Însângeratul Drum al Crucii, pas cu pas

Un articol de: Mariana Borloveanu - 13 Aprilie 2023

Orice pelerinaj în Ţara Sfântă începe şi se termină în vechiul Ierusalim. Să

păşeşti pe urmele Mântuitorului Hristos în locurile cele mai sfinte ale lumii
creştine este un vis pe care fiecare dintre noi îl are în suflet. Parcurgând la pas
drumul pe care Hristos Şi-a purtat propria Cruce, m-am cutremurat. Fiecare
dintre cele 14 opriri de pe Drumul Crucii își are propria semnificație. Personal
le-am identificat după ani și ani, pentru că fiecare călătorie la Locurile Sfinte
este diferită.

De la Pretoriu până la Biserica Învierii, totul este emoție și uimire, dar punctul culminant al
Drumului Crucii este Sfântul Mormânt. Acolo trăiești momentul în care ești doar tu cu
Dumnezeu.

Prima oprire: Pretoriul

Vechiul Ierusalim este un păienjeniș de străduțe, astfel încât, privind de pe ruinele fostei cetăţi
romane Antonia, ai senzaţia că te afli într-un labirint. Chiar dacă afară erau peste 40 de grade,
simțeam fiori de gheaţă la gândul că în locul în care mă aflam, acolo, în curtea casei lui Pilat
din Pont, a fost judecat şi biciuit Mântuitorul. Aici Iisus a fost condamnat la moarte.
Ortodocșii pășesc pe Drumul Crucii, oprindu-se înainte de toate la Mănăstirea Pretoriului. De
aici a început calea Pătimirii Sale, aceste două locuri din incinta Pretoriului fiind sugestiv
numite Capela Biciuirii și Capela Condamnării.
A doua oprire: Iisus primește Crucea

Te simţi sfâșiat de gândul că în locul acela, în peştera de piatră de sub clădire, a fost închis
Mântuitorul, legat de mâini şi de picioare, iar când L-au scos de acolo, I-au pus în spate
Crucea, pe care avea să Şi-o poarte singur. După numai câţiva paşi, am trecut pe sub arcul de
piatră „Ecce homo!”. Nu ai cum să nu lăcrimezi când te afli acolo unde Iisus Hristos a fost
încoronat cu spini. Am urmat Via Dolorosa, către Valea Tyropeon, care trece prin mijlocul
vechiului Ierusalim.

A treia oprire: Iisus cade prima oară sub povara Crucii

La întretăierea străzilor care vin dinspre Poarta Leilor şi dinspre cea a Damascului, ajungi în
locul în care Hristos a căzut sub povara Crucii pentru prima oară. Am încercat să privesc în
timp cu ochii minții, atât cât poate percepe un muritor de rând, dar fiecare clipă a început să
doară.

A patra oprire: Maica îndurerată și-a mângâiat Fiul

Tradiţia creştină consemnează că aici Maica Domnului şi-a întâlnit Fiul, împovărat de
greutatea Crucii. Am îngenuncheat lăcrimând, de fapt nici acum nu-mi dau seama dacă
lacrimile mă ardeau sau sfinţenia locului în care, în nevrednicia mea, m-am surprins în
genunchi acolo unde Maica îndurerată îşi mângâia Fiul. Pe locul acela se află astăzi o micuță
capelă armenească, al cărei basorelief redă întocmai această scenă. În interior încă se mai
păstrează podeaua originală, iar într-un colţ se află două urme de sandale, despre care se
spune că sunt ale paşilor Maicii Domnului.
A cincea oprire: Casa lui Simon din Cirene

Cea de-a cincea oprire avea să ne găsească lângă zidul casei lui Simon din Cirene, cel pe care
l-au silit să ridice Crucea lui Hristos. În zidul de piatră care străjuiește străduța aceea îngustă
există o mică adâncitură, de care Domnul S-a sprijinit, în cădere. De-acolo şi astăzi izvorăște
mir, iar pelerinii ating cu palma locul acela binecuvântat.

A șasea oprire: Casa Sfintei Veronica

Am trecut apoi pe la Paraclisul Franciscan, după care, urcând pe o străduță îngustă, pavată cu
aceleaşi lespezi mari de piatră, am ajuns la Biserica Sfintei Veronica, sub care se află o criptă
închinată Sfântului Chip al lui Hristos. Se spune că în fața casei, pe când Mântuitorul S-a oprit
pentru o clipă, tânăra Veronica și-a smuls mahrama de pe cap, ștergând fața plină de sânge a
Acestuia. Pe mahramă a rămas Chipul însângerat.

A șaptea oprire: Poarta Judecății

Oprindu-ne la poarta cea veche a Ierusalimului, am aflat că aceasta este numită Poarta
Judecății și asta pentru că pe aici erau scoși din cetate condamnații la moarte. Potrivit unei
tradiții medievale, acesta este locul în care Iisus Hristos a căzut pentru a doua oară sub povara
Crucii.

A opta oprire: Hristos le consolează pe fiicele Ierusalimului

Înainte de a părăsi străzile cetăţii şi a ne îndrepta spre Biserica Învierii, ne-am oprit în locul în
care Iisus le-a întâlnit pe fiicele Ierusalimului, cărora le-a vorbit şi tot în acest loc a mângâiat-
o pe Maica Sa. Aflându-Se la capătul puterilor, Iisus a căzut pentru a treia oară sub povara
Crucii. La această oprire se află o impresionantă coloană romană, dar şi o micuță capelă
deschisă pelerinilor, unde te poţi ruga în tăcere.

A noua oprire: A treia cădere a lui Iisus

După ce am parcurs opt dintre opririle de pe Drumul Crucii aflate în Cetatea Sfântă, am ajuns
în curtea exterioară a Bisericii Sfântului Mormânt, în faţa unei uşi imense, lângă care
coloanele de marmură albă poartă amprenta fulgerului de lumină ce a lăsat în urmă acea
imensă fisură.

Lângă intrarea în Biserica Sfântului Antonie, ce aparține copților, Domnul a căzut pentru a
treia oară la pământ.

Opririle de la Biserica Învierii

În locul fiecăreia dintre cele cinci opriri din incinta Bisericii Învierii, timpul pare a se opri
întru veșnicie:

A zecea și a unsprezecea oprire: Golgota

Fiecare pas pe care îl faci pe Golgota îți dă fiorii locului unde Mântuitorul a fost răstignit.
Primul altar aparține catolicilor, fiind numit „Fecioara Durerilor”. Acesta se află deasupra
locului în care Iisus a fost dezbrăcat de veșminte și pironit pe Cruce, sub ochii sfâșiați de
durere ai Măicuței Sale.

A douăsprezecea oprire: Golgota - paraclisul ortodox

Cu inima împietrită, am ajuns în Altarul ortodox „Paraclisul Sfânta Golgota”, împodobit cu

icoane de o rară frumusețe, în mărime naturală, înfățișându-L pe Mântuitorul Hristos pe Cruce
și pe Maica Domnului îndurerată. În nici un alt loc din Ţara Sfântă nu am văzut atâtea chipuri
înlăcrimate şi priviri îngemănate din uimire şi evlavie deopotrivă. O mare de candele veşnic
aprinse şi un Altar înveșmântat în argint dau amploare acestui loc sfânt, de o copleșitoare
frumusețe.

A treisprezecea oprire: Piatra Ungerii

De pe Golgota am coborât la Piatra Ungerii. Deasupra acestei pietre frumos mirositoare atârnă
opt candele, care pâlpâie într-o permanentă lumină difuză.
Datorită transformărilor arhitectonice ale clădirii, a fost dărâmat vechiul Paraclis al Ungerii,
pe locul acela situându-se astăzi această lespede sub forma unei pietre funerare. Aici L-au
aşezat pe Iisus Hristos, după ce L-au coborât de pe Cruce, ungându-L cu mir şi smirnă, după
cum era obiceiul cu cei care urmau să fie înmormântați.

A paisprezecea oprire: Sfântul Mormânt

În sfârșit am pășit în spaţiul acela sacru, străjuit de 18 coloane. O cupolă imensă acoperă
baldachinul din piatră, învăluit în marmură şi podoabe scumpe. Mă aflam în fața celui mai
venerat loc de pe pământ. Intrând în prima încăpere a Sfântului Mormânt, cunoscută sub
numele de Capela Îngerului, atingi cu sfială piatra pe care a răsturnat-o îngerul de pe
Mormântul Domnului, piatră care se află pe un bloc de marmură albă. În timp ce te pregăteşti
să atingi locul sacru al omenirii, te gândeşti că aici au primit femeile mironosițe vestea
Învierii Domnului: „Şi iată, cutremur mare s-a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din
cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşă şi ședea deasupra ei” (Matei 28, 2). M-am aplecat
apoi şi am pășit în încăperea mică, săpată în piatră, în care se află Sfântul Mormânt. Am atins
lespedea lustruită de lacrimi, nădejde şi dragoste, pe care a fost aşezat trupul mort al
Mântuitorului, care după trei zile a înviat.

Am mai avut putere doar să aprind mănunchiurile de lumânări din candela de pe Mormântul
Sfânt, lumânări cu care, din clipa aceea, în fiecare an am luat Sfânta Lumină.