridicTnd din
umeri. Plecase de la birou la ora cinci §i refuzase deja sa ras-
punda la doua telefoane date de tatal ei §i la altele primite de la
reporteri dornici sa afle cum se simtea ca nu fusese aleasa
pentru functia de pre§edinte.
Vocea tatalui ei scri§ni furioasa, imediat ce robotul intra Tn
functiune:
- Meredith, §tiu ca e§ti acolo, fir-ar sa fie! Raspunde la
telefon! Vreau sa vorbesc cu tine.
[, TrecTndu-fi bratul Tn jurul taliei ei, Parker Ti lipi spatele de
pieptul lui.
I - §tiu ca nu vrei sa vorbefti cu el, spuse el cu bITndete, dar
f sunat deja de patru ori Tn ultima jumatate de ora. De ce nu
vorbefti cu el ca sa nu te mai sune?
Parker insistase sa vina la ea ca sa-i acorde sprijinul sau,
dar Meredith nu voia altceva decTt sa fie singura.
£ - Nu vreau sa vorbesc cu nimeni, fi mai ales cu el. Te rog
f | Tntelegi. A§ vrea foarte mult sa... sa fiu lasata Tn pace.
[■ - §tiu, spuse el, dar ramase pe loc, un reazam tacut. Hai pe
Olnapea, fopti el, buzele atingTndu-i ufor fruntea. Tti pregatesc
Otva de baut. Ea refuza bautura, dar se duse la canapea fi se
Itsd cuprinsa de bratele lui. Efti sigura ca vei fi bine daca te las
•Ingura? Tntreba el o ora mai tTrziu. Daca tot plec mTine, mai am
ulteva lucruri de aranjat, dar nu vreau sa te parasesc a§a. MTine
• Ziua Recunoftintei, iar tu nu ti-o vei petrece cu tatal tau, a§a
cum ai planuit. Asculta, spuse el brusc, ajungTnd la o hotarire.
tmi voi anula plecarea la Geneva. CuvTntarea mea va putea fi
tinutci §i de altcineva. La naiba, nici macar nu vor fti...
- Nu! izbucni Meredith, silindu-se sa dea dovada de o ener-
uie pe care nu o simtea. Cu toate framTntarile de astazi uitase
Cl Parker urma sa piece pentru-trei saptamTni Tn Europa, ca sa
se TntTlneasca cu colegii lui fi sa tina discursul de deschidere la
0 conferinta a bancilor internationale. N-o sa ma arunc pe ferea-
ntrS, promise ea cu un zTmbet silit, ducTndu-fi mTna Tn jurul
yttului lui fi dTndu-i un sarut tandru de despartire. Voi petrece
/lua Recunoftintei cu familia Lisei. Pna te Tntorci, voi stabili ce
voi face Tn continuare cu cariera mea, iar viata mea va fi din nou
organizata. Voi termina pregatirile pentru nunta.
- Ce-ai de gTnd sa faci cu -Farrell?
tnchizTnd ochii, Meredith se Tntreba cum de era posibil ca sa
lnCdi cineva fata la atTtea complicate obstacole, dezamagiri. Cu
loate revelatiile zdrobitoare de astazi uitase ca era Tnca maritata
ou acel tip arogant, detestabil...
- Tata va trebui sa nu i se mai opuna lui Matt. Mi-o da-
toreaza, adauga ea cu amarSciune. Dupa care voi cere unui
nvocat sa ia legatura cu Matt fi Ti voi oferi aprobarea comisiei
drept propunere de pace.
- Crezi ca vei putea face pregatirile de nunta, cTnd te simti
attt de abatuta? Tntreba el cu bITndete.
- Pot §i o voi face, promise ea, silindu-§i vocea sa sune cTt
mai entuziasmata. Ne vom casatori Tn februarie, a§a cum am
stabilit.
- Mai e ceva, adauga el. Promite-mi ca nu-ti vei lua o alta
slujba Tnainte de Tntoarcerea mea.
- De ce nu?
TragTnd adTnc aerTn piept, Parker vorbi cu mare atentie:
- Am Tnteles Tntotdeauna de ce ai insistat sa lucrezi la Ban
croft, dar cum n-o vei mai face, a§ vrea macar sa te gTnde?ti la
posibilitatea de a-ti face o cariera din a-mi fi doar sotie. Ai avea
cu ce sa te ocupi. Pe ITnga conducerea casei §i organizarea
seratelor, mai exista munca la operele de binefacere...
Cople§ita de o disperare pe care n-o mai cunoscuse de
multi ani, Meredith dadu sa protesteze, apoi renunta.
- Calatorie placuta, §opti ea sarutTndu-l pe obraz.
Era aproape de u§3 cTnd cineva Tncepu sa apese pe soneria
de jos Tntr-un ritm vioi, familiar.
- E Lisa, spuse Meredith, napadita de vinovatie, ca uitase
de cina stabilita pentru seara asta, §i de frustrare, pentru ca nu
va avea parte de singuratatea pe care §i-o dorea cu disperare.
Apasa pe butonul care deschidea u§a de la parter, iar o clipa
mai tTrziu Lisa intra Tn apartament cu un zTmbet vesel, purtTnd Tn
mTna cutii cu mTncare chinezeasca.
- Am auzit ce s-a TntTmpIat astazi; anunta ea, Tmbrati§Trid-o
scurt §i cu Tnflacarare pe Meredith. Mi-am Tnchipuit ca vei uita de
cina stabilita §i ca nu vei fi flamTnda, dar n-am suportat gTndul
ca-ti vei petrece seara de una singura, a§a ca, iata-ma, Tti place
sau nu. Oprindu-se sa se uite peste umar, adauga: Scuze, Par
ker, n-am §tiut ca vei fi aici. Sper ca mTncarea sa ne ajunga la
toti.
- Parker se pregatea sa piece, spuse Meredith, sperind ca
ei doi sa se abtina de la obi§nuitul duel verbal. Va pleca mTine la
Geneva la o conferinta a bancilor internationale.
- Ce dragut! replica Liza cu o voce teatrala, TndreptTnd spre
Parker un zTmbet ametitor. Vei putea compara tehnicile de tor-
tura a vaduvelor sarace cu bancherii din toata lumea.
Meredith Tl vazu pe Parker Jncremenind §i fu vag con§tienta
Clin nou de senzatia de surpriza ca remarcile rautacioase ale
I Inei Tl usturau atTt de tare, dar Tn clipa de fata propriile probleme
0 <:ople§eau.
P - Va rog! Ti preveni ea, uitTndu-se la cele doua fiinte pe care
It lubea atTt de mult §i care se Tntepau reciproc ori de cTte ori
nvoau prilejul. Nu va ciorovaiti. NuTn seara asta. Lisa, nu sTntTn
slnre sa pun nimic Tn gura...
- Trebuie sa manTnci ceva ca sa-ti mentii fortele.
- §i, continua Meredith hotartta, a§ prefera sa ramTn sin
gura, pe cuvTnt.
- Nici o §ansa. CTnd am intrat, tatal tau oprea ma§ina de
ooalalta parte a strazii. §i ca sa-i confirme afirmatia, soneria
Incepu sa sune.
- Din partea mea n-are decTt sa stea acolo toata noaptea,
npuse Meredith deschizTnd u§a pentru Parker.
Acesta se roti spre ea.
• - Pentru numele lui Dumnezeu, nu pot pleca Tnca daca e
|os. Se va a§tepta sa-l las sa urce.
f - N-o face, spuse ea, luptTndu-se sa-§i stapTneasca emotiile.
- Ce naiba sa:i spun cTnd Tmi va cere sa-i tin u§a deschisa?
- Da-mi voie sa-ti ofer o solutie, Parker, replica Lisa, toata
numai miere, luTndu-l de brat §i conducTndu-l spre u§a. Ce-ar fi
•fi-l tratezi ca pe oricare amarTt cu zece copii §i fara un sfant,
care are nevoie de un Tmprumut de la banca ta §i caruia nu-i
dai?.
' - Lisa, spuse el stringTnd din falci §i smulgTndu-§i bratul.
Mi-ar fi foarte u§or sa ajung sa te urasc. Se rasuci spre Meredith
$l adauga: GTnde§te-te bine, nu e numai tatal tau, ci §i un parte-
ner de afaceri.
* lzbindu-§i palmele de §olduri, Lisa Ti arunca un surTs provo-
cator.
1 - Parker, unde ti-e §ira spinarii, taria de caracter, curajul?
- Vezi-ti de treburile tale. Daca ai avea cTt de cTt bun-simt,
(i-ai da seama ca e vorba de o problema personala §i ai a§tepta
tn bucatarie.
Repro§ul avu un efect extraordinar asupra Lisei; capabila Tn
mod normal sa plateasca Tntotdeauna cu aceea§i moneda,
afirmatia lui Parker ii umplu obrajii de pete ro§ii.
- Ticalosule, spuse ea §uierind, apoi se rasuci pe calcTie §1
porni spre bucatarie.
TrecTnd pe ITnga Meredith zise:
- Am venit aici sa te consolez, nu sa te necajesc. A§tept Tn
bucatarie. Ajunsa acolo, T§i §terse furioasa lacrimile §i deschise
radioul. Acum poti sa birfe§ti cTt vrei, Parker, striga ea §i rasuci
brusc butonului volumului. N-o sa aud nici un cuvTnt. Din radio
se revarsa vocea pitigaiata a unei soprane pITngTnd zgomotos,
interprefir.o cu patos o arie din Madame Butterfly.
Tn sufragerie, un nou bTzTit lung §i strident al soneriei se
alatura scTncetului pITngaret al sopranei, iar Parker trase repede
aer Tn piept, oscilTnd Tntre a sparge radioul sau a o strTnge de git
pe Lisa Pontini. Se uita la logodnica lui aflata la cTtiva pa§i de el,
prea cufundata Tn propria-i jale ca sa auda larma asurzitoare, §i
inima i se TmblTnzi.
- Meredith, spuse el cu tandrete, dupa ce soneria se opri,
e§ti sigura ca asta vrei, sa-l Tmpiedic sa urce?
Ea T§i ridica privirea spre el, Tnghiti Tn sec §i Tncuviinta printr-o
Tnclinare a capului. .
- Atunci a§a voi face.
- Multumesc, §opti ea.
Vocea furioasa a tatalui ei intrind Tn camera cu pa§i mari Ti
facu sa se Tntoarca surprin§i.
- Fir-ar sa fie! E al naibii de ru§inos sa ma strecor Tn cladire
pe ITnga-.un alt locatar. Ce-i aici, petrecere? Tntreba el indignat,
ridicTnd vocea ca sa se faca auzit peste muzica ce se auzea din
bucatarie. Meredith, ti-am lasat doua mesaje la birou §i patru pe
robotul telefonului.
Suparata pe aparitia lui inoportuna, Meredith uita de obo-
seala ei.
- Nu avem ce sa ne spunem.
El T§i trinti palaria pe canapea §i scoase un trabuc din buzu-
nar. Meredith Tl urmari aprinzTndu-l, refuzTnd stoic sa fac vreun
comentariu.
- Dimpotriva, se rasti el apucTnd trabucul cu dintii §i uitTn-
du-se urTt la ea. Stanley a refuzat sa fie pre§edinte. Cica nu se
simte capabil.
Prea jignita de discutia lor din acea dimineata ca sa mai
IlfTitd ceva la auzul acestei ve§ti, Meredith replica cu dezinvol-
Itiirt: '
I - A§a ca te-ai hotarit sa-mi oferi postul mie?
I - Nu! L-am oferit celui de-al doilea om ales de mine, de
ponsltlu! de conducere, Gordon Mitchell.
Informatia dureroasa nu avu nici un efect asupra ei. Ridica
din umeri.
I - Atunci de ce e§ti aici?
[ - Mitchell a refuzat.
Parker reactiona cu aceea§i surpriza simtita de Meredith.
i - Mitchell e al naibii de ambitios. A§ fi zis ca moare dupa
postul asta.
- La fel am crezut §i eu. Totu§i, parerea lui e ca ne poate fi
ile mai mare folos rammTnd la sectia de cumparare a marfurilor.
So pare ca pentru el bunastarea magazinului e mai importanta
dectt gloria personala, adauga Philip cu o privire plina de Tnteles
In directia lui Meredith, acuzTnd-o Tn tacere de dorinta de a
promova cu orice pret. Tncheie brusc: Tu e§ti cea de-a treia
persoana aleasa. De aia sTnt aici.
- §i banuiesc ca acum te a§tepti ca eu sa sar Tji sus de
bucurie, riposta ea atTt de Tndurerata de ceea ce-i spusese mai
devreme, TncTt nu se putea simti deloc entuziasmata de vestea
primita.
- Ma a§tept, spuse el, fata lui devenind de un ro§u alarmant,
s§ te porti precum managerul care te pretinzi, adica sa la§i la o
parte divergentele dintre noi §i sa profiti de posibilitatea care ti
se ofera.
; - Mai exista §i alte posibilitati.
- Nu fi proasta! Nu vei avea niciodata o §ansa mai buna sa
ne demonstrezi dfe ce e§ti Tn stare sa faci.
I ‘ - Asta sa fie ce-mi oferi, §ansa de a dovedi ce pot?
• - Da! izbucni el.
- §i daca dovedesc ca pot, atunci ce va fi?
'i - Cine §tie?
- Tn conditiile astea nu sTnt deloc interesata. Gase§te pe
altcineva.
- Flr-ar sa fie! Nu mai e nimeni altcineva la fel de priceput ca
tine sa conduca magazinui, iar tu §tii foarte bine.
Cuvintele ti§ni.ra Tntr-o explozie de ciuda, frustrare §i dispe
rare. Pentru Meredith, recunoa§terea asta facuta Tn sila fu mai
dulce decTt oricare alta lauda. Emotia ignorata Tncepu sa crea-
sca Tn ea, dar se stradui sa vorbeasca cTt mai non§alant:
- In cazul asta, accept.
- Bine, mTine la cina vom discuta viitoarele proiecte. Avem
cinci zile sa le punem la punct Tnaintea plecarii mele Tn croa-
ziera. Dadu sa-§i ia palaria, vrTnd sa piece.
- Nu a§a de repede, spuse ea, mintea trecTndu-i knediat la
afaceri. In primul rind, de§i nu e de o importanta vitala, e pro
blema unei mariri a salariului.
O suta cincizeci de mii pe an, la o luna dupa ce te muti
biroul meu.
- O suta cincizeci de mii pe an din clipa Tn care ma mut,
para ea.
- Cu conditia ca, Tncuviinta el furios, salariul tau sa revina la
cel de acum daca... cTnd... ma voi Tntoarce din concediu.
- De acord.
- §i, adaugS el, nu vei face nici un fel de schimbari majore,
absolut nifi una, Tn modul de conducere a companiei fara sa te
fi consultat cu mine mai TntTi.
- Da acord, spuse ea din nou.
- Atunci am terminat.
- Nu chiar, mai vreau sa faci ceva. Ma voi dedica complet
muncii mele, dar exista doua probleme personale pe care tre
buie sa le rezolv.
- §i anume?
: - Un divort §i o casatorie. Nu o pot face pe a doua fara
prima. Cum el ramase rigid §i tacut, Meredith veni spre el. Cred
ca Matt va accepta un divort rapid daca-i voi oferi o creanga de
maslin, aprobarea comisiei pentru construirea fabricii §i garantia
ca nu ne vom mai baga Tn viata lui. De fapt, sTnt aproape sigura
ca va accepta.
Tatal ei o studie cu un zTmbet rautacios.
- Chiar crezi a§a ceva?
- Da, Tnsa se pare ca tu nu. De ce?
, - De ce? Tntreba el, parind amuzat. Iti spun eu de ce. Mi-ai
«l ti i-. cd-ti aminte§te de mine, iar eu nu m-a§ multumi cu o oferta
■ft de firava. Acum nu. N-ar mai tine. L-a§ face sa regrete ziua
In oare a Tndraznit sa-mi puna bete Tn roate, iar odata treaba
Ri/olvata a§ face un tTrg in conditiile impuse de mine, un tTrg
(iflio I-ar termina pentru totdeauna.
Cuvintele o umplura de groaza.
! - Totu§i, insista ea, Tnainte de a accepta functia de pre§e-
illiite, vreau. sa-mi dai cuvTntul tau ca va primi aprobarea corni-
nitti imediat ce-§i va depune cererea.
El §ovai, apoi dadu din cap.
; - Voi face demersurile necesare.
f - §i Tmi dai cuvTntul ca nu vei mai interveni Tn nimic din ceea
1:9 va face pe viitor daca va fi de acord cu un divort rapid,
pflstrat secret?
- Da. Parker, spuse el, aplecTndu-se sa-§i ia palaria, drum
bun.
Dupa plecarea lui, Meredith se uita la Parker, Tl vazu zTm
bind tandru §i rosti meet:
- Tata n-a putut spurte ca-i pare rau sau ca a gre§it, dar
ncceptarea tuturor conditiilor cerute de mine e modul lui de a-§i
ropara gre§elile. Nu crezi?
• - Probabil, replica Parker fara prea multa convingere.
Meredith nu observa. T§i arunca bratele Tn jurul gTtului lui, un
Ijest de o veselie exuberanta.
- Ma voi descurca cu toate, pre§edintia, divortul, pregatirile
pentru nunta, promise ea voioasa. Vei vedea.
* - §tiu, spuse el zTmbind.
Capitolul 31
fn saptamTna care urma, Meredith se avTnta cu tot entuzias-
mui lit activitatile firmei. Lua ;hqtarTrt cu pruden|a §i pricepere, se
TntTIni cu comitetul executiv, le asculta parerile, le sugera cTteva
idei noi, iairfiT cTteva zile le cT§tiga Tncrederea §i sprijit|«Reu§i
Tn acela§i timp sa se ocupe de o mare parte a problemelor ei de
vicepre§edinta, o treaba simplificata de competenta lui Phyllis,
de loialitatea ei de necontestat §i de dorinta de a lucra peste
program alaturi de Meredith.
Dupa cTteva zijejgi care T§i§|ideplinisi3 cu succes rolul dublu,
Meredith se Tnvata cuSjgn aijiiime ritm;; iar oboseala de Ja liiceput
se transforma Tn euforie. Gasi chiar cTteva clipe were Tn care sa
se ocupe de gjregSffile de aunta; comanda invitatiile.de la raio
nul de papetarie de la Bancroft, iar cTnd salonul. de rochii de
mireasa o chema sa-i. arate cTteva schite noi, se duse sa le
vada. Una dintre ele, o superba rochie s # |fa pe corp dintr-o
matase de un aIb-aIbastrt)^ Tncrustatacu perle, avmd la spate o
taietura adTnca Tn vorma .de V,: era exact ce cautase §i nu gal
sise.
- E perfecta! exclarna ea fericita, rizTnd §i stringTnd schita la
piept, fericirea ei contagioasa transmitTndu-se angajafjpr salo-
nului, qhipurile lor radfl^d de bucurie.
Cu schita Tntr-cj mina §i cu un mode! al invitatiilor pentru
hunts Tn cealalta, se a§eza la biroul care apartinuse tatalui § i.
bunlcujui ei. La toate magazinele Bancroft vTnzarile mergeau
txcelent, rezolva orice problema aparuta pe masa ei de lucru,
illicit ar fi fost de complicate, §i se casatorea cu barbatul cel mai
bun, cel mai fin din lume, barbatul pe care Tl iubea din copilarie.
LasTndu-se pe speteaza scaunului, zTmbi portretului fonda-
torului companiei-, agatat Tn rama pe peretele opus. Cuprinsa
brusc de o explozie de sentimentalism §i fericire, se uita la
brtrbatul barbos cu ochi alba§tri, malitio§i, §i §opti cu dragoste:
- Ce zici de mine, stra-strabunicule? Madescurc bine?
Pe masura ce zilele saptamTnii treceau una dupa alta, Me
redith continua sa se simta plina de energie, TncTntata, absorbita
do munca ei. Succesul suridea tuturor actiunilor ei... cu exceptia
tineia. Tnainte de plecare, tatal ei se tinuse de cuvTnt §i re-
zolvase problema cererii. lui Matt pentru construirea fabricil, dar
nu reu§ea sS dea de Matt.
Indiferent cTnd I-ar fi sunat la birou, secretara o informa scurt
cS era fie plecat din cladire, fie din ora§. Joi dupa-masa, cum tot
nu daduse nici un semn de via^a, Meredith Tncerca din nou. De
data asta secretara Ti transmise un mesaj din partea lui Matt.
- Domnul Farrell, o anunta ea cu q voce aspra, distanta,
mi-a cerut sa va informez sa luati legatura cu avocatii sai, Pear--
son §i Levinson, nu cu el. Nu dore§te sa-i mai telefonati. Mi-a
mai spus ca daca insistati sa-l sunati aici va lua masuri acu-
/Tndu-va de hartuire la locul de munca. Apoi femeia Ti trintise
telefonul Tn nas.
- Meredith departa telefonul de ureche, aruncTndu-i o privire
ucigatoare. Se gTndi sa se duca la biroul lui Matt §i sa insiste sa
discute cu el, dar erg,foarte posibil ca Tn starea Tn care era acum
s-o scoata afara cu forta. TntelegTnd ca era imperativ sa ramTna
calma §i obiectiva, trecu Tn revista alternativele, exact cum ar fi
fScut cu o problema de afaceri. §tia ca era inutil sa-i sune pe
avocatii lui Matt. Reprezentau adversarul §i vor Tncerca s-o in-
timideze numai ca sa se distreze. Tn plus, §tia deja ca va avea
nevoie de un avocat care sa Tntocmeasca actele, odata ce Matt
va accepta un divort fara complicatii. Era clar ca avea nevoie de
unul mai repede decTt crezuse, unul care va trebui sa duca la
bun sftr§it sarcina enervanta de a prezenta*oferta ei de pace lui
Pearson & Levinson ca ei s-o prezinte apoi clientului lor.
Dar nu putea alege oricare avocat competent, nu acum,
ctnd aflase ca Matt era reprezentat de o firma attt de putemicS
§i de prestigioasa ca Pearson & Levinson. Indiferent pe cine ar fl
ales, va trebui sa aiba la fel de multa influenta §i pricepere ca §1
cei doi avocati renumiti ai lui Matt; altfel, avocatii lui Tl vor in-
timida pe al ei, facTndu-l sa cedeze. In al doilea rTnd, §i la fel de
important, indiferent pe cine ar fi ales, va trebui sa-i protejeze
secretul, ca §i interesele; cineva care sa nu discute despre cazul
ei cu prietenii de la Clubul Avocatilor... Cineva Tn care putea sS
aiba toata Tncrederea.
Parker Ti sugerase un prieten de-al lui, dar Meredith prefera
pe cineva pe care sa-l cunoasca.§i sa-l placa. Nu voia sa Tn-
curce problemele de afaceri cu cele personale, a§a ca Sam
Green ie§ea din discutie. Lua stiloul Tntr-o doara §i Tncepu sa-§i
noteze pe o bucata de hTrtie numele avocatilor cunoscuti de la
diferite activitati sociale, apoi Ti taie pe rTnd pe fiecare. Toti erau
plini de succese §i toti apartineau clubului Glenmoor; jucau golf
Tmpreuna §i probabil ca tot Tmpreuna §i bTrfeau.
Exista un singur "barbat care Tntrunea criteriile ei, de§i nu-i
convenea sa-i povesteasca despre trecutul ei.
- Stuart, ofta ea cu un amestec de nelini§te §i afectiune.
Stuart Whitmore fusese singurul baiat care, o placuse, atunci
cTnd ea nu fusese decTt o fetita singura de treisprezece ani,
singurul care o invitase la dans din proprie initiativa la petre-
cerea data de Miss Eppingham. La cei treizeci §i trei de ani, cu
Tnfati§area sa, cu umerii strTmti, par castaniu, rar, era la fel de
putin impresionant ca Tntotdeauna. Era un avocat stralucit pro-
venind dintr-o familie de avocati straluciti, un barbat alaturi de
care nu te plictiseai niciodata, putTnd vorbi competent despre
orice subiect §i, lucrul cel mai important, era prietenul ei. Cu doi
ani Tn urma facuse ultima Tncercare, §i cea mai hotarTta, de a o
convinge sa se culce cu el; o facuse Tntr-un stil tipic lui. Pre-
zentTnd parea Tn fata juratilor un document extrem de bine mtoc-
mit, lua pe puncte toate motivele pentru care ar fi trebuit sa se
culce cu ea, Tncheind cu „inclusiv, dar fara obligatia de a ac
cepta, posibilitatea unei viitoare casatorii". .
Surprinsa §i emotionata ca voia sa se insoare cu ea, Mere
dith Tl refuzase cu bITndete, TncercTnd Tn aceia§i timp sa-l faca sa
lu(oleaga ca prietenia lui Tnsemna foarte mult pentru ea. El Ti
nBcultase refuzul cu ardoare, apoi comentase sec:
I - Tn cazul asta n-ai vrea sa te reprezint Tn vreo actiune
legala? Tn felul asta Tmi voi putea spune ca etica §i nu lipsa
lentimentelor te Tmpiedica sa te implici Tntr-o legatura cu mine.
Meredith se chinuise se descifreze sensul frazei, realizTnd
cu TntTrziere umorul fortat, iar zTmbetuI Ti fusese piin de recuno-
r,.(inta ?i afectiune.
pr - Ba da! MTine dimineata voi fura o cutie de aspirine de la
fiirmacie, iar tu ma poti scoate din Tnchisoare pe cautiune.
Stuart Ti surTsese §i se ridicase, apoi T§i luase ramas bun de
Iji ea, cuvintele lui fiind pline de caldura, Tnduio§atoare. Ti Tntin-
sese cartea de vizita §i spusese:
- Nu vorbi cu nimeni pTna nu ajung acolo.
Tn dimineata urmatoare, Meredith Tl constrTnsese pe Mark
Braden sa-l sune pe un prieten de-al lui, locotenent la sectia de
police locala, care Ti telefonase lui Stuart informTndu-l ca Mere
dith fusese arestata pentru ca furase dintr-o farmacie.
Banuind ca era vorba de o pacaleala, Stuart Tnchisese, su-
nase la sectia de politie §i descoperise ca exista Tntr-adevar un
nnume locotenent Reichter §i ca Meredith fusese retinuta.
Statuse pe una dintre treptele din fata sectiei de politie §i
urmarise Mercedes-ul lui Stuart oprind cu un scrT§net al frTnelor
tn parcarea din apropiere.
§i numai cTnd Tl vazuse sarind din ma§ina, lasTnd motorul
mergTnd, T§i daduse seama de intensitatea sentimentelor lui
pentru ea.
- Stuart! strigase ea cTnd el urease treptele Tn fuga, trecTnd
pe ITnga ea. El se.oprise, se rasucisese brusc §i-§i dadu imediat
seama ea era victima unei glume. Tmi pare rau, §optise ea.
N-am vrut decTt sa-ti dovodesc cTt de departe pot merge ca sa
pSstrez o prietenie care Tnseamna atTt de mult pentru mine.
Furia disparuse instantaneu de pe chipul lui, trasese adTnc
aer Tn piept, apoi Ti zTmbise.
- Am lasat singure Tn birou partile adverse ale unui divort
complicat, sa-l a§tepte pe celalalt avocat. La ora asta ori s-au
omorit, ori, mai groaznic, s-au Tmpacat, iar eu voi ramTne farS
onorariui meu exorbitant.
ZTmbind Tnca amintirii, Meredith apasa pe butonul interfonu-
lui.
Phyllis, e§ti draguta sa-mi faci legatura cu Stuart Whit-
tmore de la Whitmore & Northridge?
in momentul Tn care puse jos receptorul, Tncordarea Ti
crescu §i mai mult, §i Tntinse o mtna tremuratoare spre unul din
rapoartele de pe masa ei.. In ultimul an nu-l mai vazuse pe
Stuart decTt de vreo doua ori. Daca nu va dori sa vorbeasca cu
ea? Daca nu va dori sa se implice Tn problemele ei personale?
Daca era plecat din ora§? Sunetul scurt, ascutit al interfonului, o
facu sa tresara.
- Domnul Whitmore pe linia unu, Meredith.
Meredith trase aer Tn piept §i Tntinse mTna spre telefon.
; - Stuart, Tti multumesc ca m-ai sunat atTt de repede.
- Eram Tn drum spre tribunal cTnd mi-am auzit secretara
notTndu-ti mesajul, replica el pe un ton deta§at, dar politicos.
Am o, mica problema legala, explica ea. De fapt nu e mica
deloc. E destul de mare. Nu, enorma.
- Te ascult, spuse el, iaf ea §ovai.
- Vrei sa-ti spun acum despre ce e vorba? La telefon, cTnd
te grabe§ti sa pleci?
- Nu neaparat. Dar mi-ai putea da un indiciu, a§a ca sa-mi
stTme§ti apetitul meu legal.
- Pe scurt, am nevoie de sfaturi Tn legatura cu divortul meu.
- Tn cazul asta, replica el imediat §i pe un ton grav, sfatul
meu e sa te mariti mai TntTi cu Parker. A§a obtinem o pensie
alimentara mai mare.
- Nu e o gluma, Stuart, Tl preveni ea, dar vocea lui suna atTt
de Tncrezatoare Tn sine, TncTt Meredith ztmbi fara sa vrea. Ma
aflu Tn cea mai complicata Tncurcatura juridica pe care ai TntTlnit-o
vreodata. §i vreau sa ies cTt mai repede.
- In mod normal Tmi place sa taraganez lucrurile, Tmi cre§te
onorariui, replica el peSn ton voit flegmatic. Totu§i, pentru o
veche prietena cred c-a§ putea sacrifica, macar o data, lacomia
Tn favoarea compasiunii. Ce faci Tn seara asta?
- E§ti un Tnger!
- Serios? leri, avocatul partii adverse i-a spus judecatorului
c3 stnt un ticalos fara scrupule.
- Nici vorba! protesta Meredith loiala. .
El rise u§or.
- Ba da.'frumoasa mea, stnt.
Capitolul 32
Departe de a o judeca sau de a se arata Tngrozit de purtarea
ei de la optsprezece ani, Stuart asculta Tntreaga povestefara sa
dea nici un semn de ernotie, nici macar surpriza ctnd Meredith Ti
dezvalui identitatea tatalui copilului ei. De fapt, chipul lui lipsit de
vreo expresie §i tacerea nea§teptata erau atTt de tulburatoare,
TncTf, dupa ce-§i Tncheie relatarea, Meredith Tl Tntreba ezitTnd:
- Stuart, am explicat destul de clar?
- Perfect; spuse el §i, ca sa i-o demonstreze, adauga:. Nu
mai ce-ai terminat de povestit ca tatal tau e dispus sa-§i folo
seasca influenta ca sa obtina aprobarea pentru cererea lui
Farrell cu aceea§i lipsa de respect pentru consecintele traficului
dewfluenta de care a dat dovada §i cTnd l-a pus pe senatorul
Davies s-o respinga. Corect?
- Cred, cred ca da, rosti ea stingherita de condamnarea
voalata a actiunilor tatalui ei.
Pearson §i Levinson Tl reprezinta pe Farrell?
-D a.
| - Tn regula, spuse el facTndu-i semn chelnerului sa aduca
nota de plata. MTine diminea^apvoi suna pe Bill Pearson §i-l voi
Tn§tiinta de suferinta morala cu totul lipsita de sens la care clien-
tul sau o supune pe clienta mea preferata.
| ' - Si apoi? .
K - Apoi Ti voi cere sa-§i puna clientul sa semneze ni§te docu-
mente simpatice trimise de mine.
Meredith zTmbi nesigura, dar plina de speranta.
- §i asta va fi tot?
Posibil. ■■■
Capitolul 34
CTnd Meredith pleca de acasa cu cele cTteva lucruri tagate
Tn graba Tntr-o saco§a, abia daca Tncepuse sa ninga, dar cTnd
trecu Tn Indiana, ninsoarea se transformase Tn viscol. Pe auto
strada se aflau pluguri de zapada §i camioane cu nisip, becurile
lor galbene rotindu-se ca ni§te faruri. O camioneta trecu Tn vl-
teza pe ITnga ea aruncTndu-i noroi pe parbriz; trei kilometri mai
departe depa§i aceea§i camioneta, rasturnata Tn §ant, §oferul
sttnd afara §i vorbind cu un altul care oprise sa-l ajute.
Buletinul meteo de la radio anunta ca erau opt grade, tem-
peratura Tn coborTre, vizibilitatea extrem de redusa, dar Meredith
nu era con§tienta decTt pe jumatate de furtuna de afara. Toato
gTndurile Ti erau Tndreptate asupra trecutului §i a nevoii de a
ajunge la ferma pentru a-i povesti lui Matt ce se TntTmplase Tn
realitate. CTnd Patrick insistase sa piece la ferma, fusese Tncft
gocatei §i amutita de descoperirile facute. Acum, ca §ocul T§i mai
pierduse dtp efect, simtea nevoia imperioasa de a Tndrepta gre-
felile, de a explica, o nevoie care o depa§ea c a m 'll pe cea a lui
Patrick.
Chiar §i acum, numai gTndindu-se la felul cum trebuie sa se.
j j s im tit Matt cind primise telegrama aceea o facea sa-i vina
gmata.; §i tot se ^itorsese s-o Vteiteze la spital,KfjHd refuzat ca
yn cer§etor fara ffjci un fel de drepturi. N-o abandonase nicio-
iliita, nici pe ea §i nici pe copilul lor. Adevarul o umplffl de o
Oildura ThcTntatoare §i o do|pta mistQitoare sa-l faca sa Tnte-
In.iga ca nu-l omorTse pe copiliaflor §i nu-l alungase pe el din
Via^a efc.
Farurije ei .sclipeau amenintatortpe §oseaua din fata, iar
Moredith reduse viteza, tr||ndu-§i respiratia, atunci cTnd ma§ina
ilorapa pe o pojghita de gheata, alunecind Tnainte, apoi rotile
mu§cara din nou din zapada moale. J-mediat ce stapTri|BMW-l*
gtndurile Ti revenira la Matt/ Acum Tntelegea motivul aversiunii
pentru ea. Tntelegea totfcclusiv replica furioasa rostita tn>ma-
saptamTna trecuta. ,JVIai supara-mS o data §/' vei ajunge
(!•(/ dore§ti sa fi fost tu cea avortata!" ^
LuTnd Tn considerare nedreptatile incredibile care i se facu-
•nrrt, Meredith Tntelegea de ce se razbuna Tntr-o maniera care i
M pSruse extraordinar de rautaeioasa. TinTnd seama de* tot
o«oa ce credea despre ea, era ulpitor ca Tncercase sa se poarte
IMifitenos la Opera §i la deiunllJLiat Tmpreuna. Tn locul m, Mere-?'
diili n-ar fi putut fi polijicoasa, ce sa mai vorbim de prietenoasa,
Ti trecu prin minte ca Matt §i-ar fi putut trimite singur acea
Mngrama ca sa se absolve fata de tatal sau pentru abando-
p r t a lui Meredith, dar glndul disparu la fel de repede pe cTt
ipflruse. Matthew Farrell facea cum avea el chef §i nu dadea
loooteala iw a n u i. O lasase psarcinata, se Tnsurase cu ea,
Ipol Tnfrunta.se 'furia tataliSei fara Tngrijorare §i fara sa-§i ceara
*ui/o. Construise an imperiu al afacerilor bazTndu-se doar pe
Indrfizneala §|pe o vointa de fier. Nu js-ar fi temut de ta ta fjii §1
AU |l-ar fi trimis o telegrama. Cea primita de ea^tn care era de
toord sS obtina divortul, fusese trimisa evident drept raspuns la
»n»« Infecta primita de el. §i chiar §i a§a, tot venise acasa §i
Intioicase s-o vada Tnainte sa o trimita...
Lacrimile Ti Tntepara ochii §i accelera. fara sa-§i dea seama.
Trebuia sa ajunga la ei, sa-i vorbeasca, sa-i faca sa Tnteleaga.
Avea nevoie de iertarea lui, a§a cum el avea nevoie de a ei, §i
nu i se parea deloc ceva ciudat sau amenintator pentru viitorul ei
cu Parker sa simta un regret sfT§ietor §i o tandrete dureroasS
pentru Matt. Prin fata ochilor Ti defilara imagini ale viitorului.
Data viitoare cTnd Matt Ti va Tntinde mTna, a§a cum o facuse
la Opera, §i Ti va spune „Salut, Meredith", Ti va zTmbi §i T§i va
pune mTna Tn a lui. Prietenia lor nu va trebui sa se limiteze la
TntTlnirile din societate; puteau fi §i prieteni de afaceri. Matt era
un mare tactician §i un negociator stralucit; pe viitor, hotarT ea cu
afectiune, era posibil sa-l sune ca sa-i ceara sfatul.
S-ar putea TntTIni sa ia prTnzul Tmpreuna, §i-ar zTmbi unul
altuia pe deasupra mesei; ea Ti va spune problemele ei, iar el Ti
va oferi solutii. A§a se purtau vechii prieteni. Caldura din ea
crescu pTna se facu o adevarata flacara.
§oselele erau periculoase, dar Meredith abia daca baga de
seama. Imaginile TncTntatoare despre TntTlnirile prietene§ti cu
Matt fura §terse rapid de realitate, §i anume, ca nu-i putea oferi
nici o dovada ca-i spunea adevarul. Matt §tia deja cTt de mult T§i
dorea un divort fara complicatii.
Daca va intra Tn casa §i va trece direct la problema pierdeni
copilului, T§i va Tnchipui fara nici o Tndoiala ca inventase Tntreaga
poveste numai ca sa-i stTrneasca simpatia §i sa-l faca sa fie de
acord cu divortul. Ba mai rau, cumparase terenul din Houston
pentru douazeci de milioane §i tinea compania Bancroft Tntr-o
menghina de zece milioane, pretinzTnd treizeci pentru el. Va
presupune ca povestea despre pierderea copilului era un §iretlic
ca sa slabeasca §uruburile menghinei.
A§a ca singura el §ansa era sa lamureasca mai TntTi lu-
c^iflle, spunmdu-i ca va primi aprobarea pentru construirea fa-
bricii. Va Tntelege ca tatal ei acceptase sa nu-§i mai vTre
niciodata nasul Tn treburile lui, iar Matt va deveni mai Tntelegator
Tn privinta divortului, a§a cum Tncercase §i la acel dejun, Tnainte
sa primeasca telefonul. Atunci §i numai atunci, cTnd va §ti ca ea
nu mai are nimic de cT§tigat, Ti va putea explica ce se TntTmplase
cu copilul lor. Odat! ajun§i aici, o va crede cu siguranta, nu va
mai exista nici un motiv sa aiba d u b IB
Podetul de lemn de peste pTrTuI ce trecea pe Itnga ferma era
•coperit de un strat gros de zapada. Meredith accelera ca sa nu
! • Tmpotmoleasca §i t§i tinu rasuflarea. BMW-ul se avtnta Tna-
Inlct, cauciucurile alunectnd, partea din spate deraptnd lateral,
■fioi ma§ina tt§ni spre curtea din fata casei. tn lumina reflectata
iltt ctmpurile acoperite de zapada §i de luna de deasupra, co-
|mcii goi din curte erau ni§te versiuni bizare, deformate, a ceea
0« fusesera tn acea vara de demult.
Precum ni§te schelete respingatoare aruncau umbre frtnte
flnupra cadrului alb al casei, prevenind-o, iar Meredith, odata ce
•tlnse farurile §i opri motorul, fu strabatuta de un mic fior de
yioaza. La una din ferestrele de la etaj sclipea o lumina slaba.
Mutt era acolo §i era tnca treaz, iar ctnd va da cu ochii de ea, se
VI Infuria teribil.
Lastndu-§i capul pe spatarul scaunului, cobort pleoapele,
tncercind sa-§i adune curajul de care va avea nevoie pentru a
Infrunta tot ceea ce se va Tnttmpla tn minutele urmatoare. In
momentul aceia, singura in ma§ina, confruntata cu o sarcina
Incredibil de dificila §i disperat de importanta, Meredith ceru aju-
Inr pentru prima oara tn unsprezece ani.
|» - Te rog, §opti ea catre cer, fi-l sa ma creada.
Deschiztnd ochii, t§i tndrepta spatele, scoase cheile din con
tact §i t§i lua po§eta. Cu unsprezece ani, tn urma rugamintile ei
^tirbinti ca Matt sa vina la spital i se tndeplinisera, numai ca ea
nu §tiuse, iar de atunci tncetase sa se mai roage. Fara tndoiala
' I Dumnezeu se suparase pe ea. Era uimitor, t§i zise ea gata
•A izbucneasca tntr-un hohot de ris isteric tn timp ce ie§ea din
m,i§ina, ca reu§ea sa-i faca pe toti sa se tnfurie pe ea, atunci
(ilnd se straduia attt de mult sa fie o persoana draguta.
Lumina de pe.veranda.se aprinse brusc, iar rtsul disparu;
Inima ti sari tn gtt §i t§i ridica privirea vaztnd u§a deschiztndu-se.
In toata panica care puse staptnire pe ea, T§i pierdu echilibrul tn
/npada alunecoasa, se apuca de capota sa nu cada §i scapa
cheile Itnga cauciucul drept. Se apleca sa le ia, dar t§i dadu
laama ca mai avea un rtnd de chei tn po§eta §i nu vedea de ce
a nr fi apucat sa scormoneasca prin zapada. Nu tntr-un moment
cu 5sta, ctnd avea de tnfruntat cea mai importanta tnttlnire a
vl«tli ei.
Lumina de pe veranda se revarsa asupra curtii, iar Matt
ramase Tn prag, uitTndu-se uluit la seena ireala din fatarlui: o
femeie tocmai ie§ise din ma§ina, o femeie semanTnd incredibil j
de mult cu Meredith, apoi se lasase brusc jos §i se facuse
nevazuta. Reaparu iar, ocolind vehiculul prin zapada viscolita, 1
BTjbTind dupa cadrul u§ii, Tl apuca strTns, TncercTnd sa-§i alUnge
slabiciunea §i amorteala. Se holba la ea, aproape convins cS
febra Ti provoca halucinatii, iar cTnd femeia ridica mTna §i-§i dadu
de pe frunte parul stropit de fulgii de zapada, gestul Ti fu atTt de
chinuitor de familiar, TncTt sim(i Tn inirria o durere usturatoare.
Urea treptele verandei §i T§i Tnalta fata spre el.
- Salut, Matt.
Matt ajunse la concluzia ca mintea i-o luase razna. Sau ca
visa. Probabil murea Tn patul lui de la etaj. Nu §tia care dintre
cele trei variante, dar T§i dadea seama ca frigurile care Ti straba-
tusera trupul Tn casa se abateau acum asupra lui cu o frecventa
alarmanta. Aparitia din fata lui zTmbi, un fel de zTmbet dulce,
nesigur.
- Pot sa intru? Tntreba ea. Arata §i vorbea ca o versiune
angelica a lui Meredith.
O rafala de vmt rece Ti arunca zapada Tn fata §i-l trezi din
amorteala. N-avea Tn fata lui nici un fel de aparitie blestemata,
era Meredith, iar perceperea TntTrziata Ti pompa cu furie sTngele
Tn vene. Prea bolnav ca s-o conduca la ma§ina sau sa Tnghete^
de frig certTndu-se cu ea sa piece, T§i Tndrepta umerii, facu un
pas lateral §i Ti Tntoarse nepoliticos spatele, lasTnd-o sa-l urmeze
Tnauntru. Multumit ca §ocul de a o descoperi Tn pragul u§ii Ti
dadea un impuls de energie, intra Tn sufrageria aflata Tn Tntu-
neric.
- Trebuie sa ai instinctul de vTnatoare al unui ogar §i tenaci-
tatea unui buldog de-ai facut tot drumul asta pTna aici, o informa
el TntinzTnd mTna Tn bezna §i aprinzTnd lumina de sus. Vocea Ti
suna ragu§ita, hTr§Tita, pTna §i Tn urechile lui.
Meredith se pregatise pentru o TntTmpinare mult mai cum-
plita, mult mai exploziva.
i— Am primit jun pic de ajutor ca sa te gasesc, spuse ea
scrutTndu-i fata trasa, strabatuta de un junghi dureros de tan-
drete pentru el. InfruntTndu-§i dorinta de a-i lua fata Tn mTini §i a-i
toune „Tmi pare rau“, se multumi deocamdata sa-§i scoata pal-
tonul §i sa i-l Tntinda.
P - E noaptea libera a majordomului, o lua el peste picior,
Ignorfndu-i paltonul. Agata-I singura. In loc sa-l repeada*$a§a
tiiiin se a§teptase, Meredith se Tntoarse §i-§i puse paltonul peste
npiltarul unui scaun. f§i miji ochii furios §i nedumerit, comparmd
Bciiasta umilinta tacuta cu ultima TntTInire cu ea. Ei bine? se rasti
»l, S-auzim. Ce vrei?
Spre surprinderea lui, ea rTse, un rTs amuzant, rascolitor.
- Vreau ceva de baut. Da, vreau neaparat ceva de baut.
f - Am terminat §ampania, o informa el. Ai de ales Tntre
ncotch sau vodca. Nu-ti place, n-ai decTt sa te cari.
- Imi place vodca, spuse ea calma.
DucTndu-se Tn bucatarie, Matt T§i simti genunchii Tnmuin-
du-se, dar nu se lasa, turna vodca Tn pahar §i se Tntoarse Tn
nufragerie. Ea lua paharul Tmpins brutal spre ea §i se uita prin
oamera.
- Mi... mi se pare ciudat sa te vad aici dupa toti anii a§tia,
Incepu ea §ovaind.
- De ce? Aici m-am nascut §i, dupa parerea ta, aici mi-e
locul. Nu sTnt altceva decTt un muncitor murdar, nu-i a§a?
Spre consternarea lui Matt, obrajii ei se Tnro§ira de jena §i
Incepu sa-§i ceara scuze:
- Imi pare rau ca am spus a§a ceva. Am vrut sa te jignesc §i
nm spus-o pentru ca am §tiut ca o sa te doara. N-am vorbit
nerios, nu e nimic rau Tn a fi un muncitor, sTnt barbati harnici,
clnstiti...
- Ce mama naibii pui la cale? exploda Matt, apoi aproape se
pr3bu§i din cauza durerii care Ti sageta prin cap. Camera se
TnvTrti cu el. Se sprijini de perete, TncercTnd sa-§i pastreze echili-
brul. ’ f 4;. .
- Ce s-a TntTmpIat? striga Meredith. E§ti bolnav?
Matt avu presimtirea crunta ca ori se va prabu§i ca un tTnc
nfurisit, ori va varsa Tn fata ei.
- Pleaca de aici, Meredith. Capul Ti vTjTia, stomacul Ti era
Tntors pe dos. Se rasuci pe calcTie §i porni spre scari. Ma due sa
m3 culc.
- Tu chiar e§ti bolnav, izbucni ea, alergTnd spre el cTnd Tl
vazu apucindu-se de balustrada §i clatinmdu-se pe a doua
treapta. Ti apuca bratul ca sa-l ajute, idr el §i-l smulse, Tnsa nu
Tnainte ca ea sa-§i fi pus palma pe fruntea lui fierbinte. Dum
nezeule, arzi!
: > - Pleaca!
igteTaci din gura §i sprijina-te de mine, Ti porunci ea, iar el nu
avu forta sa o Tmpiedice sa-i ia bratul §i sa-l puna peste umerii
ei.
Ctnd Meredith Tl duse Tn dormitor, Matt se Tmpletici §i se
prabu§i pe pat cu ochii Tnehi§i. Nemi§cat ca... un mort. Tngrozita,
Ti ridica bratul moale, cauta pulsul, dar, Tn panica care pusese
stapTnire pe ea, nu-l gasi.
- Matt, striga ea apucTnduIlde umeri §i zgTltTindu-l. Matt, sa
nu Tndrazne§ti sa mori! Tl preveni ea isterica. Am facut tot drurnul
asta ca sa-ti spun lucrurijmportante, sa-ti cer iertare §i...
Spairna din vocea ei, frenezia cu: care Tl scutura, |§trezira Tn
cele din urma simturile amortite, iar Tn starea lui de ameteala fu
incapabila sa nutreasca vreo aversiune fata de ea. Nu mai conta
decTt ca ea era acolo, iar lui Ti era groaznic de rau.
- Gata, §opti el, nu ma zgTltTi. Fir-ar sa fie!
Meredith | i dadu drumul §i aproape ca izbucni Tn pITns de
fericire, apoi T§i veni Tn fire §i Tncerca sa-§i adune mintile. Ultima
data cTnd vazuse pe cineva prabu§indu-se a§a fusese tatal ei,
iar el aproape ca murise, dar Matt era tinar §i puternic. Avea
febra, nu o inima slabita, Nesigura de ce sa faca ca sa-l ajute,
se uita prin camera §i vazu cele doua sticlute de pe||optiera. Pe
amTndoua etichetele scria ca trebuia sa ia pilulele ,1a trei ore.
BmBMatt.' spuse ea Tngrijorata gTndindu-se ca venise poate
vremea sa mai ia ni§te medicamente, cTnd ai baut pilulele as
tea?
Matt o auzi §i Tncerca sa-§i deschida ochii, dar, Tnainte sa
apuce s-o faca, ea Ti apuca mTna, se apleca mai aproape de
urechea lui imploTTndu-l:
H - Matt;, ma auzi?
- Nu sTnt surd, rosti el cu o voce groasa, §i nu sTnt pe
moarte. Am gripa §i bron§ita. Am luat pilulele.
Simti cum salteaua se lasa Tn jos cTnd ea se a§eza ITnga el
§i chiar T§i imagina.cum degetele ei Ti dadeau u§or parul: de pe
fmnlo. Probabil ca se apropia de delir, iar Tntreaga scena adu-
imi cu un vis comic. Meredith aplecata deasupra lui, atingmdu-i
fruntea, netezindu-i parul... De-a dreptul haioasa, incredibil de
■muzanta acea scena.
- E§ti sigur ca asta e tot, gripa §i bron§ita? Tntreba ea de
i oiilalta parte a pleoapelor Tnchise.
Gura lui se strTmba Tntr-un zTmbet spontan.
I - CTt mai rau ai vrea sa fie?
I - Cred c-ar trebui sa chem un doctor.
I - Am nevoie de Tngrijirea unei femei.
Ea Ti raspunse cu un rTs tremurat, preocupat.
I - Eu sTnt buna?
9 - Foarte amuzant, §opti el.
Meredith T§i simti inima saltTnd u§or pentru ca vorbise de
pnrcei ea i-ar fi fost mai mult decTt suficienta.
• - Te las sa te odihne§ti.
- Multumesc, spuse el TntorcTndu-§i fata de la lumina de sus,
i;rt/Tnd imediat Tntr-un somn adTnc.
Meredith trase paturile peste el observTnd abia acum cei era
descult. Adormise Tn hainele Tn care fusese Tmbracat cTnd Ti
deschisese u§a §i banui ca vor fi mai calduroase decTt pijama-
Inle. Porni spre u§a, duse mTna la Tntrerupator, apoi se Tntoarse
?l !i urmari pieptul ridicTndu-se §i lasTndu-se jos Tn timp ce dor
mea. Respiratia Ti era neregulata, fata palida, dar, chiar adormit
t»l bolnav, arata ca un adversar teribil, de temut.
- Cum se face, Tntreba ea Tntr-o doara barbatul culcat pe
pat, ca de fiecare data cTnd ma apropii de tine nimic nu merge
n?a cum ar trebui?
ZTmbetuI Ti pieri §i stinse lumina. Ura haosul §i nesiguranta
din viata personala; ura sentimentul de neajutorare pe care i-l
ilfideau. La serviciu, haosul era binevenit, o stimula, Ti punea
mlntea la contributie, o bucura. La serviciu, cTnd T§i asuma ris-
ourf sau miza pe instincte, actiunile ei erau aproape Tntotdeauna
tncununate de succes. Daca nu, rezuitatui era o gre§eala, nu un
ilezastru. In toata viata ei de femeie adulta T§i asumase doar
doua mari riscuri personale §i ambele se dovedisera catastro-
fnle: se culcase cu Matthew Farrell §i se maritase cu el. §i nici
mScar acum, unsprezece ani mai tTrziu, nu se eliberase complet
de cea de-a doua. Lisa critica Tn permanenta firea previzibila,
tipicara, a lui Parker, dar Lisa nu avea cum sa Tnteleaga c£ tn dulapior erau un termometru §i cTteva sticlute cu etichete
lucrurile previzibile, sigure, erau cele pe care §i le dorea, dupa lltyfllbenite de vreme.
care tTnjea Tn viata ei personala. Tn cazul ei, ramificatiile riscurilor Oare cum aveai grija de cineva bolnav de gripa §i bron§ita?
spontane reprezentau mai mult decTt era dispusa sa Tndure. Tn 1 | Tntreba ea. Gripa facuse ravagii printre angajatii de la ma-
afaceri se pricepea de minune sa parieze pe lucrurile juste; Tn flHzin, iar Meredith Tncerca sa-§i aminteasca ce-i povestise Phyl-
viata personala, priceperea asta era pur §i simplu inexistenta. despre simptomele ei. O duruse Tngrozitor capul, mu§chii §i i
Oprindu-se sa-§i ia paltonul de pe scaun, Meredith se duse •e fficuse greata. Bron§ita era cu totul altceva, provoca conges-
apoi la ma§ina, T§i scoase saco§a §i o aduse Tn casa. Dadu sa lln pulmonara-§i tuse.
urce scarile, apoi se uita prin Tncapere cu un fel de nostalgie §i tntinzTnd mTna, Meredith scoase afara termometrul §i sticluta
vaga tristete. Era aceea§i; vechea canapea vizavi de fotoliile din cu aspirina, singurele lucruri care Ti erau cTt de cTt cunoscute,
fata caminului, cartile de pe rafturi, veiozele. Ipoi lua o alta sticluta cu o eticheta galbuie, lucioasd: spirt sani-
tar. Pe eticheta scria ca e pentru taieturi, a§a ca o puse la loc,
Capitolul 35 apoi alese un tub, indicatiile de pe el informTnd-o ca se folosea
la dureri musculare. Tl deschise, puse putin pe deget, iar mirosul
Tn dimineata urmatoare, crnd Meredith se furi§a Tn dormitorul 0 f^cu sa lacrimeze.
lui Matt ca sa verifice cum se simtea, afara continua sa ninga. Studie rafturile. Necazul era, realiza ea, ca medicamentele
Matt Tnca avea putina febra, dar fruntea nu-i mai era attt de din dulapior erau vechi. Pe o sticla mare, maronie, scria Ulei de
fierbinte. castor, iar umerii lui Meredith Tncepura sa se scuture de rTs.
Tn lumina cenu§ie a zilei, dupa o noapte de somn §i un du§ A§a-i trebuia, hotarT ea, o sa-l Tnvete minte. Habar n-avea ce
fierbinte, primirea nea§teptata din seara trecuta i se paru mai anume vindeca uleiul de castor, dar §tia ca gustul nu putea fi
degraba comica decTt nelini§titoare. decTt unul teribil de scTrbos.
TmbracTnd o pereche de pantaloni alba§tri §i un pulover de Tl Tnghesui ITnga celelalte lucruri din Tndoitura bratului, cu
un galben straludtor, se duse la oglinda sa-?i pieptene parul §i intenfia sa-l puna pe tava cu micul dejun. Tntelese brusc ca se
Tncepu sa zTrribeascci. Nu s& putu abtine. Cu cTt se gTndea mai afla Tntr-o stare de spirit excelenta pentru o persoana izolata la o
mult la noaptea trecuta, cu atTt i se parea mai amuzanta. farma, cu un barbat bolnav care o ura de moarte, dar atribui
Faptul ca era prea bolnav ca s-o scoata cu de-a sila din veselia ei faptului ca va putea pune capat acestei uri. Plus faptul
casa era un fel de hatTr al sortii. Fiind bolnav, nu se putea sa cS dorea foarte mult sa-l ajute sa se faca bine. I-o datora, dupa
aiba o discutie serioasa cu el, care cerea calm §i mult rationa- toate suferintele provocate Tn trecut, de§i fara voia ei. La euforia
ment. Daca va insista ca ea sa piece, va cT§tiga timp spunTndu-i ei se adauga un fel de nostalgie a tineretii, facTnd-o sa se simta
adevarul, o parte din el, ?i anume, ca-§i pierduse cheile Tn za din nou de optsprezece ani.
pada §i nu putea pleca. Zari un borcan mic, albastru, §i recunoscu eticheta; se pre-
Multumita de planurile ei, continua sa-§i pieptene parul. Sa- supunea ca alina simptomele congestiei §i nu mirosea mai bine
tisfacuta, se ruja §i T§i dadu cu rimel, apoi facu un pas Tnapoi §i decTt alifia din tub, dat s-ar putea sa-l ajute pe Matt. Tl adauga la
T§i studie Tnfati§area Tn oglinda. ParUl Ti crescuse prea lung, dar ce avea §i studie ce adunase pTna acum. Aspirina Tl va ajuta la
arata bine. durerea de cap, dar s-ar putea sa-i deranjeze%stomacul. Avea
Apoi, se gTndi ca trebuia sa aiba grija de el, doftoricindu*-!cu nevoie de o alternativa.
ceva medicamente. Strdbdtu coridorul §i intra Tn baie. - Gheata, spuse ea cu voce tare. Punga cu gheata Ti va
Tndeparta durerea de cap.
Duse medicamentele jos Tn bucatarie, deschise frigiderul
descoperi ca avea gheata din bel§ug. Din nefericire, dupa c
cauta prin toate sertarele §i dulapioarele, nu gasi nimic potrivit Ti
ce s-o puna. Apoi T§i aminti de saculetul ro§u din cauciuc vazul
putin mai devreme Tn dulapul de sub chiuveta din baie, cTnt)
cautase un prosop.
Urea la etaj, se apleca §i trase afara saculetul, dar nu avea
capac. Ghemuindu-se, pipai dupa capac, apoi se vTrT pe jumS
tate Tn dulap Tn cautarea lui. II vazu Tn spate, dupa o cutie cu
praf de curatat, §i trase de el, descoperind Tnsa ca respectivul
capac era ata§at de un furtun ro§u, subtire, lung de aproape un
metru, avTnd la capat un §urub ciudat din metal.
RidicTndu-se Tn picioare, Meredith controla §urubul, apoi legn
furtunul cu un nod strTns, ca sa fie sigura, §i duse dracovenia jos
sa o umple cu apa §i gheata.
Sarcina asta odata Tncheiata, singura problema cu care Ti
mai ramase sa se confrunte fu micul dejun, §i avea prea putine
din ce sa aleaga. Trebuia sa fie ceva u§or de digerat, dar asta
elimina aproape tot ceea ce gasi prin dulapioare, cu exceptia
unei pTini proaspete de pe masa. Tn frigider gasi un pachet de
felii gata preparate de carne, un altul cu §unca, o cutie cu unt §i
un carton cu oua; congelatorul continea doua bucati de carne
pentru gratar. Scoase unul §i puse doua felii de pTine Tn aparatul
de prajit, apoi se uita din nou prin dulapioare cautTnd ce-ar putea
mTnca pentru prinz. ExceptTnd doua conserve cu supa, totul era
condimentat §i greu de mestecat; tocana, spaghetii, conserve
de pe§te §i o cutie cu iapte dulce condensat. Lapte!
Plina de avTnt, §i turna pu^in Tntr-un pahar. Lichidul arata
Tngrozitor de gros, iar indicative sugerau ca putea fi folosit direct
din cutie sau diluat cu apa. Fara sa fie sigur§ cum Tl prefera
Matt, Tl gusta §i se cutremura. CTnd pTinea prajita fu gata, se
duse Tn sufragerie §i lua o masuta cu picioare rabatabile, folo-
sind-o drept tava pentru medicamente, punga cu gheata §i micul
dejun.
Capitolul 37
La miezul noptii, Matt era Tnca treaz. Avea ochii Tnchi§i, dar
mintea Ti era bTntuita de ideea ca Meredith dormea la capatul
ootldorului. La ora douasprezece jumatate se rostogoli pe spate
|l, profund vexat, deschise sticluta cu avertismentul Tmpotriva
smejelii. La ora unu §i un sfert smuci capacul §i mai lua o pilula.
Adormi, dar somnul adTnc provocat de medicamente Tl facu
•A viseze la ea... vise nesffr§ite, arzatoare, Tn care Meredith i se
fAftucea Tn brate, goala §i dornica, trecTndu-§i degetele peste
trupul lui, facTndu-l sa geama de placere. Facu dragoste cu ea
Iar §i iar, pTna o sperie, pentru ca nu se mai putea opri...
Matt, fnceteaza, ma sperii!
El se Tnfigea Tn ea tot mai adTnc, Tn timp ce Meredith Tl
Implore sa se opreasca...
Matt, gata, te rog!
In timp ce-i spunea ca viseaza...
fnceteaza, visezi!
§i amenintTnd sa cheme un doctor...
*
Daca nu te treze§ti, m3 due sa chem doctorul.
El nu voia nici un fel de doctor, o voia pe ea. Incerca sa si
urce pe ea, dar Tl Tmpinse Tnapoi §i T§i puse mTna pe fruntea lui.,
Apoi Ti oferi cafea.
- Te rog, treze§te-te! Ti-am adus cafea.
Cafea?
§i Ti §opti Tncet la ureche:
- La dracu’, visezi! ZTmbe§ti Tn somn. Gata, treze§te-te!
Injuratura fu cea care patrunse prin ceata din mintea lui.
Meredith nu Tnjura niciodata, deci ceva nu era Tn regula cu visu
lui. Ceva nu era In regula...
T§i sili ochii sa se deschida §i se uita la fata ei frumoasS
luptTndu-se sa se dumireasca unde era. Era aplecata peste el
mTinile ei apucTndu-l de umeri, §i arata Tngrijorata.
- Ce s-a TntTmpIat? Tntreba el.
vyC Meredith T§i retrase mTinile de pe umerii.tyi §i se lasa sa
cada pe pat, respirTnd u§urata.
- Te-ai zvTrcolit Tn pat §i ai vorbit Tn somn attt de tare, Tncit
te-am auzit din capatul coridorului. Cum nu te-am putut trezi, am
intrat Tn panica, dar fruntea ti-e rece. Poftim, ti-am facut ni§te
cafea, adauga ea aratTnd cu capul spre cea§ca de pe noptiera. |
Matt se forta sa se ridice Tn capul oaseior. Sprijinindu-se cu
spatele de capatul patului, T§i trecu mTna prin par TncercTnd sS
alunge urmele somnului.
- Pilulele alea, explica el. Doua cred ca-ti deglan§eaza Tn
creier un adevarat razboi nuclear.
t Meredith lua sticluta §i citi eticheta.
- Aici scrie ca n-ai voie sa iei decTt una o data.
Fara sa-i raspunda, Matt se Tntinse dupa cea§ca de cafea, o
bau aproape pe toata, apoi T§i lasa capul pe perne §i Tnchise
ochii mai multe. minute, lasTnd cofeina sa-§i faca efectul, fara
sa-i pese sau sa fie preocupat de lucrurile care-1 bmtuiserS
noaptea trecuta.
Meredith, care T§i amintea rituialul lui de sculare §i raceala
urmTnd primelor minute de trezire, se ridica §i aranja obiecteie
de pe noptiera, a§a ca sa se afle Tn treaba, apoi lua absents
halatU §i Tl puse la picioarele patului.
CTnd se Tntoarse spre el, ochii Ti erau mai vioi, fata mai
M x a td §i aproape copilaroasa. §i teribil de atragatoare.
■ - Te simti mai bine? Tntreba ea zTmbind.
I - Mult mai bine. Faci o cafea excelenta.
I - Fiecare femeie se pricepe la cel putin o specialitate culi-
fmrA. ceva cu care sa se laude ori de cTte ori i se ofera prilejul.
f El surprinse sclipirea amuzata din ochii ei §i zTmbi lene§:
1 - Unde scrie asta?
Intr-o revista pe care am citit-o la cabinetul dentistului,
Upllcei ea chicotind. Specialitatea mea culinara e cafeaua. Bine,
| l chef de un mic dejun?
1 - Asta depinde daca ai de gTnd sau nu sa m‘r-1 serve§ti ca §i
imi, din sticle §i borcane, glumi el.
j? - In locul tau a§ fi mai atent cu insultele la adresa bucataru-
im In dulapul de sub chiuveta din baie am dat de ni§te praf de
mirfltat §i-ar arata exact ca zaharul, daca ti l-a§ pune Tn fulgii de
ovflz.
Matt rTse cu pofta, apoi bau ce mai ramasese din cafea.
: - Vorbesc serios, spuse ea, zTmbindu-i de la capatul patului,
| zeitS cu plete aurii Tmbracata Tn blugi; un Tnger pus pe §otii.
C*-ai.vrea la micul dejun?
Pe tine, T§i zise el Tn gTnd, iar dorinta i se raspTndi prin tot
Itupul...
O voia pe ea la micul dejun. Voia sa se Tntinda §i sa o traga
In pat, sa-§i vTre mTinile Tn pletele matasoase ale parului §i s§-§i
uneasca trupul Tnfometat de al ei.
Voia sa-i simta mTinile mTngTindu-l, voia sa se afunde Tn ea,
••o faca sa geama pentru el.
- Orice, n-are importanta, spuse el taios, mi§cTndf paturile ca
•C ^i ascunda erectia. Voi face un du§, apoi cobor sa manTnc Tn
bucStarie.
Dupa plecarea ei', Matt Tnchise ochii §i strTnse falcile, furios
|l descumpanit. In ciuda a tot ceea ce se petrecuse Tn trecut,
mu§ea §i acum sa-l stTrneasca.
Daca tot ce-ar fi simtit pentru ea ar fi fost doar dorinta se-
xualS, §i%r fi putut-o ierta, dar nu-§i putea ierta acest dor mistui-
lor, disperat, de a fi din nou alaturi de ea... de a fi iubit de ea.
Cu unsprezece ani Tn urma se Tndragostise aproape imediat
Ot- §i Tndreptase ochii asupra ei, iar ani la rTnd dupa aceea viata
Ti fusese bTntuita de o adolescenta de optsprezece ani moftu«
roasa, aroganta, rTzind fericita. In deceniul care se scursese
culcase cu zeci de femei, toate cu mult mai experimentate decl
fusese Meredith. Actul sexual cu ele fusese reciproc avantajoij
Cu Meredith fusese un act de o frumusete inimaginabila. Su
perb. Chinuitor. Magic...
Cel putin a§a simtise atunci, foarte probabil, trase el con
cluzia acum, pentru ca fusese atTt de nebun dupa ea ca nu-^i
mai daduse seama de diferenta dintre imaginatie §i reajitate. U
optsprezece ani Tl vrajise, dar la douazeci §i noua era cu mull
mai periculoasa pentru lini§tea lui sufleteasca. Se schimbase,
iar.transformarile din ea Tl intrigau §i-l atrageau. Distinctiei din
tinerete i se adaugase lustrul elegantei, dar Tn ochi Ti stralucea
aceea§i fragilitate ginga§a, iar surTsul continua sa alterneze do
la provocator la Tnsorit m functie de starea ei de spirit.
La optsprezece ani posedase o candoare dezarmanta, care
Tl fermecase §i-l surprinsese: la douazeci §i noua era o femeie
de afaceri plina de succes, dar parea sa fi ramas la fel de
naturala §i lipsita de afectare ca §i Tnainte. Iar un lucru la fel de
surprinzator era faptul ca parea complet indiferenta sau tncon-
§tienta de frumusetea ei. leri, nu se oprise nici macar o data sa
se aranjeze Tn oglinda din sufragerie, nu se uitase nici Tn treacat
la ea.
Spre deo^ebire de celelalte femei frumoase pe care le cuno-
§tea, nu pozase §i nu luase o anumita pozitie, nu-§i trecuse
degetele prin parul aceia minunat numai ca sa-i atraga atentia.
Frumusetea i se maturizase, iar silueta capatase rotunjimi volup-
tuoase, permitTndu-i sa arate la fel de ispititoare Tn blugi §i pu
lover ca §i Tn blana de samur §i rochia neagra purtate Tn ziua
cTnd luasera prTnzul Tmpreuna.
STngele Ti zvTnci Tn vene §i simti mTncarimi Tn palme, dornic
sa exploreze §i sa mTngTie acele rotunjimi. Pe nea§teptate, min-
tea-i tradatoare Ti oferi o solutie extrem de ademenitoare: dacS
ar mai avea-o o singura data, ar reu§i poate sa-§i stinga definitiv
setea pentru ea §i sa §i-o scoata din cap odata p ln tru tot-
deauna... InjurTnd Tn barba, Matt se scula din pat §i Tmbraca
halatul. Era nebun numai sa se gTndeasca din nou la o relatie
intima cu ea.
Din nou? Se opri brusc. Pentru prima oara de la sosirea ei
f|Uyl sS analizeze situatia fara sa se simta slabit sau dominat de
ifsclQle eecundare ale blestematelor de pilule. De ce naiba v e v
p i e la ferma?
RSspunse ea Tnsa§i la Tntrebare: vreau sa facem pace...
Bun, acceptase sa faca pace cu ea. Atunci de ce mai era
tG O lo ? Meredith nu venlse sa se joace de-a nevasta cu el, nici
¥<nt).1, a§a ca de ce ramasese, aducTndu-i cafea la pat §i
j!mlu-§i toata silinta sa-l farmece §i sa-l dezarmeze?
Raspunsul Tl izbi ca o galeata cu apa rece, lasTndu-l ca
H u n it de propria prostie. ,Am vrut terenul aceia din Houston
puittru companie, dar nu ne putem permite sa platim treizeci de
milioane".
Dumnezeule, femeia asta era ca un drog! Ti luase mintile.
Mnredith voia terenul din Houston pentru pretul de la Tnceput §i,
dii|>3 cTte se parea, era dispusa sa faca orice ca sa-l obtina,
ehliir sa-i gTdile orgoliul. Scuzele ei abjecte, presupusa dorinta
p*ntru un armistitiu, atitudinea de sotie grijulie nu fusesera decTt
6 pficaleala avTnd drept scop capitularea lui.
Revoltat peste masura de duplicitatea §i naivitatea ei, Matt
I l duse la fereastra §i trase draperiile la o parte, uittndu-se
nfiirS, vazTnd-o cu ochii mintii stTnd sfioasa ITnga pat: voi ac-
tmpta hotarirea ta drept pedeapsa...
Pedeapsa? T§i zise el furios. Sfioasa? Meredith nu §tia nici
milcar ce Tnseamna cuvTntul; ea §i tatal ei calcau Tn picioare pe
orlclne le ie§ea Tn cale §i o faceau de parea ar fi fost un drept
dlvin. Singurul lucru care se schimbase Tn Meredith era ca Tnva-
(ane sa fie tenace. Fara Tndoiala ca se va vTrT §i Tn pat cu el,
died va considera ca a§a T§i va obtine terenul, T§i zise el cu
Mipulsie.
Rasucindu-se pe calcTie, Matt T§i ridica servieta de la podea,
o deschise §i trase afara telefonul celular aflat Tntotdeauna Tna
untru. Suna la ferma Tnvecinata, iar cTnd Sue O’Donnell Ti ras-
punse, Matt se interesa politicos de familia ei, apoi spuse;
i - Am ramas tnzepezit. Vrei sa-l rogi pe Dale sa curete dru
mul?
' - Cum sa nu, accepta ea imediat. Trebuie sa vina acasa Tn
dtipS-amiaza asta §i-l trimit acolo Tndata ce sose§te.
Furios pentru Tntfrziere, dar incapabil sa nascoceasc.'i i
plan, Matt Tnchise telefonul §i porni spre baie. Tnainte ca past
nea sa-l Tndemne sa faca ceva ce I-ar costa cTt Ti mai samasoi
din mTndrie §i respect de sine, o va scoate pe Meredith din cai
Iar pentru asta nu trebuia sa faca altceva decTt sa-i gaseasi
cheile. T§i amintea vag ca Tn seara Tn care sosise o vazu*
coborTnd din rha§ina, apoi aplecTndu-se Tn partea stTnga, ITng
cauciucul din fata. Cheile erau probabil pe undeva, pe acoll
Perspectiva de a scormoni prin zapada era mai putin dezgui
tatoare decTt cea de a o avea pe cap Tnca o zi. Sau noapt(
Daca nu i le va putea gasi, - Ti va lega firele, ca ma§ina i
porneasca §i fara chei. IntrTnd Tn vana dadu drumul.la du§ TntrM
bTndu-se daca ma§ina era dotata cu un sistem de alarma careJ
va bloca motorul daca va Tncerca a§a ceva. Daca da, va gasi I
alta solutie, Tnsa, Tntr-un fel sau altul, o va face sa piece. Imedial
ce drumul va fi curatat de zapada, Ti va da cinci minute ca sa-fi
Tmpacheteze lucrurile' §i sa iasa afara.
Capitolul 38
Tncheindu-§i Tnca nasturii de la cama§a, Matt coborT scarilt
cu pa§i mari §i hotarTti. Meredith se rasuci spre el vazTndu-l cn
trece furios pe ITnga u§a bucatariei, T§i ia jacheta de piele §1
porne§te spre u§a de la intrare.
- Unde te duci?
- Ma due afara sa-fl caut cheile. Tti mai aminte§ti unde le-ai
scapat?
Gura ei se deschise mirata observTnd hotarTrea care Ti Tn-
cle§ta falca.
- Le-am scapat cTnd am Tnconjurat ma§ina prin fata, dar nu
exista nici un motiv ca sa...
- Ba da, replica el pe un ton categoric, exista. §arada a
durat suficient. Nu te mai preface atTt de surprinsa, se rasti el.
E§ti la fel de satula ca mine de presupusul extaz conjugal. Ea
trase brusc aer Tn piept de parea ar fi palmuit-o, iar Matt adauga
cu raceala: Tti admirtenacitatea, Meredith. Vrei terenul din Hous
ton pentru douazeci de milioane §i un divort rapid, amical, fara
publicitate. Ti-ai petrecut doua zile Tngrijindu-te de mine ca sa
fM arflt mai binevoitor Tn ambele cazuri. Ai Tncercat §i nu ti-a
ft iijil. Acum du-te Tnapoi Tn ora§ §i poarta-te ca un manager
p m p e te it. Da-ma Tn judecata pentru terenul din Houston §i
f e n divortul, dar termina cu farsa asta gretoasa. Nu ti se potri-
Vo|ln deloc rolul de sotie iubitoare, ascultatoare §i probabil ca
mai scTrbita de el decTt sTnt eu.
Il Tntoarse spatele §i ie§i afara. Meredith ramase cu ochii
felronlti spre locul unde statuse, inima zvTcnindu-i cuprinsa de
p«nlc§, dezamagire §i umilinta. Matt trasese brusc concluzia ca
Ultimele doua zile fusesera o §arada plictisitoare. Clipind ca
| | * §i alunge lacrimile de durere, T§i mu§ca buza §i reveni la
ligule. Era clar.ca scapase §ansa cea mai potrivita de a-i spune
CA nu facuse un avort.
Nu avea nici cea mai vaga idee ce adusese aceasta schim-
twre Tn starea lui de spirit, provocTndu-i aversiunea pentru ea.
Dotesta neprevazutul plin de surprize reprezentat de Matt; Tntot-
ilwiuna se purtase a§a. Nu §tiai niciodata ce gTndea sau ce va
face Tn clipa urmatoare. Inainte de a pleca din casa asta Ti va
ipune adevarul despre ceea ce se petrecuse cu unsprezece ani
In urma, dar acum nu mai era sigura daca lui Ti va pasa, chiar
ilacS ar fi crezut-o. Lua un ou §i-l izbi- atTt de tare de margfnea
llyflii, TncTt galbenu§ul se Tmpra§tie.
Timp de zece minute, Matt pipai prin zapada din jurul cauciu-
cului din fata al BMW-ului, TncercTnd Tn zadar sa dea de bleste-
inatele de chei; sapa §i dadu zapada la o parte pTna manu§ile |
le udara, iar mTinile Ti Tnghetara, apoi renunta §i Ti verifica siste-
mu| de alarma uitTndu-se pe geam. Chiar daca i-ar fi fortat por
tiera §i i-ar fi legat firele, sistemul de alarma era instalat astfel
IncTt motorul sa nu porneasca.
'—| Micul dejun e gata, spuse Meredith stingherita, intrTnd Tn
sufragerie dupa ce auzise u§a de la intrare trTntindu-se. Ai gasit
cheile?
- Nu, replica Matt, luptTndu-se sa nu-§i iasa din sarite. Avem
un lacatu§ Tn ora§, dar duminica e Tnchis.
Meredith Ti servi omleta, apoi se a§eza vizavi de el. Incer-
cfnd cu disperare sa reTnvie atmosfera degajata de ieri, Tntreba
cu o voce calma:
- Vrei sa-mi spui ce te-a facut sa ajungi dintr-o data la
concluzia ca sfir§itul asta de saptamTna a fost o intriga plictisl-1
toare pusa la cale de mine?
- Sa zicem ca odata cu sanatatea mi-a revenit §i capacl-j
tatea de a gTndi, replica el taios. Tn cele zece minute cTt mTncarfl,
Meredith Tncerca sa-l atraga Tn diferite conversatii, dar eforturila
Ti fura rasplatite de replici scurte, du§manoase. Tn clipa Tn care
termina de mTneat, se ridica §i spuse ca va Tncepe sa Tmpa-
cheteze lucrurile din sufragerie.
Cu inima zdrobita, Meredith Tl. urmari plecTnd, apoi se apucci
automat sa faca curatenie Tn bucatarie. Dupa ce §i ultima farfu-
rie fu spalata §i pusa la uscat, se duse la rTndul ei Tn sufragerie.
- Ai multe de Tmpachetat, spuse ea, hotanta sa-l TmblTn-
zeasca. Cu ce te pot ajuta?
Matt Ti auzi rugamintea din voce, iar cTnd T§i Tndrepta umerii
§i se uita la ea trupul Ti reactiona imediat, strabatut de. un nou val
de dorinta. A i putea urea sus cu mine §i mi-ai putea oferi acest
deiicios corp al tau.
- Fa ce vrei.
De ce, se Tntreba Meredith cu Tnver§unare, trebuia sa fie atTt
de inabordabil §i de ce o considera dintr-o data plictisitoare §i
enervanta? Tatal lui Ti spusese za Matt fusese Tnnebunit de
durere din cauza presupusului ei avort, iar refuzul ei de a-l ve
dea mai ca-l omorTse. Tn momentul aceia crezuse ca Patrick
exagera sentimentele lui Matt pentru ea; acum era sigura, iar
certitudinea o facea sa se simta ciudat §i inexplicabil de depri-
mata. Dar n-o surprinse. Matt fusese Tntotdeauna capabil sa-§i
usume mari responsabilitati, dar era imposibil ca sa-§i dea ci
neva seama ce gTndea sau simtea cu adevarat.
SperTnd totu§i ca starea lui de spirit se va ameliora daca Tl
va lasa singur, se duse la etaj §i T§i petrecu dimineata Tmpa-
chetTnd lenjeria de pat §i restul hainelor de prin dulapuri, care,
dupa cum Ti spusese la micul dejun, urmau sa fie daruite unui
azil de batrTn. ~u
Se vor pastra doar lucrurile legate de familie, iar Meredith le
alese cu grija din dulapul parintilor lui, asigurTndu-se ca Tn cutiile
pentru azil nu va ajunge nimic din ceea ce-ar putea avea o
valoare sentimentala. FacTnd o pauza, se a§eza pe pat §i lua un
album de fotografii care apartinuse mamei lui Matt.
I ra plin de fotografii, cele mai multe attt de vechi, TncTt erau
• Ingalbenite, Majoritatea reprezenta rude din tara de origine:
fslri dragute, cu par lung §i bonete, barbati chipe§i, Tncruntati.
B u t) fiecare fotografie era trecuta data cTnd fusese facuta §i pe
H ie Tnfati§a. Ultima era §i cea mai recenta, o fotografie de la
nunta mamei §i tatalui fui Matt. 24 aprilie 1949 era notat dede-
iiih t cu scrisul ei ordonat. JudecTnd dupa varietatea de nume
din album, Elizabeth Farrell avusese Tn Irlanda o multime de
V«rl, veri§oare, unchi §i matu§i, T§i zise Meredith ztmbind tandrul
fntiebTndu-se melancolica cum era sa te tragi dintr-o familie a§a
Ht numeroasa.
La prTnz cobort. MTncara sandvi§uri §i, cu toate ca Matt nu
I t purta mai prietenos, raspunse cel putin Tntrebarilor §i remar-
i.ilor ei cu o politete rece, iar ea o lua drept un semn Tncurajator
61 starea de spirit i se ameliora. Dupa ce termina de aranjat
lucrurile Tn bucatarie, arunca o ultima privire satisfacuta Tncaperii
Iticind de curatenie, apoi se duse Tn sufragerie, unde Matt Tmpa-
cheta melodic carti §i alte nimicuri punTndu-le Tn cutii de carton,
l e opri Tn prag, uitTndu-se Ja felul Tn care cama§a din piele de
cflprioara se Tntindea peste umerii lati, musculo§i, revenind la
loc ori de cTte ori T§i ridica bratul. T§i scosese blugii care se
udasera cTnd Ti cautase cheile, iar acum purta o pereche de
pnntaloni gri, materialul luTnd forma §oldurilor §i a picioarelor
lungi, cu mu§chi tari. Pret de o clipa se gTndi chiar sa mearga Tn
npatele lui sa-i Tnconjoare talia cu bratele §i sa-§i lase obrazul pe
npatele lui. Se Tntreba ce-ar face Matt. Probabil ar Tmpinge-o la
o parte, T§i zise ea cu tristete.
I§i aduna curajul pentru a-i Tnfrunta refuzul §i facu un pas
Inainte, dar, dupa o jumatate de zi Tn care Ti Tndurase toanele
imprevizi^He, era cu nervii Tntin§i la limita, cu temperamentul
yata sa-i scape de, sub control. Tl urmari lipind ultima cutie cu
cflrti.-apOi'spuse:
- Te mai pot ajuta cu ceva?
- Nu cred, din moment ce am terminat deja, spuse el fara sa
tie deranjeze sa se Tntoarca.
Meredith Tncremeni, efortul de a se calma trimitTndu-i pete
ro§ii Tn pometii Tnalti. Cu o ultima Tncercare de a vorbi politicos,
spuse:
- Ma due Tn camera lui Julie sa Tmpachetez lucrurile lasate
acolo. Vrei o cea§ca de cafea?
- Nu, o repezi el.
- Nu vrei nimic altceva?
- Of, pentru numele lui Dumnezeu! exploda el, rotindu-se
spre ea. fnceteaza sa mai faci pe nevasta rabdatoare §i sfTntS,
§i cara-te de aid.
Furia Ti aduse flacari Tn o c h |% i strTnse pumnii, luptTndu-se
cu lacrimile §i cu impulsul de a-i trage o palma.
- Bine, riposta ea, chinuindu-se eroic sa-§i mentina demni- ,
tatea ranita. N-ai decTt sa-ti pregate§ti tu cina §i s-o manTnci
singur. IntorcTndu-i spatele, porni Tn sus pe scari.
- Asta ce naiba mai vrea sa Tnsemne? Tntreba el indignat.
Meredith se Tntoarse spre el privindu-l ca o zeita furioasa,
aroganta, parul cazTndu-i Tn valuri pe umeri.
- Tnseamna ca te cred o companie jalnica.
Era un adevar atTt de banal, Tnctt Matt ar fi izbucnit Tn ris
daca n-ar fi fost deja atTt de furios pe sine Tnsu§i pentru ca o
dorea, chiar §i acum cTnd Ti arunca privirea aceea udgatoare. 0
urmari TntorcTndu-i spatele §i mergTnd mai -eteparte pe coridorul
de sus, apoi Matt porni alene spre fereastra. Se apuca cu mTna
de pervazul de sus §i se uita Tn curte.
Drumul era curatat de zapada. Dale O’Donnell tiebuie sa fi
venit cTnd ei servisera prTnzul: Tirnp-.de cTteva m H utep/latt ra- I
mase la fereastra, luptTndu-se cu impulsul de a merge sus §i a
descoperi daca Meredith T§i dorea attt de mult terenul din Hous
ton, TncTt sa se bage Tn pat cu elf' Existau cai Chiar mai cumplite
de a petrece o zi §i o noapte de iarna, §i nici o razbunare mai
placuta decTt sa o lase sa-§i faca mendrele, apoi s-o trimita la
plimbare, fara sa-i dea nimic.
Dar tot ezita, retinut de ni§te scrupule vagi... sau simtul auto-
conservarii. P leci|d de la fereastra, T§i scoase jacheta din d ila p I
§i se duse din nou afara, ferm hotarTt sa-i gaseasca cheile.
Dadu peste ele doar la cTtiva centimetri de locul unde le cautase
prima oara,
- Drumul e liber, anunta el intrTnd Tn camera lui Julie, unde
Meredith punea ni§te albume vechi Tntr-o cutie. Tmpacheteaza-ti
lucrurile.
> Meredith se roti brusc, jignita de tonul lui rece, pierzTnd orice
.f^Binnta pentru o impacare, pentru o revenire la atmosfera prie-
linoiisa de ieri. AdunTndu-§i curajul, Tnveli Tncet §i ultimul album.
Acum, ca venise momentul sa-i spuna despre cum pierduse
b p llu l, se a§tepta ca el sa reactioneze Tn genul .^incer sa fiu,
tlmga mea, pupn Tmi pasS".
Numai gTndul la aceasta posibilitate o facu sa clocoteasca
tin furie. Dupa o jumatate de zi Tn care Ti suportase sarcasmul §i
■cerea TncapatTnata, nervii §i temperamentul 1 se apropiau de
punctul limita. Puse cu atentie albumul Tn cutie, apoi T§i Tndrepta
■merii §i se uita la el.
I - Tnainte de a pleca, trebuie sa-ti mai spun ceva.
- Nu ma intereseaza, izbucni el. Aduna-ti lucrurile.
' - Nu ma mi§c pTna nu-ti spun motivul pentru care am venit
fapt aici, spuse ea, apoi scoase un tipat cTnd el Ti apuca
i)ra|ul.
- Meredith, se rasti el, termina cu prostiile §i cara-te!
- Nu pot! se dezlantui ea, eliberTndu-§i bratul. N-am... n-am
flheile. Iar atunci ochii lui Matt se Tndreptara spre saco§a de
Ifng5 pat. Matt nu-§i amintea prea limpede seara ftvcare sosise,
dur era al naibii de sigur ca ar fi observat daca avusese sau nu
0 8aco§a. §ocul vederii ei trebuie sa i se fi Tntiparit Tn mintq.
Ma§ina era Tncuiata, Tnsa ea reu§ise sa-§i scoata saco§a! Tntor-
c!ndu-se, Ti Tnhaja po§eta de pe noptiera §i Ti goli continutul pe
pat. Deasupra portofelului §i trusei de machiaj ateriza un set de
chei.
- Deci, rosti el cu o voce mieroasa, n-ai chef?
Cuprinsa de panica §i disperare, Meredith T§i puse fara sa
■e gTndeasca mTna pe pieptul lui.
- Matt, te rog, ascu!ta-ma. Ti urmari privirea atintiridu-se asu
pra mTinii ei, apoi TnaltTndu-i-se Tncet spre fata, iar cTnd Ti TntTIni
ochii observa o^schimbare distincta, de§i nu-§i dadu seama ca
fusese provocata de gestul intim. Maxilarul T§i pierdu din rigidi-
tnte, corpul i se relaxa; ochii nu-i mai fura duri §i indiferenti, ci o
titudiau lene§i §i banuitori; pTna §i vocea Ti era alta, calda, pla-
cut3, ca satinul peste otelul rece:
- Da-i drumul §i vorbe§te, scumpo, Tti voi sorbi fiecare cu-
vTnt.
Uittndu-se Tn ochii aceia cenu§ii acoperiti pe jumatate da
pleoape, mintea lui Meredith tresari alarmata, dar era prea dis-
perata sa-i spuna adevarul ca sa acorde atentie avertismentulul
sau chiar sa observe ca mTinile lui alunecau Tn sus §i tn jos pe
bratele ei. TragTnd repede aerTn piept, T§i Tncepu discursul repe-
tat toata dimineata:
- Vineri seara m-am dus la apartamentul tau ca sa Tncerc sSi
ma Tnteleg cu tine...
- Asta o §tiu deja, o Tntrerupse el.
- Dar nu §tii ca m-am certat cumplit cu tatal tau.
- STnt sigur ca tu nu te-ai certat, scumpo, rosti el cu un
sarcasm voalat. O femeie bine crescuta ca tine nu s-ar cobort
niciodata atTt de jos.
- Ba am facut-o, spuse Meredith tulburata de atitudinea lui,
dar hotarita sa mearga mai departe. Vezi tu, tatal tau mi-a spus
sa ma tin cTt mai departe de tine; m-a acuzat ca am omortt
copilul nostru §i ca te-am distrus §i pe tine. La Tnceput eu... eu
n-am §tiut despre ce vorbe§te.
- Gre§eala trebuie sa fi fost a lui, nu ti-a explicat destul de
clar...
- Nu-ti mai lua aerul asta superior, Tl avertiza Meredith, os-
cilTnd Tntre panica §i disperare. Tncerc sa te fac sa Tntelegi.
- Tmi cer scuze. Ce anume ar trebui sa Tnteleg?
- Matt, nu am facut un avort, am pierdut copilul. L-am pier
dut, repeta ea, scrutTndu-i chipul flegmatic Tn cautarea vreunui
semn.
- Ai pierdut copilul. Tnteleg. Ochii i se oprira asupra buzelor,
iar mTna Ti urea pe brat cuprinzTndu-i ceafa. AtTt de frumoasa...
§opti el gutural. Ai fost Tntotdeauna atTt de afurisit de frumoasa...
Uluita §i paralizata de cuvintele lui, de timbrul ragu§it al
vocii, Meredith se uita la el cu ochi mari, nesigura de ce gTndea,
incapabila sa creada ca-i acceptase explicatia atTt de u§or §i attt
de calm.
- AtTt de frumoasa, repeta el, degetele strTngTndu-i-se in
jurul gTtului, §i mincinoasa. Tnainte ca ea sa-§i poata aduna gTn-
durile, gura lui se pravali peste a ei cuprinzTnd-o Tntr-un sarut de
o senzualitate barbara, despartindu-i buzele cu cruzime. De-
getele'i se Tnfipsera Tn par, rasucindu-se Tn jurul §uvitelor, dTn-
Hy*| cu forta capul pe spate §i tinlnd-o prizoniera, Tn timp ce
Nmlxi i se Tmpingea insolenta Tn gura.
Scopul sarutului era sa o pedepseasca §i sa o umileasca, iar
Meredith T§i dadu seama, dar Tn loc sa i se opuna, a§a cum Matt
I nr fi a§teptat din partea ei, se agata de gTtuI lui, T§i lipi trupul de
•I lui §i-l saruta cu toata tandretea sfT§ietoare §i remu§carea
ilmeroasa din inima ei, TncercTnd sa-l convinga Tn felul asta ca-i
b u n e a adevarul.
Reactia ei Tl facu sa Tncremeneasca §ocat; se Tncorda dorind
parcS sa o Tmpinga la o parte, apoi, gem.Tnd adTnc, o strTnse la
plupt §i o saruta pe Tndelete, cu nesat, fnabu§ind orice Tncercare
do aparare din partea ei, Tnnebunind-o de dorinta. Sarutul se
mllnci necrutator, gura lui mi§cTndu-se nerabdatoare, convinga-
lonre, peste a ei, iar Meredith simti apasarea trupului excitat.
CTnd el T§i rid ica jn ;sfir§it capulj Meredith era prea ametita
M sa priceapa imediat sensul caustic al Tntrebarii lui:
: - Folose§ti anticonceptionale? Tnainte de a ne vTrT Tn pat ca
»l-mi arati cTt de mult Tti dore§ti terenul din Houston, vreau sa
mfi asigur ca nu va exista un alt copii din TntTlnirea asta sau un
nit avort.
Meredith facu un pas Tn spate, uitTndu-se la el furioasa §i
Uluita.
- Avort!? rosti ea simtind cum i se pune un nou Tn gTt. N-ai
mizit ce ti-am spus? Am pierdut copilul.
- Naiba sa te ia, nu ma minti!
1 - Trebuie sa ma asculti...
- Nu mai vreau sa vorbesc, spuse el brutal, iar gura se lasa
llr peste a ei, devorTnd-o Tnfometat.
Tnnebunita sa-l opreasca, sa-l faca sa Tnteleaga Tnainte de a
(I prea tTrziu, Meredith se lupta §i reu§i Tn cele din urma sa-§i
nlibereze gura.
- Nu! striga ea“ strecurTndu-§i palmele pe pieptul lui, punTn-
ilu-§i fata pe cama§a. MTna lui Ti apuca ceafa, de parea ar fi vrut
#fl-i dea din nou capul pe spate, iar Meredith se lupta cu o forta
nfiscuta din teroare §i panica, TmpingTndu-i mTinile la o parte §i
emulgTndu-se din Tmbrati§area lui.
- Nu am facut avort, nu-i adevarat! striga ea facTnd un pas
In spate, respirTnd rapid, sacadat, cuvintele revarsTndu-i-se pe
gura cu toata suferinta §i furia de care era capabila. Discursul
pregatit cu grija §i repetat ti zbura complet din minte, Tri locul lui
aparTnd un torent de cuvinte Tndurerate. Am pierdut copilul §i era
ctt pe ce sa mor. L-arn pierdut! Nici un doctor nu face un avort la
§ase luni...
Cu cTteva minute Tn urma ochii lui arsesera de patima, Tnsili I
acum o flugerara cu;uh dispret salbatic.
- Ba o face, daca dai spitalului o Tntreaga aripa noua.
- Nu e vorba de ceva legal, e prea periculos.
- Se pare ca da, din moment ce-ai zacut acolo timp de j
aproape doua saptamTni. *
Meredith realiza ca el analizase toate astea cu mult timp Tn
urma, trasese propriile concluzii, chiar daca erau eronate, §i
nimic din ceea ce-i va spune nu-i va schimba parerea. AdevSrul
crud o zdruncina §i T§i Tntoarse capul Tntr-o parte, §tergTndu-§i
lacrimile amare, gata sa i se reverse pe obraji, dar nu se putu
opri sa nu-i vorbeasca:
- Of, te rog, Tl implora ea distrusa, asculta-ma. Am avut o
hemoragie §i am pierdut copilul nostru. J-am cerut tatalui meu
sa- ti trimita o telegrama Tn care sa-ti spuna ce s-a TntTmpIat §i
sa-ti ceara sa te Tntorci. acasa. Nu mi-am imaginat ca te va minti
sau ca te va opri sa intri Tn spital, dar tatSI tau mi-a spus ce-a
facut... Lacrimile nu mai putura fi oprite, Ti inundara ochii, iar
Meredith continua cu o voce frTnta: Am crezut ca te iubesc.
Te-am a§teptat sa vii la spital. Am a§teptat, §i-am a§teptat,
pITnse ea, dar tu n-ai aparut.
T§i pleca capul, umerii tremurTndu-i din cauza hohotelor pe
care nu le mai putea stapTni. Matt §tia ca pITnge, dar Ti fu imposi-
bil sa reactioneze din cauza unei amintiri ce-i fulgera creierul ca
un junghi dureros Tn clipa Tn care Meredith pomenise de tatal ei,
imaginea lui Philip Bancroft Tn biblioteca din casa lui, alb la fata
de furie. Te crezi dur, Farrell, dar nu §tii Tnca cum e sa fii
necrutator. Nu ma voi da Tn laturi de la nim ic ca sa o eiiberez pe
Meredith de tine!
Dupa acea tirada, dupa ce-§i varsase naduful, Bancroft Ti
ceruse lui Matt sa Tncerce sa se Tnteleaga de dragul lui Me
redith. Bancroft paruse sincer. Paruse gata sa accepte casato
ria, de§i Tn sila.
Dar o facuse oare? se fjjtreba Matt acum: Nu ma voi da f ii
Iniim de la nimic ca sa o eliberez pe Meredith de fine...
In clipa aceea, Meredith i§i ridica ochii spre el. ■ starea de
ftBinlizie ^n e sig u ra n ta Tft care se afla, Matt se uita in ochii ei §i
i ti vSzu acolo mai ca-l facu sa cada in g e n u n c lj erau plini de
lnc.rlmi §i de o implorare muta.
§i adevar. Uiraadevar cumplit, de nesuportat, care ii frinse
Inima.
I - Matt, §opti ea printre suspine, am... am avut o fetita.
[ - Oh, Dumnezeule! gemu el §i o strtnse la piepSl luMDum-
iin/eule!
Meredith se agata de el, lipindu-§i de cama§a lui o brazul
timed, incapabila sa puna capat tristetii §i regretului, acum ca
phi Tn bratele lui.
' - Am botezat-o Elizabeth, dupa mama ta.
Matt abia daca o auZiKntreaga fiinta B e ra torturata de ima
ginea lui Meredith stind singura in spital, a § te p tin d u -||i zadar.
r - Nu, implora el soarta, stringind-o §i mai tare la piept,-
frec?ndu-§i barbia de parul ei.SFe rog, nu.
- N-am putut merge la inm ormintare, §opti ea cu o voce
ijftuita de emOtie, am fost prea bolnava.-Jata M -a spus c-a fost
icolo... nu... nu m-a mintit in privinta asta, a§a-i?
Agonia simtita de Matt cind ea pomeni de o inmormintare §i
t i fusese prea bolnava fu cit pe ce saHdoboare.
lisuse! gemu el, tinind-o s tip s la ^ie p t, trecindu-§i m ifile
pnste spatele ?i umerii ei, incercind neputincios sa aline sufe-
iin(a provocata fara vina lui cu multi ani in urma. Meredith T§i
rldlcS spre el fata scatdata Tn lacrimi implorTndu-i consolarea.
P - I-am cerut ca Elizabeth sa aiba zeci de flo W a sfhm orl
mlntare. I-am spus ca trebuie sa fie trandafiri roz. Nu... nu c re zi
f it m-a mintit cTnd-vm-a asigurat ca le-a trim is ? /
, - Le-a trimis, q Tncredinta •'Matt cu ardoare. STnt sigur ca a
facut-o.
fc - N-a§... n-a§ suporta sa §tB ca n-a primit flori...
- Oh, te rog, draga mea, murmura Matt, zdruncinat. Destul.
1« rog.
Prin pTcIa deasa a propriei suferinte §i amaraciuni, Meredith
mui mThnirea din vocea lui Tngro§ata, Ti vazu c h f | | | rava§it de
durere §i fu cuprinsa de o tandrete cople§itoare, care-i umplu
inima de ginga§ie.
Nu pITnge, murmura ea, lacrimile ei curgTndu-i fara sa §i le
poata opri. tntinse mtna §i T§i puse degetele pe obrajii lui. Acum
s-a terminat. Tatal tau mi-a spus adevarul. De aceea am venit
aici, Tntelegi... Trebuia sa-ti povestesc ce s-a TntTmpIat. A trebuit
sa-ti;cer sa ma iertt...
DTndu-§i capul pe spate, Matt Tnchise ochii, TncercTnd sa
Tnghita nodul din gTt. Sa te iert? repeta el, o §oapta chinuita.
Pentru ce?
- Pentru ca te-am urTt Tn toti anii a§tia.
El T§i sili ochii sa se deschida §i se uita Tn jos la fata ei
frumoasa.
- Nu se poate sa ma fi urTt mai mult decTt ma urasc eu
acum.
Meredith simti o strTngere de inima la vederea remu§carilor
chinuitoare din ochii lui; paruse mereu atTt de invulnerabil, TncTt
nu-l crezuse capabil de emotii putemice. Sau poate judecata Ti
fusese Tntunecata de tinerefe §i de lipsa de experienta. Dar
oricum ar fi fost, acum voia doar sa Tncerce sa-l calmeze.
- S-a terminat. Nu te mai gTndi, spuse ea Tncet, lasTndu-§i
fata pe pieptul' lui, dar fu o sugestie zadarnica, pentru ca Tn
tacerea care urma nici unul din ei nu reu§i sa se gTndeasca la
altceva.
- Ai avut dureri mari cTnd s-a TntTmpIat? Tntreba el Tntr-un
final. _ -
Meredith vru sa-i spuna din nou sa nu se mai gTndeasca la
trecut, dar o parte a mintii ei realiza ca Matt Ti cerea sa-i Tmpar-
ta§easca acum lucrurile pe care ar fi avut dreptul sa le §tie cu
unsprezece ani Tn urma. ti oferea Tn acela§i timp §ansa tTrzie de
a apela la ajutonpde care ar fi avut nevoie atunci.
Iar Meredith Tntelese Tncetul cu Tncetul ca T§i dorea acest
ajutor, chiar §i acum. StTnd Tn cercul format de bratele lui, simti
mTngTierea u§oara a mTinii lui la ceafa §i pe umeri, §i dintr-o data
nu mai avu douazeci §i noua de ani; avea din nou optsprezece,
el douazeci §i §ase §i era Tndragostita. Matt reprezentalforta,
siguranta §i speranta.
Dormeam cTnd s-a declan§at hemoragia, Tncepu ea. Ceva
m-a trezit... m-am simtit ciudat §i am aprins veioza. CTnd m-am
uitat, cuvertura era plina de sTnge. Am urlat, Se opri, apoi se sili
■..I continue: Doamna Ellis s-a Tntors Tn ziua aceea din Florida.
M-a auzit, l-a sculat pe tata §i cineva a chemat o ambulanta.
Aveam ni§te dureri cumplite §i I-am implorat pe tata sa Tncerce
sd te sune, apoi a sosit salvarea. Tmi amintesc ca am fost
Bcoasa din casa pe o targa, iar cei care ma duceau alergau. §i
Imi amintesc de sirena care suna la nesfTr§it. Am Tncercat sa-mi
ncopar urechile ca sa nu mai aud sunetul aceia, dar Tmi faceau
o injectie §i bratul mi-a fost tras Tn jos. Meredith trase adTnc aer
In piept, nesigura daca va putea continua fara sa Tnceapa sa
plfnga, dar mTna lui Matt Ti aluneca Tn jos pe §ira spinarii, tinTnd-o
lipita de trupul lui puternic, §i T§i gasi curajul sa povesteasca mai
departe: Urmatorul lucru de care Tmi amintesc e bTzTituI unui
iiparat, iar cTnd am deschis ochii eram Tntr-un pat de spital, de
corpul meu era prinse tot felul de tuburi, iar un aparat Tmi arata
lifitaile inimii. Era zi, ITnga mine se afla o sora, dar cTnd am vrut
•3 o Tntreb-de copii mi-a spus sa nu-mi fac griji. Am Tntrebat-o
daca pot sa te vad, iar ea mi-a raspuns ca nu e§ti acolo. CTnd
■m deschis ochii din nou, era noapte, iar Tn jurul patului se
adunase o multime de doctori §i de surori. I-am Tntrebat §i pe ei
de copii, dar mi-au spus ca doctorul meu va veni imediat §i ca
totul va fi bine. §tiam ca mint. A§a ca le-am cerut... nu, se
corecta ea cu un zTmbet trist, dTndu-§i capul pe spate §i uitTn-
du-se la el, le-am poruncit sa te lase sa intri, §tiam ca pe tine nu
vor Tndrazni sa te minta. Matt se stradui sa-i zTmbeasca, dar Tn
ochi Ti zvTcnea aceea§i durere rascolitoare, iar Meredith T§i puse
obrazul pe pieptul lui.
f - Mi-au spus ca nu e§ti acolo, era doar tata, apoi a venit
doctorul meu, tata a intrat §i el Tn camera, iar toti ceilalti au ie§it
ifara... W i
Meredith se opri, TnfiorTnrdu-se de amintirea ce urma. Sesi-
/rnd parea ce simtea, Matt T§i puse mTna pe obrazul ei, lipindu-i
fiita de bataile ritmice ale inimii lui.
- Spune mai departe, §opti el, vocea lui groasa tremurTnd de
inndrete §i regret. STnt aici, iar de data asta nu mai poate durea
Iti fel de.mult.
Meredith Tl crezu, mTinile Ti urcara de pe piept pe umeri,
agatindu-se instinctiv, dar lacrimile Ti inundara iar ochii, punTn-
du-i un nod Tn gTt.
- Doctorul Arledge mi-a spus c-am avut o fetita §i ca s-a
facut tot ceea ce era omene§te posibil pentru salvarea ei, dar
n-au putut, pentru ca... pentru. ca a fost prea mica. Lacrimile ti
alunecara pe obraji. Prea mica! repeta ea cu un hohot de pITns
sfT§ietor. Credeam ca bebelu§ii trebuie sa fie mici. Mic e... un
cuvTnt dragut... atTt de feminin...
Simti degetele lui Matt apasTndu-se de spatele ei, iar forta
retinuta a reactiei lui Ti dadu putere. Inspira adTnc §i terminal
- Fiind atTt de mica n-a putut respira normal. Doctorul Ar
ledge m-a Tntrebat ce voiam sa fac, iar cTnd mi-am dat seama c3
ma Tntreaba daca vreau sa-i dau un nume §i apoi s-o Tnmor-
mTntez, am Tnceput sa-l implor sa ma lase sa te vad. Tata s-a
Tnfuriat pe el pentru ca m-a necajit §i mi-a spus ca ti-a trimis o
telegrama, dar n-ai venit. Doctorul Arledge mi-a spus ca nu
puteam a§tepta prea multe zile pentru a lua hotarTrile astea. A§a
c-am hotarTt, Tncheie Meredith cu inima frTnta. Am botezat-o
Elizabeth pentru ca m-am gTndit c-o sa-ti faca placere, §i-am
spus tatalui meu ca vreau sa aiba zeci §i zeci de trandafiri. §i ca
pe toate panglicile, coronitelor sa fie scris. „Te iubim. Mama §/
tata".
Glasul lui Matt dobTndi inflexiuni dureroase:
- Multumesc, §opti el, iar Meredith realiza brusc ca ume-
zeala de pe obrajii ei nu era doar de la lacrimile ei §i de la ale
lui.
- §i apoi am a§teptat, rosti ea suspinTnd. Am a§teptat sa vii
pentru ca ma gTndeam ca daca vei ajunge acolo totul va fi
cumva mai bine. La cTteva clipe dupa ce termina, Meredith se
simti cuprinsa de o mare u§urare, de o senzatie de,calm.
CTnd Matt vorbi, reu§ise §i el sa-§i controleze emotiile:
- Am primit telegrama tatalui tau4a trei zile dupa ce a trimis-o.
Eram anuntat ca ai facut un avort §i ca nu vr< * iltceva de la
mine decTt un divort §i ai depus deja cererea ia tribunal. Am
venit acasa oricum, iar una dintre cameristele voastre mi-a spus
unde e§ti, dar cTnd am ajuns la spital m-au informat ca ai cerul
sa nu fiu lasat sa urc la tine. M-am Tntors a doua zi avTnd un fel
de plan de a trece de paza de la intrarea din salonul Bancroft,
par n-am ajuns prea departe. La u§a ma a§tepta un politist cu o
hotflrfre judecatoreasca, prin care mi se interzicea sa ma apropii
ila tine.
- §i Tn tot tim pul asta, §opti ea, eu eram acolo, a§teptTn-
<lu-te.
- Tti jur, replica el pe un ton aspru, ca daca m-a§ fi gTndit ca
bxIstS macar o §ansa ca tu sa vrei sa ma vezi, nici o hotarTre
judecatoreasca §i nici o forta de pe lume nu m-ar fi putut opri sa
ajung la tine.
Ea Tncerca sa-l consoleze cu un adevar simplu:
- Nu m-ai fi putut ajuta.
Trupul lui Tncremeni.
f - N-a§ fi putut?
Ea T§i clatina capul.
f - Se facuse totul pentru mine, ca §i pentru Elizabeth. N-ai fi
avut cu ce sa ma ajuti. Meredith era atTt de u§urata ca adevarul
la^ise Tn sfTr§it la lumina, TncTt T§i abandona mTndria §i hotari sa
Ipuna tot: Vezi tu, Tn ciuda a ceea ce-am cerut sa fie scris pe
ptinglicile coronitelor; Tn adTncul inimii §tiam foarte bine ce simti
In Tn realitate pentru copii §i pentru mine.
- Spune-mi, rosti el aspru, ce simteam Tn realitate?
Surprinsa de Tnver§unarea brusca din tonul lui, Meredith T§i
fnclina capul pe spate. ZTmbind cu bITndete ca sa-i arate ca nu-l
(iritica, spuse:
- Raspunsul e la fel de evident acum, pe cTt a fost §i atunci:
In ai trezit pe cap cu amTndoua. Te-ai culcat o singurS data cu o
fttlfl prostjta de optsprezece ani, care §i-a dat toata silinta sa te
bmluca §: n-a avut destula minte sa se fereasca de sarcina, §i
ullo ce s-a TntTmpIat. ,
f - Ce s-a TntTmpIat, Meredith? Tntreba el suparat.
' - Ce s-a TntTmpIat? §tii bine ce s-a TntTmpIat. Am venit sa te
iwut ca sa-ti dau vestea cea mare^Tartu ai facut un lucru nobif,
In al Tnsurat cu fata pe care n-o doreai.
N-o doream? exploda el, vocea lui dura fiind Tn total
lazacord cu semnificatia cuvintelor. Te-am dorit Tn fiecare zi a
Vl«tli n ele amarTte.
Meredith se uita la el vrajita, neTncrezatoare, fericita, rasco-
1111
, = .■
- §i mai gre§e§ti Tntr-o privin^a, spuse el, expresia devenin-
du-i mai bITnda cTnd Ti cuprinse Tn palme fata, degetele §tergTnd
umezeala. Daca mi s-ar fi permis sa intru Tn spital, te-a§ fi putut
ajuta.
Vocea ei fu o §oapta tremurata:
- Cum?
- A§a, spuse el, §i cu fata ei Tntre palme, T§i pleca capul §i
T§i trecu buzele peste ale ei. Ginga§ia sarutului, felul Tn care
degetele Ti dezmierda fata distruse complet echilibrul interior al
lui Meredith, iar ochii i se umplura din nou de lacrimi, de§i cre-
zuse ca nu-i mai ramasese nici una. Te-a§ fi luat acasa cu mine
§i te-a§ fi tinut Tn brate, a§a, Ti jura el cu glas scazut, lipind-o de
el, respiratia fierbinte atingTndu-i urechea §i trimitTnd fiori prin tot
trupul ei. CTnd te-ai fi simtit destul de bine, am fi facut dragoste,
iar mai tTrziu, oricTnd ai fi vrut, ti-a§ fi dat o alta ocazie sa avem
alt copii. Nu spuse „a§a“, dar cTnd o Tntinse pe pat §i se lasci
peste ea, Meredith §tiu ca la asta se gTndea. O §tia la fel de bine
cum §tia ca n-ar trebui sa-l lase sa-i scoata puloverul §i sa-i
traga fermoarul blugilor, la fel de bine cum §tia ca nu putea avea
un alt copii. Dar, vai, bucuria de a pretinde, macar o data, Cei
toate astea erau reale, iar trecutul doar un vis urTt ce putea ft
schimbat era prea mare.
Inima ei T§i dorea cu disperare sa Tncerce, dar o voce mica a
ratiunii o avertiza ca era o gre§eala.
- Nu e bine, §opti ea cTnd se lasa peste ea.
- E foarte bine, rosti el neTnduplecat, iar buzele lui le aco-
perira pe ale ei, despartindu-le cu o pricepere familiara, insis-
tenta.
Meredith Tnchise ochii §i lasa visul sa Tnceapa.
Numai ca la visul asta nu era doar o spectatoare. Participa,
la Tnceput ezitTnd; la fel de timida §i stTngace cum fusese Tntot
deauna cTnd se confruntase cu virilitatea lui cutezatoare §i cu
experienta lui infailibila. Gura lui o tortura §i o ademeni pe a ei,
limba alunecTndu-i peste buze, zvTcnind Tntre ele, mTinile mi§cTn-
du-se ia nesfTr§it pe talie, picioare, urcTnd languros §i ispititor
spre sTnii ei. Meredith scoase un geamat scurt, un amestec de
TncTntare trezita la viata §i inhibitie repetata, §i T§i trecu mTinile,
nesigura §i timida, prin parul des §i cTrliontat al pieptului muscu-
fe l. Gura lui deveni mai insistenta, palmele dureros de aproape
lie sTni, dar fara sa o atinga, degetele mari jucmdu-se deasupra
lor. Iar ctnd crezu ca va muri de dorinta, Matt T§i Tmpinse limba
fu gura ei, mTinile luTndu-i m stapTnire sTnii, framTntind, afTtTnd,
ftocTnd instinctiv sfircurile Tntarite, iar strigatul pe care Meredith
$1-1 retinuse erupse Tn clipa Tn care retinerea disparu.
Trupul i se arcui spre el, T§i plimba mTinile peste mu§chii
Incordati ai bratelor lui, TntTmpinTnd fericita invazia limbii, daru-
ludu-i-o pe a ei, rasucindu-se cu el pe o parte. Matt T§i smulse
gura de pe a ei, iar ea protesta gemTnd, apoi se Tnfiora TncTntata
cfnd el Ti saruta urechea, trecTndu-§i buzele pe gTtuI ei, apoi
I>este sTni, cuprinzTndu-i strTns sfTrcurile.
Pierduta Tn patima Tntunecata, fara grai, Ti simti mTna stre-
curfndu-se spre triunghiul dintre picioare, cautTnd §i gasind fie
care loc§or umed §i fierbinte, atingTnd §i dezmierdTnd pTna Tncepu
Id se zvTccoleasca sub el.
Matt §tiu momentul exact cTnd Meredith T§i preda trupul;
ilm^i Tncordarea parasind-o, picioarele i se relaxara, apoi se
ileschisera pentru el, iar delicatetea subtila a capitularii ei, de
care T§i amintea atTt de bine, Ti cutremura corpul de o dorinta de
nestapTnit.
Inima Ti bubui Tn piept, trupul Ti vibra §i cTnd se mi§ca peste
•a Ti tremurau bratele |i picioarele. Pierduse cu totul speranta
ile§arta de a prelungi aceasta unire incredibila, magnifica; nu
mai conta nimic altceva decTt sa fie parte din ea. TinTndu-se
deasupra ei, se lasa Tn ea Tncetul cu Tncetul, luptTndu-se cu
nevoia covTr§itoare de a se afunda Tn Tntregime Tn minunata ei
fierbinteala, devorTnd-o cu mTinile §i cu gura.
Patima Tncepu sa-i scape de sub control cTnd ea T§i ridica
foldurile spre el, apoi din nou cTnd mTinile Ti alunecara peste
Umeri §i Ti §opti numele, dar cTnd deschise ochii §i se uita la ea,
Matt fu pierdut: ce vedea nu era un fragment al imaginatiei lui
InflScarate, fata pe care o iubise era femeia din bratele lui; fata
fiumoasa care Ti bTntuise visele era la cTtiva centimetri de a lui,
tmbujorata de dorinta, parul lucios revarsTndu-se peste perna.
Tl a§teptase la spital; nu Tncercase niciodata sa scape de
copilul lor. Venise aici, Ti Tndurase ura §i Ti Tnfruntase furia, apoi Ti
Ceruse iertare. Adevarul era rascolitor, Tnsa chiar §i Matt ar fi
reu§it sa continue sa se mi§te lent §i ritmic Tn ea... daca Mereith
nu §i-ar fi ales acel moment ca sa-i mTngTie ceafa cu degetele,
sa-§i ridice §oldurile §i sa §opteasca:
- Te rotg Matt.
Tandretea numelui sau pe buzele ei §i mi§carea excitanta a
trupului ei venind spre al lui Ti smulse un geamat gutural §i se
Tmpinse Tn ea, izbind iar §i iar pTna cTnd patima salbatica li
Tnnebuni pe amTndoi, se repezira spre ea Tmpreuna... gasind-o
Tn aceea§i clipa, explodTnd simultan. Cu membrele Tmpreunate,
inimile bubuind la unison, Matt o cuprinse Tn brate, TnfigTndu-se
mai adTnc, dorind sa verse Tn ea unsprezece ani de dorinta, iar
Meredith Tl lipi de ea, pTna spasmele ei ritmice Tl stoarsera de
orice cu exceptia unei senzafii cople§itoare de bucurie §i pace
interioara.
Se prabu§i peste ea, cu respiratia sacadata, apoi se Tntinse
alaturi tragTnd-o ITnga el. Tnchise ochii, savurTnd clipa, venerTnd
tot ce era Meredith §i tot ceea ce-l facea sa-§i doreasca sa fie.
Cu unsprezece ani Tn urma fusese dat afara din. rai; Tl regasise
Tn acest sfTr§it de saptamTna §i ar fi facut orice ca ;sa nu-l mai
piarda din nou. Atunci nu avusese sa-i ofere altceva decTt pe
sine Tnsu§i; acum Ti putea darui Tntreaga lume §i pe sine Tnsu§i.
O simti respirTnd regulat §i T§i dadu seama ca adormise. ZTmbi Tn
sinea lui, un pic cam jenat de lipsa de stapTnire care-i secatuise
pe amTndoi... O va lasa sa doarma o ora sau doua, hotarT el, §i
se va odihni §i el. Apoi o va trezi §i va face din nou dragoste cu
ea, dar mai lent. Iar dupa aceea vor sta de vorba. Vor trebui sS
faca planuri. Chiar daca se a§tepta sa nu rupa logodna numai
din cauza unei dupa-amieze furtunoase petrecute Tn pat cu el,
Matt §tia ca o putea convinge de adevarul simplu: erau sortiti sS
ramTna Tmpreuna. Acesta le era destinul...
Capitolul 39
Capitolul 40
I
ijl
I
• lemn de trandafir. U§ile barului erau deschise, lumina reflectTn-
du-se de pe miile de fatete ale carafelor §i paharelor cu margini
aurite puse pe rafturi,
Cu toate astea, Matt Tnca mai statea Tn cumpana privind
I aspectul Tncaperii. Cu draperiile la ferestre sala arata mai lu
ff xoasa, mai eleganta. Sau ca un restaurant foarte scump, nu mai
I era sigur nici el.
- Deschise sau Tnchise? le Tntreba el pe cele doua femei,
apoi apasa pe un buton §i draperiile lungi de douazeci §i cinci de
metri se despartira Tn doua alunecTnd Tn parti opuse, dTnd la
iveala o imagine de vis asupra ora§ului.
. - Deschise, spuse Joanna.
• - Deschise, repeta Valerie.
Ziua era cetoasa, mohorTta. IntTlnirea cu Meredith va dura
' cel putin o ora, dupa care afara va fi deja Tntuneric, iar priveli-
§tea extraordinara.
- Tnchise, spuse el, apasTnd pe buton §i urmarind draperiile
fo§nind peste peretele din sticla. Le voi deschide cTnd se va
intuneca, rosti el gTndind cu voce tare.
tncheindu-§i nasturii de la haina costumului, se gtndi la Tntre||
vederea care urma, §tiind ca obsesia lui pentru detalii era o
prostie. Chiar daca Meredith ar fi fost extrem de impresionata de
cristalurile valorTnd peste patruzeci de mii de dolari §i de foate
celelalte semne distinctive ale micului sau regret, chiar daca va,
fi. relaxata §i prietenoasa cTpd va pa§i aici, era al naibii de sigur
ca nu-i va placea nici locul §i nici gazda odata ce TntTlnirea va
r Tncepe.
.Ofta, a§teptTnd batalia cu nerabdare, dar fara prea mare
tragere de inima, apoi T§i aminti absent de cele doua femei
r§mase sa vada daca mai avea nevoie de ceva.
- Va multumesc foarte mult. Mi-afi fost de mare ajutor,
spuse el, mintea revenindu-i la aspectul salii. Le zTmbi cuceritor,
plin de caldura, apoi strica totul TntrebTnd secretara:
- Daca ai fi femeie, Tncaperea asta ti s-ar parea atraga
toare?
- Mi s-ar parea atragatoare, domnule Farrell, reptica Joanna
pe un ton Tntepat, §i daca a§ fi un robot de eea mai joasa speta.
Mintea lui Matt avu nevoie de cTteva secunde ca sa Tnregis-
treze raspunsul rece, dar cTnd se uita peste umar ammdoua
femeile ie§eau prin u§ile duble, ocolind-o pe Eleanor Stern.
- De ce-i Tmbufnata? o Tntreba el pe secretara personala, al
carei singur interes, la fel ca al lui, era sa-§i faca treaba la birou
§i nu sa se Tmprieteneasca sau sa flirteze.
Domni§oara Stern T§i Tndrepta costumul gri §i trase creionul
pus dupa ureche.
- Presupun, spuse ea cu un dispret evident pentru cealaltS
secretara, ca spera sa fii la curent cu faptul ca e femeie. Spera
ca vei observa acest detaliu Tnca din prima zi cTnd ati venit aici.
- T§i pierde vremea, o informa Matt. Printre altele e o anga-
jata. Numai un prost T§i face de cap cu angajatele.
- Poate n-ar strica sa te casatore§ti, domnule Farrell, Tl sfa-
tui domni§oara Stern, dar T§i rasfoia cametul de Tnsemnari Tn
cautarea unor cifre pe care voia sa le discute cu el. Pe vremea
mea asta ar fi pus capat oricaror aspiratii feminine.
Un zTmbet lene§ brazda chipul lui Matt §i se sprijini cu §oldul
de masa lunga, domic dintr-o data sa povesteasca cuiva adeva
rul proaspSt descoperit.
- STnt casatorit, spuse el calm, urmarind-o Tn a§teptarea
reactiei uluite.
Domni§oara Stern mai Tntoarse o pagina §i, fara sa ridice
privirea, spuse:
- Cele mai sincere felicitari.
- Vorbesc serios, spuse Matt TncruntTndu-se.
- Sa transmit informatia §i domni§oarei Avery? Tntreba ea pe
un ton neutru, fara sa tradeze vreo emotie. Astazi a sunat de
doua ori.
- Domni§oara Stern, spuse Matt cu voce ferma, §i pentru
prima oara Tn decursul relatiei sterile dintre ei Ti paru sincer rau
ca nu se Tmprietenise cu ea. M-am Tnsurat cu Meredith Bancroft
acum unsprezece ani. Va veni aici Tn dupa-amiaza asta.
■ Ea se uita la el peste rama de otel a ochelarilor.
L - Ai rezervat pentru diseara o masa la restaurantul Renaldo.
Domni§oara Bancroft va lua cina cu dumneata §i domni§oara
Avery? Tn cazul asta sa anunt ca vor fi trei persoane?
- Mi-am contramandat TntTlnirea cu... Tncepu Matt, apoi ra-
mnse cu gura deschisa §i pe fata i se a§ternu un zTmbet pozna§.
I )otectez corect nota de dezaprobare din vocea ta?
; - Nici vorba, domnule Farrell. Mi-ai facut foarte clar Tnca de
In bun Tnceput ca dezaprobarea actiunilor dumitale nu face parte
din slujba mea. Dupa cTte Tmi amintesc ai specificat anume ca
nu ai nevoie de parerile mele personale §i nu dore§ti tort de ziua
ilo na§tere; n-ai vrut decTt priceperea §i timpul meu. Vrei sa fiu
prozenta la Tntrunirea asta §i sa fac Tnsemnari?
Matt T§i Tnghiti hohotul de rTs, descoperind ca remarca lui o
iTcTise Tn toti anii
- Gred ca ar fi o idee buna sa faci Tnsemnari'. Acorda o
ntentie deosebita oricarui lucru cu care domni§oara Bancroft
■au avocatul ei sTnt de acord; am de gTnd sa-i fac sa-§i respecte
fiecare promisiunea.
- Foarte bine, spuse ea §i se Tntoarse sa piece.
Tn spatele ei, vocea lui Matt o opri brusc:
- Domni§oara Stern? Ea se rasuci spre el, dreapta §i rigida,
cu creionul Tn mTna, gata sa-§i hoteze dispozitiile lui. Ai un nume
de botez?
- Fire§te, replica ea strTngTnd din ochi.
- Pot sa-l folosesc?
- Cum sa nu. De§i nu cred ca Eleanor ti se potrive§te la fel
de bine ca Matthew.
Matt se uita la fata ei lipsita de vreo expresie §i T§i Tnghiti un
nit hohot de rTs, ne§tiind daca vorbea serios sau glumea.
- Nu crezi, spuse el'pe un ton grav, ca noi doi am putea...
hm... discuta mai putin oficial?
- Presupun ca te referi la o relatie mai relaxanta, ceva Tn
yenukconsiderat tipic pentru o secretara §i §eful ei?
-D a .
Ea ridica gTnditoare dintr-o sprTnceana, dar de data asta
Matt vazu sclipirea amuzata din ochii ei.
- Va trebui sa-ti ofer tort de ziua de na§tere?
- Probabil, replica Matt ca un pu§ti ru§inat.
- O sa-mi notez, replica ea §i,,emd Tntr-adevar o facu, Matt
izbucni Tn rTs. Mai dore§ti §i altceva? Tntreba ea §i, pentru prima
oara Tn toti anii de cTnd lucrau/tmpreuna, Eleanor Stern Ti zTmbi.
ZTmbetuI avu un efect incredibil asupra fet;ei ei.
- Tnca ceva, adauga Matt. E foarte important §i vreau sa-mi
acorzi atentie.
Ea deveni imediat serioasa.
- Tn regula.
- Dupa parerea ta, sala asta de §edinte e extrem de im-
presionanta sau doar ostentativa?
- STnt ferm convinsa, replica ea fara sa clipeasca, dupa ce
se uita prin Tncapere, ca domni§oara Bancorft Va ramTne muta
de admiratie.
Matt se holba la ea vazTnd-o ca se rasuce§te pe calcTie fara
sa-l mai Tiftrebe daca dore§te ceva §i practic fuge afara din
Tncapere, dar ar fi putut jura ca umerii i se zguduiau.
Capitolul 43
- „Neata, Matt, spuse Joe ctnd Matt se urea a doua zi
illmineata la opt § | | j | sfert pe bancheta din spate a limuzinei,
Ipoi arunca o p riv ie stingherita ziaruBi din mtna lui §i adauga:
Totul, totul e Tn ordine? Cu sotia ta adica?
I - Nu chiar, replica Matt pe un ton plictisit, UitTnd de Chicago
Tribune pe care Tl citea Tn mod normal Tn fiecare dimineata, Matt
f|l Tntinse picioarele §i privi afara pe geam B lateral. CTnd limuzina
h Tnscrise Tn trafic, buzele lui schitara un zTmbet, iar gTndurile 1
fel Tndreptara spre Meredith. Se scursera cTteva rr^H te pThl
Observa Matt ca Joe se abtinea de la a ta c ifio b i§ iS |t asupra
Oelorlalte vehicule de pe §osea. T§Sntoarse uimit capigj §i-l vazu
pe Joe urmarindu-l Jn oglindaBetrovizoare. Ai ceva pe suflet?
intreba Matt,
j - Nu, de ce?
- Ai pierdut §ansa de a depa§i camionul aia.
Fara sa scoata ;«yn cuyTnt, Joe T§i retrase privirea de la
oglinda, apasa pe pedala, iar Matt T§i lasa gTndurile sa revina la
M e re d K Le lasa sa zaboveasca asupra ei pTna ajunse la cladi-
lea Haskell, apoi, coborTnd d H ma§ina j | parcarea de la subsol,
#o sili sa se gTndeasca la problemele de la birou, care trebuia
lozolvate Tn acea zi,
- B^ina dimineata, Eleanor, spuse el zTmbind, irecTnd pe
Itnga masa secretarei §i deschizTnd u§a biroului. Arati foarte
bine Tn dimineata asta.
- Buna dimineata, replica ea cu o voce ciudata, §ocata.
Conform ritualului d in ’fiecare zi * u r m a Tn birou §i ramase |h
picioare cu carnetul de Tnsemnari Tntr-o m ||a , corespondenta^i
mesajele telefonice Jn cealalta, gata sa-§i noteze directivele lui.
Matt Ti vazu priyirea rico§Tnd spre ziaryl ^ B o a t^ 'e '-m a s S , dar
iilontia Ti fu atrasa de teancul de mesaje telefonice d i^m ln a . De
In cine sTnt toate telefoanele alea?
- De la serviciile de informatii ale prese'k$repiic§ ea scTrbita
§i Tncepu sa le frunzareasca. Tribune a sunat de patru ori, St/m
Times de trei. UPI a§teapta la telefon, iar Associated Press e 9
holul principal, Tmpreuna cu reporterii de la posturile locale <l|
televizune §i radio. Au sunat toate cele patru mari retele rifl
televiziune, plus CNN. People vrea sa vorbeasca cu tine, dur
National Tattler a vrut sa discute cu mine, au zis ca „vor sa afljj
punctul de vedere al unei secretare asupra porcariilor". Le-am
trintit telefonul Tn nas. Ai mai primit doua telefoane ticnite de
ni§te indivizi anonimi, care au tras concluzia ca e§ti homosexual
§i unul de la domni§oara Avery, care mi-a cerut sa te informed
ca e§ti un ticalos mincinos. Tom Anderson a sunat sa Tntreba
daca ai nevoie de ajutor, iar paznicul de la poarta a cerut Tntarirl
ca sa Tmpiedice presa sa dea buzna Tnauntru. Se opri §i se uitd
la el. De Tntariri m-am ocupat deja.
IncruntTndu-se, Matt trecu Tn revista diferitele afaceri ale In-
tercorp-ului, TncercTnd sa se gTndeasca la ceva ce-ar fi putut
stTrni tot acest entuziasm public.
- S-a TntTmpIat ceva §i eu nu §tiu?
Ea Tncuviinta dTnd sumbru din cap §i se uita la ziarul TmpS-
turit de pe biroul lui.
- L-ai citit?
- Nu, spuse Matt TntinzTnd mTna spre Tribune §i desfacTnd
brusc ziarul, dar daca aseara s-a TntTmpIat ceva care sa fi provo-
cat un interes atTt de mare din partea presei, Anderson ar fi
trebuit sa ma sune acasa. Arunca o singura privire primei pagini
§i Tngheta, incapabil pe moment sa faca fata §ocului: dadu cu
ochii de fotografii reprezentTndu-l pe el, pe Meredith §i pe Parker
sub un titlu care anunta cu litere de tipar, Tngro§ate: UN a v o c a t
FALS MARTURISE$TE PAc AUREA UNOR CLIENTI FAIMO$l.
Matt ridica burse ziarul, scrutTnd articolul care Tnsotea foto
grafiile.
Noaptea trecuta, politia din Bellville, Illinois, l-a arestat pe
Stanislaus Spyzhalsky, de patruzeci §i cinci de ani, sub acuzatia
de frauda §i practicarea iiegala a avocaturii. Conform declara-
tiilor departamentului de politie din Bellville, Spyzhalsky a re-
cunoscut ca a Tn§elat sute de clienti fn ultimii cincisprezece ani
falsificlnd semnaturile judecatorilor pe documente care n-au
ajuns niciodata Tn instanta, jnclusiv un divorf pe care pretinde cS
Uoal angajat sa-l obtina fn urma cu un deceniu pentru Meredith
$tin:roft, mo§teoitoarea unui lant de magazine, de la presu-
m tu l ei sot, marele industrial Matthew Farrell. Meredith Ban-
#of(, a carei logodna cu bancherul Parker Reynolds a fost
§hun(ata luna asta...
BlestemTnd salbatic, Matt T§i ridica ochii de pe ziar calculTnd
ffepld Tn minte posibilele consecinte, apoi se uita la secretara lui,
ftepTnd sa dea ordine Tn ritmul rapid al unui tragator la tir.
Cheama-i la telefon pe Pearson §i Levinson, apoi gase-
« i-m i pilotul. Suna-I pe Joe O’Hara Tn ma§ina §i spune-i sa fie
pfegStit, apoi fa-mi legatura cu sotia mea.
K Secretara dadu din cap §i pleca, iar Matt termina de citit
irtlcolul.
, Oficialitatile declara ca au fost alertate fn privinta lui
$pyzhalsky de un barbat din Bellville, care a fncercat sa obtina
0 copie a certificatului de anulare a casatoriei de la tribunalul din
Clair. Politia din Bellville a recuperat deja o parte din dosa-
nlo lui Spyzhalsky, dar suspectul refuza sa le predea pe cele-
iiltg fnaintea audierii de mtine, ctnd dore§te sa se reprezinte
tlngur. Seara trecuta nici Farrell, nici Bancroft §i nici Reynolds
N U avut nimic de comentat... Detaliile legate de presupusul
illvort dintre Bancroft §i Farrell ramfn necunoscute, dar un re-
firezentant al politiei din Bellville ne-a asigurat ca Spyzhalsky,
tore ie-a descris drept picante §i ru§inoase, le va aduce la
<uno$tinta tuturor...
Lui Matt i se opri inima Tn loc gTndindu-se la divulgarea
ilotaliilor divortului. Motivele fusesera parasirea domiciliului §i
oomportament crud, iar astea o vor face pe sotia lui cea mTndra
• I arate demna de mila §i neajutorata. Indiferent.de imagine, va
fl distrugatoare pentru pre§edinta temporara a unei mari cor
poratii, care spera sa "ramTna Tn functie dupa retragerea tatalui
•I.
Articolul continua pe pagina a treia, iar Matt Tntoarse paginile
furios. Sub titlul Menage Trois? se afla o fotografie prezentTnd-o
pe Meredith zTmbindu-i lui Parker Tn timp ce dansau la una din
petrecerile date Tn onoarea cine §tie carei societati de binefa-
Cere §i o alta similara a lui Matt, dansTnd cu o ro§cata tot la o
petrecere a unei societati de binefacere din New York. Sub ele
. era un articol care Tncepea cu prezentarea modului Tn care
redith „TI pusese la punct" pe Matt la balul Operei de acum I
saptamTni, apoi intra Tn amanunte descriind cTt de des §i cu cl
se TntTlnea fiecare. Matt apasa pe interfonxhiar Tn clipa Tn c'
Eleanor intra grabita Tn birou.
- Ce naiba se TntTmpla cu telefoanele alea? Tntreba el ind
nat.
- Pearson §i Levinson sosesc abia la noua, Tncepu ea
recite. Pilotul face un zbor de proba cu motoarele noi §i i-*
transmis sa va sune imediat ce va ateriza, adica cam pe
douazeci de minute. Joe O’Hara se Tntoarce cu ma§ina. l-a
spus sa a§tepte Tn garaj, sa evite reporterii din hoi...
- §i sotia mea? o Tntrerupse Matt fara sa-§i dea seama cS
numea automat a§a pentru a doua oara Tn mai putin de cin
minute.
PTna §i Eleanor arata Tncordata.
- Secjetara ei mi-a spus ca n-a sosit Tnca §i chiar daca ar
acolo, domni§oara Bancroft i-a cerut sa va transmits ca va c
munica cu dumneavoastra numai prin intermediul avocatilor.
- Chestia asta s-a schimbat, spuse Matt raspicat. intins
mTna la ceafa, frecmdu-§i absent mu§chii Tncordati, dorindu-J
sa ajunga la Meredith Tnainte ca ea sa Tncerce sa se ocupe da
presa de una singura. Cum parea secretara ei cTnd ai vorbit C
ea, vorbea ca §i cum totul era normal acolo?
- Vorbea de parea s-ar fi aflat Tn plin asediu.
- inseamna ca prime§te acela§i gen de telefoane ca §i non
le|ind din spatele biroului, Matt T§i Tnhata paltonul §i se Tndrepta
spre u§a. Spune-le avocatilor §i pilotului sa ia legatura cu mina
la numarul ei, porunci el. §i suna la departamentul de relatii cu
publicul. Spune-i cui e §ef acolo sa tina reporterii la distanta, dar
sa nu-i supere. Ba sa se poarte cTt mai frumos cu ei §i sa le
permita o declaratie oficiala la ora unu. Voi suna de la biroul lui
Meredith §i-l voi anunta unde sa le spuna sa se adune. intre
timp, cTt a§teapta, da-le sa mamnce... gase§ti tu ceva.
- E§ti serios Tn privinta mTncarii? Tntreba ea §tiind ca metoda
lui normala de-a trata ziari§tii atunci cTnd dadeau buzna Tn viata
Hui personala era fie sa-i ignore, fie sa le spuna, Tn termeni ceva
mai diferiti, sa mearga la dracu’.
■ Stnt serios! exclama Matt. Se o p f|la u§a pentru alte direc-
In legatura c l! Parker Reynolds. §i ei trebuie sa fie asaltat
P prosa. S puh eflsa ma sune |a biroiiflfepM eredith '§Ninfor*
w ii/iv l ca urmeaza sa declare presei exact ce-i vom spune
tai;
Capitolul 44
La sugestia lui Matt, Meredith Ti invita la conferinta de presa
pe toti directorii executivi §i pe managerii raioanelor, Tntr-un efort
de a elimina .orice specuiatii din partea angajatilor magazinului.
Pentru TmblTnzirea presei, la ordinele lui Meredith, raionul de
alimente de la Bancroft fu devastat fara mila, iar toti cei o suta
pncizeci de reported pregatindu-se sa ia loc Tn salonul de fes-
livilati se servira dupa pofta inimii din mTncarurile de import §i
Hnurile scumpe.
A§teptTnd Tn culise alaturi de cei doi barbati care alergasera
lit ajutorul ei, Meredith nu simtea doar recuno§tinta, ci §i o sen-
fatie ciudata de TncTntare. Urmarindu-i atenta, aversiunea lor
pstinctiva parea aproape amuzanta, TntelegTnd dintr-o data ca
Ip multe privinte erau extrem de asemanatori. Pe nea§teptate
fumoarea conversatiilor din sala scazu, luminile devenira mai
ItrSlucitoare, un microfon sctnci, iar pulsul lui Meredith se ac-
fcelera, din minte disparTndu-i orice alte gTnduri Tn afara celor
ligate de urmatoarele minute.
| - Doamnelor §i domnilor, spuse §eful departamentului de
relatii cu publicul de la magazinui Bancroft, Tnainte ca dom-
nl§oara Bancroft, domnul Reynolds §i domnul Farrell sa vina aici
B | sa raspunda la Tntrebarile dumneavoastra, m-au rugat sa
dtesc urmatoarea declaratie continTnd faptele, a§a cum le cu-
nosc ei, referitoare la incidentul care v-a adus astazi aici. ,Jn
urma cu trei saptamtni, neregularitatile legate de certificatul de
divort obtinut de un anume Stanislau Spyzhalski au fost obser-
VBte de domnul Reynolds. Imediat dupa aceea, domni§oara
Bancroft ?/ domnul Farrell s-au fntflnit sa discute problema...
CTnd declaratia se apropie de sfTr§it, Parker §i Matt se apro-
plara de Meredith, stTnd de o parte §i de alta a ei.
, - Gata? Tntreba Parker. Ea dadu din cap. Arati minunat, o
,i8igura el, dar Matt se Tncrunta vazTndu-i expresia Tncordata.
- Relaxeaza-te, o preveni el. STntem ni§te victime, nu infrac-
tori, a§a ca nu ie§i aratTnd rigida §i misterioasa. Poarta-te cTt mai
natural §i zTmbe§te-le. Meredith, spuse el cu un glas staruitor,
urmarind-o cum se chinuia. sa respire regulat. Nu voi reu§i de
unul singur. Am nevoie de ajutorul tau!
Luminile orbitoare ale biltz-urilor aparatelor de fotografiat ex-
plodara imediat ce pa§ira pe scena. A§a cum stabilisera, discu
tia cu presa fu deschisa de Matt, dar Meredith fu luata prin
•urprindere de atitudinea lui non§alanta, plina de umor.
- Doamnelor §i domniior, ce dragut din partea dumneavoas-
Irfi sa participati la aceasta gala improvizata, spuse el. Daca am
li §tiut de ieri ca vq|i fi aici, Tn cinstea ocaziei am fi adus §i ni§te
elefanti de la circ. A§tepta ca rTsetele sa se potoleasca, apoi
continua: Vom sta doar cinci minute, a§a ca va rugam ca Tntrn
barile sa fie ctt mai scurte §i la obiect. Eu am timp berechet a
stau Tn compania voastra, glumi el oprindu-se din nou ca ho
hotele de rTs sa Tnceteze, dar Meredith are un magazin de con-
dus, iar Parker o multime de §edinte.
Folosirea deliberata, non§alanta, a numelui de botez al lui
Parker §i al lui Meredith provoca o tacere uluita, dar iadul anticl-
pat se dezlantui aproape instantaneu cu Tntrebari strigate din
toate partite, cea mai tare de la un reporter de la CBS aflat In
primul rtnd.
- Domnule Farrell, de ce a ramas secreta casatoria dum«
neavoastra cu domni§oara Bancroft?
- Daca ma Tntrebi de ce n-ai aflat nimic despre ea la vremen
respectiva, replica Matt pe un ton mieros, raspunsul e ca acum
unsprezece ani nici unul din noi nu prezentam vreun interes
pentru presa.
- Domnule Reynolds, striga un reporter de la Chicago Sun-
Times, veti amTna casatoria cu domni§oara Bancroft?
ZTmbetuI lui Parker fu scurt §i distant.
- A§a cum ati aflat din declaratia citita, Meredith §i Farrell,
Matt, se corecta el TncercTnd sa-i zTmbeasca amabil lui Matt,
trebuie sa treaca prin procedura legala de divort. E normal ca
nunta sa fie amTnata pTna la pronuntarea sentintei de divort. fn
caz contrar Meredith ar putea fi acuzata de bigamie.
CuvTntul bigamie fu o gre§eala, iar Tn clipa Tn care Tl rostise,
Meredith sesiza ca Parker se Tnfurie pe sine Tnsu§i. Sesiza c3
starea de spirit a reporterilor trecu de la relaxarea instaurata de
Matt la seriozitate §i curiozitate profesionala. Se schimba pTna §i
tonul Tntrebarilor.
- Domnule Farrell, dumneavoastra sau domni§oara Bancroft
ati Tnaintat deja cererea de divort? Tntreba un alt reporter. Daca
da, pe ce motive?
: - Nu, spuse Matt, intervenind calm. N-am facut-o Tnca.
- De ce nu? vru sa §tie o femeie de la WBBM.
Matt Ti arunca o privire de o tristete comica.
- Tn clipa de fata mi-am cam pierdut Tncrederea Tn avocati.
Nu mi-ai putea recomanda unul?
I Meredith §tia ctt de mult se straduia sa mentina atmosfera
Batlnsa, iar ctnd Tntrebarea urmatoare Ti fu adresata ei, T§i jura
1^1 ajute abordTnd acela§i ton.
P - Domni§oara Bancroft, striga un barbat de la USA Today,
||jin vS simtiti Tn aceasta situate?
■ - Adevarul e, replica ea cu un zTmbet incon§tient de Tnduio-
■ to r, ca nu m-am simtit atTt de dureros de ie§ita Tn evidenta din
la s a a §asea, cTnd am pa§it pe scen'a costumata Tn pruna.
Raspunsul ei cu totul nea§teptat stTrni hohotele de rTs ale
■ultimii, iar Matt, luat prin surprindere, T§i Tntoarse capul spre ea
pflvlnd-o cu un zTmbet mirat §i radios.
R - Domnule Farrell, ce motive au stat la baza divortului de
■cum unsprezece ani?
■ p Nu sTntem siguri, glumi Matt cu reportera, abordTnd unul
■ ft zTmbetele lui cuceritoare. Am descoperit ca documentele
primite de la Spyzhalski nu se potrivesc.
1 - Pentru domni§oara Bancroft, Tncepu o reportera de la Tri
bune, iar cTnd Meredith se uita la ea spuse: Ne puteti spune de
( • cSsatoria n-a rezistat?
Meredith §tia ca era o Tntrebare la care Matt nu putea ras-
punde Tn locul ei.
I' - La vremea aceea, se pare ca mi-am imaginat ca viata cu
domnul Farrell ar putea fi... plictisitoare. Am fost o fata crescuta
|| ora§, foarte tTnara, iar Matt a plecat spre jungla Americii de
lu d la cTteva zile dupa casatorie. Vietile noastre au luat-o pe
ilrumuri diferite.
I - Exista vreo §ansa de reconciliere? Tntreba un reporter de
la postul de televiziune NBC.
I - Fire§te ca nu, replica Meredith automat.
h - E ridicol dupa toti anii a§tia, adauga Parker,
f - Domnule Farrell? insista acela§i reporter. Vreti sa ras-
$»iindeti la Tntrebare?
I I - Nu, spuse el pe un ton rece.
- E raspunsul dumneavoastra sau refuzul de a raspunde?
I? - la-o cum vrei, replica Matt cu un zmnbet u§or, care nu-i
a|unse pTna la ochi, apoi Tnclina capul spre un alt reporter ca
foesta sa-§i puna Tntrebarea. Urmara una dupa alta, dar cele
imi cumplite fusesera puse deja, iar Meredith se lasa Tnconju-
rata de zgomot, simtindu-se ciudat de calma. Ctteva minute tin
ttrziu Matt se uita la cei din sala §i spuse: I
- Timpul a expirat. Sper ca am raspuns la toate tntrebanli
voastre. Parker, spuse el imittnd admirabil buna dispozitie, m fl
ai ceva de adaugat?
Parker ti surtse cu aceea§i amabilitate. 1
- Cred ca am spus tot ceea ce era de spus, Matt. Acum h fl
s-o §tergem de aici §i s-o lasam pe Meredith sa-§i vada (Im
treburile ei.
- Tnainte de a pleca, striga o femeie ignortnd tncercarea d*l
a pune capat conferintei de presa, a§ vrea sa spun ca toti trei v |l
comportati admirabil, date fiind circumstantele. Tn special dum
neavoastra, domnule Reynolds, pentru ca stnteti prins tn mijlo
cul unei situatii asupra careia nu aveti nici un fel de control,
atunci sau acum. Ar fi fost normal sa simtiti o anumita du§manln
fata de domnul Farrell, raspunzator tntr-un fel pentru tnttrzierei
casatoriei cu domni§oara Bancroft.
- Nu exista nici un motiv de aversiune, replica Parker cu un
, ztmbet nimicitor. Matt Farrell §i cu mine stntem barbati civi!iza|l
§i vom rezolva situatia asta tn modul cel mai prietenesc posibil,
Stntem prizonierii unor circumstante neobi§nuite care pot §i vor
fi remediate cu u§urinta. De fapt, tntreaga problema nu se deo-1
sebe§te prea mult de un contract de afaceri redactat gre§it caro
acum trebuie modificat.
Capitolul 45
La patru §i jumatate Tn dupa-amiaza urmatoare, Matt T§i ri
dica privirea de pe documentele Tntinse pe masa din sala de
§edinte, unde discuta cu trei dintre directorii executivi, §i Tntinse
mTna spre telefon.
- Daca nu e o urgenta, Tr spuse el lui Eleanor Tnainte ca ea
sa-i explice mdtivul pentru care Tl deranja, nu vreau sa aud nimic
pTna n-am terminat aici.
- Te cauta domni§oara Bancroft, spuse ea pe un ton u§or
obraznic. E sau nu o urgenta?
- Da, replica el Tn sila, dar raspunzTnd telefonului lui Me
redith j iu se simtea deosebit de TncTntat. O sunase ieri dupa-
amiaza ca s-o informeze ca Spyzhalski se afla Tntr-un loc unde
reporterii nu vor da de el. Secretara Ti spusese ca §edinta lui
Meredith va mai dura .cTteva ore, a§a ca Tn loc sa 0 lase Tn
suspans Ti dictase secretarei un mesaj Tn care o informa Tn
ternrteni voalati despre ceea ce se TntTmplase §i Ti ceruse sa i-l
duca lui Meredith. Cum ea nu lua legatura cu el nici macar
seara, se Tntrebase daca era prea ocupata sa sarbatoreasca
ve§tile bune Tn pat cu Reynolds. AruncTnd o privire scurta de
scuze barbatilor de la masa, Matt ridica receptorul.
- Matt, spuse ea, pannd grabita, §tiu ca e seara ta, dar am o
§edinta la cinci §i o multime de rapoarte de citit.
- Cu riscul de-a parea inflexibil, spuse el cu o voce rece,
neTnduplecata, am Tncheiat o Tntelegere.
- §tiu, replica ea cu. un oftat exasperat, dar pe ITnga ca
trebuie sa ramTn aici ptna ttrziu, mai am de lucru §i acasa, iar
mtine trebuie sa vin din nou. Nu ma simt Tn stare sa fac fata unei
seri petrecute tn ora§ sau unei dispute cu tine.
- Ce propui? '•*
, - Speram ca vei fi dispus sa ma iei de aici §i am putea lua
cina mai devreme, undeva, prin apropiere, tntr-un local obi§nuit.
Supararea lui Matt se evapora.
- Tn regula. Servieta mi-e plina de rapoarte. O iau cu mine §i
dupa cina putem petrece o seara placuta, productiva la... mine
sau la tine?
Ea §ovai.
- Promiti ca vom lucra? Adica, nu vreau sa... sa trebuiasca
$S...
- Vom lucra, promise el.
- O.K. Vino sa ma iei pe la §ase, bine? Vizavi e un restau
rant bun. Iar apoi putem merge tn apartamentul meu.
- E bine a§a, spuse el, dispus sa-§i schimbe programul tn
functie de al ei, attta timp ctt nu-l evita. Reporterii te lasa tn
pace?
- Am mai primit ctteva telefoane. Am discutat ieri-seara cu
Parker §i din nou tn dimineata asta §i mi-a-spus ca nu-l mai
stctie nimeni.
Matt simti o bucurie enorma realiztnd ca nu-§i petrecuse
noaptea cu el, a§a ca fu de acord, accepttnd sa vina la magazi
nui ei tn jur de §ase.
Capitolul 46
Capitolul 49
Capitolul 50
Capitolul 51
Capitolul 53
Capitolul 54
Capitolul 55
Capitolul 56
UitTndu-se Tn oglinda, Matt T§i Tnnoda cravata neagra cu ace-
easi eficienta distanta cu care facuse toate celelalte lucruri din
ultimele doua zile.
Nu cu mult timp Tn urma visase ca Tn seara asta sa o aiba
pe Meredith alaturi, TntTmpinTnd oaspetii, dar acum gata. Destul.
Nu-§i va permite sa se gTndeasca la ea, sa §i-o aminteasca sau
sa simta ceva.
* §i-o scoses'e din minte §i din inima, de data asta pentru
totdeauna, ?i nu-i va mai permite sa intre. Cerindu-i lui Pearson
s-o informeze ca putea Tnainta actiunea de divort, facuse primul
pas, cel mai greu. Restul trecuse mult mai u§or.
- Matt, spuse tatal lui intrind Tn dormitor, TncruntTndu-se u§or
nelini§tit, cineva vrea neaparat sa-ti vorbeasca. I-am spus pazni
cului s-o lase sa urce. Zice ca e Caroline Bancroft, mama lui
Meredith, §i are o problema urgenta de discutat.
- Scapa de ea. Nu vreau sa am de-a face cu nimeni care
poarta numele asta.
- Motivul pentru care am lasat-o sa urce, continua Patrick,
TnfruntTnd nemultumirea fiului sau, e ca vrea sa-ti vorbeasca
despre bombele de la magazine. Zice ca §tie cine se afla Tn
spatele lor.
O clipa, Matt ramase nemi§cat, apoi ridica din umeri §i Tn
tinse mTna sa-§i ia haina smochingului.
- Spune-i sa.se duca la politie.
- Prea tTrziu. Am lasat-o deja sa intre. E aici.
Tnjurind pe tacute, Matt se roti §i realiza ca tatal lui adusese
femeia cu el Tn pragul dormitorului. O fractiune de secunda ase-
manarea cu Meredith Ti sfT§ie inima.
Se ufta, fara sa vrea, cu ochii mari la femeia blonda, zvelta,
care Tncerca sa-§i ascunda nesiguranta sub masca unei hotariri
ferme. Avea ochii §i parul lui Meredith, dar nu §i perfectiunea
eleganta a trasaturilor ei. Asemanarea eraifnsa suficienta ca
sa-§i doreasca s-o arunce afara cu propria mtna.
- Tmi dau seama ca dai o petrecere §i te deranjez, spuse ea
prudenta, venind spre el §i trecTnd prin dreptul lui Patrick, care
se retragea deja, dar am plecat din Roma, avionfjf a aterizat
abia acum §i n-am ayut alta posibilitate decit sa vijt direct aid.
Dupa ce m-am urcat In; avion, am tnteles ca p fjip va refuza
probabil sa ma vada, nici vorba sa ma creada, §i chiar daca
Meredith m-ar asculta §i m-ar crede, Jucru de care ma tndoiesc,
nu §tiu unde locuie§te.
- §i de unde naiba ai §tiut unde locuiesc eu? tntreba el
suparat.
- E§ti-sotulftui.Meredith, nu-i a§a?
■L Stnt pe cale sa fiu fostui sot, afirma el netnduplecat.
- Oh, spuse Caroline, studiind barbatul dur §i rece cu care
fiica ei se maritase. Tmi pare rau.* Dar ca sa-ti raspund la Intre-
bare, sint abonata la ziarele di^Chicago §i intr-unul din numere
am cjtit despre apartamentul §i cladirea asta.
- Bine, replica Matt nerabdator*Acum ca m-ai gasit §i ai
intrat alcj, ce vrei. sa-mi spui?
Ea tresari putin auzindu-i tonul taios, apoi ztmbi pe nea§tep-
tate.'
^ H - lmi dau seama ca I-ai fiifiiriat pe Philip. Are un talent
deosebit sa-i,faca pe oameni sa reactloneze negativ la oricine ti
poarta numele.
Afirmatia ei fu destul de aproape de adevar ca sa aduca pe
buzele lui Matt umbra unui ztmbet. .
■ fi- Ce-ai venit sa-mi spui? tntreba el, factnd un efort sa fie
politicos.
^ 4 * Saptamtna trecuta, Philip a fosttn Italia, tncepu ea, desfa-
ctndu-§i nasturii paltonului ro§u §i tragtndu-§i fularul de la git.
Din ctte mi-a spus, §tiu ca te crede autorul bombelor din ma
gazinele Bancroft §i al atacului tmpotriva companiei. Dar se th-
§eala.
k Ma bucur sa aud ca cineva crede ca a§a ceva e posibil,
replica Matt cu o voce batjocoritoare.
BkW-^JNu cred, §tiu. Descurajata de atitudinea lui nepasatoare §i
dorind cu disperare sa-l faca s-o creada, Caroline Tncepu sa
vorbeasca mai repede: Domnule Farrell, detin un numar mare
de actiuni ale companiei, iarTn urma cu §ase luni am primit un
telefon de la Charlotte Bancroft, cea de-a doua sotie a tatalui lui
Philip... M-a Tntrebat daca mi-ar placea sa ma razbun pe Philip
pentru ca a divortat de mine §i m-a Tnlaturat din viata lui Mere
dith. Charlotte e conducatoarea companiei Seaboard Industries
din Florida, adauga ea fara nici o legatura.
Matt T§i aminti ca Meredith pomenise de bunica ei vitregS.
- A mo§tenit-o de la sotul ei, spuse el atras fara voia lui Tn
discutie.
- Da, a transformat-o Tntr-o mare corporate, avTnd Tn subor-
dine o multime de alte companii.
- §i? spuse el vazTnd ca §ovaie.
Caroline se uita la el, TncercTnd sa-i ghiceasca emotiile, dar
barbatul din fata ei nu parea sa le aiba.
- Iar acum, spuse ea, se pregate§te sa adauge Bancroft
celorlalte companii. M-a Tntrebat daca voi vota Tn favoarea ei cu
actiunile mele, Tn caz ca va cumpara suficiente ca sa egaleze
numarul detinut acum de Philip. Tl ura§te, de§i nu cred ca §tiu de
ce.
- STnt convins ca i-a oferit mii de motive, replica Matt ironic,
TntorcTndu-se. Soneria de jos suna Tncontinuu, iar rurnoarea
conversatiei oaspetilor sosind §i oprindu-se Tn hoi sa-§i dez-
brace paltoanele patrundea ptna Tn dormitor.
- Tl ura§te pe Philip, persevera Caroline, pentru ca pe el l-a
vrut, nu pe tatal lui, §i a facut tot posibilul sa-l aduca Tn patul ei,
chiar §i dupa ce s-a logodit cu tatal lui. El a refuzat-o Tn mod
repetat, iar o data a facut chiar mai mult, l-a spus tatalui sau,
Cyril, ca e o femeie corupta, mTr§ava, care voia sa se marite cu
Cyril pentru banii lui, dar Tl voia pe el Tn patul ei. Era adevarat,
spuse ea serioasa, dar tatal lui Philip o iubea. S-a suparat pe
Philip pentru cele aflate, dar l-a crezut. A renuntat la casatorie,
iar Charlotte, care a fost secretara lui Cyril, a trebuit sa a§tepte
ani buni pTna cTnd s-a hotarit Tn sfTr§it sa se Tnsoare cu ea...
Acum cTteva luni i-am spus Charlottei ca ma voi gTndi daca voi
vota sau n'u cu ea dupa declan§area actiunii de preluare, dar
apoi am analizat lucrurile la rece §i am Tnceput sa ma razgm-
dese. Philip e un prost teribil de enervant, dar Charlotte e rauta-
tea personificata. E lipsita de inima. Acum ctteva saptamtni m-a
sunat din nou §i mi-a spus ca a mai aparut cineva care cumpara
actiunile companiei, iar pretul lor a crescut.
Matt §tia ca raspunderea cadea pe umerii lui, dar nu spuse
nimic, a§tepttnd ca ea sa continue.
- Charlotte a intrat tn panica. Mi-a zis ca va face orice ca
pretul lor sa scada, apoi va porni atacul. Apoi am citit ca s-au
gasit bombe tn magazinele Bancroft §i ca treaba asta distrugea
vtnzarile de Craciun, provoctnd o scadere teribila a pretului ac
tiunilor.;
Ii oferise lui Matt fragmentele lipsa ale planului, motivul pen
tru amplasarea attt de atenta a bombelor, menite sa sperie lu
mea, dSl- nu sa distruga magazinele, motivul pentru tncercarea
de preluare a unei companii plina de datorii. Charlotte Bancroft
avea motivele §i sumele uria§e de bani necesare a c tR f de
preluare a unei companii cu datorii, a§teptind apoi ca Bancroft &
Company sa devina profitabila din nou.
- Va trebui sa poveste§ti totul politiei, spuse Matt tntorctn
du-se spre telefonul de Itnga pat.
Ea dadu din cap.
- §tiu. Acolo suni?
- Nu. Tl sun pe un tip pe nume Olsen, care ale legaturi cu
politia locala. Va merge mtine cu tine §i va avea grija sa nu fi
tratata ca o nebuna sau,mai rau, ca o noua posibila suspecta.
Caroline ramase perfect nemi§cata, chipul ei reflecttnd ului-
rea auzindu-l formtnd un numar interurban §i poruncindu-i tipului
numit Olsen sa apara la Chicago cu primul avion, totul numai ca
sa-i u§ureze situatia complicata.
T§i revizui parerea inifiala ca ar fi cel mai inabordabil bSrbat
tnttlnit tn viata ei §i trase concluzia simpla ca nu mai voia sa aiba
de-a face cu nimeni care purta numele de Bancroft, inclusiv
Meredith. Iar asta o deduse din modul rece tn care o informase
ca urma sa fie Tn durtnd fostul ei sot. Dupa ce puse jos recep
torul, scrise doua j|um e pe carnetul de Itnga telefon §i rupse
foaia.
- Asta-i numarul de acasa al lui Olsen. Suna-I astazi la orice
ora §i spune-i unde sa va tnttlniti. Celalalt este al meu, tn caz ca
ai vreo problema. Se rasuci spre ea, iar aversiunea de ia Tnce
put disparuse complet.
Pastra Tnsa o atitudine distanta, dTnd de Tnteles ca nu voia
sa se implice mai mult Tn problemele ei, dar se Triduio§a destul
ca sa adauge:
- Meredith mi-a povestit ca ai jucat Tn filme.
Petrecerea din seara asta e data Tn onoarea actorilor din
piesa Fantoma de la Opera, iar alaturi de ei vor mai aparea o
suta cincizeci de alti oameni. Pe multi dintre ei s-ar putea sa-i
cuno§ti. Daca vrei sa ramTi, tata va fi bucuros sa se ocupe de
tine.
Coborind spre spatiul mare al sufrageriei, constatara ca pe
trecerea era Tn plina desfa§urare.
- A§ prefera ca tatal tau sa nu ma prezinte, spuse*ea re
pede, nu doresc deloc sa-mi reTnnoiesc relatiile cu nimeni din
vechea garda a lumii bune din Chicago. §ovai, urmarind chel-
nerii Tmbracati Tn negru trecTnd cu tavile pline de pahare printre
femeile Tnve§mTntate Tn rochii superbe §i barbati Tn smochinguri.
Cineva cTnta la pian, iar muzica interpretata Tntr-un ritm vioi se
Tmpletea cu sunetul vocilor cultivate §i a hohotelor de rTs. Dar...
dar a§ vrea totu§i sa ramTn putin, spuse ea cu un surTs vesel,
nea§teptat, care o facu sa arate de treizeci §i cinci de ani, nu de
cincizeci §i cinci de ani. Pe vremuri traiam pentru petreceri de
genul asta. S-ar putea sa fie amuzant sa stau sa privesc §i sa
ma Tntreb din nou de ce mi se pareau atTt de minunate.
- Anunta-ma daca afii de ce, spuse el, indiferenta lui Tntre-
cTnd-o cu mult pe a ei.
- De ce dai petrecerea, daca nu te bucuri de ea? Tntreba ea
cu tin zTmbet nesigur, uluita din nou de acest barbat ciudat,
enigmatic, cu care se maritase fiica ei.
- Tncasarile reprezentatiei de mTine vor fi donate unei opere
de binefacere, replica el ridicTnd din umeri.
Matt o conduse spre locul unde sora lui purta o discutie
aprinsa cu Stuart Whitmore §i o prezentul drept Caroline Ed
wards. Whitmore §i sora lui pareau sa se Tnteleaga de minune §i
T§i dori sa nu le fi facut cuno§tinta.
Facu un pas Tnainte, ca sa-§i Tndeplineasca Tndatoririle de
gazda, dar Caroline T§i puse mTna pe bratul lui §i-l opri.
- Nu voi sta mult, spuse ea. E mai bine sa-mi iau ramas bun
acum.
Matt dadu din .cap, §ovai, apoi se sili sa vorbeasca despre
Meredith de dragul mamei ei.
- Stuart Whitmore e un vechi prieten al fiicei tale, pe deasu
pra §i avocatul ei. Daca gase§ti o cale sa Tndrepti discutia spre
Meredith, e foarte posibil sa-ti povesteasca despre ea. Tn caz ca
te intereseaza.
- Multumesc, spuse ea, vocea tremurindu-i de emotie. Ma
intereseaza foarte mult.
Capitolul 57 «
Capitolul 58
Duminica seara, reportajul principal de la §tirile de la ora
§ase se referea la arestarea lui Ellis Ray Sampson, acuzat de
uciderea lui Stanislaus Spyzhalski. Conform declaratiilor facute
de oficialitatile din St. Clai, Spyzhalski nu fusese ucis de nici
unul dintre clientii du§i de nas, a§a cum se banuise la Tnceput, ci
de sotul revoltat al unei femei din Bellville, cu care avocatul
impostor avusese o aventura amoroasa.
Domnul Sampson, care se predase de unul singur §i martu-
risise ca Tl batuse zdravan pe Spyzhaslki, jura ca, atunci cTnd Tl
aruncase Tn §ant, avocatul Tnca mai traia. Din moment ce rapor-
tul medicului legist indica ca Spyzhalski facuse §i un infarct Tn
seara respective, exista §ansa ca acuzatiile Tmpotriva lui Samp
son sa fie schimbate de la crima la omor prin imprudenta.
Matt §i Meredith urmarira §tirile Tmpreuna. Matt remarca pe
un ton sarcastic ca Sampson merita o medalie pentru ca sca-
pase lumea de un parazit. Meredith; care §tia ce Tnseamna sa fii
victima lui Spyzhalski, spuse ca spera Tn reducerea acuzatiilor
Tmpotriva lui Sampson.
Matt Ti trimise pe Pearson §i Levinson ca sa se asigure ca
va fi a§a.
Capitolul 59
EPILOG
- V-ar^zisdimca ajungem la timp, spuse Joe O’Hara oprind
brusc » t | z in f ® fata cleidirji magazinului Bancroft.
De data astapMatt Ti aprecie s i p de §ofat, Meredi|§ fiind Tn
TntTrziere la.oiMtninire foarte importanta a consiliuf|i de con
ducere.
AviohiSplecase cy TntTrzire. din Italia, unde se oprisera sa le
faca o vizita lui -Philip §i CaroSei, dupa ce petrecusera cTteva
zile l||Elveiia.
- Pbftrm, Ti spuse Matt §oferu|mdTndu-i servieta pe care o
adusese la aeroport c«lisem narile|H M eredith. Tu iei servieta,
iar eu pe Meredith.
- Tu ce? Tntreba MerediB privind peste unricir §i luTnd cTrja
de care trebuia sa se foloseasca ptna i se vindeca complet
glezna luxata.
- N-ai timp §i §chiopatezi ptna la ascensor, spuse Matt §i o
lua Tn brate.
- E atTt de ru§inos, protesta Meredith rTzTnd. Nu ma poti cara
a§a prin magazin.
- Stai sa vezi, spuse el zTmbind.
§i o facu.
Cumparatorii T§i Tntorceau privirile dupa ei. La unul dintre
raioanele de articole cosmetice, o femeie de vtrsta mijlocie se
adresa exclamTnd prietenei ei:
- Nu e Meredith Bancroft §i Matt Farrell?
- Nu, nu se poate sa fie ei, replica o alta femeie de vizavi.
Meredith T§i lasa capul la pieptul lui Matt, TncepTnd sa rtda, Tn
timp ce femeia continua: Am citit Tn Tattle ca divorteaza. Ea se
va marita cu Kevin Costner, iar Matt Farrell e Tn Grecia cu o
vedeta de cinema.
Ajun§i Tn ascensor, Meredith T§i Tnalta spre Matt ochii amu-
zati.
- Sa-i fie ru?ine, glumi ea. Alta vedeta?
- Kevin Costner? para el, ridicmdu-§i sprTncenele contrariat.
Nici macar nu §tiam ca-ti place Kevin Costner.
Tn birou o puse jos, ca sa poata merge de una singura ptna
Tn sala de §edinte.
- Lisa §i Parker au spus ca ne a§teapta aici cu copilul, apoi
mergem sa luam prtnzul Tmpreuna, adauga ea uitTndu-se putin
nelinistita spre sala de a§teptare goala.
- RamTn eu sa-i a§tept, promise Matt, dTndu-i servieta.
Peste cTteva minute, Matt se rasuci spre Lisa, aparuta Tn
prag cu un bebelu§ Tn brate.
- Parker ne-a lasat la intrare, explica ea. Urea §i el imediat.
: - Arati foarte Tnsarcinata, doamna Reynolds, o tachina Matt
zTmbind, dar ochii Ti erau Tndreptati spre bebelu§ul de §ase luni
din bratele ei, TntinzTnd deja mtinile sa i-l ia.
- Ma due sa-l caut pe Parker, spuse Lisa.
Dupa plecarea ei, Matt se uita la fetita pentru care Meredith
T§i riscase viata ca sa o aduca pe lume. Tn clipa aceea, Marissa
deschise ochii §i tncepu sa pltnga.
%
Zimbi 1 cu tandrete, Matt T§i duse degetul la obrazul moale.
- §5 sumpo, §opti el. Pre§edinta unei corporatii nu pITnge,
e o politic >dezastruoasa. Tntreab-o pe mamica, Ti sugera el.
Ea se lini§ti, iar dupa cTteva clipe Ti zTmbi §i gmguri ceva ce
suna teribil de Tntelept.
p §tiam eu! replica el zTmbindu-|, Matu§a Lisa §i unchiul
Parker s-au apucat iar sa te Tnvete intaliana, nu-i a§a?
AvTnd destul timp, la dispozitie pTna la terminarea §edintei lui
Meredith, Matt T§i duse fiica la. etajul al unsprezecelea ca sa-i
arate raionul lui preferat.
Era unul nou, creat de Meredith pentru toate magazinele
Bancroft, §i continea articole din toata lumea, de la bijuterii la
haine §i jucarii facute manual. Singurul lucru pe care Tl aveau Tn
comun era cbndifla impusa de Meredith.
Fiecare trebuia sa fie deosebit, unic, numai atunci i se per-
mitea sa primeasca eticheta cu sigla noua, faimoasa deja pentru
simbolul perfectiunii.
Cu Marissa Tn brate, Matt se uita la sigla de deasupra raio-
nului §i simti un nod Tn gTt, a§a cum i se TntTmpla ori de cite ori
se afla acolo.
Sigla reprezenta doua mTfni: a unui barbat TntinzTndu-se spre
cea a unei femei, degetele lor atingTndu-se.
Meredith numise raionul Paradis.
Sfir§it