Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NATURALE
Indicativ I6-98
Cuprins
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
1.1. Obiectul prezentului normativ este proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale combustibile STAS 3317, aflate în aval
de staţia de predare, cu presiunea egală sau mai mică de:
• 6 bari pentru conducte de oţel;
• 4 bari pentru conducte de polietilenă, conform Normativului I6/PE. Limita tehnică în aval, a staţiei de predare se consideră la ieşirea din
robinetul de legătură spre sistemul de alimentare.
1.5. Proiectarea şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor componente ale sistemului de alimentare cu gaze naturale se realizează astfel încât
acesta să corespundă cel puţin următoarelor cerinţe de calitate, prevăzute în Legea nr. 10/1995;
a – rezistenţă şi stabilitate;
b – siguranţă în exploatare;
c – siguranţă la foc;
d - igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
e – izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
f – protecţie împotriva zgomotului.
[top]
Aprobarea se obţine în funcţie de debitul solicitat de la organele abilitate în acest sens, în limita competenţelor acestora.
Proiectarea, avizarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale
2.2. Proiectarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale este permisă numai după ce investitorul obţine:
• aprobarea pentru utilizarea gazelor naturale;
• certificatul de urbanism;
• alte avize conform legislaţiei.
2.3. Proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale este permisă numai pentru punctele de consum aprobate şi avizate şi se
efectuează numai de către instalatori autorizaţi.
Aceste lucrări pot fi realizate de:
• furnizor;
• societăţile care au primit agreere tehnică din partea furnizorului, în limita de competenţă oferită de această agreere şi de autorizaţia obţinută
de personalul acestora.
2.4. Executarea oricăror lucrări de instalaţii de gaze naturale, este permisă după ce executantul a primit:
• avizul furnizorului asupra soluţiilor tehnice prevăzute în proiecte, pe baza documentaţiei pe care o depune, în 3 exemplare, prin instalatorul
său autorizat;
• autorizaţia de construire, după caz, obţinută de investitor.
2.5. Dispunerea executării şi executarea oricăror lucrări de instalaţii de gaze naturale fără obţinerea aprobărilor, avizelor şi autorizaţiilor legale sau
prin societăţi fără agreere tehnică şi persoane neautorizate se pedepseşte conform legilor.
2.6. Documentaţiile tehnice, pentru lucrările sistemului de alimentare cu gaze naturale, se întocmesc în conformitate cu prevederile prezentului
normativ.
2.7. Proiectele pentru sistemele de alimentare cu gaze naturale se verifică de verificatori atestaţi de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării
Teritoriului, conform prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.
2.8. Forma de întocmire şi prezentarea documentaţiilor, este cea prevăzută în reglementările tehnice, în concordanţă cu legislaţia în vigoare.
2.9. Conţinutul documentaţiilor tehnice este următorul:
a – Hotărârea Guvernului, acordul energetic, avizul de nominalizare a punctelor de consum, aprobarea de utilizare a gazelor naturale, după caz.
b – Memoriu tehnic privind:
• aprobarea utilizării şi necesarul de gaze naturale;
• soluţia de alimentare;
• condiţii de executare a lucrărilor, după caz;
• condiţii de încercare a conductelor şi echipamentului, după caz.
2.10. În funcţie de caracterul lucrării, executantul prezintă pentru avizare la unitatea distribuitoare, în trei exemplare, dosarul preliminar al lucărilor,
cuprinzând următoarele piese, prevăzute la art. 2.9.:
• pentru conducte, piesele prevăzute la aliniatele a, b, c, d, e, h, i, j;
• pentru branşamente şi staţii de reglare, piesele prevăzute la aliniatele a, b, c, e, f, g, i, j, iar pentru staţiile de reglare măsurare se va anexa
şi documentaţia tehnică a construcţiei;
• pentru instalaţiile de utilizare, piesele prevăzute la aliniatele a, b, c, f, g;
• pentru măriri şi modificări ale instalaţiilor de utilizare, dosarul preliminar conţine lucrările proiectate, planul general de situaţie, punctele de
racord ale noilor instalaţii la cele existente, breviar de calcul.
2.11. În cazul renominalizărilor de debite, în proiect se prevede şi dezafectarea receptorilor la care se renunţă.
2.12. Furnizorul este obligat ca, în termen de maxim 30 zile după primirea documentaţiilor tehnice, să emită avize sau să restituie pentru refacere
sau completare, conform observaţiilor, documentaţiile neavizate.
2.13. Avizele furnizorului sunt obligatorii pentru proiectanţi şi executanţi. Furnizorul are obligaţia să respingă soluţiile tehnice care nu se încadrează
în prevederile normativelor tehnice.
Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de gaze naturale
În funcţie de destinaţia lucrărilor, competenţele instalatorilor autorizaţi sunt:
2.14. Gradul I. Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor aferente sistemului de alimentare cu gaze naturale.
2.15. Gradul II A. Proiectarea instalaţiilor de utilizare, executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor aferente sistmului de alimentare cu gaze naturale.
2.16. Gradul II B. Executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor aferente sistemului de alimentare cu gaze naturale.
2.17. Gradul III. Executarea instalaţiilor de utilizare neindustrială şi exploatarea instalaţiilor de utilizare industrială şi neindustrială a gazelor naturale.
Autorizarea instalatorilor
2.18. Autorizarea instalatorilor se face pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor, pe baza reglementărilor interne ale acestuia.
2.19. Membrii comisiei pot fi specialişti din cadrul furnizorului şi specialişti cu activitate în domeniu, din afara acestuia.
În mod excepţional, comisia poate acorda autorizaţie de instalator gradul I, fără susţinere de examen, unor ingineri specialişti cu activitate
recunoscută în domeniu.
2.20. Actele necesare pentru înscrierea la examenul de autorizare sunt:
• Cerere tip (anexa 1);
• Copie după actele de pregătire profesională;
• Adeverinţă din care să rezulte activitatea şi vechimea în lucrări de gaze naturale;
• Două fotografii tip legitimaţie.
2.21. Actele pentru înscriere se depun la furnizorul de gaze naturale, potrivit reglementărilor interne ale acestuia.
2.22. Condiţii de studii şi practică în proiectare sau execuţie de instalaţii de gaze naturale, ce trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul
de autorizare.
Gradul I – ingineri din domeniile: instalaţii, petrol şi gaze, mecanic, care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul II, un timp cel puţin 1 an.
Gradul II A – Ingineri din domeniile: instalaţii, petrol şi gaze, mecanic, care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul III, un timp de cel puţin 2
ani.
Gradul II B – Subingineri, tehnicieni şi maiştri din domeniile: instalaţii, petrol şi gaze, mecanic, care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul III,
un timp de cel puţin 2 ani.
Gradul III – Ingineri şi subingineri, tehnicieni şi maiştri precum şi lucrători calificaţi, din domeniile: instalaţii, petrol şi gaze, mecanic, care au lucrat
efectiv la instalaţii de gaze naturale un timp de cel puţin:
• 1 an pentru ingineri şi subingineri;
• 2 ani pentru tehnicieni şi maiştri;
• 4 ani pentru lucrători.
2.23. Cunoştinţe teoretice şi practice privind legislaţia şi reglementările tehnice în domeniul aprobării, utilizării, avizării proiectelor, executării lucrărilor
şi exploatării sistemului de alimentare cu gaze naturale, necesare pentru promovarea examentului de autorizare:
Gradul I.
- Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor părţilor componente ale sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
Gradul II A.
- Proiectarea instalaţiilor de utilizare gaze naturale.
- Executarea şi exploatarea tuturor părţilor componente ale sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
Gradul II B.
- Executarea şi exploatarea tuturor părţilor componente ale sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
Gradul III.
- Executarea şi exploatarea tuturor părţilor componente ale instalaţiilor de utilizare gaze naturale.
Gradul I, II A, II B şi III.
Cunoştinţe de bază în domeniul gazelor naturale, în limita gradului solicitat, privind:
- Reglementările legislative privind distribuţia şi utilizarea;
- Normele tehnice de execuţie şi tehnologia de montaj;
- Normele tehnice de exploatare;
- Normele tehnice de protecţie, securitatea muncii şi P.S.I.
[top]
Schema de principiu a unui sistem de alimentare cu gaze naturale este dată în figura 1.
3.2. Treptele de presiune pentru sistemele de distribuţie se aleg în funcţie de mărimea localităţii, de repartizarea consumatorilor şi cerinţele de
presiune ale acestora, în una din principalele variante:
• reţea de repartiţie cu presiune medie şi reţea de distribuţie cu presiune redusă şi/sau joasă;
• fără reţea de repartiţie, cu reţea de distribuţie de presiune joasă şi/sau joasă.
3.3. În instalaţiile de utilizare din unităţi industriale, (fig. 2), se admit toate treptele de presiune menţionate la pct. 3.1.
Alegerea presiunii pentru instalaţiile de utilizare industrială, se face în funcţie de presiunea de regim a aparatelor de utilizare şi arzătoarelor
necesare.
3.4. În instalaţiile de utilizare din clădiri civile se admit următoarele trepte de presiune:
• în instalaţiile exterioare: presiune redusă şi joasă;
• în instalaţiile interioare: presiune joasă.
3.5. În instalaţiile de utilizare pentru clădiri de locuit se admite numai presiunea joasă, atât în instalaţiile exterioare cât şi în cele interioare, (fig. 3).
Se exceptează, de la prevederile de mai sus, centralele termice montate în clădiri separate sau în clădiri civile (inclusiv de locuit) dotate cu instalaţii
de ardere pentru presiune redusă, pentru care se admite utilizarea presiunii de maxim 0,5 bari, cu condiţia intrării conductei din exterior direct în
centrală.
3.6. Reţelele de repartiţie şi de distribuţie se proiectează pe considerente tehnico-economice, cerinţe funcţionale şi situaţia locală, astfel:
• inelare, dacă este posibil cu alimentare cel puţin în două puncte;
• ramificate, dacă întreruperea alimentării cu gaze naturale poate fi acceptată de consumatori.
3.7. Staţiile de sector se interconectează, pe cel mai convenabil dintre traseele curente de distribuţie, în funcţie de treapta de presiune din aval.
[top]
b – în exteriorul clădirilor:
• pe pereţii exteriori;
• pe garduri stabile din beton, zidărie sau metal;
• în construcţii special amenajate.
4.6. În bucătăriile clădirilor de locuit, atât noi cât şi existente, montarea contoarelor individuale, se face în următoarele condiţii:
• contoarele să respecte prevederile art. 4.4., cu specificarea că pot fi montate în bucătării numai cu garantarea condiţiilor de etanşeitate şi
siguranţă în exploatare, iar carcasele contoarelor să reziste la temperaturi înalte conform prevederilor EN 1359/93;
• distanţa pe orizontală între laturile vecine ale aparatului de utilizare cu flacăra liberă şi contor să fie de minimum 1,0 m;
• înălţimea de montare, măsurată de la pardoseala încăperii până la baza contorului să fie de minimum 1,5 m.
Contoarele se montează:
• pe conducta metalică de racord a aparatelor de utilizare, prevăzute cu dispozitive de susţinere;
• pe plăci sau cadre metalice de susţinere.
4.9. Amplasarea instalaţiilor de masurare folosind diafragme şi ajutaje se face numai în staţia de reglare – masurare.
Staţia de reglare-măsurare se asigură împotriva accesului persoanelor străine.
4.10. Montarea instalaţiilor de măsurare se face în conformitate cu:
• instrucţiunile de montaj date de fabricant.
• avizul furnizorului de gaze naturale.
[top]
c – pentru branşamentele şi instalaţiile de utilizare ale agenţilor economici, societăţilor şi instituţiilor social-culturale, se prevede debitul instalat
existent şi debitul ce poate fi instalat în următorii 5 ani, ţinând seama de:
d – pentru branşamentele şi instalaţiile consumatorilor casnici se prevede debitul total simultan al tuturor aparatelor de utilizare.
Valorile coeficienţilor de simultaneitate pentru bucătării sunt date în tabelul 1. Coeficientul de simultaneitate pentru încălzirea centrală este 1.
5.2. Debitul nominal al aparatelor de utilizare este cel indicat de fabrica producătoare. Date asupra debitelor nominale ale aparatelor de utilizare,
omologate sau cu agrement tehnic, sunt prezentate în ghidul de proiectare ˝Instalaţii de gaze naturale – mapa proiectantului (IPCT)˝ şi în literatura
tehnică de specialitate.
5.3. Pentru cazurile în care valorile coeficienţilor de simultaneitate nu sunt normate, acestea se stabilesc prin similitudine cu alte cazuri având
acelaşi specific de activitate şi sunt precizate în proiectul tehnologic.
Căderile de presiune – realizarea de noi construcţii în zonă;
5.4. Determinarea diamentului conductelor se face pe baza căderii de presiune admisă, care se stabilesc cu relaţia:
∆P = P1 - P2 (1)
în care :
P1 este presiunea minimă disponibilă la intrarea în conductă, în bar absolut;
P2 este presiunea minimă necesară la ieşirea din conductă, în bar absolut.
În figura 5 şi figura 6 se exemplifică modul de stabilire a căderilor de presiune pentru dimensionarea conductelor.
Pentru cazul în care la intrarea în conductă se prevede un regulator pentru reducerea – reglarea presiunii:
P1 – este presiunea gazului la ieşirea din regulatorul din amonte minus abaterea maximă prevăzută în standardul sau cartea tehnică de fabricaţie a
aparatului;
P2 – este presiunea gazului necesară pentru funcţionarea regulatorului din aval prevăzută în standarul sau cartea tehnică de fabricaţie a aparatului,
plus o majorare de 10% pentru compensarea unor factori imprevizibili.
În cazul asigurării presiunii maxime la ieşirea din regulator, căderea de presiune ∆P = P1 - P2 trebuie să aibă valori care să nu conducă la depăşirea
vitezei maxime admisă în conducte.
5.5. Pentru reţelele de distribuţie existente presiunea disponibilă P1 se precizează de unitatea de distribuţie a gazelor la cererea beneficiarului sau a
proiectantului.
În localităţile aflate la extremitatea sistemului de distribuţie, la dimensionarea conductelor şi branşamentelor se va ţine cont de presiunea minimă din
reţeaua de distribuţie în perioada rece a anului.
5.6. Pentru reţele şi instalaţii care alimentează direct aparate de utilizare la presiune joasă, fără intermediul unui regulator de presiune, căderea de
presiune va fi egală cu fluctuaţia maximă de presiune admisibilă la aparatele de utilizare, prevăzută în standardul sau cartea tehnică de fabricaţie a
aparatului, (de regulă 20-25% din presiunea nominală a aparatului).
În cazul instalaţiilor de utilizare de joasă presiune, alimentate prin regulatoare de presiune de debit mic, pentru aparate de uz casnic sau aparate
industriale cu presiune nominală de 20 mbari (~ 200 mm H 2O), căderea de presiune admisă pentru dimensionare va fi 5 mbari (~ 50 mm H 2O).
5.7. În cazul unor extinderi ale reţelelor de distribuţie de presiune joasă, existente, alimentând aparate de utilizare cu presiunea nominală de 20
mbari, căderea totală de presiune pentru dimensionarea reţelei de distribuţie şi instalaţiei de utilizare va fi de 10 mbari (~ 100 mm H 2O) cu condiţia
ca la ieşirea din staţia sau postul de reglare să se menţină presiunea de 30 mbari (~ 300 mm H 2O).
Pentru reţeaua de distribuţie, inclusiv branşamentul, se va considera căderea de presiune de 5 mbari (~ 50 mm H 2O), restul de 5 mbari (~ 50 mm
H2O) fiind destinaţi conductelor instalaţiei de utilizare, inclusiv contorul. (fig. 7).
5.8. În instalaţiile de utilizare cu presiune joasă, din clădiri cu înălţime de peste 10 m pentru dimensionarea coloanelor, se va ţine seama şi de
creşterea disponibilului de presiune datorită forţei ascensionale a gazelor naturale.
Cuantumul creşterii disponibilului de presiune provocat de forţa ascensională, se obţine făcând produsul dintre valoarea indicată în tabelul 3 şi
înălţimea la care va fi montat punctul de consum, măsurată la nivelul regulatorului de presiune.
În tabelul 2 se indică disponibilul suplimentar de presiune, dat de forţa ascensorială a gazelor, în funcţie de altitudinea locului.
Determinarea diametrelor conductelor
5.9. Diametrele conductelor se determină pe criteriul asigurării debitelor nominale de gaz, la presiunea nominală de utilizare pentru toate arzătoare
şi aparatele de utilizare.
5.10. Căderile de presiune, stabilite conform art. 5.4. acoperă toate pierderile de sarcină, liniare şi locale.
Se va avea în vedere ca, prin dimensionare, acest disponibil să fie consumat cât mai complet, pe fiecare din ramurile reţelei sau instalaţiei interioare.
5.11. Debitul de calcul al conductelor de presiune medie sau presiune redusă se stabileşte cu relaţia:
(2)
în care:
Qc.s. este debitul de calcul în condiţiile standard (la P=1.013 bar abs. şi T=288,15K) în m 3 s/h;
P1 este presiunea absolută la începutul tronsonului considerat, în bar abs;
P2 este presiunea absolută la sfârşitul tronsonului considerat, în bar abs;
D este diametrul interior al conductei, în cm;
T este temperatura gazelor, în K,
L este lungimea tronsonului respectiv, în km;
δ = 0,554 – densitatea relativă a gazelor faţă de densitatea aerului;
λ - coeficientul de rezistenţă hidraulică liniară, ce se determină cu relaţia:
(3)
în care:
Re este numărul Reynolds;
D este diametrul interior al conductei, în cm;
k = 0,05 cm, rugozitatea absolută pentru conductele din oţel;
k = 0,007 cm, rugozitatea absolută pentru conductele din mase plastice;
Numărul Reynolds se calculează cu relaţiile:
sau
în care:
w – este viteza medie a gazelor în conductă, în m/s;
D – diametrul interior al conductei, în cm;
v – coeficientul de vâscozitate cinematică a gazelor, în m2/s;
Qc.s – debitul de calcul, în m3 s/h.
Pentru estimări, în cazul unor branşamente şi tronsoane scurte de conductă, valorile coeficientului λ se pot lua din tabelul 3.
Viteza medie a gazelor într-un tronson de conductă în regim de curgere permanentă la presiuni medii sau reduse, cu destindere izotermă, se
calculează cu relaţia:
(5)
în care: w, Qc.s, D, P1, P2 au semnificaţiile şi unităţile de măsură date de mai sus.
5.12. Debitul de calcul al conductelor de presiune joasă se determină cu relaţia:
[ms3/h] (6)
în care:
L - este lungimea de calcul a conductei, în m;
∆P - căderea de presiune disponibilă pe tronsonul considerat, în mbari.
Celelalte notaţii au acelaşi semnificaţii şi unităţi de măsură ca mai sus.
Lungimea de calcul cuprinde lungimea fizică a tronsonului considerat la care se adaugă lungimile echivalente ale rezistenţelor locale (armături,
coturi, teuri).
Pentru treptele de presiune medie şi redusă se poate considera numai lungimea fizică, neglijându-se rezistenţele locale.
Lungimile echivalente ale diferitelor rezistente locale, pentru dimensionarea instalaţiilor de presiune intermediară şi joasă, sunt indicate în tabelul 4.
Pentru instalaţii uzuale din clădiri de locuit, lungimea de calcul se poate considera egală cu (1,1 ... 1,2) x lungimea fizică a conductei.
5.13. Determinarea diametrelor se va face pe baza relaţiilor indicate la art. 5.11 şi art. 5.12. transpuse în:
- figura 8, nomograma pentru calculul conductelor de gaze în regim cu presiune medie sau redusă (regim cu volum variabil la gaz);
- tabelul 5, dimensionarea conductelor în regim de presiune joasă, regim la care, teoretic, se acceptă că volumul de gaz este constant.
5.14. La dimensionarea instalaţiilor de utilizare de joasă presiune din clădiri înalte, la care se ţine seama şi de forţa ascensională, disponibilul de
presiune datorită forţei ascensionale, determinat conform art. 5.8. afectează numai dimensionarea coloanelor.
5.15. Diametre minime admise pentru conducte subterane:
• branşamente şi instalaţii de utilizare, minim 1˝;
• conducte de distribuţie, de regulă minim 3˝.
5.16. Viteza maximă admisibilă a gazelor naturale în panouri, colectoare şi conducte de ocolire ale claviaturilor de reglare şi măsurare din staţii şi
posturi de reglare este:
• 60 m/s pentru staţiile racordate direct la conducta de transport;
• 40 m/s pentru staţiile racordate la sistemele de distribuţie.
[top]
Se evită terenurile cu nivel ridicat al apelor subterane şi cele cu acţiuni puternic corosive.
Pentru cazuri deosebite în care nu este posibilă evitarea amplasării în terenurile sus menţionate, se prevăd măsuri de protecţie, elaborate de
specialişti în domeniu, în conformitate cu reglementările tehnice de specialitate.
Răsuflători, tuburi de protecţie, ecrane de etanşare.
6.6. În zone construite, aglomerate cu diverse instalaţii subterane, pe reţele de distribuţie, respectiv pe instalaţiile exterioare subterane se montează
răsuflători:
- deasupra fiecărei suduri, dar nu la distanţe mai mici de 1 m, cu excepţia sudurilor din interiorul tuburilor de protecţie. În cazul unor suduri la distanţe
mai mici de 1 m se realizează drenaj continuu între răsuflători;
- la capetele tuburilor de protecţie;
- la ieşirea din pământ, a conductelor.
6.7. La conductele instalaţiilor de orice utilitate (încălzire, apă, canalizare, cabluri electrice etc.) pozate direct în pământ, sau în canale de protecţie,
care intră sau din clădiri, se realizează măsuri de etanşare împotriva infiltraţiilor de gaze naturale prin locurile de pătrundere a instalaţiilor respective
în subsolurile clădirilor.
De asemenea se etanşează toate trecerile conductelor prin planşeul peste subsol, pentru evitarea pătrunderii gazelor naturale la nivelurile
superioare, în caz de infiltrare a acestora în subsol.
Pentru soluţiile de etanşare se poate utiliza şi Catalogul de detalii tip de instalaţii pentru construcţii (IPCT).
6.8. Măsura de etanşare a locului de pătrundere a conductelor pentru instalaţii prevăzută la art. 6.7. se aplică şi în cazul clădirilor şi instalaţiilor care
se execută în localităţile cu reţele de distribuţie de gaze naturale, chiar dacă clădirile respective nu sunt racordate la aceste reţele.
La terminarea lucrărilor de gaze sau a altor lucrări de instalaţii sau construcţii, executate ulterior instalaţiilor de gaze naturale, se face verificarea
realizării lucrărilor de etanşare, pe baza proceselor verbale de lucrări ascunse sau, după caz, prin sondaje, de către:
• comisia de recepţie, pentru construcţii noi;
• beneficiar, pentru construcţii existente.
6.9. Pentru evacuarea eventualelor infiltraţii de gaze naturale, în toate cazurile, se asigură ventilarea naturală a subsolului clădirilor prin orificii de
ventilare pe conturul exterior al acestora, între încăperile din subsol, precum şi prin legarea subsolului clădirilor la canale de ventilare naturală
special destinate acestui scop, în afara ventilaţiilor naturale prevăzute pentru anexele apartamentelor sau clădirilor.
6.10. În cazul realizării în subsolul clădirilor a unor spaţii de adăpostire şi a unor galerii de evacuare, conductele de gaze naturale se deviază astfel
încât să nu străbată aceste spaţii.
6.11. Pe traseele fără construcţii, pe câmp, precum şi în zone cu agresivitate redusă şi fără instalaţii subterane, se prevăd răsuflători cu înălţimea de
0,6 cm deasupra solului, la schimbări de direcţie şi la suduri de poziţie, dar nu la distanţe mai mici de 50 m.
6.12. Confecţionarea răsuflătorilor se face din ţeavă din oţel cu diametrul interior de 40 mm sau 50 mm.
Răsuflătorile la care se montează capac GN se prevăd cu opritor pentru evitarea degradării izolaţiei anticorosive cu dispozitivul de curăţire a
răsuflătorilor.
6.13. Distanţa între generatoarea superioară a conductei pe care se montează răsuflătoarea sau tubul de control şi faţa inferioară a calotei
răsuflătorii, respectiv a tubului de control este de 150 mm, (fig. 9).
6.14. Diametrul interior al tubului de protecţie se stabileşte în funcţie de diametrul exterior şi destinaţia conductei protejate, astfel încât, la
introducerea acesteia, să nu i se deterioreze izolaţia anticorosivă:
- pentru conducte de distribuţie ditub = decond + 100 mm
- pentru branşamente ditub = decond + 50 mm
Grosimea pereţilor şi materialul din care se confecţionează tubul de protecţie se stabileşte în funcţie de sarcinile la care este solicitat tubul.
Condiţii de montaj
6.15. Distanţa minimă, măsurată în proiecţie orizontală sau pe verticală între conductele subterane de gaze naturale şi alte instalaţii, construcţii sau
obstacole subterane, este cea indicată în tabelul 6.
6.16. Distanţa între conductele de gaze naturale şi liniile de cale ferată în staţii, triaje şi incinte industriale se stabileşte cu acordul deţinătorilor
acestora.
6.17. Când respectarea distanţelor indicate în tabelul 6 nu este posibilă, acestea pot fi reduse cu 20%, pentru poziţiile 1-6, cu condiţia ca pe
porţiunea în cauză să se prevadă:
• ţeavă trasă;
• izolaţie anticorosivă foarte întărită;
• controlul nedistructiv al tuturor sudurilor;
• montarea ţevii în tub de protecţie;
• răsuflători sau cămine de evacuare în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze.
6.18. Se evită montarea a două conducte subterane de gaze naturale pe trasee paralele la distanţă mai mică de 0,5 m; conducta de presiune mai
mică se pozează spre clădiri.
6.19. Este interzisă montarea conductelor în următoarele cazuri:
• terenuri supuse unor puternice acţiuni dinamice (alunecări, erodări, tasări etc.)˝
• sub construcţii de orice categorie;
• tunele şi galerii;
• canale de orice categorie având comunicaţie directă cu clădiri;
• la nivel inferior fundaţiei clădirilor învecinate, la distanţe sub 2 m;
• sub linii de tramvai sau cale ferată, paralel cu acestea de la o distanţă mai mică decât cea prevăzută în tabelul 6.
6.20. Conductele montate în zona de influenţă a căilor ferate electrificate se protejează împotriva tensiunilor induse, conform reglementărilor tehnice
de specialitate.
6.21. Ramificaţiile reţelelor subterane se prevăd, de regulă, cu robinete de închidere.
În funcţie de conţinutul de impurităţi al gazelor, în puncte convenabil alese ale reţelelor de distribuţie şi instalaţiilor exterioare, la cererea filialei de
distribuţie a gazelor naturale, se montează, după caz:
• separatoare de lichide;
• refulatoare, prevăzute cu câte 2 robinete.
6.22. Robinetele, îmbinările cu flanşe, dispozitivele de dilatare montate subteran, se prevăd în cămine de vizitare.
Piesele electroizolante subterane, se montează înglobate în cutii cu bitum.
6.23. Capacul căminului de vizitare se montează deasupra axului vertical al robinetului şi se prevede cu găuri de ventilare.
În cazul mai multor robinete montate în acelaşi cămin, deasupra robinetelor care nu se găsesc sub capacul căminului se montează răsuflători cu
capac pe axul vertical al acestora.
6.24. La conductele montate aerian, susţinerea se realizează, de regulă, cu suporturi tip pentru instalaţii, iar preluarea dilatării se realizează prin
schimbări de direcţie sau prin compensatoare de dilatare standardizate.
Intersecţii cu alte instalaţii şi construcţii
6.25. Intersecţia traseului conductelor de gaze naturale cu traseul altor instalaţii subterane sau aeriene se va face cu avizul unităţilor deţinătoare, de
regulă:
• perpendicular pe axul instalaţiei sau lucrării traversate;
• la cel puţin 200 mm deasupra celorlalte instalaţii.
În cazuri excepţionale se admit traversări sub alt unghi, dar nu mai mic de 60° .
Alte instalaţii subterane, care se vor realiza ulterior conductei de gaze naturale şi vor intersecta traseul acesteia, se montează cel puţin la distanţa
minimă admisă, cu avizul unităţii de distribuţie a gazelor naturale.
6.26. Conductele de gaze naturale nu trec prin cămine, canale sau alte instalaţii şi construcţii subterane.
6.27. În cazul în care respectarea condiţiilor prevăzute în art. 6.25 şi 6.26 nu este posibilă, conducta de gaze naturale se introduce în tub de
protecţie.
6.28. Subtraversarea liniilor de tramvai şi de cale ferată se face subteran, în tub de protecţie, la adâncimea de minim 1,50 m de la talpa căii de rulare
la generatoarea superioară a tubului de protecţie a conductei de gaze naturale.
6.29. Tuburile de protecţie depăşesc în ambele părţi limitele instalaţiei sau construcţiei traversate cu cel puţin:
• 1,00 m în cazul canalizaţiilor telefonice, canalelor de ape uzate, galeriilor edilitare şi a altora de acest gen;
• 0,50 m în cazul conductelor care transportă fluide sub presiune, cablurilor electrice şi a altora de acest gen.
6.30. Traversarea căilor ferate, autostrăzilor şi cursurilor de apă, se face subteran sau aerian, în funcţie de condiţiile locale.
6.31. Traversările se prevăd cu robinete de trecere, care să permită scoaterea din funcţiune a conductei de gaze naturale:
• în ambele părţi ale traversării, pentru reţelele inelare;
• înainte de traversare, pentru reţelele arborescente.
6.32. Traversările aeriene ale căilor de circulaţie de pe teritoriul unităţilor industriale se fac la înălţimi stabilite în funcţie de gabaritul vehiculelor
utilizate, dar nu mai mici de 5 m de la generatoarea inferioară sau dispozitivul de susţinere a conductei până la nivelul carosabilului.
6.33. Proiectarea şi executarea traversării căilor de comunicaţii, se face în conformitate cu prevederile STAS.
Branşamente şi racorduri
6.34. Clădirile pot fi alimentate cu gaze naturale numai din conducta de distribuţie situată pe strada din dreptul imobilelor respective, indiferent spre
ce faţadă se află conducta (fig. 10).
Imobilele situate la intersecţia străzilor pot fi alimentate cu gaze naturale din conducta situată pe oricare din străzile respective.
În situaţia străzilor sau drumurilor cu lăţime mai mare de 12 m, poziţia de amplasare a reţelelor de alimentare cu gaze se stabileşte împreună cu
unitatea de distribuţie a gazelor naturale.
6.35. Fiecare clădire civilă, sau grup de clădiri situate pe aceeaşi proprietate (incintă), pot fi alimentate printr-un singur branşament, indiferent de
numărul străzilor cu care se mărgineşte (fig. 11).
6.36. Alimentarea consumatorilor se face prin:
• branşament separat pentru fiecare imobil;
• branşament comun pentru cel mult două imobile vecine, cu acordul furnizorului, în următoarele cazuri:
Costurile pentru realizarea branşamentului comun se repartizează proporţional cu debitele de gaze aprobate şi instalate.
6.37. Consumatorii industriali, blocurile de locuinţe cu mai multe scări şi obiectivele social culturale pot fi alimentate prin mai multe branşamente cu
condiţia ca instalaţiile de utilizare să nu se interconecteze.
Soluţia de alimentare prin mai multe branşamente se stabileşte de proiectant, cu acordul unităţii de distribuţie, în funcţie de situaţia locală.
6.38. În localităţile şi ansamblurile urbane în care reţeaua de distribuţie nu urmăreşte reţeaua stradală, alimentarea imobilelor se face prin
branşamente la conducta cea mai apropiată, cu respectarea condiţiilor de mai sus.
6.39. Traseul branşamentului sau racordului se realizează:
• perpendicular pe conducta la care se leagă, cu excepţia unor cazuri obligate, la care unghiul nu va fi mai mic de 60° ;
• cu pantă către conducta la care se racordează.
La branşamentele ramificate se montează şi câte un robinet pe fiecare ramificaţie, înainte de intrarea în clădire.
6.42. La capătul branşamentului din reţeaua de presiune joasă, se montează:
• un robinet de trecere, în poziţie orizontală;
• o piesă electroizolantă după robinetul de trecere;
• un dispozitiv de colectare a impurităţilor, după piesa electroizolantă;
6.43. În instalaţiile de utilizare, fiecare clădire civilă sau hală industrială se alimentează cu gaze naturale din instalaţia exterioară:
• printr-un singur racord;
• prin două racorduri, numai în cazul halelor industriale mari cu puncte de consum concentrate la capete, dar fără interconectarea instalaţiilor
interioare.
6.44. La capătul conductei de racordare se montează la exterior, în loc uşor accesibil, un robinet de incendiu marcat conform STAS 297.
În cazul în care distanţa între robinetul de la ieşirea din postul sau staţia de reglare şi poziţia pentru robinetul de incendiu este sub 5 m, se poate
renunţa la robintul de ieşire.
6.45. Robinetele de incendiu plasate la înălţimea de peste 2 m se prevăd cu scară metalică fixă de acces şi platformă de manevrare.
6.46. Amplasarea capătului de branşament sau a racordului se face în spaţii uşor accesibile.
6.47. Este interzisă intrarea conductei din firida de branşament sau de racord direct în interiorul construcţiei.
Rezemarea conductelor montate aparent sau aerian.
6.48. Conductele montate aparent pe elemente de construcţii sau aerian pe stâlpi sau estacade se reazemă, în funcţie de diametru, pe brăţări sau
console confecţionate conform cataloagelor de detalii tip pentru instalaţii.
Distanţele maxime între două reazeme şi tipul reazemelor pentru conducte sunt redate în tabelul 7.
[top]
7.3. Limitele staţiilor şi posturilor de reglare măsurare sunt la intrarea, respectiv ieşirea din staţii.
7.4. Echiparea staţiilor de reglare – măsurare se face ţinând seama de prevederile schemelor de principiu prezentate în fig. 13, fig. 14, fig. 15, fig.
16.
Montarea instalaţiilor de măsurare din sistemul de alimentare cu gaze naturale se face în funcţie de performanţele acestora:
• înainte sau după treapta de reglare, dacă reglarea se face într-o singură treaptă;
• între sau după treptele de reglare, dacă reglarea se face în două trepte.
7.5. Echiparea posturilor de reglare se face ţinând seama de prevederile schemelor de principiu prezentate în fig. 17.
Schemele se aleg astfel încât să rezulte o grupare cât mai compactă a echipamentului.
7.6. În cazul necesităţii a mai multor trepte de reglare, acestea se leagă în:
• serie;
• paralel.
Cu acordul unităţii de distribuţie, în staţii şi posturi de reglare se pot monta şi alte tipuri de regulatoare omologate sau cu agrement tehnic pentru
utilizare în România.
7.11. Caracteristicile tehnice ale regulatoarelor automate cu acţionare indirectă pentru sisteme de alimentare cu gaze naturale sunt:
a. presiuni nominale: până la 6 bari.
b. diametre nominale 5; 20; 25; 40; 50; 80; 100; 150; 200; 250; 300; 400; 500 mm;
c. presiunea la ieşire:
• presiune joasă;
• presiune redusă;
• presiune medie.
(7)
în care:
p2 – presiunea nominală de ieşire prescrisă, în bari;
p2r – presiunea reglată efectivă la ieşire, în bari;
După abaterile admisibile, clasele de calitate ale regulatoarelor automate cu acţionare indirectă (STAS 7134) sunt:
Clasa e
I + 1%
II + 2%
II + 5%
IV + 8%
7.13. Alegerea mărimii regulatoarelor se face cu relaţia:
(8)
în care:
Qn – debitul nominal al regulatorului [m3N/h];
Cv – coeficient de debit al valvei regulatorului, indicat de producător;
∆P – căderea de presiune produsă într-un regulator, cu C v dat, la trecerea debitului Qn (bari).
7.14. Regulatoarele de presiune automate, în general, se aleg cu un debit nominal:
Qn = (1,1...1,2)Qnecesar pentru regulatoarele cu acţionare indirectă;
Qn = 1,45Qnecesar pentru regulatoarele cu acţionare directă, şi potrivit instrucţiunilor date de furnizor.
Se pot monta în paralel maxim 4 regulatoare de debit mic, cu acţionare directă.
7.15. Numărul treptelor de reglare şi intervalul de presiuni pentru fiecare treaptă se alege în funcţie de mărimea şi variaţia presiunii de intrare şi
ieşire precum şi în funcţie de caracteristicile regulatoarelor folosite.
7.16. Fiecare treaptă de reglare se prevede cu un singur panou în cazul în care variaţia debitelor în cursul anului (maxim iarna şi minim vara) se
încadrează în plaja de reglare a regulatorului.
În cazul în care caracteresticile regulatoarelor disponibile nu permit această soluţionare, se prevăd două panouri de reglare.
7.17. În caz de necesitate se admite instalarea în paralel a mai multor panouri de reglare, pentru aceeaşi treaptă, cu dimensionarea
corespunzătoare a colectorului.
Construcţii pentru staţii şi posturi reglare – măsurare a gazelor naturale
7.18. Amplasarea construcţiilor pentru staţii şi posturi de reglare-măsurare, independente sau alipite altor construcţii, se face:
• suprateran;
• cât mai aproape de limita de proprietate a consumatorului;
• la distanţele de siguranţă prevăzute în tabelul 8;
• asigurându-se accesul direct şi permanent al personalului unităţii distribuitoare.
7.25. Posturile de reglare pentru presiunea maximă de intrare 0,2 ... 2 bar se pot monta şi în cabine sau firide, în locuri uşor accesibile, după cum
urmează:
• cabină alipită pe un perete exterior al clădirii alimentate;
• cabină alipită unui gard stabil din cărămidă ori din beton;
• firidă practicată într-un perete exterior al clădirii;
• firidă practicată într-un gard stabil din cărămidă sau beton.
7.27. Firidele practicate în pereţii clădirilor se tencuiesc şi se sclivisesc la interior, în condiţii care să nu permită infiltrarea gazelor în clădire.
7.28. Construcţiile pentru staţiile şi posturile de reglare măsurare se realizează cu respectarea prevederilor din standardele 4326 şi 4327.
7.29. Pardoseala staţiilor de reducere şi reglare a presiunii se realizează în următoarele condiţii:
• din materiale de construcţie care nu produc scântei la lovirea cu obiecte din oţel sau fontă;
• cu suporţi pentru rezemarea echipamentului dispuşi astfel încât să permită exploatarea şi demontarea echipamentului;
• cu goluri pentru scoaterea tijei supapelor de la regulatoare. Adâncimea golurilor se stabileşte în funcţie de lungimea tijei.
7.30. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze naturale se asigură prin goluri, dispuse în mod egal la partea superioară şi inferioară, însumând:
• 8% din suprafaţa încăperii, la construcţiile independente ale staţiilor;
• 4% din suprafaţa uşilor la cabine şi firide.
7.32. Protecţia împotriva descărcărilor electrice pentru staţii şi instalaţii montate în exterior, se realizează conform prevederilor normativului I 20.
7.33. Protecţia părţilor din instalaţii montate în aer liber, împotriva accesului persoanelor străine, se realizează prin împrejmuire.
Amplasarea şi montarea echipamentului de reglare-măsurare
7.34. Panourile de reducere-reglare şi măsurare se amplasează în plan orizontal sau vertical, în funcţie de spaţiul disponibil şi mărime, cu
respectarea următoarelor distanţe:
• 500 mm între exteriorul panourilor şi pereţii clădirii sau împrejmuirii;
• 400 mm între exteriorul armăturilor de pe ţevile panourilor;
• 500 mm între ţevile inferioare ale panourilor şi pardoseală;
Distanţele în interiorul instalaţiilor montate în cabine şi firide se aleg astfel încât să se asigure posibilitatea de întreţinere şi exploatare.
7.35. Instalaţiile de măsurare, folosind diafragme şi ajutaje, se instalează:
• conform prevederilor STAS 7347;
• numai în interiorul construcţiei staţiei sau postului de reglare;
• pe console fixate în peretele staţiei sau pe suporţi independenţi care să permită citirea indicaţiilor, schimbarea diagramelor şi întreţinerea
aparatelor.
• cu vase pentru recuperarea mercurului, pe conductele de legătură.
7.36. Conductele de legătură, între diafragma sau ajutaj şi debitmetrul înregistrator se racordează la partea superioară a dispozitivului şi se prevăd
cu:
• câte 2 robinete de închidere pe fiecare conductă;
• montaj aparent şi cât mai scurt (sub 25 m);
• diametrul 1/2˝ sau 3/8˝ (pentru distanţe scurte)
• posibilitatea de demontare uşoară.
7.37. Furnizorii staţiilor de reglare – măsurare, au obligaţia să fixeze, pe distribuitorul fiecărei trepte de reglare plăcuţe metalice pe care au gravat:
• societatea producătoare;
• presiunea de încercare;
• presiunea nominală;
• câte o placuţă indicatoare cu poziţia sertarului ˝ÎNCHIS˝ sau ˝DESCHIS˝.
7.38. Marcarea parametrilor instalaţiilor de reglare măsurare se face prin inscripţionarea pe conducte, la loc uşor vizibil, a iniţialelor treptei de
presiune.
7.39. La exterior pe fiecare perete al staţiilor şi pe uşile staţiilor şi posturilor de reducere şi reglare a presiunii, se aplică tăbliţe avertizoare pe care se
înscrie
PERICOL DE EXPLOZIE
APROPIEREA CU FOC STRICT OPRITĂ
şi indicatorul pentru pericol de explozie, prevăzut de STAS 297.
Instalaţii şi dispozitive auxiliare.
7.40. Staţiile şi posturile de reglare a presiunii vor fi dotate cu echipamente de siguranţă care să prevină:
• creşterea presiunii la ieşirea din regulator, peste nivelul maxim al treptei de presiune;
• creşterea presiunii, peste nivelul admis, la consumator;
• scăderea presiunii, sub nivelul minim de funcţionare al aparatelor de utilizare ale consumatorului.
Evacuarea gazelor de la echipamentul de siguranţă şi de la regulatoarele montate în posturi de reglare sau pe utilaje, se face în aer liber, la 0,5 m
deasupra acoperişului:
• staţiilor sau posturilor independente;
• clădirilor la care sunt alipite posturile sau în care se află utilajele.
Capătul liber al conductei de evacuare se prevede cu o curbă îndreptată în jos, sau cu o căciulă de protecţie.
7.42. Pe colectoarele şi distribuitoarele staţiilor şi posturilor de reglare se montează:
• manometre prevăzute cu robinet de închidere;
• armături pentru termometre.
7.44. În instalaţiile de utilizare ale căror procese tehnologice impun utilizarea de gaze naturale cu un conţinut de impurităţi sub limita prevederilor din
STAS 3317, consumatorii pot monta dispozitive suplimentare de filtrare sau separare.
[top]
8.2. Condiţii tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare de utilizare a gazelor naturale combustibile;
a – volumul interior minim al încăperilor
• 18,0 m3 pentru încăperi curente;
• 7,5 m3, pentru bucătării şi oficii din construcţii noi;
• 5,0 m3, pentru bucătării din construcţii existente, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 8.5.
Pentru încălzirea de apartament, cazanul se montează în bucătărie, vestibul, debara, la subsol sau la alt nivel unde nu blochează calea de evacuare
a persoanelor, cu respectarea tuturor condiţiilor sus menţionate.
8.3. În încăperi cu volum mai mic de 18 m3 şi în băi, indiferent de volumul lor, nu sunt admise:
• aparate de utilizare pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;
• aparate de utilizare pentru încălzire centrală sau locală prevăzute cu arzător atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş.
8.4. Fac excepţie de la prevederile art. 8.2. şi art. 8.3. aparatele de utilizare care au agrement tehnic pentru funcţionare în alte condiţii, la care prin
tubulatură etanşă, se asigură accesul din exterior al aerului necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor de ardere.
8.5. Debitul local al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie să satisfacă condiţia: 15 m 3 volum interior de încăpere,
pentru fiecare m3 N/h debit instalat de gaze naturale.
Aparate de utilizare şi arzătoare
8.6. În instalaţiile de utilizare sunt admise următoarele categorii de aparate şi arzătoare:
• aparate de utilizare şi arzătoare omologate sau cu agrement tehnic, în conformitate cu prevederile legislaţiei.
• aparate de utilizare legate la coşul de evacuare a gazelor de ardere;
• aparate de utilizare cu flacără liberă în bucătării, laboratoare, oficii din societăţi comerciale, în condiţiile art. 8.2. şi art. 8.3.
• arzătoare cu flacără liberă, numai în cazul în care se instalează în hale ventilate la care schimbul orar de aer asigură evitarea depăşirii
concentraţiei admise de nocivităţi.
8.7. Radianţii cu gaze naturale sunt admişi numai în spaţii mari bine ventilate cu condiţia asigurării următoarelor măsuri:
• evitarea producerii incendiilor, prin aprinderea materialelor ca urmare a efectului radiaţiilor calorice;
• încadrarea concentraţiei de nocivităţi în limitele admise de norme.
8.10. Aparatele de utilizare industriale; cu debit instalat peste 25m 3N/h, se prevăd cu armături pentru montarea unor aparate de măsură şi control şi
prize, în vederea efectuării de determinări pentru bilanţ termic:
a – manometru industrial pe conducta de intrare a gazelor în aparat;
b – termometru industrial pe:
• conducta de alimentare cu gaze naturale;
• canalul de ieşire a gazelor de ardere.
8.12. Debitul arzătoarelor de gaze naturale se alege corespunzător cu capacitatea termică a aparatelor de utilizare, în care se montează.
Racordarea aparatelor de utilizare şi arzătoarelor
8.13. Aparatele de utilizare şi arzătoarele se racordează rigid la instalaţiile interioare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 8.14.
8.14. Aparatele cu flacără liberă, cu debit nominal sub 0,450 m 3N/h, precum şi arzătoarele industriale independente utilizate la aparate mobile, pot
avea şi racorduri flexibile la instalaţia de utilizare, cu respectarea prevederilor art. 8.15.
8.15. Condiţii pentru utilizarea în siguranţă a racordurilor flexibile:
• presiunea nominală, la care se utilizează racordul, să fie egală sau mai mare decât presiunea instalaţiei de gaze naturale, la care se
racordează;
• lungimea maximă 1 m şi diametru maxim 10 mm, la instalaţii neindustriale cu presiune joasă;
• lungimea maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, la instalaţii industriale cu presiune până la 1,7 bari;
• diametrul portfurtunului şi cel al aparatului de utilizare vor avea diametrul egal cu diametrul interior al racordului flexibil;
• fixarea prin strângere cu coliere metalice;
• trasee la vedere, fără să treacă dintr-o încăpere în alta;
• ferite de contact cu corpuri calde, produse deteriorante şi intemperii;
• ferite de agăţări, striviri etc.;
• fără organe de închidere sau reglare pe parcurs;
• nu sunt admise improvizaţii.
Se admite montarea conductelor mascate în canale vizitabile şi ventilate, numai în cazul construcţiilor cu grad deosebit de finisare (fig. 18).
8.18. Nu este admisă:
• trecerea conductelor unui apartament prin alt apartament;
• trecerea conductelor comune prin apartamente;
• trecerea conductelor prin spaţii neventilate;
• montarea conductelor înglobate în elemente de construcţie ale pardoselii.
8.19. Pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă pereţi, se admite montarea conductelor în canale amenajate în
pardoseală.
• acoperite cu capace perforate şi uşor demontabile;
• uscate şi bine aerisite;
• pe trasee cât mai scurte;
• cu pantă, după caz, pentru asigurarea scurgerii în exterior a eventualelor infiltraţii de apă;
• fără legătură la canalizarea de ape uzate;
• cu dimensiuni care să permită controlul şi repararea conductei.
Se va evita, de regulă, trecerea conductelor prin camere de dormit neprevăzute cu instalaţii de gaze naturale.
Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă corosivă este inevitabilă, se vor folosi ţevi zincate sau protejate cu
lacuri anticorosive.
8.23. Conductele instalaţiilor de utilizare din hale industriale se vor amplasa astfel încât să fie protejate împotriva degradării prin:
• lovire directă sau trepidaţii;
• contactul cu lichide corosive;
• contactul îndelungat cu apa;
• radiaţie sau conducţie termică;
• etc.
8.24. Distanţele minime între conductele de gaze naturale şi elementele celorlalte instalaţii se vor încadra în prevederile din:
• Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiuni până la 1000 V, indicativ I7.
• Prescripţii tehnice ISCIR;
• STAS 800.
8.25. Este interzisă utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte scopuri, cum ar fi:
• legarea la pământ a altor instalaţii;
• realizarea prizelor de protecţie electrică;
• susţinerea conductorilor electrici, indiferent de tensiune şi curent;
• agăţarea sau rezemarea unor obiecte.
Armături de închidere
8.26. Robinete de închidere se prevăd:
a – înaintea fiecărui contor;
În instalaţiile cu un singur contor, dacă distanţa între robinetul de incendiu şi contor nu depăşeşte 5 m robinetul de incendiu ţine loc de robinet de
contor.
b – pe fiecare ramificaţie importantă;
c – pe fiecare conductă care alimentează grupuri de arzătoare montate la aparate, mese de lucru, laboratoare etc.
d – la baza fiecărei coloane, în clădiri cu peste 5 nivele.
Dacă plasarea robinetelor de la baza coloanelor nu se poate face în condiţii de siguranţă şi estetică corespunzătoare, se admite montarea unui
singur robinet pentru un grup de coloane, care alimentează maxim 24 puncte de consum.
e – înaintea fiecărui arzător;
• două robinete montate pe conductă, pentru cazul arzătoarelor şi aparatelor de utilizare, care nu au robinet de manevră sau cazul celor care
au racord flexibil.
• un robinet pentru cazul arzătorului şi aparatelor care au racord rigid şi au robinet de manevră propriu.
= Vi1 + Vi2) şi suma debitelor aparatelor de utilizare din aceste încăperi ( ΣQn = Qn1 + Qn2) trebuie să fie, .
În cazul în care această condiţie nu poate fi îndeplinită sau în cazul tâmplăriei etanşată cu garnituri de cauciuc, se realizează prize de aer direct din
exteriorul construcţiei.
8.29. Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se utilizează gazele naturale se determină cu produsul între debitul
instalat în încăpera respectivă Qi şi modulul de 0,0025 [m2/m3N/h]:
S = 0,0025×Qi [m2] (9)
Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii şi fără dispozitive de închidere sau reglaj. Este interzisă obturarea
golului de acces al aerului de ardere.
În cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile canalelor de aer se vor calcula luând în considerare rezistenţele
aeraulice ale acestora.
8.30. La încăperile în care se instalează aparate cu flacără liberă, independent de volumul lor, se prevăd canale de ventilare pentru evacuarea
gazelor de ardere conform STAS 6729/1.2.3.
8.31. Canalele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:
• se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;
• nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.
8.32. Pentru construcţii existente, se admite practicarea în peretele exterior sau în tocul ferestrei, la partea superioară a încăperii, a golului pentru
evacuarea gazelor de ardere, conform detaliilor tip.
8.33. Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural sau mecanic, utilizându-se:
• canale individuale;
• canale colectoare.
La evacuarea gazelor de ardere prin canale colectoare se va acorda o deosebită atenţie executării corecte şi etanşe a nodurilor de legare a
canalelor individuale la canalul colector.
Dimensionarea se face conform STAS 6724 şi STAS 6793: tabelul 9 prezintă un extras din aceste standarde.
8.34. Evacuarea gazelor de ardere din hale industriale se face în funcţie de debitul rezultat şi de condiţiile locale, prin:
• ventilare naturală organizată;
• ventilare mecanică.
Tipul de ventilare şi dimensionarea instalaţiei se fac în funcţie de cantitatea de gaze de ardere, astfel încât să nu se depăşească concentraţiile
admise prin normele de protecţie a muncii şi normele de protecţie a mediului.
8.35. Racordarea a două sau mai multe aparate consumatoare de gaze naturale la acelaşi coş de fum se face în următoarele condiţii:
• la niveluri diferite;
• secţiunea coşului să poată prelua debitele de gaze arse însumate ale tuturor aparatelor racordate la acelaşi coş.
În cazul racordării mai multor aparate de utilizare la acelaşi canal de fum; se are în vedere şi se previne pericolul, ca prin aparatele care nu sunt în
funcţiune, să se introducă în încăpere gaze de ardere rezultate de la aparatele care funcţionează.
Evacuarea gazelor de ardere de la cazanele din centralele termice, care nu se încadrează în prevederile din tabelul 9, se face pe baza prevederilor
din ˝Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală – indicativ I 13˝.
8.36. Legarea la coş prin burlan din tablă metalică, rigid sau flexibil, se admite în următoarele condiţii:
• secţiunea burlanului cel puţin egală cu secţiunea racordului de ieşire din aparatul de utilizare;
• porţiunea verticală de cel puţin 0,4 m la ieşirea din aparatul de utilizare;
• distanţa de la coş până la aparatul de utilizare mai mică de 5 m;
• panta către coş, minim 8%, dacă distanţele depăşesc 1 m;
• burlanul să fie izolat termic, dacă distanţa depăşeşte 3 m;
• îmbinarea şi racordarea la coş, executate conform detaliilor din fig. 19 şi fig. 20.
8.37. Este interzisă:
• trecerea burlanelor dintr-o încăpere în alta, cu excepţia burlanelor etanşe îmbinate cu sudură;
• montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor de ardere la aparatele de consum individual (sobe, maşini
de gătit, radiatoare etc.);
• evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor sau direct prin pereţii exteriori ai clădirilor.
8.38. Este permisă evacuarea gazelor de ardere prin pereţii exteriori ai clădirilor numai pentru aparatele de utilizare, omologate sau cu agrement
tehnic, prevăzute din fabricaţie cu astfel de evacuare.
8.39. Se interzice racordarea focarelor obişnuite, definite conform STAS 6793, alimentate cu gaze naturale la canalele de fum aferente focarelor
alimentare cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
[top]
9. MATERIALE ŞI APARATE
9.1. La executarea lucrărilor de instalaţii ale sistemului de alimentare cu gaze naturale sunt admise numai materiale şi aparate standardizate,
omologate şi care, după caz, au agrement tehnic şi/sau certificarea de calitate.
Ţevi
9.2. Conductele subterane sau aparente ale sistemului de alimentare, se realizează cu categoriile de ţevi redate în tabelul 10.
Utilizarea ţevilor din polietilenă de înaltă densitate este admisă în următoarele condiţii:
• ţevile şi tehnologia de asamblare şi montare să aibă agrement tehnic pentru acest scop;
• personalul de execuţie să fie autorizat special pentru ţevi din polietilenă de înaltă sau medie densitate.
9.3. Grosimea minimă admisă a peretului ţevilor din oţel, utilizate la realizarea sistemului de alimentare cu gaze naturale, este redată în tabelul 11.
Peste diametrul de 400 mm grosimea peretului se calculează în funcţie de solicitările la care este supusă conducta.
9.4. Panourile de măsurare se confecţionează numai din ţeavă de oţel fără sudură, laminată la cald sau trasă la rece.
9.5. Tijele şi calotele răsuflătorilor se confecţionează din ţeavă din oţel.
9.6. Tuburile de protecţie se confecţionează din:
a – ţeavă de oţel pentru montare:
• în carosabil;
• lângă canale de termoficare;
• sub linii de tramvai sau cale ferată.
9.7. Capacele pentru răsuflători în carosabil se confecţionează din fontă, conform normei interne elaborată de furnizorii de gaze naturale.
Armături
9.8.Tipul de armătură se alege în funcţie de treapta de presiune a instalaţiei pe care se montează, conform tabelului 12.
În reţelele de distribuţie şi de repartiţie se utilizează numai robinete din oţel, cu sertar, cu tijă neascedentă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 6.4.
unde se montează robinet cu tijă înaltă.
Dispozitive pentru preluarea dilatărilor şi susţinerea contoarelor
9.9. Preluarea dilatărilor este admisă cu:
• compensatoare de dilatare STAS 8832;
• compensatoare naturale rezultate din configuraţia reţelei de conducte.
Alte materiale
9.15. Racorduri flexibile:
• furtun de cauciuc STAS 3078, pentru instalaţii neindustriale de joasă presiune;
• tuburi de cacuciuc STAS 8540, pentru instalaţii industriale.
[top]
Adâncimea de pozare se poate reduce local, cu condiţia prevederii unor măsuri de protecţie corespunzătoare (tub de protecţie etc.).
10.4. Lăţimea şanţului 1, se stabileşte în funcţie de diametrul conductei:
• pentru Dn < 100 mm; l = 0,4 m;
• pentru mm; l = 0,4 + Dn.
Pentru terenuri nisipoase, de umplură etc., lăţimea şanţului se stabileşte de la caz la caz.
Consolidarea pereţilor se face în funcţie de adâncimea şanţului şi de natura terenului.
10.5. Lăţimea desfacerii pavajelor pe fiecare latură a şanţului, este în funcţie de natura acestora:
• pentru pavaje din piatră cubică, bolovani, calupuri:
l = 15 cm;
• pentru pavaje din asfalt pe pat de beton:
l = 5 cm.
10.6. Săparea şanţurilor se face cu scurt timp înainte de montarea conductelor.
Fundul şanţurilor se execută fără denivelări, iar pereţii fără asperităţi.
La nevoie, condiţia rezemării continue a conductei pe fondul şanţului se va realiza pe pat de nisip.
Gropile pentru sudare în punctele de îmbinare a conductelor, se realizează cu următoarele dimensiuni:
• lăţimea = lăţimea şanţului + 0,6 m;
• lungimea = 12 m;
• adâncimea = 0,6 m sub partea inferioară a conductei.
10.7. Umplerea şanţurilor se face în straturi subţiri, cu pământ mărunţit sau nisip, prin compactare după fiecare strat, cu grosimea maximă de:
• 20 cm, în cazul compactării manuale; conform prevederilor din cartea utilajului, în cazul compactării mecanice.
Folosirea dispozitivelor mecanice de compactare este admisă numai după realizarea stratului minim de protecţie a conductei, care se va stabili în
funcţie de adâncimea de acţionare a utilajului la gradul de compactare maximă.
Umplerea şanţului şi compactarea pământului se fac astfel încât să nu se producă deterioarea izolaţiei anticorosive a conductei.
Se recomandă să nu se astupe şanţul, vara în timpul amiezii, când conducta este încălzită puternice de soare.
10.8. În dreptul răsuflătorilor conducta se va înconjura pe o lungime de 50 cm cu un strat de nisip gros 5 – 10 cm, peste care la partea superioară se
pune un strat de piatră de râu cu granulaţia de 5- 8 cm, gros de 15 cm, peste care se aşează calota răsuflătorii.
Executarea îmbinărilor
10.9. Îmbinarea conductelor metalice îngropate se face prin sudură, cu excepţia îmbinării capului protector al teului de branşament, care se îmbină
prin înşurubare.
10.10. Îmbinarea ţevilor negre din oţel, montate aparent, este admisă prin:
a – fitinguri la diametre până la:
• 100 mm, (4˝), pentru presiunea joasă şi redusă;
• 20 mm, (3/4˝), pentru presiunea medie.
a. – cap la cap;
b. – cu niplu interior, recomandate la ţevi cu diametrul peste 100 mm;
c. – cu manşon, în funcţie de condiţiile locale, pentru:
• conducta supusă la eforturi mari în terenuri accidentale sau cu agresivitate mare;
• la traversări de obstacole, în interiorul tuburilor de protecţie etc.;
• din punct de vedere al procedeului de sudare:
10.17. Controlul nedistructiv al sudurilor la conductele de gaze este obligatoriu la reţele şi instalaţii subterane şi se aplică în procent de 25% din
totalul sudurilor rezultate consemnându-se în buletinele de verificare.
Toate sudurile de poziţie se verifică prin metode nedistructive şi se includ în procentul de mai sus.
10.18. Nu se admite ştemuirea sudurilor, fitingurilor şi îmbinărilor filetate.
10.19. Îmbinări prin flanşe se admit la:
• conducte îngropate, numai la armături (vane) sau la legăturile de separare electrică montate în cămine de vizitare;
• conducte aparente numai la diametre peste 50 mm, în staţii şi posturi de reglare;
• armături şi contoare.
10.22. La curbarea ţevilor trase se respectă razele minime de curbură indicate în STAS 830.
În cazul curbării ţevilor sudate longitudinal, sudura se aşează pe axa neutră a curbei.
10.23. Îndoirea ţevilor şi confecţionarea curbelor se realizează:
• pe baza unei tehnologii verificate;
• cu un control tehnic corespunzător.
10.25. Ramificaţia dintr-o conductă subterană este admisă prin racord direct, sudat pe conductă.
Dacă diametrul ramificaţiei depăşeşte 50% din diametrul conductei, se întăreşte derivaţia prin guşee triunghiulare.
La ţevile sudate, racordarea nu se execută pe cordonul de sudură.
10.26. Legarea branşamentelor la conductele de distribuţie se face în funcţie de diametrul acestora:
• branşamentele cu diametrul până la 80 mm inclusiv, se leagă prin intermediul unei piese de racord (teu), fără scoaterea din funcţiune a
conductei de distribuţie;
• branşamentele cu diametrul peste 80 mm se leagă prin sudare directă pe conducta de distribuţie, fără piesa de racord, (care se scoate din
funcţiune) şi se prevăd cu un robinet cu sertar şi cămin de vizitare.
Montarea conductelor
10.27. La punerea în lucru, ţevile se curăţă la interior şi exterior şi se protejează în timpul montajului împotriva pătrunderii de corpuri străine.
Capetele tronsoanelor se astupă cu capace.
10.28. Montarea conductelor se face prin rezemare simplă, astfel încât să nu se producă tensionarea mecanică a acestora.
Ţevile sudate longitudinal se montează cu cordonul de sudură astfel încât să poată fi vizibil după montare.
10.29. În timpul montării conductelor se iau măsuri pentru evitarea deteriorării instalaţiilor şi construcţiilor subterane sau supraterane aparţinând altor
deţinători.
10.30. Sudurile de poziţie, la montarea conductelor subterane, se execută de preferinţă în perioadele răcoroase ale zilei.
10.31. În interiorul tuburilor de protecţie:
• cu lungimi peste 6 m, se admit numai suduri inevitabile;
• cu lungimi sub 6 m, nu se admit nici un fel de îmbinări.
10.32. Susţinerea conductelor aparente pe elementele de construcţii se face în funcţie de diametru, cu brăţări sau console la distanţe de:
• 1,5...5,0 m între punctele de susţinere;
• 20...30 mm între conductele şi elementele de construcţii.
Înainte de punerea în funcţiune a aparatelor de utilizare, beneficiarul face curăţarea coşurilor şi sobelor, printr-o societate de specialitate şi prezintă
dovada legală.
10.41. La trecerea de la alt combustibil la combustibilul gazos;
• aparatele de utilizare se adaptează la noul combustibil;
• canalele de fum, coşurile şi tirajul se verifică şi remediază, după caz;
10.43. Unitatea de distribuţie controlează, în timpul execuţiei, calitatea lucrărilor pentru reţelele de distribuţie, sub aspectele pe care le consideră
necesare.
Terminarea unei porţiuni de instalaţie, care se poate proba independent, constituie fază determinantă şi se supune verificării Inspecţiei de Stat în
Construcţii.
[top]
Izolarea de bază se execută astfel încât să se asigure continuitatea protecţiei pe întregul traseu al conductei.
Operaţia se execută cu:
• bitum (armat cu fibră de sticlă);
• alte materiale şi procedee agrementate tehnic.
Protecţia mecanică a izolaţiei cu bitum se execută prin aplicarea, peste ultimul strat, a unui strat de folie din material plastic.
Folosirea hârtiei, atât ca strat de armare, cât şi ca strat de protecţie mecanică, nu este permisă.
11.4. Alegerea tipului şi calităţii protecţie se face în funcţie de agresivitatea solului din zona în care se montează conducta, cu respectarea
prescripţiilor tehnice specifice.
11.5. În vederea asigurării unei protecţii de bună calitate, suprafaţa ţevilor se curăţă bine înainte de izolare, îndepărtându-se complet rugina şi
urmele de grăsime.
Ţevile cu defecte de suprafaţă vizibile se retrag de la izolare.
11.6. În cazul protejării cu bitum, izolarea se face în staţii special amenajate. Se interzice izolarea ţevilor prin metode improvizate la punctele de
lucru. Se admite izolarea la locul de lucru numai la suduri şi curbe precum şi pentru corectarea unor mici degradări produse în timpul manipulării
conductelor.
11.7. În cazul protecţiei cu bitum se controlează:
• procesul tehnologic în timpul izolării în staţie;
• aspectul, continuitatea, uniformitatea, grosimea şi aderenţa după terminarea izolării;
• aspectul şi continuitatea, înainte şi după coborârea în şanţ;
• aspectul, continuitatea, uniformitatea, grosimea şi aderenţa la locurile de îmbinare la poziţie, după efectuarea sudurilor;
• continuitatea şi capacitatea de electroizolare, după umplerea şanţului cu pământ.
11.8. Calitatea protecţiei cu bitum este corespunzătoare dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
a – izolaţia continuă, fără denivelări şi crăpături;
b – suprapunerile în elice să fie regulate şi pe:
• 1 cm pentru benzile de armare;
• 2 cm pentru înfăşurarea de protecţie.
c – grosimea totală, a straturilor de protecţie, să nu difere faţă de grosimea nominală, cu mai mult de:
• 2,0 mm pentru izolaţia foarte întărită;
• 1,5 mm pentru izolaţia întărită;
• 1,0 mm pentru izolaţia normală.
Înlăturarea chingilor, după coborârea conductelor, se face prin goluri făcute în sol, în zona acestora, pentru a evita deteriorarea izolaţiei.
Este interzisă lansarea conductelor cu ajutorul frânghiilor, lanţurilor, cablurilor sau cu orice alte mijloace improvizate.
Protecţia catodică
11.16. Protecţia catodică se aplică la conductele subterane, pe lângă protecţia de bază, în cazul în care agresivitatea solului o reclamă.
Aplicarea protecţiei catodice se face în raport de potenţialele efective conductă şi sol şi rezistivitatea solului, rezultate din măsurători.
Realizarea protecţiei catodice se face conform prevederilor ˝Normativului pentru protecţia contra coroziunii a conductelor metalice îngropate˝.
11.17. În cazul în care nu se aplică iniţial protecţia catodică, deţinătorul va efectua măsurări de potenţial la intervale de 2 ani după montarea
conductelor, pentru a stabili necesitatea aplicării ulterioare a acestei protecţii în funcţie de starea izolaţiei şi condiţiile de sol.
11.18. Pentru efectuarea măsurătorilor de potenţial, conductele aparţinând sistemului de distribuţie şi după caz instalaţiile exterioare de utilizare, se
prevăd cu:
a – prize de potenţial;
b – piese electroizolante:
• la capătul fiecărui branşament sau racord şi pe trasee;
• la intrarea şi la ieşirea din staţiile de sector, înainte şi după ocolitor.
11.19. Instalaţiile de protecţie catodică se realizează în colaborare cu ceilalţi deţinători de instalaţii subterane.
[top]
Presiunile de încercare stabilite conform STAS 8281, în funcţie de destinaţia şi treapta de presiune a conductelor, sunt date în tabelul 13.
Încercările preliminare pentru conductele subterane se fac înainte de coborârea acestora în şanţ.
12.2. Încercările de rezistenţă şi etanşeitate se efectuează după egalarea temperaturii aerului din conductă cu temperatura mediului ambiant.
12.3. Durata încercărilor şi durata de egalizare a temperaturii este în funcţie de volumul conductei, conform valorilor date în tabelul 14.
Corespondenţa între volumul şi lungimea conductelor de uz curent este prezentată în tabelul 15.
12.4. În timpul încercărilor nu se admit pierderi de presiune.
Toleranţele admise sunt cele corespunzătoare clasei de precizie a aparatului de măsură utilizat.
12.5. Presiunea citită la aparat, se corectează cu un coeficient c, care exprimă influenţa variaţiei temperaturii între începutul şi sfârşitul încercării:
în care:
c – corecţia de temperatură
Pm – media presiunilor absolute la începutul şi sfârşitul încercării, bar abs.
ti – temperatura mediului la începutul încercării, °C
tf – temperatura mediului la sfârşitul încercării, °C
tm – media temperaturilor la începutul şi sfârşitul încercării, °C
În cazul în care pe parcursul încercării presiunea barometrică variază cu peste 26 mbari (20 mmHg) sau dacă corecţia de temperatură c depăşeşte
26 mbari, încercările continuă până când două serii, la interval de 24 ore, vor da rezultate apropiate.
12.6. Condiţiile de încercare şi rezultatele încercărilor se consemnează în procesul verbal de recepţie tehnică.
12.17. Încercările de rezistenţă se fac, de preferinţă cu manometre înregistratoare şi în lipsa acestora cu manometre indicatoare având:
• diametrul exterior de 160 mm, STAS 35891/1;
• clasa de precizie minim 1,5.
Mărimea scării la manometrele utilizate la probe, se alege astfel încât valoarea măsurată să se situeze în treimea din mijloc a scării aparatului.
12.8. Toate încercările de presiune se fac cu aceleaşi aparate de măsură şi în aceleaşi puncte.
12.9. Este interzisă remedierea defectelor la conducte în timp ce se găsesc sub presiunea de încercare.
În toată perioada creşterii presiunii manometrul se ţine sub observaţie. La apariţia unor defecte se opresc încercările, iar conducta se goleşte de aer.
12.10. Încercarea de rezistenţă a conductelor din staţiile şi posturile de reglare se face cu regulatoarele şi contoarele izolate cu flanşe oarbe.
12.11. Evacuarea aerului, după terminarea încercărilor, se face la extremităţile instalaţiei, opuse celei de umplere.
12.12. La măriri de instalaţii de utilizare aparente, conductele se încearcă în aceleaşi condiţii ca orice instalaţie nouă.
Sunt exceptate derivaţiile din instalaţiile existente, care nu depăşesc lungimea de 4 m. Acestea se verifică cu un produs spumant, sub presiunea
gazelor din conductă.
12.13. Pentru înlocuiri sau modificări de conducte, în reţele şi instalaţii existente, se fac aceleaşi încercări ca în cazul reţelelor şi instalaţiilor noi.
[top]
Efectuarea recepţiei tehnice şi a punerii în funcţiune se confirmă pe bază de documente încheiate conform anexelor nr. 4; 5; 6; 7 şi 13, după caz.
Documentele necesare pentru efectuarea recepţiei tehnice
13.3. Pentru toate lucrările se prezintă dosarul definitiv, în două exemplare, care conţine toate piesele din dosarul preliminar conform prevederilor
art. 2.12., cu toate modificările aduse pe parcursul executării lucrărilor.
13.4. Pentru conductele de distribuţie, în care se includ şi branşamentele, se prezintă în plus:
• pe planul avizat, poziţia cotată a armăturilor, schimbărilor de direcţie, răsuflătorilor, sudurilor de poziţie, căminelor, adâncimea de pozare a
conductei etc.;
• certificatul de calitate al ţevilor;
• factura de procurare a ţevilor şi armăturilor;
• buletinele pentru controlul nedistructiv al sudurilor;
• proces verbal de calitate a protecţiei anticorosive;
• proces verbal pentru lucrări ascunse însoţit şi de buletinul de verificare a calităţii izolaţiei conductelor îngropate, eliberat de un laborator de
specialitate autorizat.
• situaţia de plată a lucrărilor;
• autorizaţia de construire;
• procesul verbal de recepţie a reparaţiei drumului, semnat de administraţia domeniului public.
Operaţiile de închidere a sectorului, anunţarea abonaţilor şi redeschiderea sectorului se efectuează de formaţia de exploatare a furnizorului.
13.9. Îmbinările care s-au executat după proba de presiune, pentru cuplarea noilor instalaţii la cele în funcţiune, se vor verifica în gaz la presiunea
din conductă sau din instalaţie, după caz.
13.10. Până la obţinerea agrementului tehnic pentru aparate şi utilaje destinate instalaţiilor de gaze naturale, în vederea efectuări probelor
tehnologice, se poate face punerea în funcţiune a instalaţiilor pe timp limitat de maxim 30 de zile, de către executant, în prezenţa proiectantului,
beneficiarului şi delegatului furnizorului.
13.11. Înainte de punerea în funcţiune a reţelelor de distribuţie şi instalaţiilor de utilizare, se face refularea aerului:
• prin capătul opus punctului de racordare, la conductele de distribuţie în funcţiune;
• prin robinetele montate în amonte de regulatoare, la branşamentele cu posturi de reglare;
• prin refulator sau prin robinetele manometrului de pe colectorul de ieşire din staţie, la branşamentele cu staţii de reglare, când acestea nu
sunt prevăzute cu refulator;
• prin robinetele aparatelor de utilizare şi a unui racord flexibil scos în exteriorul clădirii prin ferestrele încăperilor, la instalaţiile de utilizare.
13.13. La punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare, se urmăreşte comportarea regulatoarelor, arzătoarelor şi aparatelor de utilizare, verificându-
se stabilitatea şi aspectul calitativ al flăcării, cu:
• toate arzătoarele şi aparatele consumatoare în funcţiune;
• un singur arzător în funcţiune (cu debitul cel mai mic din instalaţia).
13.14. La fiecare arzător şi aparat se verifică modul în care se face evacuarea gazelor de ardere, în următoarele situaţii:
• funcţionarea individuală a arzătoarelor şi aparatelor;
• funcţionarea simultană a tuturor arzătoarelor şi aparatelor, în cazul racordării la acelaşi coş de fum a mai multor aparate consumatoare de
gaze.
13.15. Aparatele consumatoare de gaze racordate la coş se pun în funcţiune numai după ce abonatul prezintă dovada, nu mai veche de 30 de zile,
de verificarea şi curăţire a coşurilor de fum printr-o unitate abilitată.
13.16. La punerea în funcţiune a oricărei instalaţii de utilizare, delegatul furnizorului are următoarele obligaţii:
• să monteze controlul de gaze naturale;
• să încheie cu abonatul proces-verbal de montare şi predare-primire a contoarului în care se specifică datele de identificare şi indexul
acestuia la data montării, conform anexei 8;
• să instruiască abonatul pentru folosirea corectă a instalaţiei de utilizare;
• să încheie cu abonatul şi instalatorul autorizat proces-verbal de deschidere, conform anexei 9;
• să predea abonatului instrucţiunile privind modul de utilizare corectă a gazelor naturale, prevăzute în anexa 17.
13.17. Pentru lucrările de gaze care intră în mijloacele fixe ale furnizorului (conducte, branşamente şi staţii de reglare măsurare) înainte de punerea
în funcţiune se predau acestuia următoarele documente:
a. pentru conductele din sistemul de distribuţie, staţii şi posturi:
• documentele care au stat la baza execuţiei, recepţiei şi punerii în funcţiune;
• planul conductelor efectiv montate pe traseul real, cu precizarea cotelor faţă de repere fixe uşor de identificat.
Pe plan se menţionează distanţele între suduri, locul sudurilor de poziţie, diametrele conductelor, locul schimbărilor de diametru şi al schimbărilor de
direcţie, lungimea fiecărui tronson de conductă, pe diametre şi lungimea totală a conductei, locul de intersecţie cu alte conducte, distanţele până la
alte instalaţii întâlnite în săpătură, construcţii sau obstacole subterane, locul dispozitivelor de închidere.
Dacă este cazul se fac detalii de montaj la schimbările de direcţie sau diametre, la traversarea altor conducte sau construcţii subterane, pentru
punctele de racord ale branşamentelor sau conductelor, pentru dispozitivele de închidere şi profile transversale în punctele aglomerate de instalaţii
subterane.
Profilele transversale se fac la subtraversări de căi ferate, drumuri, cursuri de ape.
b. pentru branşamente:
• planul de încadrare în zonă;
• plan şi schemă izometrică pe care se indică diametrul, lungimea, punctul de racord, debitul instalaţiei de utilizare, distanţa de identificarea
faţă de repere fixe, poziţia şi caracteristicile constructive ale armăturilor, regulatoarelor pieselor electroizolante.
c – pentru sudori:
• numele şi prenumele;
• numărul, data şi emitentul autorizaţiei;
• data ultimei vize a autorizaţiei;
• poansonul.
[top]
14.4. La desfăşurarea activităţii în unităţi ale agenţilor economici cu norme specifice de protecţie a muncii, se vor respecta şi prevederile din normele
respective.
14.5. Principalele măsuri obligatorii la executarea sistemului de alimentare cu gaze naturale sunt:
• transportul ţevilor spre şantiere se face numai cu autovehicole sau remorci apte pentru această operaţiune;
• încărcarea şi descărcarea ţevilor se fac, după caz, cu macaraua ori pe planuri înclinate sau manual prin purtare directă, fiind interzisă
descărcarea prin cădere sau rostogolire liberă;
• nu este permisă staţionarea muncitorilor sub conducte, în faţa planurilor înclinate pe care se descarcă conducte sau vasele cu bitum topit;
• în timpul transportului sau manipulării tuburilor de oxigen sau de acetilenă se iau toate măsurile pentru împiedicarea căderii sau lovirii
acestora, fiind interzisă deplasarea prin rostogolire a acestora;
• tuburile vor fi purtate de doi muncitori sau deplasate pe cărucioare speciale;
• nu este permisă aşezarea tuburilor de oxigen şi acetilenă în bătaia razelor de soare sau în locuri cu temperaturi ridicate;
• manipularea tuburilor cu oxigen se face numai de personal care are mâinile, hainele şi sculele curate, lipsite de urme de materii grase;
• manipularea instalaţiilor, a cazanelor, a găleţilor cu bitum topit şi izolarea cu bitum a conductelor, se fac numai de personal special instruit,
dotat cu echipament de protecţie pentru aceste operaţiuni;
• folosirea generatoarelor de acetilenă este permisă numai dacă acestea au supapa hidraulică de siguranţă în bună stare de funcţionare,
umplută cu apă la nivelul necesar;
• de la începerea săpăturilor şi până la terminarea completă a lucrărilor se utilizează semnalizatoare de zi şi de noapte, iar unde este cazul
circulaţia este dirijată de o persoană instruită în acest scop.
[top]
15.5. Încăperile staţiilor şi posturilor de reglare şi măsurare precum şi cele în care există instalaţii de utilizare a gazelor naturale, se dotează cu
mijloace de stingere, potrivit normelor specifice de dotare.
Mijloacele de stingere se amplasează la loc vizibil şi uşor accesibil şi se verifică la termenele prevăzute în instrucţiunile date de furnizor.
15.6. Executarea lucrărilor cu foc deschis în locuri cu pericol de incendiu este admisă numai după luarea măsurilor şi prevenire şi stingere a
incendiilor necesare după obţinerea permisului de lucru cu foc. Aceste lucrări se execută numai de către echipe instruite în acest scop şi dotate cu
echipament de lucru, protecţie şi intervenţie.
15.7. În vederea primei intervenţii în caz de incendiu se prevăd următoarele:
• organizarea de echipe cu atribuţiuni concrete;
• măsuri şi posibilităţi de alertare a unităţilor de pompieri.
Tabelul 1
Valorile coeficienţilor de simultaneitate pentru bucătării
1 1,00 36 0,40
2 0,81 40 0,39
3 0,71 44 0,38
4 0,65 48 0,38
5 0,62 52 0,37
6 0,59 56 0,37
8 0,55 60 0,36
10 0,53 64 0,36
12 0,51 68 0,35
16 0,47 72 0,35
20 0,45 76 0,35
24 0,43 80 0,34
32 0,41
Tabelul 2
Valorile disponibilului suplimentar de presiune dat de forţa ascensională, în funcţie de înălţimea punctului de
consum faţă de nivelul regulatorului de presiune,
Altitudinea
locului unde Disponibilul suplimentar de presiune dat de forţa
se montează ascensională în funcţie de înălţimea punctului de
regulatorul de consum, faţă de nivelul regulatorului de presiune
presiune
0 0,054 0,55
100 0,052 0,53
Tabelul 3
Di
D/k
cm 10000 12000 16000 20000 25000 30000
Di
D/k
Di Re
D/k
cm 150000 180000 200000 230000 260000
λ - - - - -
2,8 56
q - - - - -
λ - - - - -
3,6 72
q - - - - -
λ - - - - -
4,2 84
q - - - - -
λ - - - - -
5,3 106
q - - - - -
NOTĂ: Q în m3s/h
Tabelul 4
Lungimi echivalente ale rezistenţelor locale pentru dimensionarea conductelor de gaze naturale la presiune joasă
(în m)
Rezistenţa locală
Diametrul Dn [ Teuri în
Robinet cu
Vane Coturi direcţia
ţoli (cm)] cep
derivaţiei
Tabelul 5
1 2 4 5 6 7 8
mbar.m mmH2O/m 1˝ 2 2˝ 3 4
1 2 9 10 11 12 13
mbar.m mmH2O/m 4 5 5 6 6
1 2 14 15 16 17 18
Tabelul 2
Valorile disponibilului suplimentar de presiune dat de forţa ascensională, în funcţie de înălţimea punctului de
consum faţă de nivelul regulatorului de presiune,
Altitudinea
locului unde Disponibilul suplimentar de presiune dat de forţa
se montează ascensională în funcţie de înălţimea punctului de
regulatorul de consum, faţă de nivelul regulatorului de presiune
presiune
0 0,054 0,55
Tabelul 3
Di
D/k
cm 10000 12000 16000 20000 25000 30000
Di
D/k
Di Re
D/k
cm 150000 180000 200000 230000 260000
λ - - - - -
2,8 56
q - - - - -
3,6 72 λ - - - - -
q - - - - -
λ - - - - -
4,2 84
q - - - - -
λ - - - - -
5,3 106
q - - - - -
λ 0,0345 - - - -
6,9 138
q 464,10 - - - -
NOTĂ: Q în m3s/h
Tabelul 4
Lungimi echivalente ale rezistenţelor locale pentru dimensionarea conductelor de gaze naturale la presiune joasă
(în m)
Rezistenţa locală
Diametrul Dn [
ţoli (cm)] Teuri în
Robinet cu
Vane Coturi direcţia
cep
derivaţiei
Tabelul 5
1 2 4 5 6 7 8
mbar.m mmH2O/m 1˝ 2 2˝ 3 4
1 2 9 10 11 12 13
0,001 0,01 2,24 4,2 7,9 12,7 25,5
mbar.m mmH2O/m 4 5 5 6 6
1 2 14 15 16 17 18
mbar.m mmH2O/m 8 8 10 10 12
1 2 19 20 21 22 23
mbar.m mmH2O/m 12 14 14 16 16
1 2 24 25 26 27 28
mbar.m mmH2O/m 20 20 24 24
1 2 29 30 31 32
Tabelul 6
Distanţele minime între conductele metalice de gaze şi alte instalaţii, construcţii sau obstacole subterane
Distanţa min. în m. de la
conducta de gaz de:
Nr. Instalaţia, construcţia sau
crt. obstacolul
p.j. p.r. p.m.
Conducte de canalizare
4. 1 1 1,5
Conducte de apă, cabluri de forţă,
cabluri telefonice montate direct în
5. sol sau căminele acestor instalaţii 0,6
Copaci
8. 1,5
Stâlpi
9. 0,5
NOTĂ: Distanţele exprimate în m, se măsoară în proiecţia orizontală între limitele exterioare ale conductelor sau construcţiilor.
*) De la piciorul taluzului
vTabelul 7
Distanţele maxime între două reazeme şi tipul reazemelor pentru conducte de gaze naturale
Distanţa maximă între
Diametrul conductei Tipul reazemului
reazeme
3/4 ÷ 1 4,2 ˝
2 5,7 consolă
2 1/2 6,1 ˝
3 6,7 ˝
4 7,5 ˝
5 8,0 ˝
Tabelul 8
peste 30000
Destinaţia până la 6000 m3/h 6000÷ 30000 m3/h
Nr. m3/h
construcţiilor
crt.
învecinate
Presiunea la intrare, în bar:
Clădiri industriale şi
depozite de materiale
combustibile
- curentă 10 12 15 15 15 20 25 30
4.
- de garaj
10 12 15 10 12 15 20 25
Marginea drumurilor
5. carosabile 4 5 8 4 6 10 6 10
Linii electrice de
6. înaltă tensiune* * * * * * * *
**) Staţii de capacitate până la 1000 m3 se pot alipi pe un perete al clădirii învecinate cu condiţia ca peretele clădirii să fie rezistent la explozie, să nu
aibă goluri (ferestre, uşi pe o lungime care depăşeşte cu 5 m limitele staţiei în ambele direcţii şi pe o înălţime de 3 m deasupra staţiei).
Tabelul 9
Secţiunile coşurilor de fum pentru evacuarea gazelor de ardere de la aparate de utilizare cu tiraj natural
Înălţimea Numărul
Debit Secţiune liberă Secţiune liberă
Nr. activă de maxim de
instalat rectangulară circulară
crt. tiraj racorduri la
[m3N/h] [cm x cm] O [cm]
[m] acelaşi coş
Observaţii:
Valorile debitelor din tabel se referă la coşuri din zidărie masivă, cu golul realizat de tipare glisante. Aceste valori pot fi sporite:
- cu 25% pentru coşuri căptuşite cu tuburi sau blocuri prefabricate, având feţele interioare netede;
Hcoş [m] 6 7 8 9 10 12 14 16 18 20
Tabelul 10
Categorii de ţevi pentru realizarea conductelor subterane sau supraterane ale sistemului de alimentare cu gaze
naturale
Tabelul 11
Grosimile minime admise ale pereţilor ţevilor din oţel utilizate la realizarea sistemului de alimentare cu gaze
naturale
80 4,00
Tabelul 12
Treapta de presiune
Tipul armăturii
joasă redusă medie
Robinet cu cep x - -
Robinet cu ventil - x x
Robinet cu sferă x x x
vTabelul 13
Presiuni pentru încercarea conductelor
3.
3.2. Presiune redusă 4 2
*) Cu manevrarea armăturilor
Tabelul 14
Durata încercărilor şi durata de egalizare a temperaturilor
0,1 0,5 10 1 1
0,2 0,75 20 1 2
0,3 1 30 1 2
0,5 1,5 40 1 3
1 2 50 1 6
2 2,5 60 1 12
3 3 75 1 18
4 4 90 1 24
5 5 100 1 24
Tabelul 15
V,m3
Diam. De x S
0,001 0,01 0,05 0,075 0,1
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
5 133x4 1,22656x10-2 - - 4 6 8
10 273x7 5,26585x10-2 - - - - -
12 324x8 7,44682x10-2 - - - - -
14 377x9 1,01171x10-1 - - - - -
16 419x9 1,26228x10-1 - - - - -
20 530x9 2,05783x10-1 - - - - -
24 620x9 2,8448x10-1 - - - - -
V,m3
Diam. De x S
0,15 0,30 0,60 0,90 1
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
12 324x8 7,44682x10-2 - 4 8 12 13
24 620x9 2,8448x10-1 - - - - -
V,m3
Diam. De x S
1,5 2 5 10
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
14 377x9 1,01171x10-1 15 20 49 99
Se dau Q = 6300 ms3./h; P1 = 5,4 bara; P2 = 4,3 bara; L = 0,750 cm. Se formează raportul:
bara2/cm
Dreptele duse din Q şi se întâlnesc în apropierea liniei oblice care reprezintă diametrul D = 15,6 cm (6 in) în stânga acesteia. Se alege deci
diametrul de 15,6 cm (6 in)
De pe linia care reprezintă diametrul ales D = 15,6 cm (6 in) pentru Q = 6300 m s3/h se citeşte scara din dreapta bara/cm
bara2
bara
[top]
Tabelul 13
3.
3.2. Presiune redusă 4 2
*) Cu manevrarea armăturilor
Tabelul 14
0,1 0,5 10 1 1
0,2 0,75 20 1 2
0,3 1 30 1 2
0,5 1,5 40 1 3
1 2 50 1 6
2 2,5 60 1 12
3 3 75 1 18
4 4 90 1 24
5 5 100 1 24
Tabelul 15
V,m3
Diam. De x S
0,001 0,01 0,05 0,075 0,1
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
5 133x4 1,22656x10-2 - - 4 6 8
8 219x6 3,36364x10-2 - - - - 3
10 273x7 5,26585x10-2 - - - - -
12 324x8 7,44682x10-2 - - - - -
14 377x9 1,01171x10-1 - - - - -
16 419x9 1,26228x10-1 - - - - -
20 530x9 2,05783x10-1 - - - - -
24 620x9 2,8448x10-1 - - - - -
V,m3
Diam. De x S
0,15 0,30 0,60 0,90 1
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
12 324x8 7,44682x10-2 - 4 8 12 13
24 620x9 2,8448x10-1 - - - - -
V,m3
Diam. De x S
1,5 2 5 10
[inch.] [mm] Vunitar,m3m
14 377x9 1,01171x10-1 15 20 49 99
1. Calculul lui 0
Se dau Q = 6300 ms3./h; P1 = 5,4 bara; P2 = 4,3 bara; L = 0,750 cm. Se formează raportul:
bara2/cm
Dreptele duse din Q şi se întâlnesc în apropierea liniei oblice care reprezintă diametrul D = 15,6 cm (6 in) în stânga acesteia. Se alege deci
diametrul de 15,6 cm (6 in)
De pe linia care reprezintă diametrul ales D = 15,6 cm (6 in) pentru Q = 6300 m s3/h se citeşte scara din dreapta bara/cm
bara2
bara
[top]
v16. ANEXE
Anexa 1
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul ........... domiciliat în localitatea ......., str. ...... nr. ...., posesor al buletinului de identitate seria ....... nr. .......
eliberat de poliţia ........, la data de ......., născut în anul ..........., luna ......., ziua ..........., în localitatea ..................., judeţul ...............,
salariat la societatea ............., în funcţia de ............, vă rog să-mi aprobaţi înscrierea la examenul de instalator autorizat gradul ...........
pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale.
Sunt absolvent al ........... localitatea .............., seria .........., posed actul de studii nr. ........./......., eliberat de ..... .
Sunt calificat în meseria de ......, posed actul de calificare nr. ............../......., eliberat de ....... .
Am o practică de ........ ani şi .......... luni, în instalaţi de gaze naturale, efectuată la:
Până în prezent am efectuat următoarele lucrări reprezentative de proiectare, execuţie: exploatare gaze naturale:
.................
Semnătura,
Anexa 2
Înregistrat
Verificat S.R.B.
Repartizat S.T
DOSAR PRELIMINAR
Avizare S.T
Instalaţie de utilizare şi
Recepţie C.T.C.
Beneficiar ....................................
Abonat ........................................
Localitatea ..................................
Executant ...................................
Sediul ........................................
Semnătura ........
Ştampila
P
l
a
c
a
c
o
n
t
o
r
.
Contor m3N/h
Notă:
Pentru instalaţii noi se prezintă proiect complet pentru toate punctele de consum aprobate la o adresă, indiferent de numărul apartamentelor,
clădirilor şi al controalelor necesare.
În cazurile în care se intervine într-o instalaţie existentă, se prezintă, după caz:
a – pentru măriri proiect pentru toată instalaţia, inclusiv coloană comună sau individuală de alimentare;
b – pentru modificări şi renominalizări (fără mărirea debitului), proiect pentru toată instalaţia;
c – pentru separări se prezintă două proiecte, după cum urmează:
- instalaţia existentă, care rămâne pe vechiul contor;
- instalaţia existentă care se alimentează pe contor nou.
În toate cazurile, atât în piesele scrise cât şi în cele desenate, se prezintă:
- partea de instalaţie care se menţine;
- partea de instalaţie care se adaugă, se modifică, se separă sau se desfiinţează.
Declaraţia proprietarului,
Subsemnatul ............, proprietarul imobilului, apartamentului, din localitatea ......... str. ..........., nr ......,
bloc ......., scara ........, etaj ........., ap......., declar următoarele:
- sunt de acord cu executarea instalaţiei de utilizare şi a branşamentului de gaze naturale la acest imobil, apartament, conform prevederilor
Normativului de proiectare şi executare a lucrărilor de gaze naturale, în baza cererii
.........
- recunosc dreptul de proprietate al unităţii de distribuţie a gazelor naturale asupra branşamentului, contorului şi a oricăror aparate ce vor fi instalate
la branşament şi consimt ca unitatea respectivă să folosească în exclusivitate construcţia destinată postului sau staţiei de reglare-măsurare a
gazelor naturale.
Semnătura ...
Domiciliat în localitatea ..........................................
str. ...................................................., nr. ............
bloc ...................., scara ..............., etaj ....., ap. ...
Data ............
Declaraţia beneficiarului,
Subsemnatul ........ beneficiar al aprobării nr ...., pentru utilizarea gazelor naturale la imobilul, apartamentul,
din localitatea ....... str. ......., nr ........., bloc ......., scara ...., etaj ......, ap..... locuit de mine şi de familia mea, declar următoarele:
- am luat cunoştinţă că valabilitatea aprobării susmenţionată încetează în cazul în care, în termen de ........ luni după data avizului tehnic la dosarul
preliminar se vor executa, recepţiona şi pune în funcţiune legal instalaţia de utilizare, unitatea de distribuţie are libertatea să acorde cota de gaze
altui beneficiar;
- am luat act că furnizarea gazelor va începe numai după ce voi încheia abonament pentru furnizarea gazelor şi voi îndeplini condiţiile prevăzute în
abonament;
- orice modificare ulterioară a instalaţiei de utilizare o voi executa numai cu avizul unităţii de distribuire, prin instalator autorizat.
Semnătura ......
Data ........
[top]
Anexa 3
BRANŞAMENT INDIVIDUAL, NOU, EXISTENT
BRANŞAMENT COMUN, NOU, EXISTENT, LA NR.......
RENOMINALIZARE, MĂRIRE, CONTOR EXISTENT
DOSAR DEFINITIV
Pentru instalaţie de utilizare gaze naturale
Beneficiar ....................................
Abonat .......................................
Strada ........................................
nr.........
Localitatea .................................
S
e
m
n
ă
t
u
r
a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Ş
t
a
m
p
i
l
ă
Instalator autorizat............................................
autorizaţia: nr......../........ grad...../....... telefon........
Notă:
Se depune câte un dosar definitiv pentru fiecare instalaţie de utilizare alimentată pe contor separat.
Subsemnatul instalator autorizat ................................ domiciliat în localitatea ..........................., str. ....., nr.....,
declar că pe baza planurilor avizate de unitatea de distribuţie, am executat, mărit, separat, revizuit,
instalaţia de utilizare gaze naturale la imobilul, apartamentul, din localitatea .........., str ..........., nr.......,
bloc........., scara......, etaj..., ap.....
Instalaţia este terminată şi corespunde prevederilor Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale.
Semnătura,
Constatarea şi avizul compartimentului de control
......... ..........................................................................................
......... ..........................................................................................
......... ..........................................................................................
Instalaţia care face obiectul prezentului dosar este executată conform cu prescripţiile tehnice din Normativul pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor de gaze naturale şi poate fi pusă în funcţiune.
Delegat de control,
.....................................
Data: ..................
[top]
Anexa 4
PROCES VERBAL DE RECEPŢIE TEHNICĂ CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE
NR....../........
Astăzi, ziua....., luna.........., anul...., comisia de recepţie tehnică a conductei de distribuţie gaze naturale,
montată pe str.............., între nr....... şi nr......, localitatea........, a constatat următoarele:
a – Proiectul a fost întocmit de societatea ........
b – Executantul lucrărilor este societatea .........
c – Conducta este realizată conform proiectului avizat de furnizor, cu următoarele materiale:
Diametru Cantitate Certificat de calitate
Furnizor
mm m;buc nr./data
Ţeavă......................................................................................................................................
Ţeavă......................................................................................................................................
Tub protecţie...........................................................................................................................
Armătură închidere...................................................................................................................
Cămin armături........................................................................................................................
Răsuflători..............................................................................................................................
Capace GN.............................................................................................................................
d – Îmbinările au fost efectuate manual, automat, prin sudură, şi sunt întărite prin .......
e – Rezultatul încercării nedistructive a sudurilor este ........, conform buletinului de încercare, anexat,
nr......./......, emis de laboratorul aparţinând ...........
f – Conducta a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenţa comisiei, după cum urmează:
proba de rezistenţă la ....... bari, timp de .......
proba de etanşeitate la ..... bari, timp de ....
Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este ........................
g – Conducta a fost izolată anticorosiv cu ......, în ....... straturi, armate cu ...... straturi din ......., şi protecţie mecanică
din ..........., conform certificatului de calitate nr ......../....... emis de .......
h – Executantul lucrărilor a prezentat procesul verbal de lucrări ascunse nr......./.....
i – În vederea recepţiei comisia a efectuat sondaje, constatând următoarele:
............ ..................................................................................................................
........... ...................................................................................................................
Concluzia:
Pe baza documentelor prezentate şi a verificărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat prevederile Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale şi declară admisă recepţia conductei de distribuţie supusă recepţiei.
Prezentul proces verbal a fost încheiat în ...... exemplare, din care fiecare semnatar a reţinut câte un exemplar.
Anexa 6
PROCES VERBAL DE RECEPŢIE TEHNICĂ STAŢIE REGLARE-MĂSURARE
NR......../.......
Astăzi, ziua ......, luna ........, anul ......, comisia de recepţie tehnică a staţiei de reducere – reglare – măsurare gaze naturale,
executată în str.........., nr......., localtatea.........., a constatat următoarele:
a – Proiectul a fost întocmit de societatea ........
b – Furizorul staţiei este societatea .......
c – Montorul staţiei este societatea ..........care a emis certificatul de calitate nr......./.......
d – Lucrarea este realizată conform proiectului avizat de furnizor, cu următoarele materiale:
Diametru Cantitate Certificat de calitate
Furnizor
mm m;buc nr./data
Ţeavă......................................................................................................................................
Ţeavă......................................................................................................................................
Tub protecţie...........................................................................................................................
Armătură închidere...................................................................................................................
Cămin armături........................................................................................................................
Răsuflători..............................................................................................................................
Capace GN.............................................................................................................................
e – Rezultatul încercării nedistructive a sudurilor este ..... conform buletinului de încercare, anexat, nr......../.......,
emis de laboratorul aparţinând ...............
f – Staţia a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenţa comisiei, după cum urmează:
proba de rezistenţă la ..... bari, timp de ....... ore.
proba de etanşeitate la ..... bari, timp de ....... ore.
Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este ........................
g – Conducta a fost izolată anticorosiv cu .......
Concluzia:
Pe baza documentelor prezentate şi a verificărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat prevederile Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale şi declară admisă recepţia conductei de distribuţie supusă recepţiei.
Prezentul proces verbal a fost încheiat în ..... exemplare, din care fiecare semnatar a reţinut câte un exemplar.
Comisia: Numele şi prenumele Semnătura
Delegat C.T.C. – furnizor .....
Instalator autorizat ......
Delegat beneficiar .....
Montor .......
Sudor autorizat ......
[top]
Anexa 7
Astăzi, ziua ......, luna ......., anul ......., comisia de recepţie tehnică a instalaţiei de utilizare gaze naturale,
executată la imobilul din str..............., nr.........., localitatea..............., a constat următoarele:
a – Acordul energetic pentru debitul de gaze naturale a fost dat de ............., şi a fost comunicat beneficiarului cu scrisoarea nr......../..........
e – Instalaţia de utilizare este realizată conform proiectului avizat, pentru următoarele puncte de consum:
f – Conducta a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenţa comisiei, după cum urmează:
g – Conducta a fost izolată anticorosiv cu ..... în ......., straturi, armate cu straturi de ......., şi protecţie mecanică din ......,
.................................................................... .............................................................
Concluzia:
Pe baza documentelor prezentate şi a verificărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat prevederile Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale şi declară admisă recepţia conductei de distribuţie supusă recepţiei.
Prezentul proces verbal a fost încheiat în ..... exemplare, din care fiecare semnatar a reţinut câte un exemplar.
Montor .......
[top]
Anexa 8
PROCES VERBAL
DE MONTARE ŞI PREDARE-PRIMIRE A CONTORULUI DE GAZE NATURALE
Subsemnaţii:
- recunoaşte proprietatea furnizorului asupra contorului şi racordurilor acestuia, primite în folosinţă, se obligă să le utilizeze în bune condiţiuni şi
răspunde material faţă de acesta pentru lovirea, desigilarea, demontarea sau înstrăinarea acestora;
Prezentul proces verbal a fost încheiat în .... exemplare, din care abonatul a primit un exemplar iar furnizorul două exemplare.
Furnizor Beneficiar
[top]
Anexa 9
Subsemnaţii:
- beneficiarului .........
în baza prevederilor dosarului preliminar nr ........, din ......., şi a procesului verbal de recepţie tehnică nr ......., din ......,
am pus în funcţiune instalaţia de utilizare gaze naturale executată de societatea ....... la imobilul din localitatea ........,
str.........., nr........, bloc........, scară......, etaj....., ap........, având destinaţia ........., abonat............
Nr. Aparatul de utilizare pus în Presiune utilizare Debit unitar Debit total
Bucăţi
crt. funcţiune mm H2O m3N/H m3N/H
......................... ............................................ ............................................ ............................................ .................
..
Total
x
Totodată am sigilat următoarele puncte consum care nu întrunesc condiţiile de funcţionare în siguranţă:
........................ ...................
......................... ...................
- etanşeitatea la presiunea gazului din conductă (pentru îmbinările la care nu se fac probe de recepţie);
Totodată s-a procedat la instruirea beneficiarului pentru exploatarea corectă a instalaţiei de utilizare gaze naturale şi a obligaţiilor ce-i revin.
Beneficiarul a primit...... exemplare din instrucţiunile pentru utilizarea gazelor naturale şi se obligă să le afişeze împreună cu instrucţiunile specifice
ale aparatelor de utilizare pe care le posedă, la locul de folosinţă.
Prezentul proces verbal s-a încheiat în trei exemplare din care fiecare parte a reţinut câte un exemplar.
[top]
Anexa 10
FURNIZOR
Localitatea.........................
Conducta:
- diametru: ........
- lungime: ........ m
- recepţionată cu PVRT nr......., din ziua ..., luna ....., anul ......
ANEXE:
1. Tuburi de protecţie:
- diametru: ............
2. Răsuflători:
3. Îmbinări electroizolante:
- diametru .......
- bucăţi .......
- diametru .......
- bucăţi .......
- bucăţi......
- electric, autogen........
- întărite cu ........
7. Cămine de vane:
- bucăţi ........
Întocmit, Verificat,
[top]
Anexa 11
FURNIZOR
Localitatea ..........
CONDUCTA:
- diametru: .......
- lungime: ........ m
- STAS: .......
- pusă în funcţiune la data de: ziua ........, luna ....., anul .....
ANEXE:
1. Tuburi de protecţie:
- diametru: .........
3. Îmbinări electroizolante:
- diametru ........
- bucăţi .........
- diametru ..........
- bucăţi .....
5. Robinete cu cep:
- diametru ......
- bucăţi ....
- întărire cu .......
7. Regulatoare:
Întocmit, Verificat,
LUCRĂRI EXECUTATE DUPĂ MONTAREA BRANŞAMENTULUI
Nr. Data executării
Descrierea lucrării Executant
crt. ziua luna anul
........................ ............................................ ........................................... ............................................ ................
Anexa 12
FURNIZOR
Localitatea ......
FIŞA TEHNICĂ A STAŢIEI DE REGLARE-MĂSURARE
Strada ........................................, nr......., obiectiv....................
PRESIUNEA DE INTRARE/IEŞIRE: ........................................
- recepţionată cu PVRT nr......., din ziua....., luna...., anul....
- pusă în funcţiune la data de: ziua......, luna....., anul.....
1. Regulatoare industriale:
- diametru ........, buc.....,
- diametru: ....., buc.....,
2. Filtre de praf:
- diametru: ......., buc.....
- diametru: ........, buc.....
3. Robinete cu sertar, din fontă:
- diametru: ....., buc........
- diametru: ......., buc....
4. Robinete cu sertar, din oţel:
- diametru: ......, buc.....
- diametru: ......, buc....
5. Contor diferenţial:
- H maxim ............ mm H2O
- diafragma
- ajutaj
6. Contor: .............
- presiune nominală ...........bari
- debit maxim ...................m3 N/h
- debit minim ...................m3 N/h
7. Lucrarea a fost executată de societatea: ...... prin instalatorul autorizat .......
Întocmit, Verificat,
Anexa 14
OBLIGAŢIILE INSTALATORILOR AUTORIZAŢI
- Să cunoască şi să aplice prevederile din normativele de specialitate, la proiectarea şi executarea lucrărilor;
- Să prezinte în proiecte numai situaţii conforme cu realitatea;
- Să execute lucrări numai în limita de competenţă a autorizaţiei pe care o deţin, numai după obţinerea aprobărilor legale şi avizarea documentaţiei
de unitatea distribuitoare.
- Să pună în funcţiune numai instalaţiile care au fost avizate, recepţionate şi deschise cu unitatea distribuitoare;
- Să semneze dosare preliminare sau definitive numai pentru lucrări pe care le execută sau le supraveghează direct;
- Să nu rupă sigiliile aplicate de unitatea distribuitoare;
- Să răspundă pentru lucrările cu vicii ascunse, generate de calitatea necorespunzătoare a execuţiei;
- Să aibă o comportare corespunzătoare în relaţiile cu unitatea distribuitoare şi cu beneficiarii.
Sancţiuni
Încălcarea obligaţiilor ce le revin, de către instalatorii autorizaţi, se sancţionează, în funcţie de gravitatea abaterii, prin:
- avertisment;
- ridicarea autorizaţiei pe timp limitat;
- ridicarea autorizaţiei, cu drept de prezentare pentru o nouă autorizaţie la prima sesiune de examen.
- ridicarea definitivă a autorizaţiei, fără drept de prezentare la o nouă sesiune de examen.
Sancţiunile prevăzute se pot da de personalul investit cu aceste atribuţiuni din cadrul regiei sau unităţilor distribuitoare.
Contestaţiile la sancţiunile date se rezolvă de organul ierarhic superior celui care a aplicat-o.
Sancţiunile se consemnează în carnetul de instalator autorizat.
Pierderea carnetului de instalator autorizat se anunţă la unitatea distribuitoare şi în Monitorul Oficial al României, de cel în cauză, pentru anulare.
După aceste anunţuri se poate elibera un nou carnet.
[top]
Anexa 15
OBLIGAŢIILE CONSUMATORILOR DE GAZE NATURALE
- Să păstreze toate aprobările şi toată documentaţia tehnică pe baza căreia a realizat, verificat, revizuit sau modificat instalaţia de gaze naturale.
- Să respecte condiţiile impuse prin aprobările, avizele, acordurile energetice emise pentru consumul de gaze naturale.
- Să nu pună în funcţiune punctele de consum aprobate, înaintea efectuării recepţiei şi deschiderii oficiale a gazelor de unitatea distribuitoare.
- Să nu micşoreze sau să astupe suprafeţele vitrate, golurile pentru ventilare, accesul aerului necesar arderii precum şi pentru evacuarea gazelor de
ardere, prevăzute pentru asigurarea siguranţei în exploatare.
- Să întreţină instalaţiile în stare bună de funcţionare şi să utilizeze aceste instalaţii în conformitate cu instrucţiunile primite de la unitatea
distribuitoare.
- Să permită accesul delegaţilor unităţii distribuitoare pentru control, verificarea sau revizia instalaţiilor.
- Să anunţe de urgenţă biroul de reclamaţii al unităţii distribuitoare pentru orice defecţiune survenită la instalaţia de utilizare şi ori de câte ori simt
miros specific de gaze, atât în instalaţia de utilizare cât şi în instalaţiile de distribuţie.
- Să anunţe imediat biroul de reclamaţii, să stabilească de comun acord şi să execute manevrele necesare aducerii la normal a funcţionării
instalaţiilor, în cazul unor avarii în instalaţiile de gaze.
- Să nu permită şi să nu execute modificări ale instalaţiilor existente, racordări sau desfiinţări de noi puncte de consum gaze naturale decât pe bază
de aprobări legale şi numai prin societăţi care au agrement tehnic în acest sens.
- Să efectueze remedierea eventualelor defecţiuni ce pot apare la instalaţiile şi aparatele de utilizare, numai prin societăţi agreate, cu personal
calificat pentru asemenea lucrări.
- Să cureţe şi să menţină, în stare de bună funcţionare, coşurile de evacuare a gazelor arse, prin societăţi de specialitate.
- Să permită racordarea la branşamentul şi instalaţia de utilizare şi altor locatari care au aprobarea unităţii distribuitoare, cu obligaţia acestora de a
contribui cu cota parte la cheltuiala anterioară;
- Să respecte dispoziţiile unităţii distribuitoare cu privire la funcţionarea în regim mixt de consum, gaze naturale-combustibil lichid.
- Să nu rupă sigiliile aplicate de unitatea distribuitoare.
- Să nu intervină la contoare, nişe, cabine sau la staţiile de reglare-măsurare.
- Să nu utilizeze gazele în alte scopuri, decât cele pentru care au fost aprobate.
- Să plătească cantităţile de gaze consumate, la tarifele legal aprobate precum şi lucrările executate şi serviciile prestate de unitatea distribuitoare.
- Consumatorii industriali alimentaţi prin staţii de reglare racordate la sistemul de distribuţie, să urmărească în mod continuu presiunea şi debitul
gazelor naturale, prevăzînd avertizoare optice şi acustice pentru ieşirea din limitele prescrise, a presiunii gazelor.
Tipul avertizoarelor şi locul de aplicare se fizează de comun acord cu unitatea de distribuţie.
- Să anunţe imediat furnizorul luând în acelaşi timp măsurile necesare de prevenire a accidentelor tehnice şi umane, în cazul depăşirii presiunii de
regim, sau în cazul în care aceasta scade sub nivelul de funcţionare admis.
- Să anunţe telefonic şi să obţină acceptul furnizorului pentru orice manevră la instalaţiile de gaze, care poate duce la o variaţie bruscă a
consumului.
În cazul în care, se produc accidente care au dept urmare degradarea clădirilor în care se găsesc instalaţiile sau a altor obiective din vecinătate
precum şi vătămarea integrităţii corporale a oricărei persoane, din cauza nerespectării obligaţiilor ce revin beneficiarului, stabilite prin prezenta
anexă, unitatea distribuitoare este exonerată de orice răspundere.
[top]
Anexa 16
- Livrarea gazelor naturale în condiţii optime şi de siguranţă, respectând condiţiile specificate în contractele economice.
- Anunţarea din timp a abonaţilor în cazul limitării sau întreruperii furnizării gazelor, cu excepţia întreruperilor datorate unor cauze de forţă majoră, la
care în timpul folosit pentru anunţare se pot produce explozii.
- Anunţarea consumatorilor industriali să treacă pe utilizarea combustibililor lichizi sau prevenirea avariilor la receptorii care nu au alt combustibil, în
cazul unor avarii în sistemul de alimentare cu gaze naturale.
În cazul când înlocuirea sau modificarea branşamentelor este cerută de abonaţi pentru diverse interese, sau în situaţia ruperii de alte unităţi, cei în
cauză sunt obligaţi să suporte integral cheltuielile necesare. Să nu permită salariaţilor proprii să depună dosare pentru lucrări de distribuţie şi
utilizare a gazelor, în cadrul altor societăţi.
- Instruirea abonaţilor la punerea în funcţiune a instalaţiilor, şi predarea de instrucţiuni scrise pentru utilizarea gazelor.
- Verificarea metrologică periodică a contoarelor şi înlocuirea celor defecte, conform instrucţiunilor de specialitate.
- Verificarea şi revizia periodică a instalaţiilor de utilizare ale abonaţilor casnici.
- Sistarea furnizării gazelor la abonaţii care se opun controlului instalaţiei de utilizare de către personalul unităţilor distribuitoare.
Repunerea în funcţiune a instalaţiei se face după efectuarea controlului şi achitarea de către consumator a taxei de deschidere.
- Sistarea furnizării gazelor la abonaţii care se opun la executarea şi racordarea instalaţiilor aprobate şi avizate de unităţile distribuitoare.
- Suportarea daunelor produse de accidente în instalaţiile beneficiarilor, dacă aceste accidente sunt din vina unităţilor distribuitoare.
Nu se consideră daune produse de unităţile distribuitoare, pagubele provocate de întreruperile ce intervin în cazurile de:
a – calamităţi naturale;
[top]
Anexa 17
Întreţinerea, exploatarea şi repararea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale revin beneficiarului, care răspunde pentru buna lor funcţionare.
Pentru preîntîmpinarea accidentelor cu pierderi de vieţi umane şi distrugeri de bunuri materiale, ce s-ar putea produce din cauza folosirii
incorecte a instalaţiilor de gaze naturale, se vor respecta cu stricteţe următoarele instrucţiuni:
- ventilarea încăperilor în care funcţionează aparatele de utilizare; în centralele termice şi în încăperile cu aparate de consum cu flacără liberă se
asigură o ventilare permanentă.
- controlul tirajului aparatelor racordate la coş, în cazul în care se constată lipsa tirajului, nu se aprinde focul decât după efectuarea lucrărilor care să
asigure tirajul (curăţirea coşului de fum, curăţirea sobei, repararea aparatelor de evacuare mecanică a gazelor de ardere, deschiderea clapetelor de
reglare etc.)
- controlul robinetului de manevră al aparatului de utilizare, dacă robinetul este deschis, acesta se închide şi se ventilează încăperea respectivă
precum şi cele învecinate prin deschiderea uşilor şi ferestrelor, aprinderea focului se face numai după aerisirea completă.
- asigurarea accesului aerului de ardere în focarul aparatului de utilizare (prin: deschiderea uşiţelor cenuşarului la sobe, deschiderea fantelor pentru
accesul aerului în focar, pornirea ventilatorului etc);
- deschiderea lentă a robinetului de manevră şi aprinderea focului, concomitent cu supravegherea stabilităţii flăcării.
Aprinderea se face numai cu un aprinzător special construit în acest scop, fiind interzisă aprindere directă cu chibrituri, hârtie etc.
Aprinderea focului la aparatele de utilizare automatizate se face conform instrucţiunilor elaborate de fabrica producătoare.
3. Stingerea focului:
Stingerea focului la aparatele de utilizare racordate cu furtun, se va face prin închiderea robinetului de siguranţă existent înaintea furtunului; după
stingerea flăcării se închide şi robinetul de manevră.
În societăţi şi instituţii, focul se aprinde şi se stinge numai de personalul instruit şi însărcinat cu această operaţiune prin grija conducerii unităţii
beneficiare, iar în cazul agenţilor economici ai centralelor termice de bloc, prin personal calificat.
4. Indicaţii speciale
Dacă se simte miroul caracteristic al gazelor naturale se iau imediat următoarele măsuri:
Verificarea eventualelor scăpări de gaze naturale se face prin mirosire şi cu spumă de săpun cu apă.
NU UITAŢI!
Dormitul în încăperi cu focul aprins sau în încăperi cu aparate de utilizare nelegate la coşul de fum, prezintă pericol de moarte.
[top]
Anexa 18
TERMINOLOGIE
1. ABONAT – consumatorul sau grupul de consumatori care are relaţii contractuale directe cu unitatea de transport sau de distribuţie a gazelor
naturale;
2. APARAT DE UTILIZARE – sistemul mecanic complex destinat să consume gaze naturale (combustibil sau materie primă), în condiţii ingienice,
economice şi de siguranţă.
3. ARZĂTOR – construcţie mecanică destinată să consume gaze naturale combustibile în condiţii igienice, economice şi de siguranţă, într-un focar
sau într-o incintă.
4. AVIZ TEHNIC DE RACORDARE – aviz scris care se dă unui consumator de către regia gazelor naturale, asupra posibilităţilor şi condiţiilor de
alimentare cu gaze naturale din sistemul naţional de transport şi distribuţie gaze naturale.
5. BRANŞAMENT – conducta de legătură, prin care circulă gaze naturale nemăsurate de sistemul de distribuţie până la ieşirea din robinetul de
branşament, staţia sau postul de reglare.
6. CONDUCTA DE TRANSPORT – conducta prin care gazele naturale sunt transportate de la sursă până la staţiile de predare.
7. CONSUM FRAUDULOS – consumarea oricărei cantităţi de gaze naturale prin încălcarea intenţionată sau din culpă a prezentului regulament, a
contractului (abonamentului) de furnizare gaze naturale sau a oricărei alte dispoziţii imperative din normativele tehnice şi din legislaţia în vigoare.
8. CONSUMATOR – persoana fizică sau juridică, beneficiarul instalaţiei de utilizare, racordată la reţeaua furnizorului, prin care primeşte gaze
naturale.
9. CONSUMATOR CASNIC ŞI ASIMILAT – persoana fizică ce utilizează gazele naturale în locuinţă pentru necesităţi casnice sau persoană juridică
ce utilizează gaze naturale în scopuri social-culturale.
10. CONSUMATOR INDUSTRIAL ŞI SIMILAR – consumatorul care foloseşte gazele naturale în procesul de fabricaţie ca materie primă sau în alte
scopuri, respectiv, consumatorul care foloseşte gaze naturale în diverse mijloace de producţie pentru fabricarea unor bunuri de consum.
11. CONSUMATOR DIVERS – orice consumator în afara consumatorului casnic şi a consumatorului industrial şi similar (sedii partide politice,
sindicate, asociaţii profesionale, biserici, parohii, bănci, unităţi CEC, sedii ambasade, tribunale, judecătorii şi alte asemenea).
12. DEBIT DE CALCUL – produsul între suma debitelor nominale ale aparatelor de utilizare alimentate şi factorul de încărcare corespunzător
numărului de aparate.
13. DEBIT INSTALAT – suma debitelor nominale ale aparatelor de utilizare existente într-o instalaţie de utilizare sau debitul nominal al unui aparat
de utilizare.
14. DEBIT NOMINAL (m3N/h) – cantitatea de gaze naturale în volum normal (273,15 K şi 1,01325 bar absolut), care trece, într-o oră, printr-un aparat
(contor, regulator, aparat de utilizare, arzător etc.), la presiunea nominală de funcţionare.
15. ECHIPAMENT DE MĂSURARE – aparatura şi ansamblul instalaţiilor unui consumator în vederea măsurării gazelor naturale furnizate.
17. FACTOR DE ÎNCĂRCARE – raportul între încărcarea efectivă şi încărcarea nominală sau debitul nominal.
18. FURNIZOR – unitate specializate care are în obiectul de activitate furnizarea de gaze naturale către consumatori.
19. INSTALATOR AUTORIZAT – persoana fizică cu pregătire şi experienţă în specialitate, care posedă autorizaţie emisă de regia de gaze naturale
sau unitatea de distribuţie a gazelor, cu competente în limitele gradului obţinut.
20. INSTALAŢIE DE UTILIZARE – ansamblul de conducte, aparate şi accesorii montate în incinta unui consumator, în aval de robinetul de
branşament, respectiv după robinetul de ieşire din staţia sau postul de reglare de la capătul branşamentului, inclusiv focarul şi coşul de evacuare a
gazelor de ardere.
21. ÎNCĂRCARE EFECTIVĂ – cantitatea efectivă de gaze care trece într-o oră prin elementul de instalaţie considerat.
22. ÎNCĂRCARE NOMINALĂ – cantitatea de gaz, în volum normal, care trece într-o oră prin conducta considerată, în condiţii nominale de
funcţionare.
Pentru conductele aparţinând instalaţiilor de utilizare, încărcarea nominală se poate considera echivalentă cu suma debitelor nominale ale aparatelor
de utilizare sau ale arzătoarelor alimentate prin conducta respectivă.
23. INSTALAŢIE EXTERIOARĂ – partea din instalaţia de utilizare care se găseşte în exteriorul clădirilor, între robinetul de branşament, între staţia
sau postul de reglare şi robinetul de incendiu montat la intrarea conductei în clădiri.
24. INSTALAŢIE INTERIOARĂ – partea de instalaţia de utilizare din interiorul clădirii, între robinetul de incendiu şi aparatelor de utilizare, inclusiv
focarul şi coşul de evacuare a gazelor de ardere.
25. LOC DE CONSUM – amplasamentul instalaţiilor de utilizare ale unui consumator prin care se consumă gaze naturale.
26. OCOLITOR – tronson de ţeavă prevăzut cu robinete de închidere, care face legătura între conducta de intrare şi cea de ieşire a unui aparat de
măsură, a unui post sau staţii de reglare, a unui panou de reglare sau măsurare şi altele asemenea, permiţând scoaterea din circuit a elementului
respectiv de instalaţie şi alimentarea directă a consumatorului.
27. POST DE REGLARE – ansamblul de aparate, armături şi accesorii, amplasat într-o firidă sau cabină, sau direct pe agregate tehnologice, prin
care se face reducerea şi reglarea presiunii gazelor naturale.
28. POST DE REGLARE-MĂSURARE – ansamblul de aparate, armături şi accesorii, amplasat într-o firidă sau cabină, sau direct pe agregate
tehnologice, prin care se face reducerea – reglarea presiunii, precum şi măsurarea debitelor de gaze consumate. Postul de reglare-măsurare face
reglarea presiunii gazelor într-o singură treaptă.
29. PRESIUNE MINIMĂ DE AVARIE – presiunea minimă necesară pentru menţinerea în funcţiune a agregatelor şi instalaţiilor care condiţionează
securitatea acestora şi a personalului.
30. PRESIUNE MINIMĂ TEHNOLOGICĂ – presiunea minima necesara în regim de limitare la consumator, pentru menţinerea în funcţiune, în
condiţii de siguranţă, numai a agregatelor şi instalaţiilor impuse tehnologic pentru a evita pierderi de producţie nerecuperabile.
31. RACORD – conducta de legătură între o ramură a instalaţiei exterioare şi instalaţia interioară dintr-o clădire, pavilion, secţie etc.
32. REFULATOR – dispozitiv alcătuit, în principal, din două robinete montate la un stuţ vertical sudat pe conductă, care serveşte la evacuarea în
atmosferă a gazelor dintr-o instalaţie.
33. REGIM DE ALIMENTARE SAU RESTRICŢIE – situaţia în care este necesară reducerea între anumite limite a debitului şi a presiunii gazelor
naturale la unii consumatori, pentru menţinerea în funcţiune, la parametrii corespunzători, a sistemului naţional de transport şi distribuţie.
34. REGIM DE AVARIE – regim tehnologic caracterizat prin parametrii de funcţionare ai sistemului sau subsistemelor de transport şi distribuţie, cu
valori scăzute sub limita necesară asigurării debitului solicitat.
35. REGIM MIXT DE FUNCŢIONARE – regim de funcţionare în care se utilizează concomitent şi/sau separat combustibil lichid şi/sau gaze naturale.
36. REŢEA DE DISTRIBUŢIE – ansamblul de conducte şi accesorii în aval de staţiile de reglare de sector, până la robinetele de braşament ale
consumatorilor alimentaţi cu gaze la presiune joasă, respectiv până la ieşirea din posturile sau staţiile de reglare de la capetele braşamentelor.
37. REŢEA DE REPARTIŢIE – reţaua, alimentată din staţiile de predare, destinată să alimenteze staţiile de reglare de sector (de zonă), respectiv
staţiile de reglare-măsurare ale consumatorilor importanţi.
38. ROBINET DE BRANŞAMENT – robinetul montat la capătul aval al branşamentului de la care se poate opri în întregime, alimentarea cu gaze
naturale a unui consumator.
39. ROBINET DE INCENDIU – robinetul, montat în exteriorul clădirii, la intrarea instalaţiei de utilizare în clădire, de la care se poate opri în întregime
furnizarea gazelor naturale în clădirea respectivă, hala industrială etc.
40. SISTEM DE ALIMENTARE – ansamblul compus din conducere, aparate, instalaţii de măsurare şi accesorii, situat între staţiile de predare şi
coşurile de evacuare a gazelor de ardere, inclusiv instalaţiile şi construcţiile aferente, destinat să asigure alimentarea cu gaze naturale a
consumatorilor dintr-o localitate.
41. SISTEM, DE DISTRIBUŢIE – ansamblul compus din conducte, aparate, instalaţii de măsurare şi accesorii, situat între staţiile de predare şi
robinetele de branşament ale consumatorilor racordaţi la reţeau de presiune joasă, respectiv până la ieşirea din staţiile de reglare măsurare, sau
posturile de reglare, de la capetele branşamentelor.
Într-un sistem de distribuţie pot intra una sau mai multe reţele de repartiţie, staţii de reglare de sector şi de zonă, una sau mai multe reţele de zonă
de distribuţie, branşamente, staţii sau posturi de reglare la consumatori.
42. SISTEM PAUŞAL – modul de stabilire a consumului de gaze naturale în funcţie de debitul instalat şi de numărul orelor de utilizare pe tipuri de
receptoare.
43. SITUAŢIE DE AVARIE ÎN SISTEMUL NAŢIONAL DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE – situaţia în care, datorită avarierii unor instalaţii sau
agregate din sectorul de extracţie şi transport de gaze naturale, reducerii importului de gaze naturale sau unor situaţiidificile generate de temperaturi
deosebit de scăzute. nu se mai pot menţine principalii parametri ai sistemului naţional de transport sau părţi din acesta.
44. STARE NORMALĂ – stare termodinamică definită prin condiţiile: T = 273,15 K şi P = 1,01325 bar absolut (aprox. 760 mm Hg).
45. STAREA DE REFERINŢĂ (STANDARD) – starea termodinamică definită prin condiţiile: T = 288,15 K şi P = 1,01325 bar absolut.
46. STAŢIE DE PREDARE-PRIMIRE – ansamblul instalaţiilor de reducere şi reglare a presiunii, măsurare a debitului filtrare şi odorizare, prin care
gazul din conductele de transport intră în sistemul de distribuţie sau în instalaţia de utilizare a unor consumatori.
47. STAŢIE DE REGLARE MĂSURARE – ansamblul de aparate, armături şi accesorii de reducere-reglare a presiunii şi măsurare a consumului,
amplasat într-o construcţie separată, prin care gazele naturale trec:
- din sistemul de distribuţie în instalaţiile de utilizare ale consumatorului (staţie de reglare la consumator).
La consumatorii importanţi pot exista staţii de reglare şi în cadrul instalaţiilor de utilizare.
48. TEU DE BRANŞAMENT – piesa de legătură între conducta de distribuţie şi conducta de branşament.
49. TREAPTĂ (REGIM) DE PRESIUNE – intervalul între limita maximă şi minimă a presiunii admise în reţele şi instalaţii.
50. TUB DE PROTECŢIE – tub care canalizează, spre puncte stabilite, eventualele pierderi de fluid, sau protejează conductele împotriva unor
acţiuni mecanice sau electrice, care pot conduce la degradarea izolaţiei anticorozive sau a conductei:
[top]
Anexa 19
- H.G. nr. 766/1997 – pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii.
- H.G. nr. 273/1994 – Regulamentul de recepţie al lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.
2. NORMATIVE ŞI INSTRUCŢIUNI
- C. 139 – Instrucţiuni tehnice pentru protecţia anticorozivă a elementelor de construcţii metalice îngropate.
- C. 300 – Normativ de prevenire a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente.
- I. 27 – Instrucţiuni privind stabilirea şi verificarea clasei de calitate a îmbinărilor sudate la conducte tehnologice din oţel.
- P. 100 – Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe social culturale, agrozootehnice şi industriale.
- P. 118 – Norme tehnice de proiectare în realizarea construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului.
3. STANDARDE DE STAT
- 737/2.
- 737/3.
- 737/4.
- 737/5.
- 9446. Unităţi de măsură care nu fac parte din Sistemul Internaţional de unităţi (SI0.
- 6662. Îmbinări sudate. Forme şi dimensiuni la rosturile de sudare manuală cu arc electric şi cu gaze.
- 6726. Îmbinări sudate. Forme şi dimensiunile rosturile la sudarea oţelurilor sub strat de flux.
- 6741. Brăţări pentru strângerea mufelor şi a tuburilor de cauciuc pentru ţevi. Prescripţii de montare.
- 471. Nomenclator.
- 7703. Teuri cu trecere redusă şi cu ramificaţie redusă, egală sau mărită. Dimensiuni.
- 1803. Fitinguri filetate din oţel forjat Pn 100. Racorduri olandeze. Dimensiuni.
- 8805/1. Fitinguri pentru sudare din oţel. Coturi din ţeavă la 90° (1,5D). Dimensiuni.
- 8805/2. Fitinguri pentru sudare din oţel. Coturi din ţeavă la 90° (5 D). Dimensiuni.
- 8806. Fitinguri pentru sudare din oţel. Coturi din ţeavă la 45° (1,5 D). Dimensiuni.
- 8807/1. Fitinguri pentru sudare din oţel. Coturi din ţeavă la 180° (1,5 D). Dimensiuni.
- 8807/2. Fitinguri pentru sudare din oţel. Coturi din ţeavă la 180° (5 D). Dimensiuni.
- 8809. Fitinguri pentru sudare din oţel. Teuri cu ramificaţie redusă. Dimensiuni.
- 404/3. Ţevi din oţel fără sudură laminate la cald, pentru construcţii.
- 530/1. Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece, pentru construcţii.
- 530/3. Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece, pentru construcţii.
- 8726. Ţevi de precizie din oţel, sudate longitudinal, trase sau laminate la rece.
- 1125/2. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor carbon şi slab aliate. Tipuri şi condiţii tehnice.
- 1125/3. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor cu granulaţie fină şi a oţelurilor utilizate la temperaturi scăzute. Tipuri şi condiţii tehnice.
1125/4. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor termorezistente. Tipuri şi condiţii tehnice.
- 1125/5. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor inoxidabile şi refractare. Tipuri şi condiţii tehnice.
- 1125/6. Electrozi înveliţi pentru încărcare prin sudare. Tipuri şi condiţii tehnice.
- 6225. Robinete cu cap conic pentru aparate de gătit cu gaze. Condiţii generale.
3.12. FLANŞE
- 1155. Flanşe din fontă şi oţel. Clasificare.
- 1730. Flanşe din fontă şi oţel. Suprafeţe de etanşare plane Pn 1-400 bari. Dimensiuni.
- 1731. Flanşe din fontă şi oţel. Suprafeţe de etanşare cu canal şi pană Pn 10-100 bari. Dimensiuni.
- 1732. Flanşe din fontă şi oţel. Suprafeţe de etanşare cu prag şi adâncitură Pn 10-100 bari. Dimensiuni.
- 2098. Flanşe din oţel turnat. Flanşe turnate cu corpul. Pn 25. Dimensiuni.
- 4269. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde plate pentru sudare. Pn 6. Dimensiuni.
- 4789. Flanşe din oţel forjat. Flanşe rotunde cu gât pentru sudare în capul ţevii. Pn 6. Dimensiuni.
- 4790. Flanşe din oţel forjat. Flanşe rotunde cu gât pentru sudare în capul ţevii. Pn 2,5. Dimensiuni.
- 4791. Planşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde libere pe ţeavă, pentru ţeavă răsfrântă sau cu inel sudat Pn 6. Dimensiuni.
- 6063. Flanşe din oţel. Flanşe rotunde cu gât pentru sudare în capul ţevii. Pn 25. Dimensiuni.
- 6064. Flanşe din oţel. Flande rotunde cu gât pentru sudare în capul ţevii. Pn 25. Dimensiuni.
- 7487. Flanşe din fontă şi oţel. Inel intermediar pentru îmbinarea a 2 flanşe cu suprafeţe de etanşare cu canal. P n 10-100. Dimensiuni.
- 7524. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde libere pe ţeavă cu inel sudat Pn 10. Dimensiuni.
- 7901. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde libere pe ţeavă, cu inel Pn 16. Dimensiuni.
- 7902. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde libere pe ţeavă, cu inel. Pn 25. Dimensiuni.
- 8011. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde, plane pentru sudare Pn 2,5. Dimensiuni.
- 8012. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde, plane pentru sudare Pn 6. Dimensiuni.
- 8013. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde, plane pentru sudare Pn 10. Dimensiuni.
- 8014. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde, plane pentru sudare Pn 16. Dimensiuni.
- 8015. Flanşe din oţel forjat sau laminat. Flanşe rotunde, plane pentru sudare Pn 25. Dimensiuni.
3.13. GARNITURI
- 1742. Garnituri pentru suprafeţe de etanşare cu prag cu şanţ şi adâncitură. Pn 10-40. Dimensiuni.
- 3598/2. Manometre, vacuummetre şi manovacuummetre, indicatoare cu element elastic. Tipuri şi dimensiuni principale.
- 3589/3. Manometre, vacuummetre şi manovacuummetre, indicatoare cu element elastic. Cadrane, scări gradate.
- 7347/1. Determinarea debitului fluidelor în sistem de curgere sub presiune. Metoda mişcării locale a secţiunii de curgere cu diafragme şi ajutaje.
- 9280. Metode şi mijloace de măsurare pentru debite de gaze. Terminologie şi domenii de aplicare.
- 3417. Coşuri şi canale de fum pentru instalaţii de încălzire centrală. Prescripţii de calcul termotehnice.
Prescripţii de proiectare.
- 6793. Coşuri şi canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale.
- 7335/3. Protecţia contra coroziunii. Izolarea exterioară cu bitum a conductelor din oţel.
- 7335/4. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Electrod de referinţă cu Cu/Cu SO4.
- 7335/5. Protecţia contra coroziunii. Conducte metalice îngropate. Îmbinări electroizolante cu nipluri.
- 7335/6. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Protejarea conductelor la subtraversări de ape şi la treceri prin cămine.
- 7335/7. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Îmbinări electroizolante cu flanşe.
- 7335/9. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Protecţia catodică şi legarea la pământ cu anozi reactivi metalici. Prescripţii
tehnice.
- 7335/10. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Protecţia catodică prin drenaj electric. Prescripţii.
- 7335/11. Protecţia contra coroziunii. Construcţii metalice îngropate. Prescripţii pentru execuţia şi montajul staţiilor de protecţie catodică cu
redresori.
- 10028. Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane din oţel. Clasificarea mediilor agresive.
- 10702/1. Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane de oţel. Acoperiri protectoare. Condiţii generale.
- 10166/1. Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane de oţel. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.
- 10702/2. Protecţia contra coroziunii, acoperiri protectoare pentru construcţii situate în medii neagresive, slab agresive şi cu agresivitate medie.
- 10904. Determinarea tendinţei la coroziune fisurată sub tensiune a oţelurilor carbon şi slab aliate.
[top]