Legenda romaniţei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă care nu aveau copii. Odată, trec pe la poarta palatului
Dumnezeu cu Sfântul Petru.
- Doamne, de ce oamenii ăştia nu au copii?
- Dacă împărăteasa ar bea rouă de pe crini amestecată cu rouă de pe pelin, ar naşte o fată
frumoasă cum nu are să fie alta în lume. Dar să-i pună numele Româniţa.
Străjerul a auzit şi i-a povestit împărătesei, care a poruncit să-i fie adusă rouă de pe crini şi pelin.
Şi a născut o fată cu faţa albă ca a crinului, iar părul îi mirosea ca pelinul.
Fata a crescut neînchipuit de frumoasă, dar ei nu-i plăceau oamenii, ci florile, pe care le îngrijea
toată ziua. Părinţii i-au căutat soţ, dar fata nu a vrut să se mărite şi i-a îndepărtat pe toţi
pretendenţii. Odată, un fecior de împărat a întrebat-o de ce nu se mărită.
- Pentru că eu nu-s făcută din lumea asta şi în ziua nunţii mă voi preface în floare sălbatică.
- De unde ştii?
- Am auzit un glas din cer în vis care mi-a spus.
Flăcăul nu a crezut-o şi atât a insistat, că fata a acceptat să facă nunta. Şi la cununie s-a
transformat într-o floare albă precum e crinul şi cu miros ca al pelinului, pe care o numim
româniţă sau romaniţă…
Legenda romanitei
Trăia odata, la marginea unei păduri, o biată femeie văduvă. Bărbatul îi murise în pădure. Se
dusese să taie un stejar gros, dar trunchiul copacului a căzut peste el, peste căruţă şi peste cai.
Biata femeie a rămas săracă lipită pământului şi cu un copil de crescut. Muncea de dimineaţă
până seara cu ziua pe la oamenii din sat şi abia îşi ducea traiul de pe o zi pe alta.

Singura ei rază de soare era Muşat, băiatul ei, un copil harnic, cuminte şi bun la suflet de pus la
rană. Când mama lui se întorcea de la muncă, el îi încălzea mâncarea, îi punea masa iar apoi cu
mâinile lui mici încerca să-i ia durerea din oase, oblojind-o cu frunze şi flori de plante culese din
pădure, doar de el ştiute. Nu se ştie dacă puterea plantelor sau dragostea de fiu îi lua durerile
bietei femei, drept este că a doua zi se trezea proaspătă şi înviorată.

Dar intr-o zi femeia se îmbolnăvi rău de tot. Băiatul se învârtea pe lângă ea şi încerca să-i facă
toate poftele, doar-doar s-o ridica din pat. Dar nici supa gustoasă şi nici ierburile culese din
locuri ascunse nu au avut putere.

Văzând asta, băiatul plecă într-o dimineaţă la pădure cu gând că poate va găsi o plantă
miraculoasă, care să o salveze pe mama lui. Şi a mers, a mers, până s-a rătăcit. Se uita în dreapta,
se uita în stânga, dar nu a mai recunoscut locurile acelea. Cu toate acestea nu s-a descurajat. A
mers mai departe cu speranţa în suflet.

Şi iată că, deodată, a ajuns într-un loc cum nici nu-şi închipuise vreodată. O poiană plină de flori,
care mai de care mai frumoase şi mai mirositoare. Iar în mijlocul poienii se afla o floare mai
frumoasă şi mai mirositoare decât toate celelalte. Băiatul se îndreptă spre acea floare şi vru să o
rupă. Atunci floarea grăi cu glas omenesc:
– Nu mă rupe, pământeanule! Eu sunt Zâna Florilor! Ce te aduce pe tărâmul meu?

Băiatul rămase uimit, dar răspunse:

– Ce să mă aducă, necazurile! Măicuţa e tare bolnavă şi am plecat să-i caut un leac.

Zâna stătu puţin pe gânduri, apoi îi răspunse:

– Ai nimerit bine, te pot ajuta, numai că…va trebui să-mi dai un lucru tare preţios.
– Orice, răspunse băiatul.
– Nu te grăbi să-mi răspunzi, stai şi ascultă: singura cale e să te prefac într-o floare cu puteri
miraculoase. Vei creşte în grădinile oamenilor, le vei alina suferinţele, dar nu vei mai putea vorbi
cu mama ta decât prin glasul vântului.
– Aşa să fie, zise băiatul, fără să stea prea mult pe gânduri.

Zâna făcu nişte semne magice, doar de ea ştiute.

 Romanita

Gingasa , frumoasa si puternica prin calitatile sale, Romanita asa cum cum
este cunoscut Musetelul din strabuni este planta care de foarte multe
decenii a ajutat oamenii pentru tratarea diferitelor afectiuni. Distinsa prin
gratia sa si simpla prin culorile care o reprezinta Romanita creste pe toate
campurile chiar si pe marginea soselelor si in gradini fara sa fie
cultivata. Mirosul sau de proaspat in amestec cu polenul cules de albinele
care zboara din floare in floare face ca Romanita, la cea mai mica adiere de
vant sa imprastie miros de liniste si pace , de calm si relaxare. Cel mai simplu
preparat din Romanita Romaneasca este ceaiul, care poate fi preparat prin
fierbere sau prin infuzie ; o cana de apa cu o lingurita de floare. Romanita
infloreste de la inceputul primaverii si pana in luna iulie; poate fi
culeasa dupa ce se ridica roua si pana la orele pranzului pentru a-si pastra
calitatile terapeutice.
Strabunii nostri au folosit plantele drept remedii naturale fiind la indemana
oricui , ei culegeau cu grija aceste plante pe care le uscau si apoi le pastrau in
saculeti de panza. Musetelul era folosit de catre tinerele satului pentru
infrumusetare, ele isi spalau fata cu ceaiul rezultat din florile uscate ; fata era
acoperita cu o panza de bumbac inmuiata in ceai si dura cateva minute pana
fata si ochii obositi se relaxau.
Tot pentru relaxare se punea in apa calduta din cada cate un saculet cu flori
de Romanita , acestea tonifica muschii organismului si indeparteaza mirosul
neplacut al toxinelor pe care glandele sudoripare le elimina in decursul zilei..
Ranile pot fi spalate si tamponate cu ceaiul care are puteri miraculoase
dezinfectand cu succes locurile afectate dar ce trebuie retinut este faptul ca
toate tratamentele naturiste trebuiesc folosite adecvat pentru a da rezultate.
Pe zi se beau 2-3 sau patru cani de ceai pentru a calma durerile de stomac ,
la fel si ranile se vor spala de 3-4 ori pe zi. Romanita in amestec cu sunatoare
sau mai bine zis Pojarnita este un bun remediu pentru depresii dar cu o
conditie face-ti un obicei din a bea ceai doua sau trei luni cate doua , trei cani
pe zi si sigur va ve-ti bucura de rezultate. Pentru toate persoanele care simt
ca sunt depasiti de situatii si stresul este precum un gandac ; exista uleiuri
volatile care puse in camere in recipiente mici in adaos cu apa schimba
satisfacator situatia. Calmul se v-a instaura iar noptile ve-ti dormi un somn
linistitor, fiecare zi ce trece va fi mai calma , mai linistita iar aerul din
incaperi va fi mult mai prospat. Datorita faptului ca toate aceste daruri ale
naturii ne-au fost lasate drept mostenire iar strabunii nostri le-au descoperit
calitatile terapeutice , a sosit timpul reintoarcerii la adevar , trebuie sa ne
regasim in fiecare planta