CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………...……..2
CAP.I. NITUIREA METALELOR………………………………………… ..3
1.1. NITURI…………………………………………………………………3
1.2. ÎMBINĂRI NITUITE………………………………………………….6
1.3. DIMENSIUNI CONSTRUCTIVE LA ÎMBINĂRI NITUITE………..8
1.4. NITUIREA MANUALĂ……………………………………………..10
1.4.1. SCULE FOLOSITE LA NITUIREA MANUALĂ………………10
1.4.2. TEHNOLOGIA NITUIRII………………………………………11
1.4.3. ŞTEMUIREA……………………………………………………13
1.5. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LA NITUIRE………………………..14
1.6. GĂURIREA ŞI PRELUCRAREA GĂURILOR…………………….15
CAP.II. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII………………………………16
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..18

1
 ARGUMENT

Asamblarea mecanica este reprezentata de legatura realizata între

doua sau mai multe piese în scopul realizării unui subansamblu sau a
unei blocări.
În cazul asamblarilor nedemontabile, piesele nu mai au posibilitatea mişcării
relative unele în raport cu altele.

Asamblarile nedemontabile pot fi:

1) asamblări directe;

2) asamblări indirecte.

Asamblarile directe realizeaza direct legatura între piesele componente.

Aceste asamblari pot fi realizate prin sudare, poansonare, stemuire,
îndoire, crestare, strângere.
Asamblarile indirecte realizează legatura între elementele componente prin
intermediul unor piese sau substanţe. Printre acestea enumerăm: asamblari prin
sudare, asamblari prin nituire, asamblari prin lipire.
Pâna când sudarea a început sa fie folosită, nituirea reprezenta singura
modalitate de asamblare folosită la construcţia de poduri, cazane, vapoare
şi construcţii metalice.

Deşi aria ei de utilizare s-a restrâns considerabil, sunt înca multe domenii în care
aceasta metoda de asamblare rămâne încă una care prezintă avantaje

2
certe din punct de vedere tehnologic sau economic, de exemplu în cazul
materialelor greu sudabile, sau în cazul în care nu este permisă încălzirea materia-
alului.

Pâna când sudarea a început să fie folosită, nituirea reprezentă singura

modalitate de asamblare folosită la construcţia de poduri, cazane, vapoare
şi construcţii metalice.

Deşi aria ei de utilizare s-a restrâns considerabil, sunt încă multe domenii în care
această metodă de asamblare rămâne încă una care prezintă avantaje

certe din punct de vedere tehnologic sau economic, de exemplu în cazul

materialelor greu sudabile, sau în cazul în care nu este permisă încălzirea materia-
lului.

3
 CAP. I. NITUIREA METALELOR

1.1 NITURI

Nituirea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două sau

mai multe piese cu ajutorul niturilor. Se folosesc îmbinări nituite la asamblările
supuse la sarcini vibratorii, la asamblarea metalelor greu sudabile, la
asamblările nedemontabile mobile, la o serie de construcţii la care se cer
asamblări de profile şi la asamblări ale organelor de ma şini din materiale
diferite (ferodoul pe tamburele frânei etc). Se folosesc şi la asamblarea
podurilor metalice, în industria aeronautică etc.

Niturile sunt organe de maşini care servesc la îmbinarea diferitelor

subansambluri.
Elementele unui nit sunt : tija nitului de formă cilindrică sau tubulară,
capul iniţial la una din extremităţile tijei şi capul de închidere, care se
formează la nituire (fig.1).
Dimensiunile principale ale nitului sunt : diametrul tijei d, lungimea tijei
l, diametrul capului iniţial D şi înălţimea capului h.
Clasificarea niturilor se face după diferite criterii :
— după poziţia capului, în raport cu elementele asamblate, niturile pot
fi : cu cap obişnuit, cu cap .semiînnecat şi cu cap înecat.
— după forma capului niturile sunt : cu cap semirotund, cu cap tronconic,
cu cap semiînnecat (fig.1, a, b, c) ;
— după forma tijei, niturile pot fi : cu tijă plină, cu tijă semitubulară, şi
cu tijă tubulară ;

4
 — după natura materialului, niturile pot fi : din oţel (OL 34, OL
37),alamă, cupru, aluminiu etc. ;
— nituri speciale socotite cele care pentru nituire nu au nevoie de
contracăpuitor ; acestea sunt : nituri explozibile, care au tija semitubulară
încărcată cu material doua tijă 2 care are capătul, refulat şi care serveşte ca
sculă ajutătoare la formarea capului de închidere. exploziv (fig.2, o.) şi
nituri cu tija dublă (fig.2, b). în tija tubulară 1 este montată a Proeminenţa 3
nu permite tijei 2 să iasă din poziţia sa.

Fig. 1. Elementele şi dimensiunile nitului :

1 — tijă ; 2 — capul iniţial ; 3 — capul de închidere ;
d — diametrul tijei ; d 1 , — diametrul găurii ; l — lungimea tijei ;
D — diametrul capului ; h — înălţimea capului ; R — raza de racordare.

5
Fig. 2. Nituri sipeciale : a
— nit exploziv ; 1 —
încărcătură explozivă ;
b— nit cu tijă dublă ; 1
— tija tubulară; 2 —
tija cu cap refulat
; 3 — proeminenţă.

6
 1.2. ÎMBINĂRI NITUITE

Îmbinările nituite pot fi împărţite în mai multe categorii,

având în vedere câteva criterii de clasificare, şi anume :
— după modul de execuţie : nituire manuală şi mecanică ;
— după starea tijei nitului: nituire la rece sau la cald ;
— după modul de aşezare al tablelor: nituire prin
suprapunere
(fig.3, a) şi cap la cap cu eclise (fig.3, b).
— după numărul rândurilor de nituri: cu un singur rând,
cu mai
multe rânduri de nituri dispuse în linie sau în zigzag (fig. 4);

Fig. 3. Clasificarea îmbinărilor nituite după modul de aşezare a tablelor.

7
 — după destinaţia asamblării: nituire de rezistenţă,
nituire de etanşare şi nituire de rezistenţă-etanşare.
Nituirea de rezistenţă se aplică la construcţiile
metalice, unde condiţia principală este de transmitere a
forţelor între elementele asamblate.
Nituirea de rezistenţă-etanşare se aplică construcţiilor
metalice supuse la presiuni mari (cazane de abur etc.) care
trebuie să corespundă atât condiţiei de etanşare cât şi de
rezistenţă mecanică.
Nituirea de etanşare, se aplică construcţiilor (bazine,
rezervoare etc.) supuse la presiuni normale. Niturile folosite
în acest caz sunt mai subţiri, însă dispuse mai des.
Se recomandă, pe cât este posibil, ca materialul
niturilor să fie acelaşi sau apropiat cu al pieselor care se
asamblează, pentru a se evita coroziunea electrochimică.
Forma niturilor se alege în raport de structura mecanică
ce urmează a se realiza.

8
 Fig. 4. Alegerea di-
mensiunilor de
nituire.
1.3. DIMENSIUNI
CONSTRUCTIVE LA
ÎMBINĂRI NITUITE

Dimensiunile niturilor, diametrul

şi lungimea tijei niturilor se aleg în
raport cu grosimea tablelor de
îmbinat (fig. 4).
Grosimea tablelor de nituit este
suma grosimilor tablelor ce
urmează a se asambla cu acelaşi nit
: S = S i + S 2 + . . . . S n [mm]

Diametrul niturilor se alege în

funcţie de grosimea tablelor fiind
dat de expresia :
d = 2 × S [mm],

iar lungimea tijei se alege pe baza grosimii însumate a tablelor

S şi diametrul tijei, cu relaţia: l = S + l,4d [mm]
Dacă distanţa între axele niturilor t se alege tot în raport
cu diametrul tijei : t = (3...5) × d [mm] sa poate determina
numărul de nituri n, n = L/t, unde L este lungimea
asamblării cu nituri.
Se recomandă ca distanţa, de la marginea tablei la axa nitului
e să nu fie mai mică de : e = 1,5 × d [mm] ; (e = 0,5 t, fig. 5).

9
 Trasarea nituirii se execută în raport cu dimensiunile alese, iar poziţia găurilor
se marchează cu punctatorul.
După trasarea nituirii, materialele se găuresc pe maşini de găurit. Diametrul
găurilor trebuie să fie mai mare decât diametrul tijei nitului, şi anume :
— pentru nituri cu diametrul până la 5 mm, diametrul găurii este mai mare
cu 0,2 mm ;
— pentru nituri cu diametrul între 5 şi 10 mm, diametrul găurii este mai
mare cu 0,5 mm ;
— pentru nituri cu diametrul mai mare de 10 mm, diametrul găurii este mai
mare cu 1,0 mm.
Pentru ca să existe o coincidenţă perfectă a găurilor din table în momentul
asamblării, se recomandă ca atunci când este posibil găurirea să se execute
simultan în ambele piese.
Găurile tablelor se pot executa şi prin ştanţare.

10

a b
Fig.5. Instrumente folosite
la nituirea manuală : a —
trăgător ; 6 — căpuitor.
1.4. NITUIREA MANUALĂ
1.4.1.Scule folosite la nituirea
manuala
În lucrările de nituire se folosesc
următoarele scule : un ciocan de
lăcătuşărie, ca contracăpuitor, pentru a
proteja capul iniţial, un trăgător pentru
apăsarea pieselor de nituit una asupra
celeilalte (fig.5, a) şi un căpuitor
(buterolă), care este o unealtă executată
dintr-o bară scurtă din oţel pentru scule,
cu o scobitură de forma unei calote
sferice la unul dintre capete şi care
serveşte la formarea capului de închidere
al nitului (fig. 5, b).
Contracăpuitorul, denumit şi
contrabute-rolă, serveşte drept nicovală
pentru a sprijini capul iniţial, când se
formează capul de închidere al nitului.
11
 1.4.2. Tehnologia nituirii

Nituirea manuală este o operaţie care necesită un volum mare de

muncă, având o productivitate mică, deci costisitoare, fapt pentru care se
execută numai la producţia individuală şi în atelierele de întreţinere şi
reparaţii. În mod obişnuit, în cazul niturilor cu diametru până la 10
mm, nituirea se execută la rece, iar în cazul diametrelor mai mari de 10
mm, nituirea se execută la cald.
Încălzirea niturilor, în cazul nituirilor executate la cald, se poate
realiza în cuptoare cu flacără, situaţie în care întregul nit este încălzit, şi
în instalaţii cu curenţi de înaltă frecvenţă, situaţie în care se încălzeşte numai
capul tijei nitului. Temperatura la care se încălzesc niturile de oţel este de
750—900°C ; niturile astfel încălzite se prind în cleşti corespunzători şi se
introduc în găurile elementelor de asamblat. În raport cu poziţia pieselor şi
cu posibilitatea introducerii niturilor, ciocanele vor executa nituire directă
sau indirectă.
După ce s-a introdus nitul în gaură, se aşează cu capul iniţial pe
contracăpuitor şi cu ajutorul trăgătorului se apropie cele două piese de tablă
ca să nu rămână spaţii între ele.
Prin lovituri de ciocan axiale şi radiale se refulează capătul tijei şi se
formează capul de închidere de o formă bombată. Apoi, se aşează căpuitorul
pe capul de închidere şi se loveşte cu ciocanul, rotindu-l după fiecare
lovitură, până ce se obţine o formă fasonată, identică cu capul iniţial.
Aceasta este metoda directă de nituire.
La formarea capului de închidere se va avea în vedere ca ciocanul să
nu atingă suprafaţa pieselor de nituit, pentru a se evita ondularea şi
deformarea tablelor.

12
 1.4.3. Ştemuirea

Îmbinările nituite, cu precădere cele de etanşare, se supun operaţiei de

ştemuire. Ştemuirea constă în presarea marginilor tablelor, în vederea
obţinerii unei etanşări mai bune şi se execută cu ajutorul ştemuitoarelor, care
au forma dălţilor, dar au muchia de tăiere teşită (fig.6).
În funcţie de calitatea ştemuirii, care trebuie să asigure condiţiile de
funcţionalitate ale asamblării, se disting :
— ştemuirea etanşă la gaze, pînă la presiunea de 3 at, în care caz
niturile trebuie să fie etanşe fără ştemuire şi este suficient să se ştemu -
iască numai marginile tablelor de la îmbinări ;
— ştemuire etanşă la abur de presiune medie (pînă la 20 at), în care
caz se permite şi ştemuirea niturilor ;

Fig.6. Dălţi de ştemuit.

— ştemuirca etanşă la abur de înaltă presiune (peste 20 at) în care caz, de

asemenea, este permisă şi ştemuirea niturilor.

13
 Pentru o mai bună etanşeitate a cusăturilor, marginile care trebuie
ştemuite se taie la raboteză sau cu ciocanul pneumatic de tăiat şi şte muit.
În timpul executării operaţiei de ştemuire trebuie să se evite producerea
de crestături, lovituri, deformări ale tablelor sau ale niturilor, cu muchiile
ascuţite ale dălţii de ştemuit, deoarece influenţează negativ calitatea nituirii.

1.5. CONTROLUL Şl RECEPŢIA LA NITUIRE

Avându-se în vedere numărul mare al posibilităţilor de rebuturi la

nituire, controlul şi recepţia niturilor bătute trebuie să constituie o sar cină
importantă în planul de operaţii al procesului tehnologic de nituire.
Controlul niturilor bătute constă din :
— examinarea exterioară a îmbinării şi a niturilor ;
— măsurarea diametrului capului niturilor ;
— măsurarea cu calibrul de interstiţii a distanţei dintre tablele
nituite ;
— lovirea uşoară cu ciocanul de încercat niturile.
Numărul de nituri cu defecte acceptate la o îmbinare nu poate depăşi 30%
din totalul niturilor acelei îmbinări. Dacă această proporţie va fi depăşită,
se vor înlocui atâtea nituri până când se va reveni la această proporţie.
La îmbinările supuse solicitărilor dinamice, numărul niturilor rebu tate
şi înlocuite nu trebuie să depăşească limita de 3%. Când această limită
este depăşită, îmbinarea se nituieşte din nou, după ce s -au cercetat cauzele
rebutului precedent.

14
 1.6. GĂURIREA Şl PRELUCRAREA GĂURILOR

Principalele operaţii tehnologice pregătitoare pentru îmbinările ni tuite

sunt : găurirea, alezarea şi teşirea găurilor.
În construcţiile metalice, găurile pentru nituri sau şuruburi se exe cută,
de obicei, prin două metode : prin aşchiere şi prin perforare sau poansonare.
La materialele dure, care nu pot fi prelucrate cu ajutorul burghiului,
găurile se pot executa prin electrogăurire (cu scântei electrice), prin pro-
cedeul electrochimie sau prin ultrasunete.
Metoda prin perforare are o productivitate mult mai mare decât metoda
prin aşchiere şi din această cauză este preferată. Deoarece perforarea
deteriorează însă metalul de la marginea găurii, aplicarea acestei metode este
limitată. Când diametrul găurii, este mai mare decât grosimea tablei,
găurirea se execută numai prin aşchiere.
Găurile pentru şuruburi sau nituri, prin metoda perforării, se exe cută :
— la diametrul nominal, după care se execută alezarea la montai înainte
de nituire ;
— la diametrul mai mic decât cel nominal cu 2—4 mm. În acest caz,
diametrul nominal se realizează prin găurire cu burghie după asamblarea
pieselor.
Ultima metodă se aplică, curent la grinzile de macara, la poduri ru lante,
stâlpi, ferme etc. Prelucrarea găurilor poansonate la un diametru mai mic
se execută cu maşini de găurit portative, pneumatice sau electrice.

15
 CAPITOLUL II. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII

La nituirea manuală sau mecanică, la cald şi la rece, în afara normelor

care se referă la asigurarea condiţiilor normale de muncă ale atelierului
(iluminarea suficientă, ventilaţie eficientă, pardoseala adecvată cu calupuri
de lemn sau din plăci de fontă striată etc.) se aplică normele pentru
respectarea întreţinerii în condiţii bune a dispozitivelor de lucru, precum şi
regulile privind manipularea şi starea sculelor. Astfel, feţele ciocanelor şi ale
căpuitoarelor nu trebuie să aibă strivituri sau crăpături, ciocanul trebuie bine
fixat în coadă, iar câpuitorul să fie bine prins în ele.;te ; în timpul reglării
numărului de lovituri ale ciocanului pneumatic, nu .se va ţine căpuitorul în
ciocan ; contracăpuitorul nu trebuie strâns în mâini ci numai apăsat uşor pe
nit (refularea capului nitului depinde de greutatea contracăpuitorului şi nu
de apăsarea asupra lui de către nituitor).
Ţinând seama că la nituirea manuală acţionarea ciocanelor este cu aer
comprimat, trebuie respectate măsurile prevăzute de normele de protecţie a
muncii privind instalaţiile pentru producerea şi distribuţia aeru lui
comprimat, precum şi cele referitoare la buna funcţionare a ciocanelor
pneumatice. În acest sens, se impune verificarea înainte de utilizare a
uneltelor pneumatice, furtunurilor, conductelor, robinetelor, rezervoar e l o r
tampon, a grupurilor mobile moto sau electro compresoare. Cuplarea şi
decuplarea furtunurilor la reţeaua de aer şi a uneltelor pneuma tice la
furtun se face numai când robinetul de la reţea este în poziţia închis. La
părăsirea locului de lucru, aparatele pneumatice trebuie să fie deconectate de
la reţeaua de aer comprimat. Când uneltele pneumatice produc zgomot peste
nivelul sonor admis (măsurat în decibeli, conform normativelor), lucrătorii vor
folosi antifoane.

16
 În vederea atenuării zgomotului se caută ca lucrările de asamblare prin
nituire, când acestea o permit, să se efectueze prin aşezarea pieselor de
asamblat pe paturi de nisip.
În ceea ce privesc maşinile acţionate cu motoare electrice, utilizate în
procesul tehnologic pentru pregătirea operaţiei de nituire, în afara
normelor de protecţie a muncii cu caracter general sunt prevăzute şi norme
dependente de maşina respectivă. Astfel, la maşinile de găurit şi de alezat
trebuie să se ţină seama şi de următoarele prescripţii :
— piesa de găurit sau alezat se fixează rigid de masa maşinii, fiind
interzisă ţinerea cu mâna a piesei de găurit ;
— mandrina de prindere a burghiului sau alezorului care prezintă
elemente proeminente radial, se va proteja cu apărătoare metalică, care
trebuie să permită schimbarea comodă a sculei ;
— strângerea şi desfacerea mandrinei se face numai cu ch ei adecvate
şi numai când maşina este oprită .

Pentru folosirea preselor mecanice de nituit trebuie avute în vedere

normele de protecţie a muncii prevăzute pentru presele de orice fel (utilizarea
dispozitivelor de protecţie, elementele şi sistemele de comandă manuală,
dispozitivele de siguranţă, sistemul de alimentare cu nituri), urmărind
respectarea regimului de lucru după tehnologia înscrisă în documentaţia
tehnică.

17
 BIBLIOGRAFIE

1.Vasile Mărgineanu Utilajul și tehnologia meseriei, Editura

Didactică și Pedagogică, București

2. N. Huzum Mașini, utilaje și instalații industriale,

Editura Didactică și Pedagogică,
București-1978

3. I. Fătăceanu Scule, dispozitive și verificatoare

Editura didacică și pedagogică,
București-978

18