13.03.

2019 Azi e
.13/03/19 Acum este ora
13/03/19 - 13/03/2019
 Calea Suferinţei – Via Dolorosa
Din timpurile cele mai străvechi ale începutului creştinismului, nu există conceptul de: "Cale a Suferinţelor“.
Era acceptabil de a merge pe drumul parcurs de Iisus, de la grădina "Gat Şmanim" ((Gatismani), locul unde
Iehuda Craioteaul (Iuda Iscarioteanul) l-a sărutat pe Iisus şi astfel el l-a identificat soldaţilor români, care l-au
arestat și l-au dus la închisoarea din cetatea Anatolia, pe vremea consului roman al Iudeei: Ponţiu Pilat), până
la un deal vecin din afara Ierusalimului, care mai târziu, va primi numele de Golgota. Accentul era de a
parcurge ruta pe care a mers Iisus, cărând crucea cea grea a răstignirii, de la punctul de plecare şi până la
locul unde a fost crucificat.
Astăzi, "Calea Suferinţei" lui Hristos, cunoscută mai mult ca "Via Dolorosa", este una dintre cele mai
faimoase străzi şi cea mai sacră din lumea creştină.
Pe "Calea Suferinţei" sunt 14 staţii, dintre care 9, sunt pe parcursul traseului, începând de la "Poarta Leilor", a
oraşului Ierusalim cel vechi, şi 5 în complexul "Biseicii a Sfântului Mormânt". Majoritatea staţiilor sunt
marcate prin bisericuţe şi capele, reprezentând diferitele evenimente care i s-au întâmplat lui Iisus, în timp ce
ducea crucea grea a răstignirii, pe această rută.
Unele evenimente sunt tradiţii, care au fost formulate mai târziu, prin secolul al XIII-lea, nefiind menţionate
în Noul Testament. Tradiţia, care este practicată în prezent, a fost finisată în secolul trecut. Aceste elemente
legate de această cale, sunt elemente de bază, dintre cele mai importante, ale religiei creştine, încă din zorii
apariţiei sale. Studiul şi răspândirea acestei tradiţii ca şi mersul pe jos de-a lungul "Căii Suferinţei", sunt un
principiu foarte important în religia creştină.
Cei mai mulţi creştini cred, că judecata lui Iisus, a avut loc în cetatea Anatonia. În secolul al XIV-lea s-a
construit pe ruinile cetăţii Anatonia, o rogojinărie (preşuri pentru ritualurile religioase musulmane) a
mamelucilor, iar mai târziu în perioada otomană, în acest loc, au fost stabilite birourile guvernatorului turc. În
prezent aici funcţionează şcoala musulmană de băieţi: "Umariya". De aceea franciscanii au ales de a ridica
 Cartierul Creştin Spre Poarta Leilor
Ecce Homo

Via Dolorosa
Anatonia

sa
Via Doloro

Biserica Muntele
Sf. Mormânt Templului
10 11 12
Cartierul Musulman
13 14
Staţia Nr.1 - Procesul lui Iisus a avut loc la Pretorium (comisariat), care se afla într-unul din palatele regelui
Irod II (Herodes Antipas). Astăzi, acest loc e indentificat cu clădirea şcolii musulmane de băieţi “Umariya”.
Reşedinţa consului roman Ponţiu Pilat era de permanenţă în Caesareea, el ajunsese la Ierusalim, pentru a
supraveghea pelerinajele de Pasah (Paşti), şi a deschis un post de comandă la Fortăreaţa Antonia. Iisus a fost
adus în faţa sa sub acuzaţia de rebeliune contra Regatului şi de mesianism. Ponţiu i s-a adresat lui Iisus
întrebându-l dacă el este “Regele iudeilor", la care Iisus a răspuns, “Asta tu ai spus-o!" (Marcu 15 ", Ioan 23).
Iisus a început să vorbească despre "Regatul Cerului" iar Ponţiu ne găsind vreo bază de a-l învinovăţii, încearcă
de a transfera deschiderea dezbaterilor la guvernatorul Galileii, Herodes Antipas, deoarece Iisus era originar din
Galileea. Irod II, nu a putut comunica cu Iisus, aşa că-l returnează lui Ponţiu (Luca 23). Ponţiu Pilat, propune o
posibilitate de eliberare a unui deţinut dintre cei doi, care erau în aşteptarea procesului, Iisus ori Bar – Abba,
dintre extremiştii conservatori. Liderii evrei decid în favorea eliberării lui Bar – Abba şi crucificarea lui Iisus.
(Marcu 15, Matei 27). În Matei cap. 27, apare o descriere antisemită, care probabil, poate justifica atacul creştin
antisemit contra evreilor de-a lungul generaţiilor. În conformitate cu această descriere, Ponţiu şi-a spălat
mâinile spunând: “Eu sunt curat de acest sânge evreiesc!" iar poporul a răspuns că acceptă responsabilitatea
acestei decizii: "sângele Său pe noi şi pe fiii noştri." Ponţiu a ordonat flagelarea lui Isus (Marcu, Matei şi Ioan),
dar după Evanghelia lui Luca, el a încercat să respingă pedeapsa cu moartea, mulţumindu-se doar cu flagelarea
lui Iisus, însă liderii evrei n-au fost de acord. Soldaţii romani au abuzat de Iisus, l-au schingiuit, l-au îmbrăcat
în haine regale arămii şi s-au rânjit la El poreclându-l :
“Împăratul iudeilor." În plus, i-au împodobit capul cu o coroană de spini, dându-i bineţe: “Pace ţie, rege al
iudeilor", l-au scuipat şi s-au închinat batjocoritor înaintea Lui (Marcu 15, Matei 27). Ponţiu Pilat l-a scos afară
la mulţime, pe Iisus, în hainele regale ridicole şi a strigat: ”Iată omul“ ( Ecce homo). După tradiţia creştină,
arcada aflată pe “Drumul Crucii”, din faţa mănăstirii “Surorile Sionului” este numită cu acest nume “ Ecce
Homo”, dar este posibil precum se vede, că această arcadă a fost construită de către Adrian ca “Arc de triumf”
în anul 135 D.C. după suprimarea răscoalei lui Bar - Kochva, 100 de ani după răstignirea lui Iisus ...
”Arcada “Ecce Homo
Locul unde Iisus a fost biciut de către soldaţii romani. Din acest loc Iisus însuşi îşi cară pe spate crucea pe care va
fi crucificat (Ioan 19). Pe cruce precum era obiceiul era o tăbliţă pe care era scris motivul condamnării sale, pe
trei limbi: greacă, romană şi ebraică (“Isus Nazariteanul Regele iudeilor"). Pe acest loc acum se află două biserici
franciscane – catolice, ce comemorează evenimentele petrecute: Biserica “Condamnarea” şi Biserica “Biciuirea”
(Flagelarea).
Calea Suferinţei, Drumul Crucii sau Via Dolorosa, care începe de la “Poarta Leilor” continuând spre vest, coteşte
aici la sud spre strada Văii şi ne dezvăluie un peisaj care-i de-a lungul văii, numit de către Josephus Flavius:
“Triumphion”,fiind un Cardo secund al Coloniei Aelia Capitolina şi a Ierusalimului Bizantin. Staţia este dedicată
primei căderi a lui Hristos pe Calea Suferinţei. Spre deosebire de cele două staţii anterioare ce sunt menţionate în
Noul Testament, această staţie a treia, nu-i menţionată, fiind rezultatul unei tradiţii târzii din secolul al XIII-lea.
Această a treia staţie, a fost construită într-o cameră ce folosea ca intrare la o baie de aburi turcească, numită “A-
Sultan”, care s-a închis pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. În 1858 turcii au predat acest loc Bisericii Catolice
Armene, care deţine această proprietate şi în prezent. În timpul celui de al doilea război soldaţi polonezi catolici
care au staţionat în ţară, au primit aprobarea armenilor – catolici, să se roage permanent, în acest loc. În această
perioadă aceşti soldaţi polonezi, au donat capelei statui şi diferite decoratiuni (însă nu au construit-o sau renovat-
o, precum este descris din greşeală în diverse manuale). Relaţiile amicale dintre armeni şi polonezi au făcut ca în
1948, armenii să le închirieze lăcaşul polonezilor la un preţ simbolic, pentru o perioadă de 25 de ani. În 1973, la
sfârşitul contractului de închiriere, la cerinţa polonezilor, armenii au fost de acord, să le prelungească contractul
de închiriere pe o perioadă de încă 25 de ani în plus. În 1998, la sfârşitul celui de-al doilea contract, armenii au
renovat locul, anexând capelei şi un magazin de cadouri şi amintiri, legând acestea printr-o trecătoare cu ruinile
băii de aburi şi capelele subterane permiţând totodată şi trecerea spre staţia a patra. Capela, de asemenea, a fost
conectată cu Biserica Armeană - Catolică "Sfânta Fecioară Maria în durere" (Doamna noastră din Spasm). Mai
târziu, Biserica Catolica Armenească a deschis în curte, Patriarhia Armenească-Catolică, care acum foloseşte ca
staţia a patra, unde Iisus s-a întâlnit cu mama Sa, pentru publicul vizitator. Până la deschiderea acesteia, o mică
capelă din sudul bisericii,postată pe strada Văii, a servit ca staţia a patra.
Atunci când mama Sa (Maria) şi-a văzut fiul cărând crucea, ea şi-a pierdut conştiinţa. Locul este identificat în
imediata apropiere a staţiei a treia, în complexul Patriarhiei Armene - Catolice. Întâlnirea lui Hristos cu mama
...Sa, este semnificată printr-un relief din piatră peste arcada unei mici capele
Având în vedere dificultatea lui Iisus de a purta crucea, Romanii au luat o persoană întâmplătoare, probabil un
pelerin, pe Şimon din Cirene (Libia), forţându-l să-l ajute pe Iisus şi să care el mai departe crucea cea grea. Locul
este identificat la intersecţia străzii Văii, cu strada Via Dolorosa. În apropierea acestui loc, se află o mică capelă
aparţinând franciscanilor – catolici. Pe perete este o nişă, în conformitate cu tradiţia, creată când Iisus se sprijină
de piatra acestui perete.
Pe suişul drumului, o femeie a ieşit şi a şters cu o batistă, sudoarea de pe faţa lui Iisus. “Portretul adevărat", a lui
Iisus a apărut şi a rămas desenat pe batistă. Locul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Veronica", care-i o
perturbare a numelui Berenice (care transportă victorie) sau conservarea numelui grecesc (Vera Icon = portret
adevărat). Locul este identificat cam la jumătatea străzii Via Dolorosa, între străzile Văii şi Khan A-Zeit. O
bisericuţă grecească-catolică şi o mănăstire cu reşedinţa asociaţiei:
“Micile surori ale lui Iisus” ocupă acest loc.
Staţia a şaptea păstrează amintirea celei de-a doua căderi ale lui Iisus, sub povara crucii, cât şi a “Porţii de
judecată” care fusese situată în piaţă, lângă casa “Beit Habad” (de presare a măslinelor), pe traseul de-a lungul
străzii principale romane (Cardo Maximus) a Coloniei Aelia Capitolina (numele roman dat Ierusalimului).
Astăzi în acest loc se află “Biserica Sfântului Mormânt”, locul crucificării şi îngropării lui Iisus, în centrul din
Oraşul Vechi al Ierusalimului. Pe vremea lui Iisus, acest loc find numit: “Dealul Golgota” era situat în afara
zidurilor de apărare ale oraşului. În acea perioadă, oraşul era înconjurat de un zid, precum îl descrie Iosephus
Flavius, ca fiind “Cel de-al doilea zid de apărare“. Înainte ca acest complex să fie înconjurat în anii patruzeci
din primul secol, de “Cel de-al treilea zid”, construit de Împăratul Iulius Agrippa. Conform tradiţiei creştine,
aici era şi “Poarta de judecată”, care dădea spre ieşirea din oraş. Pe aceasta se afişau verdictele celor
condamnaţi la moarte, precum au afişat şi pentru Iisus.
Locul acesta a început să fie asociat cu “Poarta de Judecată” pe la sfârşitul secolului al XIII-lea. Conform
tradiţiei, care însă nu apare în Noul Testament, Iisus cade aici din nou, sub povoara crucii. Această tradiţie
poate a evoluat ca urmare a înclinării abrupte, ale urcuşului. În această staţie se mai află o coloană înaltă, o
relicvă a coloanelor străzii Cardo şi o mică capelă joasă, de la care porneşte o serie de trepte care duc la capela
superioară. Locul a fost achiziţionat de către franciscanii, în 1875 , pentru a deschide o şcoală profesională, însă
de fapt ei construiesc actuala biserică, care slujeşte comunitatea catolică coptică.
Pe peretele bisericii ortodoxe greceşti “Caralambos cel Sfânt” este marcată staţia a opta, printr-o
piatră însemnată cu o cruce latină şi cu o inscripţie grecească: “ IC XC \ NIKA” = “Iisus Hristos
învinge"

Având în vedere că “Poarta de Judecată”, a fost lăsată în urmă, acest loc era plasat pe timpul lui
Iisus, în afara Ierusalimului şi întâlnirea cu femeile oraşului ce-i boceau soarta Sa, a fost prin
urmare, pe câmp deschis, precum este descris în Evanghelia lui Luca: (cap. 23/27-33).
27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se
tânguiau după El.
28. Isus S-a întors spre ele şi a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi
însevă şi pe copii voştri.
29. Căci iată vor veni zile, când se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de
ţâţele care n-au alăptat!"
30. Atunci vor începe să zică munţilor: "Cădeţi peste noi!", şi dealurilor: "Acoperiţi-ne!"
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?"
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu I isus.
33. Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcători de rele: unul la
dreapta, şi altul la stânga.

Tradiţia acestei staţii fiind târzie, postarea sa a trecut prin multe schimbări, înainte de a fi localizată
în actualul loc, prin mijlocul secolului al XIX-lea. Locul este foarte aproape de “Căpăţâna” (ebr.
Golgota), dar accesul la aceasta este blocat de către biserica “Caralambus cel Sfânt”. Pentru a
continua drumul spre staţia nr. 9 următoare, trebuie de a reveni înspre piaţă.
De la staţia a opta, ne reîntoarcem înspre piaţă, spre sud (cotind la dreapta), până ce întâlnim treptele care urcă
spre vest (la dreapta). O coloană de piatră care este alipită de peretele Patriarhiei Coptice, însemnează staţia nr. 9.
Tradiţia creştină atribuie acest loc, la căderea lui Iisus pentru a treia oară sub povara crucii, deşi precum am
menţionat precedent, aceasta nu se relatează în Noul Testament.
Iniţial, locul căderii lui Iisus pentru a treia oară, a fost detectat în curtea “Bisericii a Sf.-lui Mormânt”, fiind
marcată de o piatră cu o cruce pe ea. Această identificare s-a şters de-a lungul anilor şi postarea staţiei, a fost
mutată la locul actual, în apropierea “Bisericii Coptice – Sf. Antoniu”.
De aici se poate merge pe acoperişul “Bisericii a Sf.-lui Mormânt”, la complexul abisinian al sultanului “Dir El
Sultan” (Mănăstirea Sultanului) şi a coborî prin “Biserica Etiopiană”, în curtea “Bisericii a Sf.-lui Mormânt”, sau
a se reîntoarce la piaţă, cotind la vest pe lângă “Biserica Alexandru Nevski”, care în ciuda faptului că-i o biserică
Mănăstirea creştină etiopeană “Dir El Sultan” (Mănăstirea
Sultanului), construită pe acoperişul “Bisericii a Sfântului
Mormânt” deasupra capelei “Regina Elena”.
Aceasta este singura dintre capelele “Sfântului Mormânt”, care
este postată în afara bisericii, şi vizitatorii Golgotei o pot privi
printre grilajele ferestrei, din stânga staţiei a unsprezecea. Staţia
este la capătul treptelor, păstrând memoria împărţirii hainelor lui
Iisus, precum este descrisă în Evanghelia lui Matei: (cap. 27/33-
37).
33. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă:
"Locul căpăţânii",
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a
gustat, n-a vrut să bea.
35. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei,
trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese
vestit prin prorocul care zice: "Şi-au împărţit hainele Mele
între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi."
36. Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
37. Şi I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este Isus,
Împăratul iudeilor."
În perioada cruciaţilor, suind aceste trepte se putea intra direct la
“Căpăţâna” (Golgota). Însă odată cu cucerirea musulmană, din
1187, s-a blocat intrarea la Golgota, înlocuind-o cu o fereastră
grilată. Capela este acum în posesia latinilor, fiind dedicată
mamei lui Iisus Sf. Maria, şi lui Ioan Botezătorul.
 Această stâncă a fost înlăturată în secolul al IV-lea, pentru a se putea
construi biserica

Pronosul

Biserica
Sfântului Mormânt
Mormântul lui Iisus

Dealul Golgota
Doar câţiva păşi despart staţia a unsprezecea de a zecea. Staţia a unsprezecea este pe partea dreaptă a Golgotei, şi
aparţine franciscanilor. Altarul de argint, a fost donat în 1588, de către “Ferdinad-I De Medici” din Florenţa.
Capela sub forma şi ornamentele sale actuale a fost concepută în 1937, apoi renovată de către Antonio Berlucci.
Dintre mozaicurile care au fost acolo în timpul perioadei cruciaţilor, a rămas doar un portret al lui Iisus, în centrul
plafonului (Mandorla = Aureolă de formă ovală).
Alte mozaicuri de pe tavan au fost concepute de către P. D'Achiardi, iar mozaicurile de pe pereţi au fost făcute de
către L. Trifoglio şi descriu: cum Iisus a fost bătut în cuie pe cruce, femeile sfinte, la picioarele crucii şi jertfirea
lui Isaac. Sacrificiul lui Isaac, este considerat în tradiţia creştină, ca o anticipare şi ca un simbol al sacrificiului lui
Hristos. Aşa precum Avraham a trebuit să-şi sacrifice singurul său fiu (deşi în cele din urmă Isaac nu este
sacrificat), la fel şi Dumnezeu şi-a sacrificat unicul său fiu, doar ca să ispăşească păcatele omenirii.
Evanghelia după Luca, (cap. 23/33-34) descrie crucificarea lui Hristos.
33. Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la
dreapta, şi altul la stânga.
34. Iisus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Iisus zicea: "‫ כי אינם יודעים מה שהם עושים‬,‫ סלח להם‬,‫ אבי‬."
"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ = “Avi, slachh lahem, ki einam iodiim ma şe hem osim!”
 Mandorla

Jertfirea lui
Isaac Femeile sfinte

Iisus este prins în cuie pe cruce

Staţia a douăsprezecea, simbolizează locul în care Iisus a murit pe cruce. Staţia este pe partea stângă a Golgotei
fiind în posesia Grecilor Ortodocşi. Sub altar un disc de argint cu centrul deschis (ca şi o şaibă) simbolizează
"locaţia exactă", unde a fost înfiptă crucea, pe care Iisus a fost crucificat. Pe fiecare parte a altarului, câte-o
lespede de marmură neagră, indică locul crucilor hoţilor, care au fost răstigniţi împreună cu Iisus. Pelerinii stau
la rând la o coadă destul de lungă, pentru a atinge roca Golgotei originale, prin deschizătura din centrul discului
de argint. Roca originală a Golgotei este crăpată, precum e descrisă în Noul Testament, încă de la cutremurul
produs, odată cu moartea lui Iisus.
"ִ‫ני‬
ָּ‫תת נ‬
ְ‫עז זֲב בַ ת‬
‫מהָ ע‬
ְ‫ ל תְ ת‬,ִ‫לי‬
ָּ‫א נ‬
‫ א‬,ִ‫לי‬
ָּ‫א נ‬
‫ " א‬,ַ‫מר‬
ֲ‫כלוו ז‬
‫ניִ" בַ ת‬
ָּ‫תת נ‬
ְ‫ק ת‬
ַ‫מהָ שבַשב זֲ ב‬
ְ‫ ל בַ ת‬,ִ‫לי‬
ָּ‫א נ‬
‫ א‬,ִ‫לי‬
ָּ‫א נ‬
‫" א‬
(Matei: cap.27/45-51)
45. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama şăvactani?", adică:
"Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"
47. Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!"
48. Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a
dat să bea.
49. Dar ceilalţi ziceau: "Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască."
50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a
cutremurat, stâncile s-au despicat,
Potrivit tradiţiei creştine, sângele lui Iisus care s-a scurs prin fisura stâncii provocată de cutremur, a picurat pe
craniul lui Adam, îngropat sub stânca Golgotei (de unde îi şi provine numele). Aceasta simbolizează curăţarea
umanităţii, prin moartea lui Hristos de la păcatul antic a lui Adam şi Eva.
Ruperea draperiei din Marele Templu, care separa interiorul
. Capela lui Adamsanctuarului de lumea din afară, simbolizează în
ochii Bisericii creştine, dovada Aicicăeste arătată
sfinţenia fisura stâncii
lui Dumnezeu, este Golgota, veşnic către toate poporele şi nu
acum direcţionată
doar poporului evreu. Nu mairoşie, prin acare
e necesar se bazas-a pescurs
Mareluisângele
Preot lui Iisus
evreu şi a Hagadol) căpetenia ierarhiei
(Cohen
din Marele Templu şi a jertfelor picurat
sale. pe craniul ultimativ
Sacrificiul lui Adam, conform
suprem, credinţei
s-a făcut, eliminând necesitatea unor jertfe
suplimentare. .creştine
Spre sfârşitul Evangheliei, credinţa unui soldat roman păgân (Longinus), a devenit cunoscută prin legenda
“Lanciei Sfinte” a lui Longinus = “Lancia Sacra di Longinus”. Că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, este o formă de
închidere a unui cerc: divinitatea lui Iisus a fost declarată din cer pe când L-a botezat Ioan Botezătorul, relatată
la începutul Evangheliei, şi acum din nou la sfârşitul Evangheliei prin răstignirea Sa pe pământ. Faptul că Iisus
a fost identificat de către un soldat păgân dovedeşte că credinţa în Iisus nu va găsi un teren fertil printre evrei şi
va fi în principiu adoptată de către neamuri, reprezentate prin soldatul roman. ( Evanghelia lui Ioan cap.19/31-
37 ) De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Şabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Şabat
31.
Nota autorului: După părerea mea, s-ar putea că aici s-a
era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe
cruce. strecurat o mică eroare, în această descriere a tradiţiei
32. Ostaşii au venit deci şi creştine. Se ştie
au zdrobit mai de
fluierele demult şicelui
picioarelor s-a dovedit şi înpe
dintâi, apoi ultimii ani care fusese răstignit
ale celuilalt
împreună cu El. că Adam şi Eva sunt îngropaţi la nivelul cel mai de jos al
33. Când au venit la Isus “Peşterii
şi au văzut Patriarhilor”.
că murise, nu Însă
I-auneputând contrazice
zdrobit fluierele credinţa şi
picioarelor;
34. ci unul din ostaşi I-a străpuns
Sfintele coasta
Scripturi,cu o suliţă; şi că
înseamnă îndată a ieşit
sângele luidin ea strecurându-
Iisus sânge şi apă.
Sfânta Lancie Longinus” precum apare pe acest fresco din biserica “San Marco” din“
35. Faptul acesta este adeverit
se prin de cel cefisură,
această l-a văzut:
a curs mărturia
subteran
Florenţa lui vreo
este 30
adevărată, şi el ştie că spune adevărul,
de Km. până
pentru ca şi voi să credeţi.
la Hevron, trecând şi prin preajma mormintelor Patriarhilor,
36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: "Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat."
pânămai
37. Şi, în altă parte, Scriptura la zice:
mormântul
"Vor vedealuipe Adam. Fapt posibil, datorită
Cine au străpuns."
diferenţei dintre nivelurile terestre.
A treisprezecea staţie este marcat ă print-un altar aflat în posesia franciscanilor dedicat Sfintei Maria, numit “Maica Domnului în
Suferinţă" . Alături de altar este aşezată o statuie a Madonei, care a fost adusă din Portugalia – Lisabona, în 1778. Această staţie
păstrează memoria coborârii lui Iisus de pe cruce. În acest loc a stat Sf. Maria primind în braţele sale trupul neînsufleţit al
sfântului ei Fiu.
Această staţie relativ recentă, e în principiu acceptată de franciscani. În generaţiile precedente, se obişnuita câteodată, de a lega
acţiunea coborârii de pe cruce, cu “Piatra de Uns”, pe care a fost culcat Iisus după ce l-au dat jos de pe crucea răstignirii, ungându-I
trupul cu smirnă şi aloe. “Piatra de Uns” se află la poalele Golgotei, vizavi de intrarea principală a “Bisericii Sfântului Mormânt”.
 . Conform Noului Testament Iisus a fost îngropat în parcela mortuară a lui Iosif din Arimateea. (Ioan cap.19/38-42)

38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie
să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Iisus.
39. Nicodim, care la început se dusese la Iisus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de
smirnă şi de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Iisus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
41. În locul unde fusese răstignit Iisus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Iisus.
Mormântul lui Hristos este situat în centrul rotondei. Iniţial, mormântul lui Iisus făcea parte dintr-un
complex de morminte cioplite în stâncă. Pentru a-I evidenţia mormântul, arhitecţii bizantini, au săpat în jurul
mormântului, în timp ce ediculul (monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, ◊ nișă în care se
păstrează portretele morților, urnele funerare) mormântului l-au mărginit cu pereţi de marmură , construind
deasupra sa, o magnifică construcţie concentrică (rotonda).
Mormântul are două părţi: un antreu (pronaos), cunoscut sub numele de “Capela Îngerului” şi o altă cameră a
mormântului în sine. Ediculul anterior a fost distrus de un incendiu în 1808, iar cel actual, a fost ridicat în
1810 de către grecii ortodocşi, cu contribuţia donaţiei ţarului rus. Astfel deasupra ediculului se află un mare
decor conic, cu emblema coroanei ruseşti. În pronaos se află o bucată din piatra care a fost rostogolită,
închizând intrarea la peştera mormântului iniţial. În părţile laterale ale capelei sunt două orificii rotunde, ce
folosesc la emiterea flăcărilor sfinte şi a distribuirii luminii sfânte enoriaşilor greci ortodocşi, în sâmbăta
mare de Paşti. O uşă scundă, dă înspre mormântul în sine.
În camera căptuşită cu marmură a mormântului, sunt 43 de candele ce ard mereu, ziua şi noaptea. 13 fiind
ale latinilor, 13 ale grecilor, 13 ale armenilor şi 4 ale copticilor. Mormântul este acoperit cu marmură având
deasupra sa trei gravuri ce simbolizează învierea lui Iisus (pe greceşte – Ανάσταση-
Anastasi). Una dintre dovezi că acesta este mormântul lui Iisus, este faptul că mormântul e gol, deoarece Iisus
a reînviat după trei zile.
Nu toţi creştinii primesc identificarea “Bisericii a Sf.-lui Mormânt” ca fiind mormântul lui Iisus. Cultele
protestante recunosc mormântul lui Isus, ca fiind “Mormântul din grădină” situat în afara oraşului vechi la
nord de Poarta Şhkhem. (Poarta Damasc)
Unii creştini consideră învierea lui Isus, ca fiind staţia a cincisprezecea, pentru a oferi “Căii Suferinţei” (Via
Dolorosa) , un final de o conotaţie pozitivă.
Sf. Lumină
de Paşti
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume
ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
(Ioan cap. 3/16-17)

ANASTASI = ÎNVIEREA
13/03/19 - 13/03/2019