POVESTEA LITEREI F

PRINȚESEI ÎI PLĂCEA FOARTE MULT MUZICA. UNEORI CÂNTA LA

PIAN, ALTEORI LA VIOARĂ, ALTEORI LA NAI.

ÎNTR-O ZI, FIIND ÎN GRĂDINĂ, PRINTRE FLORI, PRINȚESA A AUZIT

UN SUNET FIRAV, NOTE MUZICALE FINE ȘI DELICATE. S-A RIDICAT DE
PE BANCĂ ȘI A ZĂRIT UNDEVA DEPARTE UN FLĂCĂU CARE CÂNTA LA UN
INSTRUMENT CIUDAT.

PRINȚESA L-A CHEMAT LA CASTEL, IAR EL I-A SPUS CĂ ACEL

INSTRUMENT SE NUMEȘTE FLUIER ȘI E SCULPTAT DIN LEMN DE FAG.

PRINȚESA A ÎNVĂȚAT REPEDE SĂ CÂNTE LA FLUIER ȘI DE ATUNCI

DESEORI STĂ ÎN GRĂDINĂ CÂNTÂND LA FLUIER PRINTRE FLUTURI.

REGELE A OBSERVAT DRAGUL FETEI DE ACEST INSTRUMENT

MUZICAL AȘA CĂ A PORUNCIT UNUI MEȘTER POPULAR SĂ ÎI FĂUREASCĂ
FETEI UN FLUIER POTRIVIT PENTRU O PRINȚESĂ. MEȘTERUL A LUCRAT
ȘAPTE ZILE ȘI ȘAPTE NOPȚI LA FLUIER. L-A FĂCUT FIN ȘI DELICAT, IAR
LA FINAL L-A INSCRIPȚIONAT CU UN SIMBOL CARE ARĂTA CAM AȘA: ”F”.

PRINȚESA TARE S-A MAI BUCURAT CÂND ȘI-A PRIMIT CADOUL

FIINDCĂ AVEA, ÎN ACELAȘI TIMP, UN FLUIER NOU DAR ȘI O NOUĂ
LITERĂ DE PUS LA COLECȚIE.

Page 1 of 2
F
Page 2 of 2