Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instrucţiuni UP MAI
Instrucţiuni UP MAI
ORDIN
ПРИКАЗ
Privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne
În scopul organizării activităţii de urmărire penală, aplicării efective şi uniforme de către organele de urmărire
penală şi organele de constatare ale Ministerului Afacerilor Interne a legislaţiei procesuale penale şi întru îmbunătăţirea
interacţiunii ofiţerilor de urmărire penală cu organele de constatare şi subdiviziunile care exercită activităţi operative de
investigaţii, -
O R D O N:
1. Se aprobă instrucţiunile referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul MAI (se anexează).
2. Şefii departamentelor, direcţiilor generale, direcţiilor, secţiilor, serviciilor, comisarii comisariatelor de poliţie
municipale, raionale, de sector, în transporturi şi altor subdiviziuni interesate, vor:
a) organiza studierea prezentelor instrucţiuni de către efectivul din subordine;
b) asigura, cu respectarea strictă a legislaţiei şi prezentelor instrucţiuni, interacţiunea serviciilor subordonate la
prevenirea, curmarea şi cercetarea infracţiunilor;
c) aduce actele normative ale MAI în corespundere cu respectivele instrucţiuni;
3. Se abrogă ordinul MAI nr. 97 din 10.03.2004 „Cu privire la aprobarea instrucţiunilor privind organizarea
activităţii subdiviziunilor de urmărire penală şi conlucrării lor cu alte servicii ale organelor de poliţie”.
Ministru,
general-maior de poliţie Victor CATAN
1
Anexă la Ordinul MAI nr.367 din 10 noiembrie 2010
INSTRUCŢIUNI
referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul MAI
Capitolul I
Noţiuni generale despre organizarea activităţii de urmărire penală
2
obiectivă, a circumstanţelor cauzei, pentru stabilirea adevărului, cu excluderea oricăror încercări de a tărăgăna soluţia finală,
identificarea şi executarea celor mai efective măsuri operative de investigaţii, executarea neîntârziată a indicaţiilor sau
dispoziţiilor date şi raportarea imediată despre neexecutarea acestora, luarea imediată a măsurilor în vederea depistării şi
înlăturării tuturor cauzelor ce au contribuit la comiterea ilegalităţilor etc.
Rezoluţie – indicaţie scrisă, adresată executorului de către un conducător, care conţine o poruncă, confirmare, exprimă un
accept, sau o soluţie, semnată de autorul ei, cu indicarea datei emiterii. Autorul rezoluţiei, sau indicaţiei, este obligat să ţină la
control executarea lor şi poartă răspundere personală de caracterul legal al acestora.
Raport denunţ – reprezintă un act întocmit de către lucrătorul organului de constatare prin care se constată şi se aduce la
cunoştinţa organului de urmărire penală informaţia care conţine o bănuiala rezonabilă cu privire la infracţiunea depistată de către
acesta.
Subordonare procesuală – raport de dependenţă a ofiţerului de urmărire penală faţă de conducătorul organului de urmărire
penală, inclusiv ierarhic superior, în limitele chestiunilor ce ţin de atribuţiile procesuale ale acestuia.
Subordonare organizatorică a ofiţerului de urmărire penală – raport de dependenţă faţă de conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorul de subdiviziune teritorială, doar în limitele chestiunilor ce ţin de
angajare, concediere, comportament, ordinea şi disciplina interioară şi alte activităţi, care nu afectează atribuţiile şi independenţa
procesuală a reprezentanţilor organelor de urmărire penală.
CAPITOLUL II
Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI,
statutul şi competenţa materială a acestora
3
1.6.Organele de urmărire penală de nivelul trei, pe orizontală, organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură
penală, sunt subordonate şi organelor de urmărire penală de nivelul doi, care activează în teritoriul asupra căruia se extinde
competenţa acestora.
1.7.Subdiviziunile de urmărire penală de toate nivelurile, inclusiv organul de urmărire penală specializat, dispun de
independenţă procesuală deplină în raport cu subdiviziunile poliţieneşti şi organele care exercită activitate operativă de
investigaţii, şi sunt subordonate, după caz, organizatoric doar ministrului afacerilor interne sau, după caz, conducătorului
subdiviziunii în cadrul cărora acestea activează, în măsura în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală.
1.8.Organele de urmărire penală se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către ministrul afacerilor interne, la
propunerea exclusivă a şefului DUP.
CAPITOLUL III
Statutul şi atribuţiile reprezentanţilor organului de urmărire penală
4
secţiei urmărire penală al Centrului pentru combaterea traficului de persoane, şeful secţiei urmărire penală al Direcţiei afacerilor
interne a UTA Găgăuz-Yeri, şeful secţiei urmărire penală al Direcţiei poliţiei în transporturi, şeful secţiei urmărire penală (şi şefii
serviciilor constituite în cadrul acestei secţii) a Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău, şefii secţiilor urmărire penală
ale comisariatelor municipale, de sector şi raionale de poliţie.
1.4.În vederea exercitării atribuţiilor de conducător, şeful organului de urmărire penală, în limitele competenţei sale, este în drept
să emită dispoziţii care sunt obligatorii pentru reprezentaţii organului sau organelor de urmărire penală subordonate.
1.5.În perioada concediului ordinar, medical, sau în cazul absenţei conducătorului organului de urmărire penală din alte motive,
atribuţiile acestuia le execută adjunctul, sau unul din adjuncţii lui, anume desemnat prin dispoziţia sau la indicaţia scrisă a
conducătorului organului de urmărire penală.
1.6.În cazul în care funcţia de conducător al organului de urmărire penală devine vacantă atribuţiile acestuia vor fi încredinţate
temporar şefului adjunct al subdiviziunii respective, unuia din adjuncţi sau, după caz, ofiţerului superior de urmărire penală, prin
ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea exclusivă a şefului DUP.
5
Conducătorul organului de urmărire penală, la plecarea subalternilor în concediul de odihnă anual, medical sau în
alte circumstanţe în care nu-şi pot exercita atribuţiile de serviciu, este obligat să retragă neîntârziat din procedura acestora
sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a fi transmise, în ordinea stabilită, altor ofiţeri de urmărire penală.
Sesizările cu privire la infracţiuni se transmit altor ofiţeri de urmărire penală de către conducătorul organului de
urmărire penală, iar cauzele penale de către procuror, la propunerea neîntârziată a şefului subdiviziunii de urmărire penală.
2.12.Conducătorul tuturor organelor de urmărire penală ierarhic inferioare sunt obligaţi să raporteze la timp şi în
scris conducerii DUP despre toate problemele existente, care pun în dificultate sau periclitează activitatea de urmărire penală şi
să înainteze propuneri în vederea lichidării acestora, inclusiv cu implicarea conducerii ierarhic superioare.
2.13.Şeful organului de urmărire penală, în dependenţă de numărul de subalterni, prin dispoziţie scrisă, poate delega
adjuncţilor o parte din atribuţiile ce îi revin. Dispoziţia respectivă, de regulă, se emite la începutul anului (sau la desemnarea în
funcţie) de către conducătorul organului de urmărire penală teritorial sau specializat şi urmează a fi coordonată cu conducerea
Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DUP. Aceste prevederi se răsfrâng şi asupra şefilor adjuncţi ai DUP, dacă aceştia
nu conduc o subdiviziune separată, şefilor direcţiilor implicite, şi alte organe de urmărire penală centrale, cu excepţia
coordonării dispoziţiei respective cu conducerea Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DUP.
Dispoziţia va conţine expres, care atribuţii concret sunt delegate, fie în raport cu anumite cauze penale, sau în
privinţa unor ofiţeri de urmărire penală.
În lipsa unei astfel de dispoziţii, şeful organului de urmărire penală îşi va exercita de unul singur atribuţiile ce îi
revin şi va fi responsabil personal de organizarea activităţii de urmărire penală.
2.14.Întru excluderea cazurilor de corupţie şi protecţionism în activitatea subalternilor, conducătorii nemijlociţi ai
organelor de urmărire penală vor:
- admite deplasarea în orele de serviciu a subalternilor, în afara sediului, doar în baza permisiunii prealabile, strict după
necesităţi imperative, cu verificarea activităţilor întreprinse în perioada învoirii;
- supraveghea ca întâlnirile ofiţerilor de urmărire penală cu părţile în proces să aibă loc doar în birourile de serviciu, cu excepţia
cazurilor în care acţiunile de urmărire penală urmează să fie efectuate în afara sediului organului de urmărire penală;
- atenţiona în permanenţă ofiţerii de urmărire penală asupra excluderii întâlnirilor private cu părţile sau alţi participanţi la
procesul penal, alte persoane interesate, verificând în permanenţă respectarea acestei interdicţii;
- propune imediat procurorului de a retrage cauza penală din procedura ofiţerului de urmărire penală, dacă există temeiuri de
recuzare sau plângeri referitoare la imparţialitatea acestuia, fie dacă se identifică anumite tendinţe neobiective, manifestări
părtinitoare, încălcări flagrante a prevederilor legale şi garanţiilor procesuale ale părţilor;
- exclude oricare interese personale sau conflicte de interese în desfăşurarea urmăririi penale, asigurând respectarea strictă de
către subalterni a limitelor competenţei procesuale;
- dezvolta şi menţine, în permanenţă, la ofiţerii de urmărire penală spiritul respectării legalităţii, devotamentului faţă de serviciu
şi imparţialităţii în procesul penal;
- identifica, în permanenţă, predispoziţiile, părţile vulnerabile ale subalternilor şi riscurile posibile care pot genera situaţii
coruptibile;
- studia sub răspundere personală candidaţii la încadrare, avansare sau promovare în funcţiile de conducere a organelor de
urmărire penală, ţinând cont de calităţile morale, în special, atrăgându-se atenţie la predispunerea acestora la fapte de corupere
sau protecţionism;
- dispune imediat efectuarea anchetelor de serviciu pe fiece caz de implicare a ofiţerilor de urmărire penală în oricare activităţi
care pot genera sau se pot transforma în acte de corupţie sau protecţionism.
2.15.Conducătorii organelor de urmărire penală vor raporta obligatoriu, în scris, conducerii DUP al MAI, despre oricare
încercare de corupere, influenţă ilegală întru adoptarea hotărârilor, interes direct sau indirect în soluţionarea cauzei penale,
despre implicarea unor angajaţi ai organelor afacerilor interne (în continuare OAI), cunoştinţe sau alte persoane în desfăşurarea
procesului penal. În acest scop a se întocmi un registru în care vor fi reflectate informaţiile de acest gen şi rezultatele soluţionării
lor.
6
3.5.Deşi ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit
organul de urmărire penală sau, după caz, conducătorului de subdiviziune teritorială, oricum această subordonare se extinde doar
în limitele în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a acestuia.
3.6.Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii conducătorului organului în cadrul căruia este constituit sau
activează organul de urmărire penală în legătură cu activitatea sa procesuală, măsurile procesuale preconizate, decât în limitele
în care aceasta este necesară pentru planificarea şi acordarea asistenţei sau ajutorului în cadrul interacţiunilor procesuale sau
activităţilor complexe cu organele de constatare sau care exercită activitatea operativă de investigaţii.
3.7.Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de păstrarea secretului urmării penale şi, în limitele legii, decide de sine stătător
sau în coordonare cu conducătorul organului de urmărire penală, asupra necesităţii prezentării unor conducători ai organelor
poliţieneşti (şef de direcţie, comisar) a anumitor materiale din cauzele penale, însă nici într-un caz cauzele penale nu se prezintă
pentru control acestor conducători.
3.8.După caz, şeful organului de constatare poate solicita în scris copiile unor materiale pentru a planifica măsuri operative de
investigaţii sau alte activităţi, inclusiv de profilaxie, însă limitele în care pot fi prezentate le decide ofiţerul şi conducătorul
organului de urmărire penală. Totodată, ultimii pot aplica procedura stabilită de al. (2) art. 212 Cod de procedură penală în ceea
ce priveşte, asigurarea secretului urmăririi penale.
7
4.12.Despre orice implicare ilegală a unor conducători sau persoane cu funcţii de răspundere în activitatea procesuală,
ofiţerul de urmărire penală este obligat să raporteze conducătorului organului de urmărire penală nemijlocit sau ierarhic superior.
4.13.În cazul prezenţei circumstanţelor de incompatibilitate, la efectuarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală este
obligat să facă în ordinea stabilită o declaraţie de abţinere de la efectuarea urmăririi penale în cauza respectivă.
4.14.De regulă, ofiţerul de urmărire penală efectuează actele de urmărire penală în biroul său de serviciu, cu excepţia cazurilor în
care legea permite altfel, fie când abaterea este strict necesară în scopul asigurării rolului activ al organului ori termenului
rezonabil al urmăririi penale şi nu pune în pericol garanţiile procesuale.
4.15.La cercetarea infracţiunilor ofiţerul de urmărire penală este obligat să folosească evidenţele criminalistice şi să contribuie în
ordinea stabilită la completarea acestora şi să utilizeze pe larg mijloacele tehnice, după caz, să apeleze, în scopul prevenirii şi
investigării infracţiunilor la mijloacele de informare în masă (presă, radio, televiziune etc.).
4.16.Conform ordinii stabilite, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte obligatoriu o dare de seamă cu privire la sesizările şi
cauzele penale aflate în procedură pe care o semnează şi o prezintă conducătorului organului de urmărire penală.
4.17.Înainte de plecare în concediul de odihnă anual, medical sau în alte circumstanţe în care nu-şi poate exercita
atribuţiile, ofiţerul de urmărire penală este obligat să predea (prin act de primire-predare) conducătorului organului de urmărire
penală sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a se decide transmiterea lor altor ofiţeri de urmărire penală.
4.18.În cazul depunerii raportului de transfer sau eliberare din funcţie ofiţerul de urmărire penală este obligat să transmită
conducătorului organului de urmărire penală toate materialele referitoare la sesizări cu privire la infracţiuni, cauze penale,
corpurile delicte şi alte documente de serviciu, întocmind obligatoriu, în două exemplare, actul de primire-predare, semnat de
persoana care transmite şi persoana care primeşte.
CAPITOLUL IV
Sistemul organelor de constatare, competenţa materială a acestora
1.Sistemul organelor de constatare ale MAI
1.1.Organele de constatare în cadrul MAI se constituie de ministrul afacerilor interne, la propunerea exclusivă a şefului DP, în
conformitate cu Codul de procedură penală, Legea cu privire la poliţie, Hotărârile Guvernului şi alte acte legislative şi normative
aferente.
1.2.Din sistemul organelor de constatare ale MAI fac parte: Departamentul poliţie, Direcţia generală servicii
operative, Direcţia generală poliţie ordine publică, Direcţia poliţiei rutiere, Direcţia poliţie transporturi, Direcţia investigare a
fraudelor, Direcţia misiuni speciale şi subdiviziunile din cadrul acestor organe, Centrul pentru combaterea traficului de persoane,
Direcţia investigaţii şi securitate internă, Biroul migraţie şi azil, Direcţia afacerilor interne a UTA „Găgăuz-Yeri”, comisariatele
de poliţie municipale, raionale şi în transporturi, oricare alte instituţii sau subdiviziuni de poliţie, desemnate cu atribuţii de
constatare a infracţiunilor.
1.3.Organe de constatare de primul nivel în cadrul MAI sunt: Departamentul poliţie, Direcţia generală servicii operative,
Direcţia generală poliţie ordine publică, Direcţia poliţiei rutiere, Direcţia poliţie transporturi, Direcţia investigare a fraudelor,
Biroul migraţie şi azil.
1.4.Organe de constatare de nivelul doi în cadrul MAI sunt: Comisariatul general de poliţie al mun. Chişinău şi
Direcţia afacerilor interne a UTA Găgăuz-Yeri.
1.5.Organe de constatare de nivelul trei în cadrul MAI sunt comisariatele de poliţie municipale, raionale, în
transporturi şi alte organe abilitate cu astfel de atribuţii.
1.6.De statut de organe de constatare specializate în cadrul MAI dispun Centrul pentru combaterea traficului de persoane şi
Direcţia investigaţii şi securitate internă.
1.7.Organele de constatare se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către ministrul afacerilor interne, la propunerea
exclusivă a şefului DP.
8
2.5.Organele de constatare de primul şi al doilea nivel, de regulă intervin şi contribuie activ la constatarea
infracţiunilor, indiferent de locul comiterii acestora, în special a celor deosebit de grave şi excepţional de grave, implicit a
infracţiunilor comise de grupări sau organizaţii criminale.
2.6.Organele de constatare de nivelul trei au obligaţia de a constata şi înregistra toate infracţiunile comise în
teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
2.7.Organele de constatare de primul nivel, pe liniile de activitate, pe întreg teritoriul ţării (sau după caz în
teritoriul stabilit), iar cele de nivel doi, în limitele teritoriului deservit, au obligaţia de a verifica şi a contribui prin controale
speciale întru realizarea sarcinilor puse în faţa organelor de nivelul trei în ceea ce priveşte rolul activ al acestora în depistarea şi
înregistrarea tuturor infracţiunilor, comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
2.8.Centrul pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ de constatare specializat, este obligat să constate
infracţiunile comise pe teritoriul Republicii Moldova, în special a celor prevăzute de art. 158, 164, 165, 167, 168, 206, 207, 220,
284 Cod penal şi alte infracţiuni, care au tangenţă sau au fost realizate în concurs cu infracţiunile menţionate.
2.9.Direcţia investigaţii şi securitate internă, în calitate de organ de constatare specializat, are obligaţia de a depista şi
documenta infracţiunile săvârşite de angajaţii ministerului afacerilor interne, indiferent de locul acestora.
2.10.Organele de constatare de nivelul doi şi trei pot efectua acţiuni de constatare în afara teritoriului în care acestea activează,
însă cu informarea prealabilă a conducerii organului de constatare din teritoriul respectiv.
CAPITOLUL V
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare
CAPITOLUL VI
Organizarea la general a activităţii de urmărire penală
9
1.2.Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va amenaja o
încăpere destinată pentru întrevederea avocaţilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv şi va asigura realizarea în condiţii
confidenţiale a acestui drept.
1.3.Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va asigura organul
de urmărire penală cu transport de serviciu şi cantitatea de carburanţi necesară pentru executarea atribuţiilor procesuale, va
întreprinde măsuri în vederea dotării angajaţilor organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele
normative în domeniu.
1.4.Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul organului în cadrul căruia activează
subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze încăperi speciale în corespundere cu cerinţele prevăzute de actele
normative în vigoare.
1.5.La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidenţa şi păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor
delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală prin dispoziţie numeşte o comisie care
va efectua inventarierea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte transmise pentru evidenţă şi păstrare.
În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte în mod obligatoriu se va efectua o anchetă de
serviciu, concomitent conducătorul organului de urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea iniţierii procedurii
de restabilire a dosarului penal sau a documentelor dispărute.
1.6.Se interzice semnarea foii de achitare, la transferul sau eliberarea din funcţie a conducătorului organului de urmărire penală
sau ofiţerului de urmărire penală, dacă aceştia n-au transmis materialele cauzelor penale sau sesizărilor cu privire la infracţiuni
ori corpurile delicte prin act de primire-predare.
1.7.Organele de urmărire penală pot să dispună de cancelarie proprie, iar în lipsa acesteia, sunt în drept să folosească
nestingherit cancelaria organului în cadrul căruia activează.
1.8.Reprezentanţii organelor de urmărire penală la executarea atribuţiilor ce le revin sunt în drept să poarte haine
civile, să deţină, să păstreze şi să poarte arma de foc din dotare.
1.9.Conducătorii organelor de constatare au obligaţia de a asigura cu mijloace tehnico-materiale suficiente pentru
exercitarea atribuţiilor de serviciu şi pe reprezentanţii organelor de constatare.
10
căreia activează persoanele incluse în calitate de executori. Măsurile operative de investigaţii planificate de ofiţerul de urmărire
penală sunt obligatorii spre executare pentru persoanele împuternicite.
3.4.Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire
penală efectuează, pe liniile de activitate, controlul asupra executării acţiunilor şi măsurilor planificate şi acordă subalternilor
ajutorul practic necesar în realizarea legală şi cu succes a acestora.
3.5.În cazul în care conducătorul subdiviziunii operative, din anumite motive pe care le consideră întemeiate, refuză să aprobe
planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor operative de investigaţii, dânsul va expune în scris obiecţiile sale pe care le va
expedia conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior spre a se expune asupra acestora. Obiecţiile respective,
după caz, se pot expedia pentru informare şi conducătorului organului de constatare ierarhic superior.
3.6.Despre termenii şi calitatea realizării măsurilor operative de investigaţii incluse în plan se poate discuta la şedinţele operative
pe lângă conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală.
CAPITOLUL VII
Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele
de constatare în activitatea de urmărire penală
11
- demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea, aducerea forţată sau arestarea acestora în ordinea
prevăzută de lege;
- căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute fără urmă;
- căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii;
- asigurarea restituirii la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane;
- stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii şi luarea măsurilor întru înlăturarea
acestor cauze şi condiţii;
- respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului atât în procesul penal, cât şi pe parcursul activităţii
operative de investigaţii.
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale.
12
- restituirea la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- securitatea participanţilor la proces şi a altor persoane.
- aplicarea pe larg la combaterea infracţiunilor a tehnicii speciale, tehnicii criminalistice, evidenţelor criminalistice, experienţelor
avansate, a formelor şi metodelor de organizare a muncii;
- transmiterea oficială a documentelor dintr-o subdiviziune în alta;
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale
sau a acţiunilor ilegale ale unor angajaţi ai OAI.
4.3.Responsabili pentru realizarea principiilor, sarcinilor şi atribuţiilor interacţiunii, pe liniile de activitate, sunt
conducătorii organului de constatare şi organului de urmărire penală.
4.4.Nivelul şi rezultatele conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni se apreciază în permanenţă de
către conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală, de către conducătorul organului de
urmărire penală respectiv şi de către conducerea organelor ierarhic superioare din cadrul OAI care dirijează, coordonează şi
verifică activitatea subdiviziunilor ierarhic inferioare.
13
- asigură limitarea accesului la persoanele bănuite sau învinuite (considerate după organul de urmărire penală) şi deţinute în
izolatorul de detenţie preventivă, fără acordul ofiţerului de urmărire penală, fie scoaterea acestei persoane din localul încăperii,
fără înregistrarea respectivă, cu atât mai mult în lipsa dispoziţiei scrise a ofiţerului de urmărire penală cu privire la efectuarea
măsurilor operative de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală cu aceste persoane;
- întreprinde măsuri efective în vederea excluderii cazurilor de aplicare a forţei fizice şi a relelor tratamente faţă de persoanele
bănuite sau învinuite deţinute în izolatorul de detenţie preventivă;
- asigură acordarea ajutorului urgent cetăţenilor care au avut de suferit în urma comiterii infracţiunilor;
- participă în mod obligatoriu la şedinţele organizate de şeful DUP al MAI în scopul soluţionării problemelor ce pot apărea pe
parcursul conlucrării organului de urmărire penală din subordine cu alte servicii ale OAI;
5.2.În lipsa conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală atribuţiile menţionate le execută
un alt colaborator împuternicit.
5.3.Conducătorul subdiviziunii în cadrul căreia activează organul de urmărire penală, pentru a cunoaşte care este
calitatea activităţii de urmărire penală a organului de urmărire subordonat organizatoric, este în drept să:
- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare din cadrul MAI să verifice întreaga activitate (sau a unor aspecte) a
organului de urmărire penală;
- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare acordarea ajutorului metodico-practic angajaţilor organului de
urmărire penală în anumite cauze penale sau la exercitarea atribuţiilor ce le revin;
- propună conducătorului organului de urmărire penală, în dependenţă de volumul de lucru, iniţierea procedurii de desemnare cu
atribuţii de ofiţer de urmărire penală, pe anumite cauze concrete, a colaboratorilor experimentaţi din cadrul serviciilor operative;
- organizeze şedinţe operative cu participarea organului de urmărire penală în vederea trasării sarcinilor care rezultă din
atribuţiile funcţionale.
5.4.Conducătorul organului de constatare de nivelul trei are obligaţia de a organiza şi realiza procesul de constatare şi
înregistrare a tuturor infracţiunilor comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
CAPITOLUL VIII
Organizarea propriu zisă a activităţii de urmărire penală
14
Dacă conducătorul organului de urmărire penală, în dependenţă de gravitatea infracţiunii comise şi de alte
împrejurări, va decide că nu este oportun ca ofiţerul de urmărire penală şi alţi membri ai grupului operativ de urmărire penală să
se deplaseze la faţa locului, reprezentantul organului de constatare prezent la faţa locului va primi sesizarea scrisă cu privire la
infracţiune, în forma în care a parvenit, iar dacă sesizarea a fost făcută oral, va întocmi un raport din nume propriu, cu privire la
infracţiunea ce i-a fost adusă la cunoştinţă, după care va efectua imediat şi obligatoriu actele de constatare în ordinea prevăzută
de art. 273 Cod de procedură penală. În acest caz, după întocmirea actelor de constatare, acestea se transmit imediat organului de
urmărire penală competent, pentru soluţionare conform art. 274 Cod de procedură penală.
1.8.Dacă informaţiile cu privire la infracţiuni şi incidente ţin de competenţa materială a altor organe de constatare, şi
nu este necesar de efectuat acţiuni de constare ce nu suferă amânare, acestea se transmit imediat, în mod oficial, organelor de
constatare competente, informând imediat prin telefon secţia de gardă a acestuia.
1.9.Conducătorii Direcţiei generale servicii operative, Direcţiei investigare a fraudelor, Direcţiei misiuni speciale,
Direcţiei generale poliţie ordine publică şi Direcţiei poliţiei rutiere, în cazul recepţionării unor informaţii cu privire la infracţiuni
şi incidente, care nu pot servi temei pentru începerea urmăririi penale, fiind necesare executarea actelor de constatare, respectiv
care nu ţin de competenţa lor, vor propune şefului DP expedierea acestora spre examinare organelor de constatare ierarhic
inferioare competente.
Şeful DP examinând propunerea de expediere a informaţiilor cu privire la infracţiuni şi incidente după competenţă
organelor de constatare inferioare, ţinând cont de principiul teritorialităţii şi competenţei materiale, va decide fie efectuarea
actelor de constatare cu deplasarea în teritoriu a reprezentantului organului de constatare de primul nivel, fie respectiv va
dispune examinarea cazului organului de constatare ierarhic inferior, stabilind sau nu controlul executării. În cazul dat
înregistrarea se dublează în registrele respective ale organului executant.
1.10.Organul de constatare poate efectua acţiunile de constatare prevăzute de art. 273 Cod de procedură penală, doar
după înregistrarea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, în ordinea stabilită, în registrul nr. 2. În anumite
circumstanţe, când nu este posibil de comunicat despre infracţiunea flagrantă depistată, reprezentantul organului de constatare va
efectua acţiunile de constatare, însă va comunica despre aceasta în unitatea de gardă a organului de poliţie de îndată ce a apărut
această posibilitate.
1.11.Organul de constatare este în drept să efectueze, în ordinea şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură
penală, reţinerea de fapt şi alte acţiuni de constatare care limitează drepturile şi libertăţile persoanei (cercetarea la faţa locului în
domiciliu, cercetarea mijlocului de transport şi percheziţia corporală pentru ridicarea corpurilor delicte) doar în cazul
infracţiunilor flagrante.
În celelalte cazuri organele de constatare pot efectua exclusiv acţiuni de constatare care nu limitează şi nu restrâng
drepturile persoanei (cum ar fi: ridicarea corpurilor delicte prin cercetarea unor terenuri sau încăperi care nu se atribuie la
domiciliu, solicitarea informaţiilor şi documentelor necesare pentru constatarea infracţiunii, obţinerea declaraţiei de la persoane,
evaluarea pagubei, etc.).
1.12.La efectuarea acţiunilor de constatare se întocmesc obligatoriu procese-verbale de constatare cu trimitere la art.
273 Cod de procedură penală. Reprezentantul organului de constatare este responsabil de efectuarea la timp a acţiunilor de
constatare şi de calitatea acestora.
1.13.Organul de constatare este obligat să transmită şefului organului de urmărire penală competent actele de
constatare întocmite conform art. 273 Cod de procedură penală şi mijloacele materiale de probă, după caz, împreună cu raportul-
denunţ cu privire la infracţiunea depistată, în termen de 24 ore de la momentul în care a constatat existenţa bănuielii rezonabile
cu privire la săvârşirea acesteia.
1.14.Direcţia generală servicii operative, Direcţia misiuni speciale, Direcţia investigare a fraudelor transmit actele de
constatare, în ordinea prevăzută în punctul precedent, DUP, cu condiţia că infracţiunea constatată ţine de competenţa acestuia.
1.15.Direcţia investigaţii şi securitate internă, după caz, transmite actele de constatare în adresa Procuraturii
Anticorupţie sau Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
1.16.Făptuitorul prins în flagrant delict şi actele de constatare vor fi predate organului de urmărire penală competent
imediat, însă nu mai târziu de 1 oră de la reţinerea de fapt a făptuitorului.
1.17.Raportul denunţ, actele de constatare şi mijloacele materiale de probă se transmit nemijlocit şefului organului
de urmărire penală competent prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului de constatare şi înregistrată
obligatoriu în cancelaria acestuia, ulterior, după caz, în cancelaria organului de urmărire penală.
1.18.În cazul în care organul de constatare nu a efectuat toate acţiunile de constatare posibile sau a întocmit actele de
constatare cu încălcarea legislaţiei, şeful organului de urmărire este în drept prin dispoziţie scrisă să solicite conducătorului
organului de constatare să organizeze efectuarea tuturor acţiunilor de constatare şi înlăturarea derogărilor admise, stabilind, în
dependenţă de volumul de lucru, un termen care nu poate depăşi 10 zile. În acest caz, şeful organului de urmărire penală este
obligat să indice acţiunile de constatare ce urmează a fi efectuate şi, după caz, încălcările de lege ce trebuie înlăturate.
1.19.Dispoziţia şefului organului de urmărire penală privitoare la efectuarea acţiunilor de constatare suplimentare şi înlăturarea
derogărilor de la legislaţia procesuală este obligatorie pentru executare de către organul de constatare. Actele de constatare
acumulate suplimentar se transmit organului de urmărire penală oficial prin scrisoare de însoţire.
15
2.1.Ofiţerul de urmărire penală din grupul operativ de urmărire penală, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în
incinta organului de urmărire penală, cât şi la faţa locului, fără o indicaţie specială a şefului organului de urmărire penală, este
obligat să primească, să dispună înregistrarea sesizărilor cu privire la infracţiuni şi să purceadă la soluţionarea lor în ordinea
stabilită.
2.2.În anumite situaţii, poate să primească sesizări cu privire la infracţiuni şi un ofiţer de urmărire penală, din afara
grupului operativ de urmărire penală, la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală.
2.3.Recepţionând sesizarea cu privire la infracţiune sau actele de constatare parvenite prin cancelarie sau de la
organul de constatare, şeful organului de urmărire penală, prin rezoluţia sa, va dispune înregistrarea imediată a acestora în
registrul nr. 1 şi va desemna un ofiţer de urmărire penală subordonat să examineze şi să soluţioneze în ordinea stabilită sesizarea
cu privire la infracţiuni, stabilind un termen minim, necesar şi posibil pentru aceasta.
2.4.În cazul în care sesizarea cu privire la infracţiune parvenită în adresa organului de urmărire penală nu conţine
descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu poate servi ca temei de începere imediată a
urmăririi penale, aceasta poate fi transmisă, după caz, organelor de constatare pentru efectuarea acţiunilor de constatare, cu
excepţia cazurilor când sesizarea sau actele procedurale (cum ar fi cercetarea la faţa locului, percheziţia corporală etc.) au fost
întocmite de organul de urmărire penală.
2.5.Ofiţerul de urmărire penală nu dispune de statut de agent constatator, de aceea, i se interzice să examineze
sesizările cu privire la contravenţii. La constatarea unei contravenţii evidente ofiţerul de urmărire penală va anunţa ofiţerul de
serviciu a unităţii de gardă pentru organizarea examinării acesteia sau agentul constatator competent pentru documentarea faptei
contravenţionale în ordinea stabilită de Codul contravenţional.
2.6.Conducătorul organului de urmărire penală şi ofiţerul de urmărire penală din cadrul grupului operativ de urmărire penală au
dreptul, în orice timp, să facă cunoştinţă în unitatea de gardă cu toate materialele referitoare la infracţiunile săvârşite pe
parcursul serviciului diurn şi persoanele care le-au comis.
16
4.2.Iniţial, la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală, în calitatea sa de superior şi conducător al grupului operativ de
urmărire penală, în dependenţă de fapta comisă, organizează şi în comun cu membrii grupului întreprinde măsuri urgente întru:
înlăturarea pericolului existent pentru oameni, acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la instituţia
medicală, înlăturarea persoanelor care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea cazurilor de distrugere a urmelor
infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate de corp delict.
Ulterior, ofiţerul de urmărire penală din conţinutul informaţiilor pe care le primeşte de la victimă, martorii oculari
sau alţi lucrători de poliţie ajunşi primii la faţa locului, va stabili dacă s-a comis o infracţiune sau contravenţie, care sunt limitele
locului ce urmează a fi examinat.
4.3.Stabilind că a fost comisă o infracţiune, ofiţerul de urmărire penală, mai întâi, va primi personal plângerea sau
denunţul cu privire la infracţiune, întocmind despre aceasta un proces-verbal, în forma stabilită de ar. 262 Cod procedură penală,
sau după caz se va autosesiza.
După recepţionarea sesizării cu privire la infracţiunea comisă, ofiţerul de urmărire penală imediat informează despre
aceasta unitatea de gardă, dispunând înregistrarea acesteia or, după caz, conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, odată ce
există indici ai infracţiunii, concomitent cu înregistrarea sesizării, va porni, imediat la faţa locului procesul de urmărire penală şi,
călăuzindu-se de dispoziţiile legislaţiei procesuale, va efectua acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării
probelor concludente, utile şi pertinente, va lua măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a eventualei confiscări a bunurilor
dobândite ilicit.
4.4. Asigurându-se că nu există nici un pericol, ofiţerul de urmărire penală va efectua cercetarea minuţioasă la faţa
locului, în scopul descoperirii, fixării şi ridicării urmelor infracţiunii, mijloacelor materiale de probă şi pentru a stabili
circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză, inclusiv a elementelor negative, care nu se
încadrează în anturajul existent şi care pun la îndoială oricare circumstanţă, considerată la prima vedere a fi veridică.
Elementele negative urmează a fi examinate atent întrucât odată ce nu coroborează cu circumstanţele care se
prezumă a fi reale şi veridice, trezesc anumite dubii, ce urmează până la urmă a fi înlăturate şi clarificate.
Elementele negative nu pot fi lăsate fără atenţia cuvenită şi fără o explicaţie verosimilă, bazată pe anumite
cunoştinţe generale sau fapte unanim recunoscute şi probe, deoarece pot duce la concluzii false şi pot orienta procesul într-o
direcţie greşită.
4.5.Ofiţerul de urmărire penală nu este în drept să efectueze cercetarea la faţa locului în lipsa sesizării cu privire la
infracţiune sau în scopul descoperirii infracţiunii, or conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, acţiunile de urmărire penală,
inclusiv şi cele ce pot fi realizate până la pornirea procesului penal, se efectuează doar dacă există indici ai infracţiunii şi aceasta
se realizează concomitent cu înregistrarea sesizării în registrul nr. 1. De altfel, dacă există indici ai infracţiunii, în legătură cu
care se realizează cercetarea la faţa locului, atunci persistă şi temeiul pornirii imediate a urmăririi penale. Abatere de la aceasta
regulă, constituie cazurile în care în cadrul cercetării la faţa locului sau imediat după, se constată circumstanţe care exclud
urmărirea penală, spre exemplu, se constată că moartea violentă a fost provocată de persoana decedată, adică că a avut loc un
suicid, fie că furtul a fost insinuat, ori alte circumstanţe care exclud urmărirea penală.
4.6.În dependenţă de infracţiunea săvârşită ofiţerul de urmărire penală este obligat să antreneze specialiştii
respectivi, care îi vor acorda ajutor la depistarea, descrierea, fixarea şi ridicarea urmelor ori mijloacelor infracţiunii, altor obiecte
sau documente, care ar putea contribui la stabilirea adevărului.
În cazul în care, din anumite circumstanţe obiective, nu a fost posibilă invitarea unui specialist la faţa locului, ofiţerul de
urmărire penală este obligat să utilizeze personal mijloacele tehnice speciale pentru fotografierea locului infracţiunii, depistarea,
fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care ar putea contribui la stabilirea adevărului.
4.7.Dacă ofiţerul de urmărire penală, din cauza unor anumite împrejurări obiective, nu va putea efectua sau continua cercetarea
la faţa locului, sau nu va putea depista şi ridica urmele şi mijloacele infracţiunii, obiectele sau documentele care pot fi
recunoscute ca corp delict, el va lua măsuri ca urmele şi obiectele ce prezintă interes pentru cauză să nu fie deteriorate,
modificate, va asigura paza locului respectiv, iar la dispariţia impedimentelor va efectua pe cât de curând posibil cercetarea la
faţa locului sau cercetarea suplimentară a acestuia. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală este obligat să fixeze starea de
fapt prin fotografiere sau filmare, fie în alt mod detaliat a circumstanţelor.
4.8.Accesul la locul faptei a persoanelor care nu participă la examinare poate fi permis doar de către ofiţerul de urmărire penală.
4.9.Indicaţiile ofiţerului de urmărire penală, în calitatea sa de conducător al grupului operativ şi de urmărire penală, ce se referă
la cauza dată, sunt obligatorii pentru toţi membrii grupului respectiv.
Totodată, în cazul în care circumstanţele impun, în scopul optimizării şi urgentării activităţii procedurale şi operative de
investigaţii, ofiţerul de urmărire penală împreună cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală va planifică succesiunea
acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, va aprecia şi dispune executarea măsurilor de neamânat, după caz, dispune efectuarea
simultană a anumitor acţiuni de urmărire penală şi măsuri operative de investigaţii. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală
va coordona şi va face schimb reciproc de informaţii cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală.
4.10.În dependenţă de informaţiile prealabile acumulate, de situaţia de fapt şi de rezultatele cercetării la faţa locului, ofiţerul de
urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală imediat la faţa locului (dacă din conţinutul actului de sesizare rezultă o
bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală), să efectueze
acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare şi să organizeze membrii grupului operativ de urmărire penală, conform
competenţelor acestora, la realizarea măsurilor operative de investigaţii şi altor activităţi orientate la stabilirea circumstanţelor
17
cazului, identificarea şi reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, la identificarea părţii vătămate sau martorilor
oculari.
4.11.Inspectorul poliţiei criminale, în cadrul grupului operativ de urmărire penală acordă ajutor ofiţerului de
urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, efectuează, în ordinea stabilită, măsurile operative de investigaţii ce se
impun la propria viziune sau indicate de ofiţerul de urmărire penală, pentru identificarea şi, după caz, reţinerea pe „urme
fierbinţi” a autorilor infracţiunii, constatarea martorilor oculari, întreprinde alte acţiuni şi măsuri în vederea stabilirii
circumstanţelor cauzei, a datelor şi informaţiilor care pot fi folosite ca probe.
4.12.Inspectorul operativ de sector, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, acordă ajutor ofiţerului de
urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, execută indicaţiile acestuia referitoare la înlăturarea pericolului, acordarea
ajutorului medical urgent şi transportarea victimei la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care nu sunt implicate la
cercetarea la faţa locului, asigură paza locului infracţiunii pentru excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau de
schimbare a situaţiei de fapt, după caz, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la identificarea victimei, martorilor oculari
şi autorilor infracţiunii.
4.13.Inspectorul poliţiei rutiere, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, dirijează circulaţia transportului auto, astfel
încât, să se excludă orice pericol pentru persoanele şi bunurile aflate la locul faptei, după caz, acordă primul ajutor medical
persoanelor vătămate şi organizează transportarea acestora la instituţiile medicale. La cerinţa ofiţerului de urmărire penală,
acordă ajutor la efectuarea măsurărilor necesare în cadrul cercetării accidentului rutier, asigură examinarea medicală a
conducătorului auto pentru stabilirea stării de ebrietate, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la căutarea şi reţinerea,
după caz, a făptuitorului, care a părăsit locul accidentului rutier, a mijlocului de transport răpit sau sustras, organizează
transportarea mijlocului de transport avariat la locul indicat de ofiţerul de urmărire penală.
4.14.Inspectorul poliţiei criminale, inspectorul operativ de sector, inspectorul poliţiei rutiere poartă răspunderea
personală pentru tacticele, metodica şi tehnicile aplicate în cadrul măsurilor efectuate, pentru legalitatea şi oportunitatea
acestora, calitatea documentelor întocmite şi informaţiilor prezentate.
Despre îndeplinirea actelor şi acţiunilor respective şi rezultatele acestora, inspectorii nominalizaţi urmează să raporteze
obligatoriu ofiţerului de urmărire penală.
4.15.Specialistul, pe lângă obligaţiile stabilite de art. 87 Cod procedură penală, în cadrul grupului operativ de urmărire
penală, este obligat să aibă un rol activ, să aplice tehnica specială, toate cunoştinţele şi deprinderile sale profesionale pentru
acordarea ajutorului ofiţerului de urmărire penală la descoperirea, descrierea, fixarea şi ridicarea corectă a urmelor şi mijloacelor
infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv să acorde ofiţerului de urmărire penală ajutor
în rezolvarea oricăror probleme ce ţin de competenţa sa profesională.
Specialistul poartă răspundere pentru aplicarea corectă a tacticii, metodicii şi tehnicii la descoperirea, fixarea şi
ridicarea urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv pentru
prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false.
18
6. Organizarea executării dispoziţiilor organului de urmărire penală
6.1.Ofiţerul de urmărire penală în cauzele penale şi materialele din procedură este în drept să dea organelor de poliţie (organelor
de constatare) dispoziţii cu privire la reţinere, aducere forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la
efectuarea acţiunilor de urmărire penală în scopul stabilirii circumstanţelor, ce au importanţă pentru cauză.
6.2.Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală pot fi adresate organelor de poliţie (organelor de constatare) atât până la
începerea urmăririi penală, cât şi pe parcursul acesteia. Neîndeplinirea cerinţelor sau dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală
care derivă din atribuţiile lui atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
6.3.Dispoziţiile adresate organelor de poliţie cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire şi măsurilor operative de investigaţie,
neprevăzute în planurile de cercetare a cauzelor penale, se expediază conducătorilor OAI, în scris fiind înregistrate în cancelarie.
Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală trebuie să rezulte din obiectul cauzei, să fie expuse corect şi în ordine
logică şi să nu oblige executorul la efectuarea acţiunilor care nu ţin de competenţa acestuia sau ilegale.
Acţiunile de urmărire penală, măsurile operative de investigaţii şi alte acţiuni ce urmează a fi executate de organele de poliţie
trebuie formulate corect în dispoziţie, după caz, cu expunerea informaţiilor şi anexarea documentelor necesare pentru executare.
În cazul în care ofiţerul de urmărire penală solicită organului de poliţie să chestioneze o persoană sau să audieze un martor,
acesta este obligat să indice în dispoziţie întrebările asupra căruia urmează să fie chestionat sau audiat martorul.
6.4.Responsabilitatea pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor şi cerinţelor înaintate o poartă ofiţerul de urmărire penală.
Totodată, dacă caracterul dispoziţiei şi indicaţiei pare a fi ilegal, executorul este obligat să ceară confirmarea acesteia de către
şeful organului de urmărire penală şi va fi executată doar după confirmarea scrisă de către acesta. Pentru executarea unor
dispoziţii sau indicaţii vădit ilegale responsabilitatea o poartă solidar cît iniţiatorul, atât şi executorul fiind complici.
6.5.Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală se execută în mod activ, imediat, pe cît mai curând posibil, dar nu mai
târziu decât termenul indicat de ofiţerul de urmărire penală sau conducătorul acestuia. Ofiţerul de urmărire penală va stabili
termenul de executare a dispoziţiei sale, pornind de la perioada minim necesară pentru îndeplinirea cerinţelor înaintate, ţinând
cont de volumul de lucru şi complexitate.
6.6.În cazul imposibilităţii executării integrale sau parţiale a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerului de urmărire penală,
conducătorul organului căruia au fost adresate, imediat va informa în scris iniţiatorul cu indicarea motivelor respective.
6.7.Controlul asupra executării obiective, complete şi la timp a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală se
pune în sarcina conducătorului organului de urmărire penală şi a conducătorului organului, căruia s-a dispus executarea. Pentru
asigurarea executării integrale şi calitative a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală, conducătorul
organului căruia au fost adresate, va ţine evidenţa cuvenită a acestora într-un registru special.
6.8.Materialele acumulate în baza dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală se expediază organului de urmărire penală prin
scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului împuternicit de executare, care este obligat sa verifice calitatea actelor
îndeplinite de executori.
6.9.Răspunderea pentru efectuarea obiectivă, completă şi la timp a delegaţiilor şi comisiilor rogatorii o poartă solidar
executorul, cît şi conducătorul organului împuternicit să le execute.
6.10.Întocmirea în scris a dispoziţiei de către ofiţerul de urmărire penală nu este obligatorie în cazul în care acestea
se dau membrilor grupului operativ şi de urmărire, dacă se prevăd în planul acţiunilor de urmărire şi măsurilor operative de
investigaţii sau, dacă se dau nemijlocit spre executare imediată în cadrul efectuării unor acţiuni de urmărire penală la efectuarea
cărora participă poliţia, organul de constatare sau alţi factori de decizie cărora li se pune sarcina executării.
6.11.În cazul neexecutării integrale sau parţiale a dispoziţiilor din vina executorului acesteia, în cazul tergiversării
sau încălcării legislaţiei pe parcursul executării dispoziţiei, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să anunţe în
scris conducătorul organului împuternicit şi să solicite efectuarea anchetei de serviciu în vederea stabilirii cauzelor tergiversării
sau încălcării legislaţiei la executarea dispoziţiilor, după caz, şi şeful ierarhic superior.
7.1.Ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri referitoare la prevenirea ascunderii bănuitului sau învinuitului de la urmărirea
penală şi acţiuni de căutare a acestora în conformitate legislaţia în domeniu şi ordinul MAI nr.014 din 30.07.2004.
7.2.Dacă bănuitul sau învinuitul nu s-a prezentat la citarea organului de urmărire penală sau lipseşte de la domiciliu, ofiţerul de
urmărire penală întreprinde măsuri pentru stabilirea cauzelor neprezentării acestuia.
În acest scop ofiţerul de urmărire penală, în condiţiile legii, audiază personal sau dispune poliţiei audierea membrilor familiei,
rudelor sau altor persoane, după caz, verifică posibilitatea aflării acestuia la spital, plecării peste hotarelor ţării etc.
7.3.Până la soluţionarea chestiunii cu privire la alegerea măsurii preventive ofiţerul de urmărire penală este obligat să execute
personal sau să dispună serviciilor operative să verifice dacă bănuitul sau învinuitul ar putea să continue activitatea infracţională,
să împiedice buna desfăşurare a procesului penal sau să se ascundă de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.
7.4.Subdiviziunea operativă împuternicită de căutarea învinuitului este obligată să dispună pornirea imediată a dosarului de
căutare, executând astfel ordonanţa sau dispoziţia respectivă, indiferent de faptul, dacă la ordonanţa de căutare a învinuitului, au
fost sau nu anexate toate documentele şi materiale necesare sau cele prevăzute de actele normative în domeniu. În acest caz
19
organul operativ competent, concomitent cu declanşarea dosarului şi căutării persoanei respective, urmează să solicite sau să
acumuleze personal materiale suplimentare, organul de urmărire penală fiind obligat să le prezinte cât mai curând posibil.
7.5.Dacă procurorul a dispus investigaţiile în vederea căutării învinuitului, acesta este anunţat în căutare pe teritoriul Republicii
Moldova, indiferent de faptul, dacă în privinţa lui a fost sau nu aplicată măsura preventivă.
7.6.Ofiţerul de urmărire penală, în ordinea prevăzută de actele normative în domeniu, pregăteşte şi prezintă
obligatoriu actele necesare pentru întocmirea dosarului personal al reţinutului sau arestatului preventiv.
7.7.Concomitent cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei, ofiţerul de urmărire penală va informa în scris
administraţia locului de detenţie cu privire la apărătorul admis în proces.
20
10.5.La primirea copiei sesizării, inspectorul operativ de sector sau, după caz, altă persoană împuternicită de controlul executării
acesteia se va prezenta la persoana cu funcţie de răspundere sau organul sesizat, pentru a purta discuţii asupra obligativităţii
executării sesizării, ulterior la expirarea termenului de executare va verifica cum instituţia sau persoana competentă a executat
indicaţiile din sesizare, informând despre aceasta în scris ofiţerul de urmărire penală competent.
10.6.În cazul în care executorul sesizării nu a executat integral şi în termenul stabilit indicaţiile din sesizare, ofiţerul de urmărire
penală şi conducătorul organului de urmărire penală sunt obligaţi să iniţieze procedura prevăzută de lege întru atragerea la
răspundere a persoanei care nu şi-a onorat obligaţia de a executa sesizarea.
10.7.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să solicite conducătorului organului de constatare să efectueze anchete de serviciu
în privinţa colaboratorilor de poliţie, în special a inspectorilor operativi de sector, în cazul în care infracţiunile (omorul,
vătămarea corporală gravă sau medie, respectiv actele de huliganism etc.) s-au comis ca rezultat al unor relaţii ostile de lunga
durată, urmare a neînţelegerilor în familie, între vecini sau consăteni, respectiv şi în cazul în care acestea s-au comis de persoane
vulnerabile, anterior condamnate, cu un comportament predispus de a comite infracţiuni etc.
CAPITOLUL IX
Alte aspecte referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală
21
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la asigurarea acţiunii civile, eventualei
confiscări speciale;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic pentru fiecare persoană şi alte acte ce se referă la citarea,
după caz, aducere silită, ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aplicare a
măsurii preventive, procesul-verbal de comunicare a drepturilor bănuitului şi procesul verbal de audiere a acestuia, raportul cu
propunerea şi ordonanţa de punere sub învinuire, procesul-verbal de înmânare şi comunicare a drepturilor învinuitului, procesul-
verbal de audiere a acestuia, rapoartele, după caz, demersurile, ordonanţele, încheierile, deciziile şi alte documente cu privire la
aplicarea, prelungirea, încetarea, înlocuirea, sau revocarea măsurilor preventive;
- interpelări şi alte tipuri de corespondenţă şi răspunsurile la aceasta, inclusiv informaţii şi caracteristici ce se referă
la părţile procesului;
- raportul cu propunerea de terminare a urmăririi penale.
2.2.În compartimentele menţionate pot fi cusute şi alte documente sau acte procedurale, aferente acestora.
2.3.După finisarea urmăririi penale sau în caz de transmitere de la un organ la altul, materialele cauzei penale vor fi
cusute în dosare, filele cărora vor fi numerotate şi sigilate în volume conform borderoului. Fiecare volum va conţine borderoul
său şi nu mai mult de 250-300 file.
2.4.Toate documentele şi actele procedurale se întocmesc conform formularelor-tip.
22