Psihologie militară Gradul și funcția în mediul militar Cursul 3.

Structuri de autoritate în
instituția militară

a) Statutul de grad

b) Statutul de funcție

c) Statutul de competență

Statutul de grad

Gradul

 expresia vizibilă și simbolică a statutului deținut în sistemul ierarhiei militare.

 “Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a

calității de cadru militar” (Extras din Legea privind statutul cadrelor militare).

 Avansarea în grad se face, în principal, cu unele excepții, după principiul seniorității.

 De aceea, gradul militar este nu numai expresia rangului ci, implicit, semnul
fidelității față instituția militară, fapt care conferă un credit personal, atribuit și
asumat în egală măsură.

 Acest aspect poate genera conflicte de autoritate în relațiile dintre subofițerii

(categorie subordonată) cu grad înalt (vechime mare) și ofițerii cu grad mic (vechime
mică).

Statutul de grad

1. baza formată din militarii cu grade mici, direct angajați în acțiuni operative

2. urcarea spre vârful ierarhiei – creșterea nivelului gradelor concomitent cu o scădere

abruptă a numărului acestora.

În armatele moderne - schimbări semnificative în aspectul general al piramidei gradelor.

• creștere generală a nivelului acestora, concomitent cu sporirea ponderii gradelor de

nivel mediu și mediu-superior.
 • diminuarea autorității prin distribuirea acesteia la un număr mai mare de indivizi?

- nu este un proces de diluare, ci cu unul de transformare a autorității.

- cooperari și coordonări orizontale, cu o reducere corespunzătoare a ponderii

reglării prin relații pe verticală, între eșaloane supraordonate (Janowitz, 1985).

Statutul de grad

 Competiția pentru autoritatea conferită de gradul militar este relativ redusă din două
motive:

1. promovarea în grad este, în general, nerestrictivă, cel putin pâna la un anumit nivel
(ofițeri inferiori);

2. evoluția este previzibilă și dependentă de un criteriu “obiectiv”, vechimea, la care se

adaugă și criterii de competență.

 Dacă aceste aspecte nu sunt respectate, competiția pentru accesul la grade superioare
devine acerbă.

 Eliminarea temporară a unor bariere restrictive, imediat după decembrie 1989, a oferit
spectacolul unor avansări de tip “inflaționist”, cu consecințe negative asupra relațiilor
interpersonale, dar și asupra credibilității “instituției” gradului militar.

Statutul de funcție

• Gradul

– marchează plasarea militarului pe scara absolută a ierarhiei militare

- exprimă puterea potențială

• Funcția

– exprimă poziția în organigrama funcțională a instituției

– exprimă puterea reală

Statutul de funcție

Funcțiile militare sunt structurate ierarhic

  între cele două structuri de autoritate există o corelație strânsă.

 în mod obișnuit, fiecărei funcții îi este asociată o “plajă” de grade eligibile pentru
ocuparea ei.

 cu cât nivelul funcției este mai mare, cu atât și nivelul gradului ocupantului potențial
trebuie să fie mai mare.

Tensiuni între grad și funcție

 Gradul instituie o autoritate bazată preponderent pe un criteriu formal (vechimea)

 Funcția militară impune drept criteriu de bază competența.

 Chiar dacă experiența profesională rămâne un fundament și o premisă a competenței,

ele nu pot fi complet asimilate niciodată.

Consecințe asupra autorității de comandă:

 un grad inferior nivelului funcției reprezintă un stimulent motivațional

 un grad superior nivelului funcției reprezintă o sursă de frustrare și un semn de

“parcare” pe o line moartă în evoluția profesională, cu consecințe negative asupra
eficienței autorității.

Dezechilibrul dintre grad și funcție are efecte și asupra relațiilor interpersonale.

 așteptările fiecarui militar se aliniază în raport cu statutul cel mai ridicat

 dacă gradul reprezintă o sursă de recunoaștere lipsită de ambiguitate, funcția,

cunoscută numai în mediul profesional imediat, riscă să fie ignorată în afara acesteia.

Statutul de funcție

• Instituția militară este interesată să reglementeze cu strictețe raporturile dintre statutul

de grad și cel de funcție.

• Acest fapt este rațional în sine, dar purtător al altor tensiuni potențiale, generate de
eventualul conflict al acestora cu statutul de competență.

Statutul de competență
Exemplu: interdependențe (aviația militară)

– inginerii șefi sunt prin tradiție cei cu specialitatea “motor”

– specialiștii în aparatura de bord ocupă tot “prin tradiție”, poziții subordonate

– la avioanele moderne avionica a devenit mai complexă decât celula sau motorul, dar
“tradiția”continuă să fie respectată, ceea ce generează frustrări.

Statutul de competență

Dezechilibrul de prestigiu – rivalități:

– între militarii aparținând aviației și marinei, de exemplu, arme puternic

tehnologizate și cei ai trupelor de uscat.

– între cei cu studii de înaltă specializare (medici, ingineri) și cei cu studii pur
militare (academia de comandă) sau între piloți și personalul de sol, în aviație

Nivelul de competență a marcat o creștere spectaculoasă în definirea poziției de autoritate

militară

– aspect de natură să redefinească raporturile dintre structurile de autoritate la nivelul

instituției militare în ansamblu.