Culegere Fizica PDF

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIŢIE
„Alexandru Ioan Cuza”
FACULTATEA DE POMPIERI
Coordonator: Valentin UBAN
Emanuel DARIE Garibald POPESCU Cristian DAMIAN
FIZICĂ
Rezolvarea subiectelor date la concursul de
admitere
Academia de Poliție
Facultatea de Pompieri
2006 - 2016
Editura Ministerului Afacerilor Interne

2016
Coordonator: Valentin UBAN
Emanuel DARIE* Garibald POPESCU* Cristian DAMIAN**
FIZICĂ
Rezolvarea subiectelor date la concursul de
admitere
Academia de Poliție
Facultatea de Pompieri
2006 - 2016
ISBN: 978-973-745-168-2
Colecția
București
Editura Ministerului Afacerilor Interne
2016
*Col. conf.univ.dr.ing. – Facultatea de Pompieri **Col. dr.ing. – Inspectoratul General pentru

I Situații de Urgență
CUVÂNT ÎNAINTE
Demersul realizării unui volum care să cuprindă rezolvarea subiectelor de la

disciplina „Fizică” date la concursul de admitere la Facultatea de Pompieri din
cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” a pornit de la necesitatea
existenței unui cadru real de verificare a candidaților la concursul de admitere.
Experiența didactică a autorilor arată că în special la această disciplină se
impune o pregătire în condiții reale a concursului, această lucrare oferind posibilitatea
rezolvării subiectelor și în consecință testarea candidaților în timpul alocat.
Deși rezolvarea acestor subiecte de tip grilă nu poate înlocui pregătirea
fundamentală teoretică și aplicativă la disciplina „Fizică” a viitorilor studenți, acestea
pot constitui un suport real de abordare a problemelor propuse, mai ales că subiectele
sunt rezolvate în întregime, unele chiar prin mai multe metode.
Având în vedere faptul că se reunesc în lucrare rezolvările subiectelor date la
concursul de admitere în perioada 2006-2016, considerăm că studierea cu atenție a
acesteia reprezintă în sine o modalitate solidă de aprofundare a tuturor capitolelor
necesare atacării cu succes a unui examen de „Fizică”.
Lucrarea este de un real folos viitorilor candidați la concursul de admitere la
Facultatea de Pompieri, fiind prima de acest tip realizată de un colectiv de cadre
didactice și specialiști ai Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
De asemenea, parcurgerea lucrării poate fi utilă tuturor candidaților la
concursul de admitere în învățământul tehnic civil și militar.
Octombrie 2016 Autorii

Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere
Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Pompieri 2006 - 2016
CUPRINS
1. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Pompieri, 2006 ……………………………… 1










12. Bibliografie …………………………………………………………………… 125
III
Fizică
2006
1. Se consideră sistemul de corpuri reprezentat în figura alăturată. Corpul de masă

m1 se află situat la o distanţă mai mare decât h faţă de scripete. În momentul când m2
atinge solul, viteza corpului va fi:
(m1  m2 ) gh 2m2 gh 2m1 gh

a) v  2 gh ; b) v  ; c) v  ; d) v  gh ; e) v  ;
m1 m1  m2 m1  m2
m2
f) v  gh .
m1
Soluţia 1:
Se scrie ecuaţia de conservare a energiei totale ( Etot ) pentru cele două corpuri
(m1 şi respectiv m2). Notând cu indicii i şi f starea iniţială şi starea finală a corpurilor,
avem că:
Etot,1i  Etot, 2i  Etot,1 f  Etot, 2 f (1)
Ec  E p 1i  Ec  E p 2i  Ec  E p 1 f  Ec  E p 2 f (2)
în care:
E p – energie potenţială
Ec – energie cinetică
Explicitând energiile potenţială şi cinetică pentru cele două corpuri se obţine:
 m v2   m v2   m v2   m v2 
 m1 gH  1 i    m2 gh  2 i    m1 gH  1 f    m2 gh f  2 f  (3)
 2   2   2  
  2 

unde:
H – înălţimea de referinţă a corpului m1;
vi – viteza iniţială a sistemului format din corpurile m1 şi m2;
FIZICĂ 1 2006
Fizică
2006
v f – viteza finală a sistemului format din corpurile m1 şi m2;
h f – poziţia corpului m2 la atingerea solului;
g – acceleraţia gravitaţională.
Se observă că:
hf  0 (4)
La momentul iniţial sistemul se află în repaos, deci
vi  0 (5)
Viteza cerută este v f . Introducând relaţiile (4) şi (5) în (3) şi efectuând

simplificările necesare, se va obţine:
v 2f
m1  m2   m2 gh (6)
2
Din (6) rezultă viteza:
2m2 gh
vf  (7)
m1  m2
Răspuns corect: varianta c).
Soluţia 2:
Pentru a afla viteza corpului m2 când acesta atinge solul mai întâi trebuie să
aflăm acceleraţia sistemului de corpuri. Pentru aceasta mai întâi vom figura forţele ce
acţionează asupra fiecărui corp în parte, corpuri cărora le vom aplica principiul
al II-lea al mecanicii clasice. Pentru corpul de masă m1 putem scrie:
T  m1  a (8)
unde T este tensiunea în firul de legătură iar pentru corpul de masă m2 putem scrie
că:
m2  a  m2  g  T (9)
FIZICĂ 2 2006
Fizică
2006
Adunând cele două relaţii vom obţine că acceleraţia sistemului este:

m2  g
a (10)
m1  m2
iar viteza atinsă de corp o vom afla aplicând relaţia lui Galilei:
2  m2  g  h
v  2ah  (11)
m1  m2
2. Un conductor electric cu lungimea de 1 m este străbătut de un curent electric

de intensitate 5 A şi aşezat într-un câmp magnetic cu liniile de câmp perpendiculare
pe lungimea conductorului având inducţia de 1 mT. Forţa electromagnetică exercitată
între câmpul magnetic şi curentul electric este egală cu:
a) 0,5 mN; b) 5 mN; c) 1 N; d) 0,5 N; e) 5 N; f) 5 N.
Soluţie:
Forţa electromagnetică ( Fel ) exercitată între câmpul magnetic şi curentul

electric este de forma:
Fel  B  I  l  sin  (12)
în care:
B – inducţia magnetică;
I – intensitatea curentului electric;
l – lungimea conductorului electric;
 – unghiul format de liniile de câmp magnetic şi conductorul electric.
În cazul de faţă,
  90 (13)
FIZICĂ 3 2006
Fizică
2006
Înlocuind (13) în (12) şi folosind datele problemei cu valorile transcrise în sistemul

internaţional de unităţi (S.I.) se obţine:
Fel  1103  5 1 sin 90  5 mN (14)
Răspuns corect: varianta b).
3. Două forţe orizontale şi de sens opus, F1 = 10 N şi F2 = 50 N, acţionează

asupra unui corp cu masa m = 20 kg. Viteza corpului după 5 s de la pornire este egală
cu:
a) 2 m/s; b) 12 m/s; c) 1 m/s; d) 5 m/s; e) 15 m/s; f) 10 m/s.
Soluţie:
Deoarece forţele F1 = 10 N şi F2 = 50 N sunt orizontale şi de sens opus,

rezultanta acestora ( Frez ) va avea valoarea în modul:
Frez  F2  F1  50  10  40 N (15)
Conform principiului inerţiei (principiul fundamental al dinamicii newtoniene)

se poate scrie că:
v
Frez  m  a  m  (16)
t
m – masa corpului;
a – acceleraţia corpului;
v – viteza corpului;
t – timpul.
Din (16) rezultă viteza cerută:

Frez  t 40  5
v   10 m/s (17)
m 20
Răspuns corect: varianta f).
FIZICĂ 4 2006
Fizică
2006
4. În montajul din figură se cunosc: R = 2 k  ; Rb = 8 k  ; L = 12 mH şi U = 200

V. Fluxul magnetic în bobină este:
a) 12 mWb; b) 0,24 mWb; c) 6 . 10-5 Wb; d) 0,2 mT; e) 0,1 Wb; f) 0,84 Wb.
Soluţia 1:
Notez cu I intensitatea curentului generat de sursa de curent continuu U , cu I1

intensitatea curentului care trece prin bobină şi cu I 2 intensitatea curentului prin
ramura ce conţine cele două rezistenţe de valoare R .
Aplicând legea lui Ohm pentru circuitul din figură, se poate scrie:
U
I (18)
Rechiv
în care:
Rechiv – rezistenţa echivalentă a circuitului din figură.
Această rezistenţă este compusă din două grupări în serie (ramura ce conţine
bobina şi ramura cu cele două rezistenţe identice) care la rândul lor sunt legate în
paralel, astfel că putem scrie:
1 1 1 1 1 2 R  R  Rb 3R  Rb
      (19)
Rechiv R  Rb R  R R  Rb 2 R 2 R  R  Rb  2 R  R  Rb 
Din (19) rezultă:

2 R  R  Rb 
Rechiv  (20)
3R  Rb
Înlocuind relaţia (20) în (18) rezultă:

U  3R  Rb 
I (21)
2 R  R  Rb 
FIZICĂ 5 2006
Fizică
2006
Prima teoremă a lui Kirchhoff scrisă pentru curentul I este:
I  I1  I 2 (22)
A doua teoremă a lui Kirchhoff scrisă pentru ochiul de reţea ce nu conţine

sursa de curent continuu U este:
I1  R  Rb   I 2  R  R  (23)
Înlocuind I 2 din relaţia (22) în (23) rezultă:
I1  R  Rb   I  I1   2R (24)
Din relaţia (24) avem că:

2R
I1  I (25)
3R  Rb
Înlocuind (21) în (25) se obţine:

2R U  3R  Rb  U
I1    (26)
3R  Rb 2 R  R  Rb  R  Rb
Fluxul magnetic în bobină este:

U 200
  L  I1  L   12 103   0,24 mWb (27)
R  Rb 2 10  8 103
3
Soluţia 2:
Pentru gruparea serie formată din R şi Rb aplicăm legea lui Ohm pentru o
porţiune de circuit şi aflăm curentul ce străbate rezistenţa şi bobina:
U U
I   2 10 2 A (28)
Rs R  Rb
iar fluxul prin bobină se poate scrie:
  L  I  12 103  2 102  0,24 mWb (29)

FIZICĂ 6 2006
Fizică
2006
5. O cantitate de gaz are masa m şi masa molară . Masa unei molecule de gaz
este egală cu (se cunoaşte numărul lui Avogadro, N A ):
a) m NA ; b)  NA ; c) mN A  ; d) m NA ; e) m  NA ; f)  mN A .
Soluţie:
Se ştie că  reprezintă masa molară sau masa unui mol dintr-o substanţă, iar
N A este numărul de molecule dintr-un mol. În aceste condiţii, masa unei molecule de
gaz va fi:

m (30)
NA
6. Într-o ciocnire perfect elastică se conservă:
a) căldura eliberată; b) impulsul şi energia cinetică; c) masa; d) doar energia cinetică;

e) energia potenţială; f) doar impulsul.
Soluţie:
Într-o ciocnire perfect elastică, se conservă impulsul şi energia cinetică.
7. O şalupă se deplasează pe un râu din punctul A spre punctul B în timpul t1, şi

înapoi în timpul t2. Cât timp îi este necesar şalupei să parcurgă aceeaşi distanţă AB cu
motorul oprit ?
2t1t 2 tt 2t t 2t1t 2 2t1t 2 tt
a) ; b) 1 2 ; c) 1 2 ; d) ; e) ; f) 1 2 .
t 2  t1 t 2  t1 t1  t 2 2t1  t 2 2t 2  t1 t1  t 2
FIZICĂ 7 2006
Fizică
2006
Soluţie:
Notăm cu vr viteza de curgere a râului, cu v viteza şalupei şi cu t timpul

necesar şalupei pentru a parcurge distanţa AB cu motorul oprit. Se disting astfel trei
situaţii:
a) şalupa se deplasează în sensul de curgere a râului (în aval) pe distanţa AB (de

la A la B);
b) şalupa se deplasează în sens opus sensului de curgere a râului (în amonte) pe
distanţa AB (de la B la A);
c) şalupa se deplasează cu motorul oprit pe distanţa AB (evident, în aval, de la A
la B).
Scriind ecuaţia spaţiului parcurs în cele trei situaţii, avem corespunzător:
v  vr   t1  AB

v  vr   t 2  AB (31)
v  t  AB
 r
Rezolvăm acest sistem de ecuaţii cu necunoscutele t , v şi AB . Dacă scădem a

doua ecuaţie din prima, se obţine:
t1  t 2
v  vr (32)
t 2  t1
Înlocuind valoarea lui v din relaţia (32) în prima ecuaţie din (31) obţinem
timpul necesar şalupei să parcurgă distanţa AB cu motorul oprit:
 t1  t2  2  t1  t2
  1  vr  t1  AB  vr  t  t  (33)
 t2  t1  t2  t1
Răspuns corect: varianta a).
8. Armăturile unui condensator plan, având fiecare suprafaţa S = 200 cm2 sunt
încărcate cu sarcinile +2 . 10-7 C şi respectiv -2 . 10-7 C. Permitivitatea vidului este
 0  8,84  10 12 F / m. Pentru a deplasa armăturile cu d1 = 4,42 cm faţă de distanţa la
care se aflau iniţial, se cheltuieşte lucrul mecanic:
a) 5 . 10-6 J; b) 5 . 10-2 J; c) 5 . 10-3 J; d) 5 J; e) 6 . 10-3 J; f) 4 . 10-3 J.
FIZICĂ 8 2006
Fizică
2006
Soluţia 1:
Lucrul mecanic necesar deplasării armăturilor cu distanţa d1 = 4,42 cm faţă de

distanţa la care se aflau iniţial, este egal cu energia înmagazinată în condensatorul
format în spaţiul suplimentar:
q2 q2 q 2  d1
L   
2  Cs 2   0   r  S 2   0   r  S
d1

2 10   4,42 10
7 2 2

4  4,42 1016
 5 103 J (34)
2  8,84 1012  200 104 400  8,84 10 16
În această relaţie C s este capacitatea condensatorului suplimentar format, q

este sarcina electrică (sarcinile celor două plăci sunt egale şi de semn contrar, deci în
valoare absolută produsul lor este q 2 ),  r permitivitatea relativă a vidului (egală cu
unitatea).
Soluţia 2:
Lucrul mecanic ce se efectuează din exterior este egal cu variaţia de energie a

condensatorului ce apare ca modificare a distanţei dintre armăturile acestuia:
q2 q2 q2  1 1
L  W  W f  Wi       (35)
2  C f 2  Ci 2  C f Ci 
relaţie în care:
 S  S
Ci  şi C f  (36)
d d  d1
q 2  d1
L  5 10 3 J (37)
2 0  S

FIZICĂ 9 2006
Fizică
2006
9. Într-un vas de volum V= 0,1 m3 se găseşte aer la presiunea p1 = 5 . 105 N/m2.

Aerul este răcit izocor şi cedează căldura Q = 50 kJ. Să se afle presiunea finală a
5
gazului, cunoscând căldura molară izocoră a aerului CV  R, unde R este constanta
2
universală a gazelor ideale.
a) 0; b) 2 . 105 N/m2; c) 100 kPa; d) 3 . 105 N/m2; e) 1000 N/m2; f) 105 N/m2.
Soluţie:
Scriem ecuaţiile de stare ale gazului ideal pentru starea iniţială (indice 1)
respectiv finală (indice 2) a transformării izocore:
p1  V    R  T1 (38)
p2  V    R  T2 (39)
relaţii în care R este constanta universală a gazelor ideale iar  este numărul de
kilomoli de gaz. Scăzând ecuaţia (38) din (39) se obţine:
 p2  p1  V    R  T2  T1  (40)
Conform relaţiei Robert-Mayer ( C p  Cv  R ) rezultă:
 p2  p1  V    C p  Cv  T2  T1     C p  T2  T1    Cv  T2  T1  (41)
5 7
şi C p  R  Cv  R   R   R sau C p  1,4  Cv .
2 2
În consecinţă, relaţia (41) devine:
 p2  p1  V  0,4   Cv  T2  T1  (42)
Prin enunţ se ştie că aerul cedează căldura Q = 50 kJ.
Dar
Q    Cv  T2  T1  (43)
În relaţia (43), T2  T1 . Valoarea de 50 kJ a cantităţii de căldură cedată, din

enunţ, reprezintă modulul valorii obţinute din relaţia (43).
FIZICĂ 10 2006
Fizică
2006
Deci
50 103
 p2  p1  V  0,4  Q  p2  p1  0,4   5 10  0,4 
Q 5
 3 105 N/m
2
(44)
V1 0,1
În termenul drept al relaţiei (44) s-a adoptat semnul (-) pentru Q deoarece
aceasta reprezintă cantitatea de căldură cedată. Aceeaşi concluzie se poate trage şi
privind la termenul stâng care are valoare negativă ( p2  p1 în transformarea izocoră),
deci implicit şi membrul drept va trebui să fie cu valoare negativă.
Răspuns corect: varianta d).
FIZICĂ 11 2006
Fizică
2007
1. Ce acceleraţie trebuie să aibă căruciorul din figura 1 care se deplasează de la

stânga spre dreapta, astfel încât corpul A să nu cadă? Coeficientul de frecare dintre
corp şi cărucior este  .
Fig. 1
a) mai mare sau egală cu g /  ; b) g; c)   g ; d) infinită; e) problema nu are soluţie;

f) g/2  .
Soluție:
Condiţiile de echilibru pentru corpul A, sub formă vectorială sunt următoarele:
 
 Fi  N  0
  (1)
G  F f  0

Condiţia necesară pentru ca corpul A să nu cadă este:
Fi  N (2)
Explicitând forţele care apar în condiţiile de echilibru (1), avem:
 Fi  m  a
 (3)
F f  m  g    N
Ştiind că acceleraţia căruciorului este a şi acceleraţia gravitaţională este g,

condiţia (2) devine:
Ff m g g
Fi   ma  a (4)
  
Deci răspunsul corect este a).
FIZICĂ 12 2007
Fizică
2007
2. Expresia formulei lui Galilei pentru un corp aruncat în sus în câmp

gravitaţional cu viteza iniţială v0 şi care ajunge la viteza v la înălţimea h faţă de
punctul de lansare are expresia:
a) v  v0  2 gh ; b) v  2 gh ; c) v 2  v02  2 gh ; d) v  v02  2 gh ; e) v  v02  2 gh ;
f) v 2  v02  2 gh .
Soluție:
În figura 2 se reprezintă schematic corpul în poziţia iniţială (A) şi după


aruncare (B), în ambele situaţii fiind figurate forţa care acţionează asupra sa ( G ) şi
 
viteza la momentul considerat ( v 0 în A, respectiv v în B).
Fig. 2
Soluţia 1:
Se aplică teorema de conservare a energiei totale în punctele A şi B:
Et A  E t B (5)
relaţie în care Et reprezintă energia totală.
FIZICĂ 13 2007
Fizică
2007
Scriind expresiile energiei totale în cele două poziţii considerate, rezultă:
 m  v02
 EtA  2
 (6)
E  m  g  h  m  v
2
 tB 2
Introducând (6) în (5) rezultă:
m  v02 m  v2
 m g h  (7)
2 2
Împărţind relaţia (7) cu m şi aducând la acelaşi numitor rezultă:
v02  2  g  h  v 2  v 2  v02  2  g  h (8)
Deci răspunsul corect este f).
Soluţia 2:
Din analiza cinematică a deplasării, ştiind că mişcarea este uniform încetinită

cu acceleraţia (-g), se poate scrie viteza corpului în poziţia B:
v  v0  g  t (9)
În mod corespunzător, înălţimea h la care ajunge corpul în B, este:
g t2
h  vo  t  (10)
2
Din relaţia (9), timpul t este:

v0  v
t (11)
g
Prin înlocuire în relaţia (10), şi după simplificările necesare se obţine:
v 2  v02  2  g  h (12)
FIZICĂ 14 2007
Fizică
2007
3. Un corp cu masa m = 4,2 kg este lansat din punctul A în jos (până în punctul B)
pe un plan înclinat cu unghiul  , figura 3, dat de tg   ,  fiind coeficientul de
frecare. Dacă înălţimea iniţială a corpului faţă de baza planului este h = 2,5 m şi se
consideră g = 10 m/s2, modulul lucrului mecanic consumat prin frecare de-a lungul
planului este:
a) 230 J; b) 175 J; c) 105 J; d) 208 J; e) 244 J; f) 98 J.
Fig. 3
Soluție:
Modulul lucrului mecanic consumat prin frecare de-a lungul planului este:
L f  F f  AB (13)
relaţie în care F f este forţa de frecare iar AB reprezintă distanţa parcursă pe planul
înclinat.
Proiecţia vectorului greutate pe direcţia normală la planul înclinat, N, este:
N  G  cos   m  g  cos  (14)
Forţa de frecare rezultă:
F f    N    m  g  cos  (15)
FIZICĂ 15 2007
Fizică
2007
Din  OAB, distanţa AB parcursă pe planul înclinat este:

h
AB  (16)
sin 
Înlocuind relaţiile (15) şi (16) în (13) avem:
L f    m  g  cos   
h h
  m g  (17)
sin  tg
Din condiţia de echilibru a corpului, este necesar ca proiecţia vectorului

greutate pe direcţia paralelă cu planul înclinat să fie egală cu forţa de frecare Ff :
m  g  sin   F f (18)
Înlocuind Ff din (15) în (18) şi efectuând simplificările necesare, rezultă că:
tg   (19)
Utilizând acest rezultat în relaţia (17), se obţine:
L f  m  g  h  4,2  10  2,5  105 J. (20)
Deci răspunsul corect este c).
4. Un corp de masă m1 şi viteză v1 loveşte un corp de masă m2 aflat în repaus.

După ciocnirea plastică, viteza ansamblului de corpuri este de 3 ori mai mică.
Raportul maselor (m2/m1) este:
a) 3; b) 4; c) 2; d) 5; e) 8; f) 10.
Soluție:
Legea de conservare a impulsului se scrie astfel:
m1  v1  m2  v2  m1  m2   v (21)
în care viteza corpului al doilea, v2 = 0 iar v este viteza ansamblului de corpuri.
Împărţind relaţia (21) la m1 şi efectuând simplificările necesare rezultă:

m2 v1
 1 (22)
m1 v
FIZICĂ 16 2007
Fizică
2007
v1
Dar v  , deci:
3
m2
2 (23)
m1
5. Un conductor electric cu lungimea de 1 m este străbătut de un curent electric

de intensitate 5 A şi aşezat într-un câmp magnetic cu liniile de câmp perpendiculare
pe lungimea conductorului având inducţia de 1 mT. Forţa electromagnetică este egală
cu:
a) 5 N; b) 5 mN; c) 5 µN; d) 0,5 N; e) 0,5 mN; f) 1 N.
Soluție:
Forţa electromagnetică se scrie astfel:
F  B  I  l  sin  (24)
în care B este inducţia magnetică, I este intensitatea curentului electric iar α

este unghiul făcut de liniile de câmp magnetic cu axa de simetrie a conductorului
electric.
Ştiind prin enunţ că α = 90º, avem că:
F  B  I  l  10 3  5  1  5 mN. (25)
Deci răspunsul corect este b).
6. O maşină termică funcţionează cu gaz ideal după ciclul din figura 4. Lucrul
mecanic efectuat într-un ciclu este:
a) 2p1V1; b) 3p1V1; c) 5p1V1; d) 4p1V1; e) p1V1; f) (1/2)p1V1.
FIZICĂ 17 2007
Fizică
2007
Fig. 4
Soluție:
Lucrul mecanic efectuat pe ciclu Lc este suma lucrurilor mecanice pe fiecare

transformare în parte:
Lc  L(1)( 2)  L( 2)(3)  L(3)( 4)  L( 4)(1) (26)
Conform definiţiei, lucrul mecanic efectuat de un gaz ideal, într-o transformare

oarecare este:
( j)
L(i )( j )   p  dV
(i )
(27)
Particularizând pentru problema dată, se scrie:

( 2) ( 3) ( 4) (1)
Lc   p  dV   p  dV   p  dV   p  dV
(1) ( 2) ( 3) ( 4)
(28)
Din ciclul desenat în Fig. 4, se observă că transformările (1)→(2) şi (3)→(4)

sunt izocore (V = constant), deci pentru acestea avem că:
( 2 )
  p  dV  0
 (1)
( 4 ) (29)

  p  dV  0
 ( 3)
FIZICĂ 18 2007
Fizică
2007
În consecinţă:
( 3) (1) 3V1 V1
Lc   p  dV   p  dV   p  dV   p  dV 
( 2) ( 4) V1 3V1
 3 p1  (3V1  V1 )  p1  (V1  3V1 )  4 p1 V1 (30)
Deci răspunsul corect este d).
Soluție:
La acelaşi rezultat se ajunge şi pe baza faptului că aria din diagrama (p-V)

cuprinsă de un ciclu parcurs de un gaz ideal, reprezintă chiar lucrul mecanic efectuat
de gaz în acel ciclu. În cazul problemei date este vorba de aria unui dreptunghi cu
laturile:
2 p1
 (31)
2V1
Deci lucrul mecanic pe ciclu este:
Lc  2 p1  2V1  4 p1V1 (32)
7. Armăturile unui condensator plan cu o suprafaţă de 2 cm2 se află la 5 mm

distanţă una de alta. Între armături se stabileşte o diferenţă de potenţial de 1000 V.
Sarcina electrică de pe fiecare armătură are valoarea  0  8,85  10 12 F/m :
a) 3,54∙10-10 C şi 3,54∙10-10 C; b) 5∙10-10 C şi 3,54∙10-10 C; c) 3∙10-10 C şi 4∙10-10 C; d)

7∙10-10 C şi 4∙10-10 C; e) 5,4∙10-15 C şi 4∙10-15 C; f) 6∙10-12 C şi 7∙10-12 C.
Soluție:
Sarcina electrică (Q) de pe fiecare armătură, se poate exprima funcţie de

capacitatea condensatorului plan (C) şi potenţialul dintre plăci (V), astfel:
Q  C V (33)
FIZICĂ 19 2007
Fizică
2007
Capacitatea condensatorului plan se exprimă:

0 r  S
C (34)
d
În care  r  1. Deci:
0  S 8,85  10 12  2  10 4 17,7  10 10

Q V  3
 10 3
  3,54  10 10 C. (35)
d 5  10 6
8. Într-o incintă de volum 1 m3 se află 2 moli de gaz la presiunea p şi temperatura

T. Valoarea numerică a raportului p/RT este:
a) 1; b) 1/2; c) 3/2; d) 2; e) 4; f) 6.
Soluție:
Ecuaţia generală a gazului perfect se scrie:
p V  n  R  T (36)
Relaţie în care V este volumul gazului, n este numărul de moli, R este constanta
universală a gazului perfect.
Raportul cerut este:

p n 2
  2 (37)
RT V 1
9. Două conductoare rectilinii, paralele, foarte lungi, sunt parcurse de curenţi de

intensităţi I1 şi respectiv I2. Între conductoare se exercită forţa de atracţie pe unitatea
de lungime F/l. Pătratul distanţei (d2) între conductoare este:
I1  I 2  F I  I l I  I l I I  I I
a)   ; b)   1 2 ; c) 1 2 ; d) 1 2 ; e) 1 2 ; f) nici una din
l F F  lF  l  F
celelalte variante.
FIZICĂ 20 2007
Fizică
2007
Soluție:
Forţa de atracţie dintre cele două conductoare parcurse de curenţii I1 respectiv

I2 este în modul:
I1  I 2  l
F  (38)
2  d
Din relaţia (38), distanţa d este:

  I1  I 2  l
d (39)
2  F
Prin urmare, parametrul cerut, (d2) este:
 2  I 12  I 22  l 2
d 
2
(40)
4 2  F 2
FIZICĂ 21 2007
Fizică
2008
1. Un corp cu masa m1 = 4 kg, agăţat de un fir inextensibil, este ridicat cu o

acceleraţie a<g. Când un alt corp de masă m2 = 6 kg, legat de acelaşi fir, coboară cu
aceeaşi acceleraţie a (în valoare absolută) tensiunea din fir este aceeaşi ca în primul
caz. Considerând g = 10 m/s2 acceleraţia a este:
a) 5 m/s2; b) 2 m/s2; c) 1 m/s2; d) 2,5 m/s2; e) 8 m/s2; f) 10 m/s2.
Soluție:
Fig. 1
Situaţiile descrise în problemă sunt prezentate astfel:


– în figura 1 a): corpul cu masa m1 urcă cu acceleraţia a ;

– în figura 1 b): corpul cu masa m2 coboară cu acceleraţia a .
Având în vedere faptul că tensiunea în fir este aceeaşi în ambele situaţii de mai
sus şi proiectând relaţiile de echilibru ale corpurilor pe axa verticală, se obţine:
– pentru situaţia din figura 1 a):
T  m1  g  m1  a (1)
– pentru situaţia din figura 1 b):
m2  g  T  m2  a (2)
FIZICĂ 22 2008
Fizică
2008
Adunând relaţiile (1) şi (2) se obţine:
m 2  m1   g  m1  m2   a (3)
Acceleraţia cerută va fi în consecinţă:
m2  m1 64
a g  10  2 m/s 2 . (4)
m1  m2 64
2. Un motor are puterea P = 98 kW. Motorul este folosit pentru a ridica un corp
cu masa m = 500 kg de la sol la o înălţime h = 18 m. În cât timp va ridica motorul
corpul respectiv? (g = 9,8 m/s2)
a) 5 s; b) 90 s; c) 0,9 s; d) 1 min; e) 18 s; f) 15 min.
Soluție:
Din relaţia de definiţie a puterii:
L
P (5)
t
în care:
L – lucrul mecanic;
t – timpul,
se obţine:
L m  g  h 500  9,8  18
t    0,9 s. (6)
P P 98  103
FIZICĂ 23 2008
Fizică
2008
3. Pe o masă orizontală, un corp de masă m = 0,8 kg se mişcă uniform (cu

frecare), când asupra lui acţionează o forţă orizontală F1 = 3 N. În cazul în care
asupra corpului acţionează o forţă orizontală F2 = 7 N, acesta se deplasează cu
acceleraţia:
a) 5 m/s2; b) 6 m/s2; c) 4 m/s ; d) 10 m/s ; e) 8 m/s2; f) 9 m/s2.
Fig. 2
Soluție:

Când asupra corpului de masă m acţionează forţa F1 , vezi figura 2 a), acesta se

mişcă uniform, conform enunţului, deci acceleraţia a1  0 .

În situaţia în care asupra corpului de masă m acţionează forţa F2 , vezi

figura 2 b), acesta se mişcă cu acceleraţia a 2 , necunoscută. Aceasta se poate afla
proiectând ecuaţiile de echilibru ale corpului pe axele Ox respectiv Oy:
I. Pentru situaţia din figura 2 a):

Ox : F1  F f  m  a1

Oy : N  mg (7)
unde F    m  g , iar a  0.
 f 1
II. Pentru situaţia din figura 2 b):

Ox : F2  Ff  m  a2

Oy: N  mg (8)
unde F    m  g , iar a este acceleratia necunoscută.
 f 2
FIZICĂ 24 2008
Fizică
2008
Din I. avem că Ff  F1 . Înlocuind acest rezultat în II., rezultă:
F2  F1 7  3
a2    5 m/s 2 . (9)
m 0,8
4. Să se afle masa oxigenului (   32 kg/kmol ) aflat într-un balon de volum

V = 16,62 litri, la temperatura t = 27 0C şi presiunea p = 3·106 N/m2.
R = 8,31·103 J(/kmol K).
a) 6,4 g; b) 0,64 kg; c) 0,8 g; d) 6 kg; e) 0,32 g; f) 1,28 kg.
Soluție:
Se scrie ecuaţia de stare a oxigenului, considerat gaz perfect, astfel:
m
p V   R T (10)

Masa m rezultă din relaţia (10), cu transformările necesare (V = 16,62 litri =

16,62∙10-3 m3; T = 273 + t = 273 + 27 = 300 K) astfel:
p  V   3  10 6  16,62  10 3  32
m   0,64 kg. (11)
R T 8,31  103  300
5. 1 kmol de gaz menţinut la presiune constantă, este încălzit astfel încât

temperatura sa să crească cu 10 K. Să se determine lucrul mecanic efectuat de gaz în
cursul acestui proces. Se dă: R = 8310 J/(kmol . K).
a) 83,1 kJ; b) 831 kJ; c) 31 MJ; d) 8,31 J; e) 8,31 kJ; f) 31 kJ.
FIZICĂ 25 2008
Fizică
2008
Soluție:
Relaţia de calcul a lucrului mecanic, efectuat de un gaz perfect într-o

transformare simplă, este:
2
L   p  dV (12)
1
unde cu 1 s-a notat starea iniţială, iar cu 2, starea finală a gazului.
Ştiind că presiunea p este constantă, relaţia (12) se scrie:
L  p  (V2  V1 ) (13)
Ecuaţiile de stare ale gazului scrise în starea 1 respectiv 2 sunt:
p  V1    R  T1 (14)
p  V2    R  T2 (15)
unde  este numărul de kilomoli de gaz.
Efectuând (15) – (14), avem că:
  R  T2  T1 
V2  V1  (16)
p
Înlocuind (16) în (13), şi ştiind conform enunţului că T2  T1  10 K , rezultă:
L    R  T2  T1   1  8310  10  83,1 kJ. (17)
6. Un gaz închis într-o incintă de volum V , aflat la temperatura T = 300 K şi

presiunea p =2·105 Pa, suferă un proces termodinamic în urma căruia temperatura
scade cu T  30K , iar volumul creşte cu 20%. Presiunea finală va fi:
a) p = 3·105 N/m2; b) p = 1,5·105 Pa; c) p = 4·105 Pa; d) p = 3,5·105 N/m2;
e) presiunea rămâne neschimbată; f) p = 3,6·105. Pa.
FIZICĂ 26 2008
Fizică
2008
Soluție:
Ecuaţiile gazului în starea iniţială 1 respectiv finală 2 se scriu astfel:
p1  V1    R  T1 (18)
p2  V2    R  T2 (19)
în care conform enunţului problemei, ştim că:
V2  1,2  V1 şi T2  T1  T (20)
Scăzând (18) din (19) şi utilizând (20) avem:
p2  V2  p1  V1  1,2  p2 V 1 p1  V1  V1  1,2  p2  p1  
(21)
   R  T2  T1     R  T1  T  T1     R  T
Din ecuaţia de stare a gazului în starea 1, rezultă:
p1  V1
p1  V1    R  T1    R  (22)
T1
p1  V1
V1  1,2  p2  p1     T (23)
T1
Simplificând cu V1 , presiunea p2 rezultă:
p1  T  2  105  30  1,8  105

p2   1     1    1,5  105 Pa. (24)
1,2  T1  1,2  300  1,2
7. Două generatoare electrice cu tensiunea electromotoare de 8 V şi rezistenţa

internă de 0,2 Ω sunt legate în serie la bornele unui rezistor cu rezistenţa de 7,6 Ω.
Prin fiecare generator electric trece un curent de intensitate:
a) 1,5 A; b) 4 A; c) 1,8 A; d) 2 A; e) 3 A; f) 0,5 A.
FIZICĂ 27 2008
Fizică
2008
Fig. 3
Soluție:
Aplicând a doua relaţie a lui Kirchhoff în figura 3, avem că:
2 E
2  E  2  r  I  R  I  2  r  R   I  I  
2r  R
(25)
28 16
   2 A.
2  0,2  7,6 8
8. O baterie de acumulatoare cu tensiunea electromotoare de 100 V are rezistenţa

internă de 5 Ω. La bornele bateriei se conectează un voltmetru cu rezistenţa de 500 Ω.
Tensiunea indicată de voltmetru este:
a) 99 V; b) 0,9 kV; c) 0,66 kV; d) 95 V; e) 100 V; f) 90 V.
Fig. 4
FIZICĂ 28 2008
Fizică
2008
Soluție:
Aplicând a doua relaţie a lui Kirchhoff în figura 4, avem că:
E
E  I r  I R  I  (26)
Rr
Ştiind că tensiunea indicată de voltmetru este:
U  I R (27)
se obţine:
E R 500
U  E  I r  E  r  E  100   99 V (28)
Rr Rr 500  5
Un conductor de cupru (  Cu  1,7  10 m ) are lungimea de 120 m şi

8
9.
secţiunea de 6 mm2. Dacă de-a lungul conductorului căderea de tensiune este de 17 V,
intensitatea curentului prin conductor are valoarea:
a) 17 mA; b) 12 A; c) 50 A; d) 70 mA; e) 3 A; f) 0,1 A.
Soluție:
Rezistenţa electrică a conductorului de cupru, se calculează cu relaţia:
l 120
R   Cu   1,7  10 8   3,4 . (29)
S 6  10  6
Intensitatea curentului electric prin conductorul de cupru este deci:
U 17
I   50 A. (30)
R 3,4
FIZICĂ 29 2008
Fizică
2009
1. Pe un plan orizontal se află un corp de masă m  1 kg. Pentru a scoate corpul din
repaus cu ajutorul unui dinamometru acesta trebuie întins cu l  3 cm. Dinamometrul
are constanta elastică k  100 N/m. Acceleraţia corpului, când dinamometrul este
alungit cu ajutorul unei forţe F  8 N, este egală cu:
a) 1 m/s2; b) 2 m/s2; c) 3 m/s2; d) 4 m/s2; e) 5 m/s2; f) 6 m/s2.
Soluție:
Pentru a afla acceleraţia corpului, se scrie ecuaţia principiului al doilea al

dinamicii, proiectată pe direcţia de deplasare a corpului şi anume direcţia orizontală:
m  a  F  k  l (1)
din care rezultă acceleraţia cerută a:
F  k  l 8  100  3  102 2
a   5 m/s . (2)
m 1
Răspunsul corect este e).
2. Un cilindru conţine gaz ideal la presiunea de 5 atm. Menţinând constante

temperatura şi volumul, a fost eliminată o masă de gaz, astfel încât presiunea scade
cu 1 atm. În acest caz raportul 1  2 al valorilor densităţii gazului în stările iniţială şi
finală este:
a) 2; b) 1,75; c) 1,25; d) 2,25; e) 3; f) 3,5.
Soluție:
Se scrie ecuaţia de stare a gazului ideal în starea iniţială:
p1  V1  m1  R  T1 (3)
respectiv starea finală:
p2  V2  m2  R  T2 (4)
FIZICĂ 30 2009
Fizică
2009
Din enunţ, se cunoaşte că:
V1  V2 , T1  T2 (5)
Împărţind ecuaţia (3) la (4), ţinând cont de ecuaţia (5), precum şi de faptul că
m m
1  1 , respectiv  2  2 rezultă:
V1 V2
1 p1
 (6)
 2 p2
Dar
p2  p1  1 atm (7)
Deci:
1 p1 5
   1,25. (8)
 2 p1  1 5  1
Răspuns corect c).
7
3. Un volum V 2 aer, aflat în condiţii normale ( p0  105 N/m2,  ) se încălzeşte
5
izobar absorbind căldura Q  1050 J. Volumul gazului creşte de:
a) 2 ori; b) 2,5 ori; c) 3 ori; d) 3,5 ori; e) 4 ori; f) 6 ori.
Soluție:
Cantitatea de căldură absorbită prin încălzirea izobară a gazului se exprimă

astfel:
Q  m  c p  T2  T1  (9)
Din relaţia Robert-Mayer,
c p  cv  R (10)
FIZICĂ 31 2009
Fizică
2009
cp
împărţind cu cv şi ţinând cont că   rezultă:
cv
 R
cp  (11)
 1
Ecuaţiile de stare iniţială respectiv finală ale gazului sunt:
p0  V1  m  R  T1 (12)
p0  V2  m  R  T2 (13)
Din (13) – (12) rezultă:
p0  V2  V1 
T2  T1  (14)
m R
Înlocuind relaţiile (11) şi (14) în (9), avem că:
  R p0 V2  V1    p0  V2  V1    V2 
Q  m    p0  V1    1 (15)
 1 m R  1   1  V1 
Creşterea volumului gazului este exprimată de raportul:
7 
1050    1
V2 Q    1  5   2,5
1 1 (16)
V1 p0  V1   10 5  2  10 3 
7
5
Răspuns corect b).
4. Un cablu lung de 3000 km este compus din patru fire de cupru, fiecare având
diametrul de 0,5 mm, introduse într-o cămaşă izolatoare. Se cunoaşte rezistivitatea
cuprului   3,14  10 6 cm . Rezistenţa electrică a cablului are valoarea:
a) 3,1104  ; b) 5 104  ; c) 2,3 104  ; d) 6 104  ; e) 9,1104  ; f) 3,1103  .
FIZICĂ 32 2009
Fizică
2009
Soluție:
Deoarece cablul este compus din 4 fire de cupru identice, deci cu aceeaşi
rezistenţă electrică ( R ), rezistenţa echivalentă ( Rechiv ) a acestuia rezultă ca fiind
rezistenţa unui circuit format din 4 rezistenţe electrice ale firelor de cupru legate în
paralel:
1 4
1 4 R
    Rechiv  (17)
Rechiv i 1 R R 4
Dacă notăm cu l , lungimea cablului şi cu d , diametrul unui fir de cupru,

rezistenţa echivalentă a cablului se scrie:
 l
 d2
  l 3,14  10  6  10  2  3000  10 3
 6  10 4  (18)
R 4
   
 
Rechiv
 d   0,5  10 3 
2 2 2
4 4
Răspuns corect d).
5. Un corp, cu greutatea de 10 N, cade liber timp de un sfert de minut. În absenţa

frecărilor, variaţia impulsului corpului este:
a) 1,5 N·s; b) 2,5 N·s; c) 15 N·s; d) 25 N·s; e) 150 N·s; f) 250 N·s.
Soluție:
Dacă notăm cu pi , impulsul iniţial şi cu p f , impulsul final, variaţia impulsului

va fi:
p  p f  pi  m  v f  vi  (19)
Ştiind că viteza finală la căderea unui corp în câmp gravitaţional are relaţia:
v f  vi  g  t (20)
unde g , este acceleraţia gravitaţională iar t , timpul de cădere.
FIZICĂ 33 2009
Fizică
2009
Înlocuind (20) în (19) şi cunoscând că viteza iniţială a corpului este nulă,

vi  0 , iar greutatea corpului este G  10 N, variaţia impulsului va fi:
p  m  g  t  G  t  10  15  150 N·s (21)
Răspuns corect, e).
6. Două corpuri se ciocnesc frontal, plastic. În urma ciocnirii, corpurile se opresc.

Notând cu m1 şi m2 masele corpurilor şi cu v1 şi v2 vitezele lor, condiţia în care
această situaţie este posibilă este:
a) m1 = m2; b) v1 = v2; c) v1/v2 = m1/m2; d) v1v2 = m1m2; e) v1m2 = v2m1;
f) v1/v2 = m2/m1.
Soluție:
Se scrie ecuaţia de conservare a impulsului, proiectată pe direcţia de mişcare a

corpurilor:
m1  v1  m2  v2  m1  m2   v (22)
Deoarece corpurile se opresc, v  0 , şi raportul:
v1 m2
 (23)
v2 m1
Răspuns corect, f).
7. Variaţia energiei interne a 4 g oxigen ( = 32 kg/kmol,  = 1,4) având Cp  30

kJ/(kmolK) când este încălzit izobar cu 11,2 K este:
a) 15 J; b) 30 J; c) 45 J; d) 60 J; e) 75 J; f) 90 J.
Soluție:
Se ştie că variaţia energiei interne a unui gaz ideal are relaţia:

U  m  cv  T (24)
FIZICĂ 34 2009
Fizică
2009
Cv Cp Cp
Dar cv  , iar   . De aici, cv  . Înlocuind acum în (24), se obţine:
 Cv  
 3 30  10
Cp 3
U  m   T  4  10   11,2  30 J (25)
  1,4  32
Răspuns corect, b).
8. Un rezistor are rezistenţa electrică de 10  şi este parcurs de un curent cu

intensitatea de 6 A. Intervalul de timp în care energia dezvoltată în rezistor are
valoarea de 7,2 kJ este:
a) 1 s; b) 5 s; c) 10 s; d) 15 s; e) 20 s; f) 25 s.
Soluție:
Energia W, dezvoltată în rezistor se calculează cu relaţia:
W  U  I  t  R  I 2  t (26)
relaţie în care U , este tensiunea aplicată, I , este intensitatea curentului electric

iar t este intervalul de timp cerut.
Deci:
W 7,2  103
t    20 s (27)
RI2 10  6 2
9. Forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme aflate în vid este 10 mN.
Într-un mediu cu permitivitatea relativă egală cu 4, forţa de interacţiune dintre
purtătorii aflaţi la aceeaşi distanţă ca în vid este:
a) 40 mN; b) 20 mN; c) 10 mN; d) 5 mN; e) 2,5 mN; f) 1 mN.
FIZICĂ 35 2009
Fizică
2009
Soluție:
Forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme q1 şi q 2 , aflate la distanţa

r , una faţă de cealaltă, este de forma:
q1  q2
F (28)
4  0 r  r2
În vid,  r  1, deci:
q1  q2
Fvid  (29)
4  0  r2
Introducând (29) în (28), rezultă:
Fvid 10  10 3
F   2,5  10 3 N = 2,5 mN (30)
r 4
FIZICĂ 36 2009
Fizică
2010
  
1. Lucrul mecanic efectuat de forţa F  3  i  5  j la deplasarea unui punct
material din punctul A2,3 în punctul B3,2 este:
a) -2 J; b) 28 J; c) -28 J; d) 30 J; e) 15 J; f) 10 J.
Soluție:
Lucrul mecanic efectuat de o forţă la deplasarea unui punct material între două
puncte de coordonate date, se poate determina prin produsul scalar dintre vectorul
 
forţă, F şi vectorul deplasare, d :
 
L  F d (1)
  
Vectorul deplasare, d , rezultă din diferenţa vectorilor de poziţie, rB şi rA :
  
d  rB  rA (2)
Fig. 1
În figura 1 sunt figurate punctele A2,3 şi B3,2 în planul xOy. Corespunzător

   
au fost construiţi vectorii de poziţie rB şi rA , rezultând grafic şi vectorul d . Vectorii i

şi j sunt versorii axelor de coordonate în plan, Ox, respectiv Oy. Din relaţia de
 
definiţie a vectorilor rA şi rB , se poate scrie că:
  
rA  2  i  3  j
   (3)
rB  3  i  2  j
FIZICĂ 37 2010
Fizică
2010

Din relaţia (3), vectorul deplasare, d va fi:
      
d  rB  rA  (3  2)  i  [2  (3)]  j  i  5  j (4)
Lucrul mecanic cerut este:

     
L  F  d  (3  i  5  j )  (i  5  j )  3  25  28 J . (5)
2. Un corp cade liber de la înălţimea h deasupra Pământului. Simultan, de la

suprafaţa Pământului, un al doilea corp este lansat vertical cu viteza v 0 . Înălţimea
maximă la care ajunge al doilea corp, dacă ambele corpuri ating suprafaţa Pământului
în acelaşi timp, este:
h h
a) 2  h ; b) ; c) h ; d) 1 m; e) ; f) nu sunt date suficiente.
2 4
Soluție:
În figura 2 a) şi b) sunt figurate schematic mişcările corpurilor 1 respectiv 2.
Corpul 1 cade liber de la înălţimea h deasupra Pământului, având o mişcare uniform

accelerată cu acceleraţia g . Corpul 2 lansat vertical cu viteza v 0 cu o mişcare uniform

încetinită de acceleraţie g , va atinge înălţimea maximă, hmax după care cade liber

având o mişcare uniform accelerată cu acceleraţia g .
Fig. 2
FIZICĂ 38 2010
Fizică
2010
Timpul de coborâre a corpului 1 trebuie să egaleze suma timpului de urcare şi

coborâre a corpului 2:
t c1  t u2  t c2 (6)
Din ecuaţia mişcării corpului 1 rezultă timpul de cădere t c1 :
g  t c21 2h
h  t c1  (7)
2 g
Din ecuaţia de lansare pe verticală a corpului 2 până la înălţimea hmax, se poate

determina timpul de urcare a corpului, astfel:
 g  t u22
hmax  v0  t u2  g  t u22 2  hmax
 2  hmax   t u2  (8)
v  g  t 2 g
 0 u2
Timpul de coborâre a corpului 2, rezultă din ecuaţia mişcării uniform încetinite

în câmp gravitaţional astfel:

 g  t c22 2  hmax
hmax   t c2  (9)

 2 g
Ecuaţia (6) se scrie:
2h 2  hmax 2  hmax 2  hmax

t c1  tu2  t c2     2 (10)
g g g g
Ridicând la pătrat relaţia (10) avem:
2h 2  hmax
 4 (11)
g g
Efectuând simplificările necesare în (11), rezultă:

h
hmax  (12)
4
Deci răspunsul corect este e).
FIZICĂ 39 2010
Fizică
2010
3. Un corp este lansat pe un plan înclinat de unghi   45 cu orizontala. Corpul

revine la baza planului după un timp tcoborâre de 3 ori mai mare decât timpul de
urcare turcare. Coeficientul de frecare dintre corp şi planul înclinat este:
a) 0,5; b) 0,75; c) 0; d)  ; e) 2; f) 0,33.
Soluție:
Corpul parcurge o distanţă pe planul înclinat la urcare, într-o mişcare uniform

încetinită cu o anumită viteză iniţială, v 0 (vezi figura 3 a)). După parcurgerea, la
urcare, a distanţei respective pe planul înclinat, corpul coboară cu o mişcare uniform
accelerată până la baza planului (vezi figura 3 b)).
Fig. 3
Proiectând ecuaţia vectorială de mişcare a corpului pe planul înclinat pentru

figura 3 a), la lansarea corpului pe plan cu viteza v 0 , rezultă:
m  au  Gt  F f  m  g  sin     m  g  cos   m  g  (sin     cos  ) (13)
Împărţind cu masa corpului, m, avem:
au  g  (sin     cos  ) (14)
FIZICĂ 40 2010
Fizică
2010
Proiectând ecuaţia vectorială de mişcare a corpului pe planul înclinat pentru

figura 3 b), la coborârea corpului pe plan cu viteză iniţială nulă, rezultă:
m  ac  Gt  F f  m  g  sin     m  g  cos   m  g  (sin     cos  ) (15)
Împărţind cu masa corpului, m, avem:
ac  g  (sin     cos  ) (16)
Distanţa parcursă de corp pe planul înclinat la urcare (figura 3 a)) este:
 au  t u2
d  v0  t u  au  t u2 au  t u2
2  d  au  t u  
2
 (17)
v  a  t 2 2
 0 u u
Distanţa parcursă de corp pe planul înclinat la coborâre (figura 3 b)) este:
ac  t c2
d (18)
2
Din relaţiile (17) şi (18) rezultă:

2
g  (sin     cos  )  t u 
2
au  t u2 ac  t c2 t  a
   u   c    1 (19)
2 2  tc  au g  (sin     cos  )  3  t u 
 3
Simplificând cu g în relaţia (19) şi efectuând câteva simplificări avem:
 (tg   )  cos  1
 (tg   )  cos   3 1   1
    3  3    1    4    2    0,5 (20)
  45 
1   3

4. Un motor termic funcţionând după un ciclu Carnot, între temperaturile

t1  127  C (sursa caldă) şi t 2  27  C (sursa rece) absoarbe căldura Qprimit/ciclu =4 J.
Lucrul mecanic efectuat de acest motor, după 100 cicluri este:
a) 10 J; b) 50 J; c) 100 J; d) 20 J; e) 4 J; f) 40 J.
FIZICĂ 41 2010
Fizică
2010
Soluție:
Randamentul ciclului Carnot (figura 4) care lucrează între temperaturile t1 şi t2

se poate scrie astfel:
Q primit  Qcedat Lc T2 t  273

  1 1 2 
Q primit Q primit T1 t1  273
(21)
27  273 300 100
1 1   0,25
127  273 400 400
Fig. 4
Lucrul mecanic pe ciclu, Lc, rezultă din relaţia (21), ştiind că Qprimit/ciclu = 4 J:
Lc  0,25  4  1 J. (22)
Lucrul mecanic efectuat de motor după 100 cicluri va fi:
L  100  Lc  100  1  100 J. (23)
5. Un gaz poliatomic suferă o transformare adiabatică astfel încât raportul

V fin T
volumelor  e3 , (e fiind baza logaritmului natural). Raportul temperaturilor in
Vin T fin
este:
(in – iniţial; fin – final)

1 e 1
a) 1; b) ; c) ; d) 3  e ; e) e ; f) ;
e 2 2e
FIZICĂ 42 2010
Fizică
2010
Soluție:
Din ecuaţia transformării adiabate, se poate scoate raportul volumelor funcţie

de raportul temperaturilor iniţială respectiv finală, astfel:
 1
 -1  -1 T V 
Tin  Vin  T fin  V fin  in   fin   e3( 1) (24)
T fin  Vin 
  exponentul adiabatic, are valoarea:
Cp i
 unde Cv   R (25)
Cv 2
În relaţia (25), i are valoarea 6 pentru gaze poliatomice. În consecinţă: Cv  3  R

iar C p  Cv  R  4  R , din relaţia Robert-Mayer. Cu aceste valori, raportul
temperaturilor cerut în problemă, este:
4
Tin 3( 1)
 e3( 1)  e 3  e4  3  e. (26)
T fin
6. Raportul dintre căldura absorbită la presiune constantă, Q p , şi cea la volum

constant, Qv , de un gaz biatomic la încălzirea între aceleaşi temperaturi este:
a) 1; b) 1,2; c) 0,5; d) 1,4; e) 2; f) 0,7.
Soluție:
Căldura absorbită la presiune constantă, Q p este:
Qp  m  c p  (T2  T1 ) (27)
Căldura absorbită la volum constant, Qv este:
Qv  m  cv  (T2  T1 ) (28)
FIZICĂ 43 2010
Fizică
2010
relaţii în care:
c p  căldura masică la presiune constantă;
cv  căldura masică la volum constant;
m  masa gazului.
Raportul dintre căldura absorbită la presiune constantă, Q p , şi cea la volum

constant, Qv , este:
Qp m  c p  (T2  T1 ) c p
  (29)
Qv m  cv  (T2  T1 ) cv
Pentru gaze biatomice se cunoaşte:
 i 5
cv  2  R  2  R
 (30)
c  c  R  7  R
 p v
2
Înlocuind aceste rezultate în ecuaţia (29), raportul cerut este:

Qp 7
  1,4 . (31)
Qv 5
7. O sursă de tensiune debitează în circuitul exterior, un curent electric de

R
intensitate I  1 A . Dacă raportul dintre rezistenţa externă şi cea internă (a sursei)
r
este 4, cât este curentul de scurtcircuit?
a) 2,5 A; b) 5 A; c) 3 A; d) 0,5 A; e)  ; f) 0.
Soluție:
Intensitatea curentului I în circuitul dat (figura 5) este:

E
I (32)
Rr
FIZICĂ 44 2010
Fizică
2010
relaţie în care, E este tensiunea electromotoare a sursei.
Fig. 5
Dar curentul de scurtcircuit Isc, se poate determina anulând rezistenţa R:

E
I sc  (33)
r
Relaţia (32) devine astfel:
 R
 I sc  I  1    1  1  4  5 A.
E I sc
I  (34)
 R 1
R  r
r  1  
 r r
8. Randamentul unei surse de tensiune într-un circuit simplu în care rezistenţa

externă R este de 3 ori mai mare decât rezistenţa internă r (a sursei) este:
a) 50%; b) 30%; c) 75%; d) 80%; e) 10%; f) 25%.
Soluție:
Randamentul sursei de tensiune din circuitul simplu de curent continuu

(figura 5) se calculează ca fiind raportul dintre energia externă, Wext , utilă şi energia
generată de sursă, Wgen , astfel:
Wext I 2  R  t R 1 1 1 3
  2       0,75  75%. (35)
Wgen I  R  r   t R  r 1  r 1  r 1
1 4
R 3 r 3
relaţie în care t este durata de timp.

FIZICĂ 45 2010
Fizică
2010
9. Un cablu multifilar de lungime l din cupru, având rezistivitatea  Cu , are

rezistenţa electrică R. Considerând diametrul unui fir d, numărul de fire din cablu
este:
4   Cu  l  Cu  l  Rd2  Cu  l  d 2  Cu  d 2 4    R   Cu
a) ; b) ; c) ; d) ; e) ; f) .
 Rd 2
4   R  d 2
4   Cu  l  R   R l l d2
Soluție:
Rezistenţa electrică a unui fir din componenţa cablului multifilar (figura 6), se
poate scrie:
Cu  l 4  Cu  l
rfir   (36)
 d2  d2
4
Fig. 6
Având în vedere că rezistenţa electrică a cablului multifilar R, se obţine prin

legarea în paralel a firelor componente, se poate scrie:
1 1 1 1 1
    ...  (37)
R rfir rfir rfir rfir
 
n
unde n este numărul de fire din cablu.
Din relaţia (37) avem că:
1 n r 4  Cu  l
  n  fir  (38)
R rfir R   Rd2
FIZICĂ 46 2010
Fizică
2011
1. Un corp se deplasează rectiliniu sub acţiunea unei forţe orizontale a cărei

dependenţă de poziţie este dată de relaţia F x   2 x  10 (N). Lucrul mecanic efectuat
de această forţă la deplasarea corpului între punctele de coordonate x1  5 m şi
x2  10 m, este:
a) 75 J; b) 50 J; c) 60 J; d) 125 J; e) 80 J; f) 175 J.
Soluție:
Folosind metoda integrală de obţinere a lucrului mecanic efectuat de o forţă,
Fig. 1
între cele două puncte de coordonate x1  5 m şi x2  10 m, (figura 1) se poate
scrie:
x2 10
 x2   x2 
x2 x2
L1, 2   F x dx   2 x  10dx   2  10 x    2  10 x   125 J. (1)

x1 x1  2  x1  2 5
2. Un automobil accelerează timp de 10 s din repaus până la viteza de 30 m/s.

Spaţiul parcurs de automobil în acest interval de timp este:
a) 250 m; b) 300 m; c) 350 m; d) 100 m; e) 150 m; f) 200 m.
Soluție:
Viteza parcursă de automobil în mişcarea uniform accelerată este:
v  v0  a  t (2)
unde v0 este viteza iniţială a automobilului, a este acceleraţia acestuia iar t
este timpul de accelerare. Din enunţul problemei, automobilul începe mişcarea
uniform accelerată din repaus, deci,
v0  0 (3)
FIZICĂ 47 2011
Fizică
2011
În aceste condiţii, din ecuaţia (2), se obţine acceleraţia mişcării:

v 30
a   3 m 2 / s. (4)
t 10
Ecuaţia spaţiului parcurs de automobil în mişcarea uniform accelerată este:
a  t2
s  s0  v0  t  (5)
2
Deoarece, automobilul pleacă din repaus, spaţiul iniţial parcurs este:
s0  0 (6)
Înlocuind ecuaţiile (3) şi (6) în (5), rezultă spaţiul parcurs de automobil în
intervalul de timp dat:
a  t 2 3  102
s   150 m. (7)
2 2
3. Un corp de masă m = 1 kg, cade liber de la înălţimea h = 45 m. Cunoscând

2
g  10 m/s , energia cinetică pe care o are corpul chiar înainte de impactul său cu
solul este:
a) 100 J; b) 600 J; c) 750 J; d) 300 J; e) 450 J; f) 900 J.
Soluție:
Pentru rezolvarea problemei, în absenţa frecărilor, se poate utiliza relaţia de
conservare a
Fig. 2
energiei totale a corpului în starea iniţială (A) respectiv finală (B), (figura 2) a
căderii libere a acestuia:
m  v A2 m  vB2
m  g  hA   m  g  hB  (8)
2 2
FIZICĂ 48 2011
Fizică
2011
relaţie în care hk k  A; B reprezintă înălţimea în A, respectiv B, iar vk k  A; B

reprezintă viteza în A, respectiv B.
Din enunţul problemei se cunoaşte că:
v A  0;
 (9)
hB  0.
Relaţia (8) devine:

m  vB2
m  g  hA  (10)
2
Relaţia (10) ne dă chiar energia cinetică a corpului, înainte de impactul cu

solul:
m  vB2
Ec   m  g  hA  1  10  45  450 J. (11)
2
4. O maşină termică funcţionează după un ciclu Carnot între temperaturile

T1 = 1200 K şi T2 = 300 K. Lucrul mecanic efectuat într-un ciclu este L = 3 kJ.
Căldura primită de la sursa caldă este:
a) 6 kJ; b) 3 kJ; c) 2 kJ; d) 1 kJ; e) 5 kJ; f) 4 kJ.
Soluție:
Ciclul Carnot este figurat în figura 3:
Fig. 3
FIZICĂ 49 2011
Fizică
2011
Lucrul mecanic pe ciclu este:

Lciclu  Qprimit  Qcedat (12)
unde Qprimit este cantitatea de căldură primită de la sursa caldă, pe ciclu, iar
Qcedat este cantitatea de căldură cedată la sursa rece, pe ciclu.
Randamentul ciclului Carnot este, prin definiţie:

Lciclu Q  Qcedat Q T
  primit  1  cedat  1  2 (13)
Qprimit Qprimit Qprimit T1
În relaţia (13), T1  T1a este temperatura sursei calde, iar T2  T2b este temperatura
sursei reci.
Din relaţia (13), căldura primită de la sursa caldă este:
Lciclu 3  103 3  103
Q primit     4  103 J  4 kJ. (14)
T2 300 0,75
1 1
T1 1200
5. Un gaz ideal cu căldura molară la volum constant Cv = 3R/2 (R este constanta

universală a gazului ideal) suferă o destindere izobară. Raportul dintre lucrul mecanic
efectuat de gaz şi căldura primită de acesta este:
a) 3/5; b) 5/2; c) 5/3; d) 2/5; e) 3/4; f) 2/3.
Soluție:
Ecuaţiile de stare ale gazului la începutul transformării (indice 1), respectiv la
sfârşitul transformării (indice 2), sunt:
 p1  V1    R  T1
 (15)
 p2  V2    R  T2
relaţie în care: p este presiunea, v este volumul, T este temperatura,  este

numărul de moli, iar R este constanta universală a gazului perfect.
Transformarea fiind o destindere izobară,
p1  p2  p (16)
FIZICĂ 50 2011
Fizică
2011
Înlocuind (16) în (15) şi scăzând ecuaţiile de stare (indice 2 – indice 1), rezultă
lucrul mecanic efectuat de gaz:
Lefectuat  p  V2  V1     R  T2  T1  (17)
Căldura primită de gaz în transformarea izobară, este:
Qprimit    C p  T2  T1  (18)
unde C p este căldura molară la presiune constantă, care din relaţia Robert-
Mayer, rezultă:
C p  Cv  R (19)
Raportul dintre lucrul mecanic efectuat de gaz şi căldura primită de acesta,

este:
Lefectuat   R  T2  T1  R R R 2
     . (20)
Qprimit   C p  T2  T1  C p Cv  R 3  R  R 5
2
6. Un gaz ideal cu căldura molară la volum constant Cv = 5R/2 (R este constanta

universală a gazului ideal) se află la temperatura T  1600 K. Cunoscând că în cursul
unei răciri adiabatice volumul gazului creşte de 32 de ori, temperatura la care ajunge
gazul este:
a) 500 K; b) 400 K; c) 800 K; d) 1000 K; e) 200 K; f) 600 K.
Soluție:
Din relaţia Robert-Mayer, rezultă căldura molară la presiune constantă:
5 7
C p  Cv  R   R  R   R. (21)
2 2
Exponentul adiabatic al transformării este:

7
Cp 2  R 7
   . (22)
Cv 5  R 5
2
FIZICĂ 51 2011
Fizică
2011
Aplicând ecuaţia transformării adiabatice în funcţie de temperatură şi volum,

obţinem:
T1  V1 1  T2  V2 1 (23)
Prin enunţ,
V2  32  V1  25  V1 (24)
Din ecuaţia (23) rezultă temperatură cerută,
 1  1
V   V 
T2  T1   1   T1   5 1   T1  2 5 1 (25)
 V2   2  V1 
Înlocuind exponentul adiabatic obţinut în ecuaţia (22), rezultă:

7 
5 1 1600
T2  T1  2 5 
 T1  22  1600  22   400 K (26)
4
7. Un generator electric având rezistenţa internă 0,4 Ω alimentează un

consumator, randamentul de transfer al energiei de la generator la consumator fiind
50%. Dacă înlocuim generatorul cu un altul având rezistenţa internă 0,1 Ω,
randamentul de transfer al energiei de la generator la consumator devine:
a) 60%; b) 90%; c) 25%; d) 30%; e) 42%; f) 80%.
Soluție:
Notăm cu 1 , randamentul de transfer al energiei de la generatorul iniţial la
consumator egal cu 50% şi cu r1 rezistenţa internă a generatorului:
Wext1 I12  R  t R
1   2  . (27)
Wgen1 I1  R  r1   t R  r1
Dacă înlocuim generatorul cu un altul cu rezistenţa internă r2 , randamentul

va fi:
Wext 2 I 22  R  t R
2    . (28)
Wgen2 I 2  R  r2   t R  r2
2
FIZICĂ 52 2011
Fizică
2011
În relaţiile (27) şi (28), I1 şi I 2 sunt intensităţile curenţilor în situaţia

cu generatorul 1 respectiv generatorul 2, R este rezistenţa exterioară a circuitului,
t fiind intervalul de timp considerat. De asemenea, Wext
i 1; 2
este energia debitată în i
circuitul exterior şi Wgen i i 1; 2

este energia generatorului în cele două situaţii (date de
indicii 1 şi 2).
Din ecuaţia (27) se explicitează rezistenţa exterioară a circuitului:
  r1
R (29)
1  1
Randamentul de transfer al energiei de la generatorul 2 la consumator devine:

1  r1
1  1 1  r1 r1 0,4 0,4
2       80%. (30)
1  r1
 r2 1  r1  r2   r2 r1  r2 
r2
0,4  0,1 
0,1 0,5
1  1 1 0,5
8. Curentul de scurtcircuit al unui acumulator este I s  30 A. Dacă la bornele

acumulatorului se conectează un rezistor cu rezistenţa R = 2 Ω curentul devine I  5
A. Rezistenţa internă a acumulatorului este:
a) 1 Ω; b) 2 Ω; c) 1,4 Ω; d) 0,4 Ω; e) 0,2 Ω; f) 0,8 Ω.
Soluție:
Legea lui Ohm scrisă pentru un acumulator cu o rezistenţă internă, r , care este
conectat la un rezistor cu rezistenţa electrică, R este:
E
I (31)
Rr
relaţie în care I este intensitatea curentului în circuitul dat, iar E este tensiunea
electromotoare a acumulatorului.
Curentul de scurtcircuit al acumulatorului este:

E
Is  (32)
r
FIZICĂ 53 2011
Fizică
2011
de unde rezultă tensiunea electromotoare a acumulatorului,

E  Is  r (33)
Egalând tensiunea electromotoare E din (31) în (33) rezultă:

I  R  r   I s  r (34)
Rezistenţa internă a acumulatorului r rezultă din relaţia (34):

I 5 5 2
r  R  2  2   0,4  . (35)
Is  I 30  5 25 5
9. Patru rezistoare identice se leagă mai întâi în serie, apoi în paralel. Raportul
dintre rezistenţa echivalentă când rezistoarele sunt legate în serie şi rezistenţa
echivalentă când rezistoarele sunt legate în paralel este:
a) 1/4; b) 16; c) 8; d) 4; e) 1/16; f) 1/8.
Soluție:
Fie R rezistenţa electrică a unui singur rezistor. Rezistenţa echivalentă pentru

legarea în serie a rezistoarelor este:
4
Rechiv serie   R  4  R. (36)
1
Pentru legarea în paralel a celor patru rezistoare identice, rezistenţa echivalentă

este dată de relaţia:
4
1 1 4 R
   Rechiv paralel  . (37)
Rechiv paralel 1 R R 4
Raportul cerut în problemă este:

Rechiv serie 4 R
  16 (38)
Rechiv paralel R
4
FIZICĂ 54 2011
Fizică
2012
1. Alegeţi mărimea fizică vectorială din următoarele mărimi fizice:
a) energia; b) masa; c) lucrul mecanic; d) forţa; e) constanta elastică; f) coeficientul

de frecare.
Soluție:
Analizând variantele de răspuns oferite, se constată că singura mărime fizică

vectorială este forţa (pe care o putem defini conform principiului al doilea al
  
mecanicii, F  m  a , unde m este masa corpului, iar a , acceleraţia, o mărime
vectorială). Toate celelalte variante de răspuns definesc constante sau mărimi fizice
scalare.
2. Expresia formulei lui Galilei pentru un corp aruncat în sus în câmp

gravitaţional cu viteza iniţială v0 şi care ajunge la viteza v la înălţimea h faţă de
punctul de lansare are expresia:
a) v  v0  2 gh ; b) v  2 gh ; c) v2  v02  2 gh ; d) v  v02  2 gh ; e) v  v02  2 gh ; f) v2  v02  2 gh .
Soluție:
Considerăm un corp de masă m care este aruncat pe verticală din poziţia A în

poziţia B (vezi figura 1). Mişcarea corpului este uniform încetinită, fără frecare. De
asemenea, considerăm că în poziţia A corpul se află pe suprafaţa solului.
Pentru a afla ecuaţia mişcării (formula lui Galilei), putem aplica două metode
şi anume:
I) Scrierea ecuaţiei mişcării uniform încetinite a corpului aruncat pe verticală

în câmp gravitaţional;
II) Utilizarea ecuaţiei conservării energiei mecanice totale în poziţiile A şi B.
FIZICĂ 55 2012
Fizică
2012
g h
v0
Fig. 1
I) Ecuaţia spaţiului parcurs de corp de la A la B în mişcarea uniform încetinită,

în câmpul gravitaţional este:
g  t2
h  v0  t  (1)
2
Iar viteza pe care corpul o va avea în poziţia B este:

v  v0  g  t (2)
Pentru a afla spaţiul parcurs de corp, trebuie eliminat timpul între ecuaţiile (1)
şi (2). Astfel, din (2) se obţine timpul t:
v0  v
t (3)
g
Înlocuind timpul t din (3) în ecuaţia spaţiului parcurs de corp (1), se obţine:
2
v  v g  v0  v 
h  v0  0     (4)
g 2  g 
Ridicând la pătrat şi aducând la acelaşi numitor în (4), avem:
2  h  g 2  2  v02  g  2  v0  v  g  v02  g  v 2  g  2  v0  v  g (5)
Efectuând simplificările necesare şi împărţind cu g în (5), rezultă:
2  g  h  v02  v 2 (6)
Sau:
v 2  v02  2  g  h (7)
FIZICĂ 56 2012
Fizică
2012
II) Conservarea energiei mecanice totale a corpului, între poziţiile A şi B, se

scrie:
m  v02 m  v 2
  m g h (8)
2 2
Aducând la acelaşi numitor şi simplificând cu masa m în (8), rezultă:
v02  v 2  2  g  h (9)
Sau:
v 2  v02  2  g  h (10)
3. Asupra unui resort cu constanta elastică k  100 N/m acţionează o forţă de 10 N.

Energia potenţială elastică înmagazinată în resort este egală cu:
a) 0,1 J; b) 0,3 J; c) 0,5 J; d) 0,7 J; e) 0,8 J; f) 0,95 J.
Soluție:
Energia potenţială elastică este egală cu lucrul mecanic efectuat împotriva

forţei elastice pentru a deplasa resortul din poziţia de echilibru cu o anumită distanţă
x faţă de aceasta:
x
E p   [ F x ]dx (11)
0
În ecuaţia (11), forţa elastică F x  , este:
F  x   k  x (12)
Unde k este constanta elastică a resortului.
Înlocuind ecuaţia (12) în (11) se obţine:
k  x2
x x
E p   [ k  x ]dx   k  x dx  (13)
0 0
2
FIZICĂ 57 2012
Fizică
2012
Deplasarea x a resortului, după aplicarea forţei F, este în modul, conform

ecuaţiei (12):
F 10
x   101 m (14)
k 100
Înlocuind valoarea lui x din (14) şi cea a constantei elastice k din enunţ, în
ecuaţia (13), se obţine energia potenţială:
Ep 
k  x 2 100  101

  2

1
 0,5 J (15)
2 2 2
4. O sursă cu tensiunea electromotoare E şi rezistenţa internă r alimentează un

rezistor cu rezistenţa R . Tensiunea la bornele sursei are expresia:
ER Er E ER ER Er
a) ; b) ; c) ; d) ; e) ; f) .
Rr Rr Rr R  2r 2R  r 2R  r
Soluție:
Considerăm circuitul de curent continuu din figura 2.
E, r
Fig. 2
Conform Legii lui Ohm, intensitatea curentului electric care parcurge acest
circuit este:
E
I (16)
Rr
FIZICĂ 58 2012
Fizică
2012
Tensiunea la bornele sursei va avea expresia:

E
U  I R  R (17)
Rr
La acelaşi rezultat se poate ajunge şi scriind bilanţul tensiunilor din circuit,

astfel:
E U u (18)
Unde u este tensiunea internă a sursei:

E
u  I r  r (19)
Rr
Tensiunea la borne U va fi deci (din ecuaţia 18):

E ER  Er  Er ER
U  E u  E  r   (20)
Rr Rr Rr
5. Care este expresia rezistenţei echivalente a unei grupări de doi rezistori R1 şi R2

legaţi în paralel:
R1  R2 R2 R2 R R R
a) R1  R2 ; b) ; c) 2 ; d) 1 ; e) 1 2 ; f) 1 .
R1  R2 R1 R2 R1  R2 R2
Soluție:
Pentru a determina rezistenţa echivalentă a unei grupări de doi rezistori R1 şi R2

legaţi în paralel, considerăm un circuit de curent continuu fictiv, prin care alimentăm
această grupare de la o sursă de tensiune electromotoare E, având rezistenţa r, vezi
figura 3.
Intensitatea curentului I din circuit, rezultă conform Legii lui Ohm astfel:
E
I (21)
Rechiv.  r
FIZICĂ 59 2012
Fizică
2012
în care Rechiv.  RAB , este rezistenţa echivalentă a grupării celor doi rezistori R1 şi
R2 legaţi în paralel.
Din Legea I a lui Kirchhoff scrisă pentru nodul A, rezultă:
I  I1  I 2 (22)
Aplicăm acum Legea a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiurile I respectiv II, din
figura 3, astfel:
I1 R1
A B
I
I2 R2 II
I
E, r
Fig. 3
Ochiul I:
I1  R1  I 2  R2  0 (23)
Ochiul II:
I  r  I 2  R2  E (24)
Înlocuind I1  I  I 2 , din ecuaţia (22), în ecuaţia (23), rezultă:
I  I 2   R1  I 2  R2  I  R1  R1  R2   I 2  0 (25)
De aici rezultă intensitatea curentului I2, astfel:

R1
I2  I  (26)
R1  R2
Înlocuind acest rezultat în (24) avem:

R1  R2
I r  I  E (27)
R1  R2
FIZICĂ 60 2012
Fizică
2012
Din ecuaţia (27), intensitatea curentului I în circuit rezultă:

E
I (28)
R1  R2
r
R1  R2
Identificând acum ecuaţia (28) cu ecuaţia (21), rezultă rezistenţa echivalentă

Rechiv. a grupării de doi rezistori R1 şi R2 legaţi în paralel:
R1  R2
Rechiv.  (29)
R1  R2
6. Valorile nominale înscrise pe un bec sunt: 220V, 100W. Rezistenţa electrică a

becului aprins este:
a) 112 Ω; b) 216 Ω; c) 364 Ω; d) 484 Ω; e) 568 Ω; f) 712 Ω.
Soluție:
Conform definiţiei, puterea în circuitul electric care alimentează becul este:
P U  I (30)
unde U este tensiunea la bornele becului iar I este intensitatea curentului

electric care trece prin becul aprins.
Intensitatea curentului electric I este:

U
I (31)
R
unde R este rezistenţa electrică a becului aprins.
Înlocuind ecuaţia (31) în (30), rezultă:
U2 U 2 2202
P R   222  484  (32)
R P 100
FIZICĂ 61 2012
Fizică
2012
7. În SI căldura specifică se exprimă în:

a) J/kg; b) J/(kmol·K); c) J/(kg·K); d) J·K/kg; e) J/K; f) kg/(J·K).
Soluție:
Cantitatea de căldură Q este:
Q  m  c  T (33)
Conform definiţiei, căldura specifică c, reprezintă cantitatea de căldură Q

necesară unităţii de masă m, pentru a-şi ridica temperatura T cu un Kelvin.
Din (33), rezultă căldura specifică c:
Q
c (34)
m  T
Din punct de vedere al unităţilor de măsură, relaţia (34) se scrie:
c  Q  J (35)

m T  kg  K
8. Lucrul mecanic efectuat de  moli de gaz ideal într-o destindere izotermă din
starea iniţială cu parametrii  p1 ,V1  în starea finală cu parametrii  p2 ,V2  este:
p2 V2
a) L   p2  p1 V2  V1  ; b) L   RT ln ; c) L  pV ; d) L   CV T ; e) L   RT ln ; f)
p1 V1
L   RT .
Soluție:
Ecuaţia de stare pentru gazul ideal, în condiţii de temperatură constantă, se

scrie pentru starea iniţială (1) respectiv (2), astfel:
p1  V1    R  T (36)
p2  V2    R  T (37)
sunt relaţii în care R este constanta universală a gazului ideal.

FIZICĂ 62 2012
Fizică
2012
Ţinând cont de (36) şi (37) se poate generaliza că, pentru o destindere

izotermă:
p  V  p1  V1  p2  V2 (38)
Lucrul mecanic efectuat de  moli de gaz ideal într-o destindere izotermă din
starea iniţială cu parametrii  p1 ,V1  în starea finală cu parametrii  p2 ,V2  este:
2 2 2
dV dV V
L1, 2   p  dV    R  T    R T     R  T  ln 2 (39)
1 1
V 1
V V1
9. Un gaz parcurge o transformare izocoră în care masa sa rămâne constantă, iar

presiunea se dublează. Energia internă:
a) se reduce la jumătate; b) se dublează; c) rămâne constantă; d) creşte de trei ori;

e) creşte de patru ori; f) nu se poate calcula.
Soluție:
Dacă notăm cu indice 1 starea iniţială şi cu indice 2 starea finală a gazului,

ecuaţiile de stare ale gazului ideal se scriu astfel:
Starea iniţială:
R
p1  V  m   T1 (40)

Starea finală:
R
p2  V  m   T2 (41)

Relaţii în care: p – presiunea, V – volumul, m – masa, R – constanta universală

a gazului ideal, μ – masa molară a gazului, T – temperatura.
FIZICĂ 63 2012
Fizică
2012
Împărţind ecuaţia (41) la (40) avem:

T2 p2 2  p1
  2 (42)
T1 p1 p1
Energia internă este:
- în starea iniţială:
U1  m  cv  T1 (43)
- în starea finală:
U 2  m  cv  T2 (44)
Relaţii în care cv – căldura masică la volum constant.
Raportul dintre energia internă finală şi cea iniţială, respectiv (44):(43) este:
U 2 T2
 (45)
U1 T1
T2
Înlocuind raportul din (42), rezultă că:
T1
U2
2 (46)
U1
FIZICĂ 64 2012
Fizică
2013
1. Un automobil cu masa de 1200 kg porneşte din repaus şi după 1 km de

deplasare pe plan orizontal, atinge viteza de 40 m/s; se cunoaşte g = 10 m/s 2. Dacă
forţa de frecare este de 300 N, atunci forţa de tracţiune a motorului este:
a) 630 N; b) 150 N; c) 1260 N; d) 600 N; e) 300 N; f) 512 N.
Soluție:
Automobilul se deplasează uniform accelerat, plecând din repaus.
Ecuaţia spaţiului parcurs se scrie în acest caz astfel:
a  t2
s  s0  v0  t  (1)
2
relaţie în care:
s0  0 – spaţiul iniţial al mişcării;

v0  0 – viteza iniţială;
t – timpul;
a – acceleraţia mişcării.
Înlocuind în (1) rezultă:
a  t2
s (2)
2
Ecuaţia vitezei într-o mişcare uniform accelerată se scrie:
v  v0  a  t (3)
Ţinând cont că viteza iniţială este nulă, viteza este:
v  a t (4)
Înlocuind relaţia (4) în (1), se poate obţine timpul necesar deplasării

automobilului:
2  s 2  1000
t   50 s. (5)
v 40
FIZICĂ 65 2013
Fizică
2013
În aceste condiţii, acceleraţia mişcării rezultă din (4):
v 40
a   0,8 m/s. (6)
t 50
Fig. 1
Scriind acum legea a doua a dinamicii pentru automobilul nostru care se

deplasează cu acceleraţia a şi asupra căruia acţionează pe direcţia mişcării, forţele de
tracţiune, respectiv frecare (vezi figura 1), obţinem:
Ft  Ff  m  a (7)
Din (7) rezultă forţa de tracţiune a motorului, adică:
Ft  Ff  m  a  300  1200  0,8  300  960  1260 N. (8)
2. Ecuaţia mişcării unui mobil este xt   2t 2  6t  5 (unde x se măsoară în metri şi

timpul în secunde). Care este spaţiul parcurs în secunda a treia?
a) 2 m; b) 10 m; c) 31 m; d) 42,5 m; e) 16 m; f) 25 m.
Soluție:
Spaţiul parcurs în secunda a treia rezultă utilizând ecuaţia spaţiului dată în

enunţul problemei astfel:
 
x  x3  x2  2  32  6  3  5  2  22  6  2  5  31  15  16 m. (9)
FIZICĂ 66 2013
Fizică
2013
3. Un fir rezistă fără să se rupă, la ridicarea unui corp de masă m1 cu o anumită

acceleraţie. Acelaşi fir rezistă fără să se rupă şi la coborârea unui corp de masă m2 cu
aceeaşi acceleraţie. Masa unui corp care să poată fi ridicat sau coborât uniform cu
ajutorul aceluiaşi fir, fără rupere, este:
2  m1  m2 m m 2  m1  m2
a) ; b) m1  m2 ; c) 1 2 ; d) ; e) 2  m1  m2  ; f) 2  m1  m2 .
m1  m2 m1  m2 m1  m2
Soluție:
În figura 2 a) este prezentată prima situaţie şi anume aceea în care corpul de

masă m1 este ridicat cu acceleraţia a, iar în figura 2 b) este prezentată situaţia în care
corpul de masă m2 este coborât cu aceeaşi acceleraţie a.
Fig. 2
Aplicând principiul al doilea al dinamicii în cazul celor două situaţii, rezultă

sistemul:
T  m1  g  m1  a
 (10)
m2  g  T  m2  a
Eliminând acceleraţia a între cele două ecuaţii, rezultă tensiunea în fir T:
m1  m2
T  2 g (11)
m1  m2
FIZICĂ 67 2013
Fizică
2013
Masa m a unui corp care să poată fi ridicat sau coborât uniform cu

ajutorul aceluiaşi fir, fără rupere, rezultă conform aceluiaşi principiu al doilea
(vezi figura 2 c):
La ridicare: T  m  g  0 (12)
La coborâre: m  g  T  0 (13)
Particularitatea reiese din faptul că în acest caz, atât la ridicarea cât şi la

coborârea corpului de masă m, mişcarea este uniformă (v = constant, deci acceleraţia
este nulă) iar tensiunea maximă din fir, astfel încât acesta să nu se rupă, este chiar cea
determinată cu relaţia (11).
Din relaţiile (12) şi (13) rezultă că:
T  m g (14)
Identificând T din (11) şi (14) şi simplificând cu g avem masa corpului m:
m1  m2
m  2 (15)
m1  m2
4. O maşină termică ideală ce funcţionează după un ciclu Carnot absoarbe căldura

de 90 kJ şi efectuează lucrul mecanic de 30 kJ. Temperatura sursei calde este mai
mare decât a celei reci de:
a) 1,75 ori; b) 3 ori; c) 1,5 ori; d) 1,8 ori; e) 2,25 ori; f) 2 ori.
Soluție:
Problema se rezolvă utilizând expresia randamentului ciclului Carnot:
Qabsorbit  Qcedat L T
   1  sursa rece (16)
Qprimit Qprimit Tsursa caldă
FIZICĂ 68 2013
Fizică
2013
Din (16) rezultă că:
1
Tsursa caldă   Tsursa rece (17)
L
1
Qprimit
Înlocuind cu datele problemei, se obţine:
1
Tsursa caldă  T  1,5  Tsursa rece (18)
30 sursa rece
1
90
5. Să se spună de ce tip este transformarea în care este îndeplinită condiţia

3   T  constant; masa gazului este constantă, mărimea  este densitatea gazului, iar
T este temperatura sa absolută.

a) izobară; b) izocoră; c) adiabatică; d) izotermă; e) nu se poate da un răspuns;
f) la energie internă constantă.
Soluție:
Ecuaţia de stare a gazului ideal se scrie:

m
p V   R  T   R T (19)

relaţie în care p este presiunea, 𝜈 este numărul de moli, 𝜇 este masa molară, R
este constanta universală a gazului ideal, iar T este temperatura absolută.
Din (19) dacă împărţim cu volumul V, avem:

R
p   T (20)

Condiţia 3   T  constant din enunţul problemei se poate ridica la puterea a
treia astfel încât putem scrie că:
  T  constant
FIZICĂ 69 2013
Fizică
2013
Având în vedere că raportul R /  reprezintă tot o constantă şi ţinând cont de

relaţia (20), rezultă că:
p  constant (21)
Transformarea este izobară.
6. Un gaz ideal este comprimat izoterm de la 8 x 10 -3 m3 la 6 x 10-3 m3 astfel încât

presiunea creşte cu 8 x 103 N/m2 . Presiunea iniţială a gazului devine:
a) 2 atm; b) 570 N/m2; c) 0,47 x 105 N/m2; d) 0,24 x 105 N/m2; e) 2,1 x 105 N/m2;
f) 0,5 x 105 N/m2.
Soluție:
Dacă notăm cu indice 1 starea iniţială a gazului şi cu 2 starea finală, 𝜈 numărul

de moli şi R constanta universală a gazului ideal, ecuaţia transformării izoterme se
scrie:
p1  V1  p2  V2    R  T (22)
Din enunţ se cunoaşte că:
p2  p1  8000 (23)
Înlocuind în (22) rezultă p1:
V2 6  102
p1   p1  8000     p1  8000   (24)
V1 8  102
Simplificând și aducând la acelaşi numitor, presiunea p1 este:
8  p1  6  p1  48000  2  p1  48000  p1  0,24 105 N.
FIZICĂ 70 2013
Fizică
2013
7. Rezistenţa circuitului exterior al unei surse cu t.e.m. E = 1,5 V este R = 2 Ω.

Dacă tensiunea electrică la bornele sursei este U = 1 V, atunci rezistenţa internă a
sursei este:
a) 0,5 Ω; b) 0,7 Ω; c) 2,1 Ω; d) 1,5 Ω; e) 1 Ω; f) 2 Ω.
Soluție:
Tensiunea la borne se scrie:
U  I R (25)
Din (25) se poate determina intensitatea curentului în circuit:
U 1
I   0,5 A. (26)
R 2
Din legea lui Ohm pentru circuitul dat, putem scrie:
E U  I  r (27)
relaţie în care r este rezistenţa internă a sursei cerută în problemă:
E  U 1,5  1
r   1 . (28)
I 0,5
8. O sursă are randamentul η1 = 0,4, iar alta ce debitează pe aceeaşi rezistenţă

exterioară are randamentul η2 = 0,3. Atunci când se conectează în serie cele două
surse şi debitează pe aceeaşi rezistenţă, randamentul grupării este:
a) 0,15 b) 0,1; c) 0,14; d) 0,7; e) 0,206; f) 0,12.
Soluție:
Notând cu R rezistenţa exterioară a circuitului, şi t intervalul de timp
considerat, randamentul sursei se determină ca raport între energia utilă şi cea
debitată de sursa respectivă, astfel:
- Pentru sursa 1:
Wext1 I12  R  t R 1
1   2   . (29)
Wgen1 I1  R  r1   t R  r1 1  r1
R
FIZICĂ 71 2013
Fizică
2013
- Pentru sursa 2:
Wext 2 I12  R  t R 1
2     . (30)
Wgen2 I1  R  r2   t R  r2 1  r2
2
R
În cazul conectării în serie a celor două surse, randamentul grupării devine:
Wext I 2  R  t R 1
  2   . (31)
Wgen I  R  r1  r2   t R  r1  r2 1  1  r2
r
R R
Din (29) respectiv (30) identificăm:
 r1 1
1  R  
 1
 (32)
 r2  1  1
 R  2
Înlocuind (32) în (31), avem randamentul grupării serie:
1 1 0,12 0,12
 .    0,206. (33)
1

1
1
1

1
1 0,3  0,4  0,12 0,58
1 2 0,4 0,3
9. Un fierbător electric alimentat la o priză cu tensiunea nominală U = 220V

determină fierberea unei cantităţi de apă dintr-un vas, în timpul t1  600 s . Un al doilea
fierbător electric alimentat la aceeaşi priză, determină fierberea aceleaşi cantităţi de
apă din acelaşi vas, în timpul t2  5 minute. Să se determine în cât timp tx va fierbe
aceeaşi cantitate de apă din acelaşi vas, dacă ambele fierbătoare electrice, introduse în
vas, sunt alimentate simultan, în paralel, la aceeaşi priză.
a) tx = 450 s; b) tx = 350 s; c) tx = 40 s; d) tx = 1,5 min; e) tx = 52,5 s; f) tx = 200 s.
Soluție:
Energia electrică se va transforma în întregime într-o cantitate de căldură

necesară fierberii unei aceeaşi cantităţi de apă m care va fi încălzită cu diferenţa de
temperatură T . Această transformare este oglindită de următoarele ecuaţii:
- Pentru fierbătorul electric 1:

U  I1  t1  m  c  T (34)
FIZICĂ 72 2013
Fizică
2013
- Pentru fierbătorul electric 2:

U  I 2  t2  m  c  T (35)
- Pentru situaţia în care cele două fierbătoare electrice legate în paralel sunt
introduse în acelaşi vas care conţine aceeaşi cantitate de apă ca în situaţiile anterioare:
U  I1  t x  m  c  T (36)
relaţie în care intensitatea curentului electric I este:
I  I1  I 2 (37)
Din relaţiile (34) şi (35) avem că:
t1 600
I 2  I1   I1   2  I1 (38)
t2 300
În acelaşi timp, egalând membrul stâng din relaţiile (34), (35), (36) şi
simplificând cu tensiunea U, rezultă:
I1  t1  I 2  t2  I  t x (39)
Din (39) se poate determina timpul solicitat tx în funcţie de t1, respectiv t2,
astfel:
I1 I I1 1
t x  t1   t1  1  t1    t1 (40)
I I1  I 2 I1  2  I1 3
I2 I 2  I1 2
t x  t2   t2  2  t2    t2 (41)
I I1  I 2 I1  2  I1 3
Înlocuind cu valorile numerice se obţine:
1 2
t x   600   300  200 s. (42)
3 3
FIZICĂ 73 2013
Fizică
2014
1. O forţă orizontală F=10 N imprimă unui corp de masă m = 1 kg așezat pe un

plan orizontal o acceleraţie a = 4 m/s2 ( g  10 m / s 2 ). Coeficientul de frecare la
alunecare are valoarea:
a) 0,6; b) 0,4; c) 0,2; d) 0,8; e) 0,5; f) 0,3.
Soluție:
Din cea de a doua lege a dinamicii aplicată corpului de masă m (figura 1) care
se deplasează pe direcția Ox, rezultă:
Fig. 1
ma  F  Ff (1)
Scriind echilibrul corpului pe axa Oy, avem:
N G  0 (2)
Dar,
Ff   N  G   mg (3)
Înlocuind (3) în (1) rezultă coeficientul de frecare la alunecare  , astfel:
F  ma F a 10 4 6
       0, 6 (4)
mg mg g 110 10 10
FIZICĂ 74 2014
Fizică
2014
2. Unitatea de măsură în SI a modulului de elasticitate (modulul lui Young) este:

a) N  m 2 ; b) N  m 1 ; c) N  m ; d) kg  m 1s 2 ; e) N  s  m 1 ; f) adimensională.
Soluție:
Cunoscând relația clasică ce introduce modulul de elasticitate, E:

F l
 E (5)
S l
și observând că alungirea relativă ( l l ) este adimensională, atunci unitatea de

măsură a modulului de elasticitate, E este:
F kg  m  s 2
E    kg  m1  s 2 (6)
S m2
3. Un corp aruncat pe direcţie verticală de jos în sus are la înălţimea h  15 m o

energie cinetică ce reprezintă o treime din energia lui potenţială.
Viteza iniţială cu care a fost lansat corpul este ( g  10 m / s 2 ):
a) 16 m / s ; b) 10 m / s ; c) 15 m / s ; d) 8 m / s ; e) 20 m / s ; f) 12 m / s .
Soluție:
Problema se poate rezolva utilizând conservarea energiei totale a corpului,

energie evaluată la înălțimea curentă ( H  h ) respectiv la nivelul solului, în punctul
de aruncare pe verticală ( H  0 ):
Etotală  EH h  EH 0 (7)
relație în care:
m  vH2 h
EH  h   mgh (8)
2
m  v02
EH  0  (9)
2
unde v0 este viteza inițială cu care a fost lansat corpul.
FIZICĂ 75 2014
Fizică
2014
Introducând (8) și (9) în (7), rezultă:
v0  vH2 h  2 gh (10)
Din enunțul problemei, utilizăm faptul că energia cinetică reprezintă o treime

din energia potenţială a corpului la înălțimea  H  h  :
m  vH2 h 1 1
Ec   E p  mgh (11)
2 3 3
Din relația (11), avem:

2
vH2  h  gh (12)
3
Înlocuind acest rezultat în (10), viteza inițială cu care a fost lansat corpul
devine:
2 8 8
v0  gh  2 gh  gh  10 15  400  20 m s . (13)
3 3 3
4. Un corp cu masa 0,4 kg aflat în mişcare liberă într-un câmp conservativ îşi
modifică viteza de la 18 m/s la 43,2 km/h. Variaţia energiei potenţiale a corpului în
cursul acestui proces este:
a) 18 J; b) 36 J; c) 12 J; d) 44 J; e) 72 J; f) 90 J.
Soluție:
Notând cu indice 1 starea inițială și cu indice 2 starea ulterioară, conservarea

energiei totale se scrie astfel:
m  v12 m  v22
Etotală 1  Etotală 2   mgh1   mgh2 (14)
2 2
FIZICĂ 76 2014
Fizică
2014
Variația energiei potențiale a corpului în cursul procesului 1-2, este:
E p  mgh2  mgh1 
2

m 2 2
v1  v2    v1  v2  v1  v2  
m
2 (15)
0, 4 0, 4
  18  12 18  12    6  30  36 J.
2 2
5. Un corp cu masa de 2 kg este lansat în sus de-a lungul unui plan înclinat cu
viteza iniţială de 4 m/s. Corpul revine la baza planului înclinat cu o viteză egală
cu jumătate din viteza iniţială. Valoarea absolută (în modul) a lucrului mecanic
efectuat în timpul mişcării de forţa de frecare dintre corp şi plan este:
a) 14 J; b) 15 J; c) 8 J; d) 10 J; e) 16 J; f) 12 J.
Soluție:
Pentru rezolvarea problemei se va folosi faptul că diferența dintre energia

totală inițială și finală la mișcarea pe plan se regăsește în lucrul mecanic consumat de
forța de frecare (atât pentru etapa inițială de lansare pe plan cât și la cea de coborâre.
Pentru etapa inițială de lansare pe plan (urcare):
m  v12i
 m  g  h  Lurcare (16)
2
Pentru etapa de coborâre pe plan:
m  v12f
m g h   Lcoborâre (17)
2
În cele două relații de mai sus nu s-au mai introdus energiile potențiale și finale
care sunt nule, iar:
 v1i  4 m/s

v1 f  2 m/s (18)
 m  2 kg

FIZICĂ 77 2014
Fizică
2014
Relații în care:
v1i – viteza inițială de lansare pe planul înclinat;
v1 f – viteza de coborâre la baza planului înclinat.
Adunând relațiile (16) și (17) și aducând la același numitor se obține:
L frecare  Lurcare  Lcoborâre 

2

m 2
v1i  v12f    42  22   12 J.
2
2
(19)
6. Un fir elastic se deformează sub acţiunea unei forţe efectuând lucrul

mecanic L . Triplând valoarea forţei deformatoare, lucrul mecanic efectuat de noua
forţă este:
a) 9L / 2 ; b) 3L / 2 ; c) 9 L ; d) 3L ; e) 11L / 9 ; f) 5L / 3 .
Soluție:
Lucrul mecanic L se poate scrie:
L  F  x (20)
Lucrul mecanic efectuat de noua forță este:
L1  3  F  x1 (21)
Împărțind cele două relații, rezultă:

x1
L1  3  L (22)
x
Dar, x1  3  x și lucrul mecanic efectuat de noua forță este:
3  x
L1  3   L  9  L. (23)
x
FIZICĂ 78 2014
Fizică
2014
7. Variaţia de temperatură ∆T= 27 K, exprimată în grade Celsius, este de:
a) -2730 C; b) -270 C; c) 3000 C; d) 2730 C; e) 270 C; f) 00 C.
Soluție:
Scriind variația de temperatură:
T  Tf  Ti  27 K. (24)
Transformările temperaturilor inițială, respectiv finală în Kelvin sunt:
 Ti  ti C   273,15

 (25)
T f  t f C   273,15

Înlocuind în prima relație, obținem:
T   t f C  273,15   ti C  273,15  t f C  ti C  t  27 C (26)
8. Unitatea de măsură a capacităţii calorice este:
a) J  kg 1 ; b) J ; c) J  kmol1  K ; d) J / K ; e) gigacaloria; f) J  mol .
Soluție:
Capacitatea calorică se definește ca fiind cantitatea de căldură necesară pentru

a crește temperatura unui corp de masă 1 kg, cu 1 K.
Capacitatea calorică este deci:

Qx
C x  m  cx  (27)
T
unde x reprezintă mărimea păstrată constantă (p, V, etc.), cx este căldura

specifică, Q este cantitatea de căldură iar m reprezintă masa.
FIZICĂ 79 2014
Fizică
2014
Deci unitatea de măsură a capacității calorice este:

Qx J
Cx    (28)
T K
9. Se amestecă 10 dm3 de apă la temperatura de 200 C cu 20 l de apă cu

temperatura de 500 C. Temperatura de echilibru este:
a) 400 C; b) 450 C; c) 250 C; d) 300 C; e) 350 C; f) 380 C.
Soluție:
Pentru amestecul celor două cantități de apă se poate scrie:

m1  c  t1  m2  c  t2   m1  m2   c  tech. (29)
Temperatura de echilibru este:

m1  t1  m2  t2  V1  t1    V2  t2 V1  t1  V2  t2
tech.    
m1  m2  V1   V2 V1  V2
10 103  20  20 103  50 1200 (30)
   40 C.
10 103  20 103 30
10. Într-o transformare izobară a unui gaz caracterizat de exponentul adiabatic

  1,4 lucrul mecanic efectuat reprezintă o fracţiune f din căldura primită. Această
fracţiune este:
a) 5/7; b) 3/7; c) 2/7; d) 2/5; e) 3/5; f) 3/4.
Soluție:
Primul principiu al termodinamicii scris pentru transformarea izobară din

problemă, este:
U  Q  L (31)
FIZICĂ 80 2014
Fizică
2014
unde:
Variația energiei interne a gazului este:
U  m  cv  T (32)
Căldura primită este:
Q  m  c p  T (33)
Prin enunțul problemei, lucrul mecanic efectuat de gaz este:
L  f  Q  f  m  c p  T (34)
Înlocuind relațiile (32), (33) și (34) în (31) rezultă:
m  cv  T  1  f   m  c p  T (35)
cp
Efectuând simplificările necesare și știind că exponentul adiabatic este   ,
cv
avem:
1 1 0, 4 4 2
f  1  1    (36)
 1, 4 1, 4 14 7
11. O cantitate de gaz ideal este supusă unui proces termodinamic în care volumul
depinde de presiune conform legii V = a p3, unde a = constant, masa gazului
rămânând constantă. Dacă temperatura creşte de 16 ori, atunci presiunea se
măreşte de:
a) 2 ori; b) 1,5 ori; c) 4 ori; d) 8 ori; e) 3 ori; f) 6 ori.
Soluție:
Se scrie ecuația de stare la momentul inițial:
p V  m  R  T (37)
Înlocuind în această relație, V  a  p3 , rezultă:

a  p4  m  R  T (38)
FIZICĂ 81 2014
Fizică
2014
În starea finală, avem conform datelor problemei:
 p1  f  p
 (39)
T1  16  T
unde f este coeficientul care arată de câte ori crește presiunea.
Înlocuind (39) în (38) rezultă ecuația de stare în faza finală:
p1 V1  m  R  T1 (40)
 f  p   a   f  p    m  R 16  T  a  f 4  p 4  16  m  R  T
3

(41)
Împărțind această ecuație la (38), rezultă:
f 4  16  24  f  2. (42)
12. Un motor termic ce funcţionează după ciclul Carnot are un randament   45 %

. Crescând temperatura sursei calde cu 10% şi micşorând temperatura sursei reci cu
10% randamentul devine:
a) 50%; b) 55%; c) 40%; d) 60%; e) 65%; f) 45%.
Soluție:
Prin definiție randamentul motorului termic, care funcționează după ciclul

Carnot, este:
Tsursa rece T
  1  sursa rece  1    1  0, 45  0,55 (43)
Tsursa caldă Tsursa caldă
Notăm:
Tsursa rece T2
 (44)
Tsursa caldă T1
FIZICĂ 82 2014
Fizică
2014
Crescând temperatura sursei calde cu 10% şi micşorând temperatura sursei reci

cu 10% randamentul devine:
2  1 
T2  0,1 T2
 1
1  0,1  T2  1  0,9  T2  1  0,9  0,55  1  0,9  0,55 (45)
T1  0,1 T1 1  0,1  T1 1,1 T1 1,1 2
13. Un conductor metalic de lungime l şi diametru d ce este confecţionat dintr-un

metal cu rezistivitatea electrică  , are rezistenţa electrică:
d 2 l 4l  d 2  4l
a) l ; b) 2 ; c) R  2 ; d) ; e) 2
; f) 2 .
4 d d  4l 4ld d
Soluție:
Rezistența electrică R este:

 l  l 4  l
R   (46)
S  d 2
 d2
4
14. Intensitatea curentului electric printr-un rezistor este 1A. Valoarea absolută a
sarcinii electrice care trece printr-o secţiune a rezistorului, în timp de o oră, are
valoarea:
a) 1800 C; b) 1 C; c) 60 C; d) 3600 C; e) 120 C; f) 7200 C.
Soluție:
Valoarea absolută a sarcinii electrice care trece printr-o secţiune a rezistorului,

în timp de o oră, este:
Q  I  t  1 3600  3600 C. (47)

FIZICĂ 83 2014
Fizică
2014
15. La bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare E = 1,5 V şi rezistenţa

internă r = 5,0 Ω este conectat un voltmetru ideal. Valoarea tensiunii măsurate de
acest voltmetru este:
a) 1,5 V; b) 0 V; c) 3 V; d) 1 V; e) 2 V; f) 0,5 V.
Soluție:
Dacă notăm cu Rv , rezistența voltmetrului montat la bornele bateriei,

intensitatea curentului prin circuitul astfel închis, este:
E
I  E  I  Rv  I  r  U v  I  r. (48)
Rv  r
relație în care U v este tensiunea la bornele voltmetrului.
Ținând cont de faptul că voltmetrul este ideal ( Rv   ), intensitatea curentului

în această situație devine ( I  0 ), deci din (48) rezultă că:
U v  E  1,5 V. (49)
La același rezultat se poate ajunge și pornind de la relația tensiunii la bornele

voltmetrului, U v :
E  Rv
U v  I  Rv  (50)
Rv  r
Dar Rv   , deci:
E  Rv E  Rv E
U v  lim  lim  lim  E  1,5 V. (51)
Rv  R  r Rv    Rv  r
r 1
v
Rv 1  
 Rv  Rv
FIZICĂ 84 2014
Fizică
2014
16. Un rezistor este conectat la o sursă de tensiune E  4,5 V . Știind că randamentul

sursei este   8 / 10 , atunci valoarea căderii de tensiune pe rezistenţa internă a sursei
este:
a) 0,5 V; b) 0,6 V; c) 1,5 V; d) 0,9 V; e) 1 V; f) 1,2 V.
Soluție:
Dacă notăm cu U R tensiunea la bornele rezistenței exterioare a circuitului și cu

U r valoarea căderii de tensiune pe rezistenţa internă a sursei, atunci:
Ur  E U R (52)
Dar,
UR    E (53)
Înlocuind în (52), avem:
 8  4,5  2
U r  E  1     4,5  1     0,9 V. (54)
 10  10
17. O sursă de tensiune debitează puterea maximă Pmax pe o rezistenţă electrică.

Dublând valoarea rezistenţei externe, puterea debitată în exterior reprezintă o
fracţiune f din Pmax . Valoarea lui f este:
a) 9/10; b) 6/7; c) 7/8; d) 5/6; e) 8/9; f) 10/11.
Soluție:
Puterea debitată pe o rezistență electrică R într-un circuit simplu de curent

continuu alimentat de o sursă cu tensiunea electromotoare E și rezistența electrică
internă r, se poate scrie:
E2
P U I  I2 R  R (55)
R  r2
FIZICĂ 85 2014
Fizică
2014
relație în care:
- U – tensiunea la bornele rezistenței electrice externe R
- I – intensitatea curentului prin rezistența electrică R
Valoarea maximă a puterii debitate Pmax, pe rezistența electrică R se află

anulând derivata puterii în raport cu rezistența externă R:
dP
0 (56)
dR
 R  r   2  R  r  R  E 2  r  R  r  R   E 2 r  R  0
2
dP
 E2 (57)
R  r r  R r  R
4 4 3
dR
Deci puterea maximă, Pmax, se obține pentru o valoare a rezistenței electrice

externe R egală cu rezistența electrică internă a sursei r:
Rr (58)
Valoarea puterii maxime, Pmax, se obține înlocuind acest rezultat în (55):
E2
Pmax  (59)
4r
Conform ipotezei problemei, dublând rezistența electrică R, puterea debitată în

exterior reprezintă o fracţiune f din Pmax:
E2
f  Pmax   2R (60)
 2R  r 
2
Utilizând acum relația (58), avem că:

2
f  Pmax  E 2  (61)
9r
Împărțind această relație la relația (59), se obține:

8
f  (62)
9
FIZICĂ 86 2014
Fizică
2014
18. O sursă de tensiune debitează în circuitul exterior un curent electric de

intensitate I = 1 A. Dacă raportul R/r dintre rezistenţa externă şi cea internă a sursei
este 4, curentul de scurtcircuit are valoarea:
a) 2,5 A; b) 5 A; c) 3 A; d) ∞; e) 4 A; f) 0.
Soluție:
Dacă notăm cu E tensiunea electromotoare a sursei, intensitatea curentului în

circuitul care se închide prin rezistența electrică exterioară R este:
E E
I 
Rr R 
r   1
r  (63)
Din relația (63), rezistența interioară a sursei r va fi:
E
r
R 
I   1
r  (64)
Curentul de scurtcircuit I sc corespunde situației în care rezistența exterioară este

nulă:
E
I sc  (65)
r
Introducând valoarea lui r din (64) în (65) se obține valoarea curentului de

scurtcircuit:
E R 
I sc   I   1  1  4  1  5 A. (66)
E r 
R 
I   1
r 
FIZICĂ 87 2014
Fizică
2015
1. Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru puterea mecanică este:

a) J; b) kg m2 /s 2 ; c) kg m/s3 ; d) kg m2 /s3 ; e) kWh; f) N.
Soluție:
Relația matematică de exprimare a puterii mecanice se scrie:

L F d mad
P   (1)
t t t
în care:
L – lucrul mecanic;
t – timpul;
F – forța;
d – deplasarea;
m – masa;
a – accelerația.
Unitatea de măsură pentru putere se exprimă în funcție de unitățile mărimilor
care intervin în relația (1) astfel:
m
kg   2   m
 m   a    d   s  kg  m 2
 P    (2)
t  s s3
2. O persoană merge prima jumătate din drumul său cu viteza v1  6 km/h , iar
cealaltă jumătate cu viteza v2  4 km/h . Viteza medie a persoanei este:
a) 8,4 km/h; b) 9,6 km/h; c) 5 km/h; d) 48 km/h; e) 4,8 km/h; f) 10 km/h.
Soluție:
Notații:
d – distanța totală parcursă;
FIZICĂ 88 2015
Fizică
2015
vmed – viteza medie;

t1 – timpul în care este parcursă prima jumătate din distanța d;
t2 – timpul în care este parcursă cea de a doua jumătate din distanța d.
Distanța totală parcursă este:
d  vmed  t  vmed   t1  t2   v1  t1  v2  t2 (3)
Deci viteza medie se poate scrie:
d d d
v t  v t  2  2 2v v
vmed  1 1 2 2 2 2  2   1 2 (4)
t1  t2 d

d d  1 1  1  1 v1  v2

2v1 2v2 2  v1 v2  v1 v2
Înlocuind valorile numerice date se obține:
264
vmed   4,8 km/h. (5)
64
3. Un corp cade liber de la înălţimea de 30 m faţă de sol (se consideră

g  10 m/s2 , iar frecările cu aerul sunt neglijabile). La înălţimea la care energia
cinetică este de două ori mai mare decât energia potenţială gravitaţională măsurată
faţă de nivelul solului, viteza corpului este:
a) 25 m/s ; b) 10 m/s ; c) 15 m/s ; d) 30 m/s ; e) 20 m/s ; f) 18 m/s .
Soluție:
Notații:
h0 – înălțimea de la care cade corpul;
h1 – înălțimea la care energia cinetică este de două ori mai mare decât energia
potenţială;
t – timpul parcurs;
v – viteza.
FIZICĂ 89 2015
Fizică
2015
Conform enunțului problemei, energia cinetică este:
m  v2  g t2 
Ec   2  E p  2  mgh1  2  mg   h0   (6)
2  2 
Dar
v
t (7)
g
Înlocuind în (6) avem că:
mv 2  g  v2 
 2mg  h0  2 
 2mgh0  mv 2 (8)
2  2g 
Relația (8) se mai poate scrie deci:
3 2
mv  2mgh0 (9)
2
De aici rezultă viteza corpului:
4 gh0 4  10  30
v   20 m/s. (10)
3 3
4. Un automobil are în momentul începerii frânării, viteza de 108 km/h.

Considerând coeficientul de frecare dintre roţi şi şosea   0,3 şi g=10m/s2, spaţiul de
frânare până la oprire este:
a) 260 m; b) 98 m; c) 176 m; d) 14,5 m; e) 1,02 hm; f) 150 m;
Rezolvare
În timpul procesului de frânare variația energiei totale a automobilului se

regăsește în energia consumată prin frecarea cu suprafața de deplasare:
FIZICĂ 90 2015
Fizică
2015
Viteza automobilului în momentul începerii frânării este:
108  1000
v0  108 km/h   30 m/s. (11)
3600
mv02
Et final  Etinitial  L frecare    Ffrecare  d (12)
2
Știind că forța de frecare este:
Ffrecare  mg (13)
Din relația (12) rezultă spațiul de frânare d:
v02 302
d   150 m. (14)
2g 2  0,3  10
5. Două discuri de mase m1  100g şi m2  300g sunt prinse între ele cu un resort
ideal. Suspendând sistemul de discul superior de masă m1 , resortul are lungimea
l1  40 cm , iar aşezându-l pe un plan orizontal cu discul inferior m2 , resortul are
lungimea l2  20 cm . Lungimea resortului nedeformat este:
a) 28 cm; b) 30 cm; c) 18 cm; d) 25 cm; e) 32 cm; f) 27,5 mm.
Soluție:
În enunț sunt prezentate două situații:
a) Sistemul este suspendat de discul superior;

b) Sistemul este așezat pe un plan orizontal cu discul inferior.
Pentru situația a) se scrie ecuația de echilibru pentru discul inferior:
m2 g  Fe2  k  l1  l  (15)
Pentru situația b) se scrie ecuația de echilibru pentru discul superior:
m1g  Fe1  k  l  l2  (16)
Adunând relațiile (15) și (16) se obține:
 m1  m2  g  k l1  l2  (17)
FIZICĂ 91 2015
Fizică
2015
Constanta elastică a resortului este:
k
 m1  m2  g (18)
l1  l2
Lungimea resortului se poate determina înlocuind constanta elastică în relația

(15) sau (16), respectiv:
m1
l  l2   l1  l2  (19)
m1  m2
m2
l  l1   l1  l2  (20)
m1  m2
Înlocuind acum valorile numerice în una din cele două relații (de exemplu în
relația (20)) se obține:
300
l  40   40  20   25 cm. (21)
100  300
6. Un corp este aruncat pe verticală în jos, în câmp gravitaţional, cu viteza iniţială

v0. Spaţiul parcurs de corp, în secunda a doua a mişcării, este de două ori mai mare
decât spaţiul parcurs de acesta în prima secundă. Care este viteza sa iniţială?
a) 3 m/s; b) 5 m/s; c) 12 m/s; d) 3,2 m/s; e) 35 km/h; f) 11m/s.
Soluție:
Ecuația spațiului parcurs de corpul aruncat pe verticală este:
gt 2
h  v0t  (22)
2
Prin înlocuirea timpului (1 s) în relația (22) se obține ecuația spațiului parcurs
în prima secundă:
g
h1  v0  (23)
2
FIZICĂ 92 2015
Fizică
2015
Similar, ecuația spațiului parcurs după două secunde este:
h2  2v0  2 g (24)
Spațiul parcurs în secunda a doua se obține efectuând (24)-(23):
3g
h2  h1  v0  (25)
2
Prin ipoteza problemei, acest spațiu este dublul spațiului parcurs în prima
secundă:
3g  g
v0   2  v0   (26)
2  2
Viteza inițială a corpului se obține:
g 10
v0    5 m/s. (27)
2 2
7. Lucrul mecanic efectuat de un gaz ideal biatomic ( CV  2,5R ) care primeşte

izobar căldura Q  14,7 kJ este:
a) 11,2 kJ; b) 6,1 kJ; c) 8,2 kJ; d) 9,7 kJ; e) 10,4 kJ; f) 4,2 kJ.
Soluție:
Relația ce definește cantitatea de căldură în transformarea izobară a gazului

ideal este:
Q  C p T (28)
Utilizând relația Robert-Mayer între coeficienții caloric, avem:
5  7
Q    Cv  R  T    R  R  T  RT . (29)
2  2
FIZICĂ 93 2015
Fizică
2015
Lucrul mecanic efectuat se poate determina din relația primului principiu al

termodinamicii:
L  Q  U  Q  Cv T  C p T  CvT  RT (30)
Produsul T se determină din relația (29):
2Q
T  . (31)
7R
Înlocuind acest rezultat în (30) se obține:
2 2
L  Q   14,7  4,2 kJ. (32)
7 7
8. Temperatura unui gaz scade izocor de la valoarea T1  400 K la T2  200 K .

Presiunea gazului scade cu:
a) 45%; b) 20%; c) 70%; d) 50%; e) 10%; f) 30%.
Soluție:
Relația transformării izocore se scrie:
p1 p2
 (33)
T1 T2
p2
Pentru a vedea cu cât scade presiunea se calculează raportul astfel:
p1
p2 T2 200
   0,5  p2   50%   p1 . (34)
p1 T1 400
FIZICĂ 94 2015
Fizică
2015
9. În cursul unei transformări adiabatice a unui gaz ideal aflat într-un cilindru cu
piston, volumul gazului variază invers proporţional cu puterea a doua a temperaturii
absolute. Căldura molară la presiune constantă a gazului este:
a) 2,5 R; b) 3 R; c) 2 R; d) 3,5 R; e) 4 R; f) 0,5 R.
Soluție:
Prin ipoteza problemei, volumul variază invers proporțional cu temperatura

absolută la puterea a doua:
1
V  ct1  . (35)
T2
Relația transformării adiabatice scrisă pentru V și T este:
TV 1  ct2 (36)
Înlocuind relația volumului (35) în (36) se obține:

1
 1  ct2
T  ct1  2   ct2  T 2 3   ct3 . (37)
 T  ct11
Derivând în raport cu T relația (37) obținem exponentul adiabatic  :
Cp 3
 2  3T 2 2  0  2  3  0     . (38)
Cv 2
Utilizând relația Robert-Mayer, relația (38) se scrie:
Cp 3
  C p  3R. (39)
Cp  R 2
10. Într-un vas de capacitate calorică neglijabilă şi izolat adiabatic de mediul extern
se amestecă 100g de apă aflată cu temperatura de 20oC, 200g de apă cu temperatura
de 40oC şi 400g de apă cu temperatura de 62,5oC. Temperatura de echilibru este:
a) 55oC; b) 40oC; c) 52oC; d) 45oC; e) 35oC; f) 50oC.
FIZICĂ 95 2015
Fizică
2015
Soluție:
La echilibru, suma cantităților de căldură aferente celor trei cantități de lichid

trebuie să fie egală cu cantitatea de căldură aferentă amestecului format din cele trei
lichide:
m1c p1t1  m2c p2 t2  m3c p3 t3   m1  m2  m3  c pech tech (40)
Presupunând că:
c p1  c p2  c p3  c pech . (41)
Temperatura de echilibru este:
m1t1  m2t2  m3t3 100  20  200  40  400  62,5

tech    50 °C. (42)
m1  m2  m3 100  200  400
11. O butelie conţine oxigen la presiunea 20 atm şi temperatura de 300K.

Rezistenţa mecanică a buteliei este garantată la o presiune interioară maximă de 100
atm. Ce temperatură maximă poate suporta butelia, într-un incendiu?
a) 12500 oC; b) 2500K; c) 750oC; d) 1227oC; e) 1150K; f) 450K.
Soluție:
Temperatura maximă suportată de butelie se determină din transformarea

izocoră care descrie evoluția oxigenului din butelie:
p1 pmax p 100
  Tmax  T1  max  300   1500 K. (43)
T1 Tmax p1 20
Exprimând temperatura în [ºC] se obține răspunsul solicitat:
t   C   T  K   273  1227   C  (44)
FIZICĂ 96 2015
Fizică
2015
12. Masa molară medie a unui amestec de azot (  N  28 g mol ) şi oxigen (

2
 O  32 g mol ) este   31 g mol . Ştiind că în amestec sunt 14 g de azot, să se afle

2
masa de oxigen.
a) mO  15 g ; b) mO  48 g ; c) mO  28 g ; d) mO  28.5 g ; e) mO  2.55 g ; f) mO  14 g .
2 2 2 2 2 2
Soluție:
Ecuațiile de stare pentru azot și oxigen scrise în aceleași condiții de

temperatură și presiune, sunt:
 R
 pV  m T

N N

2 2
N2
 (45)
 pV  m R T
 O2 O2
O2
Aceeași ecuație scrisă pentru amestecul format din cele două gaze este:
R
pVam  mam T (46)
 am
Împărțind relația (46) la fiecare din ecuațiile scrise pentru oxigen și azot, se
obține:
VN 2 mN 2  am
V  m 
 N2
 am am
 (47)
 VO2  mO2 
 am
Vam mam O2

Adunând aceste ecuații se obține:
VN2  VO2  am  mO2 mN2 

1    (48)
Vam mam  O2  N2 
Înlocuind cu valorile numerice avem:
31  mO2 14  31
1     14  mO2  mO2  15,5 (49)
14  mO2  32 28  32
FIZICĂ 97 2015
Fizică
2015
Deci masa oxigenului din amestec este:

mO2  48 g. (50)
13. Două rezistoare identice sunt legate în serie şi apoi în paralel. Raportul
rezistenţelor echivalente în cele două situaţii este:
a) 16; b) 2; c) 1; d) 3; e) 8; f) 4.
Soluție:
Rezistența echivalentă la legarea în serie este:
Rechs  R  R  2R. (51)
Rezistența echivalentă la legarea în paralel este:
R  R R2 R
Rechp    . (52)
R  R 2R 2
Raportul cerut în problemă este:
Rechs 2R
  4. (53)
Rechp R
2
14. O sursă de tensiune debitează putere maximă pe circuitul exterior.

Randamentul transferului de putere este:
a) 75%; b) 90%; c) 100%; d) 50%; e) 10%; f) 25%.
Soluție:
O sursă de tensiune electromotoare E și rezistență internă r debitează pe o
sarcină externă R. Puterea disipată pe circuitul exterior (sarcina externă R) se scrie:
2
 E  R
PR  R  I  R 
2
 E
2
. (54)
Rr R  r
2
FIZICĂ 98 2015
Fizică
2015
Valoarea maximă a puterii se obține atunci când derivata acesteia în raport cu

R se anulează:
PR E2  E2
4 
0 R  r   2R  R  r   0 
 3
r  R   0 (55)
2
R R  r   R  r
Deci valoarea maximă a puterii debitate pe circuitul exterior se obține
pentru r = R.
Puterea maximă debitată pe circuitul exterior este:
E2 E2
PRmax  r  . (56)
r  r 
2
4r
În aceleași condiții (r = R), puterea debitată de sursă este:
E r R E 2
Psursa  EI  E  . (57)
rR 2r
Randamentul transferului de putere este:
E2
Pmax 2
max   4r2   50 %. (58)
Psursa E 4
2r
15. Pe soclul unui bec este scris: U = 220V, P = 60W. Ce rezistenţă adiţională
trebuie înseriată cu becul, pentru a-l putea folosi la reţeaua electrică de 380V?
a) Rad  2,15kΩ ; b) Rad  587  ; c) Rad  663  ; d) Rad  0,27kΩ ; e) Rad  205  ;
f) Rad  6630  .
Soluție:
Intensitatea curentului ce parcurge circuitul becului este:

P 60
I  A. (59)
U 220
FIZICĂ 99 2015
Fizică
2015
Rezistența electrică a becului este:
U 2 2202
Rbec   . (60)
P 60
Rezistența totală a circuitului în cazul utilizării becului în rețeaua electrică de

380 V este:
U1 380  220
R1   . (61)
I 60
Rezistența adițională care trebuie înseriată cu becul pentru a fi utilizat în

rețeaua electrică de 380 V este:
380  220 2202

Rad  R1  Rbec   
60 60 (62)
220
  380  220   586,67   587 .
60
16. O sursă cu tensiunea electromotoare E şi rezistenţă interioară r disipă în

circuitul exterior aceeaşi putere P  8 W când la borne este legat un rezistor cu
rezistenţa R1  2  sau un rezistor cu rezistenţa R2  8 . Tensiunea electromotoare a
sursei este:
a) 6 V; b) 30 V; c) 8 V; d) 16 V; e) 12 V; f) 7,5 V.
Soluție:
Puterea disipată în circuitul exterior în cele două situații (notate în continuare

cu indice 1 respectiv 2 se scrie:
  E 
2
 P  I1 R1  
2
 R1
  R1  r 
 2
(63)
  E 
 P  I 2 R2   R  r  R2
2
  2 
FIZICĂ 100 2015
Fizică
2015
Egalând cele două relații se obține:
R2  R1  r   R1  R2  r 
2 2
(64)
Grupând termenii și efectuând simplificările necesare se obține:
R R
1 2  r 2   R1  R2   0 (65)
Deoarece R1  R2 este necesar ca:
r  R1R2  2  8  4 . (66)
Cu această valoare a lui r putem obține tensiunea electromotoare E dintr-una

din relațiile (63), astfel:
- Din prima ecuație:

P 8
E   R1  r    2  4  12 V. (67)
R1 2
- Sau din cea de a doua ecuație:
P 8
E   R2  r   8  4   12 V. (68)
R2 8
17. Dacă se aplică o tensiune de 6V între punctele diametral opuse ale unui inel
conductor, puterea disipată este de 9W. Aplicând aceeaşi tensiune între două puncte
A şi B ale inelului, puterea disipată devine 9,6W. Rezistenţele electrice ale celor două
arce de inel cuprinse între punctele A şi B sunt:
a) 11 ; 5 ; b) 9 ; 7 ; c) 6 ; 10 ; d) 8 ; 8 ; e) 4 ; 12 ; f) 3 ; 13 .
Soluție:
Pentru prima situație în care se aplică tensiunea de 6 V între punctele diametral
opuse ale inelului conductor, rezistența electrică a circuitului astfel format RD este:
U D2 62
RD    4 . (69)
PD 9
FIZICĂ 101 2015

Fizică
2015
Această rezistență electrică reprezintă de fapt o rezistență obținută prin legarea

în paralel a celor două semicercuri de inel conductor de rezistențe egale R j :
Rj  Rj Rj
RD    R j  2 RD  2  4  8  (70)
Rj  Rj 2
Rezistența electrică totală a inelului conductor Rinel se obține prin legarea în

serie a celor două rezistențe electrice R j :
Rinel  2  R j  2  8  16  . (71)
Pentru cea de a doua situație în care se aplică aceeași tensiune între două
puncte oarecare A și B ale inelului, rezistența electrică a circuitului astfel format RAB
este:
2
U AB 62
RAB    (72)
PAB 9,6
Această rezistență electrică reprezintă o echivalență a legării în paralel a

rezistențelor electrice a celor două arce de inel conductor RAB , respectiv RAB :
1 2
RAB1  RAB2 36
RAB    (73)
RAB1  RAB2 9 ,6
Cele două rezistențe electrice necunoscute se determină din ecuația (73), ținând
cont și de faptul că:
Rinel  RAB1  RAB2  16  (74)
Deci
RAB1  RAB2 
36
9,6

RAB1  RAB2 
36
9,6

16 2 (75)
Rezistenţele electrice ale celor două arce de inel cuprinse între punctele A şi B
se pot determina deci cunoscând suma și produsul acestora (relațiile (74) și (75)).
Rezistențele cerute sunt deci soluții ale ecuației (utilizând relațiile lui Viète):
36  16
2
RAB  16 RAB  0 (76)
9,6
FIZICĂ 102 2015

Fizică
2015
Ecuația are soluțiile:

 RAB1  10 
 (77)
 RAB2  6 
18. Se leagă în serie n2 grupări identice, fiecare grupare fiind compusă din n1
baterii identice cu tensiunea E și rezistența internă r = 9Ω, grupate în paralel.
Numărul total N al bateriilor este constant: n1n2  N  24 . Bateria, astfel formată,
debitează pe un rezistor cu R  6 . Numărul n1 de elemente necesar, astfel încât
curentul prin rezistor să fie maxim, este:
a) n1  5 ; b) n1  4 ; c) n1  3 ; d) n1  12 ; e) n1  6 ; f) n1  8 .
Soluție:
Considerăm o grupare compusă din n1 baterii identice cu tensiunea E și
rezistența internă r. Tensiunea electromotoare echivalentă a acestei grupări se poate
scrie deci:
E1 E2 E3 E
   ...  n1
r1 r2 r3 rn1
Ee p  (78)
1 1 1 1
   ... 
r1 r2 r3 rn1
Dar
 E1  E2  E3  ...  En1  E

 (79)
r1  r2  r3  ...  rn1  r

Deci
E
n1 
Ee p  r E (80)
n1
r
Rezistența electrică internă echivalentă a grupării paralel este:
1 1 1 1 1 n r
    ...   1  re p  (81)
re p r r r r r n1
n1
FIZICĂ 103 2015

Fizică
2015
Această sursă echivalentă de tensiune electromotoare Ee și rezistență internă

p
echivalentă re se leagă în serie de n2 ori.

p
Tensiunea electromotoare echivalentă a acestei grupări serie se poate scrie

deci:
Ees  E  E  E  ...  E  n2  E (82)
n2
Rezistența electrică internă echivalentă a grupării serie este:

r r r r n
res     ...  2  r (83)
n1 n1 n1 n1 n1
n2
Intensitatea curentului prin circuitul serie de baterii care debitează pe rezistența

R este:
Ees n2  E E
I   (84)
R  res n
R  2 r
R r

n1 n2 n1
La problema nr. 14 s-a arătat că puterea maximă debitată pe o sarcină rezistivă

R se obține pentru o rezistență internă a sursei r = R. Este evident că și curentul
maxim prin rezistor se va obține în aceleași condiții.
Particularizând cu circuitul nostru serie, avem că:
n2
R r (85)
n1
Dar
24
n1  n2  24  n2  (86)
n1
Înlocuind în relația (85) obținem:
24  r 24  9
n1   6 (87)
R 6
FIZICĂ 104 2015

Fizică
2016
1. Un resort are lungimea nedeformată 1m şi este atârnat vertical de tavan.

Un corp cu masa de 1kg este agăţat de capătul inferior al resortului. Să se calculeze
lungimea resortului deformat ştiind că valoarea constantei elastice a resortului
este 1 N/cm. Se consideră valoarea acceleraţiei gravitaţionale 10 m/s2.
a) 0,1m; b) 0,2 m; c) 1,0 m; d) 1,1 m; e) 1,2 m; f) 2,0 m.
Soluție:
a) b)
l
x
Fe
a
Izolând corpul și scriind suma algebrică a forțelor care acționează pe verticală

asupra acestuia în punctul de alungire maximă, rezultă:
m  a  m  g  Fe m  g 1  10
  m  g  Fe  k  x  x    0,1 m. (1)
a  0 k 1 0,01
Lungimea resortului deformat este:
lresortului deformat  l  x  1  0,1  1,1 m. (2)
FIZICĂ 105 2016

Fizică
2016
2. Valoarea modulului componentei unui vector pe o direcţie este:

a) maximă când vectorul face un unghi de 00 cu direcţia; b) maximă când vectorul
face un unghi de 300 cu direcţia; c) maximă când vectorul face un unghi de 45 0 cu
direcţia; d) maximă când vectorul face un unghi de 600 cu direcţia; e) maximă când
vectorul face un unghi de 900 cu direcţia; f) maximă când vectorul face un unghi de
1200 cu direcţia.
Soluție:
Valoarea modulului componentei vectorului V pe direcţia x din figură este:
Vx  V  cos
(3)
V

O x
Vx
Valoarea modulului componentei vectorului V pe direcţia x este maximă

dacă:
cos  1    0  Vx  V
(4)
3. De tavanul unui lift aflat în repaus față de Pământ este suspendat un corp cu
ajutorul unui fir. Se taie simultan cablul de acționare a liftului și firul de suspendare
al corpului. Ce se întâmplă cu corpul din lift pe durata căderii liftului?
a) Corpul se apropie de tavanul liftului; b) Corpul se apropie de podeaua liftului;

c) Corpul rămâne nemișcat față de lift; d) Corpul se deplasează orizontal față de lift;
e) Corpul rămâne în repaus față de Pământ; f) Corpul coboară accelerat față de
Pământ cu dublul accelerației gravitaționale.
FIZICĂ 106 2016

Fizică
2016
Soluție:
În figura următoare sunt trasate forțele și accelerațiile aferente corpului

suspendat și liftului:
Ecuațiile de echilibru pentru cele două entități (corp suspendat, respectiv lift)
sunt:
mcorp  acorp  Gcorp  Tcorp

 (5)
mlift  alift  Glift  Tlift
Simultan se taie cablul de acționare al liftului și firul de suspendare al corpului,

deci:
Tcorp  0
 (6)
Tlift  0
FIZICĂ 107 2016

Fizică
2016
În consecință relațiile (5) devin:
mcorp  acorp  Gcorp  mcorp  g  acorp  g

 (7)
mlift  alift  Glift  mlift  g  alift  g
Cele două entități se deplasează cu aceeași accelerație, deci corpul rămâne

nemișcat față de lift (parcurge aceeași distanță ca și liftul).
4. Un corp este aruncat pe verticală, în sus, de la suprafaţa Pământului, cu viteza

v0  10 m/s . La ce înălţime energia cinetică a corpului este egală cu energia
potenţială gravitaţională? Se consideră că la suprafaţa Pământului energia potenţială
gravitaţională are valoarea 0 J şi g  10 m/s2 .
v02 v02 v0 2v02
a) h   2,5 m ; b) h   10 m ; c) h   0,5 m ; d) h   20 m ;
4g g 2g g
e) h  v0  10 m ; f) h  g .
Soluție:
Pentru rezolvarea problemei se va folosi energia totală a corpului la nivelul

solului, respectiv la înălțimea h, astfel:
 m  v02 m  v02
 x  0  Et0  Ec0  E p0  2  m  g  x  2
 (8)
 x  h  E  E  E  m  vh  E
2
 th ch ph
2
ph
Prin ipoteza problemei avem că:
 m  vh2
 Ech  E ph  m  g  h 
 2 (9)
E  E  E  m  v  2  m  g  h
2
 th ch ph h
FIZICĂ 108 2016

Fizică
2016
Conservarea energiei totale la cele două nivele de referință (x = 0, respectiv,

x = h) conduce la determinarea înălțimii la care energia cinetică a corpului este egală
cu energia potenţială gravitaţională, astfel:
 Et0  Eth

 m  v02 v02 102 (10)
 2  2  m  g  h  h  4  g  4  10  2,5 m.

5. Un corp cu masa m  1 kg alunecă un timp de 2 s pe un plan înclinat de

lungime l  4 m , pornind din repaus din punctul de înălţime maximă al planului
înclinat. Unghiul dintre planul înclinat şi orizontală este   30 . Care este lucrul
mecanic efectuat de forţa de frecare, în timpul coborârii pe planul înclinat (se
consideră g  10 m/s2 ).
 2l 
a) L f  m   g  sin   2   3 J ; b) L f  m  l   g  sin   l   4 J ;
 t 
 2l 
c) L f  m  l  sin   2 J ; d) L f  m  l   g  2   32 J ;
 t 
 2l 
e) L f  m  l   g  sin   2   12 J f) L f  m  l  sin   2 J .
 t 
Soluție:
Accelerația corpului pe planul înclinat este (vezi figura):
N
Ff
a Gt
Gn
G

FIZICĂ 109 2016
Fizică
2016
m  a  Gt    Gn  m  g  sin     m  g  cos  
(11)
a  g   sin     cos  
Distanța parcursă de corp la coborârea pe planul înclinat plecând de la

înălțimea maximă a planului, pornind din repaus este:
a  t 2 g   sin     cos    t
2
l   g   sin     cos    t 2  2  l 
2 2 (12)
g  sin   t 2  2  l    g  t 2  cos 
Coeficientul de frecare la alunecare este:

2l
g  sin  
 t2 (13)
g  cos 
Folosind aceste rezultate, lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare, în timpul

coborârii pe planul înclinat este:
LFf     Gn  l      m  g  cos    l 
2l
g  sin  
 t 2  m  g  l  cos    m  l   g  sin   2  l  
  (14)
g  cos   t2 
 1 24 
 1  4  10   2   12 J.
 2 2 
Lucrul mecanic efectuat de forța de frecare are semnul minus deoarece forța de
frecare are sensul opus mișcării pe planul înclinat.
6. Un corp așezat pe un plan înclinat, cu frecare, începe să alunece către baza

planului. Se cunosc: accelerația gravitațională g, coeficientul de frecare la alunecare
 și unghiul de înclinare a planului față de orizontală  . Modulul accelerației
corpului are expresia:
a)   g  cos ; b) g   sin     cos  ; c) g   sin     cos  ;
d)   g  sin  ; e)   g  tg ; f)   g   tg    ctg  .
FIZICĂ 110 2016

Fizică
2016
Soluție:
În conformitate cu figura următoare, putem scrie legea a doua a dinamicii

proiectată pe direcția alunecării cu frecare pe planul înclinat astfel:
N
Ff
a G t
Gn
G

m  a  Gt    Gn  m  g  sin     m  g  cos  a  g   sin     cos 
7. Temperatura unui pahar cu apă, exprimată în grade Celsius, creşte cu t .

Variaţia de temperatură a apei exprimată în Kelvin va fi:
a) T  t  273,16 ; b) T  t  273,15 ; c) T  t ; d) T  t  273 ;
e) T  t  273,15 ; f) T  t  273,16 .
Soluție:
Dacă notăm cu indice 0 temperatura inițială a paharului cu apă și cu indice 1

temperatura finală a paharului cu apă, avem:
T0  t0  273,15
 (15)
T1  t1  273,15
unde:
T0 , T1  temperaturi exprimate în [K]

 (16)
t0 , t1  temperaturi exprimate în [ C]
FIZICĂ 111 2016
Fizică
2016
Scăzând cele două relații din (15) rezultă:
T  T1  T0  t1  273,15  (t0  273,15)  t1  t0  t (17)
8. Acelaşi număr de moli de gaz ideal suferă procesele izobare reprezentate în

figura de mai jos. Precizaţi relaţia care există între cele trei presiuni:
V
1 2
a) p1  p2  p3 ; b) p1  p3  p2 ; c) p3  p2  p1 ; d) p2  p1  p3 ;
e) p2  p3  p1 ; f) p3  p1  p2 .
Soluție:
Ecuațiile de stare ale celor trei procese izobare din figură, se scriu astfel:
 p1  V1    R  T1

 p2  V2    R  T2 (18)
 p V    R  T
 3 3 3
FIZICĂ 112 2016

Fizică
2016
Corespunzător, ecuațiile presiunilor în coordonate (V,T) se pot scrie:
 T1
 p1    R     R  ctg 
 V1
 T2
 p2    R     R  ctg  (19)
 V2
 T3
 p3    R     R  ctg 
 V3
Din figură se observă că:
p1 p p
      ctg   ctg   ctg    2  3  p1  p2  p3 (20)
R R R
9. Într-un proces oarecare, un sistem efectuează lucrul mecanic

L  500 J şi primeşte căldura Q  1200 J . Variaţia energiei interne a sistemului
va fi:
a) 1700 J; b) 1200 J; c) 500 J; d) 700 J; e) 1700 J; f) 1200 J.
Soluție:
Prin convenție, căldura primită de către un sistem precum și lucrul mecanic

efectuat de acesta au semn pozitiv. În acest context, primul principiu al
termodinamicii se scrie:
U  Q  L  1200  500  700 J. (21)
FIZICĂ 113 2016

Fizică
2016
10. O cantitate de gaz ideal este supusă unei transformări descrisă de relaţia
p  a  V , unde a este o constantă pozitivă. Care este expresia căldurii molare C în
acest proces? Se cunosc: constanta universală a gazelor ideale R, căldura molară la
volum constant a gazului CV.
3
a) C  R ; b) C  R ; c) C  CV  R ; d) C  CV  2R ; e) C  CV  R ;
2
1
f) C  CV  R .
2
Soluție:
Primul principiu al termodinamicii scris pentru un sistem închis se scrie:
U   Q   L (22)
în care dacă notăm cu indice 1 starea inițială a gazului și cu 2 starea finală a acestuia
avem:
- variația energiei interne:

U12    CV  T12 (23)
- cantitatea de căldură aferentă acestei transformări:
 Q12    C  T12 (24)
- lucrul mecanic:
2 2 2
V2
 V22  V12  
a
 L12   p V  dV    a  V  dV  a 
1 1
2 1 2
(25)
 V  2 
 a  V12   2   1
 V1  
Raportul volumelor din relația (25) se poate determina scriind ecuația gazului
ideal corespunzătoare stărilor inițială 1 respectiv finală 2 astfel:
 p1  V1    R  T1  2
 a  V1    R  T1  V2  T2
2
     (26)
 p2  V2    R  T2     
2

 a V2 R T2  V1  T1
FIZICĂ 114 2016

Fizică
2016
Folosind acest rezultat obținem lucrul mecanic:
T  T 
a  V12   2  1   R  T1   2  1
 T1   T1     R  T  T    R  T (27)
 L12   2 1 12
2 2 2 2
Cu aceste rezultate, relația (22) se scrie:
R
  CV  T12    C  T12   T12 (28)
2
Împărțind relația (28) cu produsul   T12 , rezultă căldura molară a procesului:
1
C  CV  R (29)
2
11. Dacă unui gaz ideal biatomic îi creşte adiabatic volumul de 32 de ori,
temperatura sa absolută:
a) creşte de 4 ori; b) scade de 4 ori; c) creşte de 8 ori; d) scade de 8 ori;
e) se reduce la jumătate; f) se dublează.
Soluție:
Exponentul adiabatic al gazului ideal biatomic  se scrie în funcție de căldurile

specifice la presiune constantă respectiv la volum constant cp și cv și numărul de
grade de libertate a gazului biatomic i:
 i 
   1  R
i2
  p  
c 2 
 7
 cv i i   (30)
R 5
 2

i  5
Ecuația transformării adiabatice scrisă în funcție de temperatură și volum este:
T1  V1 1  T2  V2 1 (31)
FIZICĂ 115 2016

Fizică
2016
Temperatura în starea finală rezultă:

 1  1
V   V  T T1 T1 T1
T2  T1   1   T1   1   1
5 1
   (32)
 32  V1 
7 
 V2  2 5 1
5 
22 4
2
12. Care din expresiile de mai jos exprimă corect densitatea unui gaz ideal?
(semnificaţia simbolurilor din formule este următoarea: ρ – densitatea; p – presiunea;
μ – masa molară; R – constanta universală a gazelor ideale; NA – numărul lui
Avogadro; Vμ – volumul molar; T – temperatura absolută).
p  T p N V R T
a)   ; b)   ; c)   ; d)   A  ; e)   ;
R T R p   R T 2T p
  R T
f)   .
p
Soluție:
Expresia densității gazului ideal rezultă imediat din ecuația de stare a gazului,
după cum urmează:
m
p V   R T (33)

Împărțind relația (1) cu volumul V se obține densitatea cerută:
m R T R T  p
p    (34)
V   R T
FIZICĂ 116 2016

Fizică
2016
13. Un încălzitor electric are două rezistoare. Timpul de aducere la fierbere a unei
cantităţi de apă, folosind rezistorul R1 , este t1  15 min . Dacă se utilizează numai
rezistorul R2 timpul de aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi este t2  45 min . Să se
calculeze timpul de aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi de apă, dacă se conectează
la aceeaşi sursă ambele rezistoare grupate în serie.
a) 20 min; b) 40 min; c) 60 min; d) 80 min; e) 100 min; f) 120 min.
Soluție:
Cantitatea de căldură necesară pentru a atinge timpul de fierbere se poate

determina conform enunțului problemei în trei moduri:
- Folosind rezistorul R1 :
U U2
Q  U  I1  t1  U   t1   t1 (35)
R1 R1
- Folosind rezistorul R2 :
U U2
Q  U  I 2  t2  U 
 t2   t2 (36)
R2 R2
- Utilizând cele două rezistențe legate în serie:
U U2
Q U  I t U  t  t (37)
R1  R2 R1  R2
Din primele două relații se obține:
U2 U2 R t 15 1
 t1   t2  1  1   (38)
R1 R2 R2 t2 45 3
Egalând relațiile (37) cu (35), respectiv (37) cu (36) se poate determina în două
moduri timpul de aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi de apă, dacă se conectează la
aceeaşi sursă ambele rezistoare grupate în serie, astfel:
 U2 U2 R  R2  R 
  t   t1  t  1  t1  1  2   t1  1  3  15  60 min.
 R1  R2 R1 R1  R1 
 (39)
 U 2
U 2
R  R  R   1 
 R  R  t  R  t2  t  R  t2  1  R   t2  1  3   45  60 min.
1 2 1
 1 2 2 2  2 

FIZICĂ 117 2016
Fizică
2016
14. Un voltmetru ideal, conectat la bornele unei surse de tensiune, indică 6V. Când
la aceleaşi borne este conectat un rezistor, voltmetrul indică 3V. Ce va indica
voltmetrul, dacă în locul unui rezistor vom conecta doi astfel de rezistori legaţi în
serie?
a) 1V; b) 2V; c) 3V; d) 4V; e) 5V; f) 6V.
Soluție:
În figura următoare sunt prezentate cele trei situații din enunțul problemei:
Cazul a): Voltmetrul ideal este conectat direct la bornele sursei de tensiune;
Cazul b): La bornele sursei de tensiune este conectat un rezistor;
Cazul c): La bornele sursei de tensiune sunt conectați doi rezistori legați în serie.
Se va trata separat fiecare caz în parte, în care se va evalua tensiunea U AB
măsurată de voltmetrul ideal:
Cazul a):
Tensiunea U AB măsurată de voltmetrul ideal este:
E E
U AB  I  Rv   Rv  (40)
Rv  r 1
r
Rv
Dar Rv   (voltmetrul este ideal).
Prin urmare, deoarece voltmetrul indică 6 V:
U AB  E  6 V (41)
Cazul b):
E E R  Rv
U AB  I  Rechiv.   Rechiv.   3 V (42)
Rechiv.  r R  Rv R  R
r v
R  Rv
R  Rv
relație în care Rechiv.  .
R  Rv
FIZICĂ 118 2016

Fizică
2016
I A I A
E; r U AB Rv E; r U AB Rv
R
B B
a) b)
I A
E; r R Rv
U AB
R
B
c)
Înlocuind relația (41) în (42) rezultă:

6 R  Rv R  Rv 1
U AB   3 V  (43)
R  Rv
 r R  Rv  R  Rv


 r    R  Rv 
2
R  Rv  R  Rv 
Relația (43) se poate scrie după simplificările respective, astfel:
1 1
 (44)
r r 2
1 
Rv R
r
Știind că Rv   , rezultă raportul 1 (45)
R
FIZICĂ 119 2016

Fizică
2016
Cazul c):
E E 2 R  Rv
U AB  I  Rechiv.   Rechiv.   
Rechiv.  r 2 R  Rv 2 R  R
r v
2 R  Rv
(46)
2 R  Rv E
 E 
2 R  Rv  2 R  r  Rv  r 1
r

r
Rv 2  R
Înlocuind relația (45) în (46) se găsește tensiunea indicată de voltmetru în

acest caz:
E 6 12
U AB     4 V. (47)
r 1 3
1 1
2 R 2
15. Se asamblează un circuit ca în figură. Tensiunea electromotoare a unei baterii

este E1  12 V , iar rezistenţa sa internă r1  1  .
E1 , r1 R E2 , r2
Ce valoare trebuie să aibă tensiunea electromotoare E2 a bateriei cu rezistenţa

internă r2  3  , pentru ca prin rezistorul R să nu circule curent electric?
FIZICĂ 120 2016

Fizică
2016
a) 3V; b) 6V; c) 12V; d) 24V; e) 36V; f) 48V.
Soluție:
Cu notațiile din figură, se scriu ecuațiile lui Kirchhoff pentru nodul A și pe cele
două ochiuri ale rețelei marcate cu sensul de parcurgere respectiv:
 I1  I R  I 2

 E1  I1  r1  I R  R (48)
E  I  R  I  r
 2 R 2 2
Din enunțul problemei cunoaștem că:
IR  0 (49)
Înlocuind această valoare în (48) se obține:
 I1  I 2

 E1  I1  r1 (50)
E  I  r
 2 2 2
Din (50) obținem tensiunea electromotoare:
r2 3
E2  E1   12   36 V. (51)
r1 1

FIZICĂ 121 2016
Fizică
2016
16. Câţi Jouli are 1kWh?
a) 1.000.000J; b) 1.200.000J; c) 2.400.000J; d) 3.600.000J; e) 5.000.000J;
f) 10.000.000J.
Soluție:
1kWh reprezintă unitatea de măsură a produsului dintre puterea electrică P și

timpul t. Transformând în unitățile de măsură din sistemul internațional SI
corespunzătoare, rezultă:
J
1 kWh = 1000 W  3600 s = 1000  3600 s = 3.600.000 J (52)
s
17. Se consideră un nod de rețea la care sunt legați șase conductori prin care
circulă curenți cu intensitățile marcate în figură. Ce intensitate are curentul prin
ramura marcată cu „semnul întrebării” (vezi figura)?
FIZICĂ 122 2016

Fizică
2016
1A 2A
3A
?
1,5A
4A
a) 3 A; b) 2 A; c) 3,5 A; d) 1 A; e) 0 A; f) 4,5 A.
Soluție:
În conformitate cu prima lege a lui Kirchhoff, suma algebrică a valorilor

intensităților curenților într-un nod al circuitului electric de curent continuu trebuie să
fie zero (considerăm sens pozitiv la intrarea în nod și negativ la ieșire):
4  3  1  2  1,5  x  0  x  4,5 A. (53)
Intensitatea curentului electric prin ramura marcată cu „semnul întrebării” este

4,5 A și are sensul ieșirii din nodul considerat.
18. Într-un circuit electric simplu rezistenţa circuitului exterior este de n ori mai
mare decât rezistenţa internă a bateriei. Randamentul circuitului este:
n 1 n 1 n 1
a) ; b) ; c) ; d) ; e) ; f) n .
n n 1 n 1 2n  1 n
FIZICĂ 123 2016

Fizică
2016
Soluție:
Într-un circuit electric simplu (vezi figura), puterea electrică a sursei E este:
E2 E2
Psursă  I 2  ( R  r )   (R  r)  (54)
R  r Rr
2
Puterea electrică utilă (debitată pe rezistența externă R) este:
E2
Putilă  I  R 
2
R (55)
R  r
2
Randamentul circuitului este:
Putilă E2 Rr R
  R 2  (56)
Psursă  R  r  2
E Rr
Conform ipotezei:
R  nr (57)
Înlocuind în (56) rezultă:
nr nr n
   (58)
n  r  r  n  1  r n  1
FIZICĂ 124 2016

Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” Fizică
BIBLIOGRAFIE
[1] *** Grile subiecte – Fizică, algebră şi analiză matematică date la admiterea în
Facultatea de Pompieri, www.academiadepoliţie.ro.
[2] Darie, E., Popescu, G. – Exerciţii pentru admiterea în învăţământul tehnic
superior, Pompierii Români, nr. 4/2006.
[6] Darie, E., Popescu, G., Pincu, M. – Exerciţii pentru admiterea în
învăţământul tehnic superior, Pompierii Români, nr.8/2006.
[7] Darie, E., Popescu, G., Pincu, M. – Exerciţii pentru admiterea în
învăţământul tehnic superior, Pompierii Români, nr. 9/2006.
[8] Popescu, G., Darie, E. – Probleme de algebră şi analiză matematică propuse
pentru admiterea în învăţământul superior tehnic, Buletinul Pompierilor,
nr. 2/2010, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2010.
[9] Popescu, G., Darie, E., Pavel, D. – Rezolvarea unor probleme de algebră şi
analiză matematică date la admiterea în Facultatea de Pompieri – Academia
de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” în perioada 2004-2010, Buletinul
Pompierilor, nr. 2/2010, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Bucureşti, 2010.
[10] Popescu, G., Darie, E. – Rezolvarea unor probleme de algebră şi analiză
matematică date la admiterea în Facultatea de Pompieri – Academia de Poliţie
„Alexandru Ioan Cuza” în perioada 2005-2009, Buletinul Pompierilor,
[11] Darie, E., Popescu, G. – Rezolvarea subiectelor la disciplina fizică date la
concursul de admitere la Facultatea de Pompieri – Academia de Poliţie
„Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea iulie 2011, Buletinul Pompierilor,
[12] Popescu, G., Darie, E. – Rezolvarea subiectelor de algebră şi analiză
matematică date la admiterea la Facultatea de Pompieri – Academia de Poliţie
[13] Darie, E., Popescu, G., Damian, C. – Rezolvarea subiectelor la disciplina
fizică date la concursul de admitere la Facultatea de Pompieri – Academia de
Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea iulie 2012, Buletinul Pompierilor,
BIBLIOGRAFIE 125 FIZICĂ

Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” Fizică
[14] Popescu, G., Darie, E., Damian, C. – Rezolvarea subiectelor de algebră şi

de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea iulie 2012, Buletinul Pompierilor,
nr. 2/2013, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2013.
de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea iulie 2013, Buletinul Pompierilor
[19] Darie, E., Popescu, G., Damian, C. – Rezolvarea subiectelor la fizică date la
concursul de admitere la Facultatea de Pompieri – Academia de Poliţie
Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea august 2016, Buletinul Pompierilor,
nr. 2/2016, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2016, (în curs de
apariţie).
de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea august 2016, Buletinul
Pompierilor, nr. 2/2016, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti,
2016, (în curs de apariţie).
BIBLIOGRAFIE 126 FIZICĂ

ISBN: 978-973-745-168-2

Culegere Fizica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Fizica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Coordonator: Valentin UBAN

Emanuel DARIE Garibald POPESCU Cristian DAMIAN

Editura Ministerului Afacerilor Interne

*Col. conf.univ.dr.ing. – Facultatea de Pompieri **Col. dr.ing. – Inspectoratul General pentru

Demersul realizării unui volum care să cuprindă rezolvarea subiectelor de la

Octombrie 2016 Autorii

2. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

3. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

4. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

5. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

6. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

7. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

8. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

9. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

10. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

11. Rezolvarea subiectelor date la concursul de admitere – Academia de Poliție

12. Bibliografie …………………………………………………………………… 125

1. Se consideră sistemul de corpuri reprezentat în figura alăturată. Corpul de masă

(m1  m2 ) gh 2m2 gh 2m1 gh

Etot,1i  Etot, 2i  Etot,1 f  Etot, 2 f (1)

Ec  E p 1i  Ec  E p 2i  Ec  E p 1 f  Ec  E p 2 f (2)

Explicitând energiile potenţială şi cinetică pentru cele două corpuri se obţine:

H – înălţimea de referinţă a corpului m1;

vi – viteza iniţială a sistemului format din corpurile m1 şi m2;

v f – viteza finală a sistemului format din corpurile m1 şi m2;

h f – poziţia corpului m2 la atingerea solului;

La momentul iniţial sistemul se află în repaos, deci

Viteza cerută este v f . Introducând relaţiile (4) şi (5) în (3) şi efectuând

Din (6) rezultă viteza:

Răspuns corect: varianta c).

Adunând cele două relaţii vom obţine că acceleraţia sistemului este:

Răspuns corect: varianta c).

2. Un conductor electric cu lungimea de 1 m este străbătut de un curent electric

a) 0,5 mN; b) 5 mN; c) 1 N; d) 0,5 N; e) 5 N; f) 5 N.

Forţa electromagnetică ( Fel ) exercitată între câmpul magnetic şi curentul

Fel  B  I  l  sin  (12)

I – intensitatea curentului electric;

l – lungimea conductorului electric;

 – unghiul format de liniile de câmp magnetic şi conductorul electric.

Înlocuind (13) în (12) şi folosind datele problemei cu valorile transcrise în sistemul

Fel  1103  5 1 sin 90  5 mN (14)

Răspuns corect: varianta b).

3. Două forţe orizontale şi de sens opus, F1 = 10 N şi F2 = 50 N, acţionează

a) 2 m/s; b) 12 m/s; c) 1 m/s; d) 5 m/s; e) 15 m/s; f) 10 m/s.

Deoarece forţele F1 = 10 N şi F2 = 50 N sunt orizontale şi de sens opus,

Conform principiului inerţiei (principiul fundamental al dinamicii newtoniene)

Din (16) rezultă viteza cerută:

Răspuns corect: varianta f).

4. În montajul din figură se cunosc: R = 2 k  ; Rb = 8 k  ; L = 12 mH şi U = 200

Notez cu I intensitatea curentului generat de sursa de curent continuu U , cu I1

Rechiv – rezistenţa echivalentă a circuitului din figură.

Din (19) rezultă:

Înlocuind relaţia (20) în (18) rezultă:

Prima teoremă a lui Kirchhoff scrisă pentru curentul I este:

A doua teoremă a lui Kirchhoff scrisă pentru ochiul de reţea ce nu conţine

Înlocuind I 2 din relaţia (22) în (23) rezultă:

Din relaţia (24) avem că:

Înlocuind (21) în (25) se obţine:

Fluxul magnetic în bobină este:

Răspuns corect: varianta b).

iar fluxul prin bobină se poate scrie:

  L  I  12 103  2 102  0,24 mWb (29)