Sunteți pe pagina 1din 222

LEON LEYSON^ ;

co MARILYN J. HARRAN SI ELISABETH B. LEYS».**

UN BĂIAT PE
LISTA LUI
SCHINDLER
Povestea imposibilului
care a devenit posibil...
pe lista lui Schindler
LEON LEYSON^ ;
co MARILYN J. HARRAN SI ELISABETH B. LEYS».**
LEON LEYSON
cu MARILYN J. HARRAN 51 ELISABETH B. LEYSON

UN BĂIAT PE LIST*
mi SCHINDLER
POVESTEA IMPOSIBILULUI CARE A DEVENIT POSIBIL... PE LISTA LUI SCHINDLER

editura rao
DescriereaăCIPăaăBiblioteciiăNa ionaleăaăRomânieiă
LEYSON, LEON
Unăb iatăpeălista lui Schindler / Leon Leyson; trad.: Lingua Connexion. -
Bucureşti:ăEdituraăRAO, 2014 ISBN 978-606-609-683-6

1. Lingua Connexion (Bucureşti)ă(trad.)


821.162.1-31=135.1

Editura RAO
Str. Bârg ului,ănr. 9-11, sector 1, Bucureşti,ăRomâniaăwww.raobooks.com www.rao.ro

LEON LEYSON CU MARILYN J. HARRAN ŞIăELISABETH B. LEYSON The Boy on


the Wooden Box Copyright © Estate Leon Leyson, 2013 Publicat prin aranjament cu
Atheneum Books For Young Readers,
o filial ăa Simon & Schuster Childrens Publishing Division
Toate drepturile rezervate

Nicio parte din aceast ăcarte nuăpoateăfiăreprodus ăsauătransmis ăînănicioăform ăşiăprină


nidun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin Înregistrare, fotocopiere sau oricare
altăgenădeăstocareăinforma ionali,ăf r ăpermisiuneaăinăscrisăaăeditorului

Drepturile de autor pentru fotografiile de la începutul capitolelor © Jamie Hayden,


2013ăDrepturileădeăautorăpentruăhart ă©ăDrew Willis Fotografiile de la p. 211
(sus)ăşiăp.ă215ă(stângaăjos)ădeăAdrienne Helitzer,ăprinăbun voin aăSchindler's
Legacy; p. 217 (sus), de Jeanine Hill, prinăbun voin aăUniversit iiăChapman; p.
217ă(jos),ăprinăbun voin aăluiăNancy Chase Toate celelalte fotografii, prin
bun voin aăluiăElisabeth В.ăLeyson

Traducereădinălimbaăenglez ăLINGUA CONNEXION

© Editura RAO, 2014ăpentruăversiuneaăInălimbaăromân

2014
ISBN 978-606-609-683-6
Pentru fraţii mei, Tsalig şi
Hershel, dar şi pentru toţi fiii şi fiicele,
surorile şi fraţii, părinţii şi bunicii care
au pierit in Holocaust.
Şi
pentru Oskar Schindler, ale cărui fapte
nobile au salvat „o lume întreagă".
LEON LEYSON
Trebuieă s ă recunosc,ă aveam palmele ude şiă m ă durea
stomacul.ăAşteptasemăr bd torălaăcoad ,ădarăastaănuăînseamn ă
c ănuăeramăagitat. Eraărândulămeuăs ăîi strâng mâna celui care
îmi salvase via aădeăatâtădeămulte ori... dar asta se întâmplase
cuămul iăaniăînăurm .ăAcum m ăîntrebamădac ăavea s ăm ămaiă
recunoasc .
Inăaceaăziădeătoamn ădină1965,ăpeădrumăspreăaeroportul din
Los Angeles, mi-amă spusă c ă s-ară puteaă caă b rbatulă peă careă
urmaă s ă îlă întâlnescă s ă nuă îşiă maiă aminteasc ă deă mine.ă
Trecuser ădou zeciădeăaniădeăcândăilăv zusemăultimaădat ,ăiară
aceaăîntâlnireăavuseseălocăpeăunăaltăcontinentăşiăînăîmprejur riă
cu totul diferite. Eram pe atunciăunăb iatădeăcincisprezeceăani,ă
fl mândă şiă sfrijit,ă deă staturaă unuiă copilă deă zeceă ani.ă Acumă
eramăunăb rbată înătoat ăfirea,ă înăvârst ădeătreizeciăşiăcinciădeă
ani.ăEramăc s torit,ăaveamăcet enieăamerican ,ăeramăveteran
deă r zboiă şiă profesor.ă In timpă ceă al iiă înaintauă pentru a-1
întâmpinaăpeăoaspeteleănostru,ăeuăamăr masămaiăînăspate.ăLaă
urmaă urmei,ă eramă celă maiă tân ră dină grupă şiă eraă firescă caă ceiă
maiăînăvârst ăs ăseăafleăînăfa aămea.ăCaăs ăfiuăsincer,ăvoiamăs ă
amân cât mai mult dezam gireaăcaăcelăc ruiaă îiădatoramăatâtă
deămulteăs ănuăîşiăaminteasc ădeămine.
înă locă s ă fiuă dezam git,ă m-amă sim ită euforic,ă înc lzit de
zâmbetulăşiădeăcuvinteleălui:
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 9

- Ştiuăcineăeşti,ăîmiăspuseăel,ăavândăoăstr lucireăînăochi.ăTuă
eştiămiculăLeyson.
Ară fiă trebuită s ă ştiuă c ă Oskară Schindleră nuă m-ar fi
dezam gităniciodat .
Ină ziuaă reg siriiă noastre,ă lumeaă înc ă nuă ştiaă despreă Oskară
Schindler, nici despre eroismul lui din timpul celui de-al
DoileaăR zboiăMondiaLăDarănoi,ăceiădinăaeroport,ăştiam.ăNoiă
şiăal iăpesteăoămieăde oameniăîiădatoramăvia a.ăAmăsupravie uită
Holocaustuluiădatorit ăriscurilorăuriaşeăasumateădeăSchindler,ă
mitelorăşiăîn elegerilorăsecreteăpeăcareăleăintermediaseăcaăs ăneă
in ă peă noi,ă muncitoriiă luiă evrei,ă departeă deă camereleă deă
gazare de la Auschwitz. Ca s ăneăsalveze,ăşi-a folosit mintea,
inima,ă avereaă şiă şmecheriileă luiă incredibile.ă I-a întrecut în
iste imeăpeănazişti,ăpretinzândăc ăeramăindispensabiliăefortului
deăr zboi,ădeşiăştiaăc ămul iădintreănoi,ăinclusivăeu,ănuăaveamă
niciunăfelădeăîndemân riăfolositoare. De fapt, nu ajungeam la
butoaneleămaşiniiăpeăcareătrebuiaăs ăoăac ionezădecâtăstândăpeă
oă cutieă deă lemn.ă Cutiaă aceeaă îmiă d deaă şansaă s ă pară util,ă s ă
r mânăînăvia .
Eramă ună supravie uitoră neverosimilă ală Holocaustului. Nu
aveam nimic de partea mea,ătoateăîmiăst teauăîmpotriv .ăEramă
doară ună b iată - nuă cunoşteamă peă nimeni,ă nuă ştiamă s ă facă
nimic. Dar aveam un lucru favorabil mie care întrecea orice
10 I.EON LEYSON

altceva:ă Oskară Schindleră credeaă c ă via aă meaă eraă valoroas .ă


Credeaă c ă merit ă s ă fiuă salvat,ă chiară dac ă şansaă laă via ă peă
care mi-oăd deaă îiăpuneaă înăpericolăpropriaă via .ăAcumă esteă
rândulămeuăs ăfacătotăceăpotăpentruăel,ăs ăvorbescădespreăacelă
Oskară Schindleră peă careă îlă ştiam.ă Speră c ă vaă deveniă oă parteă
dină amintirileă voastre,ă aşaă cumă amă fostă şiă euă mereu o parte
dinăamintirileălui.ăAceastaăesteăşiăpovesteaăvie iiămele,ădarăşiăaă
feluluiăînăcareăvia aămeaăs-a intersectat cu a lui. Pe parcursul
ei,ăv ăvoiăprezentaăşiăfamiliaămea.ăŞiăeiăşi-auăriscatăvia aăcaăs ă
m ă salveze.ă Chiară şiă înă celeă maiă greleă clipe,ă m-auă f cută s ă
simtă c ă suntă iubită şiă c ă via aă meaă esteă important .ă Şiă eiă suntă
eroi pentru mine.
** 4

Amăalergatălaărâuădescul ,ăpesteăpajişte.ăOdat ăceăimă


ajuns printre copaci, mi-am aruncat hainele, m-am ^
ag ată deă creangaă meaă preferat ,ă careă atârnaă destulă deă
jos, m-amăleg natădeasupraăapeiăşiămi-am dat drumul.
Oăaterizareăperfect !
Plutindă peă ap ,ă amă auzită oă plesc ituriă şiă apoiă înc ă
una,ă cândă doiă dintreă prieteniiă meiă auă s rită dup ă mine.ă
Curândăamăieşitădinăap ăşiăne-amăîntrecutăpân ălaăcren-
gileă preferate,ă dup ă careă amă luat-oă deă laă cap t.ă Cândă
t ietoriiădeă lemne care munceau în amonte ne-au ame-
nin atăc ăneăstric ădistrac ia,ătrimi ândăbuşteniiăproasp tă
t ia iăînăavalăc treămoar ,ăne-am adaptat repede,
12 I.EON LEYSON

alegândă s ă facemă pluta,ă fiecareă peă buşteanulă lui,ă privind la


lumina soarelui care se strecura prin bolta de stejari,ămoliziăşiă
pini.
Oricâtă deă desă repetamă acesteă lucruri,ă nuă m ă plictiseam
niciodat ă deă ele.ă Uneori,ă înă zileleă aceleaă fierbin iă deă var ,ă
purtamăslip,ăcelăpu inăatunciăcândăcredeamăc ă vorăfiăşiăadul iă
prinăpreajm .ăDarădeăobiceiănuăpurtamănimic.
Faptulă c ă mamaă îmiă interziseseă s ă maiă mergă laă râuă faceaă
caăescapadeleămeleăs ăfieăşiămaiăpalpitante.
Laăurmaăurmei,ăniciănuăştiamăs ăînot.
Iarna, râul era la fel de distractiv. Fratele meu mai mare,
Tsalig, m-aăajutatăs ăfacănişteăpatineădinătotăfelulădeămateriale
ciudate,ăr m şi eădeămetalăaduseădeălaăbunicul nostru, fierarul,
şiă vreascuriădină stivaădeă lemneădeă foc.ăAmăconstruităpatineleă
cu inventivitate. Erau primitiveă şiă stângace,ă dară func ionau!ă
Eramămicu ,ădarărapid;ăîmiăpl ceaăs ăm ăîntrecăcuăb ie ii mai
mariă peă ghea aă plin ă deă dâmburi.ă Odat ,ă David,ă ună altă frateă
de-ală meu,ă aăpatinatăpeăoăghea ăsub ireă şiăghea aăaăcedat.ăAă
c zută înă râulă înghe at.ă Dină fericire,ă apaă nuă eraă adânc .ă L-am
ajutatăs ăias ăşiăamăfugităacas ăs ăneăschimb mădeăhaineleăudeă
leoarc ă şiă s ă neă usc mă lâng ă vatr .ă Odat ă înc lzi iă şiă usca i,ă
ne-amăîntrecutădinănouăpân ălaărâuăpentruăoănou ăaventur .
Via aăp reaăoăc l torieănesfârşit ,ălipsit ădeăgriji.
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 13

Aşadar,ă niciă celeă maiă însp imânt toareă basmeă nuă m-ar fi
putută preg tiă pentruă monştriiă peă careă aveamă s ă îiă înfruntă
câ ivaăaniă maiătârziu,ăpentruăsc p rileăcaăprinăurechileăaculuiă
sauăpentruăeroulăcareăaveaăs ăîmiăsalvezeăvia a,ădeghizatăşiăelă
în monstru. Primii ani nu m-au avertizat nicicum despre ce
aveaăs ăurmeze.
Numele meu este Leib Lejzon,ă deşiă acumă suntă cunoscut
drept Leon Leyson. M-amă n scută laă Narewka,ă ună sată dină
nord-estulă Poloniei,ă deă lâng ă Bialstok,ă nuă departeă deă grani aă
cuăBelarus.ăStr moşiiămeiălocuiser ăacoloăgenera iiălaărând;ădeă
fapt,ămaiăbineădeădou ăsuteădeăani.
P rin iiă meiă erauă oameniă cinsti iă şiă harnici,ă careă nuă seă
aşteptauă niciodat ă laă cevaă ceă nuă eraă câştigată prină munc .ă
Mama,ă Chanah,ă eraă ceaă maiă mic ă dintreă ceiă cinciă copiiă aiă
familieiă ei,ă dou ă feteă şiă treiă b ie i.ă Peă soraă eiă maiă mareă oă
chemaăShaina,ăcareă înseamn ă „frumoas "ă înă idiş.ăM tuşaăeraă
într-adev ră frumoas ;ă mamaă nuăera,ă iarăacestă lucruăseăsim eaă
înă felulă înăcareă seăpurtauăcuăto iiă cuăele,ă inclusivă p rin iiă lor.ă
Desigură c ă aceştiaă îşiă iubeauă fetele,ă dară peă Shainaă oă
considerau prea frumoas ăpentruămuncaăfizic ; pe mama mea,
nu.ă îmiă amintescă cândă îmiăpovesteaă mamaă c ătrebuiaă s ăcareă
g le iăcuăap ăpentruămuncitoriiădeălaăcâmp.ăEraăcald;ăapaăeraă
grea,ădarăaceast ăîns rcinareăs-a dovedit norocoas ăpentruăeaă-
14 I.EON LEYSON

caă şiă pentruă mine.ă Peă acesteă câmpuriă l-aă v zută mamaă pentru
primaăoar ăpeăviitorulăeiăso .
Deşiă tataă aă fostă celă careă aă începută s ă oă curteze,ă c s toria
lorătrebuiaăs ăfieăaranjat ădeăp rin iăoriăcelăpu inăaşaătrebuiaăs ă
par .ăAcestaăeraăobiceiulăacceptatălaăaceaăvremeăînăEuropaădeă
Est.ă Dină fericire,ă p rin iiă loră erauă mul umi iă deă atrac iaă
reciproc ă dintreă copii.ă Curând,ă ceiă doiă s-auă c s torit;ă mamaă
aveaăşaisprezeceăani,ăiarătata,ăMoshe,ăaveaăoptsprezece.
Pentruă mama,ă via aă deă cupluă seă asem naă multă cuă via aă
tr it ă al turiă deă p rin i.ă îşiă petreceaă zileleă muncind în
gospod rie,ăf cândămâncareăşiăîngrijindăfamilia, dar în loc de
p rin iăşiădeăfra i,ăaveaăacumăgrij ădeăso ăşiădeăcopii.
Fiindămezinul,ănuăoăaveamăpreaădesădoarăpentruămine,ăaşaă
c ăunulădintreămomenteleămeleăpreferateăeraăatunciăcândăfra iiă
şiă soraă meaă erauă laă şcoal ă şiă femeileă dină veciniă veneauă înă
vizit .ăSt teauăînăjurulăvetrei,ăîmpletindăsauăf cândăperneădină
peneă deă gâsc .ă M ă uitamă laă eleă cumă adunauă peneleă şiă leă
îndesauă înă fe eleădeăpern ,ăscuturându-leăuşorăcaăs ăseăaşezeă
uniform. Inevitabil, mai sc pauă oă parteă dină ele.ă C deaă înă
sarcinaă meaăs ăstrângă micileăpeneăcareăpluteauăcaăfulgiiăprină
aer.ă M ă întindeamă dup ă ele,ă dară îmiă sc pauă mereuă printreă
degete.ă Dină cândă înă când,ă aveamă norocă s ă prindă ună pumnă
întregădeăpene,ăiarăvecineleăîmiăr spl teauăefortulăcuărâseteăşiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 15

aplauze.ăEraăoătreab ăgreaăs ăjumuleştiăgâştele,ăaşaăc ăfiecareă


pan ăeraăpre ioas .
Abiaă aşteptamă s ă oă audă peă mamaă schimbândă poveştiă cuă
prieteneleă eiă şi,ă uneori,ă chiară şiă câtevaă bârfeă deă prină sat.ă
Atunciă vedeamă oă latur ă diferit ă aă ei,ă maiă liniştit ă şiă maiă
relaxat .
Aşaă ocupat ă cumă era,ă g seaă întotdeaunaă timpă s ă neă arateă
dragosteaă ei.ă Cântaă pentruă noi,ă copiii,ă şiă aveaă grij ă s ă neă
facemă temele.ă Odat ,ă peă cândă st teamă singură laă mas ,ă
înv ândă laă aritmetic ,ă amă auzită ună foşnet in spatele meu.
Eramă atâtă deă concentrată laă ceă studiam,ă c ă nuă auzisemă cândă
intraseă mamaăşiă începuseă s ăg teasc .ăEramăsurprins,ă fiindc ă
nu era ora mesei.
Apoi mi-aă pusă înă fa ă oă farfurieă cuă scrob,ă f cută doară pentruă
mine. Mi-a spus:
- Eştiăunăb iatăatâtădeăbun,ămeri iăcevaăspecial!ăînc ămaiă
simtăsatisfac iaăcareăm-aăcopleşităînăclipaăaceea.ăOăf cusemă
mândr ăpeămama.
Tataăaăfostămereuăhot râtăs ăneăofereăoăvia ăbun .ăAăv zută
ună viitoră maiă frumosă înă muncaă laă fabric ă decâtă înă tradi iaă
familiei,ă fier ria.ăCurândădup ă nunt ,ă a începutăs ă lucrezeăcaă
ucenică maşinistă într-oă fabric ă mic ă careă produceaă sticleă deă
toateăm rimile,ăexecutateămanual.ăAcoloăaăînv atătataăs ăfac ă
16 I.EON LEYSON

matri eă pentruă sticle.ă Mul umit ă h rniciei,ă aă îndemân riiă


înn scuteă şiă aă hot rârii sale, a fost deseori promovat.ă Odat ,ă
proprietarul fabricii l-aăalesăpeătataăs ăparticipeă laăunăcursădeă
avansa iă pentruă proiectareaă uneltelor,ă înă oraşulă Biatystok,ă
aflat în apropiere. Mi-amă dată seamaă atunciă c ă esteă oă ocazieă
important ă fiindc ă şi-aă cump rată oă jachet ă nou .ă In familia
noastr ănuăseăcump rauăpreaădesăhaineănoLăFabricaădeăsticl ăaă
prosperat,ă iară proprietarulă aă decisă s ă extind ă afacereaă şiă s ă oă
muteă laă Cracovia,ă ună oraşă înfloritoră aflată laă aproximativă 560ă
de kilometri la nord-vest de Narewka. Lucrul acesta a
provocat un mare clocot în satul nostru. Pe vremea aceea, se
întâmplaărareoriăcaătineriiăsauăoricineăaltcinevaăs ăp r seasc ă
loculă natal.ă Tataă aă fostă unulă dintreă pu iniiă angaja iă careă s-au
mutată odat ă cuă fabrica.ă Ini ial,ă tataă trebuiaă s ă pleceă singur.ă
Când urma s ă avemă destuiă bani,ă aveaă s ă neă aduc ă peă to iă laă
Cracovia.ăAăduratăcâ ivaăaniăcaăs ăaduneăsuficien iăbaniăşiăs ă
g seasc ă oă locuin ă potrivit ă pentruă noiă to i.ă Intreă timp,ă tataă
veneaăacas ăoădat ălaăşaseăluniăcaăs ăneăvad .
Eramă preaă mică caă s ă îmiă amintesc când anume a plecat
tataă dină Narewkaă pentruă primaă dat ,ă dară ină minteă cândă s-a
întorsăpentruăcâtevaăzile.ăŞtiaătotăsatulăcândăaăajuns.ăTataăeraă
ună b rbată înaltă şiăar tos,ăcareăseă mândreaă multăcuă înf işareaă
lui.ăIiăpl ceaă inutaămaiăformal ăaăb rba ilorădinăCracoviaăşiăînă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 17

timpă şi-aă cump rată câtevaă costumeă elegante.ă Deă câteă oriă
veneaă înă vizit ,ă purtaă ună costumă frumos,ă c maş ă şiă cravat .ă
Astaăstârneaă vâlv ăprintreăs teni,ăobişnui iă cuă îmbr c minteaă
simpl ă şiă larg ă deă ran.ă Ceeaă ceă nuă ştiamă euă eraă c ă aceleă
costumeăaveauăs ăneăsalvezeăvia aăînăaniiăgreiăceăauăurmat.
Viziteleătateiăp reauăoăs rb toare.ăTotulăeraădiferităcândăelă
eraăacas .ăInăzileleăobişnuite,ămeseleănuăerauăpreaăfestive,ădată
fiindăc ă mamaăaveaăatâteaădeăf cutăpentruămineăşiă fra iiă mei.ă
Dar era altfelă cândă veneaă tataă acas .ă St teamă Ină jurulă mesei,ă
cuă veselaă pus ă dinainte.ă Erauă mereuă maiă multeă ou ă laă miculă
dejunăşiăcevaămaiămult ăcarneălaăcin .ăAscultamăistorisirileăluiă
despreăvia aădeălaăoraş,ăfermeca iădeăpoveştileădespreădichisu-
rile moderne precumă instala iileă interioareă deă ap ă şiă
tramvaiele, lucruri pe care abia ni le puteam imagina. Noi,
fra ii,ă Hershel,ă Tsalig,ă Davidă şiă cuă mine,ă neă comportam cât
puteamămaiăbine.ăNeăîntreceamăpentruăaten iaătatei,ădarăştiamă
c ăpreferataăluiăeraăPesza,ăsoraănoastr .ăProbabilă nuăeraăchiară
atâtădeăsurprinz tor,ăfiindc ăeraăsinguraăfat ădintr-o familie de
b ie iă g l gioşi.ă ină minteă c ,ă oriă deă câteă oriă seă iscaă vreoă
ceart ă întreă noi,ă nuă eraă niciodat ă dină vinaă Peszei,ă deşiă ară fiă
putut fL Când o tachinam prea mult,ă tataă interveneaă şiă neă
certa.ă Peszaă aveaă p rulă lungă şiă blond,ă iară mamaă i-1 împletea
înă coziă groase.ă Eaă oă ajutaă peă mamaă laă treburileă caseiă şiă eraă
18 I.EON LEYSON

t cut ăşiăascult toare.ăîn elegădeăceătataăoăpreferaăpeăea.


Deseori,ătataăneăaduceaăcadouriădinămareleăoraş.ăPe cutiile
cuă bomboaneă erauă pozeă cuă cl diriă istoriceă şiă cuă bulevardeleă
m rginiteădeăcopaciădină Cracovia.ă M ăuitamă îndelungă laăele,ă
încercândăs -miăimaginezăcumăarăfiăs ătr ieştiăîntr-un loc atât
deăfermec tor.
Ca mezin, toate lucrurile mele erau la mâna a doua:
c m şile,ă pantofii,ă pantaloniiă şiă juc riile.ă într-una dintre
vizitele sale, tata ne-a adus în dar serviete pentru copii. I-am
v zută peă fra iiă meiă cuă eleă şiă m-amă gândită c ă iară vaă trebuiă s ă
aşteptăcaăunulădintreăeiă s ă mi-oăcedezeăpeă aă lui.ă Miăseăp reaă
foarteă nedrept.ă Deă dataă aceastaă îns ,ă m ă aşteptaă oă surpriz .ă
într-unaă dintreă servieteă seă aflaă oă serviet ă maiă mic ,ă numaiă
bun ăpentruămine.ăAmăfostăatâtădeăfericit!
Deşiă viziteleă luiă durauă doară câtevaă zile,ă tataă îşiă feceaă
mereuătimpăs ăsteaănumaiăcuămine.ăNimicănuăm ăbucuraămaiă
multă decâtă s ă mergă cuă elă acas ă laă p rin iiă lui,ă înă timpă ceă
prieteniiăîlăsalutauăpeădrum.ăîntotdeaunaăm ă ineaădeămân ăşiă
se juca cu degetele mele. Era ca un semn secret al nostru, care
ar taăcâtădeămultăîşiăiubeaămezinul.
Hershel era fratele cel mai mare; apoi venea Betzalel,
c ruiaă iă seă spuneaă Tsalig;ă soraă mea,ă Pesza;ă frateleă meu,ă
David; apoi eu. îl vedeam pe Hershel ca pe Samson din
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 19

Biblie.ăEraămasiv,ăputernicăşiăar gos.ăP rin iiămeiăspuneauăc ă


era o belea. în anii adolescen eiăsale,ăseăr zvr teaăşiărefuzaăs ă
maiă mearg ă laă şcoal .ă Voiaă s ă fac ă cevaă „folositor".ă Laă
vremeaă aceea,ă tataă munceaă dejaă înă Cracovia,ă aşaă c ă p rin iiă
noştriăauădecisăs ăîlătrimit ăacoloăşiăpeăHershel.ăNuăştiamăceăs ă
cred despre asta. Mi-aă p rută r uă c ă pleac ,ă dară aă fostă şiă oă
uşurare.ă Fuseseă ună motivă deă îngrijorareă pentruă mamaă şi,ă aşaă
micăcumăeram,ăîn elegeamăc ăeămaiăbineăpentruăHershelăs ăfieă
lâng ătata.ăHershelăpreferaăvia aădeălaăoraşăşiărareori venea cu
tataăs ăneăviziteze.
Dac ăHershelăeraădurăşiăînc p ânat,ăfrateleămeuăTsaligăeraă
opusulăluiăînămulteăprivin e.ăTsaligăeraăblândăşiăbun.ăDeşiăeraă
cuă şaseă aniă maiă mareă şiă aveaă toateă motiveleă s ă aib ă aereă deă
superioritateă fa ă deă mine,ă frateleă celă mic,ă nuă aă f cut-o
niciodat .ăDeăfapt,ănu-mi amintesc s ăm ăfiătratatăvreodat ăcaă
peă b taiaă deă capă careă probabilă eram.ă M ă l saă chiară s ă mergă
dup ăelăînăexcursiileăluiăprinăoraş.ăPriceputălaătoate,ăTsaligăeraă
pentruă mineă caă ună supererou.ă P reaă c ă poateă faceă orice.ă
Odat ,ăaăconstruităunăaparatădeăradioăfolosind cristale în loc de
electricitate,ă caă s ă prind ă transmisiuniă dină Varşovia,ă
Biafystokă şiă chiară Cracovia.ă Aă realizată totă aparatul,ă inclusivă
cutiaă înă careă eraă pusă echipamentul,ă apoiă aă g sită oă caleă deă aă
faceăoăanten ădintr-oăsârm ălung ăpentruăaăprindeăsemnal. Mi
20 I.EON LEYSON

s-aăp rutăcevaămagicăcândăTsaligămi-aădatăc ştileăşiăl-am auzit


peă celebrulă trâmbi aşă dină Cracoviaă sunândă dină cornă laă oraă
prânzului,ălaăsuteădeăkilometriădep rtare.
Fratele meu David, mai mare decât mine cu doar un an,
îmi era cel mai apropiat prieten.ă ină minteă cândă îmiă spuneaă
c ,ăatunciăcândăeramă bebeluşă şiăplângeam,ăelăobişnuiaă s ă m ă
legene.ă Eramă deseoriă împreun .ă Cuă toateă acestea,ă unaă dintreă
distrac iileăluiăpreferateăeraăs ăm ătachineze.ăUneoriăeramăaşaă
deă frustrată deă şmecheriile lui, încât îmi d deauă lacrimile.ă
Odat ,ăcândă mâneamăt i ei,ă mi-aăspusăc ăaceştiaăerauădeăfaptă
viermi.ăAă inut-oăpeăaăluiăşiăaăr masăextremădeăseriosăpân ăm-
aă convins.ă îmiă veneaă s ă v rs,ă iară Davidă hohoteaă deă râs.ă înă
scurtă timpă eramă dină nouă ceiă maiă buniă prieteni...ă pân ă când
Davidăg seaăoăalt ăcaleăs ăm ăsâcâie.
înăNarewkaătr iauăaproapeăoămieădeăevrei.ă Abiaăaşteptam
s ă mergă laă slujbeleă deă laă sinagog ă cuă buniciiă dină parteaă
mamei,ădeăcareăeramădeosebitădeăapropiat.ăîmiăpl ceaăs ăaudă
cumăr sun ărug ciunileăinăcl dire.ăRabinul începea slujba cu o
voceăputernic ă şiă vibrant ,ăcareăseă împleteaăcurândăcuăvocileă
congrega iei.ăLaăfiecareăcâtevaăminute,ăridicaăglasulăcâtăciteaă
ună rândă sauă dou ,ă indicându-leă tuturoră undeă s ă seă uiteă înă
carteaădeărug ciuni. în restul timpului, fiecare enoriaşăeraăpeă
contăpropriu.ăNeăsim eamăcaăşiăcumăamăfiăfostăoăsingur ăfiin ,ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 21

dară înă acelaşiă timpă sim eamă c ă fiecareă dintreă noiă aveaă oă
leg tur ă personal ă cuă Dumnezeu.ă B nuiescă c ă unuiă privitoră
dină afar ă iă s-ară fiă p rută ciudat,ă dară nou ă niă seă p reaă perfect.
Uneori,ăcândăunăpolonezăcreştinăvoiaăs ădescrieăunăevenimentă
haotic,ăspunea:ă„Eraăcaăoăadunareăevreiasc ".ăînăaceleăvremuriă
deă pace,ă ună astfelă deă comentariuă nuă eraă ostil,ă ciă oă afirma ieă
despreăcâtădeăciuda iăleăp reamăcelorădeăalteărituriăreligioase.
înă ceaă maiă mareă parte,ă creştiniiă şiă evreiiă tr iauă laolalt ă
armoniosăînăNarewka,ădeşiăamăaflatădestulădeădevremeăc ăîmiă
camă for amă noroculă plimbându-m ă peă str ziă înă felulă meuă
obişnuit,ălipsitădeăgriji,ăînăS pt mânaăMareădinainteaăPaştelui.ă
Acelea erau singureleă zileă cândă veciniiă noştriă creştiniă seă
purtauă altfelă cuă noi,ă caă şiă cumă evreiiă ară fiă devenită deodat ă
duşmaniiălor.ăChiarăşiăuniiăcolegiăîmiădeveneauăadversari.ăM ă
bombardau cu pietreăşiăîmiăpuneauăporecleăcrudeăşiăjignitoare,ă
precumă „ucigaşulă luiă Hristos".ă Nuă preaă în elegeamă lucrurileă
acestea,ăfiindc ăştiamăc ăIisusătr iseăcuămulteăsecoleăînăurm ,ă
îns ă personalitateaă meaă nuă contaă preaă multă înă compara ieă cuă
identitateaă meaă deă evreu;ă iară pentruă ceiă careă p reauă s ă neă
urasc ă nuă aveaă importan ă înă ceă perioad ă tr iaă ună evreu:ă
evreulă eraă evreuă şiă fiecareă dintre ei era responsabil pentru
moartea lui Iisus. Din fericire, animozitatea dura doar câteva
zileăpeăan,ăiarăînăgeneralăevreiiăşiăcreştiniiăcoexistauăpaşnicăînă
22 I.EON LEYSON

Narewka.ăDesigur,ăexistauămereuăexcep ii.ăFemeia care locuia


vizaviădeănoiăaruncaăcuăpietreădup ămineăşiădup ăprieteniiămeiă
evreiădoarăpentruăc ămergeamăpeătrotuarulădinăfa aăcaseiăsale.ă
Poateăcredeaăc ăîns şiăapropiereaăunuiăevreuăaduceaăghinion.ă
M-amăînv atăapoiăs ătraversezăcândăm ăapropiamădeăcasa ei.
Al iă veciniă erauă multă maiă deă treab .ă Familiaă careă locuiaă
al turi,ă deă pild ,ă neă invitaă înă fiecareă ană deă Cr ciună caă s ă
vedem bradul împodobit.
în linii mari, Narewka anilor 1930 era un loc destul de
idilică înă careă s ă copil reşti.ă Deă vineriă deă laă apus şiă pân ă
sâmb t ă laă apus,ă evreiiă ineauă Sabatul.ă Îmiă pl ceaă t cereaă
careă seă l saă dup ă ceă seă închideauă magazineleă şiă pr v liileă -
eraă oă pauz ă binevenit ă dup ă rutinaă celorlalteă zileă dină
s pt mân .ă Dup ă slujbaă deă laă sinagog ,ă oameniiă st teauă peă
verand ,ăp l vr gindăşiămâncândăsemin eădeăbostan.ăCândăm ă
vedeauă trecând,ă m ă puneauă deseoriă s ă leă cânt,ă fiindc ă ştiamă
multeă cânteceă şiă eramă admirată pentruă voceaă mea,ă onoareă peă
care am pierdut-oă cândă amă devenită adolescentă şiă miă s-a
schimbat vocea.
Dinăseptembrieăpân ăîn mai,ămergeamădiminea aălaăşcoalaă
normal ă şiă dup -amiaza la heder, şcoalaă evreiasc .ă Acoloă
trebuiaăs ăînv ăebraicaăşiăs ăstudiezăBiblia.ăAveamăunăavantajă
fa ădeăcolegiiădeălaăşcoal ,ăfiindc ăînv asemădeălaăfra iiămei,ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 23

imitându-iă cândă îşiă f ceauă temaă pentru heder chiară dac ă nuă
în elegeamă ceă înv au.ă P rin iiă meiă m-au înscris la heder la
vârsta de cinci ani.
tn Polonia predominant era romano-catolicismul, iar
religiaă ocupaă ună locă importantă înă şcoalaă normal ă laă careă
mergeam.ă Cândă colegiiă meiă catoliciă îşiă recitau rug ciunile,ă
noi,ă evreii,ă trebuiaă s ă st mă înă picioareă şiă s ă p str mă liniştea.ă
Maiăuşorădeăzisădecâtădeăf cut;ădeămulteăoriăneăcertauăfiindc ă
încercamăs ăstrecur măvreoăşoapt ăsauăs ăd măcâteăunăghiontă
şugub ăatunciăcândătrebuiaăs ăst mă neclinti i ca statuile. Era
riscantă s ă teă por iă urât,ă fiindc ă profesorulă nostruă neă pâraă
numaidecâtăp rin ilor.ăUneori,ă mamaăştiaă c ăamădatădeăbeleaă
laăşcoal ăînc ădinainteăs ăajungădup -amiazaăacas !ăMamaănuă
m ăb teaăniciodat ,ădarăaveaăunăfelăanumeădeăa-miăar taăc o
nemul umisem.ăNuăpreaă îmiăpl ceaăsentimentulă acela,ăaşaăc ă
încercam,ăînăceaămaiămareăparteăaătimpului,ăs ăfiuăcuminte.
Odat ,ă v rulă meuă Yosselă l-aă întrebată peă profesorădac ă îşiă
putea schimba numele în J6sef, ca omagiu pentru J6sef
Pilsudski,ăunăerouăna ional al Poloniei. Profesorul i-aăspusăc ă
ună evreuă nuă areă voieă s ă aib ă ună prenumeă polonez.ă Nuă îmiă
d deamă seamaă deă ceă ară fiă vrută v rulă meuă s ă îşiă schimbeă
numeleă idişă - care în englez ă esteă Josephă - cu varianta
acestuiaăînăpolonez ,ădarăripostaăprofesorului nu m-a surprins.
24 I.EON LEYSON

Purăşiăsimpluăaşaăeraăvia a.
Laăvecinulă meuăLansman,ăcroitorul,ăeraăaădouaămeaăcas .ă
M ă fascinaă felulă înă careă stropeaă haineleă peă careă leă c lcaă cuă
pic turiă miciă şiă regulateă directă dină gur ...ă îmiă pl ceaă s ă leă
vizitez familia - erau el, so iaăşiăceiăpatruăfiiăaiă lui,ăcareăerauă
cuă to iiă croitoriă pricepu i.ă Cântauă înă timpă ceă munceau,ă iară
searaăst teauăîmpreun ă şiă cântauădinăgur ăşiădină instrumente.ă
Amăfostăşocatăcândăfiulălorăcelămic,ăsionist,ăaădecisăs ăpleceădeă
acas ă înă îndep rtataă Palestin .ă Deă ceă ară fiă plecată atâtă deă
departeă deă familie,ă renun ândă s ă maiă munceasc ă şiă s ă cânteă
al turiă deă ei?ă Acumă îmiă dauă seamaă îns ă c ă decizia aceea i-a
salvată via a.ă Mama,ă tat lă şiă fra iiă luiă auă murită cuă to iiă înă
Holocaust.
In Narewka lipseau majoritatea lucrurilor pe care azi le
consider mănecesare.ăStr zileăerauăpavateăcuăbolovani sau nu
erauă pavateă deloc;ă celeă maiă multeă cl diriă erauă construiteă dină
lemnă şiă aveauă doară ună etaj;ă oameniiă mergeauă peă josă sauă
c l toreauăc lareăoriăcuă c ru ăcuăcai.ă înc ă îmiă maiă amintesc
momentulă înă careă aă ajunsă laă noiă minuneaă electricit ii,ă înă
1935.ă Aveamă şaseă ani.ă Fiecareă gospod rieă trebuiaă s ă decid ă
dac ă s ă treac ă laă curentă electrică sauă nu.ă Dup ă lungiă discu ii,ă
p rin iiă meiă auă luată deciziaă îndr znea ă deă aă aduceă înă cas ă
noua inven ie.ă Ună singură firă duceaă laă oă dulieă instalat ă înă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 25

mijlocul tavanului.ă P reaă incredibilă c ă înă loculă l mpiiă cuă


cherosenă aveamă acumă ună globă deă sticl ă deasupraă capului,ă laă
luminaăc ruiaăputeamăcitiătoat ăseara.ăTrebuiaădoarăs ătragem
deă firă caă s ă îlă aprindemă sauă s ă îlă stingem.ă Oriă deă câteă oriă
credeamăc ăp rin iiănuăm ăv d,ăm ăurcamăpeăscaunăşiătr geamă
deă fir,ă doară caă s ă v dă cumă seă aprindeă luminaă şiă cumă dispareă
apoi ca prin minune. Extraordinar.
înă ciudaă miracoluluiă electricit ii,ă înă celelalteă privin eă
Narewkaă r m seseă laă felă cumă fuseseă deă secoleă întregi. Nu
aveamăinstala ieădeăap ăînăcas ,ăiarăinătimpulăiernilorăgeroaseă
înv asemăs ăamânămersulălaătoalet ăcâtădeămultăposibil.ăCasaă
noastr ă aveaă oă camer ă mareă careă serveaă dreptă buc t rie,ă
sufragerieă şiă camer ă deă ziă - toate la un loc - şiă ună dormitor.ă
Intimitatea,ă aşaă cumă oă cunoaştemă ast zi,ă neă eraă completă
str in .ă Aveamă ună singură pată înă careă dormeamă cuă to ii,ă eu,ă
mama,ăsoraăşiăfra iiămei.
Aduceamă ap ădeă laă fântânaădinăcurteă - l samăoăg leat ă înă
josă pân ă cândă auzeamă oă plesc itur ,ă apoiă învârteam roata
pân ă cândă ajungeaă înapoiă sus,ă plin ă cuă ap .ă Eraăoă provocareă
s ă nuă verşiă preaă mult ă ap ă atunciă cândă târâiă g leataă deă laă
fântân ă pân ă înă cas .ă Erauă necesareă câtevaă drumuriă peă ziă
pentruăcât ăap ăneătrebuia,ăaşaăc ăeraăunădu-te-vino continuu
laă fântân .ă Euă adunamă şiă ou le,ă stivuiamă lemneleă t iateă deă
26 I.EON LEYSON

Tsalig,ă ştergeamă veselaă sp lat ă deă Peszaă şiă f ceamă diverseă


drumuri pentru mama. în cele mai multe zile, eu eram cel care
mergea la hambarul bunicului pentru a aduce o can ăcuălapteă
de la vaca lui.
Satulă nostru,ă aflată laă margineaă P duriiă Bialowieza,ă eraă
alc tuitădinăfermieriăşiăfierari,ăm celariăşiăcroitori,ăprofesoriăşiă
negustori. Eram un popor agrar, nesofisticat, dar destoinic,
atâtă evreii,ă câtă şiă creştinii;ă via aă noastr ă gravitaă înă jurulă
familiei,ăalăs rb torilorăreligioaseăşiăalăsezoanelorădeăsem nată
şiădeăcules.
Aceiaă dintreă noiă careă eramă evreiă vorbeamă idişă acas ,ă
polonez ă laă şcoal ă şiă ebraic ă laă şcoalaă religioas ă sauă laă
sinagog .ă Amă înv ată şiă germanaă deă laă p rin i.ă S-a dovedit
maiătârziuăc ăgermanaăaveaăs ăneăfieămaiădeăfolosădecâtăne-am
fiăpututăimaginaăvreodat .
întrucâtă legeaă polonez ă leă interziceaă evreiloră s ă de in ă
p mânt,ăaşaăcumăfuseseăşiăcazulăevreilorădinăEuropaăsecoleălaă
rând, bunicul din partea mamei, JacobăMeyer,ăaăluatăp mântulă
înăarend ădeălaăBisericaăOrtodox ădeăEst.ăAăînduratăoreălungiă
deă munc ă fizic ă pentruă a-şiă între ineă familia.ă Araă p mântul;ă
scoteaăcartofiiădină rân ăcuăhârle ulăşiăt iaăfânulăcuăcoasa.ăM ă
sim eamăminunatămergândăînăvârfulăc ru eiătraseădeăcal,ăplin ă
cuăm nunchiuriădeăfânălaăsfârşitulărecoltei.
Un b&iat pe lista lui Schindler 27

Dup ăplecareaătateiălaăCracovia,ămamaăaăînceputăs ăseăbazezeă


totă maiă multă peă p rin iiă eiă pentruă ajutor.ă Bunicul venea
deseoriă laă noiă cuă cartofi,ă cuă sfecl ă şiă cuă alteă produseă dină
gr dinaă lui,ă caă s ă seă asigureă c ă fiicaă şiă nepo iiă luiă nuă
fl mânzesc. Cuătoateăacestea,ăchiarăşiăcuăajutorulăp rin ilorăei,ă
mamaănuăîşiămaiăvedeaăcapulădeătreburi,ăfiindc ,ăînămare,ăeraă
oă mam ă singur ă cuă casaă plin ă deă copii.ă Eraă oă munc ă uriaş ă
numaiăs ăneăhr neasc ,ăs ăneă in ăînăhaineăcurateăşiăs ăvad ăc ă
avem cele trebuincioaseă pentruă şcoal .ă Nuă aveaă niciodat ă
timp numai pentru ea.
Ină Narewka,ă to iă îşiă cunoşteauă veciniiă şiă ştiauă dină ceă îşiă
câştigauăpâineaăaceştia.ăOameniiăerauă maiăcurândă identifica iă
dup ăocupa ieădecâtădup ănumeleă lorădeăfamilie. Bunicul din
partea tatei era cunoscut drept Jacob fierarul, iar vecinul era
Lansman croitorul. Femeilor li se spunea deseori pe numele
so uluiă - de exemplu, so iaă luiă Jacobă -, iar copiii erau
recunoscu iădup ăcineăerauăp rin iiăşiăbuniciiălor.ăOameniiănuă
m ă ştiauă dreptă Leibă Lejzon.ă Nuă m ă ştiauă niciă deă fiulă luiă
Mosheă şiă ală luiă Chanah,ă ciă îmiă spuneauă eynikl al lui Jacob
Meyer,ă adic ă nepotulă luiă Jacobă Meyer.ă Acestă simpluă faptă
spune multe despre lumea în care am crescut eu. Era o
societateăpatriarhal ,ăînăcareăvârstaăeraărespectat , chiar vene-
rat ,ă maiă alesă atunciă când,ă caă ină cazulă buniculuiă meuă dină
28 I.EON LEYSON

parteaămamei,ă vârstaăreprezentaăoăvia ădeă munc ăasidu ,ădeă


îngrijireă aă familieiă şiă deă devotamentă fa ă deă credin .ă Cândă
oamenii vorbeau despre mine ca fiind nepotul lui Jacob
Meyer, îmi îndreptamă pu ină inutaă şiă m ă sim eamă cuă totulă
special.
înăfiecareăvineriăsearaăşiăsâmb t ădiminea a,ălaăslujbeleădeă
Sabatădeălaăsinagog ,ăst teamălâng ăbunicul, plecând capul de
câteă oriă îlă plecaă elă şiă imitându-1ă peă parcursulă rug ciunilor.ă
înc ăîmiăamintescăc ăm ăuitamăînăsusălaăelăşiăm ăgândeamăcâtă
deă puternică şiă deă înaltă p rea,ă caă ună arboreă uriaşă careă m ă
proteja.ă întotdeaunaă petreceamă Paşteleă acas ă laă p rin iiă
mamei.ăFiindăcelămaiămicănepot,ăaveamăonoareaăenervant ădeă
aă puneă celeă patruă întreb riă tradi ionale din timpul slujbei de
s rb toare.ă Peă m sur ă ceă recitamă întreb rileă înă ebraic ,ă
încercândă dină r sputeriă s ă nuă greşesc,ă sim eamă asupraă meaă
ochii bunicului, ajutându-m ă s ă îndeplinescă treabaă cuă bine.ă
Cândă terminam,ă oftamă uşurat,ă ştiindă c ă m ă achitasemă de
sarcin .ăîmiăpl ceaămaiăalesăs ăr mânăpesteănoapteădoarăeuălaă
buniciiămei.ăDormeamăcuăeiăînăpat,ăbucurosăciănuătrebuiaăs ăîlă
împartă cuă fra iiă mei,ă cumă seă întâmplaă acas .ă Tareă îmiă maiă
pl ceaăs ăfiuăînăcentrulăaten ieiăbunicilor!
Ap ratădeădragosteaăşiădeăsprijinulăfamilieiămele,ănuăştiamă
maiănimicădespreăcumăfuseser ăpersecuta iăînătrecutăevreiiădină
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 29

Narewkaăşiădinăalteăsateădeăc treădiverşiăst pâni.ăP rin iiămeiă


supravie uiser ăatacurilorădeălaăînceputulăaniloră1900,ănumiteă
pogromuri.ăînăurmaălor,ămul iăevreiădinăNarewkaăplecaser ăînă
America,ăprintreăcareăşiăfra iiămamei,ăMorrisăşiăKarl.ăDeşiănuă
cunoşteauă engleza,ă crezuser ă c ă înă Stateleă Uniteă puteaă fiă
posibilăunăviitorămaiăbun.ăCâ ivaăaniămaiătârziu,ăShaina,ăsoraă
eiăceaăfrumoas ,ăplecaseăşiăeaăînăAmericaăpentruăoăvia ănou .
P rin iiă meiă auă tr ită experien aă direct ă aă r zboiuluiă -
R zboiulăcelăMareădină1914-1918. înainte de 1939, nimeni nu
îiă spuneaă Primulă R zboiă Mondial,ă fiindc ă nuă ştiamă c ă dup ă
numaiădou zeciădeăaniăconflictulăaveaăs ăizbucneasc ădinănou
înălume.ăînătimpulăR zboiuluiăcelăMare,ăsolda iiăgermaniăcareă
ocupaser ă Poloniaă seă purtaser ă înă generală frumosă cuă
polonezii,ă indiferentă deă religiaă lor.ă Ină acelaşiă timp,ă înă
Narewkaă şiă înă multeă alteă sateă dină Polonia,ă oameniiă fuseser ă
încorpora iăpentru munc ăsilnic .ăTataălucraseăpentruănem iălaă
liniaă ferat ă cuă ecartamentă îngustă peă careă seă transportauă che-
resteaă şiă alteă proviziiă dină zonaă noastr ă c treă Germania.ă In
1918,ă cândă Germaniaă fuseseă învins ,ă armataă deă ocupa ieă seă
retr seseăşiăseăîntorseseăînăpatria ei.
Analizândăînăretrospectiv ,ăp rin iiă meiăşiă mul iăal iiăcaăeiă
auăf cutămareaăgreşeal ădeăaăcredeăc ănem iiăcareăauăvenităînă
NarewkaăînăalăDoileaăR zboiăMondialăaveauăs ăfieăprecumăceiă
30 I.EON LEYSON

careă veniser ă înă Primulă R zboLă Credeauă c ă aveauă s ă fieă


oameni normaliă caă şiă ei,ă b rba iă careă îşiă f ceauă serviciulă
militar,ă ner bd toriă s ă seă întoarc ă laă so iileă şiă laă copiiiă loră şiă
careăs ăapreciezeăospitalitateaăşiăbun tatea.ăAşaăcumăoameniiă
m ăpriveauăpeămineădinăperspectivaărela ieiămeleăcuăbuniculăşiă
aveau anumite aştept riă deă laă mineă dină pricinaă lui,ă laă felă îiă
priveamă şiă noiă peă nem iiă careă auă intrată înă Poloniaă înă 1939ă -
dină perspectivaă celoră careă veniser ă aiciă înaintea lor. Logic
vorbind,ănuăaveamă niciună motivă s ăcredem altceva. La urma
urmei,ăputeaiăs ăaiăîncredereăînăpropriaăexperien ,ănu-iăaşa?
Cândăm ăgândescălaăloculăinăcareăamăcrescut,ălaăsatulăcareă
mi-aă oferită atâteaă amintiriă pre ioase,ă îmiă amintescă ună cântecă
idişă peă careă îlă cântamă cuă Lansmană şiă b ie iiă lui.ă Seă numeşteă
Ofyn Pripetchik - adic ă„Peăvatr ".ăAvândăoămelodieăjalnic ,ă
cânteculă relataă povesteaă unuiă rabină careă îiă înv aă alfabetulă
ebraicăpeătineriiă luiă elevi,ăaşaăcumă înv amăeuă litereleă aceleaă
la heder. Piesaă seă terminaă cuă acesteă cuvinteă amenin toare,ă
dup ăcumăavertizaărabinul:

Când veţi creşte mari, copii,


Veţi înţelege
Câte lacrimi ascund literele Şi
cât bocet.
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 31

In serile în care cântam acest cântec cu familia Lansman,


cuvinteleă îmiă p reauă dină istoriaă antic .ă Nuă mi-ar fi trecut
niciodat ă prină gândă c ă aceleă cuvinteă prevesteauă ună viitoră
îngrozitorăşi iminent.
E greu de imaginatăoălumeăf r ăavioaneăsauămaşini,ăînăcareă
oameniiă îşiă ducă traiulă înă aceeaşiă regiuneă şi doar rareori
c l torescălaăoădistan ămaiămareădeăcâ ivaăkilometri de satul
lor,ă oă lumeă f r ă internetă sauă f r ă telefon.ă Peă deă oă parte,ă
pre uiescăamintirileămiculuiăuniversăînăcareăamătr ităprimiiăaniă
aiă copil rieiă mele.ă Eraă oă lumeă definit ă deă dragosteaă şiă deă
c lduraă familiei.ă Tiparulă previzibilă ală vie iiă faceaă caă rareleă
surprizeă s ă fieă cuă adev rată memorabile.ă Cândă m ă gândescă
acumă laă acelă modă deă via ,ă atâtă deă îndep rtată acum,ă m ă
încearc ădorul,ă maiăalesădeă bunicii,ădeă m tuşile,ă deăunchiiă şiă
deăverişorii mei.
Poveştileă tateiă îmiă oferiser ă oă imagineă sclipitoareă aă
Cracoviei,ăaflat ălaăoădistan ădeă560ădeăkilometri,ădarălaăani-
lumin ă dep rtareă deă via aă peă careă oă cunoşteamă laă Narewka.ă
Trebuieăs ăfiăfostătareăgreuăpentruătataăs ăticălaseăînăurm ăluniă
înăşir,ăs ăconştientizezeăcuăceăpoveriăoăînc rcaăpeămama.ăDară
eaăştiaă foarteăbineăc ătataămunceaăcaă s ă neăofereă oăvia ă maiă
bun ă şiă c ă trebuiaă s ă avemă r bdareă câtă timpă elă economiseaă
baniăcaăs ăneăpoat ăaduceălaăel.ăînăceleădinăurm ,ăînăprim varaă
lui
1938, dup ă cinciă aniă deă munc ă greaă şiă deă economii,ă aă trimisă
dup ănoi.ăEramăabsolutăîncântat.ăLaăvârstaădeăoptăani,ăiubeamă
aventurile.ăŞtiamăc ăvoiăg siădestuleăînămareleăoraş,ăiarăgândulă
Un b&iat pe lista lui Schindler 33

c ă voiă fiă al turiă deă tataă eraă celă maiă frumosă dină lume.ă Fuseseă
plecat mai tot timpulădeăcândăaveamădoarătreiăani!ăAşaăc ămi-
am luat la revedereă cuă emo ieă şiă f r ă nicioă urm ă deă îndoial ă
de la bunici,ăm tuşi,ăunchiăşiăverişori,ăpreg tităs ăîncepăoănou ă
via .ăMi-amăimaginatăc ătoateărudeleăşiăto iăprieteniiăaveauăs ă
m ă aştepteă acas ă dac ă m-aşă fiă întors.ă împreun ă cuă mama,ă
fra iiăşiăsoraămea,ăamăplecatăînăprimaămeaăc l torieăcuătrenul,ă
f r ăs ăprivescăînăurm .
Niciodat ăpân ăatunciănuămaiăfusesemădincoloădeăperiferiaă
satuluiă meuă şiă nicidecumă cuă trenuLă Totulă eraă emo ionantă înă
c l toriaăaceea: sunetele, viteza, peisajele care se derulau sub
ochiiămei.ăEramăpreg tită- sau credeamăc ăsuntă- pentru orice
ar fi urmat.
Nuăîmiăamintescăexactăcâtădeălungăaăfostădrumul,ăciădoarăc ă
aăduratăcelăpu inăcâtevaăore.ă inăminteăîns ăc ăfiecareămomentă
a fostă fascinant.ă Câtă deă uriaş ă p reaă lumea,ă iară noiă abiaă
parcursesem câteva sute de kilometri! Când s-a întunecat, mi
s-aă f cută team ă c ă aşă puteaă s ă rateză cevaă dac ă nuă ină ochiiă
lipi iădeăgeam.ăTrecuseă bineădeăoraăunsprezeceă noapteaăcândă
trenul a ajuns în sta iaă Cracovia.ă Tataă eraă acolo,ă aşteptându-
ne,ă iară noiăamă alergată înă bra eleă lui.ăNe-am urcat bagajele în
c ru ,ăiară noiă ne-amă înghesuită lâng ă birjar.ăAmăr mas uimit
c ă şiă laă oraă aceeaă târzie,ă multă dup ă oraă meaă deă culcare,ă maiă
34 I.EON LEYSON

circulauă tramvaieă şiă erauă pietoniă pesteă tot.ă „Aproapeă amă


ajuns", ne-a asigurat tata când am trecut peste Vistula, râul
careă şerpuieşteă prină oraş.ă In timpă ceă calulă trop iaă peă pavajulă
str ziloră dină Cracovia,ă m-amă l sată înă sfârşită înă bra eleă
somnului. Asimilasem tot ce se putea pentru o singur ăzi.
Câtevaă minuteă maiă târziu,ă amă ajunsă laă destina ie.ă Nouaă
noastr ăcas ăseăaflaăintr-oăcl direădeăapartamenteădeăpeăstradaă
Przemyslowa,ă laă num rulă 13,ă peă parteaă sudic ă aă râului.ă
Cl direaă îiă ad posteaă peă angaja iiă fabriciiă deă sticl ă undeă
muncea tata.ă Apartamentulă nostruă eraă laă parter.ă Caă şiă casaă
noastr ădinăNarewka,ăaveaădoarădou ăcamere,ăunădormitorăşiăoă
camer ă deă zi,ă dară spa iulă dină apartamentă eraă maiă mareă decâtă
celădinăfostaăcas .ăCelămaiă încântatăeramădeăinstala iaădeăap ă
dină cas .ă înainteă deă a neă pr buşiă înă pat,ătataă ne-a dus pe co-
ridorăcaăs ăneăarateăbaia,ăpeăcareătrebuiaăs ăoăîmp r imăcuăalteă
treiă familii.ă Aătrasădeăună lan ădinăspateleătoaleteiă şiăamăprivită
cuăochiiămariăcumăapaăseăscurgeăşiăvasulăseăumpleălaăloc.ăPân ă
în acel moment, credeamă c ă beculă esteă celă maiă grozavă lucruă
dină lume;ă înă acelă momentăîns ,ăcândă mi-amădatăseamaă c ă nuă
maiătrebuiaăs ăfacădrumuriăafar ălaătoalet ,ănoapteaătârziu,ăamă
decisăc ăbeculăşiăelectricitateaăsuntăpeăloculădoiădup ătoalet ăşiă
instala iaăinterioar ădeăap .ăCândăamătrasădeălan ăşiăamăurm rită
cum se scurge apa pe lateralele vasului, m-amă gândită c ă
Un b&iat pe lista lui Schindler 35

aceastaă eraă cuă siguran ă ceaă maiă mareă inven ieă dină câteă
existau.ăFuseseăoăziăplin ădeăminuni.
Aă douaă zi,ă euă şiă Davidă amă plecată s ă explor mă noileă
împrejurimi.ăPu inăcâteăpu in,ăne-am aventurat tot mai departe
deă cas ,ă maiă întâiă înă josulă str zii,ă apoiă prină cartieră şiă înă celeă
dinăurm ălaărâu,ăacoloăundeăPodulăPowstancowăSlaskichălegaă
zonaă noastr ă deă principaleleă atrac iiă aleă Cracoviei:ă cartierulă
tradi ională evreiesc,ă Ka- zimierz,ă zonaă istoric ă dină Oraşulă
Vechiă şiă Castelulă Wawel,ă palatulă regală ală regiloră şiă ală
reginelor care câr- muiser ă peă vremeaă cândă Cracoviaă eraă
capitala Poloniei medievale. Curând m-amă sim ită destulă deă
curajosă câtă s ă riscă s ă exploreză peă contă propriu.ă Toate acele
locuriă peă careă leă admirasemă peă cutiileă deă bomboaneă erauă şiă
maiăimpresionanteăînărealitate.ăM ăatr geauămaiăalesăparcurileă
mariă şiă cl dirileă istoriceă aleă Cracoviei,ă precum Vechea
Sinagog ,ăconstruit ăînăaniiă1400,ăsauăBazilicaăSântaăMaria,ăoă
maiestuoas ă biseric ă gotic ă dină secolulă ală XlV-lea care
dominaămareaăpia .ăAceastaăeraăbisericaăunde,ăînăfiecareăziălaă
prânz,ă cântaă trâmbi aşulă peă careă îlă ascultasemă laă radioulă luiă
Tsalig.
Fiecareăziăeraăoănou ăaventur ăşiăabiaăaşteptamăs ăv dăceă
puteam descoperiădup ăcol ulăurm tor.ăUneoriăpuneamămânaă
peă câteă oă cl dire,ă doară caă s ă m ă asigură c ă nuă visez.ă Forfotaă
36 I.EON LEYSON

str ziiăf ceaăcaăoameniiăs ăpar ăocupa iăcuălucruriăimportante.ă


încercamă s ă ină pasulă cuă picioareă maiă lungiă decâtă aleă meleă
doară caă s ă v dă încotroă mergeau.ă M ă distramă observândă
diferiteleăfeluriădeăînc l riăpurtateădeăoameniăşiăprivindăapoiă
înăsusăcaăs ăv dăfa aăceluiăcareăleăpurta.ăUneoriăm ăopreamăs ă
privescă înă vitrinaă vreunuiă magazină careă îşiă etalaă ostentativ
marfa,ă deă laă îmbr c minteă şiă bijuteriiă pân ă laă aparateă
electrocasnice.ăNuămaiăv zusemăniciodat ăaşaăceva.ăEraăcaăşiă
cum m-aşăfiăaflatăpeăunăplatouădeăfilmareăsauăîntr-un parc de
distrac iiă - deşi,ă laă aceaă vreme,ă niciă nuă ştiamă c ă exist ă
asemenea lucruri.
Apartamentul nostru era situat într-un cartier industrial,
alăclaseiămuncitoare,ălaăoădistan ădeădoarăcâteva cvartale de
fabricaătatei,ăpeăstradaăLipowa.ăErauă mul iă b ie iă deă vârstaă
mea acolo. Uneori râdeau de mine din cauza felului în care
r mâneamă cuă guraă c scat ă înă fa aă peisajeloră careă pentru ei
deveniser ă fireşti.ă Leă pl ceaă posturaă deă copiiă sofistica iă deă
laă oraş,ă careă puteauă s ă îiă expliceă b iatuluiă naivă deă laă ar ă
cumă func ioneaz ă lucrurile.ă Ocazională îns ,ă seă maiă opreauă
şiăeiăs ăpriveasc ăobiectulăminunatăcareăîmiăatr seseăaten ia.
In scurt timp mi-amă f cutăcâ ivaăprieteniădeosebi iăşiă neă
pl ceaă s ă invent mă diverseă jocuri.ă Unulă dintreă preferateleă
noastreăeraăs ămergemă cuătramvaieleăcareătraversauăoraşul.ă
Un b&iat pe lista lui Schindler 37

Cumăniciăeuăşiăniciănoiiămeiăprieteniănuăaveamăvreunăsfan ,ă
ne-am gândit la o cale deă aă mergeă gratisă careă niă seă p reaă
extraordinară deă istea ă - s reamă înă vagonă laă cap tulă opusă
fa ădeăloculătaxatorului.ăPeăm sur ăceăacestaăseăapropiaădeă
noi,ă încasândă baniiă şiă perforândă biletele,ă neă preg teamă
evadarea:ă s ream din tramvai exact înainte caă taxatorulă s ă
ajung ă laă noiă şiă neă aruncamă apoiă laă cap tulă cel laltă ală
vagonuluiă caă s ă repet mă aventura,ă celă pu ină pentruă alteă
câtevaăsta ii,ăpân ăcândătaxatorulăîşiăd deaăseamaădeăplanulă
nostru.ăNuăm ăs turamăniciodat ădeăp c lealaăaceasta.
Pe prietenii meiănuăp reaăs ăîiăinteresezeăc ăeuăeramăevreuă
şiă eiă nu.ă Nuă contaă decâtă faptulă c ă împ rt şeamă acelaşiă gustă
pentruăn zbâtiiăşiăprovoc ri.
Cracoviaă nuă eraă doară ună oraşă istoric,ă ciă şiă ună centruă
culturalăstr lucitorăşiăcosmopolit,ăplinădeăteatreăşiădeăcafenele,
undeăexistauăinclusivăoăoper ăşiăcluburiădeănoapte.ăDinăvenitulă
modestă ală tat luiă meuă nuă neă permiteamă asemeneaă distrac ii.ă
Cel mai mult m-amă apropiată deă via aă deă noapteă aă Cracovieiă
atunciăcândăamădusăcâtevaămesajeădeădragosteădeălaăunăb rbată
de la cabaret unei femei care locuia în apartamentul vecin cu
noi.ă Vecinaă îmiă d deaă baniă pentruătramvai,ă dară înă locă s ă iauă
tramvaiul,ăparcurgeamădistan aăscurt ăpeăjos.ăCândăajungeamă
la cabaret,ă îiă d deamă portaruluiă biletul.ă înă timpă ceă aşteptamă
38 I.EON LEYSON

r spunsul,ă tr geamă cuă ochiulă în untru,ă curiosă s ă v dă ceă îiă


determinaă peă oameniă s ă mearg ă acoloă noapteă deă noapte.ă Nuă
apucamă niciodat ă s ă v dă preaă mult,ă deşiă auzeamă oă muzic ă
polonez ăvesel .ăDup ăcevaătimpămergeamăspreăcas ,ădându-i
mameiăbaniiădeăbilet,ăfiindc ăînăfamiliaămeaăbaniiăerauăpu ini,ă
chiarăşiăînainteădeăr zboi.
Tataă seă bucuraă c ă îşiă aveaă familiaă lâng ă el.ă Neă prezenta
mândruălaăfabricaădeăsticl ăşiăneăprimeaămereuăcuăbucurieăpeă
Davidă şiăpeă mineă laă serviciu.ăDac ăeraăocupatăcuăunăproiect,ă
neă d deaă câteă oă îns rcinare care ne lua mult timp, precum
t iatulă înă dou ă aă unuiă buştean gros. Treaba nu avea vreun
scopă anume,ă îns ă tataă neă copleşeaă deă laudeă atunciă cândă celeă
dou ă buc iă c deau pe podea. Fiind un sculer-matri eră
priceput, tata realiza piese înlocuitoare pentru maşinileă
defecteă şiă creaă formeă pentruă sticleleă produseă deă companie.ă
Fiindă ună maşinistă expertă şiă îndemânatic,ă eraă c utată deă mul iă
proprietariădeăfabriciădinăzon .ăMândriaăpeăcareăoăresim eaălaă
serviciuăeraăadus ăşiăacas ,ăundeăeraăcuăadev rată
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 39

regeleă castelului,ă chiară dac ă acelă castelă nuă eraă decâtă ună
apartamentă modest.ă Mamaă încercaă s ă îiă îndeplineasc ă oriceă
dorin ;ănoi, copiii, eram pe planul doi.
înă decursulă aniloră înă careă fuseser mă desp r i i,ă Hershel,ă
fratele meu cel mai mare, se maturizase sub supravegherea
tat luiă meu.ă Seă potolise,ă îşiă g siseă deă lucruă şiă începuseă s ă
pun ăbaniădeoparte.ăînălocăs ăfieăturbulent, Hershel era acum
atentăşiăresponsabil.ăAveaăşiăoăiubit ,ăaşaăc ,ădeşiăf ceaăparteă
dinănouădinăvia aănoastr ăcotidian ,ăabiaădac ăîlăvedeam.
Via aălaăCracoviaăîncepeaăs ăneăfieăfamiliar .ăîncercamăs ă
neă instal m,ă s ă neă cre mă ună c mină şiă s ă neă bucur mă c ă
suntemăîmpreun .ăAăfostătulbur torăcândăamăînceputăs ăauzimă
despreă violen aă şiă fr mânt rileă dină Germania;ă dară aveamă
destuleăpeăcapă înă via aădeăziă cuăziă şiă astaă neă eraă de-ajuns. în
septembrieă 1938ă s rb toreamă Roshă Hashanah,ă începutulă
Anuluiă Nouă evreiesc,ă şiă ineamă Yomă Kippur,ă Ziuaă Isp şirii,ă
într-oăfrumoas ăsinagog ădeăpeă vremeaă Reformei,ăunaădintre
celeăcâtevaăsuteădeăsinagogiăr spânditeăprinăoraş.ăînăCracoviaă
tr iauăaproximativăşaizeciădeămiiădeăevrei,ăceeaăceăeraăcamăună
sfertădinăpopula iaăoraşului.ăMie miăseăp reaăc ăeramăperfectă
integra iăînăvia aăoraşului.ăInăretrospectiv ,ăîmiădauăseamaăc ă
existauătotuşiăsemneăaleăvremurilorătulburiăcareăneăaşteptau.
Laă nouaăşcoal ăprimar ,ăună locăuriaşăcuă suteădeăcopiiădină
40 I.EON LEYSON

cartier,ăînv torulămeuădinăclasaăaăpatraăm-aăsingularizatăînc ă
din prima zi. M-aă îmbr cată caă peă Mosiek,ă diminutivulă deă laă
Moshe.ă Laă începută amă fostă impresionat.ă Amă crezută c ă omulă
acelaă îlă cunoşteaă peă tata,ă Moshe,ă şiă c ă îşiă d duseă seamaă c ă
suntă fiulă lui.ăEramă mândruăc ătataăeraăatâtădeăcunoscut.ăAbia
maiă târziuă amă realizată c ă profesorulă nuă îlă cunoşteaă delocă peă
tataă şiă c ă numeleă Mosiek,ă „miculă Moise“,ă eraă oă insult ă
destinat ă oric ruiă b iată evreu,ă indiferentă deă numeleă tat luiă
s u.ăApoiăm-amăsim ităridicolăfiindc ăfusesemăatâtădeăcredul.
Cu toate acestea,ă via aă meaă seă concentraă asupraă şcolii, a
jocurilorăşiăaătreburilorădinăcas ă- d deamăfugaăfieălaăbrut rieă
s ăiauăoăfranzel ,ăfieălaăcizmarăs ăiauăînc l rileăreparate.ăIns ă
veştileă îngrijor toareă despreă ceă seă întâmpla în Germania au
devenit apoi din ce în ce mai greu de evitat.
Lunaă octombrieă aă anuluiă 1938ă aă începută cuă veştiă su-
p r toare.ă Ziarele,ă transmisiunileă radioă şiă discu iileă deă
pretutindeniă erauă plineă deă poveştiă despreă Germaniaă şiă Adolfă
Hitler, liderul Germaniei sau Fiihrerul. De când veniser ă laă
putereă înă 1933,ă Hitleră şiă naziştiiă nuă pierduser ă timpul,ă
consolidându-şiă putereaă şiă impunându-şiă controlul,ă amu indă
opozi iaă şiă demarândă campaniaă deă restabilireă aă Germanieiă
drept o putere dominatoare la nivel mondial. Un punct central
al planului lui Hitler era marginalizarea evreilor,
transformareaănoastr ăînă„ceilal i".ăHitlerăd deaăvinaăpeăevreiă
pentruă problemeleă Germaniei,ă trecuteă şiă actuale,ă deă laă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 41

înfrângereaăînăR zboiulăcelăMareăpân ălaăcrizaăeconomic .


Când Germania a anexat Austria în martie 1938ă şiă aă
ocupată Regiuneaă Sude iloră dină Cehoslovaciaă şaseă luniă maiă
târziu,ă aă crescută şiă acoloă discriminareaă împotrivaă evreilor.ă
Noileărestric iiăf ceauăcaăsitua iaăevreilorădinăaceleăzoneăs ăfieă
dinăceăînăceămaiăprecar .
înainte de a putea asimila toateă aceleă veşti,ă ne-au lovit
alteleă şiă maiă proaste:ă laă ordineleă luiă Hider,ă auă fostă expulza iă
dină Germaniaă înă jură deă şaptesprezeceă miiă deă evreiă polonezi.ă
Guvernulănazistăleăspuseseăc ănuămaiăerauăbineăprimi i,ăc ănuă
meritauăs ătr iasc ăpeăp mântăgerman. Guvernul polonez era
hot râtăs ădemonstrezeăc ăeraălaăfelădeăantisemităcaăşiănaziştii,ă
aşaă c ă aă refuzată s ă leă acordeă refugia iloră permisiuneaă deă aă
reveni în patria-mam .ă Auă ajunsă pân ă laă noiă veştiă cumă c ă
aceştiăevreiăpoloneziă lâncezeau pe undeva la grani ,ă înă nişteă
tabereă temporareă sordide,ă peă t râmulă nim nui.ă In cele din
urm ă uniiă dintreă eiă auă reuşită s ă mituiasc ă paznicii,ă s ă treac ă
grani aăşiăs ăseăîndrepteăspreăCracoviaăşiăspreăalteăoraşe.
Deă fa ă cuă mine,ă p rin iiă meiă înc ă încercauă s ă diminueze
seriozitateaăevenimentelor.ă„Amămaiătrecutăprinăpogromuriăşiă
înă est,ă spuneaă tataă cuă aparent ă nonşalan .ă Acumă suntă
problemeăînăvest.ăDarălucrurileăseăvorălinişti.ăVe iăvedea."ăNuă
ştiuădac ăastaăcredeaăcuăadev ratăsauădac ăîncercaădoarăs ăseă
42 I.EON LEYSON

conving ăpeă elă însuşiă şiăpeă mamaă laă felădeă multă caăpeă mine.ă
La urma urmei, unde puteam merge? Ce puteam face?
Apoiă aă venită ceaă maiă proast ă vesteă deă pân ă atunci:ă înă
Germaniaă şiă înă Austria,ă înă noapteaă deă 9ă spreă 10ă noiembrie
1938,ă fuseser ă arseă sinagogiă şiă suluriă înscriseă cu Tora, iar
propriet ileă evreiloră fuseser ă distruse.ă Evreiiă fuseser ă b tu iă
laăîntâmplareăşiăaproapeăoăsut ădintreăeiăfuseser ăucişi.ăMiăseă
p reaă incredibilă c ă oameniiă puteauă s ă steaă deoparteă şiă s ă
priveasc ă înă timpă ceă seă întâmplauă toateă aceleă lucruriă
îngrozitoare.ăPropagandaănazist ăaă f cut ca evenimentele din
aceaăsear ăs ăpar ăoădemonstra ieăspontan ăîmpotrivaăevreilor,ă
caă oă r zbunareă pentruă asasinareaă unuiă diplomată germană laă
Parisă deă c treă ună tân ră evreuă peă numeă Herschelă Grynszpan.ă
Am aflat foarte curândăc ăaceastaăfuseseăscuzaădeăcareăaveauă
nevoie naziştii;ă s-au folosit de acel eveniment pentru a
declanşaăoănoapteădeăviolen ăînătoat ă ara.ăAceaănoapteăaveaă
s ă fieă cunoscut ă maiă târziuă dreptă Kristallnacht1, Noaptea
SticleiăSparte,ădinăcauzaămiilorădeăferestreăcareăfuseser ăsparteă
înă sinagogi,ă înă caseleă evreieştiă şiă înă pr v lii.ă Deă fapt,ă înă
noapteaăaceeaănuădoarăsticlaăaăfostădistrus .

1
Noaptea de Cristal sau Noaptea Sticlei Sparte (in limba german ăinăoriginal,ă
n. tr.)
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 43

Nutrisemăoăsperan fierbinteăcumăc ănaziştilorăaveaăs ăleă


vin ă cumvaă minteaă laă capă şiă c ă persecu iileă urmauă s ă seă
opreasc .ăDeşiătataăîncercaăs ăm ăasigureăc ăeramăînăsiguran ă
şiă c ă situa iaă aveaă s ă seă calmeze,ă eramă pentruă primaă dat ă cuă
adev ratăsperiat.
Variantaă r zboiuluiă deveneaă totă maiă posibil .ă Auzeamă
discu iiă despreă astaă laă şcoal ,ă peă strad ă şiă oriunde mergeam.
Ştirileă men ionauă faptulă c ă demnitariiă guvernamentaliă
poloneziăplecaser ăînăGermaniaăpentruăaăseăîntâlniăcuăceiădină
conducereaă riiă înă vedereaă evit riiă r zboiului. Oricât ar fi
vrutăp rin iiă meiăs ă m ăprotejeze,ănuăaveauăcumăs ă m ăapereă
deă teamaă crescând ă c ă înă curândă urmaă s ă fimă înă r zboiă cuă
Germania.
M-amă dusă odat ă înă pia aă mareă dină Cracoviaă caă s ă ascultă
unădiscursăalăunuiăcelebruăgeneralăpolonez,ăalăc rui nume nu
mi-1ă maiă amintesc.ă Aveaă oă inut ă mândr ,ă l udândă cuă
extravagan ă armataă poporuluiă nostru.ă Elogiaă vitejiaă
solda ilorăşiăjuraăc ,ădac ăveneaăr zboiul,ăsolda iiăpoloneziănuă
aveauă s ă leă deaă germaniloră careă îndr zneauă s ă neă invadezeă
„niciă m cară ună nastureă deă laă uniform ".ă Cuă to iiă voiamă s ă
credemă c ă vitejiaă solda iloră noştriă puteaă cumvaă s ă înving ă
m rea aă for ă militar ă german ,ă cuă toateă tancurileă şiă
avioaneleăei.ăSuntăsigurăc ăp rin iiămeiăaveauăîndoielileălor,ălaă
felăcaămul iăal iiădeăaltfel,ădar nimeniănuăvoiaăs ăpar ălipsitădeă
44 I.EON LEYSON

patriotismăsauăs ăpun ăpaieăpeăfoc.


înă varaă anuluiă 1939,ă toat ă Cracoviaă aă începută s ă seă
preg teasc ă deă r zboiă cuă seriozitate.ă Amă pusă scânduriă laă
ferestreleă apartamentuluiă nostruă deă laă parteră şiă mi-am ajutat
p rin iiăs ăpun ăband ăadeziv ăpeăgeamăînăform ădeăX,ăcaăs ă
nuălaseăsticlaăs ăseăsparg .ăAmăîncercatăs ăneăfacemăproviziiă
de conserve cu mâncare. Unele familii s-auă gr bită s ă îşiă
transformeă beciurileă înă ad posturiă împotrivaă bombelor.ă Peă
durataăpreg tirilorăşiăaăîntocmiriiăplanurilorăînăcazădeăurgen ,ă
amăînceputăs ăsimtăoăemo ieănervoas ămaiăpresusădecâtăfrica.ă
Spreădeosebireădeăp rin iiămei,ănuăaveamăoăideeăclar ădespreă
cumăeraăunăr zboiăcuăadev rat
In acele timpuri tumultuoase, m-amă apropiată şiă maiă multă
de fratele meu Tsalig. Electrician autodidact, Tsalig era foarte
solicitată pentruă instalareaă electricit iiă înă beciurileă proasp tă
reamenajateă aleă vecinilor.ă Credă c ă ştiaă c ă aveamă nevoieă deă
confortulăprezen eiălui,ăpentruăc ăuneoriăm ăl saăs ămergăcuăelă
şiăs ăîiăcarăsculele. încercamătotămaiămultăs ăm ămodelezădup ă
elăşiăeramămul umităcândăcinevaăneăpriveaăşiăspuneaăc ăar tamă
laă felă sauă c ă mergeamă laă fel.ă Cândă neă aliniamă pantofiiă laă
culcare,ăobservamăc ămergeamăîntr-adev rălaăfelădup ăfelulăînă
care se curbau la vârf.
Uniiă evreiă seă preg teauă deă r zboiă p r sindă Cracovia.ă
Credeauă c ă înă estulă Poloniei,ă maiă înă apropiereaă sovieticilor,
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 45

aveauă s ă fieă maiă înă siguran ă decâtă înă vestulă învecinată cuă
Germania.ăUnaădintreăfamiliileădeăevreiădinăcl direaănoastr ăs-
a îmbarcat pe o barj ă deă peă Vistulaă c treă Varşovia,ă aflat ă laă
mai bine de 240 de kilometri spre nord-est.ă înainteă s ă plece,ă
capul familiei i-aă l sată tateiă spreă p strareă cheiaă deă laă
apartament,ă flr ă s ă seă îndoiasc ă deă faptulă c ă elă şiă familiaă luiă
aveauăs ăseă întoarc ăînă curândăs ăoărecupereze.ăNuă i-am mai
rev zutăniciodat .
Peăm sur ăceăzileleădeveneauătotămaiătensionate,ăseăvedeaă
c ămameiăîiăeraădinăceăînăceămaiădorădeăsatulăeiăşiădeăsprijinulă
mariiăeiăfamilii.ăLaăurmaăurmei,ăcaăs ăfieăal turiădeăso ulăeiăîşiă
p r siseă p rin ii,ă m tuşile,ă unchii,ă verişoriiă şiă rudeleă prină
alian ă dină Narewka.ă Cunoscuseă şiă seă împrieteniseă cuă câtevaă
femeiăm ritateăcareălucrauăînăfabricaăînăcareălucraăşiătata,ădară
s ăaiăcunoştin eănuăesteăacelaşiălucruăcuăaăaveaăoăfamilie.ăîmiă
pl ceaă via aă noastr ă deă laă oraş,ă dară pentruă mamaă eraă preaă
dificilă s ă seă adapteze.ă Nuă voiaă decâtă s ă mearg ă acas .ă Cuă
toate acestea, nu s-ară fiă gândită niciodat ă s ă pleceă f r ă
aprobareaă şiă binecuvântareaă tatei.ă Iară tataă niciă m cară nuă îşiă
putea imaginaă s ă abandonezeă via aă din Cracovia, pe care
munciseădinăgreuăs ăoăconstruiasc ăpentruăelăşiăfamiliaălui.
Apoi, cu o zi înainte de 1 septembrie 1939, am fost trezit
dinăsomnădeăoăsiren ăpentruăraidăaerian.ăAmăcoborâtădinăpatăşiă
46 I.EON LEYSON

amă fugită înă cealalt ă camer ;ă p rin iiă meiă erauă dejaă acolo,
ascultândăcuăaten ieătransmisiuneaăradio.ăînătonalit iăsumbre,ă
un crainic comunica cele câteva detalii care erau disponibile.
Tancurile germaneă trecuser ă grani aă înă Polonia;ă Luftwaffe,ă
for eleăaerieneăgermane,ăatacaser ăunăoraşăpolonezădeălaăgra-
ni ăşiăîncepuser ăinvadareaăPoloniei.
înă timpă ceă sireneleă deă raidă aeriană sunau,ă p rin iiă mei,ă
Tsalig,ă Pesza,ă Davidă şiă cuă mineă amă coborâtă înă fug ,ă înă şiră
indian,ă sc rileă c treă pivni ,ă undeă ne-amă al turată vecinilor
noştri.ă înă câtevaă minute,ă amă auzită avioanele zburând pe
deasupraă noastr .ă Neă aşteptamă s ă urmezeă zgomoteleă
bombelor care explodau, dar, ciudat, nu s-aă întâmplată aşa.ă
Cândă aă începută s ă urleă semnalulă careă anun aă c ă eramă înă
siguran ,ă ne-am întors din nou în apartament. Am tras cu
ochiulăpeăfereastr ăşiăamăr suflatăuşuratăcândăamăv zutăc ănuă
ap reaă niciună soldată german.ă Str zile erau inundate de o
t cereă ciudat .ă Dup ă dou ă zile,ă cândă amă aflată c ă Fran aă şiă
Angliaă declaraser ă r zboiă Germaniei,ă m-amă sim ită dină nouă
plină deă speran .ă M-amă gândită c ă voră veniă cuă siguran ă ină
ap rareaănoastr .ăDarăînăzileleăcareăauăurmatănuăaăsosităniciună
ajutor.
Armataăpolonezi,ăoricâtădeăcurajoas ăarăfiăfost,ăs-a dovedit
incapabil ă s ă opreasc ă potopulă deă solda iă germani care
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 47

intraser ăînăPoloniaăşiăavansauăacumăc treăest.ăA avut loc un


colapsă total,ă careă aă pusă cap tă vie iiă peă careă oă cunoscusemă înă
Cracovia.
Ină primeleă zileă deă laă izbucnireaă r zboiului,ă mul iă b rba iă
adul iă - şiă evrei,ă şiă creştiniă - s-au refugiat în est, departe de
liniaă frontului.ă Avândă experien aă dină R zboiul cel Mare,
oameniiă auă presupusă c ă femeileă şiă copiiiă aveauă s ă fieă înă
siguran ,ădarăc ăb rba iiăap iăurmauăs ăfieăînrola iăcuăfor aăînă
armataăgerman ăşiăpuşiălaămunc ăsilnic .ăFiindc ăeraăaproapeă
sigură c ă tataă şiă Hershelă aveauă s ă fieă înrola i,ă auă decisă s ă seă
al tureă exoduluiă şiă s ă seă întoarc ă înă Narewka.ă Avândă înă
vedereăc ădrumulăputeaăfiăpericulosădinăcauzaăavans riiănem-
ilorăşiăc ăeu,ăTsaligăşiăDavidăeramăînc ădestulădeătineriăsauăcelă
pu inăaşaăp ream,ăs-aădecisăs ăr mânemăcuămamaăînăCracovia.ă
Intr-o diminea ,ă cuprinşiă deă isterie,ă tataă şiă Hershelă s-au
îmbr cată înă grab ,ă auă luată cevaă deă mâncareă şiă auă plecată f r ă
preaămulteăcuvinteădeăadio.ăAuăfostăşiălacrimi,ădarănumaiădină
parteaă celoră r maşiă înă urm .ă îmiă amintescă c ă m-am uitat Ia
uşaăcareăs-a închis, întrebându-m ădac ăaveamă s ă îiă maiă v dă
vreodat ăpeătataăşiăpeăfrateleămeu.
Laă cinciă zileă deă laă primaă siren ă deă raidă aerian,ă amă auzit
zvonulă c ă peă podurileă deă peă Vistulaă erauă gardieniă Astaă m-a
încurajat.ăArăfiătrebuităs ăfieăsolda iăfranceziăsauăengleziăveni iă
48 I.EON LEYSON

s ă neă salveze!ă Aveauă s ă îiă opreasc ă peă germani,ă iară tataă şiă
Hershelă seă puteauă întoarceă acas .ă F r ă s ă îiă ceră voieă mamei,ă
fiindc ă sigură nuă m-ară fiă l sat,ă m-amă furişată afar ă dină
apartamentăcaăs ă aruncăoăprivire.ăVoiamăs ă fiuăeuăcelăcareă îiă
d deaăfamilieiămeleăvesteaăceaăbun ăc ănuămaiăeramăînăpericolă
şiăc ăneăputeamăreuniăînăcurând.
înă linişteaă prevestitoareă deă r u,ă amă luat-o pe drumul
obişnuită spreă râu.ă Undeă eraă toat ă lumea?ă Deă ceă nuă aplaudau
oameniiă şiă nuă îiă s rb toreauă peă solda iiă careă veniser ă s ne
apere? Când m-amă apropiatădeăPodulăPowstancowăşiăamă dată
cuă ochiiă deă solda i,ă amă încetinită pasul.ă Miă s-au înecat
cor biile.ăPrivindăsimbolurileădeăpeăc şti,ămi-amădatăseamaăc ă
solda iiă nuă erauă niciă francezi,ă niciă englezi.ă Erauă nem i.ă Seă
întâmpla pe 6 septembrieă1939.ă înă maiăpu inădeăoăs pt mân ă
deă laă trecereaă grani eiă înă Polonia,ă germaniiă seă aflauă ină
Cracovia.ăDeşiă nuăoăştiamă laăvremeaăaceea,ăaniiă noştriă înă iadă
începuser .
Oă siluet ă ud ă aă urcată încetă trepteleă dină fa aă cl diriiă şiă aă
ap rută laă uşaă noastr .ă Nuă l-amă recunoscută pân ă cândă nuă aă
intrată înă cas ă şiă s-aă pr buşită peă ună scaun.ă Atâtă deă multă seă
schimbase tata în cele câtevaăs pt mâniădeăcândăplecase.ăEu,ă
mama,ăsoraăşiăfra iiămeiăl-amăîmbr işat,ădarăfericireaănoastr ă
aă durată doară oă clip .ă înă urmaă eiă aă venită teamaă c ă cevaă seă
întâmplase cu Hershel. Tata ne-aă asigurată c ă Hershelă eraă înă
siguran ,ă deşiă suspectamă c ă aveaă îndoieli pe care i le
împ rt şeaă mameiă înă secretă Tataă ne-aă povestită cumă elă şiă
Hershelăseăal turaser ăunuiăconvoiăaglomeratădeărefugia iăcareă
seă îndreptaă spreă nordă şiă spreă est.ă Hot râ iă s ă le-o ia înainte
trupeloră şiă tancuriloră germane,ă fugiser ă împreun ă cu ceilal iă
dină caleaă invadatorilor,ă deă diminea ă pân ă seara,ă dormindă
câteva ore pe câmpuri, unde singura mâncare erau spicele de
porumbă luateă directă deă peă tulpin ă şiă mâncate crude. Ori de
câteă oriă seă apropiauă deă vreună oraş,ă ună zvonă treceaă printreă
rânduri cumăc ănem iiăerauădejaăacolo.ăCuăoăvitez ăalarmant ,ă
tancurile germane ocupaser ă totă vestulă Polonieiă şiă acumă seă
îndreptau spre est.
Hershelă eraă tân ră şiă înă putereă şiă puteaă mergeă maiă repedeă
decâtă tata.ă Peă deă alt ă parte,ă tataă începuseă s ă aib ă îndoieliă în
privin aă impulsuluiă deă a-şiă p r siă so iaă şiă copiii.ă Aşaă c ă
deciseser ă caă Hershelă s ă continueă singură drumulă spreă
50 I.EON LEYSON

Narewka,ă iarătataăs ă seă întoarc ă laăCracoviaăşiă s ă îşiă încerceă


noroculă cuă armataă deă ocupa ie.ă C l toriaă fuseseă înceat ă şiă
periculoas ,ă dară înă celeă dină urm ă reuşiseă s ă ajung ă acas .ă
Eramătareăîncântatăc ătataăeraădinănouăal turiădeănoi.
Peăm sur ăceănaziştiiăstrângeauăpumnulăînăjurulăCracoviei,ă
evreiiăerauăbombarda iăcuătotăfelulădeăcaricaturi jignitoare. Au
ap rută afişeă înjositoareă atâtă înă german ,ă câtă şiă înă polonez ,ă
ar tându-neă dreptă creaturiă murdareă şiă groteşti,ă cuă nasuriă
coroiate. Pentru mine, imaginile acelea nu aveau niciun sens.
în familia mea nu existau prea multe haine, dar mama
munceaădinăgreuăcaăs ăleăp strezeăcurateăşiănuăeramăniciodat ă
murdari. M-amătrezităapoiăc ăstudiamăcuăaten ieănasurileăceloră
dinăcas .ăNiciunulănuăp reaădeosebitădeămare.ăNuăîn elegeam
deăceăneăf ceauănem iiăs ăp remăaltfelădecâtăeram.
Restric iileăs-auăînmul ităapoiăcuărapiditate.ăP reaăc ăevreiiă
nu mai au voieăs ăfac ăaproapeănimic.ăNuămaiăaveamăvoieăs ă
st măpeăb ncileădinăparc.ăApoiăniăs-a interzis cu totul intrarea
înă parcuri.ă înă tramvaieă auă ap rută cordoaneă careă desp r eauă
scauneleă pentruă creştini - polonezii care nu erau evrei - din
parteaă dină fa ă aă vagoanelor de scaunele din spate pentru
evrei. La început m-auă enervată acesteă restric ii.ă îmiă limitauă
şanseleădeăaăm ăjucaăîmpreun ăcuăprieteniiămei,ăîncercândăs ă
sc p mă deă taxator.ă înă curândă îns ă nuă amă maiă avută delocă
Unăb iat pe lista lui Schindler 51

posibilitateaă aceea,ă fiindc ă evreiloră li s-a interzis folosirea


transportuluiă înă comun.ă Treptat,ă b ie iiă cuă careă împ rt şisemă
atâteaă aventuri,ă c roraă nuă leă p saseă atâtaă vremeă c ă eramă
evreu,ă auă începută s ă m ă ignore;ă apoiă auă începută s ă murmureă
cuvinteăurâteăcândăm ăapropiam;ăşi,ăînăceleădinăurm , cel mai
crudădintreăfoştiiămeiăprieteniămi-aăspusăc ănuăîlăvaămaiăvedeaă
nimeni jucându-seăvreodat ăcuăunăevreu.
Aniversarea mea de zece ani, de pe 15 septembrie
1939, aă trecută neobservat ă înă mijloculă confuzieiă şiă ne-
siguran eiăacelorăs pt mâniădeăînceputăaleăocupa ieiăgermane.ă
Cracoviaăaăfostăcru at ădeăbombardamenteleănimicitoareăcareă
inteauă Varşoviaă şiă alteă oraşe;ă chiară şiă f r ă amenin areaă
bombelor,ă existaă oă adev rat ă teroareă peă str zi.ă Solda iiă
germaniă ac ionauă f r ă vreoă team ă deă consecin e.ă Nimeniă nu
puteaăanticipaăceăaveauăs ăneămaiăfac .ăAuăpr datămagazineleă
evreieşti;ă auă evacuată evreiiă dină apartamenteleă loră şiă le-au
ocupat, confiscân- du-leăbunurile.ăB rba iiăevreiăortodocşiăauă
devenită inteăspeciale.ăSolda iiăîiăluauădeăpeăstrad ,ăîiăb teauăşiă
le t iauă b rbileă şiă şuvi eleă laterale,ă numiteă payot, caă s ă seă
distreze - celă pu ină înă concep iaă lor.ă Existauă şiă polonezi
creştiniă careă descopereauă noiă oportunit iă înă totă ceă seă
întâmpla. într-oă diminea ,ă câ ivaă poloneziă auă dată buznaă înă
cl direaă noastr ă pentru a face o razie în apartamentul de la
52 I.EON LEYSON

etaj,ăundeălocuiseăfamiliaădeăevreiăcareăfugiseălaăVarşovia.ăAuă
b tutăînăuşaănoastr .ăCândătataăaărefuzatăs ăleădeaăcheiaăcareăîiă
fuseseă încredin at ,ă auă fugită pură şiă simpluă peă sc ri,ă auă spartă
uşaăşiăauădevalizat casa.
Laă scurtă timpă dup ă aceeaă auă ap rută antreprenoriiă nazişti,ă
sperândă s ă fac ă avereă deă peă urmaă nenorociriiă evreiloră
proprietariă deă fabriciă careă nuă maiă aveauă voieă s ă de in ă oă
afacere.ă Fabricaădeă sticl ăundeă munceaătataăaă fostăunaădintreă
inteleălor.ăOmulăde afaceri nazist care a preluat-o a concediat
imediatăto iăangaja iiăevrei,ăcuăexcep iaătat luiămeu.ăElăaăfostă
cru ată fiindc ă vorbeaă germana.ă Noulă proprietară l-aă f cută peă
tataă leg turaă luiă oficial ,ă asemeniă unuiă translator,ă întreă elă şiă
poloneziiă creştiniă careă înc ă aveauă voieă s ă lucreze.ă Pentruă
primaădat ăînăultimeleăluni,ăl-amăv zutăpeătataăcevaămaiăîncre-
z tor.ăSpuneaă mereuăc ăr zboiulă nuăaveaăs ă maiă durezeă multă
şiă c ă vomă fiă înă siguran ,ă fiindc ă aveaă oă slujb .ă Pân ă anulă
viitor,ă poateă pân ă laă sfârşitulă acestui an, prevestea el, se va
termina.ă Aşaă cumă plecaser ă nem iiă laă sfârşitulă R zboiuluiă
celuiă Mare,ă aşaă aveauă s ă pleceă dină nou.ă Presupună c ă maiă
existauă p rin iă evreiă înă toat ă Cracoviaă careă leă transmiteauă
mesajeă asem n toareă copiiloră lor,ă nuă doară caă s ă îiă
îmb rb teze,ăciăşiăpentruăaăseăautoîncuraja.ăTataăf ceaăaceeaşiă
greşeal ă caă mul iă al iiă crezândă c ă nem iiă cuă careă aveaă acumă
Unăb iat pe lista lui Schindler 53

de-aă faceă erauă laă felă caă ceiă peă careă îiă cunoscuseă alt dat .ă
Habar nu avea - niciănuăarăfiăavutăcumăs ăaib ă- deăr utateaăşiă
de nelimitataălips ădeăumanitateăaleăacestuiănouăduşman.
într-oă sear ,ă f r ă niciună avertisment,ă doiă membriă aiă
Gestapoului - poli iaă secret ă german ă - auă dată buznaă peă uşaă
caseiă noastre.ă îiă anun aser ă poloneziiă careă van- dalizaser ă
apartamentul vecin, spunându-le c ă suntemă evreiă şiă c ă tataă
refuzaseă s ă leă înmânezeă cheia.ă Eraă şansaă loră s ă seă r zbuneă
denun ându-1ăpeătata.ăAceştiăb t uşi,ăcareănuăputeauăaveaămaiă
mult de optsprezece ani, l-auăbatjocorităpeătataăînăfa aănoastr ,ă
strigândă laă elă s ă leă spun ă undeă ascunseseă cheia. Au spart
farfuriiă şiăauă împins mobila de la locul ei. L-au îmbrâncit pe
tata într-ună pereteă şiă auă cerută s ă afleă undeă p stramă baniiă şiă
bijuteriile.ă B nuiescă c ă nuă s-auă uitată cuă aten ieă laă
apartamentul nostru modest. S-auăluatădoarădup ăideologiaălor
rasist ă conformă c reiaă to iă evreiiă adunauă bog ii.ă înă ciudaă
brutalit iiă lor,ă tataă aă crezută c ă seă puteaă în elegeă cuă ei,ă c ă
folosindă calmulă şiă logicaă i-ară fiă putută convingeă c ă nuă aveamă
nici bani, nici bijuterii.
- Privi iăînăjur,ăle-aăspusăel.ăP remănoiăboga i?
Cândăşi-aădatăseamaă c ă nuă îiă interesauăargumenteleă lui,ăaă
f cută cevaă şiă maiă grav.ă Le-aă spusă c ă aveaă s ă îiă denun eă
superiorilor,ă func ionariloră naziştiă peă careă îiă cunoşteaă deă laă
54 I.EON LEYSON

fabric .ăAmenin rileăluiăi-auăînt râtatăşiămaiătare.ăL-auăb tută


cu pumnii, l-auătrântitălaăpodeaăşiăl-au strâns de gât. Cruzimea
lor m-aă îngre o- şat.ăAmă vrutăs ăfug,ăs ă nuă maiă v d,ădarăîmiă
sim eamăpicioareleăprinseăînăbeton.ăAmăv zutăşoculăşiăruşineaă
dinăochiiătat luiămeu,ăîntinsăpeăjos,ăneajutoratăînăfa aăso ieiăşiă
a copiiloră lui.ă B rbatulă mândruă şiă ambi iosă careă îşiă aduseseă
familiaă înă Cracoviaă pentruă oă via ă maiă bun ă eraă acumă
incapabilă s ă opreasc ă bruteleă nazisteă careă îndr zniser ă s ă îiă
calceă înă cas .ă Deodat ,ă înainteă deă a-mi da seama ce se
întâmpl ,ăb t uşiiăaceiaăl-au târâtăpeătataăafar ădinăcas ,ăînăjosă
peăscar ăşiăafar ăînănoapte.
Aceleaăauăfostăceleămaiăgreleămomenteădinăvia aămea
Aniă laărândădup ăaceea,ăamărev zută înă minteăaceleăsceneă
deăgroaz .ăîntr-un fel, episodul acela teribil a devenit nu doar
precursorul, ci şiă simbolulă deprav riiă oribileă careă aveaă s ă
urmeze.ăPân ăînăclipaăaceea,ăcândăl-amăv zutăpeătataăb tutăşiă
însângerat,ă m ă sim isemă oarecumă înă siguran .ă Ştiuă câtă deă
ira ională pareă acestă lucru,ă dateă fiindă lucrurileă careă seă
întâmplauăînăjurulămeu;ădarăpân ă înăsearaăaceeaăcrezusemăc ă
beneficiezădeăoăanumeăform ădeăimunitate,ăc ăviolen aănuăm ă
puteaăatinge.ăPân ăînăclipaăînăcareăl-amăv zutăpeătataăb tutăcuă
bestialitateăsubăochiiămeiănuăamăştiutăc ălucrurileăst teauăalt-
fel.ăîn elegereaăacestuiăfaptăm-a convinsăc ănuăputeamăr mâneă
Unăb iat pe lista lui Schindler 55

pasiv;ă nuă puteamă s ă aşteptă pură şiă simpluă caă germaniiă s ă fieă
învinşi.
Trebuiaăs ăac ionez.
Trebuiaăs ăîlăg sescăpeătata.
In zileleă careă auă urmat,ă euă şiă Davidă amă r scolită toat ă
Cracoviaă încercândă s ă afl mă undeă îlă duseseă Gestapoul.ă Amă
fostă laă fiecareă sec ieă deă poli ieă şiă laă fiecareă institu ieă
guvernamental ,ă înă oriceă locă împodobită peă afar ă cuă steagul
nazist.ăPentruăc ăeuăşiăfrateleămeuăvorbeamăgermanaăşiăpentruă
c ă r utateaă deplin ă aă germaniloră nuă eraă înc ă evident ,ă amă
întrebatăcuăîndr zneal ăfiecareăneam ădespreăcareăcredeamăc ă
ară puteaă s ă ştieă ceva.ă Abiaă acumă îmiă dauă seamaă c ă ceeaă ceă
f ceamă noiăeraăoănebunie.ăNeăpuneamă via aă înăpericolăoriădeă
câteăoriăneăapropiamădeăunăneam .ăIn ciuda eforturilor noastre,
nuă amă reuşită nimic. Nimeni nuă recunoşteaă c ă ară fiă avută
cunoştin ă deă arestareaă tatei,ă nicidecumă deă loculă undeă eraă
re inut.ă Tr iamă celă maiă îngrozitoră coşmar.ă Peszaă aă mersă cuă
Davidă şiă cuă mineă laă ună avocat,ă peă careă l-amă implorată s ă neă
ajute. Ne-aătrimisăacas ăcuăpromisiuneaăc ăaveaăs ăîlăg seasc ă
peătata,ădeşiănuăpreaăaveaăideeădeăundeăs ăînceap .
Cuă fiecareă fund tur ă sim eamă oă team ă dină ceă înă ceă maiă
mare.ă F ceamă totă posibilulă s ă oă ascundă şiă s ă pară puternică
pentruămama,ădarăuneoriăseăîntâmplaăs ăm ătrezeasc ănoapteaă
56 I.EON LEYSON

înă zgâl âituriă dup ă câteă ună coşmar,ă înă careă retr iamă
momenteleă aceleaă groazniceă cândă tataă fuseseă b tută subă ochiiă
mei.ăîncercamăs ănuăm ăgândescălaăceeaăceăeraăevident:ădac ă
naziştiiă puteauă s ă îlă bat ă astfelă înă fa aă noastr ,ă oareă ceă îiă
puteau face atunci când nu îl vedeam noi? Cândăm ăgândeamă
laăsuferin aălui,ăîncepeamăs ăm ăsimtăvinovatăfiindc ănutreamă
speran aă vieă c ă maiă eraă înc ă înă via .ă Nuă voiamă s ă maiă fieă
nevoită s ă îndureă b t iă sauă s ă fieă torturat.ă Oareă maiă existaă
şansaăs ăseăîntoarc ăvreodat ?
Zileleăseătransformauăînăs pt mâniăşiăprobabilitateaăcaătataă
s ămaiăfieăg sităsc deaătotămaiătare,ăînătimpăceăsitua iaănoastr ă
deveneaătotămaiădisperat .ăTataăp strase un cont de economii
laăoăbanc ădinăCracovia,ădară
57 LKON LEYSON

fondurileă aceleaă disp ruser ă înă momentulă înă careă toateă


conturileă bancareă evreieştiă deveniser ă proprietateaă naziştilor.ă
Acumă seă terminauă şiă pu inii bani pe care îi mai aveam.
P strasemă oă rezerv ă m runt ă pentruă urgen e,ă oă ascunz toareă
secret ăundeă ineamăceleăzeceămonedeădeăaurăpeăcareăbunicaăiă
leă d duseă mameiă înainteă deă aă plecaă dină Narewka.ă Mamaă
schimbase monedele pentru mâncare una câte una. Foarte
curând s-auă terminată şi,ă odat ă cuă ele,ă aă disp rută şiă plasaă
noastr ădeăsiguran .
Mamaă aă devenită furioas ,ă nebun ă deă fric ă şiă deă nelinişte.ă
într-unăoraşăocupatădeăduşmani,ădeparteădeăprotec iaă familieiă
dină Narewka,ă aproapeă c ă aă clacat.ă Nop ileă erauă deosebit de
grele,ăfiindc ăerauăcâtevaăoreăînăcareănuăîşiăputeaăocupaătimpulă
hr nindu-neăsauăavândăgrij ădeănoi.ăSeăsuceaăşiăseăînvârteaăînă
pată peă toateă p r ile.ă Oă sim eamă cumă tremur ă atunciă cândă
striga:ă„Ce-oăs ăneăfacem?ăCumăvomătr i?“ăEramăhot râtăs ăo
ajutăcumva,ăs ăîiăalinăsuferin aăşiăs ăîiăar tăc ăseăputeaăbazaăpeă
mine;ă dar,ă fiindă mezinul,ă m ă îndoiescă c ă încuraj rileă meleă îiă
confereauă preaă mult ă încredere.ă Eraă peă contă propriu,ă ap sat ă
deă povaraă responsabilit iiă deă aă seă ineă înă via ă atâtă peă sine,ă
câtăşiăcopiii.
Laă începutulă luniiădecembrieă1939,ănaziştiiă auădecretatăc ă
evreiiă nuă maiă puteauă mergeă laă şcoal .ă Cândă amă auzită primaă
58 I.EON LEYSON

dat ădespreăaceast ănou ărestric ie,ăamăavutăunăscurtăsentimentă


de libertate. Care copil de zece ani nu s-ar bucura de câteva
zileă libereă deă laă şcoal ?ă Dară sentimentulă acestaă nuă aă durată
prea mult. Am realizatărepedeă mareaădiferen ădintreăaăalegeă
s ă nuă mergiă laă şcoal ă oă zi-dou ă şiă aă nuă aveaă voieă s ă teă maiă
duci vreodat .ă Eraă înc ă oă modalitateă prină careă naziştiiă neă
r peauăcevaăde valoare.
M ă al turasemă acumă luiă Davidă şiă Peszeiă înă c utareaă uneiă
slujbe.ă Nuă eraă uşor,ă fiindc ă erauă mul iă al iă copiiă evreiă careă
f ceauă acelaşiă lucru.ă Davidă aă reuşită s ă g seasc ă deă lucruă caă
ajutor al unui instalator - îiă c raă sculeleăşiă îlă ajutaă înădiverse
alteăfeluri.ăSoraămeaăf ceaăcur enieăînăcase.ăEuăamăînceputăs ă
m ă învârtă peă lâng ă oă companieă deă b uturiă r coritoare,ă
oferindu-m ă s ă lipescă eticheteleă peă sticle.ă Laă sfârşitulă zileiă
primeamăoăsticl ădeăsucădreptăr splat .ăOăduceamăacas ăs ăoă
împ r imăcuăto ii
Intr-oă dup -amiaz ,ă peăcândă m ă întorceamădeă laă serviciu,ă
l-amă v zutăpeăunulădintreăofi eriiăGestapoăcareăîlă b tuser ăpeă
tata.ăEramăsigurăc ăelăeste!ăNuăştiuăceăm-aăapucat,ăcertăeăc ăm-
amăluatădup ăelăşiăl-amăimploratăs ăîmiăspun ăundeăîlăduseser ă
pe tata.ă Siluetaă înfricoş toareă s-a uitat în jos la mine cu
dispre ,ă deă parc ă eramă maiă nesemnificativă decâtă oă scam ă deă
peăhainaă lui.ă Dac ăaşă fiăavută maiă mult ă minte,ă m-aşă fiătemută
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 59

atunciă pentruă via aă mea.ă Dară nuă aveam,ă iară îndr znealaă meaă
poateă c ă l-a impresionat,ă fiindc ă mi-aă spusă c ă tataă seă afl ă laă
închisoareaăSântulăMihail.ăAmăalergatăs ăîlăg sescăpeăDavidăşiă
împreun ă amă luat-oă laă goan ă spreă centrulă oraşului,ă c treă
cl direaă interzis .ă Şiă iat ă c ă autorit ileă ne-au confirmată c ă
tataăeraăacolo.ăDeşiănuăniăs-aăpermisăs ăîlăvedem,ădoarăfaptulă
c ăştiamăc ăesteăînăvia ăne-a dat sentimentulănouăc ăaveamăună
el.ă Elă rezistaseă cumva,ă aşaă c ă şiă noiă trebuiaă s ă rezist m.ă
Davidăşiăcuă mineă neăpetreceamă celeă maiă multeăzileă mergândă
la închisoare, luând cu noi pachete cu mâncareă preg titeă şiă
ambalateă cuă grij ă deă mama.ă Cândă m ă gândescă acumă laă asta,ă
îmiădauăseamaăc ăofi erulăGestapoăarăfiăpututăprobabilăs ă m ă
mint ,ă iară euă nuă aveamă deă undeă s ă ştiu,ă dară dintr-un consi-
derent necunoscut nu a ftcut-o.
Câtevaăs pt mâniămaiătârziu,ăfar ăniciunămotivăaparent,ătataăaă
fost eliberat din închisoare. Momentul
înăcareăaăintratăpeăuş ăaăfostăunulăcareăne-aăcopleşitădeăbucurieă
şiă deă uşurare.ă In acelaşiă timpă îns ,ă aă adusă cuă elă şiă oă triste eă
neaşteptat .ăEraăuşorădeăobservatăc ălucrurile prin care trecuse
îlăschimbaser .ăNuăeraădoarăfaptulăc ăeraăsl bităşiăcosteliv;ăseă
schimbase într-un mod fundamental.ă Naziştiiă îlă l saser ă şiă
f r ă putereă - deşiă aveaă s ă descopereă înă elă oă mareă rezerv ă deă
putereăînăaniiăcareăaveauăs ăvin ă-,ăşiăf r ăîncrederea şiăstimaă
60 I.EON LEYSON

deă sineă careă îlă ajutauă s ă calceă sprinten.ă Acumă vorbeaă maiă
pu ină şiă mergeaă cuă privireaă plecat .ă îşiă pierduseă slujbaă deă laă
fabricaă deă sticl ,ă dară şiă cevaă maiă pre iosă decâtă aceasta:ă
demnitateaăluiădeăfiin ăuman .ăM-a zdruncinat în profunzime
s ă îl v dă peă tataă învins.ă Dac ă elă nuă leă puteaă ineă pieptă
naziştilor,ăcumăaşăfiăpututăs ăoăfacăeu?
Peă m sur ă ceă anulă 1939ă seă apropiaă deă sfârşit,ă mi-am dat
seamaă c ă prevestireaă tateiă fuseseă greşit .ă Situa iaă noastr ă
p reaă disperat ă dină toateă puncteleă deă vedere.ă Toate semnele
ar tauă c ăr zboiulă aveaă s ă durezeă înc ă mult ă vreme.ă Naziştiiă
nuă seă mul umeauă cuă toateă cazneleă laă careă neă supuseser ă peă
noi, evreii; fiecare zi aduceaăoănou ăumilin .ăDac ăseăapropiaă
ună soldată german,ă evreiiă trebuiauă s ă coboareă deă peă trotuar
pân ătreceaăacesta.ăDeălaăsfârşitulăluniiănoiembrie,ăevreilorăcuă
vârste de la doisprezece ani în sus li s-aă impusă s ă poarteă peă
bra ă oă banderol ă cuă Steauaă albastr ă aă luiă David,ă peă careă
trebuiaă s ăoăcump r mădeă laă ConsiliulăEvreiesc,ă institu iaădeă
guvern mântă îns rcinat ă deă naziştiă s ă seă ocupeă deă toateă
problemeleă evreilor.ă Dac ă eraiă prinsă f r ă banderol ,ă eraiă
arestatăşiăprobabilătorturatăşiăucis.
Euănuăaveamăînc ădoisprezeceăaniăşiănuăpurtamăbanderola
identificatoare; când am ajuns destulădeămareăcaăs ăoăport, m-
amăhot râtăs ănuăoăfac.ăDeşiăîncredereaăîmiăfuseseăzdruncinat ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 61

deă ceeaă ceă v zusemă şiă tr isem,ă erauă şiă momenteă înă careă
înc lc mă regulileă şiă m ă strâmbamă laă nazişti.ă Intr-un fel, le
întorceamă propriileă stereotipuriă împotrivaă lor,ă fiindc ă nimică
din înf işareaă meaă nuă m ă scoteaă înă eviden ă caă fiindă evreu.ă
Sem n mă multă cuă al iă b ie iă polonezi,ă cuă p rulă meuă desă şiă
negruă şiă cuă ochiiă albaştri.ă Câteodat ă m ă aşezamă peă oă banc ă
dină parcă doară caă s ă dovedescă c ă potă faceă oriceă vreau,ă
împotrivindu-m ănaziştilorăînăfelulămeuăm runtăBineîn elesăc ă
nuă puteamă faceă astaă atunciă cândă seă aflaă prină preajm ă cinevaă
careăm ăcunoştea.ăPrieteniiăcuăcareăm ăjucamăînainteăpriveauă
acumă înă alt ă parteă cândă m ă vedeau.ă Nuă ştiuă dac ă m-ar fi
tr dat,ădarăprobabilăc ăarăfiăf cut-o, încercândăastfelăs ăştearg ă
amintireaăfaptuluiăc ăseăjucaser ăodat ăcuăunăevreu.ăIiăpriveamă
plecândă laă şcoal ă diminea a,ă caă şiă cumă nimică nuă s-ar fi
schimbat, când pentru mine totul era diferit. Nu mai eram
b iatulă îndr zne ,ă lipsită deă griji,ă careă aşteptaă cuă bucurieă s ă
mearg ăcuătramvaiulăf r ăbilet.ăCumvaădevenisemăoăpiedic ăînă
calea scopului Germanieiădeăaăob ineăsuprema iaămondial .
Tataăaăg sităpropriulăluiămodădeăa-iăsfidaăpeănaziştiăşiădeăaă
neăajutaăînăacelaşiătimpăs ăsupravie uim,ădeşiăastaăînsemnaăs ă
fac ăceva ilegal. Muncea pe ascuns, la negru cum s-ar spune,
laăfabricaădeăsticl ădeăpeăstradaăLipowa.ăIntr-o zi a fost trimis
pesteă strad ,ă laă num rulă 4,ă laă fabrica de emailuri, unde
62 I.EON LEYSON

reparaseă câteodat ,ă înainteă deă r zboi,ă diverseă instrumenteă şiă


echipamente. Noul proprietar, un nazist, avea nevoie de
cinevaăcareăs ădeschid ăunăseif.ăTataănuăaăpusănicioăîntrebare.ă
Aă scosă pură şiă simpluă unelteleă necesareă şiă aă deschisă rapidă
seiful. S-aădovedităaăfiăcelămaiăbunălucruădinăvia aălui,ăfiindc ,ă
peăneaşteptate,ănazistul i-aăoferităunălocădeămunc .
M-am întrebat deseori la ce s-a gândit tata în clipa aceea.
Aăsim ităuşurareăsauădoarăunăaltăgenădeănelinişteăcuăprivireălaă
ceă aveaă s ă îiă cear ă nazistulă s ă fac ă înă continuare?ă Ştiaă c ,ă
indiferent ce salariu ar fi luat, nu l-ar fiăprimităînămân ,ăciăarăfiă
intrat direct în buzunarul nazistului. Cu alte cuvinte,
acceptareaăslujbeiăarăfiăînsemnatăs ămunceasc ăgratis,ădarăarăfiă
însemnatătotodat ăprotec ieăpentruăelă şiă familiaă lui.ă Ară fiă stată
cinevaăîntreăelăşiăurm torulănazistăcareăaveaăs ăîiăbat ăînăuş .ă
Meritaăf cut ăoăîncercare.ăRefuzulănuăeraăoăop iune.ăSauăpoateă
aă sim ită c ă nazistulă acestaă aveaă cevaă diferit.ă Poateă c ,ă aşaă
epuizată cumă era,ă gataă s ă seă apuceă deă celă maiă fragilă colacă deă
salvare, s-aăgândităaşa:ă Fă ce fi se spune. Nu face probleme.
Arată-ţi valoarea. Supravieţuieşte.
Oriceă motiva ieă ară fiă avut,ă tataă aă acceptată slujbaă peă loc.ă
Prin acest gest, a luat o decizie care a avut consecin eă
inimaginabile.
Omulă deă afaceriă nazistă ală c ruiă seifă îlă deschiseseă şiă careă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 63

tocmai îl angajase era Oskar Schindler.


* r

r~
■4

Lui Oskar Schindler i s-a spus înă multeă feluri:ă tic los,
afemeiat,ăspeculantădeăr zboi,ăbe iv.ăCândăSchindlerăi-a oferit
tat luiă meuă oă slujb ,ă nuă cunoşteamă niciunulă dintreă acesteă
apelativeă şiă niciă nuă mi-ară fiă p sată dac ă le-aşă fiă cunoscut.ă
Cracoviaăeraăplin ădeăgermaniăcareă voiauă s ăob in ăunăprofită
deă peă urmaă r zboiului.ă Numele lui Schindler însemna ceva
pentruămineădoarăpentruăc ăîlăangajaseăpeătata.
Dup ă aceaă întâlnireă norocoas ă deă lâng ă seif,ă tataă aă ajunsă
unul dintre primii muncitori evrei din compania pe care
Schindlerăini ialăaăînchiriat-oăşiăpeăcare,ăînănoiembrieă1939,ăaă
preluat-o de la un om de afaceri evreu falit, pe nume
Abraharaă Bankier.ă Deă fapt,ă dină ceiă dou ă suteă cincizeciă deă
muncitoriă angaja iă deă Schindleră înă 1940,ă doară şapteă erauă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 65

evrei;ă restulă erauă poloneziă creştini.ă Schindler a redenumit


companiaă Deutscheă Emalwarenfabrik,ă Fabricaă German ă deă
Email,ă ună numeă menită s -iă atrag ă peă contractoriiă militariă
germani. îi spunea Emalia, pe scurt. Armatele au nevoie de
multă maiă multeă lucruriădecâtăarmeăşiăgloan eăcaăs ăpoarteăună
r zboi.ă Fiind un om de afaceri abil, Schindler a profitat de
ocazieă şiă aă începută produc iaă deă oaleă şiă deă tig iă emailateă
pentruă germani,ă oă linieă deă produc ieă careă garanta generarea
unuiă profită mareă şiă permanent,ă maiă alesă c ă plataă manopereiă
eraăminim .ăIiăputeaăexploataăpeămuncitoriiăpoloneziăpl tindu-
le salariul minim, iar pe evrei, pe gratis.
Deşiă tataă nuă aduceaă acas ă niciună ban,ă reuşeaă s ă vin ă cuă
câtevaă buc iă deă pâineă sauă deă c rbuneă înă buzunar.ă Ba,ă maiă
mult,ă slujbaă luiă neă ofereaă cevaă diferit,ă cevaă ceă pre uiamă cu
multă maiătare,ăchiarădac ă eramă fl mândă şiă îmiă veneaăgreuăs ă
m ă gândescă şiă laă altcevaă decâtă laă cumă m ă rodeaă stomacul.ă
Faptulă c ă lucraă laă Schindleră însemnaă c ă tataă eraă angajată
oficial.ă însemnaă c ,ă atunciă cândă eraă oprită peă strad ă deă ună
soldat german sau de unăpoli istăcareăvoiaăs ă îlă înha eăpentruă
munc ă silnic ,ă laă m turată str zile,ă adunată gunoiulă sauă spartă
ghea a,ă aveaă actulă necesară careă s ă îlă protejeze.ă Seă numeaă
66 I.EON LEYSON

Bescheinigung2 şiă eraă ună documentă careă atestaă faptulă c ă tataă


eraăangajatăoficialădeăoăcompanieăgerman .ăEraăunăscutăcareăîiă
ofereaă protec ieă şiă ună statut.ă Nuă îlă f ceaă invincibilă înă fa aă
capriciiloră ocupan iloră germani,ă dară îlă f ceaă multă maiă pu ină
vulnerabilădecâtăeraăpeăvremeaăcândăeraăşomer.
NuăştiuăcâtăştiaăSchindlerădespreăceăf ceaătataăînăfiecare zi,
dară sigură îşiă d deaă seamaă c ă eraă ună muncitoră capabilă şiă
descurc re .ăîndemânareaăcuăcareăsp rgeaăseifurileăîiăcâştigaseă
luiă Schindleră respectul.ă Şiă continuaă s ă îlă câştigeă ziă dup ă zi.ă
Schindler nu pricepea chestiunileădeădetaliuăaleăproduc ieiă şiă
nuăeraăinteresatăs ăleăînve e.ăAveaăangaja iăcareăs ăseăocupeădeă
asta. Tata lucra ore lungi la Emalia, apoi intra în schimbul doi
laăvecheaăfabric ădeăsticl .ăNiciunaănuăneăofereaăpreaămultădeă
mâncare.ă F cuseă peă atunciă şiă ună aranjamentă cuă prietenulă luiă
creştin,ă Wojek,ă pentruă vânzareaă câtorvaă dintreă costumeleă luiă
buneă peă pia aă neagr .ă Wojekă p stra o parte din bani ca un
comisionăpentruăostenealaălui,ădarăceăr mâneaăneăeraădeăajunsă
pentruăaăcump raăcevaămai mult ămâncare.
întreătimp,ăînăCracovia,ăgermaniiăneăstrângeauăînă pumnăşiă
maiă tare.ă Expresiaă vecheă „Seă vaă terminaă înă curând",ă cuă careă
p rin iiă evreiă îşiă puteauă liniştiă copiii,ă deveniseă „De-ară fiă staă

Certificată(Inălimbaăgerman ăinăoriginal,ăn.ătr.)
2
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 67

celă maiă r uă lucru".ă Mamaă şiă tataă auă adoptată şiă eiă aceast ă
expresie ca instrument de supravie uireăsauăpoateăcaămodădeăaă
ineă laă distan ă gândurile mai negre. Am repetat în gând
cuvinteleăacesteaăcândăamăfostăfor a iăs ăleăpred măgermaniloră
aparatulă nostruă deă radio;ă şiă oriă deă câteă oriă eraă ună neam ă peă
aproape, şopteamăpentruănoiăînşine:ă„De-arăfiă staăcelămaiăr uă
lucru..."
înă primeleă luniă dină 1940,ă înc ă maiă puteamă mergeă relativă
liberă peă str zileă dină Cracovia,ă deşiă nuă maiă eramă lipsită deă
team .ă Puteamă „trece"ă dreptă creştină pentruă c ă eramă înc ă
suficientă deă tân ră încâtă s ă nuă fiuă obligată s ă portă Steauaă luiă
David.ăînăfiecareăziăurm reamăsolda iiăgermani,ăînăuniformeleă
lor gri-verzui,ăp zindăunărezervorădeăpetrolăaflată pesteăstrad ă
de apartamentul nostru. La urma urmei, eram un copil curios.
Solda ii,ănuăcuămultămaiămari decât mine, erau cordiali, chiar
prietenoşi.ă Fiindc ă vorbeamă germana,ă probabilă leă p ream
destulă deă inofensiv.ă Discu iileă ocazionaleă cuă mineă maiă
înl turauămonotoniaă fiec reiă zile.ăM-auă l satădeăcâtevaăoriă înă
postulă deă paz ă şiă chiară mi-auă dată oă bucat ă deă ciocolat ă dină
ra iaălor.
Cuă toateă asteaă totuşi,ă solda iiă germaniă seă puteauă
transformaă înă doară oă clip ă dină prietenoşiă înă brutali.ă Dac ă seă
plictiseau sau beau prea mult, alegeau un evreu în haine
68 I.EON LEYSON

tradi ionaleă şiă îlă bâteau.ă Incapabilă s ă oprescă abuzurile,ă m


sim eamă ruşinată şiă nedumerită oriă deă câteă oriă eramă martoră laă
asemeneaă incidente.ă Deă ceă neă urauă naziştiiă atâtă deă mult?ă
Cunoscusemă mul iă oameni,ă inclusiv pe bunicii mei, care
îmbr cauă haineleă tradi ionaleă evreieşti.ă Nuă aveauă nimică
demonic sau murdar, nu existaăniciunămotivăs ăfieăsupuşiălaăoă
astfel de violen ,ă dară mesajulă deă peă afişeleă deă propagand ă
nazist ,ălipiteăprinătotăoraşul,ăspuneauăoăalt ăpoveste.ăFigurileă
distorsionate,ă infestateă deă p duchi,ă şiă cuvinteleă plineă deă ur ă
f ceauă caă atacareaă unuiă evreu s ă par ă peă deplină permisibil ,ă
chiară adecvat ,ă deşiă persoanaă ar taă cuă totul altfel decât
portretulădeăpeăafiş.
Apoi, intr-oă noapte,ă amă sim ită peă pieleaă meaă furiaă
solda ilor.ă Cinevaă îiă informaseă c ă eu,ă acelaşiă b iată careă
glumeaă cuă eiă înă german ă şiă peă care uneori îl tratau ca pe un
frateă maiă mic,ă l sându-1ă s ă steaă înă cabinaă loră deă paz ,ă eramă
evreu. în timp ce dormeam, s-auă n pustită înă apartamentulă
nostruăşiăm-auădatăjosădinăpat,ătr gân- du-m ădeăp r.
- Cumăteăcheam ?ăauăstrigat.ăEştiăevreu?
Amăr spunsăc ăda. M-auălovit,ăfurioşiăfiindc ăm ăcrezuser ă
unăcopilă „normal".ăDină fericire,ănuăauă împins abuzul dincolo
deă câtevaă palmeă şiă auă ieşită apoiă bruscă dină cas .ă Amă fugită înă
bra eleă mamei,ă tremurândă şiă plângând,ă şiă deă dataă aceastaă euă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 69

eram cel care încercaăs ăseăîmb rb tezeăspunându-şiăDe-ar fi


ăsta cel mai rău lucru...
înămaiă1940,ănaziştiiăauăînceputăimplementareaăpoliticii de
„purificare"ă deă etniciă evreiă înă Cracovia,ă capitala teritoriului
controlatădeăgermani,ăcunoscutădreptăGuvern mântulăGeneral.ă
Germanii au decretată c ă numai cincisprezece mii de evrei
puteauăr mâneăînăoraş.
Ină urm toareleă luni,ă zeciă deă miiă deă evreiă speria iă auă plecată
c treă oraşeleă şiă sateleă îndep rtate,ă dină careă mul iă dintreă eiă
fugiser ă nuă cuă multă timpă înă urm .ă Majoritatea au plecat de
bun voie,ă bucuroşiă c ă puteauă luaă cuă eiă câtevaă bunuriă
personaleă şiă uşura iă c ă sc pauă deă amenin rileă şiă deă oc rileă
permanenteăaleănaziştilor.
P rin iiămeiăauăîncercatădinănouăs ăpriveasc ăparteaăbun ăaă
lucrurilor. Ne-auă spusă c ă evreiiă careă plecauă aveauă s ă duc ă oă
via ă maiă bun ă departeă deă oraş,ă undeă aveauă s ă seă bucureă deă
maiă multă spa iuă far ă aă fiă sili iă s ă îndureă nesfârşitaă h r uireă aă
solda ilorăgermaniăcareăpatrulauăpeăstr zi.ăNe-auăspusăchiarăc ă
ceiă careă plecaser ă „deă bun voie"ă primiser ă baniă pentruă
mâncare şiădrum.
Voiamăs ăîiăcred,ădarăsoraăşiăfra iiămeiănuăerauăchiarăatâtădeă
uşoră deă convins.ă Dac ă eraă atâtă deă avantajoas ă mutareaă dină
oraş,ă întrebauă fra iiă mei,ă noiă deă ceă eramă atâtă deă hot râ iă s ă
70 I.EON LEYSON

r mânemăînăCracovia?ăP rin iiămeiănuăauăavutăniciunăr spuns.ă


Mai târziu, fratele meu David mi-a relatat câteva zvonuri
îngrijor toare:ă ceiă deporta iă nuă erauă trimişiă laă ar ,ă ciă laă
moarte.ăM ăsim eamăîmp r ităîntreăcredin aăc ăzvonurileăerauă
falseă şiă faptulăc ă naziştiiăerauăcapabiliădeăorice.ăEraădeăajunsă
s ă îmiăamintescăataculă îngrozitorăasupraătat luiă meuăpentru a
fi sigur de asta.
Aşaă c ă m-amă sim ită extremă deă uşurată cândă amă aflată c ă
familiaă meaă puteaă r mâneă înă Cracovia,ă datorit ă serviciuluiă
tateiă şiă permiseloră deă reşedin .ă Certificatul lui de la Emalia
era valabil pentruămama,ăpentruăfra iiămei,ăTsaligăşiăDavid,ăşiă
pentruă mine.ă Pesza,ă careă reuşiseă s ă ob in ă oă slujb ă laă oă
companie de electricitate, avea acum propriul permis. Cu
toateăacestea,ăştiamăcâtădeăfragil ăeraăsiguran aănoastr ăînăfa aă
politiciloră şiă aă reguliloră germane,ă mereuă schimb toare.ă Deă
câteă oriă solda iiă germaniă b teauă înă uşaă noastr ,ă neă fluturamă
permiseleă şiă neă ineamă cuă to iiă r suflareaă atâtă câtă durauă
inspec iile,ăcareă- deşiăscurteă- p reauătotuşiăinterminabile.
Slujbaă tat luiă meuă laă Emaliaă neă ajutaă şiă înă alteă feluri.ă Deă
exemplu,ă primeaă masaă deă prânză laă fabric .ă Nuă oă mâncaă
niciodat ăpeătoat ,ăoricâtădeăfoameăîiăera;ăaduceaăacas ăatâtăcâtă
putea.ă Uneori,ă dumica iiă aceiaă strecura iă peă ascunsă f ceauă
diferen aă întreă foameă şiă inani ie.ă Cândă seă r ceaă vremea, tata
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 71

reuşeaăs ăascund ăînăbuzunareăcâtevaăbuc iădeăc rbuneădeălaă


furnaleleă fabricii,ă deşiă eraă cuă totulă interzisă s ă ieiă cevaă deă peă
proprietate.ă înă timpulă nop iloră lungiă deă iarn ,ă buc eleleă
aceleaădeăc rbuneăerauăsinguraănoastr ăsurs ădeăc ldur ăcândă
neăîngr m deamăînăjurulăsobei.ăînăfiecareăvineri,ăftr ăexcep ie,ă
mamaă aprindeaă lumân rileă deă Sabată atâtă câtă s ă spun ă
rug ciuneaă deă sear .ă Leă stingeaă imediată dup ă rug ciune,
fiindc ălumân rileăerauăaproapeăimposibilădeăg sit,ăchiarăşiăpeă
pia aă neagr .ă Dară era de ajuns. în acele minute scurte, la
luminaălumân rilor,ăsim eamăoăleg tur ănuădoarăcuăfamiliaădeă
lâng ămine,ăciăşiăcuăfamiliaămeaădinăNarewka,ăcuăbuniculămeuă
preferată şiă cuă nişteă zileă maiă fericite.ă Ritualulă neă afirmaă
identitatea,ăînăciudaărestric iilorăumilitoareădeădincoloădeăuş .ă
Atâtaăvremeăcâtăneăaveamăuniiăpeăal ii,ăputeamăaşteptaăcaătotulă
s ătreac ăşiăs ăîncerc măs ăsupravie uim.
Lunileăurm toareănuăauăadusăveştiăpreaăbuneăpentru aceia
dintreă noiă careă tr iamă subă ocupa iaă german .ă Naziştilor,ă în
schimb,ă leă pl ceaă s ă neă bombardezeă cuă succeseleă lor.ă
Triumfulă lorăeraăprezentă înăpermanen ă laăradioăşiă înăziareăşiă
chiară şiă peă ecraneleă deă cinemaă montateă anumeă pentruă aă
prezentaă documentareă cuă sceneă deă lupt ă dină careă ieşiser ă
victorioşi.ăîmiăamintescăc ăam mers pe un teren viran unde se
aflaăunăastfelădeăecranăşiăc ăamăurm rităoăparad ănesfârşit ădeă
72 I.EON LEYSON

tancuriăşiădeăsolda iăgermaniăferici i,ăcareătreceauăprinăOlanda,ă


Belgia,ăLuxemburgăşiăFran aăînămaiăşiăînăiunieă1940.
Peăm sur ăceăanulă1940ăseăapropiaădeăsfârşit,ăap reau noi
zvonuri.ăUrmaăs ăseăconstruiasc ăunăghetouăînăparteaădeăsudăaă
Cracoviei,ă numit ă Podg6rze.ă Zonaă aveaă s ă fieă încercuit ă deă
ziduriăînalte;ăceleăcâtevaăpor iăurmauăs ăfieăp ziteăpermanentă
deă solda iă germani.ă To iă evreiiă r maşiă înă oraşă aveau s ă fieă
for a iă s ă tr iasc ă înă ghetouă şiă nuă puteauă plecaă decâtă dac ă leă
permiteauăgermanii.ăŞtiamăc ăînăVarşoviaăevreiiăfuseser ădejaă
reloca iăcuă for aăîntr-oăzon ă maiă mic ăaăoraşului,ă undeătr iauă
acum într-oă înghesuial ă incredibil .ă încercamă s ă asimileză
aceast ă nou ă informa ie.ă Cumă deă eraă posibilă s ă seă întâmple
aşaă ceva?ă P reaă imposibil.ă Foarteă curândă îns ,ă zvonurileă auă
devenitărealitate.ăAmăprivităcumăgermaniiăauăîn l atăziduriădeă
treiă metriă şiă jum tate,ă împrejmuindă oă zon ă cuă cl diriă
reziden iale,ănuădeparte de apartamentulănostru.ăNaziştiiăle-au
ordonatăcelorăcinciămiiădeăcet eniăcareătr iauăacoloăşiănuăerauă
evreiăs ăseămute,ăpentruăcaăcincisprezeceămiiădeăevreiă- to iăceiă
r maşiăînăCracoviaă- s ăfieăînghesui iăînăacestănouăcartier.
Tata, ingenios ca de obicei,ă aă g sită oă caleă deă aă schimbaă
apartamentul nostru cu apartamentul din ghetou al unui
prietenă creştin,ă sperândă c ă schimbulă aveaă s ă neă asigure o
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 73

locuin ă maiă bun ă decâtă unaă alocat ă deă nazişti.ă Laă începutulă
lunii martie 1941, ne-amă înc rcată lucrurile într-oă c ru ă peă
careă oă şterpelisemă pentruă mutareă şiă ne-am luat adio de la
apartamentulă nostru,ă ultimaă leg tur ă cuă via aă cândvaă
promi toareădinămareleăoraş.
Spre deosebire de primul nostru drum prin Cracovia, din
urm ă cuă doiă aniă şiă jum tate,ă cândă mersesemă peă str ziă cuă oă
c ru ă tras ă deă cal,ă încânta iă şiă pliniă deă ner bdare,ă deă dataă
aceastaăsim eamănumaiăteam .ăCândăne-amăapropiatădeăpor ileă
ghetoului, m-a cuprins panica. M-amăuitatălaăzidurileăînalteăşiă
amă v zută c ă naziştii,ă fideliă înclina ieiă loră spreă sadism,
puseser ădeasupra,ă înăultimeleăzile,ă nişteăpietreărotunjiteăcareă
sem nauăcuăceleăfunerare.ăMesajulăcareăseăsubîn elegeaăeraăc ă
neă mutamă înă loculă ceă aveaă s ă devin ă propriulă nostruă cimitir.ă
Abiaă îmiă puteamă luaă ochiiă deă laă simbolurileă mor iiă careă neă
urauă„bună venit".ă Amă încercatăs ă m ă liniştescăuitându-m ăpeă
furişălaăTsalig,ădarăelă ineaăochiiăînăjosăşiănuăm-a privit deloc
cândăamătrecutădeăpoart ăprintreăpaznici.
Odat ăceăamăintratăînăghetou,ăne-am croit drum spre noua
noastr ă cas ,ăoă cl direă deă peă stradaă Lvovska,ă laă num rulă 18.ă
Amă urcată peă sc riă pu ineleă noastreă lucruri,ă pân ă laă
apartamentulăcuăoăcamer ăcareăneăaştepta.ăCândăamă ajuns,ă laă
uş ă ne-a întâmpinat un cuplu - domnulă şiă doamnaă Luftig.ă
74 I.EON LEYSON

Erauădoiădintreăevreiiăexpulza iădinăGermania,ăcareăajunseser ă
cumvaă laă Cracovia.ă Autorit ileă dină ghetouă leă repartizaser ă
acelăapartament,ăneştiindădeăschimbulăf cutădeătataăpeăascuns.ă
Deşiăp rin iiămeiăerauănemul umi iădeăacestăaranjament,ănuăauă
îndr znită s ă pun ă întreb ri,ă deă teamaă represaliiloră dină parteaă
celor responsabili. în schimb, ne-amă descurcat,ă aşaă cumă
încercauăs ăfac ăto iăevreiiădinăghetou.ăTataăaăatârnatăoăp tur ă
în mijlocul camerei, separându-iă peă ceiă şaseă membriă aiă fa-
milieiă noastreă deă so iiă Luftig.ă înă timpă ceă mamaă şiă soraă meaă
despachetau cele câtevaălucruriăpeăcareăleăluasemăcuănoi,ăeuăşiă
fra iiă meiă amă ieşită dină cameraă aglomerat ă caă s ă neă obişnuimă
cuă noulăcartierăşiă s ă vedemă ceăputeamăafla.ăEramăhot râ iăs ă
facemăfa ăsitua iei.ăCeăaltcevaăputeamăface?
Laăcâtevaă zileădup ăceă ne-am mutat în ghetou, naziştiiăauă
închisă por ileă şiă ne-auă încuiată în untru.ă Iară noiă înc ă neă maiă
gândeam: De-arfi ăsta cel mai rău lucru... Numai de-ar fi
fost...
„într-oăziăamăs ăteăducăînăAmerica,ăundeătr ieşteăfiulă
meu“,ămi-aăpromisădomnulăLuftigăcândăst teamăîmpre-
un ăînăjum tateaăluiădeăapartament,ădincoloădeăp tur ,ăşiă
îiăcur măpipele.ăInăprimulă meuăană înă ghetou,ăamă stată
deseori pe lâng ă domnulă Luftig.ă Omă generosă şiă
r bd tor,ăajunsăpeălaăcincizeciăşiăcinciădeăani,ădomnuluiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 75

Luftigăîiăpl ceaăs ăîmiăspun ăpoveştiădespreăvia aăfiului


s uă laă Newă York,ă ună inută deă povesteă cuă nesfârşiteă
oportunit i,ă înă careă eraă mâncareă dină abunden ă şiă nuă
existaănicioărestric ieăîmpotrivaăevreilor.ăDup ăceăcur -
mă celeă şapteă sauă optă pipeă aleă sale,ă domnulă Luftigă leă
aliniaăcuămândrieăpeămas .ăM ăuitamăcuăadmira ieăla
colec iaă lui.ă Erauă şiă pipeă drepte,ă şiă pipeă curbate,ă baă
chiarăşiăoăpip ăcuăcapac.ăNuăcontaăc ădomnul Luftig nu
avea tutun de pus în ele. Pipele simbolizau o lume or-
donat ăşiăcivilizat ,ănecontrolat ădeănazişti.
DoamnaăLuftigăeraăoăfemeieăt cut ,ăcareănuăseăplân-
geaă deă nimic.ă Eaă şiă mamaă s-auă împrietenită şiă g teauă
uneoriăîmpreun .ăFaptulăc ămunceauăcot la cot în acele
condi iiă disperateă p reaă s ă leă micşorezeă dezn dejdea.ă
Ceeaăceăseă întâmplaă înă apartamentulă nostruăaveaălocăşiă
în alte mii de locuri din ghetou, în timp ce încercam cu
to iiă s ă neă p str mă via aă şiă demnitateaă înă ciudaă ucide-
rilor la întâmplare, a bolilor devastatoare, a hainelor
zdren uiteăşiăaăfoametei.
Întrucât erau cincisprezece mii de oameni înghesui iă
într-ună spa iuă concepută pentruă celă multă cinciă mii,ă
sistemulă sanitară eraă absolută inadecvat.ă Instala iileă in-
terioare pe care le luasem de bune erau acum un lux
76 I.EON LEYSON

inaccesibil.ă Laă celeă câtevaă toaleteă deă afar ă seă f ceauă


coziălungi,ăiarăiarna,ăpân ăs ăîmiăvin ărândul,ăaproapeăc ă
îmiă înghe auă picioarele.ă Aglomera ia,ă hranaă proast ă şiă
lipsaăigieneiăauăcrescutănum rulăbolilor;ădeălaătifosăpân ă
la scarlatin ,ădeălaămalnutri ieăpân ălaăpsihoze,ădiverseleă
boli au afectat aproape fiecare familie.
înăochiiănaziştilor,ănoi,ăevreii,ăeramăunăgrupădetestat,
exactă opusulă „arienilor",ă careă erauă blonziă cuă ochiiă
albaştri.ă înă realitateă îns ,ă nuă eramă delocă diferi i.ă Mul iă
evreiă aveauăp rulă blondăşiăochiiăalbaştri,ă iară mul iăger-
maniă şiă austrieci,ă inclusivă Adolfă Hitler,ă aveauă p rulă şiă
ochiiă închişiă laă culoare.ă Dară dogmaă nazist ă puneaă lao-
lalt ăto iăevreii,ăcareădeveniser ăunăduşmanădispre uităală
arienilor. Pentru ei, aă fiă evreuă nuă aveaă leg tur ă cuă
credin aănoastr ,ăciăcuăaşa-zisaă noastr ăras .ăMieă miă seă
p reaăîns ăunănonsensăşiăchiarăm ăîntrebamăcumăputeau
naziştiiă înşişiă s ă cread ă înă asemeneaă contradic ii.ă Dac ă
s-ară fiă deranjată s ă neă priveasc ă cuă aten ie,ă ară fiă v zut
fiin eă omeneştiă caă şiă ei:ă uniiă cuă ochiiă albaştri,ă al iiă cuă
ochiiă c prui.ă Ară fiă v zută familiiă laă felă caă aleă lor:ă fiiă şiă
fiice,ă mameăşiăta i,ădoctori,ăavoca i,ăprofesori,ăartiştiă şiă
croitori,ăoameniădinătoateăp turileăsociale.
Naziştiiă ne-auă for ată atunciă s ă tr imă înă condi iiă in-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 77

credibilă deă aglomerate,ă createă parc ă pentruă aă scoateă laă


lumin ătotăceăesteămaiăr uăînăoameni.ăDeşiătotulăeraăîm-
potrivaă noastr ,ăamăr masă hot râ iăs ăar t mărespectăşiă
decen ă uniiă fa ă deă ceilal i.ă P strându-ne umanitatea,
pre uindu-neă moştenirea,ă amă luptată cuă depravareaă na-
ziştiloră prină miciă formeă deă rezisten .ă Rabiniiă luptauă
prinăoficiereaăslujbelorăînăzileleădeăs rb toare.ăDoctoriiă
şiăasistenteleă luptauăsalvândă vie ileăceloră bolnaviă şiăr -
ni iă şiăaducândăpeă lumeă noiă vie i.ă Actoriiă şiă muzicieniiă
luptauăalc tuindăpseudosceneăînăcur iăascunse,ăafirmând
astfelăc ă frumuse eaăşiăculturaăputeauăexistaăchiarăşiă înă
mijloculăcondi iilorăîngrozitoareădinăghetou.
îmiă amintescă cumă st teamă sprijinită cuă b rbiaă deă
vârfulăunuiăgard,ăcaăs ăurm resc un asemenea spectacol
deă comedieă careă faceaă hază deă necaz.ă Râdeamă chiară şiă
atunciă cândă nuăpreaă în elegeamăglumele,ă fiindc ă aşaă leă
ar tamă naziştiloră c ă nuă aveauă controlă asupraă mea.ă înă
plus,ăm ăf ceauăs ăm ăsimtăbineătimpădeăcâtevaăminute.ă
Evreii se opuneauăatmosfereiă înghe ateăîmp rt şindu-şiă
unulăaltuiaăsperan eleăşiăvisurile,ăaşaăcumăf ceaădomnul
Luftig cu mine.
Uniiăoameniăseăopuneauăîndr gostindu-se. Cuplurile
îşiă f ceauăcurteăşiăseă c s toreau;ăapoiăseă n şteauă copii.
Poveştileădeăiubireăînfloreauăîn ciuda prigoanei care ne
78 I.EON LEYSON

înconjura. I s-a întâmplat inclusiv fratelui meu,


79 LF.ON LEYSON

Tsalig. S-aăîndr gostitădeăMiriam,ăfiicaăunuiăperier,ăcareă


tr iaăcuăfamiliaăeiăîntr-un bloc de apartamente din spa-
teleă nostru.ă Pentruă frateleă meuă deă şaptesprezeceă ani,ă
iubireaă eraă oă experien ă cuă totulă nou ă şiă oă minunat ă
abatereă deă laă groz viaă vie iiă înă ghetou. Pentru mine
îns ,ă iubireaă luiă nuă eraă chiară atâtă deă pozitiv ,ă fiindc ă
astaă însemnaă c ă trebuiaă s ă îlă împartă cuă altcineva.ă Prină
urmare,ă devenisemă pu ină r ut cios.ă „Areă oă figur ă fru-
moas ,ă dară nuă îmiă placă picioareleă ei“,ă m-am plâns eu
odat ăluiăTsaligă- caăşiăcumămi-arăfiăcerutăp rerea.ăS-ar
fiăpututăenervaăsauăarăfiăpututădeveniădefensiv,ăîns ăaărâsă
şiămi-aădatăunăghiont,ăspunând:ă„într-o zi nu vei mai fi
aşaădeăcritică înăprivin aă fetelor".ăŞi,ăspunândăacestea,ăaă
plecatădinănouăs ăseăvad ăcuăMiriam,ăs se plimbe cu ea
deămân ăşiăprobabilăs ăîşiăpl nuiasc ăviitorulăîmpreun .
Câtă eraă Tsaligă plecat,ă g seamă diverseă moduriă deă a-
miăocupaătimpul.ăMergeamălaăoăşcoal ăevreiasc ăsecret ă
aflat ă înă apartamentulă întunecosă ală unuiă rabin.ă M-am
împrietenităatunciăcuă al iă b ie iădeă vârstaă mea,ă inclusivă
cuăYosselăşiăcuăSamuel,ăalăc rorătat ,ădomnulăBircz,ăeraă
pantofar. Locuiau în apartamentul aflat sub al nostru.
Euăşiăprieteniiămeiăjucamăc r iăşiăexploramălabirintulădeă
aleiădinăzon .ăPuneamă înăscen ăpropriileă „spectacole**ă
spontaneăînăcurteaădinăspateleăcl dirii,ăiarăeuăimitamăună
80 I.EON LEYSON

num ră deă comedieă cuă oă p l rieă înă vârfulă capului.ă


Presupună c ă imita iaă meaă eraă destulă deă slab ,ă dară
prieteniiămeiărâdeauăchiarăşiăaşa.
Baă chiară amă înv ată singură (oarecum)ă s ă mergă peă
biciclet .ăUnăb rbatădinăcl direaănoastr ăaveaăoăbiciclet ă
parcat ăînăfa aăcasei.ăîntr-o zi m-aărugatăs ăi-o cur .ăMi-
aă promisă c ă pentruă astaă m ă las ă s ă dauă oă tur ă cuă ea.ă
Deşiă nuă mersesemă niciodat ă cuă bicicleta,ă m-amă sim ită
intrigat.ă Dup ă ceă amă terminată deă frecată şiă deă lustruit
bicicleta, m-amăurcatăpeăea,ăamăîntinsăpicioareleăpân ălaă
pedaleă şiă m-amă cl tinată câ ivaă metriă înainteă s ă cad.ă
Apoi m-amăurcatădinănouăşi,ăcândăcredeamăc ăînăsfârşită
mi-amă g sită echilibrul,ă m-amă aventurată dup ă col ulă
str ziiăînăceaămaiăcurajoas ăîncercareăşiăamăprinsăvitez .ă
Sim eamă c ă plutesc,ă zburândă astfelă peă strad .ă In acele
câteva clipe, nu mai eram prizonier în ghetoul nazist,
închisă înă spateleă ziduriloră înalte,ă ciă ună b iată deă
doisprezece ani ca oricare altul, încântat de amestecul
deăpericolăşiăemo ieăpeăcareăîlăîncerca.ăNiciăm carăsfâr-
şitulă inevitabilă ală plimb riiă meleă - care a venit atunci
când m-amăpr buşităpeăasfalt,ăt indu-m ă laă frunteă- nu
mi-aăatenuatăentuziasmulăşiăîncântarea.
Distrac iileă deă acestă felă erauă foarteă pu ine.ă Ină ceaă
maiă mareă parteă aă timpului,ă m ă concentramă asupraă im-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 81

portanteiă sarciniă deă aă g siă mâncare.ă înă fiecareă ziă str -


b teamă trotuareleă c utândă oă coaj ă deă pâineă sauă oriceă
altcevaă comestibil,ă înă încercareaă deă aă faceă fa ă foameiă
permanente. Esteă greuă deă crezută c ă familiaă meaă aă su-
pravie uită înă ghetouă chiară şiă dup ă primeleă s pt mâni,ă
avândă înă vedereă câtă deă pu in ă mâncareă aveam.ă Mamaă
inventa o mare varietate de supe, toate având apa ca
ingredientăprincipal,ă iarătata,ăală c ruiăpermisădeă munc ă
îi îng duiaă s ă ias ă dină ghetouă caă s ă munceasc ă înă fa-
bricaă luiăSchindler,ă laăcâtevaăstr ziădistan ,ă încercaăs ă
aduc ă înapoiăunăcartofăsauăoăbucat ădeăpâine.ă înc ă îmiă
maiă amintescă cumă st teamă lâng ă elă înă fiecareă sear ă
atunciă cândă îşiă goleaă buzunarele,ă rugându-m ă s ă apar ă
dinăc ptuşeal ăcevaăînăplusădeămâncare,ăceăputeaăfiăîm-
p r ită întreă noi.ă Uneoriă seă maiă g seaă deă mâncareă peă
pia aă neagr ,ă dară trebuiaă s ă aiă deă dată cevaă laă schimb.ă
Naziştiiăneăd deauăcantit iălimitateădeăpâineăşiăcamăastaă
era tot.
Domnul Bircz, pantofarul de la etajul de jos, avea
leg turiă înă afaraăghetoului.ăIntr-o zi s-a întors de la un
client cu galareta, un fel polonez de piftie din gheare
deă pui.ă Deşiă aveauă destulă deă pu ină chiară şiă pentruă ei,ă
familiaă aă împ r ită mâncareaă cuă mine.ă Niciă m cară cu o
delicates ăcaăaceeaănuăamăreuşităs -mi potolesc apetitul.
82 I.EON LEYSON

Eramăfl mând,ăcuăadev ratăfl mând,ătotătimpul.ăSinguraă


uşurareăoăg seamă înăsomnă - era singurul moment când
nuăm ăgândeamălaămâncare,ădeşi,ădeseori,ăimaginileăcuă
mâncare îmi populau visele.
Familiaă meaă îşiă cheltuiseă dejaă rezervaă deă monedeă
dinăaur,ăiarăeconomiileătateiădisp ruser .ăNuămaiăaveamă
de dat la schimb decât ultimele lui costume. Când am
ajunsă înă culmeaă disper rii,ă tataă l-a rugat din nou pe
prietenul lui, Wojek, care locuia în afara ghetoului,ă s ă
vând ăunulădintreăacesteaăpeăpia aăneagr .ăCaăşiăînăalteă
rânduri,ă dup ă ceă şi-a oprit partea lui, Wojek ne-a adus
baniiăr maşi.
Al iăevreiăoăduceauămaiăbineădecâtănoi.ăUniiăveniser ă
în ghetou cu bani sau cu bijuterii, pe care le puteau
schimba pentruă mâncare.ă Oă femeieă bogat ă dintr-un
apartamentă deă deasupraă noastr ă m ă rugaă deseoriă s ă îiă
fac comisioane. Intr-o zi, când m-am întors în
apartamentulăei,ăaăscosăoăfranzel ăîntreag ăşiăaăt iatădină
eaă oă felieă groas ă pentruă mine,ă dreptă plat .ă Amă privită
uimit cum a întins cu generozitate unt pe felia aceea de
pâine.ă Niciă m cară nuă mi-aă dată prină gândă s ă m nâncă
singur comoaraăaceeaăneaşteptat .ăînăschimb,ăi-am dus-
oădirectămamei.ăEaăaăcur atăuntul,ăaăt iatăpâineaăînăfeliiă
maiă sub iriă şiă aă întinsă untulă peă fiecareă feliu .ă întreagaă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 83

familie s-aă bucurată înă finală deă aceast ă trata ieă rar .ă
Aceeaăaăfostăoăziăbun .
Cumă nuă aveamă bunuriă proprii,ă singuraă speran ă aă
familieiămeleădeăaăevitaăînfometareaăeraămunca,ăfiindc ă
muncaăînsemnaămâncare,ăpoateăoăsup ălaăprânzăşiăune-
oriăoăbucat ămic ădeăpâineădeăluatăacas .ăFiecareădintreă
noiă contribuiaă aşaă cumă putea.ă In schimbulă mânc rii,ă
Tsaligă reparaă înă continuareă pliteă şiă alteă electrocasnice.ă
Maiătârziuăaălucratăînămicaăafacereăcuăperiiăaătat luiăluiă
Miriam, care producea tot felul de articole: perii de
cur ată sticle,ă periiă deă pantofiă şiă periiă mariă deă frecat.ă
F ceaă şiă lucruriă laă bucat ,ă câştigândă cevaă baniă sauă
mâncare pentru fiecare obiect realizat. Pesza lucra la
companiaădeăelectriceăşi,ădinăcândăînăcând,ăaduceaăşiăeaă
pâine sau vreoă doiă cartofi.ă Mamaă f ceaă cur enieă laă
birourileă Consiliuluiă Evreiescă şiă laă naziştiiă careă aveauă
birouri în ghetou.
într-unaădinăzile,ătataăşi-aăadunatăcurajulăşiăl-a rugat
peăSchindlerăs ăîlăangajezeăşiăpeăfrateleămeuăDavid,ăpeă
atunciă înă vârst ă deă paisprezeceă ani,ă s ă lucrezeă laă
fabric ,ăiarăSchindlerăaăfostădeăacordăînăfiecareăzi,ătataă
şiăDavidăplecauăşiăseăîntorceauăîmpreun ăacas ,ăuneoriă
cuăf râmeădeămâncareăsauăcuăcâteăoăbucat ădeăc rbune.ă
St teamăacumăîntreăeiăînăfiecareăsear ,ăsperândăînăzadară
84 I.EON LEYSON

c ănu aveau buzunarele goale.


Mul umit ă luiă Tsalig,ă careă aveaă mereuă grij ă deă
mine,ă amă începută şiă euă s ă lucreză pentruă produc torulă
de perii - tr geamăfireleăprintr-oăscândur ăcaăs ăfacemă
periiă pentruă nem i.ă Cumă nuă aveamă decâtă doisprezeceă
ani,ă p reaă c ă suntă preaă mică caă s ă lucreză cuă norm ă în-
treag ,ă dară euă nuă m ă maiă consideramă ună copilă şiă niciă
ceilal iă nuă oă maiă f ceau.ă Trebuiaă s ă contribuiă şiă euă laă
supravie uireaăfamilieiămele,ăoricumăputeam.
Se vorbea în familia mea despre viitor sau se
f ceauă planuriă deă rezerv înă cază c ă situa iaă seă
înr ut ea?ăSincer, nu prea. Nu puteam anticipa nici cu
dou ă minuteă cândă aveamă s ă neă consum mă toat ă
energiaă încercândă s ă supravie uimă pân ă aă douaă zi.ă
Tr iamăclipaăprezent ,ăhot râ iăs ătermin măziuaăteferi.ă
Mi-amă p strată obsesiaă neclintit ă deă aă g siă mâncareă
pân ă cândă amă ajunsă s ă nuă maiă amă timpă sauă locă şiă deă
alteă gânduri.ă Scopulă nostruă eraă s ă r mânemă înă via ă
pân ă cândă nem iiă aveauă s ă piard ă r zboiulă şiă s ă pleceă
învinşi.
Poateă c ă tataă eraă îngrozită cuă privireă laă siguran aă
noastr ,ă dară îşiă ineaă sentimenteleă ascunseă înă spateleă
uneiăexpresiiă impenetrabile.ăVorbeaărareoriăşiăerauăzileă
înăcareăabiaădac ăneăluaăînăseam .ăSeăîntorceaădup ăoăziă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 85

lung ălaăserviciu,ăîşiăgoleaăbuzunareleădeătotăceăreuşiseă
s ăob in ă şiă seăpr buşeaăapoiă înăpat.ăSpre deosebire de
el,ă domnulă Luftigă r mâneaă veselă şiă deschis.ă Dac ă
aveamă oă bucat ă deă c rbuneă careă ardeaă înă cuptor,ă seă
aşezaă înă fa aă acestuiaă şiă îşiă înc lzeaă mâinile,ă cuă unaă
dintreă pipeă atârnat ă înă col ulă gurii.ă Aceeaă eraă ceaă maiă
mareă pl cereă aă lui,ă deşiă pipaă eraă goal .ă Uneori,ă mamaă
sp rgeaă t cereaă şiă spuneaă ceeaă ceă gândeamă cuă to ii:ă
„Cumăvomăreuşiăs ătrecemăiarna?"ăîntrebaăeaăiarăşiăiar,ă
f r ă s ă seă adresezeă cuivaă înă modă special.ă „Cumă vomă
supravie ui?"ăNuăaveamăniciăceaămaiămic ăidee.
Unăb iatăpeălistaăIuiăSchindleră86

La fabrica lui Schindler, tata auzea zvonuri despre


r zboi de la muncitorii care nu erau evrei. Punea di-
feriteleă informa iiă capă laă capă şiă reuşeaă s ă urm reasc ă
mişc rileă armateiă germaneă şiă s ă speculezeă ceă pl nuiauă
înă Europaă for eleă aliate,ă conduseă deă Mareaă Britanie,ă
Stateleă Uniteă şiă Uniuneaă Sovietic ă - care nu mai era
parteneraă Germaniei.ă Deşiă speramă înă continuareă c ă ar-
mataăgerman ăaveaăs ăfieăînfrânt ăînăcurând,ăniciănuăneă
puteamă imaginaă ceă urmaă s ă seă întâmpleă maiă departe.ă
Frânturileădeăinforma iiăpeăcareăIeăprimeamăerauădeseori
contradictorii.
In mai 1942, amăgustatăpentruăprimaădat ădinăsufe-
rin aăşiămaiămareăceăaveaăs ăvin .ăNaziştiiăne-au anun ată
c ă urmaă caă ună num ră deă evreiă s ă fieă transporta iă dină
ghetouălaă ar ăşiă ne-auă încurajatăs ăneăoferimă voluntariă
pentruăaăp r siăcondi iileăneigieniceăşiăspa iulăaglomerat
înăfavoareaăunuiaămaiăliber,ăcuăaerăproasp t.ăVreoă1500ă
de evrei s-auăoferităs ăplece,ăcrezândăc ăoriceăarăfiăfostă
maiă bună decâtă mediulă sordidă înă careă tr iau.ă Pân ă înă
iunieă îns ,ă naziştiiă auă l sată deoparteă polite eaă cuă careă
c utauă laă începută voluntari;ă înă schimb,ă auă cerută caă to iă
evreiiăcareănuăerauă„esen iali",ăadic ămaiăalesăb trâniiăşiă
ceiăcareănuăaveauădeălucru,ăs ăevacuezeăapartamenteleăşiă
s ăpleceăcuăceilal i.ăPân ăînăacelămoment,ăslujbaătat luiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 87

meuăneăprotejaseăfamiliaădeădeportare,ăîns ăso iiăLuftigă


nuăauăfostălaăfelădeănorocoşi.ăF r ăniciunăavertisment,ăliă
s-aăordonatăs ăîşiăîmpachetezeăbunurileăşiăs ăseăprezinteă
înăpia aămareăaăghetoului.ăNuăamăavutătimpăs ăîiăajut mă
s ăseăpreg teasc ăsauăs ăneălu măm carălaărevedere.
înătimpăceădeportareaăeraăînăplin ădesf şurare,ăm-am
gr bită laăparteră înăapartamentulăpantofarului,ă caă s ăv dă
ceă seă întâmpl ă deă laă nivelulă str zii.ă Zeciă deă prieteniă şiă
vecini,ă inclusivă câ ivaă b ie iă cuă careă studiasemă ebraicaă
şiă cuă careă urm risemă numereleă de comedie de pe
sceneleă improvizate,ă mergeauă înă t cereă peă stradaă
principal ă c treă gar .ă M-am uitat peste prichiciul fe-
restreiă dup ă so iiă Luftig.ă înă celeă dină urm ă auă ap rut,ă
târându-seă cuă valizeleă înă mân .ă Amă vrută s ă leă facă cuă
mâna,ă s ă leă trimită ună semnă de încurajare, dar am în-
ghe ată deă spaim ă cândă amă v zută solda iiă germaniă careă
m rş luiauă peă lâng ă ei,ă împingându-i de la spate cu
puştile.ă Domnulă Luftigă seă uitaă numaiă înă fa ,ă f r ă s ă
arateăvreoăemo ie.ăM ăv zuseăcuăcol ulăochiului?ăNuăre-
uşeamă s ă îmiădauăseama.ăPuteamădoarăs ăsper.ăTreptată
so iiăLuftigămi-auădisp rutădinăvedere,ăînghi i iăînămarea
deă miiă deă oameni.ă Amă r masă laă loculă meuă deă laă fe-
reastr ăpân ăaătrecutăşiăultimulădintreădeporta i.ăApoi,ăcuă
inimaăgrea,ăamăurcatăsc rileăpân ăacas .ă„Auăplecat", i-
88 I.EON LEYSON

amăspusămameiăîntristatăceeaăceăeaădejaăştia.
„Aăl satăastaăpentruătine"ăaăr spunsămama,ădându-mi
unătermosădemodatăcuăinteriorulădeăsticl .ăApoiăamătrasă
p turaă careă separaă parteaă noastr ă deă camer ă deă partea
so ilorăLuftigăşiăamăv zutăc ămaiăl saseăceva: pipele lui
extraordinare. Un fior mi-aă trecută peă şiraă spin rii.ă
DomnulăLuftigăhot râseăc ,ăoriundeăarăfiămers,ănuăaveaă
nevoieădeăpipe.ăEraăunăsemnăr uăprevestitor.
Oă s pt mân ă maiă târziu,ă naziştiiă auă preg tită ună altă
trenă şiă auă începută s ă aduneă dină nouă evrei. Le numeau
evacu ri,ă nuă deport ri.ă Deă dataă astaă îns ,ă deporta iiă nuă
s-auă maiă l sată duşiă înă t cere.ă Fugariiă dină deport rile
anterioareă seă întorseser ă peă furişă înă ghetouă cuă poveştiă
despre trenurile pline de oameni care intrau într-un
lag răşiăplecauăgoale,ădeşiăpopula iaălag ruluiănuăcreşteaă
niciodat .ăCuăcâtăauzeamă maiă multeăpovestiri direct de
laă surs ,ă cuă atâtă realizamă maiă bineă ceă seă întâmpla.ă Eraă
îngrozitor.ăAşaăc ăurm toareaădat ăcândănaziştiiăauăvrută
s ă aduneă evreii,ă s-aă declanşată haosul.ă Solda ii au dat
buznaă furioşiă înă ghetou,ă cerându-le oameniloră s ă
prezinteă acteleă deă identitateă necesareă şiă aruncândă peă
oricineă nuă leăaveaă înă str zileăplineădeăal iă nec ji iăcaăşiă
ei.
Peă 8ă iunie,ă solda iiă germaniă auă n v lită înă cl direaă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 89

noastr ăşiăs-auăn pustitădin nou în apartamentul nostru.


Strigau Schnell! Schnell! - „Repede!ă Repede!11 - în
timpă ceă tataă leă întindeaă cuă mânaă tremurând ă permisulă
s uădeămunc .ăPrimiseăunăBlauschein, oă„foaieăalbastr tt

sauă ună permisă eliberată deă Gestapoă peă lâng ă actulă deă
identitate,ă careă speramă s ă neă scapeă dină nouă peă to iă deă
deportare.ăAcum,ăc ăTsaligăîmpliniseăşaptesprezeceăani,ă
aveaă şiă elă nevoieă deă ună Blauschein. Din nefericire, nu
aveaăaşaăceva.ăDac ăamăfiăprimităunăavertismentăcuădoară
câtevaăminuteăînainte,ăpoateăc ăamăfiăg sit o cale de a-1
ascunde pe Tsalig. Dar era prea târziu. Mi-aă înghe ată
sângele în vine când mi-amădatăseamaăc ăaveauă s -l ia
pe fratele meu. într-oăclipit ,ăsolda iiăauăs rităpeăel.ăAmă
vrutăs ăstrigă„Nu!“ăşiăs ăsarăînăap rareaălui,ădarăştiamăc ă
asta însemna sinucidereaăşiăc ăaşăfiăpusăînăpericolăvie ileă
tuturor.ăSolda iiăi-auăprinsăluiăTsaligămâinileălaăspateăşiă
l-auă împinsă spreă uş ă sco ându-1ă afar .ă într-un minut,
frateleămeuădisp ruse.
Amăretr ităînăminteăaceleăminuteădeănenum rateăori.ă
Ară fiă trebuită s ă fimă maiă bineă preg ti i.ă Ară fiă trebuită s ă
avemă oă ascunz toareă şiă s ă repet mă ceă aveamă deă f cută
într-oăastfelădeăsitua ie.ăDarăraziaăaă venităpesteănoiă aşaă
cumă veniseă şiă pesteă atâ iaă al iiă dină ghetou,ă f r ă niciună
avertismentă şiă f r ă s ă neă laseă timpă deă reac ie.ă Nici nu
90 I.EON LEYSON

începusemăs ăresim imăşoculăarest riiăluiăTsaligăcândăelă


dejaă plecase.ă Dup ă şaptezeciă deă ani,ă înc ă maiă v dă cuă
ochiiămin iiăcumăl-auătârâtănaziştiiăafar ădinăcamer .
în filmul Lista lui Schindler apareă oă scen ă înă careă
Oskară Schindleră alearg ă laă gar ă pentru a-1 salva pe
contabilulă s u,ăItzhakăStern,ăcareă fuseseăprinsă laărazie.ă
Schindlerăajungeă laădepouăexactă laătimpăcaăs ă îlă strigeă
peăSternăşiăs ăîlădeaăjosădinătren,ăcândăacestaăseăpuseseă
înă mişcare.ă Ceeaă ceă nuă apareă înă filmă esteă oă alt ă scen ă
pe care Schindler i-a povestit-oă tateiă dup ă aceea.ă înă
timpăceă îlăc utaădisperatăpeăSternă înă vagoaneleădeăviteă
pline de oameni, Schindler l-aă v zută peă Tsaligă şiă l-a
recunoscut pe fiul lui Moshe, muncitorul lui. L-a strigat
şiă i-aă spusă c ă îlă vaă daă josă dină tren,ă dară Tsalig se afla
acolo cu iubita lui, Miriam. Cum nimeni din familia ei
nuă lucraăpentruăSchindler,ănuăputeaăfaceănimicăcaăs ăoă
salveze. Tsalig i-aă spusă luiăSchindlerăc ă nuăputeaăs ăoă
p r seasc .ăUnă astfelădeăcaracterăaveaăel!ăNuăputeaăs ă
îşiă abandoneze iubitaă chiară dac ă astaă i-ar fi adus
propria salvare.
înă urm toareleă zileă amă auzită c ă trenulă plecaseă spreă
unălag rănumităBelzec,ăundeăseăzvoneaăc ăoameniiăerauă
gaza i.ă îmiă amintescă c ă m ă fr mântamă neîncetat,ăîntre-
bându-m :ă Cât timp îşi putea ţine Tsalig răsuflarea în
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 91

camera de gazare? Destul cât să supravieţuiască? Nu


puteamădecâtăs ăm ărogăcaăfrateleămeuădragăs ăfieăcru ată
sauăs ădescopereăoăcaleădeăaăevada.
Am auzităoăîmpuşc tur ,ăapoiăînc ăuna.ăAmăsim ităună
glon ătrecându-miăpeă laăureche;ăapoi,ăacestaăaăstr puns
zidul din spatele meu. M-am furişatărepedeăînănişaădeălaă
intrareaăînăceaămaiăapropiat ăcl dire,ăcuăinimaăb tându-
mi nebuneşte.ăS-auăauzităapoiăşiămaiămulte împuşc turi.ă
Fusesemă r nit?ă Cumă puteamă s ă ştiu?ă Miă seă spuseseă
cândvaă c ă eraă posibilă s ă nuă simtă dac ă eramă împuşcat.ă
Ştiamă doară c ă eramă îngrozit.ă Amă b tută înă uşaă înă fa aă
c reiaă st teamă şiă amă aşteptat.ă Ceă aveaă s ă seă întâmple
acum?ă Soldatulă îşiă reînc rcaă arma?ă M ă aveaă înă b taiaă
puştii?ăUşaăs-aăîntredeschis.ăAmăîmpinsăcuăputereăşiăamă
intrată înă cas ,ă implorândă Prosze, prosze - „V ă rog,ă v ă
rog“.
„Ceăf ceaiăacolo,ăafar ?"ăm-aăîntrebatăr stităb rbatul,
închizândă uşaă dup ă mine.ă Amă încercată s ă r spund,ă dară
nuă amă putută s ă scotă niciună cuvânt.ă M-am uitat la
mâinile mele, care tremurau. Nu era sânge pe ele. Mi-
amăpip ităpieptul,ăpicioarele,ăcapul.ăEramăînăvia .ăPân ă
laăurm ,ănuăfusesemăîmpuşcat.ăPeăobrazămiăseăscurgeauă
lacrimi.ă „încercamă s ă ajut",ă amă r spunsă înă celeă dină
urm .
Maiă devremeă înă searaă aceea,ă euă şiă prietenulă meuă
Yosselă c rasemă peă targ ă laă infirmeriaă ghetouluiă oă fe-
meieă înă vârst ,ă dară f cusemă oă eroareă deă calculă pericu-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 93

loas .ă Aşteptasemă preaă multă timpă laă infirmerieă înainte


deăaăplecaăacas ăşiăr m sesemăafar ădup ăoraăstingerii,ă
oraălaăcareăto iăevreiiătrebuiauăs ădispar ădeăpeăstr zi.ăCaă
s ăajungemăacas ,ătrebuiaăs ămergemădup ăcol ulăuneiaă
dintreăpor ileăghetoului,ăundeăcâ ivaăgardieniăst teauădeă
straj .ă Amă alergată cât de repede am putut, dar unul
dintreă gardieniă aă apucată armaă şiă ne-a luat la ochi.
Conduşiădeăinstinctăşiădeăteam ,ăeuăşiăYosselăamăfugităînă
direc iiădiferite,ăsc pândăcuăgreuădeăgloan e.ăProbabilăc ă
soldatulă şi-a pierdut interesul când ne-aă sc pată dină
vedere,ădarănuăeramăpreg tităs ăîmiămaiăriscăînc ăoădat ă
via a.ă Amă petrecută noapteaă laă nişteă str ini,ă ghemuită peă
podeauaă rece,ă îngrozită şiă foarteă singur,ă bucurosă c ă nuă
fusesemătotuşiăîmpuşcat.
Cândă amă ajunsă acas ă înă sfârşită aă douaă ziă deă dimi-
nea ,ă mamaă m-a cuprinsă înă bra e.ăDeăobiceiă mamaă îşiă
ineaă subă controlă sentimentele,ă dară înă acelă momentă aă
începutăs ăplâng ăcuăsughi uri.ăGândulăc ăarăfiăpututăs ă
piard ăînc ăunăfiuăeraămultăpreaămultăpentruăea.
Transporturileă goliser ă ghetoulă deă mul iă dintreă
locuitorii lui,ă inclusivă so iiă Luftig,ă frateleă meuă Tsalig,ă
tat lăluiăYosselăşiăalăluiăSamuel,ădomnulăBircz,ăcareăîşiă
împ r iseă mâncareaă cuă mine.ă Prină urmare,ă spa iulă nuă
maiăeraăacumăoăproblem ,ă îns ăauăap rutăalteăpericole.ă
94 I.EON LEYSON

Foamea ne-aă copleşită peă to i.ă Bolileă seă r spândeau ne-


controlat,ă sl bind,ă mutilândă şiă ucigândă laă întâmplare.ă
Ună sentimentă covârşitoră ală inutilit iiă existaă pretutin-
deni.ăMiteleănuăîiăprotejaser ăniciăm carăpeăceiămaiăbo-
ga iădinăghetou.ăToat ălumeaăpierduseăpeăcinevaădrag.
Supravie uireaă deveniseă deja o chestiune de noroc
chior. Ceea ce avantaja pe cineva într-oă ziă puteaă s ă seă
schimbeăradicalăînăurm toareaăzi,ăor ăsauăchiarăsecund .ă
Uniiăînc ămaiăcredeauăc ăsuntăsuficientădeăiste iăîncâtăsâă
leă dejoaceă naziştiloră planurile,ă c ă puteauă s ă navigheze
prinălabirintăşiăs ăsupravie uiasc ăr zboiului.ăDeăfapt,ănuă
existaă nicioă caleă sigur ă deă aă reuşiă într-o lume care
înnebunise cu totul.
Spreăsfârşitulă luniiăoctombrieă1942,ăSchindlerăaăau-
zită veştiă despreă ună nouă transport,ă aşaă c ă i-aă inut pe
muncitoriiăevreiălaăfabric ăpesteănoapte,ăînălocăs ăîiătri-
mit ăînapoiăînăghetou.ăŞtiaăc ăfragilulăpermisădeămunc ă
nuă leă garantaă siguran aă peă timpulă raziilor.ă Şiă Peszaă aă
petrecut noaptea la fabrica unde lucra, ceea ce însemna
c ă euă şiă mamaă eramă singuriă acas .ă Mamaă şiă doamnaă
Bircză auă pusă laă caleă oă strategie,ă sperândă c ă înă felulă
acesta ne vor putea proteja. S-auă gândită s ă seă ascund ă
cumvaă laă vedere,ă m turândă şiă cur ândă curtea,ă
încercândăs ăpar ăocupateăşiăutile.ăIntreătimp,ăeuă şiă fiiiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 95

doamnei Bircz, YosselăşiăSamuel,ăne-am ascuns în spa-


iulăgolăalăuneiămagaziiădinăspateleăcl diriiănoastre.ăAbiaă
înc peam,ă fiindc ă întreă c prioriă şiă acoperişă erauă doară
vreoădou zeciăşiăcinciădeăcentimetri.
Ghetoulă începuă s ă r suneă înc ă deă diminea ă deă
zgomotele Acţiunii, respectivă razia:ă focuriă deă arm ,ă
strig teăînăgerman ,ăb t iăînăuşiăşiăbocanciăgreiăpeăsc ri.ă
MamaăşiădoamnaăBirczăşi-au pus planul în aplicare. Au
începută repedeă s ă m tureă curtea,ă caă şiă cumă deă astaă
depindeaă îns şiă via aă lor;ăceeaăce,ădeăaltfel,ă eraăperfect
adev rat.
Eu,ăSamuelăşiăYosselăne-amăfurişatăînăascunz toare.ă
Abiaăaveamălocăs ărespir m,ădarăeuăşiăprieteniiămeiăamă
încercatăs ăst mănemişca iăşiăt cu i,ăaşteptând.ăîntinsăpeă
c prior,ă vedeamă doară podeauaă magazieiă deă dedesubt.
Nuă puteamă decâtă s ă ascult strig teleă şiă împuşc turile
care umpleau aerul. Zgomotul se auzea din ce în ce mai
tareăpeă m sur ăceăsolda iiă seăapropiauădeăcasaă noastr .ă
Câiniiă ciob neştiă germani,ă obişnui iă s ă scoat ă oameniiă
dinăascunz tori,ăl trauăferoce.ăSt pâniiălorăîiăignorauăpeă
ceiăcareăimplorauămil ăşiăucideauălaăîntâmplare. Mi-am
acoperităurechile,ăîncercândăs ăoprescăurletele,ăgemeteleă
şiăstrig teleădeă„V ărog!“ăşiă„Nu!“.
Deodat ,ăînămagazieăaăap rutămama.ăInten ionaseăs ă
96 I.EON LEYSON

neăaduc ăunăceainicăcuăap ăşiăs ăseăîntoarc ăînăcurte;ădar


când s-auăapropiatănaziştii,ăinstinctulădeăsupravie uireăaă
ac ionat.ă Aă l sată ceainiculă dină mân ă şiă s-aă urcată lâng ă
noiă înă spa iulăgol.ă înghesui iăunulă înăaltul,ăneărugamăs ă
nuă fimă descoperi i.ă Apoiă ne-a încercat un gând
înfricoş tor.ăNe-am uitam cu to iiălaăpodea.ăînăgrabaăeiă
deă aă seă ascunde,ă mamaă l saseă ceainiculă exactă subă noi.ă
Dac ănaziştiiăintrauăinămagazie,ăl-arăfiăv zutăacoloăşiăară
fiădevenităb nuitori;ăcuăsiguran ăne-arăfiăc utatăşiăne-ar
fiădescoperităascunz toarea.ăAmăr masă nemişca iă mult,ă
mult timp. Am închis ochii, imaginându-mi cum trec
gloan eleă prină c priori,ă str pungându-m .ă Eramă nişteă
inteăsigure.
Dup ăcâtevaăoreăîns ,ă ipeteleăauăîncetat.ăSeămaiăau-
zeaă câteă ună focă deă arm ,ă dară laă intervaleă totă maiă mari.ă
P reaă c ă sc pasemă pentruă momentă deă ceă eraă maiă r u,ă
dară totă nuă îndr zneamă s ă neă mişc m.ă Cândă s-a întune-
cat,ă amă auzită înă curteă voceaă unuiă b rbată spunând:ă
„Sunte iă înă siguran ă acum.ă Pute iă ieşi“.ă M-am uitat la
mama. Ea mi-aă şoptită foarteă încet:ă „Nu“.ă Amă în elesă
imediat - putea fi o capcan .ăAşaăc ăamăr masăpeăloc.
în noaptea aceea s-aă l sată ună frigă îngrozitoră pesteă
ghetou.ăEu,ăSamuel,ăYosselăşiămamaăne-amăag atăuniiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 97

deă ceilal iă înă întuneric,ă cuă din iiă cl n nind.ă Amă r masă
treji,ăpreaăsperia iăcaăs ădormimăsauăs ăced mănevoiiădeă
a merge laătoalet .
Aădouaăzi,ăsolda iiăSSă- organiza ieăcareăaăfostăini ială
gardaă personal ă aă luiă Hitleră şiă careă aă c p tată apoiă oă
mareă autoritateă asupraă „chestiuniiă evreieşti"ă - au con-
tinuată s ă patrulezeă înă ghetou.ă Auzeamă focuriă deă arm ă
trase la întâmplare, câiniă l trândă şiă ipete.ă Instinctulă
mamei fusese corect. Acţiunea nu se terminase. Nici nu
maiă eramă sigură c ă îmiă pas .ă Ajunsesemă laă cap tulă
puterilor.ă Foamea,ă seteaă şiă fricaă m ă vl guiser .ă Nuă m ă
gândeamă decâtă laă ceainiculă cuă ap ă l sată deă mamaă peă
podea. Am încercatăs ăoăconvingăc ăaşăputeaăcoborîăs ăîlă
iauăşiăs ăîlăaducăsusăf r ăs ăfiuăobservat,ădarăeaăniciănuăaă
vrutăs ăaud .ăTremurândădeăfrigăşiădeăspaim ,ăamăr mas
to iă patruă înă refugiulă nostruă strâmtă pân ă laă apus.ă Oreleă
p reauăf r ăsfârşit.
Ină celeă dină urm ,ă amă auzită oă alt ă voceă înă curte.ă
„ChanahăLeyson,ăaăstrigatăunăb rbat.ăM-a trimis Moshe
Leyson."ă Speria i,ă ne-amă dezmor ită imediată dină stareaă
semiconştient ă înă careă neă aflam.ă M-am uitat în ochii
mamei.ă Nuă preaă ştiaă ceă s ă fac .ă „Chanahă Leysonă esteă
acolo? a întrebată voceaă dină nou.ă Lucreză laă fabric ă cuă
98 I.EON LEYSON

dup ăceăauziseădeădou ăoriănumeleătatei,ămamaăaădatădină


capăc treămineăşi,ăînăceleădinăurm ,ădup ăaproapeădou ă
zile, ne-amădată josădeăpeăc priori.ăDurereaă m-aă s getat
în picioare când am aterizat pe podea. Am luat
ceainiculă şiă amă b ută lacomă câtevaă înghi ituriă deă ap ă
înainte de a-1ădaă maiădeparteăluiăSamuelăşiă luiăYossel.ă
în epeni iă şiă pliniă deă dureri,ă amă ieşită to iă patruă dină
sanctuarulănostru,ăextenua i,ădarămul umi iăc ămaiăeramă
înc ăînăvia .
Cuă voceaă r guşit ă şiă sl bit ,ă mamaă l-a strigat pe
b rbat.ă„Aici,ăaăspusăea.ăEuăsuntăChanahăLeyson."ăApoiă
aăstatădeăvorb ăîncetăcuăb rbatulăacela,ăînătimpăceăeuăşiă
prieteniiă meiă supravegheamă nelinişti iă curteaă p r sit .ă
Oare chiară eramă înă siguran ?ă Maiă eramă doară noiă înă
via ?
F r ă s ă scoat ă vreună cuvânt,ă Yosselă şiă Samuelă auă
zbughit-oăafar ,ăs ăoăcauteăpeămamaă lor.ăApartamentulă
eraă gol;ă mamaă loră nuă eraă nic ieri.ă Fuseseă arestat ă înă
timpulăraziei.ăYosselăşiăSamuelăerauănevoi iăacumăs ăseă
bazeze pe resursele proprii. Nu erau singurii tineri din
ghetouăcareăr m seser ăs ăseădescurceăpeăcontăpropriu.ă
Desigur,ăadul iiăîiăajutauăînămulteăfeluri,ădarăb ie iiăştiauă
c ă ceaă maiă bun ă şans ă deă supravie uireă eraă s ă atrag ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 99

aten iaăasupraălorăcâtămaiăpu inăposibil.


Searaă târziu,ă tata,ă Davidă şiă Peszaă s-auă întorsă acas ă
cu frânturi de pâine în buzunare. M-am aruncat asupra
mânc riiăînainteăchiarădeăa-iăîmbr işa,ădarăm-amăfor ată
s ăm ăoprescăcaăs ăîmp r imăcuăto iiăpu ineleăfirimituri.
Tata ne-a adusă şiă ultimeleă veşti.ă El,ă Davidă şiă Peszaă
fuseser ă obliga iă s ă seă prezinteă laă lag rulă deă munc ă
Ptaszow, aflat la vreo trei kilometri de ghetou. Pentru
primaă dat ă deă cândă familiaă meaă fuseseă adus ă cuă for aă
acolo,ă cuă ună ană şiă jum tateă înă urm ,ă ceiă cinciă r maşiă
dintreănoiăeramăobliga iăs ăneădesp r im.
Peă m sur ă ceă popula iaă ghetouluiă sc dea,ă oficiali-
t ileă încercauăs ă neăreorganizezeăpeăceiăr maşi.ă înăde-
cembrie,ăeuăşiămamaăamăfostătransfera iădinăGhetoulăB,ă
sectorul în care locuiam, în Ghetoul A, zona rezervat ă
muncitorilor.ă întreă celeă dou ă sectoareă aleă ghetouluiă aă
fostă ridicată ună gardă desp r itoră dină sârm ă ghimpat .ă
Apoi a început mutarea. Ni s-aăordonatăs ălu măcuănoiă
doară atâtă câtă puteamă duceă şiă s ă neă g simă ună spa iuă deă
locuit în Ghetoul A.
F r ă vreoă clip ă deă ezitare,ă amă luată pre iosulă cadouă
deă desp r ireă peă careă mi-1ă d duseă domnulă Luftig,ă ter-
mosulălui.ăAmămaiăluatăoăgeac ăşiăoăp tur .ăMiăs-a rupt
100 I.EON LEYSON

inimaăcândăaătrebuităs ălasăînăurm ănepre uiteleăluiăpipe.ă


înainteădeăaăp r siă apartamentul,ă mamaă m-a rugatăs ăoă
ajutăs ăc r măpeă balconăpieseleădeă mobilierăpeăcareănuă
leă arsesemă pentruă c ldur ă şiă deă acoloă le-am împins
pesteă balustrad .ă Dulapul,ă masaă şiă scauneleă s-au spart
toateă înă buc iă cândă auă atinsă betonulă dină curte.ă Mamaă
eraă hot rât ă s ă nuă laseă nimică valoros sau util pentru
duşmaniă dac ă puteaă s ă nuă oă fac .ă înc ă oă dat ă amă fostă
impresionatădeă iste imeaăşiădeăcurajulă mamei mele. Ne
sim eamăatâtădeăbineăs ăfacemăcevaăîmpotrivaănem ilor,ă
încâtănuăcontaăc ătotăceăputeamăfaceăeraăs ăneădistrugemă
propriile lucruri.
Mamaăaăaşteptatăpân ă înăultimulă minutăcaăs ătreac ă
înăGhetoulăA,ăalergândăînapoiăpentruăultimaădat ădup ăoă
oal ă deă g tită peă careă aă înf şurat-o într-ună cearşaf.ă Nuă
îmiăveneaăs ăcredăc ăaăriscatăatâtăpentruăoăbiat ăoal ,ădară
faptulăc ăs-aăîntorsădup ăeaăi-a dat ocaziaăs ămaiăarunceă
oăprivireăînăbuc t rieăşiăînăloculăcareăneăfuseseăcas .
Laă începută nuă amă g sită niciună locă înă Ghetoulă A.ă
Uşileă seă închideauă unaă dup ă altaă laă venireaă noastr .ă
Fiecareă apartamentă eraă plină ochi.ă înă celeă dină urm ă amă
g sită dou ă locuri într-un pod. Ne-am înghesuit într-un
spa iuă mică împreun ă cuă al iă muncitoriă reloca iă dină
Ghetoulă B,ă dormindă înă şiruriă peă podea.ă Euă şiă mamaă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 101

împ r eamăaceeaşiăp tur .ăSitua iaă noastr ădeăacumă f -


ceaăcaăînc pereaăpeăcareăoăîmp r isemăcuăso iiăLuftigăs ă
par un palat.
Cumva,ă înă aceleă condi iiă îngrozitoare,ă euă şiă mamaă
amă reuşită s ă g simă înă noiă dorin aă deă aă mergeă maiă de-
parte.ă Trebuiaă s ă continu mă pentruă aă neă ajutaă unulă peă
altul.ă înă fiecareă diminea ,ă mamaă mergeaă laă slujbaă eiă
undeă f ceaă cur enie,ă iară euă mergeam la fabrica de
perii.ă Cândă neă luamă laărevedere,ă m ă întrebamădac ăeraă
ultimaă oar ă cândă oă vedeam.ă Deă fiecareă dat ă cândă m ă
întorceamă deă laă munc ă şiă oă g seamă acoloă aşteptând,ă
sim eamă c ă maiă exist ă speran .ă înă fiecareă noapteă neă
rugamă caă tata,ă Davidă şiă Peszaă s ă fieă înă siguran ,ă caă
Hershelăşiăcelelalteărudeăs ăfieălaăad postăînăNarewkaăşiă
caăTsaligăs ăfiăsc patăcumvaăşiăs ăfiăg sităoăascunz toare
sigur .
Apoi,ă înă martieă 1943,ă naziştiiă auă lichidată întregulă
ghetou.ăTo iă ceiă careă r m sesemă trebuiaă s ă fimă trimişi
laă Plasz6w.ă Celă pu ină aşaă seă zvonea.ă Sincer,ă eramă
bucurosă c ă plec m,ă crezândă c ă noiă cinciă aveamă s ă fimă
dină nouă împreun .ă Nuă aveamă ideeă ceă anumeă eraă
Plasz6w.ă Nutreamă încredereaă naiv ă c ă eramă protejată
fiindc ăde ineamăoăslujb .ăînăziuaăînăcareătrebuiaăs ăfim
102 I.EON LEYSON

transfera i,ă nem iiă ne-auă ordonată s ă neă aliniemă înă gru-
puriăînăfunc ieădeăsarcinileănoastreădeălucru.ăMamaăst -
teaăcuăfemeileădeăserviciu;ăeuăst teamăcuăgrupulămeuădeă
laă fabricaă deă perii.ă Amă v zut-o pe mama trecând pe
poart ă f r ă incidente;ă cândă aă venită rândul meu, un
gardian m-aă scosă for ată dină rând.ă Evident,ă credeaă c ă
suntăpreaătân ră şiăpreaă firavăcaă s ă leă fiuădeă folos.ă„Veiă
pleca mai târziu," mi-a spus el, îndrumându-m ă c treă
ună grupă deă copiiă aduna iă într-oă parte,ă înă afaraă forma i-
unilor. Permisul meu deămunc ăeraăinutil.
Prieteniiă mei,ăYosselăşiăSamuel,ăerauădejaăacolo.ăînă
haosulă mut riiă înă Ghetoulă A,ă leă pierdusemă urma.ă
Reuşiser ă s ă supravie uiasc ă peă contă propriuă f r ă
p rin i,ădarăacumăneăg seamăcuăto iiăînăpurgatoriu.
Mi-auă şoptit:ă „Neă vomă ascundeă cumă amă f cută înainte.ă
Arătrebuiăs ăviiăcuănoi“.
M-amăgândităs ămergăcuăeiăşiăs ăneăîntoarcemălaăas-
cunz toareaă noastr ă îngust ă dintreă c prioriiă magaziei,ă
dar ceva m-aăoprit.ăNuăsuntăsigurădeăceăamăsim ităatâtădeă
tareă atrac iaă aceea,ă dară ştiamă c ă trebuieă s ă stau cu
mama.ăNoiădoiătrecuser măprinăatâtădeămulteăîmpreun !ă
Eaăîmiăd deaăputereămie,ăiarăeuăîiăd deamăei.ăAşaăc ăle-
amăspusăluiăYosselăşiăluiăSamuel:ă„Voiăîncerca altceva".
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 103

Amăv zutăunăaltăgrupădeămuncitoriăşiăamăîncercatăs ă
m ă amestecă printreă ei.ă înc ă oă dat ă ne-am apropiat cu
to iiădeăpor ileăghetoului.ăŞi,ăînc ăoădat ,ăcândăamăajunsă
aproape,ăacelaşiăgardianăm-aăv zutăşiăm-a scos din rând,
împingându-m ădeă lâng ăgrupulăcareăpleca.ăDeşiă ştiamă
c ă esteă riscant,ă amă z bovită câtă deă multă amă putută înă
apropiere deă por i,ă aşteptândă ună momentă înă careă aşă fi
putută s ă oă iauă laă fug ă printreă ele.ă înă celeă dină urm ,ă
gardianulă aă fostă chemată înă alt ă parte.ă Amă profitată deă
şans ăşiăm-amăal turatăaltuiăgrup.ăCuăunănodăînăgât,ăamă
înaintată totă maiă aproapeă deă ieşire,ă n d jduindă disperat
s ă nuă apar ă gardianul.ă Cândă amă ajunsă laă poart ,ă doiă
ofi eriă mi-auă f cută semnă s ă trec,ă iară acumă m ă aflamă
printreăceiăcareăplecauă laăPtaszâw.ăInimaă îmiă b teaăne-
buneşte.ăNuăîmiădoreamădecâtăs ăîmiărev dăfamilia,ăin-
diferentădeăsitua ie.
Cândăamă ieşit dină nouăpeăstr zileă Cracoviei,ădină si-
nistrul ghetou cu zidurile sale încoronate cu pietre de
mormânt,ă amă fostă şocată deă faptulă c ă via aă p reaă s ă seă
desf şoareălaăfelăcaăînainte.ăEraăcaăşiăcumăintrasemăîntr-
oă bucl ă temporal ...ă sauă caă şiă cumă ghetoulă s-ar fi aflat
peă alt ă planet .ă M ă holbamă laă oameniiă cura i,ă bineă
îmbr ca i,ă careă mergeauă gr bi iă deă colo-colo.ă P reauă
atâtă deă normali,ă atâtă deă ferici i...ă Oareă chiară nuă ştiauă
104 I.EON LEYSON

cum suferisemă noiă laă doară câtevaă str ziă distan ?ă Cumă
puteauăs ănu ştie?ăCumăauăputut s ănuăfac ănimicăcaăs ă
ne ajute? Un tramvai s-a oprit, iar pasagerii s-au urcat,
indiferen iă laă prezen aă noastr .ă Nuă leă p saă câtuşiă deă
pu inăcineăeram,ăundeămergeamăsauădeăce.ăEraăcuătotulă
deă neîn elesă faptulă c ă nenorocirea,ă constrângereaă şiă
durerea noastr ăerauăatâtădeăirelevanteăînăvia aălor.
Ină scurtă timpă ins ,ă peă m sur ă ceă neă apropiamă deă
lag rulăPlaszdw,ăamăînceputăs ăm ăsimtăbucurosăfiindc ă
reuşisemă s ăp r sescăghetoul.ăTotăceeaăceăcontaăpentruă
mineă eraăc ă aveamă s ă fiuădină nouăcuă familiaă mea.ăDară
cândăamăintratăînăhaosulădinăPlasz6w,ăamăv zutăînainteaă
ochilor o lume cu mult mai rea decât mi-aşă fiă putută
imaginaă vreodat ,ă maiă reaă chiară decâtă aşă fiă crezută
vreodat ă c ă ară fiă posibil.ă Cândă amă intrată peă por ileă
acelea,ăaăfostăcaăşiăcumăaşăfiăajunsăînăcelămai adânc cerc
al iadului.
Primaă meaă impresieă cumă c ă Plasz6wă eraă iadulă peă
p mântănuăs-aăschimbatăniciodat .ăAmăavutănevoieădoară
deă oă privireă caă s ă îmiă dauă seamaă c ă acelaă eraă ună locă
completă str in.ă Indiferentă câtă deă greaă fuseseă via aă
noastr ăînăghetou,ăcelăpu ină laăsuprafa ăp ruseăoălumeă
familiar .ă Da,ă st teamă înghesui iă caă sardineleă înă preaă
pu ineă camere,ă dară aceleă înc periă seă aflauă înă aparta-
menteă normale.ă Existauă str ziă şiă trotuare,ă şiă suneteleă
unuiăoraşădincoloădeăziduri.
Plasz6w era o lume cu totulă str in .ă Eraă construită
deasupraă aă dou ă cimitireă evreieştiă peă careă naziştiiă leă
profanaser ăşiăleădistruseser .ăEraăunălocăsterp,ălugubruă
106 I.EON LEYSON

şiăhaotic.ăCâtăvedeaiăcuăochii,ăerauădoarăpietre,ămizerie,ă
sârm ă ghimpat ,ă câiniă feroce,ă gardieniă amenin toriă şi
unăterenăplinădeăbar ciăşterse.ăSuteădeăprizonieriăînăhai-
neă jerpeliteă seă gr beauă deă laă ună postă deă lucruă laă altul,ă
amenin a iă deă gardieniiă înarma iă dină Germaniaă şiă
Ucraina. In clipaă înă careă amă intrată peă poartaă lag ruluiă
Ptasz6w,ă amă fostă convinsă c ă nuă aveamă s ă maiă scapă
niciodat ăviuădeăacolo.
Gardienii ne-auă desp r ită imediată înă func ieă deă sex.ă
M-amătârâtăpân ălaăbaracaădinăparteaădeălag răatribuit ă
b rba ilor.ăSperan aă meaădeăa-miăg siă familiaăs-a stins
atunciă cândă amă aflată c ă urmaă s ă r mână acoloă laă
nesfârşit.ăHabarănuăaveamăundeăputeauăfiătataăşiăDavid.ă
Avândă laă mineă doară pre iosulă meuă termos,ă moştenireaă
de la domnulă Luftig,ă şiă p turaă mea,ă m-am târât pe un
priciăîngustădeălemnăşiăm-amăîntins.ăînfometat,ădarăf r ă
speran ă c ă voiă mânca,ă într-oă camer ă înghesuit ă plin ă
deă str ini,ă m-am cufundat rapid din fericire în somnul
uit rii.
Multă preaă curândă îns ,ă s-auă aprinsă luminile.ă Deşiă
afar ă eraă înc ă întunerică bezn ,ă gardieniiă auă b tută cuă
bastoaneleă înă paturiă şiă auă strigată laă noi:ă Steh auf! Steh
auf!, „Ridica i-v ! Ridica i-v !“ă Veniseă vremeaă s ă neă
adun mă pentruă împ r ireaă sarciniloră deă lucru.ă Peă ju-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 107

m tateăadormit,ăm-amădatăjosădeăpeăpriciăşiă m-amăal -
turată grupuluiă şiă şiruriloră întregiă deă prizonieriă dină alteă
bar ci.ă Amă stată înă întunerică şiă înă frigă oreă întregi;ă amă
fostă num ra i,ă apoiă num ra iă dină nou,ă abuza iă laă în-
tâmplare - verbal,ă fizică sauă amândou ă laă ună locă ame-
nin a i,ă num ra iă dină nouă şi,ă înă celeă dină urm ,ă
repartiza iă laă munc .ă Eraă oă munc ă periculoas ,ă deă
slug .ăînăceleămaiămulteăzileăc ramăcherestea,ăpietreăşi
noroiăpentruăconstruc iaănoilorăbar ci.ăLaăsfârşitulăzilei
primeamă câteă oă por ieă am rât ă deă sup ă apoas .ă Apoiă
m ă întorceamăpeăpriciulă meuădină barac ăpentruăcâtevaă
oreă deă somnă neliniştit,ă înainteă deă aă luaă cazneleă deă laă
cap tăaădouaăziădiminea .
Camera înăcareădormeamăeraăatâtădeăplin ,ăîncâtăîmiă
pierdeamă loculă dac ă plecamă s ă folosescă latrina.ă Cândă
m ăîntorceam,ătrebuiaăs -mi reiau locul dând din coate.
într-oănoapte,ăcândăm ăîntorceamăîmpiedi- cându-m ălaă
patulă meu,ă amă descoperită c ă p turaă meaă disp ruse. O
l sasemădinăprostieăacoloăşiăunăaltăprizonier, poate mai
înfrigurată şiă maiă disperată decâtă mine,ă mi-o luase. Nu
mi-aă maiă r masă decâtă s ă m ă înf şoră cuă bra ele,ă s ă m ă
gândescă laă îmbr işareaă mameiă şiă s ă îmiă impună s ă
adorm.
Apoi s-aăîntâmplatăoăminune.ăCâ ivaăb rba iăcareăîn-
108 I.EON LEYSON

cepuser ăs ăaib ăgrij ădeămineămi-au spus unde fuseser ă


repartiza iă evreiiă luiă Schindler.ă M-amă hot râtă s ă caută
pân ă cândă aveamă s ă îiă g sescă peă tataă şiă peă David.ă Dară
nuă eraă oă decizieă uşoar .ă Trebuiaă s ă fiuă înă alert ă înă
fiecareă secund .ă Dac ă eramă v zut,ă puteamă s ă fiuă ucis;ă
dară dorin aă meaă deă a-iă vedeaă peă tataă şiă peă frateleă meuă
treceaă dincoloă deă ra iune.ă Aşaă sl bită cumă eram,ă m-am
strecuratăpu inăcâteăpu in,ăhot râtăs ăîiăg sescăpeăaiămei.ă
înă celeă dină urm ,ă completă epuizat,ă cândă credeamă c ă ar
trebuiăs ăabandonezăc ut rile,ăamămaiădeschisăoăuş .
Şiăiat -i acolo.
Niciodat ă nuă amă crezută c ă tataă şiă frateleă meuă suntă
frumoşi,ă îns ă înă clipaă aceeaă amă sim ită c ă suntă ceiă maiă
frumoşiăoameniăpeăcareăi-amăv zutăvreodat .
Când m-au recunoscut, au fost la felă deă emo iona iă
caăşiămine,ăparc ăabiaăîndr znindăs ăcread ăc ăsc pasemă
dină ghetou.ă „Credeamă c ă te-au deportat", mi-a spus
David.ăînătimpăceăvorbea,ăamăv zutăînăochiiătateiădurere
şiă neajutorareă realizândă câtă deă sl bită şiă deă costelivă
ajunsesem. Am vorbităînăşoapt ătimpădeăcâtevaăminute.ă
Când am plecat, tata mi-aă promisă c ă oă s ă îlă roageă peă
Schindleră s ă m ă angajeze.ă întreă timp,ă m-a avertizat el,
trebuiaă s ă r mână acoloă undeă fusesemă repartizată şiă s ă
evităs ăatragăaten iaăasupraămea.
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 109

Laă vreoă s pt mân ă dup ă aceea, aflasem suficiente


lucruriădespreăconfigura iaălag ruluiăcâtăs ăghicesc unde
seă afl ă mama.ă Plasz6wă eraă deseoriă ună locă haotic,ă peă
m sur ăceăseăextindeauăconstruc iileă şiă maiăalesăpentruă
c ă zilnică erauă aduşiă noiă prizonieri.ă într-oă dup -amiaz ,ă
am profitatădeăinfernulăcreatăcaăs ăm ăfurişezăînăsectorulă
femeilorăşiăs ăoăg sescăpeămama.ăEramăatâtădeămicăşiădeă
slab,ăiarăp rulămeuăeraăatâtădeăl os,ăîncâtăputeamătreceă
cuă uşurin ă dreptă oă fat ;ă ştiamă c ă aşă fiă fostă aspruă
pedepsitădac ăeramădescoperit.ăDară meritaă s ăriscădac ă
aveamăs ăoăg sescăpeămama.ăRecunoscăc ăînăziuaăaceeaă
amă fostă pură şiă simpluă norocos.ă F r ă s ă dauă preaămulteă
col uriăgreşite,ăamăreuşităs ăg sescăbaracaăei.ăEraăîntins ă
pe un prici de lemn. Când m-aăv zut,ănuăîşiăputeaăcredeă
ochilor; spre dezam gireaă mea,ă p reaă maiă degrab ă
speriat ădecâtăfericit .
„Cumă aiă ajunsă aici?"ă m-aă întrebată ea.ă înainteă s ă îiă
potă r spundeă şiă s ă oă anun ă c ă îiă g sisemă peă tataă şiă peă
fratele meu, mi-aă zis:ă „Nuă po iă r mâne.ă Trebuieă s ă
pleci".ă Nuă îşiă puteaă opriă lacrimileă cândă aă pronun ată
cuvinteleă careă m ă trimiteauă deă lâng ă ea.ă înă ultimulă
momentă aă întinsă mânaă spreă movilaă deă zdren eă deă peă
priciul unde dormeaă şiă aă scosă deă acoloă oă f râm ă deă
110 I.EON LEYSON

pâineăuscat ,ădeăm rimea unei alune. Era singurul lucru


din lume pe care mi-1 putea da mama, tot ce putea face
pentruă mine.ă Suntă convinsă c ă eraă singuraă mâncareă peă
care o avea. M-aă îmbr işată pentruă câtevaă clipeă
pre ioase,ă mi-aă îndesată pâineaă înă palm ă şiă m-a împins
spreăuş .ăMiăs-aăruptăinimaăc ăamăp r sit-o, iar a ei s-a
ruptăfiindc ăm ătrimiseseădeălâng ăea.
Dac ă aşă fiă ştiută înă acelă momentă c ă nuă aveamă s ă oă
maiăv dătotăanulăacela,ăprobabilăc ănuăaşăfiăplecat.ăDac ă
aşăfiăr mas,ăamăfiăpl tităamândoiăcuăvia a,ăpoateăchiarăşiă
al iiădinăbaracaăei.
Eraăîngrozitorăs ăfiuăsingur,ăf r ăp rin iiămei, f r ăs ă
ştiuă undeă erauă Hershelă şiă Tsaligă sauă dac ă maiă erauă înă
via .ă încercam,ă maiă alesă noaptea,ă s ă îmiă amintescă fe-
eleă lor.ăîmiăspuneamăc ăşiăeiă seăgândescă laă mineăcândă
m ăgândescăeuălaăei;ăînăinimaăşiăînăminteaănoastr ,ăeramă
împreun .ăDarăgândulăacesta nuăeraădeăajunsăcaă s ă m ă
alineăsauăs ăm ăsus in .ăNuăputeamădecâtăs ărezistăşiăs ă
sperăc ătataăvaăg siăcumvaăunămodădeăaăm ăaduceălâng ă
el.ă întreă timp,ă f ceamă ceă miă seă cerea.ă înă uneleă zileă
c ramă cheresteaă sauă pietre;ă înă altele,ă sp rgeamă
bolovaniiăpân ă seătransformauă înăpietrişăsauăexhumamă
pietreă funerare,ă peă careă naziştiiă leă foloseauă apoiă laă
pavatulă drumurilor.ă Eraă oă munc ă epuizant ă şiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 111

periculoas ,ă c ciă ună singură pasă greşită î iă puteaă aduceă


moartea.
într-oă zi,ă înă timpă ceă c ramă ună bolovană mare,ă amă
alunecat peă oă piatr ă deă mormântă spart ă şiă m-amă t iată
adâncălaăunăpicior.ăAătrebuităs ămergălaăinfirmeriaălag -
ruluiă caă s ă îmiă bandajezeă t ietura.ă Amă aflată maiă târziuă
c ăSSăHauptsturmfuhrerăAmonăGoeth,ăcomandantulădeă
la Ptaszow, a intrat în infirmerie la scurt timp dup ăceă
plecasemă deă acoloă şiă aă împuşcată to iă pacien iiă - pură şiă
simplu i-aă împuşcată peă to iă f r ă niciună altă motivă decât
c ăaşaăaăavutăchef.ăDac ămaiăr mâneamăcâtevaăminute,
aşă fiă fostă executată caă şiă ceilal i.ă Cândă amă aflată ceă seă
întâmplase, mi-am promis c ,ăoriceăarăfiăfost,ănuăaveamă
s ăm ămaiăducăvreodat ălaăinfirmerie.
Faptulă c ă evitamă infirmeriaă nuă însemnaă c ă sc pa-
semădinăre eauaăcruzimiiăpeăcareăAmonăGoethăoă esuseă
pesteălag r.ăCândăechipaăînăcareălucramătreceaăpeălâng ă
oamenii din alte grupuri, îi auzeamă şoptind,ă inândă
pontajulă victimeloră luiă Goethă şiă aleă acoli iloră s i,ă caă şiă
cum ar fi fost vorba despre scorul la un meci de fotbal.
„Careă esteă totalulă ast zi?"ă întrebaă careva.ă „Evreiiă doi-
sprezece,ă naziştiiă zero.“ă întotdeaunaă num rulă naziştilor
mor i era zero.
La începutul iernii anului 1943, mânia lui Goeth a
112 I.EON LEYSON

crescut. Mi se ordonase într-oăziăs ăcur ăz padaăîmpre-


un ăcuăunăgrupădeăb rba i.ăF r ăhaineădeăiarn ăînghe a-
semăatâtădeătare,ăîncâtăabiaămaiă ineamălopata.ăDeodat ă
aă ap rută comandantulă Goeth şi,ă dintr-un oarecare ca-
priciu,ăaăordonatăcaăfiecareădintreănoiăs ăprimeasc ădo-
u zeciă şiă cinciă deă lovituriă cuă biceleă loră s lbaticeă dină
piele.ă Nimeniă nuă în elegeaă ceă îlă stârnise,ă dară astaă nuă
aveaă nicioă importan .ă Fiindă comandant,ă Goethă puteaă
fac ă oriceă voia,ă cuă sauă fâr ă motiv.ă P reaă c ă înfloreşteă
atunciă cândă provocaă agonieă neputincioşilor.ă Aă privită
spectacolulă oă vreme,ă apoiă aă decisă c ă biciuireaă seă des-
f şuraă preaă încet,ă aşaă c ă le-aă poruncită gardieniloră s ă
aduc ănişteămeseălungiăşiăne-a aliniat câte patru pe rând.
împreun ăcuăal iătreiăb rba iăcareăaveauădeădou ăoriăvâr-
staăşiăstaturaămea,ă m-amădusăs ă îmiăprimescăpedeapsa.ă
Biceleăaveauă laăcap tănişteăbilu eăcareăintensificauăr ulă
şiădurerea.ăNiăs-aăordonatăs ănum r măloviturileăpeăm -
sur ă ceă eramă biciui i. Dac ă neă copleşeaă durereaă şiă s -
reamăunănum r,ăgardieniiăîncepeauădinănouădeălaăunu.
M-amăaplecatăpesteămas ăşiăamăaşteptatăprimaălovi-
tur .ă Cândă aă venit,ă amă crezută c ă cinevaă m ă taieă cuă ună
cu it.ă„Unu“,ăamăstrigatăcândăaăpocnităbiciul.ăReac iaăin-
stinctiv aăfostăs ăîmiăacop răfluidulăînainteaăurm toarei
lovituri,ă aşaă c ă aceastaă mi-aă c zută pesteă mâini.ă „Doi“,ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 113

amăreuşităs ăspun.ă„Trei,ăpatru..."ăDeşiăeramăamor itădeă


frig,ă durereaă m ă str pungeaă deă fiecareă dat ,ă deă parc ă
eramăarsăcuăfierulăroşu.
„Dou sprezece, treisprezece, paisprezece." Oare
torturaăastaănuăaveaăsfârşit?ăŞtiamăc ătrebuieăs ărezistăşiă
s ănuăgreşesc,ăaltfelătotulăîncepeaădeălaăcap t.ăŞtiamăc ă
nuăputeamăsupravie uiăînc ăuneiăserii.ăDup ădou zeciăşiă
cinci de lovituri, m-amă îndep rtată cl tinându-m ,ă
delirândădeădurere.ăCumvaăamăreuşităs ăm ăîmpleticescă
împreun ăcuăceilal iăpân ălaăechipaădeălucru.ăPicioareleă
şiăfundulăîmiăzvâcneau.ăAuăfostăvineteătimpădeăluniăîn-
tregiădup ăaceea,ăiarăs ăstauăjosăeraăoăadev rat ătortur .
în seara aceea, împins de la spateădeădurereăşiădezo-
lare,ăamă hot râtăs ăriscăşiăalteă b t iăsauăpoateăchiară lu-
cruriă maiă releă şiă m-amă furişată înă bar cileă tat luiă meu.ă
Purăşiăsimpluătrebuiaăs ăîlăv dăşiăs ăîiăspunăceăseăîntâm-
plase.ă Amă începută s ă plângă înainteă deă aă scoateă vreună
cuvânt.ăDeşiăîncercamăs ăm ăab inălaăceiăniciăcincispre-
zeceăaniăaiămei,ăînăceleădinăurm ăamăcedat.ăAveamăoăne-
voieădisperat ădeăsimpatiaălui,ădarănuămi-a oferit-o. Nu
aă ar tată niciună lic ră deă emo ie,ă niciă cândă amă ajunsă şiă
nici când i-amă spusă înă sfârşită ceă p isem.ă Aă r masă înă
schimbăt cut,ăfa aăi-aăîmpietrităşiăf lcileăiăs-auăîncleştat.ă
Probabilăseăsim eaăuşuratăc ,ăindiferentăcâtădeăîngrozitoră
114 I.EON LEYSON

fuseseă acelă moment,ă supravie uisemă totuşiă brutalit iiă


luiă Goeth.ă Poateă c ă furiaă şiă triste eaă luiă erauă atâtă deă
mari, încâtă seă temeaă s ă nuă seă pr buşeasc ă dac ă ară fiă
încercată s ă m ă consoleze.ă Oriceă ară fiă sim it,ă nuă mi-a
împ rt şită nimic.ă Sim indu-m ă neîn elesă şiă completă
abandonat, m-amă întorsă laă bar cileă noastre.ă întinsă peă
prici, am ascultatăcumăb rba iiărelatauăscorulăzilei: evrei
dou zeci,ă naziştiă zero.ă Amă cur ată disperată câ ivaă
p duchiă deă peă pulover,ă dară amă renun ată s ă îiă caută peă
to i.ă Nuă îmiă maiă p sa.ă Cândă amă adormit,ă înă celeă dină
urm ,ăp duchiiămiăseătârauăprinăp răşiăpeăhaine.
Zileleă îngrozitoareă auă continuată s seă desf şoareă
dup ă aceeaşiă rutin .ă Eramă trezi iă dină somnă brusc,ă îna-
inteaăzorilor,ădeăzgomotulăuşilorătrântiteăşiăalăordineloră
zbierate.ă Neă adunamă înă grupuriă înă func ieă deă num rulă
bar ciiăşiăeramăapoiă num ra iă iarăşiă iar,ă înătimpăceăgar-
dieniiă cruziă şiă iu iă laă mânieă neă h r uiauă înă felă şiă chip.ă
Apoiăeramărepartiza iăpeăgrupuriăpentruămuncaădinăziuaă
respectiv .ă Uneoriă ieşeamă dină lag ră caă s ă spargemă
ghea a,ă s ă cur mă z padaă sauă s ă muncimă laă drumuri.ă
Niciodat ănuăprimeamădeămâncareăpân ălaăsfârşitulăzilei
de lucru.ăApoiăeraăadus ăoăoal ă mare,ătimpă înăcareănoiă
alergamă s ă lu mă indispensabileleă linguriă şiă castroane.
Masaă aceeaă eraă mereuă laă fel:ă ap ă cald ă cuă pu in ă sareă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 115

sauăpiper,ăiarădac ăaveamănoroc,ăcuăcevaăcojiădeăcartofiă
sauă buc eleă deă alteă legume.ă B rba iiă careă împ r eauă
supaă erauă şiă eiă prizonieriă şiă uneoriă unuiaă dintreă eiă iă seă
f ceaă mil ă deă mine,ă amestecaă peă fundulă oaleiă şiă îmiă
puneaăînăcastronăoăbucat ăadev rat ădeăcartof. Asta îmi
transformaăziuaăînăcevaăexcep ional.
Dup ămas ăst teamăpeăpriciuri,ăîncercândăs ăneăadun mă
puterile pentru a doua zi.
Prină gardurileă deă sârm ă ghimpat ă careă înconjurauă
lag rulăputeamăpriviăafar ăşiăuneoriăîiăvedeamăpeăcopiiiă
ofi erilorăgermaniămergândă an oşădeăcolo-colo, purtând
uniformeleăTineretuluiăhitleristăşiăintonândăcântece care
aduceau laude Fiihrerului Adolf Hitler. Erau atât de
exuberan iă şiă atâtă deă pliniă deă via ,ă înă timpă ceă eu,ă laă
numaiă câ ivaă metriă distan ,ă eramă completă epuizată şiă
deprimat,ă zb tându-m ă s ă supravie uiescă înc ă oă zi...ă
Doar grosimea sârmei ghimpateădesp r eaăvia aămeaăînă
iadădeăvia aălorăînălibertate,ădarăamăfiăpututălaăfelădeăbineă
s ă fimă peă planeteă diferite.ă Nuă puteamă în elegeă
nedreptatea din jur...
Peă m sur ă ceă lunileă treceau,ă dină ceă înă ceă maiă greu,ă
începeamă s ă m ă simtă cuprinsă deă disperare.ă Nuă îndr z-
neamă s ăriscăs ă îiă maiă v dăpeă mamaă sauăpeătata,ănuă fi-
indc ăm ătemeamăpentruămine,ăciăpentruăc ăm ătemeamă
116 I.EON LEYSON

de pedeapsa pe care ar fi primit-oăeiădac ăaşăfiăfostăg sită


înă bar cileă lor.ăPrimaă meaăsenza ieădespreăPlasz6w,ăc ă
nuăaveamăs ăscapăviuădeăacolo,ăeraăînt rit ăcuăfiecareăziă
careătrecea.ăînăcurând,ăm ăgândeam,ănoroculăaveaăs ămiă
seătermineăşiăaveamăs ăfiuăucis,ăfieădeăGoeth,ăfieădeăunulă
dintreă compliciiă lui.ă Aveamă s ă fiuă doară ună num ră înă
scorulă zileiă respective.ă Goethă eraă ună b rbată corpolent,ă
cu unărânjetăarogantăşiăcuăfandosealaăunuiăb t uş.ăPrivi-
reaă luiă înghe at ă m ă bântuiaă şiă m ă urm reaă nuă numaiă
cândăeramătreaz,ăciăşiăînăcoşmaruri.ăChiarăşiăatunciăcândă
nuăeraăpeăaproapeăîiăsim eamăochiiăasupraămea.
Din când în când, pe timpul zilei, îi vedeam de la
distan ăpeătataăşiăpeăfrateleămeu,ămergândădeălaăoăslujb ă
laăalta,ăşiăaceast ăscurt ărevedereăîmiăd deaăoăf râm ădeă
speran .ăSperan aăaceeaădisp reaăîns ăfoarteăcurând.
DeşiăSchindlerănuăm-aăangajat,ăamăavutătotuşiăunăpică
de noroc. Fabrica de perii la care lucrasem în ghetou
fuseseămutat ălaăPlasz6wăşiăamăfostădistribuităînăturaădeă
noapteă deă dou sprezeceă ore.ă M ă sim eamă uşurată c ă
aveamăoăslujb ăconstant ăşiăunăserviciuăoficialălaăcareăs ă
merg.ăDac ăst teaiădegeabaăsauăaşteptaiăsarciniădeălucruă
întâmpl toareăputeaiăs ădaiădeăbelea.
Muncaă laă fabricaă deă periiă însemnaă şiă c ă puteamă s ă
stauă în untru,ă undeă eraă maiă cald,ă înă locă s ă stauă afar ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 117

sp rgândă ghea aă sauă cur ândă z pada.ă Cuă toateă asteaă


îns ,ă şiă fabricaă deă periiă îşiă aveaă propriileă orori.ă Odat ,ă
când eram la lucru, un gardian m-aă scosă înă fa .ăFuse-
sem promovat de la prinsul perilor la asamblarea cu
(inteă aă jum t iloră deă lemnă aleă acestora.ă Eraă oă munc ă
solicitant ă şiă meticuloas ,ă dară m ă pricepeamă s ă oă fac.ă
Gardianul m-aăprivităcumă lucrezăşiăapoiămi-a pus arma
laă cap.ă „Dac ă urm toareaă int ă eă strâmb ,ă teă împuşc",ă
mi-a spus eL Nu m-amă oprită şiă nuă m-am uitat în sus.
Amă continuată doară s ă lucreză şiă amă prinsă celeă dou ă
buc iă cuă inta.ă I-amă întinsă cuă grij ă produsulă finit,ă
pentru inspec ie.ăEraădrept.ăAătrecutămai departe, iar eu
amă muncită înă continuareă caă şiă cumă nimică nuă seă
întâmplase.ă Cumva,ă nuă ştiuă cum,ă reuşisemă s ă îmiă
controlezăemo iile.
Câtevaă nop iă maiă târziu,ă Amonă Goethă aă intrată tro-
p indă ină fabric ă împreun ăcuăcâiniiă lui,ăRalfăşiăRolf,ăşiă
cuă oă echip ă deă acoli i.ă Plictisită şiă probabilă b ut,ă aă scosă
pistolulă dină teac ă şiă l-aă împuşcată peă supraveghetorulă
nostru - l-aăîmpuşcatăpurăşiăsimplu,ădreptăînăfa ,ăabsolut
f r ăniciunămotiv.ăCândăsupraveghetorulăs-aăpr buşitălaă
p mânt,ăiarăsângeleă iă s-aăadunatăcaăoăb ltoac ăsubăcap,ă
Goeth s-aăîntorsăc treănoi.
Fluturândă pistolul,ă aă strigată ună ordină c treă oameniiă
118 I.EON LEYSON

lui, care ne-auăîmp r ităînădou ăgrupuri.ăŞtiamăcumvaăc ă


împ r ireaă aceastaă nuă puteaă fiă ună lucruă bun.ă Şi,ă într-
adev r,ă m-amă trezită înă parteaă greşit ,ă într-un grup
formată dină copiiă şiă muncitoriă maiă b trâni.ă Cuă alteă cu-
vinte, eram trimis în grupul considerat dispensabil.
Goethăşiăoameniiă luiăp şeauă înă susăşiă înă jos,ădezb tândă
ceva - nu auzeam ce anume. Când s-au întors cu spa-
tele, mi-amă inută r suflareaă şiă m-am furişată înă cel laltă
grup,ăcelăformatădinămuncitoriiă maiăputernici.ăDac ăm-
arăfiăv zutăGoeth,ăcuăsiguran ăm-arăfiăîmpuşcatăsauămi-
ară fiă pusă cap tă zileloră într-un mod cu mult mai în-
grozitor.ă Curândă îns ,ă nuă aă maiă contată înă ceă grupă m ă
aflam.ăGoethăşi-a pierdut interesulădup ăcâtevaăminute.
Aă pusă armaă înă tocă şiă aă plecată laă felă deă bruscă precum
intraseăînăfabric ,ăcuăceiădoiăcâiniăurmându-1ăafar .ăAmă
r masă înăgrupuriă înc ăoă jum tateădeăor ,ăpreaă îngrozi iă
caăs ăneămişc m.ăIn celeădinăurm ,ăunulădintreăgardieniă
ne-aă spusă c ă putemă mergeă laă bar cileă noastre.ă Odat ă
ajunşiă acolo,ă uniiă b rba iă auă cedată şiă auă începută s ă
plâng ă înă hohote,ă realizândă câtă deă aproapeă deă moarteă
fusesem. De data asta, nu am mai plâns. Devenisem
indiferentă fa ă deă totă ceă miă seă puteaă întâmpla,ă fa ă deă
soartaăpeăcareăaşăfiăpututăs ăoăam.
Laăsfârşitulăanuluiă1943,ăSchindleră i-aăam gită şiă i-a
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 119

mituită peă Goethă şiă peă al iă lideriă SSă pentruă aă ob ineă


permisiuneaă deă aă construiă ună lag ră maiă mică peă propri-
etateaădeălâng ăEmalia.ăAăargumentatăc ăarăfiămultămai
eficientădac ă muncitoriiăs-arăaflaă laădoarăcâ ivaăpaşiădeă
fabric ,ăînălocăs ăpiard ăunătimpăpre iosămergândăpeăjosă
patruă kilometriă întreă lag ră şiă fabric .ă Oreleă pierduteă
formândă şiruriă şiă mergândă deă laă fabric ă laă Plaszâwă şiă
înapoi puteau fi petrecute mai eficient producând bu-
nuriăşiăsco ândăprofit.ăLag rulăluiăSchindlerăaăfostăcon-
struităînăceleădinăurm ăşi,ăînăprim varaăluiă1944,ătataăşiă
David s-auămutatăacolo.ăAmăaflatăprinăre eauaălag rului
c ă şiă Peszaă fuseseă trimis ă într-ună astfelă deă lag ră maiă
mic, aflat pe terenul fabricii de electrice în care lucra.
Euăşiămamaăeramădinănouăsinguri,ălaăfelăcumăfusesemăşiă
înăghetou,ădoarăc ădeădataăastaăeraămultămaiăr uă- pe de
oă parteă pentruă c ă eramă desp r ită deă ea,ă iară peă deă alt ă
parteă fiindc ă eraă ună locă atâtă deă îngrozitoră şiă deă pe-
riculos. M-am adâncit într-oădisperareăşiămaiăgrea.
Când s-aă aflată înă lag ră c ă Schindleră pl nuiaă s ă maiă
angajeze treizeci de muncitori evrei, nu m-am gândit
delocălaăasta.ăîns ăcâtevaăzileămaiătârziu,ăamăauzităc ăseă
creaseăoă list ăşiăc ă numele meu se afla pe aceasta, îm-
preun ă cuă celă ală mamei.ă Nuă îmiă veneaă s ă cred!ă P reaă
preaăfrumosăcaăs ăfieăadev rat!ăDup ăunăanădeăîncerc ri,ă
120 I.EON LEYSON

oareăreuşiseă tataă cuă adev rată s ă neă aduc ă laă fabricaă luiă
Schindler?
Amăînceputăs ănum răzileleăpân ăcândăaveamăs ăple-
c m.ă M-amă sim ită maiă puternică înă spirită - dac ă nuă şiă
trupeşteă- v zândăînăsfârşităoăcaleădeăieşireădinăinfernulă
de la Plasz6w. Din fericire pentru mine, spiritul îmi în-
demnaătrupulăs ămearg ămaiădeparte.ăCuăoăziăînainteădeă
transferul programat, am primităoălovitur ădevastatoare.
Supraveghetorul meu de la fabrica de perii m-aăanun ată
c ă numeleă îmiă fuseseă t iată deă peă listaă deă transferuri.
Trebuiaă s ă r mână laă slujbaă meaă deă laă Plaszâw.ă
Cuvinteleă nuă potă exprimaă groazaă peă careă amă sim it-o.
Dup ă ceă îmiă fuseseă oferit ă oă mic ă raz ă deă speran ,ă
pierdereaăeiădeveniseămaiăgroaznic ădecâtădac ănuăaşăfiă
avut-oă deloc.ă Ştiamă c ă nuă maiă puteamă supravie uiă niciă
m carăoălun ălaăPlasz6w,ădar miteăînc ăunăan.ăMureamă
deă inani ie.ăTr iamăcuăoă fric ăpermanent .ăAmărealizată
c ă m ă furişamă laă oriceă sunetă sauă mişcare.ă Ceă puteamă
face? Cum puteam merge mai departe?
înăziuaăînăcareănoiiă„evreiăaiăluiăSchindler"ătrebuiauă
s ăpleceăspreănoulălag r,ăamăşters-o de la slujba mea de
laă fabricaă deă periiă caă s ă oă conducă peă mama.ă Amă mersă
prin lag răspreăpor ileăundeăseăadunaser ăceiăcareăaveauă
s ăpleceăspreălag rulănou.ăM-am apropiat, spunându-mi
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 121

c ătrebuieăs ăac ionezăcumva.ăNuăputeamăs ălasăaceast ă


ultim ă şans ă s ă îmiă scape.ă Nuă aveamă niciună viitoră laă
Ptasz6w.ăPuteamălaăfelădeăbineăs ămorăîncercândăs ăfiuă
al turiă deă mama.ă Ultimiiă paşiă m-auă adusă înă fa aă ofi e-
ruluiăgermanăîns rcinatăcuătransferul.ăOchiiămeiăseăaflauă
la nivelul cataramei lui enorme, ce era împodobit ă cuă
zvasticaă mareă nazist .ă Suntă sigură c ă acestaă eraă unulă
dintreăofi eriiăcareăcolindauălag rulăîmpuşcândăoamenii,ă
fie urmând ordinele lui Goeth, fie numai pentru
amuzamentulă luiă pervers.ă Amă înghi ită înă secă şiă mi-am
pledată cazulă înă limbaă german .ă „Suntă peă list ,ă i-am
spus, dar cineva mi-aă t iată numele."ă B rbatulă nuă aă
r spuns.
încercândă s ă îmiă înt rescă pledoaria,ă i-am spus:
„Mamaămeaăeăpeălist ".
Nuăvoiăştiă niciodat ădeăundeăamăavutăcurajulădeă a-i
vorbiă caă şiă cumă ară fiă fostă oă persoan ă cuă careă teă puteaiă
în elege.ăDeăparc ăastaăn-arăfiăfostădeăajuns,ăamăad ugat:
„Tat lăşiăfrateleămeuăsunt deja acolo".
Niciăc ăaşăfiăpututăs ăîmiăriscăvia aămaiămultădeăatât!
Amă aşteptatăSecundeleătreceauăchinuitorăînătimpă ceă
ofi erulăseăgândeaăceă s ă fac .ăEramănorocosăc ăseăgân-
deaăpurăşiăsimpluăşiăc ănuăaăscosăimediatăarmaăcaăs ăm ă
împuşte,ărezolvândăastfel într-oăsecund ădilemaă laăcareă
122 I.EON LEYSON

îl supusese micul evreu. I-aăf cutăsemnăasistentuluiăs ăîiă


aduc ă lista.ăI-amăar tatănumeleă meuăt iat.ă„Acestaăesteă
numele meu, chiar aici", i-amăspusăeu.ăOfi erulăs-a uitat
laămine,ăaămorm ităcevaăşiămi-aăf cutăapoiăsemnăs ăm ă
al tură grupuluiă deă muncitoriă careă plecauă înă lag rulă luiă
Schindler.
Dintr-ună motivăcuătotulă misterios,ăaăreac ionatăcaăşiă
cumăarăfiăv zutăînămineăoăfiin ăuman ănormal ,ăcareăi-a
adresatăoăcerin ărezonabil .ăI-aăfostăoareămil ădeămine,ă
ună b iată desp r ită deă familiaă lui?ă Aă v zută înă mineă peă
unul dintre copiii lui? Era doar un simplu birocrat
c ruiaănuăîiăpl cuseăfaptulăc ăunănumeăfuseseăt iatădeăpeă
list ă f r ă permisiuneaă lui?ă Imposibilă deă ştiut.ă Oamenii
caăelăputeauăfaceăoriceădoreau,ăputeauăs ăarateămil ăsauă
reversul acesteia.
Cu picioarele tremurând, m-am dus repede spre
grupulă deă muncitoriă şiă amă g sit-oă peă mama.ă St teaă înă
fa ,ăuitându-se drept înainte cum li se ordonase, com-
pletă neştiutoareă cuă privireă laă motivulă careă provocaseă
întârzierea din spateleăgrupului.ăAbiaăşi-a putut ascunde
bucuriaă cândă amă ap rută t cută lâng ă eaă şiă mi-am
strecurat mâna într-aă ei.ă Amă reuşită cumvaă s ă st mă înă
t cere,ă abiaă respirând,ă încercândă s ă nuă atragemă aten iaă
asupraă noastr .ă Amă aşteptată apoiă oă eternitateă caă s ă seă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 123

deschid por ile.ăInăceleădinăurm ăîns ,ăgrupulăaăînceput


s ăseămişteăşiăamăîndr znităs ăcredăc ătimpulăpetrecut în
infernăseăapropiaăînăsfârşitădeăfinal.
AmămersădinănouăprinăCracoviaăînăstareădeăşoc,ădară
deă dataă aceastaă nuă îmiă veneaă s ă credă ceă norocă avuse-
sem.ăSc pasemăîntr-adev rădinăPtaszow?ăChiar st teamă
lâng ămama?ăChiar urmaăs ăneăreîntâlnimăcuătataăşiăcuă
fratele meu? Aceste întreb riăşiăînc ăoăduzin ăpeădeasu-
praă îmiă treceauă prină minteă peă m sur ă ceă grupulă nostruă
seă apropiaă deă fabricaă Emalia.ă ineamă capulă plecată şiă
ochiiă fixa iă peă caldarâm.ă Eramă chinuită deă spaimaă c ,ă
atunciă cândă aveamă s ă ajungemă laă noulă lag ră deă laă
Emalia, Goeth urmaăs ăfieăacoloăcumvaăşiăs ăm ătrimit ă
înapoiălaăPlaszdw.ăAmăîncercatăs ăm ăconvingăc ,ădac ă
nuă m ă uitamă laă nimeni,ă nimeniă nuă aveaă s ă seă uiteă laă
mine,ănimeniănuăaveaăs ăm ăobserve.ăŞtiamădinăexperi-
en ă c ă invizibilitateaă seă aflaă celă maiă aproapeă deă sigu-
ran .ă înă timpă ceă mergeamă cuă mamaă maiă departe,ă mi-i
imaginamă peă prieteniiă meiă careă nuă erauă evreiă şiă careă
înc ămaiămergeauălaăşcoal ,ăcareăînc ăseăjucauăînătram-
vai,ăîns ănuăamăridicatăochiiăniciăcâtăs ăaruncăoăprivire.
Amăv zutăînăfa ăfabricaăluiăSchindler.ăPeăm sur ăceă
neă apropiam,ă m ă încordamă şiă strângeamă totă maiă tareă
mânaă mamei.ă Ceeaă ceă amă v zută cândă amă ajunsă nuă eraă
cl direaă nedefinit ă careă existaseă peă vremeaă cândă tataă
lucraseă acolo.ă încercuit ă deă ună gardă electrică cuă por iă
impozante de metal, Emalia avea acum un aspect
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 125

sinistru.ă G rziă SSă st teauă deă paz ă laă intrare,ă laă felă deă
însp imânt toareă precumă ofi erulă careă morm iă seă maiă
devreme la mine arâtându-miăgrupulăluiăSchindler.ăPre ă
de câteva clipe, m-amătemutăc ăvia aămeaăn-aveaăs ăfieă
preaădiferit ădeăcea de la Ptasz6w.
Darădup ăceăamătrecutădeăintrare,ăamărevenitălaăsen-
timenteă maiă bune.ă Exteriorulă fabriciiă eraă oă fa ad ă me-
nit ăs -iăîmbunezeăpeănazişti.ăîn untruăatmosferaăeraăcuă
totulădiferit .ăCaăşiălaăPlasz6w,ăfemeileăşiăb rba iiăerauă
duşiăînăbar ciădiferite, dar aici aveam permisiunea de a
ne face vizite. Gardienii SS nu aveau voie sâ intre în
bar ciă f r ă încuviin areaă luiă Schindler.ă Mâncareaă eraă
pu inămaiăbun ă- laăprânz,ăprimeamăunăcastronăcuăsup ă
adev rat ,ă poateă chiară cuă oă felieă deă legum ,ă iară laă
sfârşitulă tureiă deă noapte,ă pâineă cuă margarin .ă Acesteă
dou ă mese,ă neîndestul toareă deă altfel,ă nuă îmiă puteauă
potoli foamea, dar erau mai mult decât primisem vreo-
dat ălaăPlaszdw,ă maiă multădecâtăprimisemă laăoăsingur ă
mas ăînăaproapeădoiăani.
Curândă dup ă intrareaă înă lag r,ă Davidă şiă tataă ne-au
g sită peă mamaă şiă peă mine.ă Ne-amă gr bită s ă neă
îmbr iş măuniiăpeăal ii.ăIn aceleămomente,ăamăv zutăînă
ochiiă tateiă oă umbr ă aă vechiiă luiă mândriiă Reuşiseă s ă
reuneasc ăcinciă membriăaiă familieiăsaleăşiă s ă neă in ă înă
126 I.EON LEYSON

via ,ăcelăpu inăpentruămoment.ă„Veiămunciăcuămineăşiă


cu Davidu, m-aă anun ată elă autoritar.ă M-am uitat la
frateleămeu,ăpeăcareăîlăz risemădoarădeăcâtevaăoriăînăceiă
doiă aniă careă trecuser .ă Aveaă acumă şaisprezeceă aniă şiă
crescuse aproape la fel de înalt ca tata, dar avea obrajii
sup i,ăiarăhaineleăîiăatârnauăpeăsiluetaăosoas .ă„Veiăfiăînă
regul ",ăm-a asigurat el.
Inăsfârşit,ămamaăşiătataăputeauăvorbiădinănouăsinguri.ă
Conversa iileălorăşoptiteăerauăscurte,ădarăîncurajatoare.
Unăb iatăpeălistaăIuiăSchindleră127

Tata mi-aă împ rt şităşiă mieă vesteaăceaă bun :ăPeszaăeraă


înă via . Tata schimbase mesaje cu ea printr-un
cunoscută deă laă fabricaă deă electrice,ă dară înc ă nuă aflaseă
nimic despre Hershel sau despre celelalte rude din
Narewka.ăNuăştiaănimicăniciădespreăTsalig.ă„Arăputeaăfiă
acolo", i-amăspusăodat ătateiăcuăoăvoceăslab ,ăcândămi-
amădatăseamaăc ăeraăfoarteăpu inăprobabil.ăTataănuămi-a
datăniciunăr spuns.
Mi s-aădatăvoieăs ăstauăînăaceleaşiăbar ciăînăcareăst -
teauătataăşiăfrateleămeu.ăIzolareaăşiăsingur tateaăcareăm ă
bântuiser ă pân ă atunciă auă disp rut.ă împ r eamă ună priciă
to iătrei - euăşiăDavidădormeamăsus,ăiarătataădormeaăjos.ă
La fabrica Emalia se lucra non-stop; ziua lucrau munci-
toriiăcareănuăerauăevrei,ăiarăturaădeănoapteăerauăpreluat ă
deăevreiiăluiăSchindler.ăAcestaăextinseseăproduc iaădeălaă
tig iăşiăoaleălaămaterialeădeăr zboiăEuăşiăfrateleămeuălu-
cramăîntreagaănoapteălaăoămaşin ăcareăf ceaăcaseteăpen-
tru detonatoarele bombelor. Turele durau câte
dou sprezeceă ore,ă f r ă pauzeă deă mas .ă Uneoriă m ă chi-
nuiamăs ăr mânătreazăînătimpulămunciiămonotone.ăDac ă
iă seă p reaă c ă a ipesc,ă Davidă m ă înghionteaă şiă laă felă
f ceamă şiă eu.ă înă zoriă îmiă mâneamă ra iaă deă pâine,ă m ă
întorceamălaăbarac ăşiăc deamăepuizatăpeăprici.
Amă începută s ă îlă cunoscă personală peă Schindleră înă
128 I.EON LEYSON

timpulă „tureiă evreieşti"ă aşaă cumă ajunseseă s ă seă nu-


measc ăturaădeănoapte.ăAuzisem destuleăpoveştiădespreă
petrecerileăextravaganteăpeăcareăleăd deaăînăbirourileăluiă
de la etajul doi al fabricii, petreceri care se întindeau
pân ă noapteaă târziu.ă Acumă auzeamă deă laă postulă meuă
râseteleă şiă muzica.ă Dup ă terminareaă festivit ilor,ă
Schindler înc ă aveaă energieă s ă îşiă fac ă rondulă prină fa-
bric .ă Cândă intraă înă zonaă noastr ,ă sim eamă mirosulă deă
ig riă şiă deă ap ă deă colonieă înainteă deă a-1 vedea.
Îmbr cată întotdeaunaă elegant,ă mergeaă şerpuită prină
înc pere,ăoprindu-seăcaăs ăsteaădeăvorb ăcuăoameniiădeă
la diverseăposturi.ăAveaăoăcapacitateăextraordinar ădeăaă
re ineă numele.ă M ă obişnuisemă cuă faptulă c ă pentruă
naziştiă eramă doară ună evreuă oarecare;ă numeleă meuă nuă
conta.ăDarăSchindlerăeraădiferit.ăEraăevidentăc ăvoiaăs ă
ştieă cineă eram.ă Seă purtaă caă şiă cumă îiă p saă deă noi ca
indivizi. UneoriăseăopreaălaămaşinaămeaăşiăaăluiăDavidăşiă
începeaăoăconversa ie.ăînaltăşiăsolid,ăcuăvoceaătun toare,ă
m ă întrebaă ceă f ceamă sauă câteă pieseă realizasemă înă
noapteaă respectiv .ă Aşteptaă t cută s ă îiă r spund.ă M ă
privea în ochi, nu cu privireaăgoal ăaănaziştilorăcareănuă
vedeauădeă faptănimic,ăciăcuăună interesă autenticăşiă chiară
cuăoăumbr ădeăumor.ăEramăatâtădeămic,ăîncâtătrebuiaăs ă
stauă peă oă cutieă întoars ă caă s ă ajungă laă butoaneleă deă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 129

comand ă aleă maşinii.ă Peă Schindleră p reaă s ă îlă distrezeă


lucrul acesta.
Trebuieăs ărecunoscăc ă laă începută m ă speriaăaten iaă
pe care mi-o acorda. La urma urmei, Schindler era na-
zistăşiăaveaăoăinfluen ăuriaş .ăîmiăreaminteamăc ,ădac ă
situa iaăs-arăfiăînr ut it,ăelăs-ar fi dat de partea celorlal iă
nem i.ă Eraă deă aşteptat.ă Maiă multă decâtă atât,ă vie ileă
noastreăseăaflauăînămâinileăluiăşiăelăseăputeaălipsiăînăoriceă
clip ădeăele.
Treptatăamăajunsăs ăm ătemădeăelămaiăpu inăşiăchiară
îiă aşteptamă cuă ner bdareă vizitele.ă Faptulă c ă nuă ştiamă
niciodat ăcândăaveaăs ăvin ăm ă ineaătreazăşiăconcentrat.ă
Eram mândru când Schindler vorbea cu mine, chiar
dac ămândriaămeaăeraăatins ădeănelinişte.ăDeăfapt,ăcredă
c ă îiădevenisemăsimpatic.ăM ăar taăvizitatorilorăşiăspu-
neaăc ăeramăunăexempluăalăputeriiădeămunc ăaăevreiloră
lui.ă Dejaă sc pasemă deă prea multe ori ca prin urechile
aculuiăcaăs ăştiuăc ăcelă maiă bineăeraăs ă nuăsariă înăochi,ă
s ă nuă ieşiă înăeviden ,ăs ănuădeviiăoăposibil ă int .ăAşaă
c ă deveneamă neliniştită oriă deă câteă oriă Schindleră m ă
scoteaăînăeviden .ăUneoriăneăar taăchiarăpeăto iătrei,ăpe
mine,ă peă tataă şiă peă frateleă meu,ă spunândă c ă eramă
„familiaă deă maşinişti".ă Apoiă ad ugaă cuă oă oarecareă
mândrie cuvântulă „exper i",ă deşiă ştiamă c ,ă celă pu ină înă
130 I.EON LEYSON

cazulă meu,ă eraă oă exagerare.ă Atunci,ă ună ofi eră SS,ă cuă
craniulă şiă oaseleă încrucişateă peă chipiuă şiă cu arma
înc rcat ă laă curea,ă seă apropiaă şiă m ă urm reaă muncind.ă
Nuăîndr zneamăniciăs ăridicăprivireaă- abiaădac ăaveamă
curajă s ă respir.ă Ştiamă c ,ă dac ă f ceamă oă greşeal ,ă
pedeapsaăarăfiăfostăaspr ăpentruăto iătrei,ădoarăfiindc ăneă
urm reaăunănazist.
Slab, subnutrită şiă lipsită deă somn,ă nuă ajutamă preaă
multă r zboiulă nazist,ă dară luiă Schindleră nuă p reaă s ă îiă
pese. într-oă sear ă s-aă oprită laă postulă meuă şiă m-a privit
cumăst teamăpeăcutiaămeaădeălemn,ăfinisândăoăcaset .
- Câteăcaseteăaiăf cutăînăsearaăasta?ăm-a întrebat el.
- Vreoădou sprezece,ăm-amăl udatăeu.
Schindlerăaăzâmbităşiăaătrecutămaiădeparte,ăglumind
înăşoapt ăcuătata.ăMaiătârziuăamăaflatăc ăunămuncitor cu
adev rată îndemânatică ară fiă realizată deă dou ă oriă maiă
multe.
Cuă alt ă ocazie,ă cândă Schindleră seă plimbaă prin fa-
bric ,ă m-aă prinsă plecată deă laă post,ă urm rindă cumă oă
maşin ă eraă ref cut ă pentruă ună altă tipă deă sarcin .ă Eramă
uimitădeădificultateaăproceduriiăşiănuămi-am dat seama
câtă deă multă îmiă neglijasemă munca.ă Amă înghe ată cândă
amă sim ită mirosulă familiară deă ap ă deă colonieă şiă deă
ig ri,ă întrebându-m ă ceă s ă fac.ă Laă Plasz6w,ă aşă fiă fostă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 131

împuşcată sauă celă pu ină biciuită pentruă oă astfelă deă


infrac iuneă evident ,ă fiindc ă eramă ună evreuă „leneşă şiă
iresponsabil". Schindler, în schimb, a trecut mai
departeăfar ăunăcuvânt. Câteva zile mai târziu, am aflat
c ăeuăşiăfrateleămeuătrebuiaăs ăfimătransfera iăînăzonaădeă
realizareăaăsculelorădinăfabric ,ăundeăseăcereauăabilit iă
maiăbune,ăceeaăceăînsemnaăc ăurmaăs ăfimăîmpreun ăcuă
tata.ăînălocăs ăm ăpedepseasc ,ăSchindlerămi-aăr spl tită
curiozitatea.
Uneori,ă înădiminea aădeădup ăunaădintreă viziteleă luiă
nocturne,ă mergeamă s ă îmiă iauă ra iaă şiă descopereamă c ă
Schindleră l saseă vorb ă s ă primescă dou ă por ii.ă Trebuiaă
s ă depun ă ună efortă specială pentruă astaă şiă m ă sim eamă
copleşită deă bun tateaă lui.ă Alteori se oprea la postul de
lucruă ală tateiă şiă îlă b teaă peă um ră spunând:ă „Vaă fiă înă
regul ,ăMoshe".ăDac ăună nazistăadev ratăarăfiă v zutăună
asemenea gest, un astfel de tratament uman aplicat unui
evreu, i-ară fiă ucisă peă amândoiă f r ă ezitare.ă Schindleră
îns ăr mâneaălaădiscu iiăcuătataăminuteăînăşir.ăCâteodat ,ă
dup ăceăpleca,ătataăg seaăoăjum tateădeăpachetădeă ig ri,ă
un cadou valorosă peă careă Schindleră îlă l saseă „dină
greşeal "ă lâng ă maşinaă lui.ă Tataă d deaă ig rileă laă
schimb pentru mâncare.
Asemenea gesturi pot p reaă nesemnificative,ă dat ă
132 I.EON LEYSON

fiindăr utateaălaăcareăseăajunseseăînăaceiăani,ădarănuăerauă
câtuşiă deă pu ină aşa.ă Schindleră îndr zneaă s ă seă revolteă
împotrivaă legiiă p mântului,ă careă dispuneaă torturareaă şiă
exterminareaăevreilor,ăşiănuătratareaălorăcaăfiin eăumane.
Dac ă f ceaiă asta,ă riscaiă închidereaă într-ună lag ră deă
munc ă sauă deă concentrare,ă sauă chiară execu ia.ă Puteaă fiă
pedepsităşiăpentruăc ăneăspuneaăpeănume,ăînălocăs ămor-
m ieăsauăs ăneăînjure.ăTratându-ne cu respect, Schindler
lupta împotriva ideologiei naziste, ce construia o ierar-
hieă aă umanit iiă înă careă evreiiă seă aflauă peă treaptaă ceaă
mai de jos.
Totăceăştiamă euăeraă c ăSchindler,ădeşiă nazistăşiăprină
defini ieă periculos,ă seă purtaă cuă noiă într-un fel în care
niciună nazistă nuă seă maiă purtaseă pân ă atunci.ă Deşiă nuă
ştiamăceă s ă în elegădinăasta,ăeramă impresionat.ăDeăase-
menea,ăînc ăm ămaiătemeamădeăel.ăînv asemăc ăoame-
nii sunt deseori imprevizibili.
Un biial pe lista lui Schindler 133

Dinăvaraăanuluiă1941,ăcândăGermaniaăaăruptăalian aă
cuă Uniuneaă Sovietic ,ă aă cucerită teritoriileă ocupateă deă
sovieticiă şiă aă invadată Uniunea,ă victoriaă saă p reaă s ă fieă
doar o chestiune de timp, dar timpul era de fapt în de-
favoareaănem ilor.ăAvansaser ăatâtădeărapidăcuăfaimoasaă
lor strategie de Blitzkrieg, „r zboiul-fulger“,ă încâtă lini-
ileă loră deă aprovizionareă nuă maiă puteauă ineă pasul.ă Su-
praestimaser ă vitezaă cuă careă puteauă învinge armata
sovietic ăşiăsubestimaser ăvoin aădeăaărezistaăaătrupeloră
ruseştiăşiăaăpoporuluiărus.ă Armataăgerman ă nuă eraăpre-
g tit ăpentruăfrigulănemilosăalăierniiădinăRusia.ăOdat ăcuă
b t liaă sângeroas ă deă laă Stalingradă - în care au murit
dou ămilioaneădeăsolda iăşiădeăciviliă-, soarta s-a întors
împotrivaă nem ilor.ă Cândă amă aflată deă capitulareaă Ar-
mateiă aă Şaseaă Germaneă deă laă începutulă luniiă februarieă
1943,ăştiamăc ănem iiăaveauăs ăfieăprobabilăînvinşi.
Numai de am fi rezistat...
La începutul verii în 1944, circulauăzvonuriăcumăc ă
r zboiulăseăschimbaseăînăfavoareaăAlia ilor,ăînăprincipală
aăamericanilorăşiăaăenglezilorăspreăvestăşiăaăruşilorăspreă
est.ăDinăcândăînăcândăprimeamăfrânturiădeăinforma iiăpeă
careă leă puneamă capă laă cap,ă dină careă reieşeaă c ă Alia iiă
debarcaser ă înă Normandiaă şiă îşiă continuauă asaltulă spreă
vest.ă Laă jum tateaă luniiă iulie,ă Armataă Roşieă Sovietic ă
134 I.EON LEYSON

ajunseseălaăgrani aăpolonez ădeădinainteădeăr zboi.ăAstaă


însemnaăc ăarmataărus ăseăapropiaădeăNarewkaăsauăeraă
dejaăacolo.ăPoateăc ăînăcurând,ăm ăgândeamăeu, aveam
s ă primimă veştiă despreă Hershelă şiă despreă ceilal iă
membri ai familiei.
Cândăamăaflatăc ăoameniiădeăafaceriăgermaniăîşiăf -
ceauăbagajeleăşiăp r seauăfabricileăşiăoraşulăCracoviaăcuă
câ iăbaniăaveauăşiăcuăcâteălucruriădeăvaloareăputeauăc ra,ă
amăştiutăc ăGermaniaăpierdeaăcuăadev ratăr zboiul.
S-arăputeaăcredeăc ă noiă amă s rb torităvestea,ădară înă
realitateă neă temeamă deă ceeaă ceă aveaă s ă însemneă astaă
pentruănoi.ăDac ăseăhot rauăgermaniiăs ăneăucid ăpeăto iă
înainteă s ă plece?ă Nuă eraă oă temereă tocmaiă deplasat .ă
Ajunseser ăpân ălaănoiăzvonuriăcumăc ăP!asz6wăşiătoateă
lag releă adiacenteă aveauă s ă fieă lichidateă şiă to iă ceiă deă
acoloă aveauă s ă fieă trimişiă laă Auschwitz,ă ună uriaşă lag ră
deă concentrareă şiă deă exterminare.ă Şanseleă s ă pleciă viuă
de la Auschwitz erau aproape nule.
Apoi,ăveştileăauădevenităşiămaiătulbur toare.ăFabricaă
luiă Schindleră aveaă s ă seă închid ,ă iară elă urmaă s ă reduc ă
personalul.ăAăînceputăs ăcirculeăoălist ăcuănumeleăceloră
careătrebuiauătrimişiăînapoiălaăPtaszow.ăPeăeaăseăaflaăşiă
numeleămeu,ăîmpreun ăcuăcelăalătateiăşiăalăluiăDavid.ăS-
a terminat, m-amă gândită eu.ă Eraă sfârşitul.ă Ştiamă c ă nuă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 135

puteamăsupravie uiădinănouălaăPlasz6w,ăchiarădac ăeramă


acoloăcuătataăşiăcuăfrateleămeu.ăMamaătrebuiaăs ăr mân ă
laăEmalia,ăcaăs ăajuteălaăînchidereaăfabricii,ădarăgândulă
acestaă nuă oă linişteaă preaă mult.ă Cumă seă puteaă gândiă laă
noroculăeiăcândăso ulăşiăceiădoiăcopiiăaiăs iăerauătrimişiă
laăoămoarteăaproapeăsigur ?ăAăizbucnităînă lacrimi când
tata i-aăspusăc ăniăseăordonaseăs ăplec m.
Tataă aă încercată s ă neă încurajeze.ă „Schindleră areă un
plan, ne-a spus el. Va muta fabrica într-ună oraşă dină
Cehoslovaciaăşiă neă vaă luaăcuăel.“ăPurăşiăsimpluă nuăîmiă
veneaăs ăcred!ăNuăvedeamăcumăarăfiăpututăSchindlerăs ă
demonteze,ă s ă muteă şiă s ă reconstruiasc ă întreagaă fa-
bric !ă Deă ceă ară fiă trecută prină greut ile transferului
nostruăcândăputeaăfoarteăuşorăs ăiaăgratisăal iămuncitoriă
evreiăînănouaăloca ie?ăChiarădac ăarăfiăvrutăs ăneăiaăcuă
el, cum i-ar fi putut convinge pe administratorii nazişti,ă
mai ales pe Amon Goeth, care avea dreptul de a decide
pentru noi, s ă fieă deă acordă cuă oă asemeneaă manevr ă
nebuneasc ?ăEramăconvinsăc ănuăexistaănicioăcaleăprină
careă Schindleră s ă neă poat ă salva,ă odat ă ceă amă fiă ajunsă
dinănouălaăPlaszâwăşiăsubăcontrolulăluiăGoeth.
înăziuaăplec rii,ăeramăvreoăsut ădeăinşiăalinia iăînăfa aă
gardieniloră careă fuseser ă îns rcina iă s ă supraveghezeă
întoarcerea la Plasz6w. M-am ascuns în spatele grupu-
136 I.EON LEYSON

lui,ăaşaăcumăf ceamădeseori,ăîncercândăs ănuăatragăaten-


ia,ă maiă alesă c ă m ă prefacusemă c ă eramă maiă înă vârst ă
decâtă eramă deă fapt.ă Schindleră aă venită s ă ne conduc .ă
Oricare alt nazist nu s-ar fi deranjat. Când Schindler a
trecutăpeălâng ănoi,ăstândădeăvorb ăcuăunăofi erăgerman,ă
amă sim ită deodat ă c ă trebuieă s ă facă ceva,ă orice,ă caă s ă
prevină întoarcereaă noastr ă laă Ptasz6w.ă Amă începută s ă
îmi fac loc cu coatele spreă parteaă dină fa ă aă rândului,ă
dar a fost prea târziu. Schindler trecuse deja mai de-
parte.ăDinăimpuls,ăamăp şităînăfa aăşirului,ălaădoiăpaşiădeă
gardianulăgerman.ăChiarănuăştiamăceăfoc.ăOareăîncercam
s ăm ăsinucid?ăGardianulăaăurlatălaămineăs ăintruăînapoi
înă rând.ă Caă s ă seă asigure,ă m-aă lovită cuă patulă puştii. în
locă s ă deaă înă mine,ă aă dată pesteă termosulă cuă învelişă deă
sticl ăpeăcareăprietenulămeu,ădomnulăLuftig,ămi-1ăl sase
cadouălaădesp r ire.
Termosul s-aă spartă deă cimentă cuă ună z ng nită pu-
ternic ca o explozie. Asta i-aă atrasă imediată aten iaă luiă
Schindleră şiă s-aă întors.ăEraă momentulă meu.ă „Neă trimită
deă aici,ă amă strigată eu.ă Peă mine,ă peă tataă şiă peă frateleă
meu!“ăSchindlerăle-aăf cutăsemnăimediatăgardienilorăs ă
neăscoat ăpeăto iătreiădinărând.ăNiăs-a ordonat apoiăs ăneă
întoarcem la Emalia.
Schindleră nuă numaiă c ă ne-aă salvată via a,ă ciă aă f cută
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 137

cevaă chiară maiă presusă deă atât.ă Dup ă ceă ne-aă l sat,ă s-a
dusălaăfabric ăs ăoăg seasc ăpeămama.ăI-aăspusăc ăavu-
seseă locă oă încurc tur ă şiă c ă aveamă s ă r mânemă acolo.ă
Mama mi-a povestitămaiătârziuăc ălaăînceputănuăîlăcre-
zuse.ăNiciănuăcredeaăc ăelăştieăm carăcineăesteăea,ădarăs-
aă dovedită c ă îiă spuseseă adev rul.ă Cândă m ă gândescă laă
nenum rateleă luiă fapteă salvatoare,ă mariă sauă mici,ă
aceasta este cea care îmi apare prima în minte, probabil
fiindc ădemonstreaz ăoăcompasiuneăextraordinar .ăŞtiaă
c ămamaăeraădistrus ăşiăc ădoarăelăoăputeaălinişti.
Acum,ătoateăceleăpatruănumeăaleănoastreăap reauăpeă
„lista"ă celoră careă aveauă s ă r mân ă s ă ajuteă laă aranja-
menteleă pentruă tranzi ie.ă Peă listaă aceea,ă frateleă meuă şiă
tataă erauă numereleă 287ă şiă 289,ă iară euă eramă întreă ei,ă laă
num rulă288.ăMamaăaăfostătrecut ăseparat,ăîmpreun ăcuă
alte trei sute de femei.
Peă m sur ă ceă zileleă treceau,ă aă devenită evidentă c ă
Schindleră pl nuiaă într-adev ră s ă muteă fabricaă laă
Briinnlitz,ăunăoraşădinăRegiuneaăSudet ăaăfosteiăCehos-
lovaciiă(acumăRepublicaăCeh ),ăînăapropiereădeăloculăînă
careăseăn scuse.ăAăfostănevoieădeăunăcurajăşiădeăoăinge-
niozitateăincredibile,ăcaăs ănuămaiăspunădeămiteleăuriaşe,ă
pentruă caă Schindleră s ă primeasc ă aprob rileă necesareă
pentru dezasamblarea strungurilor, a preselor de
138 I.EON LEYSON

perforată şiă aă altoră echipamenteă greleă şiă transportareaă


tuturorăcomponentelorăc treăaceaăloca ieăîndep rtat .ăPeă
m sur ăceădezasamblareaăînainta,ămieăînc ămiăseăp reaă
c ă nuă eraă decâtă oă fantezie,ă îns ă încredereaă tateiă înă
Schindleră aă r masă neclintit .ă Chiară aă ascunsă câtevaă
provizii în compartimentul de depozitare al strungului,
caă s ă avemă cevaă deă mâncareă cândă şiă dac ă aveamă s ă
ajungemălaădestina ie.
înă timpă ceă maşinileă erauă transportateă cuă trenul,
Emalia s-aăînchis,ăiarănoi,ăîmpreun ăcuăto iăceilal iămun-
citoriăevrei,ăamăfostătrimişiăînapoiălaăPlaszow,ăpentruăaă
aşteptaă plecareaă dup ă Schindler.ă Tremuramă deă fric ă înă
timpă ceă treceamă deă aceleă por iă aleă iaduluiă peă p mânt.ă
Cu inima grea, m-am întors laăaceeaşiărutin ădinainteă-
neă trezeamă laă oraă cinciă diminea a,ă st teamă înă forma ieă
oreăînăşir,ăc ramăbolovani,ăîncercamăs ănuăatragăaten iaă
asupraă mea,ă auzeamă şiă vedeamă oameniă împuşca iă laă
întâmplare.ă Singuraă diferen ă eraă c ,ă acum,ă aten iaă
naziştiloră îşiă schimbaseă direc ia.ă Armataă sovietic ă seă
apropia,ă iară nem iiă îşiă consumauă toat ă energiaă
acoperindu-şiăurmele.ăînăs pt mânaăcareăaăurmat,ăcâ ivaă
muncitori,ă printreă careă şiă frateleă meuă David,ă auă fostă
nevoi iă s ă deshumeze sute de cadavre din gropile
comune în care fuseser ăaruncateăşiăs ăleăard .
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 139

Când s-aăîntorsălaăbarac ,ăDavidăeraăînăstareădeăşoc.ă


Seăchinuiaăs ăneădescrieăceăv zuse.ăPlângeaăcândăneăre-
lataăc ăfuseseănevoităefectivăs ăîntind ămânaăînăgroap ,ă
s ăscoat ăşiăs ăcareăapoiăcadavreleădescompuseăpân ălaă
rugurileăaprinse.ăAmăf cutătotăceăneăst teaăînăputin ăcaă
s ă îiă alin mă suferin a,ă dară nuă puteamă faceă nimică caă s ă
dispar ăamintireaălucrurilorăv zuteăsauăduhoareaămor iiă
deăpeăpieleaă şiădeăpeăhaineleă lui.ăDavidăaveaădoarăşap-
tesprezece ani.
La Ptasz6w ne-amăreîntâlnităpentruăscurtătimpăşiă cuă
soraă mea,ă aă c reiă fabric ă seă închiseseă deă asemenea.ă
Dintreă noiă to i,ă p reaă c ă Peszaă rezistaseă celă maiă bine.ă
Eraătân r ă şiă puternic ă şiă fuseseă protejat ă deă slujbaă ei,ă
îns ănazistulăcareăseăocupaseădeă fabric ă îşiă luaseă banii,ă
p r siseă zonaă şiă îiă l saseă peă muncitoriiă evreiă înă plataă
Domnuluiă laă Plaszâw.ă Tataă aă îndr znită cumvaă s ă îlă
abordezeă peă Schindleră pentruă oă ultim ă rug minteă - ca
fiicaă luiă iubit ,ă peă careă nuă oă maiă v zuseă deă doiă ani,ă s ă
fieă trecut ă peă lista muncitoriloră careă urmauă s ă pleceă laă
Briinnlitz.ăSchindlerăaăfostădeăacordăimediatăşiăacumăeraă
cuănoiăşiăalăcincileaămembruăalăfamiliei.ăNoroculănostruă
p reaăuimitor.
îmiăamintescăfoarteădarădataălaăcareăamăp r sităpen-
140 I.EON LEYSON

truăultimaăoar ălag rulăPiaszâw.ăEraă15 octombrie 1944.


Tata,ă mama,ă frateleă meuă şiă cuă mineă amă fostă înghesui iă
într-ună vagonă pentruă animaleă împreun ă cuă al iă munci-
toriă deă sexă masculin,ă înă drumă spreă nouaă fabric ă aă luiă
Schindler. Ni s-aă spusă c ă femeileă neă voră urmaă într-un
tren separat. Gardienii auă z vorâtă uşile,ă l sându-ne în
întuneric.ă Amă aşteptat.ă Eu,ătataă şiă Davidă neă ineamă deă
mân .ăDeodat ,ătrenulăs-aăpusăînămişcare,ăf cându-neăs ă
neă pierdemă echilibrulă şiă s ă c demă gr mad ă unulă pesteă
altul.ă Oameniiă auă morm ită şiă auă înjurat.ă Ne-am
rec p tatăechilibrulăşiăamăascultatăcumătrenulăprindeăvi-
tez ,ă îndreptându-seă c treă vestă Vedeamă frânturiă deă lu-
min ătrecândăprinătavanăşiăprinăpere i.ăSperamăs ăfieăună
semnă bun.ă Dup ă şaseă aniă plecamă dină Cracovia,ă oraşulă
visuriloră copil rieiă mele,ă oraşulă careă deveniseă ună coş-
mar,ăşiămergeamăc treănecunoscut
Lag rulădeăconcentrareăGross-Rosen. La doar 280 de
kilometri la nord-vest de Cracovia, dar ia peste un
milionădeăkilometriădep rtareădeălumeaăcivilizat .
Octombrie 1944.
Suntădezbr cat.
Am capul ras.
Tremurădeăfrigăşiădeăfric .
Sunt înconjurat de un întuneric profund.
Treptat,ă noapteaă seă faceă zi.ă Suntă totă dezbr cat,ă aler-
gândă acumă peă lâng ă gardieniiă cuă fe eă împietrite,ă
încercândăs ăleădemonstrezăc ăsuntăînăform .
Zorii unei zile noi.
142 I.EON LEYSON

Acumă suntă îmbr cată înă zdren e. Habar nu am de


când sunt aici.
Trei zile?
Treiăs pt mâni?
Înc ănuăştiu.
În noaptea în care am ajuns de la Cracovia, ne-am
târâtăafar ădinăvagoaneleăpentruăviteăşiăne-am adunat pe
un câmp gol. Ni s-aăspusăs ăneădezbr c măpân ălaăpieleă
şiăs ă l s mă hainele acolo.ăAmă fostăduşiăapoiă laăduşuri.ă
Auzisemă dejaă poveştiă despreă duşurileă careă v rsauă gază
otr vitor,ă dară înă acestă cază aă fostă doară oă ap ă receă caă
ghea aă careă abiaă picura.ă Dup ă duşă ne-auă rasă peă capă şiă
ne-auătrimisăînapoiăpeăcâmp,ăundeăamăr masădezbr ca iă
în noapteaă receă deă octombrie.ă Amă aşteptată s ă seă în-
tâmple ceva, dar nu s-aă întâmplatănimic.ăPeă m sur ăceă
oreleătreceauăcuăgreu,ăniăseăf ceaădinăceăînăceămaiăfrig.
Caăs ăneăap r mădeănoapteaăînghe at ,ăne-am strâns
puternic unul într-altul. M-am strecurat spre mijlocul
grupului,ăpân ăînăcelămaiăc ldurosăloc,ăprintreăcelelalteă
trupuri.ăDac ăst teamăloculuiăpreaămult,ăm ătrezeamădină
nouă laăperiferie.ăTo iă încercauăs ă fac ă ceă faceamă şiă eu,ă
aşaă c ă neă suceamă şiă neă mişc mă continuu,ă oă mas ă deă
oameni care se împingeau într-oănesfârşit ăîncercareădeă
aă evitaă înghe ul.ă Cândă g seamă câteă oă deschiz tur ,ă m ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 143

strecuramă înapoiă spreă mijloc.ă Faptulă c ă eramă camă mică


pentru vârsta mea îmi conferea anumite avantaje.
Inăceleădinăurm ,ăgardieniiăne-au înghesuit în bar ci.ă
Ne sprijineamăuniiădeăal iiă caăscauneleăstivuite.ăNuăeraă
locăs ăteăîntinzi.ăCelăpu in,ăstândăastfelăaduna i,ăeraăcevaă
mai cald. în scurt timp, somnul m-aăcopleşit.ăAădouaăziă
ne-amă trezită îngr m di i,ă înc leca iă uniiă pesteă al iiă înă
toateă felurile.ă înc ă dezbr ca i,ă ne-au adunată şiă ne-au
procesatăcaăpeănişteăm rfuriădeăînc rcat.ăIntr-un post ni
s-auă dată numere.ă Laă postulă urm toră niă s-aă rasă p rulă deă
peătrup.ăCândăamăp şităînăfa aăprizonierului care trebuia
s ăm ărad ,ăaărâsăşiămi-aăf cutăsemnăs ătrecămaiădeparte.ă
Eram înc ă preaă fragilă şiă subnutrită caă s ă ajungă laă
pubertate.ă Trebuieă s ă recunoscă c ă m-amă bucuratăs ă fiuă
scutitădeăumilin aăaceea.
Apoi ni s-aăf cută„controlulămedical",ăcareăînsemnaă
deăfaptăc ătrebuiaăs ăalerg măînăcercăpeălâng ăinspecto-
riiănazişti.ăEraăoăproblem ădeăvia ăşiădeămoarteăs ănuăteă
împiediciă sauă s ă teă pr buşeştiă deă epuizare.ă Eramă în-
grozitădeăinspec ie.ăChiarădac ătreceamătestul,ăştiamăc ă
potă fiă scosă înă fa ă înă oriceă clip ,ă fiindă considerată preaă
mică pentruă munciă folositoare,ă şiă trimisă laă moarte.ă
Cumvaă amă reuşită s ă nuă cadă şiă m-amă al turată celorlal iă
dină grup.ă înă celeă dină urm ,ă niă s-aă dată voieă s ă alegemă
144 I.EON LEYSON

câteva haine dintr-oămovil ădeăresturi.ăAmăpusăpeămineă


oă c maş ă şiă oă perecheă deă pantaloniă cuă câtevaă numereă
maiă mari,ă recunosc toră pentruă faptulă c ă aveam pu ină
ad postăîmpotrivaăfrigului.
Niciunulădintreănoiănuăştiaăceăsemnifica ieăaveaăfap-
tulăc ăneăaflamă laăGross-Rosen. De ce eram acolo? De
ce se întâmplase acest lucru? Era cumva o parte din
planulă luiă Schindleră peă careă oă p straseă pentruă el?ă Eraă
ceva temporară sauă eraă ultimaă noastr ă oprire?ă Oareă d -
duseăSchindlerădeăobstacoleăpesteăcareăniciăm carăelănuă
putea trece?
Niciunulădintreănoiănuăştia.
Amăînceputăcuăto iiăs ăneăgândimălaăceăeraămaiăr u.
Peăm sur ăceătimpulăpetrecutălaăGross-Rosen trecea,
ar tamădinăceăînăceămaiătareăcaănişteămor iăvii.
în mod misterios, într-oă dup -amiaz ă amă fostă
înghesui iă cuă to iiă Intr-ună vagonă deă marf ă acoperit.ă
Dup ă ceă s-auă trântită uşile,ă amă pornită înă noapte,ă f r ă oă
destina ieă sigur .ă Diminea ,ă cândă s-auă deschisă uşile,ă
amă v zutăc ăajunsesemă înăsfârşită laăBriinnlitz,ă înăRegi-
uneaăSudet .ăNe-amătârâtădeălaăgar ăpân ă laă noulălag ră
deă munc ă ală luiă Schindler.ă Caă toateă celelalteă lag re,ă şiă
acestaăaveaăunăcomandantăşiăgardieni,ăîns ăprezen aăluiă
Schindleră faceaă caă diferen eleă s ă fieă radicale.ă Lag rulă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 145

era compus dintr-oă cl direă deă c r mid ă deă dou ă etaje,ă


peă jum tateăterminat .ăFabricaă nuăeraăgataăînc ăs ăpro-
duc ămuni ie.ăNuăexistauăpaturiăpentruănoi,ăaşaăc ădor-
meamă peă paie,ă laă etajulă ală doilea.ă Dup ă Gross-Rosen
îns ,ănimeniănuăseăplângeaădeăcondi ii.
Faptulăc ăfabricaăeraăneterminat ănuăeraăniciăceaămaiă
mareăşiăniciăceaămaiănepl cut ăsurpriz ădeăpân ăatunci.ă
Ajunşiă laă Briinnlitz,ă amă aflată c ă femeileă nuă ajunseser ă
înc ădeălaăCracovia.
Trenulălorăfuseseăredirec ionatăc treăAuschwitz.
Cândătataăaăauzităaceast ăveste,ăculoareaăi-aădisp rut
din obraji. Nu l-amăv zutăniciodat ăatâtădeăîngrijorat. Ni
s-aă spusă c ă Schindleră seă aflaă dejaă înă drumă spreă
Auschwitză caă s ă aduc ă femeileă înapoi,ă dară eraă foarteă
greuădeăcrezutăc ăputeaăreuşi.
Cumvaă îns ,ăOskarăSchindlerăaăreuşităceeaăceăp reaă
cuă totulă imposibil.ă Aă oferită miteă uriaşeă naziştiloră careă
conduceauă lag rulă deă laă Auschwitz,ă afirmândă perma-
nentă c ă femeileă erauă „experte1*,ă „foarteă bineă instruite"ă
şiă „deă neînlocuit"ă Absolută incredibil,ă dară eforturile lui
auă dată roadeă şiă femeileă auă fostă urcateă într-un tren, de
dataăastaăcuădestina iaăBrunnlitz.
Zvonurileăc ăfemeileăfuseser ăsalvateăşiăc ăaveauăs ă
146 I.EON LEYSON

vin ăînăcurândăauăajunsăşiăpân ălaănoi.ăînăziuaăînăcareăară


fiă trebuită s ă vin ,ă inimaă îmiă b teaă cuă putereă stând la
fereastraăfabricii,ălaăetajulăalădoilea,ăaşteptândăs ăapar .ă
Apoi, într-ună sfârşit,ă auă intrată înşiruiteă înă lag r.ă Caă şiă
noi,ă erauă raseă peă capă şiă atâtă deă slabe,ă încâtă leă puteamă
num raăcoastele.ăEraăfoarteăgreuăs ăleădeosebeştiăunaădeă
alta. Apoi le-amăz rit.ăMama!ăPesza!ăNuăîmiăp saăcumă
ar tauămamaăşiăsoraămea.ăErauăînăvia ăşiăastaăeraătotăceă
conta. Am avut atunci un moment rar de fericire
complet ...
Pesza ne-aăpovestităapoiăc ,ădeăîndat ăceăfemeileăauă
ajunsălaăAuschwitz,ăofi eriiăSSăauăf cutăoăselec ie.ăCeleă
peă careă naziştiiă leă considerauă s n toaseă şiă capabileă deă
munc ăerauătrimiseălaădreapta;ăceleăconsiderateăslabeăşiă
cele infirme erau trimise la stânga. La optsprezece ani,
Peszaăaăfostătrimis ăcuăfemeileămaiătinereăşiămaiăputer-
nice. Mama, la patruzeciăşiăcevaădeăani,ăaăfostăconside-
rat ăinutil ăşiătrimis ălaăstânga,ămanevrat ăc treăbar cilcă
destinateăcelorăb trâniăşiăbolnavi,ăceiăpeăcareănaziştiiănuă
seă deranjauă s ă îiă maiă hr neasc ,ă ceiă sorti iă camereiă deă
gazare. în mijlocul acestei nenorociri, Schindler a
înf ptuită oă minune.ă Dac ă ară maiă fiă întârziată pu in,ă cuă
siguran ăarăfiăfostăpreaătârziuăcaăs ăoăsalvezeăpeămama,ă
caăşiăpeătoateăcelelalteă femeiădină companiaă luiăcareăfu-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 147

seser ătrimiseălaăstânga.
Ne-amăpetrecutăurm toareleăoptăluniădeăr zboiălaăfa-
bricaădeămuni ieăaăluiăSchindler.ăNaziştiiăcuăgradeăsupe-
rioareăveneauădinăcândăînăcândăs ăneăinspectezeămunca.ă
ChiarăşiăAmonăGoethăaăvenitălaăunămomentădatăînăvizit ă
laă prietenulă lui,ă Schindler.ă Acestaă aă reuşită cumvaă s ă îiă
conving ăpeănaziştiăc ăeramăutiliăşiăproductivi,ădeşiă- în
celeă optă luniă pretrecuteă înă lag rulă deă laă Briinnlitză - nu
amăprodusămuni ieăutilizabil ăaproapeădeloc.
Cuă toateă c ă Schindleră f ceaă totă ceă puteaă caă s ă neă
ofereă strictulă necesar,ă abiaă neă duceamă zilele.ă Nem iiă
pierdeauă r zboiulă pe ambele fronturi, iar mâncarea
deveneaă dină ceă înă ceă maiă pu in .ă Supaă aă începută s ă seă
sub iezeăpân ăaădevenităaproapeăap .ăRa iileădeăpâineăs-
auă micşorat.ă Şterpeleamă mâncareă înă fiecareă zi.ă Cândă
g seamăcevaăcojiădeăcartofi,ăleăuscamăpeă evileădeăaburiă
care treceauăprinătoat ăfabricaăşiăleăîmp r eamăcuăDavid.
Situa iaăteribil ă înă careă neăaflamăacumă ne-a apropiatăşiă
maiă mult.ă Amă încercată s ă avemă grij ă unulă deă altulă şiă
împreun ăaveamăgrij ădeătata.
Maiă aduceamă pu in ă mâncareă deă laă personalulă careă
lucra la buc t rie.ă Aceştiaă erauă prizonieriă politiciă careă
alc tuiauă rezisten aă subteran ă aă lag rului.ă Fiindc ă erauă
originariă dină oraşulă Budzyn,ă dină apropiereă deă oraşulă
148 I.EON LEYSON

meuă natală Narewka,ă vorbeauă idişă înă acelaşiă dialect ca


mine.ăCândăaveamăocazia,ăîmiăpl ceaăs ăstauăpeălâng ăeiă
şiă s ă vorbimă şiă astfelă ne-amă împrietenit.ă G teau supa
zilnic ă înăceauneă mari.ăCaăs ăspeleăceaunele,ă învârteauă
apaă în untrulăacestoraăşiăapoiăoăaruncau.ăMuncitoriiăauă
fostădeăacordăs ăaduneăapaăr mas ăîntr-o cutie. Puneam
cutiaă peă oă eav ă deă aburiă pân ă cândă apaă seă evapora,ă
l sândă peă fundă buc iă deă mâncareă solid .ă Reuşeamă
cumvaăs ăfiuămereuăinventivăcândăveneaăvorbaăs ăob ină
cevaămaiămult ămâncare.
Euă şiă Davidă lucramă înă salaă pentruă sculeă şiă matri eă
împreun ă cuă tata.ă Abilit ileă miă seă îmbun t iser ă subă
îndrumareaătatei,ăastfelăc ăajunsesemă acumăs ăpotă faceă
treburileă unuiă meşteră experimentat.ă Schindleră îşiă p s-
traseă programulă obişnuit,ă avândă musafiriă pân ă noapteaă
târziuăşiăf cândăapoiătureăprinăfabric .ăUneoriăîmiăcereaă
s ămergăînăbiroulălui.ăCândăamăurcatăprimaădat ăsc rileă
acelea,ătremuramădinătotăcorpul.ăCeăputeaăs ăvreaădeălaă
mine?ăAmătotăîncercatăs ăm ăgândescăcuăceăanumeăgre-
şisem.ă Pân ă s ă ajungă înă biroulă lui,ă eramă dejaă paralizată
deăfric ;ăabiaăl-amăauzităcândăaăîncercatăs ăm ăcalmezeă
vorbind despreăvruteăşiănevrute.ăApoiămi-aădatăoăbucat ă
deăpâineăşiăamăştiutăc ăaveaăs ăfieăbine.ăSchindlerănuăm ă
invitaă susăpreaădes;ădarăcândăoăfacea,ă împ r eamă întot-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 149

deaunaă„comoara“ăcuătataăşiăcuăfrateleămeu.
Odat ,ă dup ă ceă Schindleră s-aă oprită caă s ă steaă deă
vorb ăcuămineălaăpostulămeu,ăi-a dat ordin omului care
seă ocupaă deă programă s ă m ă transfereă înă turaă deă zi.ă
Schimbarea aceea mi-aătransformatăprobabilăvia a.ăTuraă
deă ziă eraă multă maiă uşoar ,ă atâtă fizic,ă câtă şiă psihic.ă M ă
întrebă dac ă Schindleră aă realizată cuă adev rată ceă cadouă
îmiă f cuse.ă Nuă eă deă mirareă c ă ceilal iă prizonieriă nuă auă
fostă cuă to iiă încânta iă deă tratamentulă specială deă careă
beneficiasem,ădarătataăşiăDavidăs-auăbucuratăcuăadev rată
pentru mine.
Schindler ne-aăpovestitădespreămişc rileădeăpeăfron-
tul de est.ă Laă începutulă anuluiă 1945,ă ştiamă c ă armataă
sovietic ă eliberaseă lag rulă deă laă Auschwitză şiă oraşulă
Cracovia.ăPrizonieriiămaiăpricepu iălaăgeografieădesenau
h r iă peă nisip,ă trasândă avansareaă armateiă sovietice.ă
H r ileălorăf ceauăcaăprogresulăacesteiaăs ăpar ămaiăreal.ă
Nuă maiă duraă mult,ă spuneauă ei,ă pân ă cândă armataă aveaă
s ăajung ălaănoi.
Cuădeznod mântulădejaă hot rât,ăs-arăputeaăcredeăc ă
înă aceleă ultimeă luniă aleă r zboiuluiă amă fostă cuăto iiă maiă
cuprinşiă deă optimism,ă îns ă înă prim varaă anuluiă 1945ă
eram complet epuiza i,ăîntruătotulăgoli iădeăoriceărezerv ă
de energie; spiritul ne era distrus, iar trupurile abia mai
150 I.EON LEYSON

rezistau.ă Tataă nuă maiă puteaă staă înă picioareă laă maşin ă
pentruăturaă deă dou sprezeceă ore.ă Trebuiaă s ă seă laseă peă
vine atunci când nu îl vedea nimeni. Lui David i-au
ap rutăpeăpicioareăr niăcareănuăseămaiăvindecau.ăEuăamă
începută s ă v dă dublu.ă Trebuiaă s ă citescă însemnele de
m surareă laă maşin ăşiăuneoriăpurăşiăsimpluă nuăputeam;ă
liniileă sub iriă aleă instrumenteloră ar tauă caă nişteă miciă
viermişoriăr suci i.
Nu ştiuă deă ce,ă sauă poateă pentruă c ă ceiă şaseă aniă deă
stresăşiădeăsuferin ăs paser ăadâncăînămine,ăcertăesteăc ă
nuăputeamărenun aălaăgândulăcareăm ăobseda,ăşiăanumeă
c ăaveamăs ăfiuăîmpuşcatăcuăultimulăglon ăalăr zboiului.ă
Derulamăacestăcoşmarăînăminteăiarăşiăiar - ultima zi, ul-
timaăor ,ăultimulăminut,ăeliberareaăatâtădeăaproape,ăapoiă
norocul mi se termina brusc.
Intr-adev r,ătemerileă meleă nuăerauăpeădeplină nefon-
date.ăAăfostămaiăbineăc ănuăamăaflatădecâtămaiătârziuăc ,ă
în aprilie 1945, SS ordonase uciderea tuturor evreilor
deălaăfabric ,ăîns ăSchindlerăreuşiseăs ăleădejoaceăplanulă
şiă s ă îlă transfereă dină zon ă peă ofi erulă SSă înainteă caă
acestaă s -şiă duc ă laă îndeplinireă instruc iunile.ă Laă
vremeaăaceea,ăsolda iiă şiăofi eriiăgermaniă începuser ăs ă
fug ,ăf cândătotăposibilulăs ăeviteăs ăfieăprinşiădeăarmataă
sovietic ,ăceăseăapropiaătotămaiăamenin tor.ăInămijloculă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 151

haosului,ăSchindlerăaăprofitatădeăocazieăşiăaăac ionată înă


beneficiul nostru. A mers la unul dintre depozitele
abandonateădeănaziştiăşiăaăadusăsuteădeăsuluriădeăpânz ă
bleumarinăşiăsuteădeăsticleădeăvodc .
Cum pericolul de a fi prins de sovietici era iminent,
Schindleră ştiaă c ă trebuieă s ă fug .ă Maiă întâi,ă i-a instruit
pe gardieni, spunându-leăc ăaveauăoăşans ămaiămareădeă
supravie uireă dac ă plecauă singuri.ă Aceştiaă nu au mai
avută nevoieă deă alteă încuraj ri.ă Solda iiă auă fugită f r ă
vreună cuvânt,ă îns ă Schindleră aă r mas.ă Nuă seă puteaă ho-
t rîăs ăpleceăînainteădeăa-şiăluaăadio,ăaşaăc ăaăadunatăto iă
evreiiă pentruă ultimaă dat .ă Dup ă atâ iaă aniă deă team ă
permanent ,ăm ăstr duiamăs ăcredăc ăceeaăceăspuneăesteă
adev rat.
- Sunte iăliberi,ăne-a spus el.
Liberi!
Nuă aveamă cuvinte!ă Ceă puteamă s ă spunem?ă Ceă cu-
vinteă puteauă s ă exprimeă emo iileă peă careă leă sim eam?ă
Libertateaă p reaă oă fantezieă imposibil .ă înainteă deă aă
pleca, Schindler ne-a rugată s ă nuă neă r zbun mă peă oa-
meniiădinăoraşulăapropiat,ăfiindc ăîlăajutaser ăs ăneă in ă
înă via .ă Ne-aă dată fiec ruiaă câteă ună sulă deă pânz ă şiă oă
sticl ă deă vodc ,ă bunuriă peă careă ştiaă c ă leă puteamă
schimbaăpentruămâncare,ăad postăşiăhaine.ăNuăamăavută
152 I.EON LEYSON

ocaziaăs ăîmi iau personal adio de la Schindler, dar m-


amăal turatăcelorlal iă muncitoriăcareă i-au oferit un inel,
f cută dină dinteleă deă aură ală unuiă prizonier,ă careă purtaă
urm toareaă inscrip ieădinăTalmudă înăebraic :ă „Celăcareă
salveaz ăoăvia ăsalveaz ălumeaăîntreag ".
Dup ă miezulă nop ii,ăOskarăSchindlerăaăplecată înă vi-
tez ăcuă maşina.ăScopulă luiăeraă s ăajung ă laăunulă dintreă
zborurileăc treăAmerica,ăceeaăceăaăşiăf cut.ăDac ăîlăprin-
deau sovieticii, l-ară fiă considerată doară ună nazistă şiă cuă
siguran ăl-ar fi ucis.
Dup ăplecareaăluiăSchindler,ăamăr masăînăaşteptarea
sovieticilor.ă Gardieniiă noştriă nuă ezitaser ă s -şiă
abandonezeăposturile;ăamă fiăpututăpleca,ădarănuă amă f -
cut-o.ăNuăaveamăveşti,ănuăaveamăundeăs ăplec măşiăha-
bară nuă aveamă ceă neă aşteapt ă înă afaraă lag rului.ă Eraă oă
linişteă ciudat ,ă caă şiă cumă neă aflamă înă ochiulă furtunii.ă
Câ ivaă tineriă auă luată armeleă abandonateă deă gardieniă şiă
auă f cută deă gard ă înă loculă lor.ă Noapteaă aă c zută f r ă caă
vreunulădintreănoiăs ăştieăcareăarătrebuiăs ăfieăurm toa-
reaănoast ămişcare.
Pe 8 mai 1945, aăvenităşiăr spunsul.ăUnăsoldatărusăaă
venitălaăpoart .ăAăîntrebatăcineăsuntem;ăi-amăr spunsăc ă
suntem evrei din Polonia. Ne-aăspusăc ăsuntemăliberiăşiă
c ă neă putemă smulgeă numereleă şiă triunghiurileă deă peă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 153

uniforme. Când îmi amintesc acel moment, mi se pare


c ăle-am rupt la unison, ca o afirmare a solidarit iiăşiăaă
victoriei.
tnă ciudaă şanseloră noastreă aproapeă imposibile,ă reu-
şisem.ă Ină modă miraculos,ă Oskară Schindler,ă acestă omă
complexă plină deă contradic iiă - un nazist oportunist, in-
trigant, nonconformist, dar atâtădeăcurajosăşiădeătemerar,
ună adev rată erouă -, salvase de la o moarte aproape
sigur ăînăjurădeă1200ădeăevrei.
Dup ăceăsoldatulăaăplecat,ăpor ileăs-au deschis. Eram
înă stareă deă şoc.ă To iă eramă laă fel.ă Trecusemă deă laă aniă
lungiă deă prizonierată laă libertate.ă M ă sim eamă confuz,
sl bităşiăextaziatăînăacelaşiătimp.
Dezorienta iă şiă nesiguri,ă amă continuată s ă hoin rimă
prină lag rulă Briinnlitză timpă deă dou ă zile.ă Nuă puteamă
în elegeă faptulă c ă eramă liberi,ă înă acelaşiă timpă înă careă
duşmaniiă noştri,ă solda iiă germaniă învinşi,ă treceauă peă
lâng ănoiăcuăsutele.ăSt teamăşiăîiăurm reamăcuăprivirea -
trupeleăcândvaăîncrez toareădeveniser ăacumăprizonierii
demoraliza iă aiă sovieticilor.ă Oreă laă rândă seă târauă cuă
capulă plecat,ă cuă expresiiă mohorâte.ă Câ ivaă auă apucată
cizmeleă solda iloră şiă le-au aruncat la schimb propriii
sabo iă deă lemn.ă Euă nuă m-amă al turat.ă Nuă existaă nicioă
caleădeăaă „echilibraăbalan a",ăoriceăamă fiă f cut.ăNuă îmiă
doreamă decâtă s ă îmiă amintescă pentruă totdeaunaă aceleă
ore,ăs ă îmiăamintescăumilin aăsolda ilorăcândvaă falnici,ă
trecândăpeălâng ănoiăîntr-o înfrângereăabsolut .
Inăceleădinăurm ,ăautorit ileăceheăle-au oferit trans-
portăgratuităcuătrenulăaceloraădintreănoiăcareăauădecisăs ă
seăîntoarc ăînăPolonia.ăMamaăşi-arăfiădorităs ăajung ălaă
Narewka,ăs ăîiăg seasc ăpeăHershelăşiăpeăfamiliaăei,ădară
tataăeraădeăp rereăc ăînc ăeraăpreaăpericulosăs ăc l torim
spre est. în schimb, a decisăcaănoiăcinciăs ăneăîntoarcem
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 155

laăCracovia.ăDesigurăc ăto iănutreamăsperan aăc ăTsaligă


sc paseăcumvaăşiăc ăvaăfiăacolo,ăaşteptându-ne.
De data asta, vagoanele pentru vite aveau paturi, iar
uşileă glisanteă auă r masă deschise.ă Puteamă sim iă
mirosurile prim veriiăşiăs ăurm rimăînătrecereăpeisajele
rurale.ă Dină loculă înă careă st team,ă priveamă privelişteaă
dinăjur,ăobservândăpu ineleăsemneăaleăr zboiuluiăcareăneă
distruseseă vie ile.ă Copaciiă aveauă frunzeă noi;ă florileă
s lbaticeă îmboboceau.ă Cicatriceleă l sateă deă r zboi, pe
careă euă leă sim eamă atâtă deă adânc,ă nuă erauă vizibileă înă
peisajulărural.ăEraăcaăşiăcumăto iăaceiăaniăîngrozitoriădeă
suferin ă nuă existaser ,ă îns ă eraă suficientă s ă privescă
fe eleă obositeă şiă tristeă aleă p rin iloră meiă caă s ă ştiuă
adev rul.
Peăm sur ăceătrenulămergeaăc treăest,ămi-am permis
s ă facă cevaă ceă nuă maiă f cusemă deă aniă buni:ă s ă m ă
gândescă laă viitor.ă înă ultimiiă şaseă ani,ă s ă teă gândeştiă laă
viitoră însemnaseă s ă teă gândeştiă doară laă cumă s ă supra-
vie uieştiăurm toareiăore,ă laăcumăs ăg seştiăurm toareaă
brum ădeămâncare,ălaăcumăs ătreciăpeălâng ămoarteăşiăs ă
scapi. Acum, viitorul însemna mult mai mult. Poate
reuşeamă s ă m ă întorcă laă şcoal .ă Poateă urmaă s ă amă dină
nouăoăcas ,ămâncareăadecvat ,ăsiguran .ăIntr-o zi, poate
aveamăs ăm ăsimtădinănouăînăsiguran .
156 I.EON LEYSON

Trenul se oprea des, pentru a le permite pasagerilor


s ăcoboareăînăapropiereădeălocurileădinăcareăproveneau.ă
Deă fiecareădat ăoameniiăcoborauăşiăplecauărepede,ăf r ă
s ăpriveasc ăînăurm ăsauăs ăîşiăiaălaărevedere.ăNuăexistaă
niciună motivă pentruă careă s ă prelungeasc ă inutilă chinul.ă
Iiă priveamă peă foştiiă meiă colegiă deă munc ă risipindu-se
prină Polonia,ă unulă câteă unul,ă familieă dup ă familie.ă Cuă
to iiă neă rugamă caă suferin aă s ă seă termine,ă s ă neă întoar-
cemă laă via aă noastr ,ă laă familiileă noastreă deă careă fuse-
semădesp r i i de atâta timp.
Din nefericire, la Cracovia mi-am dat seama repede
c ăsuferin aănuăseăterminase.ăP rin iiămei,ăDavid,ăPeszaă
şiă cuă mineă amă ajunsă acoloă purtândă înc ă uniformeleă
dungate din închisoare. Strângeam la piept singurele
noastre bunuri - sulurile de pânz ăşiăsticleleădeăvodc ăpeă
care Schindler le procurase pentru noi - şiă mergeam
tem toriă prină oraşă spreă vechiulă nostruă cartier.ă Neă
întâmpinauă priviriă curioaseă şiă oă indiferen ă careă m ă
nelinişteaă completă L-amă g sită peă Wojek,ă bunulă creştină
care vânduse costumeleătatei,ăşiăamăluatăleg turaăcuăună
fost vecin de pe strada Przemyslowa. Ne-aăl satăs ăst mă
înăapartamentulăluiăcâtevaănop iăşiăaădecisăs ădeaăoămic ă
petrecereăpentruătata.ăPrintreăgurileădeăvodc ăsorbiteădină
sticleleă noastreă pre ioase,ă ne-aă m rturisită c ă seă miraă c ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 157

supravie uisem.
Aădevenităapoiăevidentăc ămul iăal iăoameniădinăoraşă
erauălaăfelădeămira i.ăPentruăunii,ăîntoarcereaăneaşteptat ă
aă evreiloră nuă eraă binevenit .ă Seă întrebauă ceă aştept riă
aveamă deă laă ei.ă Trecuser ă prină propriileă greut iă şiă
avuseser ,ă laă rândulă lor,ă pierderiă înă timpulă r zboiului,
aşaă c ă nuă erauă interesa iă deă aleă noastre.ă Uniiă erauă
antisemi iă şiă fuseser ă încânta iă s ă neă vad ă pleca iă dină
loculăpeăcareăeiă îlăconsiderauă araălor,ăînăciudaă faptuluiă
c ăevreiiă locuiser ăacoloăpeste o mie de ani. Acum ve-
nisem înapoi, provocându-leă nelinişte,ă deşiă noiă încer-
camă pură şiă simpluă s ă neă adapt mă laă libertateă şiă s ă neă
reconstruimăvie ile.
Mamaă aă g sită ună croitoră careă mi-a cusut o pereche
deă pantaloniă dină sululă meuă deă pânz ă - primii mei pan-
taloniănoiăînăaproapeăşaseăani.ăCaăplat ,ăi-amăl satăma-
terialulăr masăpeăsul.ăTataăaăreuşităs ăprimeasc ădinănouă
slujbaă luiă ceaă vecheă deă laă fabricaă deă sticl .ă Aveamă
nevoieăurgent ădeăoăcas ăaănoastr .ăAmăg sităoălocuin ă
într-ună c mină studen escă careă devenise centru de
primire pentruărefugia i.ăAstaăeramăacum,ămi-am dat eu
seama.ăRefugia i.ăInămodăironic,ăeramăstr iniăîntr-oă ar ă
înă careă evreiiă aveauă oă istorieă veche.ă Laă sfârşitulă
r zboiului,ă dină popula iaă deă aproximativă 60.000ă deă
158 I.EON LEYSON

evreiădeădinainteădeăr zboi,ămaiăr m seser ădoarăcâtevaă


mii.
C minulăad posteaăşiăal iăoameniăcareăseăîntorseser ă
şiă nuă aveauă locuin .ă Caă şiă înă ghetou,ă amă împ r ită
cameraă înă sectoare,ă folosindă frânghiiă cuă p turiă puseă
pesteăele.ăInăcurând,ătotămaiămul iăoameniăc utauăunălocă
în careăs ăstea,ăpeăm sur ăceăevreiiăseăîntorceauăînăoraşă
s ăîşiăcauteăfamiliileăşiăs ăîncerceăs ăîşiărecapeteăcaseleă
şiă vie ileă peă careă leă avuseser ă înainte.ă Mul iă dintre ei
veneau din est, din zonele ocupate de sovietici, într-o
zi,ămamaăaăg sităoăfemeieătân r ăşiăpeămamaăeiădormindă
peăhol.ăMamaăaăinsistatăcaăeleăs ăîmpart ăspa iulăcuănoi.ă
Treptat,ăfiecareădintreăceleăpatruăcol uriăaăfostăocupatădeă
oăalt ăfamilie.
Ină varaă aceea,ă reac iaă împotrivaă evreiloră careă seă în-
torseser la Cracovia s-aă intensificat.ă Oă evreic ă aă fostă
acuzat ăpeănedreptăc ăaăr pităunăb iatăcreştin.ăCirculauă
zvonuriă cumă c ă evreiiă costeliviă careă seă întorceauă dină
lag reă foloseauă sângeleă copiiloră creştiniă pentruă trans-
fuzii,ă oă reluareă aă vechiiă acuza iiă cunoscute drept de-
f imareaă sângelui3.ă Acuza ia,ă fals ă şiă ridicol ă atâtă înă

Acuza ieăstr vecheăadus ăevreilor,ădespreăcareăseăcredeaăc ăr peauăşiăucideauă


3
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 159

trecut,ăcâtăşiăînăprezent,ăaăf cutăoraşulăs ăfiarb .ăLaăunaă


dintreă sinagogileă r maseă înă oraş,ă s-aă adunată oă gloat ă
careăstrigaăinsulteăşiăcareăaăajunsăapoiălaăcl direaănoastr ă
caă s ă arunceă cuă pietreă înă geamuri.ă Dup ă vreoă or ă
delincven iiă auă plecat,ă îns ă violen aă aă stârnită temeriă
vechi;ăîmiădoreamădinănouăs ăfiuăinvizibil.ăTataămergeaă
laă lucruă înă fiecareă zi,ă înă timpă ceă noi,ă ceilal i,ă neă petre-
ceamă maiă totă timpulă înă casaă noastr ă improvizat ,ă preaă
speria iă caă s ă ieşimă afar .ă Acestaă aveaă s ă fieă viitorul
nostru?ă Oareă supravie uisemă r zboiului,ă ghetouluiă şiă
lag relorădoarăcaăs ătr imămaiădeparteăcuăspaim ?
Peă11ăaugustă1945,ăcândăunăb iatăcreştinăaăpretinsăc ă
evreiiăvoiauăs ăîlăomoare,ăaăizbucnităoăadev rat ărevolt .ă
Huliganiiă auă atacată cl direaă noastr ,ă aruncândă dină nouă
cuăpietreăînăgeamuriăşiăsco ându-iăafar ăpeăoameniiădeălaă
etajulă întâiă caă s ă îiă bat ă cuă mâinileă goale.ă Amă şters-o
dină cameraă noastr ,ă pentruă aă beneficiaă deă siguran aă
etajului superior. Intr-oă alt ă parteă aă oraşului,ă scanda-
lagiiiă auă pr dată oă sinagog ă şiă auă arsă sulurileă deă perga-
ment înscrise cu Tora. S-aăaflatăc ăevreiiăb tu iăpeăstr ziă
auă fostă spitaliza i,ă doară pentruă aă fiă b tu iă dină nouă maiă
160 I.EON LEYSON

apoi.ăLaă fabric ,ătataăaă fostăavertizatăs ă nuăpleceă acas ă


dup ă terminareaă lucrului;ă str zileă erau mult prea pe-
riculoase,ă aşaă c ă aă r masă acoloă pesteă noapte,ă într-o
siguran ărelativ .ăEu,ămamaăşiăcuăfra iiămeiăamăavutădeă
înfruntatăsinguriăoănoapteălung .
Aădouaăzi,ădup ăceătataăs-aăîntorsădeălaăfabric ,ăi-am
povestit ce se întâmplase în noaptea precedent .ă Aă
r masăt cut.
- Nu mai putem sta aici, i-a spus David tatei.
- Dac ăne-am putea întoarce la Narewka..., a propus
mama.
Spuneaă astaă deseoriă dup ă r zboi.ă Niciodat ă nuă seă
sim iseăcaăacas ăînăoraş,ăiarăacumăcuăsiguran ănuăaveaă
niciun argument care s ăîiăschimbeăp rerea,ăîns ăadev -
ratul motiv al dorului ei de a se întoarce la Narewka era
firulădeăsperan ăc ăm carăoăparteăaăfamilieiă- şiămaiăalesă
fratele meu cel mai mare, Hershel - supravie uise.
- Înc ănuăneăputemăîntoarce,ăaăr spunsătata.ăPoateănu
neăvomămaiăîntoarceăniciodat .
Tata ne-aă relatată apoiă câtevaă veştiă îngrozitoare.ă
Mamaăascultaăînfiorat ăînătimpăceăneăpovesteaăceăaflaseă
deă laă cunoscu iiă deă laă fabric ,ă originariă dină Narewka.ă
Câ ivaădintreăeiăreuşiser ăs ăseăîntoarc ăacolo,ăînăc uta-
rea familieiă lor.ăCeăpovestiser ă eiăeraăde-a dreptul îns-
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 161

p imânt tor.ă Dup ă invaziaă trupeloră germane,ă echipeă


ucigaşeă mobileă aleă SS-ului, numite Einsatzgruppen,
d duser ă buznaă înă sateleă dină estulă Poloniei,ă cuă uniculă
scopădeăaăucideăevrei.ăAjunseser ă laăNarewkaă în 1941.
Acoloăîiăluaser ăpeăto iăb rba iiăevreiădinăsat,ăvreoăcinciă
suteălaănum r,ăîiăduseser ăpeăoăpajişteădinăapropiereădeă
p dureăşiăîiăîmpuşcaser ăpeăto i,ăaruncându-i apoi într-o
groap ă comun .ă Solda iiă SSă duseser ă femeileă şiă copiiiă
într-un hambar din apropiere,ă undeă îiă inuser ă toat ă
ziua,ăapoiăîiăuciseser ăşiăpeăei.ăDintr-oăsingur ălovitur ,ă
toat ă familiaă noastr ă extins ă dină Narewka,ă camă oă sut ă
de rude - bunicii,ă m tuşile,ă unchii,ă veriiă -, fusese
omorât .ă Eraă cevaă dincoloă deă oriceă imagina ie.ă
Gândindu-seă laă p rin iiă ei,ă mamaă nuă aă putută decâtă s ă
şopteasc :ă „Speră c ă auă murită înainteă s ă ajung ă
Einsatzgruppenălaăei“.
Deodat ,ăamăresim itădinăplinăimpactulăcelorăauzite.
Nuă aflasemă niciodat ă veştiă despreă Hershelă înă ceiă
şaseăaniă lungiă înăcareă fusesemădesp r i i. Am presupus
c ăajunseseălaăNarewka,ăcareăseăaflaăînă1939ăsubăcontrolă
sovietică şiă careă p reaă pentruă elă ună locă maiă sigură decâtă
Cracovia.ă Acumă aflasemă c ă Hershelă ajunseseă într-
adev ră înapoiă laă Narewka,ă îns ă numaiă pentruă aă fiă luată
prizonieră dină nouă şiă ucisă de asasinii SS-ului în acea zi
162 I.EON LEYSON

îngrozitoare de august. Mama s-aă pr buşită înă timpă ceă


noiă ceilal iă amă r masă împietri i,ă şoca iă deă atrocitateaă
nem ilor.
Mul iă aniă maiă târziu,ă m-am întors la Narewka. Un
polonezăcreştinăcuăcareăm-am întâlnit mi-a vorbit despre
felulă înă careă ună tân ră evreuă încercaseă s ă fug ă dar,ă aă
ad ugată el,ă „unulă de-aiă noştri"ă - cu alte cuvinte, unul
care nu era evreu - l-aăobservatăşiăl-aădenun atăcelorădină
SS, care l-auă împuşcată peă loc.ă Cândă m ă gândescă laă
aprigulămeuăfrate,ăîmiăimaginezăc ăelăfuseseătân rulăcareă
încercaseă s ă fug ă înă p dure,ă ftcândă totă ceă îiă st teaă înă
putin ăcaăs ăsupravie uiasc .
Peă m sur ă ceă s pt mânileă treceau,ă via aă noastr ănuă
seă îmbun t eaădeloc.ăSeăauzeauă mereuăzvonuriădespreă
ostilit iărepetateălaăadresaăevreilor.ăLocurileădeă munc ă
erauă pu ine,ă laă felă şiă mâncarea.ă Viitorulă nostruă laă
Cracoviaăp reaăcuăadev ratăsumbru.
Laă începutulă anuluiă 1946,ă Davidă şiă Peszaă auă închi-
puităunăplanăcaăs ăseăîntoarc ăînăCehoslovacia,ăpentruăaă
vedeaă dac ă seă puteau stabiliă acolo.ă Amă trecută grani aă
împreun ă cuă ei.ă Dup ă câtevaă zileă îns ,ă mamaă ne-a tri-
misă vorb ă printr-ună prietenă c ă aveaă nevoieă caă m cară
unulă dintreă copiiiă eiă s ă fieă lâng ă ea.ă Fiindă mezinul,ă laă
doarăşaisprezeceăani,ăeuăeramăalegereaăevident .ăMi-am
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 163

luat la revedere de la David, iar Pesza m-a dus înapoi la


Cracovia. Apoi s-a întors la David, în Cehoslovacia.
Amăsuferităcândăaătrebuităs ăm ădespartădeăfrateleăşiădeă
soraă mea.ă Eraă uimitoră c ă reuşisemă s ă r mânemă împre-
un ăînăultimiiăaniădeăr zboi.ăAcumăeiăerau adul iăşiăne-
r bd toriăs ăoăiaădeălaăcap tăP rin iiămeiănuăarăfiăîncercată
niciodat ăs ăîiăabat ădinădrum.
Câtevaăluniămaiătârziu,ăp rin iiămeiăauăcerutăsprijinul
uneiă organiza iiă sionisteă - unaă dintreă grup rileă ală c roră
scopăeraăînfiin areaăunuiă statăna ional evreiesc. Speram
c ă neă puteauă scoateă clandestină dină Polonia.ă Nuă ne-am
gândită s ă mergemă înă Palestina,ă careă eraă controlat ă deă
englezi,ăfiindc ăvia aădeăacoloăarăfiăfostăpreaăsolicitant ă
pentruăp rin iiămei.ăDup ăcâtevaăs pt mâniădeăaştept riă
neliniştite, s-aăivităoăocazieăşiăpentruănoi.ăAmămituităună
gardianăcuăoăsum ămic ăşiăamătrecutăpesteăgrani .ăAmă
c l torită cuă trenulă prină Cehoslovaciaă şiă amă ajunsă înă
sfârşită laă Salzburg,ă înă Austria.ă Acolo,ăoă organiza ieă deă
ajutorareădeăpeălâng ăNa iunileăUniteăne-a trimis într-un
lag rădeădeporta iădinăWetzlar,
Germania,ă înă zonaă deă ocupa ieă american .ă Peă deă oă
parte,ăp reaăciudatăs ăneăafl mătocmaiăînăGermania;ăpeă
deă alt ă parteă îns ,ă neă sim eamă bineă deschizândă ună nouă
capitolăînăvia aănoastr .
164 I.EON LEYSON

F r ăcas ,ăf r ăniciun statut,ădinănouăînălag r,ăne-am


fiă putută sim iă înfrân i,ă dară Wetzlară eraă foarteă diferită deă
lag releădinătimpulăr zboiului.ăBeneficiam de trei mese
peă zi,ă deă îngrijireă medical ă serioas ă şiă deă protec iaă ar-
matei Statelor Unite. Ceea ce era destul de bine. Cel
maiă importantă eraă c ă puteamă veniă şiă plecaă dup ă poftaă
inimii.ăProfitamădeăoriceăocazieăpentruăaămergeăînăoraşă
şiă pentruă aă începeă oă discu ieă cuă oricineă eraă dispusă s ă
steaă deă vorb ă cuă mine.ă M-amă împrietenită cuă al iă
adolescen iă dină lag r,ă printreă careă oă fat ă frumoas ă dină
Ungaria,ă deă vârstaă mea.ă Amă înv ată s ă vorbescă fluentă
maghiaraă doară caă s ă potă vorbiă cuă ea.ă Deă fapt,ă uniiă
unguriăerauăatâtădeăconvinşiăc ăeramăşiăeuăungur,ăîncâtă
vorbeauă polonezaă atunciă cândă nuă voiauă s ă în elegă ceă
spun.ă Habară nuă aveauă eiă c ă poloneza era limba mea
matern .
Spreă încântareaă mamei,ă amă începută s ă pună cevaă
carneăpeăsiluetaă meaăosoas ăşiăamăcrescutăcâ ivaăcenti-
metri.ăP rulămiăs-aăîndesităşiăs-a închis la culoare.
Aveamăhaineănoi,ăf cuteădeăcroitoriiădinălag r,ăcareădes-
tr mauă uniformeleă militareă şiă leă transformauă înă haineă
civile. Cineva mi-aădatăchiarăoăp l rieămaronieădeăfetru.
Aceasta a devenit semnul meu distinctiv. O purtam
pesteătot,ăimitândăînăfelulămeuăstilulăînăcareăseăîmbr caă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 165

tataăînainteădeăr zboi.
Uneori,ăeuăşiă noiiă meiă prieteni ne certam cu privire
laă cineă suferiseă celă maiă r uă peă timpulă r zboiului.ă Uniiă
fuseser ă înă lag reă deă munc ,ă iară al iiă chiară înă faimosulă
lag rădeăexterminareădeălaăAuschwitz-Birkenau.ăAl iiăseă
ascunseser ăînădiverseăsitua ii.ăNuăputeamărezistaătenta-
ieiădeăaăschimbaăistorisiriăşiăinforma ii,ădeşiăacesteădis-
cu iiă duceauă uneoriă laă gelozieă şiă laă mânie.ă Intr-un fel
ciudat,ă p reaă c ă neă luptamă pentruă aă afirmaă careă dintreă
noiă aă avută ceaă maiă îngrozitoareă experien .ă To iă trecu-
ser măprinăpropriulăiadăşiăînc ăprocesamălucrurileătr ite.ă
Niciunulă dintreă noiă nuă ştiaă ceă eraă deă f cută cuă povara
uriaş ă aă amintirilor.ă Uneori,ă durereaă suferin eiă noastreă
sc paălaăsuprafa ăşiăamenin aăprieteniileăfragile care se
formau între noi.
Nuăamăsim ităniciodat ăc ăînălag răeste casa mea, dar
amăînceputăs ăm ăobişnuiescăcuăvia aădeăacolo,ăînătimpă
ceă aşteptamă s ă vedemă înă ceă ar ă niă seă vaă permiteă s ă
emigr m.ăErauămul iăoameniăcaănoi,ăcareăc utauăunălocă
undeăs ăfieăprimi i.
Nem iiăpuseser ăcap tăşcolariz riiămeleăcurândădup ă
ce împlinisemăzeceăani.ăP rin iiă meiăerauă îngrijora iădeă
lipsaă meaădeăeduca ieă şiădeăceăară fiă pututăînsemnaăastaă
pentruămineăînăviitor.ăTataăaăînceputăs ăcauteăpeăcinevaă
166 I.EON LEYSON

careă s ă m ă meditezeă şiă careă s ă m ă ajuteă s ă recupereză


m carăoăparteădinăceăpierdusem.ăAăg sit într-unăoraşădină
apropiereăunăfostăinginerăneam ,ăcareăeraăacumăşomerăşiă
aveaăcinciăcopiiădeăhr nit.ăTimpădeădoiăani,ăamămersădeă
treiă oriă peă s pt mân ă acas ă laă doctorulă Neu,ă pentruă
medita iiă laă matematic ă şiă desen.ă Amă începută cuă
aritmeticaă deă baz ă şiă amă continuată pân ă laă comple-
xit ileătrigonometriei.
Ină timp,ă amă ajunsă s ă aşteptă cuă ner bdareă lec iileă
doctoruluiă Neu.ă Dup ă experien aă cuă Oskară Schindler,ă
credeamă c ă potă sesizaă diferen aă dintreă aceiă nem iă careă
fuseser ănaziştiăadev ra iăşiăceiăcareăîşiăp straser ăuma-
nitatea,ă înă ciudaă faptuluiă c ă seă înscriseser ă înă Partidulă
Nazist.ă Amă observată c ă adev ra iiă naziştiă obişnuiauă s ă
priveasc ă înă jos,ă spreă pantofi,ă sauă s ă îşiă întoarc ă
ceasurileă atunciă cândă seă pomeneaă despreă r zboi.ă Cândă
cineva vorbea despre ce li se întâmplase evreilor în
r zboi,ă r spunsulă loră standardă eraă „Noiă nuă amă ştiut"ă
Doctorulă Neuă nuă eraă aşa.ă M ă întrebaă diverseă lucruriă
despreăceătr isemăşiăascultaăcuă interesăceă îiăpovesteam.ă
îmi aminteamă felulă înă careă îmiă puneaă întreb riă Oskară
Schindlerăşi cumăaşteptaăr spunsulă meu.ăDoctorulăNeuă
nuăîncercaăs ămuşamalizezeăceăseăîntâmplase.ăOdat ,ăpeă
când îi povesteamăceva,ăso iaăluiăne-aăauzit.ă„Noiănuăamă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 167

ştiut",ăaămurmuratăea.ăElăi-aăaruncatăoăprivireăt ioas ăşiă


aă zis:ă „Nuă spuneă asta".ă Dup ă ceă amă dep şită acel
moment stânjenitor, m-aă îndemnată s ă povestescă maiă
departe.
Prinăintermediulăorganiza iilorăevreieşti,ăp rin iiămeiă
auă luată leg turaă cuă rudeleă noastreă dină Stateleă Unite.ă
Soraămameiămele,ăShaina,ăşiăfrateleăei,ăMorris,ăcareăple-
caser ă dină Narewkaă laă începutul anilor 1900, locuiau
acum la Los Angeles. (Unchiul Karl murise la scurt
timpădup ăceăajunseseăînăStateleăUnite.)ăIn bazaăştiriloră
peăcareăleăprimeau,ăajunseser ăs ăcread ăc ătoat ăfamiliaă
loră dină Poloniaă fuseseă ucis .ă Auă fostă înă extază cândă auă
aflat c ănoiătreiăneăaflamăintr-unălag răpentruădeporta i.ă
Rudeleănoastreăamericaneăauăînceputăs ăneăscrieăscrisoriă
şiăs ăneătrimit ănenum rateăpacheteăcuămâncare,ădonat ă
deăal iăprieteniădinăNarewkaăcareătr iauăacumăînăStateleă
Unite.ă Cumă nuă aveamă baniă s ă pl timă medita iileă doc-
toruluiă Neu,ă îiă d deamă diverseă lucruriă dină pacheteleă
noastre CARE 4:ă cafea,ă ig riă şiă alimenteă dină lag rul
pentruădeporta iăpeăcareăfamiliaămeaănuăleămânca,ăcumă
eraădeăexempluăşuncaălaăconserv .

4
CARE: Cooperative for Assistance and Relief Everywhere (Cooperativa
168 I.EON LEYSON

înă1948,ăPeszaăşiăDavidăauăintratăîntr-un grup sionist


şiă auă p r sită Cehoslovaciaă pentruă noulă stată Israel,ă careă
seă înfiin aseă exactă înă acelă an.ă Cândă amă aflată despre
planurileă lor,ă amă vrută s ă plecă cuă ei,ă îns ă p rin iiă meiă
dejaăhot râser ăc ăaveamăs ăplec măînăStateleăUniteădeă
îndat ă ceă m tuşaă şiă unchiulă meuă f ceauă toateă aranja-
mentele.ă P rin iiă meiă credeauă c ă înă Americaă puteamă
g siă locuriă deă munc ă şiă c ă îiă puteamă ajutaă astfelă şiă peă
soraă şiă frateleă meu,ă aă c roră via ă nuă aveaă s ă fieă preaă
uşoar ăîntr-oă ar ăcareăseăzb teaăs ăseăpun ăpeăpicioare.ă
Deşiă aveamă acumă aproapeă nou sprezeceă aniă şiă îmiă
doreamă s ă mergă dup ă fra iiă mei,ă nuă puteamă s ă refuză
rug minteaă p rin iloră meiă de aă r mâneă cuă ei,ă avândă înă
vedereălucrurileăprinăcareătrecuser .
In celeădinăurm ,ăînămaiă1949,ădup ăaproapeătreiăaniă
petrecu iă înă lag rulă pentruă deporta i,ă amă primită vesteaă
c ă cerereaă noastr ă deă emigrareă fuseseă aprobat .ă
Aproape de necrezut, mergeam cu adev rată înă Stateleă
Uniteă aleă Americii!ă Amă luată trenulă pân ă laă Bremerha-
ven,ăînăGermania,ăapoiăamăc l torităcuăunăfostăvaporăală
armateiătimpădeănou ăzileăpesteăOceanulăAdantic,ăpân ă
la Boston, Massachusetts. Petreceam pe punte cât de
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 169

mult timp puteam, privind oceanul care se întindea în


toateădirec iile.ăCevaădină m re iaăşiă imensitateaă luiă îmiă
induceaă oă senza ieă deă paceă peă careă nuă oă maiă experi-
mentasemăniciodat .
Dormeamăînăhamaceăsubăpunteăşiăneăluptamăcuăr ulă
deămare,ădeşiăeuănuăeramălaăfelădeăafectatăcumăerauăal ii.ă
Noi,ă pasageriiă refugia i,ă reprezentamă multeă na iiă şiă
vorbeam multe limbi. Eram uimit cât de multe limbi nu
cunoşteam.ăCumănuăvorbeamăengleza,ăaveamăecusoane
deă identificareă peă haine,ă caă s ă fimă siguriă c ă vomă fiă
debarca iăacoloăundeătrebuia.
Fiul unchiului Morris, Dave Golner, care locuia în
Connecticut, ne-aă g sită cândă ceiă deă laă emigr riă neă
prelucrauă datele,ă dup ă ceă vaporulă nostruă andocaseă înă
portul Boston. In timpul procedurilor de emigrare,
numele nostru de familie a fost schimbat în Leyson.
Deja abandonasem numele Lieb pentru Leon, care mi
seăp reaămultămaiăinteresant.ăDaveăştiaădoarăfoarteăpu ină
idişă şiă polonez ă deloc,ă aşaă c ă maiă degrab ă neă f ceaă
semneă cuă mânaă decâtă s ă neă vorbeasc ,ă înă timpă ceă neă
conduceaă dină portă pân ă laă gar .ă Ne-a dat bani de
cheltuial ă pentruă c l toriaă deă cinciă zileă pân ă laă Losă
170 I.EON LEYSON

Angeles, California.
De data asta ne-amă sim ită bineă mergândă cuă trenul,ă
stând într-un compartiment pentru pasageri, în scaune
deă pluş,ă şiă nuă înghesui iă într-ună vagonă mic.ă Poateă c ă
unii oameni ar putea credeă c ă amă avută oă c l torieă
îngrozitoare.ă Dormeamă peă scaune.ă Nuă aveamă duş.ă Dară
pentru mine, fiecare minut al drumului a fost minunat.
St teamăoreăîntregiălaăgeam,ăprivindălumeaătrecând prin
fa aă mea,ă deă peă Coastaă deă Estă spreă Chicago,ă apoiă prină
centru-vestăşiăsud-vest.
Dinăcauzaăfaptuluiăc ănuăvorbeamăengleza,ăauăfostăşiă
câtevaămomenteădeăz p ceal ăpeădrum.ăDeăexemplu,ădeă
câte ori mergeam la vagonul-restaurant, nu puteam
decâtăs ăar t măcuădegetulă spreăceă mâncauăal iăoameniă
sau spre câteva cuvinte de neîn elesă deă peă meniu.ă
Deseori ne-amă trezită cuă nişteă combina iiă ciudate.ă Deă
asemenea,ă nuă aveamă ideeă cumă corespundeauă pre urile
dinămeniuăcuăbaniiădinăbuzunarulămeu,ăaşaăc ăîiăd deamă
osp taruluiă oă bancnot ă mareă şiă aşteptamă s ă primescă
restul. Treptat, am acumulatăunănum rătotămaiămareădeă
monede. întors pe scaunul meu din compartiment, le
studiamă şiă încercamă s ă îmiă dauă seamaă câtă valoreaz ă
fiecare.ă Sigură c ă puteamă citiă numereleă deă peă monede,ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 171

darăastaănuăînsemnaăc ăîn elegeamăvaloareaălor.


într-oădup -amiaz ,ăoăfemeieăcareăst teaălaăoădistan ă
de câteva scaune m-a observat uitându-m ă laă restul pe
care tocmai îl primisem de la prânz. S-a ridicat de pe
scaună şiă aă venită lâng ă mine.ă Aă zâmbită şiă aă luată oă
moned ădină mânaă mea.ă „Acestaăesteăună b nu ",ăaăspusă
ea. Apoi a luată oă alt ă moned .ă „Aceastaă eă monedaă deă
zeceăcen i,ăaăcontinuatăea,ăiarăaceastaăesteădeăunăpenny."
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 172

Amă repetată denomina iunile de câteva ori - un cent,


cinciăcen i,ăzeceăcen i,ădou zeciăşiăcinciădeăcen i.ăDup ă
ceăamă înv atăs ăspună numeleăşiă valoareaă lor,ă femeiaăaă
zâmbitădinănouăşiăs-aăîntorsăpeăloculăei.ăProbabilăc ăeaăaă
uitatăîntâmplareaăaceastaădup ăcâtevaăzile,ădarăeuănu am
uitat-oă niciodat .ă Dup ă aproapeă şaizeciă şiă cinciă deă ani,ă
înc ă îmiă amintescă bun tateaă ei.ă Eaă mi-a predat prima
lec ieădeăenglez .
Stândăînătren,ăpriveamăcumăpeisajulăseăschimb ădeălaă
verdeleăbogatălaăunăroşuădramaticăcombinatăcuănuan eleă
cafenii ale deşertului.ă Amă traversată Diviziuneaă
Continental ă şiă Deşertulă Mojave.ă M-am gândit la
aceast ănou ă ar ăcareăaveaăs ă îmiă fieă cas .ăViitorulăseă
aşterneaă înainteaă meaă într-un mod pe care nu îl crezu-
semăposibilăcuăpu inătimpăînainte.ăNuăcunoşteamălimbaă
şiă niciă nuă ştiamă ceă aveamă deă gândă s ă fac.ă Eramă pură şiă
simpluă emo ionat.ă Pentruă primaă dat ă înă mul iă ani,ă pu-
teamă visaă laă viitorăcuăochiiă deschişi.ăŞtiamă c ăurmaă s ă
înv ăengleza.ăUrmaăs ăamăoăslujb .ăîntr-oăziăaveamăs ă
m ăc s torescăşiăs ăamăoăfamilie.ăPoateăchiarăaveamăs ă
apucăb trâne ea.ăOriceăeraăposibil.
Când trenul a ajuns în gara Union din Los Angeles,
eu,ă mamaă şiă tataă ne-amă adunată lucrurileă şiă ne-am pre-
g titădeăplecare.ăMi-amă luatăp l riaăşiăamădatăs ăoăpună
pe cap, apoi m-amăr zgândit.ăAmăaruncatăp l riaăînapoi
peă raftulă pentruă bagajeă şiă m-amă întorsă spreă ieşire.ă
P l riaă f ceaă parteă dină fostaă meaă via ,ă peă careă inten-
ionamăs ăoă lasă înăurm .ăCuă monedeleădeăunăb nu ,ădeă
zeceăşiă deădou zeciăşiă cinciădeăcen iăzorn indă înă buzu-
nar, am coborât din tren în plin soare californian.
Aveamănou sprezeceăaniăşiăvia aămeaăabiaădeăacumă
începea.
în Statele Unite am vorbit rareori despre
experien eleă meleă dină trecută deă peă timpulă r zboiului.ă
Eraăpreaăgreuăs ăleăexpliciăoamenilor.ăP reaăc ăniciă nu
exista un vocabulară careă s ă transmit ă exactă ceeaă ceă
tr isem.ă Pentruă americani,ă ună cuvântă precumă „campu|
evoca amintiri fericite din timpul verii, care nu
sem nauă niciă peă departeă cuă ceeaă ceă tr isemă euă laă
Pfasz6wă şiă laă Gross-Rosen.ă îmiă amintescă c ă odat ,ă laă
scurtă timpă dup ce ne stabilisem la Los Angeles, am
încercată s ă îiă descriuă unuiă vecină cumă eraă s ă moriă deă
foameăînăghetou.ăCândăamăspusăc ănuăaveamăniciodat ă
suficient ămâncare,ămi-aăspus:ă„Şiălaănoiăs-aăra ionalizată
mâncarea".ăNuărealizaădiferen aădintreăceeaăceătr iseăel,
avândă doară cantit iă miciă deă untă şiă deă carneă înă timpulă
r zboiului,ăşiă ceeaăceătr isemăeu,ăc utândăprinăgunoaieă
174 I.EON LEYSON

câteăoăcoaj ădeăcartof.ăChiarănuăexistaăniciunămodădeăaă
vorbiă despreă experien eleă meleă fâr ă s ă suneă caă oă
înjosire,ăaşaăc ăamădecisăs ănuămaiădiscut deloc despre
Poloniaăşiădespreăr zboi.ăCaăşiăp l riaăpeăcareăoăl sasemă
înătren,ăamăîncercatăs ălasăînăurm ăaniiăaceiaăşiăs ăîncepă
oă via ă nou .ă Desigur,ă spreă deosebire de abandonarea
p l riei,ă ună omă nuă poateă l saă înă urm ă amintirile,ă iară
amintirile aceleaăauăr masăcuămineăînăfiecareăziăaăvie iiă
mele.
Euăşiăp rin iiămeiăne-amăstr duităs ăneăstatornicimăşiă
s ăneăg simădeălucru.ăAmăstatălaăm tuşaăShaina,ăcareăseă
numeaă acumă Jenny,ă timpă deă câtevaă s pt mâni,ă înainte
de a ne muta într-un apartament cu un dormitor din
cl direaă undeă locuiseă unchiulă Morris,ă frateleă mamei.
P rin iiă meiă auă ocupată dormitorul,ă iară euă mi-am focut
unăp tucă înă buc t rieă - oă îmbun t ireăevident ă fa ădeă
priciurileă aglomerateă dină lag releă deă concentrare.ă M ă
sim eamăextremădeărecunosc tor.
Un b&iat pe lista lui Schindler 175

Ne-amă înscrisă to iă treiă laă cursuriă deă englez ă pentruă


str ini,ă deă treiă oriă peă s pt mân ,ă laă Liceulă deă Art ă
Manual .ăTataăaăob inutăcurândăoăslujb ădeăomădeăser-
viciuălaăoăşcoal ăprimar .ăNuăeraăacelaşiălucruăcuămeş-
terulă respectată deă dinainteă deă r zboi,ă dară îşiă d deaă
silin aăşiăeraăoptimist.ăLaăpesteăcincizeciăde ani, cu pu-
ineăcunoştin eădeălimbaăenglez ,ăaveaăfoarteăpu ineăop-
iuni.ăEuă lucramă laăoălinieădeăasamblareădintr-oăfabric ă
ceăproduceaăc rucioareăpentruăcump r turi.ăLaă începută
amă avută doară sarciniă monotone,ă careă nuă necesitauă s ă
vorbescăînăenglez ,ădarăştiamăfoarteăbineăc ănuădoreamă
s ăîmiăpetrecărestulăvie iiăf cândăoăasemeneaămunc .
Mamei i-aăfostădeosebitădeăgreuăs ăînve eăengleza.ăIn
celeă dină urm ă îns ,ă aă acumulată ună vocabulară suficient
deăbogatăpentruăaăfaceăcump r turiăşiăaăvorbiăcuăvecinii.ă
Eaă şiă tata s-auă înscrisă înă Clubulă Binef c toriloră dină
Narewka,ă înfiin ată deă evreiiă careă emigraser ă înă Statele
Unite la începutul secolului. Din când în când, cei din
clubă seă reuneauă caă s ă cânte,ă s ă dansezeă şiă s ă strâng ă
baniă pentruă aă ajutaă diverseă asocia iiă caritabile. Cât de
norocoşiăseăsim eauăp rin iiămeiăs ăpoat ăd ruiălaărândulă
lor!
Mama s-aădedicatăîngrijiriiătat luiămeuăşiăaăc minu-
luiă nostru.ă Desp r it ă deă lumeaă înă careă crescuse,ă miă seă
176 I.EON LEYSON

p reaă singur ă şiă înă deriv .ă Desigur,ă nuă seă puteaă ab ineă
s ănuăseăgândeasc ălaăfiiiăpeăcareăîiăpierduse,ămaiăalesălaă
Tsalig,ă fiindc ă r m seseă locului,ă neajutorat ,ă înă mo-
mentulăînăcareăfuseseăluatădeălâng ăea.
Euă înv ă cuă uşurin ă limbiă str ine,ă aşaă c ă nuă dup ă
mult timp m-amăsim ităînălargulămeuăconversândăînăen-
glez .ă Cuă ajutorul unchiului Morris, m-am angajat ca
maşinistă laă USă Motoareă Electriceă şiă m-am înscris la
cursuriălaăColegiulăTehnicădeăComer ădinăLosăAngeles.ă
înv amădinăc r iăceeaăceătataăînv aseădinăpractic ,ădară
lucramăîmpreun ăpentruăaădep şiăprovoc rileăconvertirii
m sur torilorădinăsistemulă metrică înăechivalentul lor în
inchi,ăpicioareăşiă yarzi.ăTimpădeăunăanăşiă jum tate,ăamă
mersă laă cursuriă diminea aă şiă laă lucruă dup -amiazaă şiă
seara,ă pân ă laă miezulă nop ii.ă Dup ă ceă ieşeamă dină tur ,ă
dormeam în autobuz în drum spreă cas .ă Şoferulă deă
autobuză eraă ună omă deă treab ă careă m ă trezeaă exactă
înainteă deă sta iaă mea.ă Aă douaă ziă dis-de-diminea ă oă
luamădeălaăcap t.ăEraădificil,ădarănuăoăluamăaşa.ăDificil ă
fusese munca istovitoare de la Plasz6w. Programul meu
era obositor, dar muncaă meritaă şiă eraă interesant .ă Deşiă
eramă laă vârstaă deă incorporareă cândă aă începută r zboiulă
dinăCoreea,ăamăfostăscutităfiindc ăeramăstudent.
Ină1951ăamăterminatăcursurileădeălaăşcoalaădeăcomer ă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 177

şi,ă câtă aiă ziceă peşte,ă deşiă nuă eramă înc ă cet eană ameri-
can,ăînştiin areaădeărecrutareăînăArmataăStatelorăUniteăaă
venită prină poşt .ă Amă fostă maiă întâiă laă Fortă Ordă înă
Monterey,ă California,ă pentruă instructajulă deă baz ,ă şiă
apoiă înă Aberdeen,ă Maryland.ă Pentruă mul iă tineriă obiş-
nui iă cuă libertateaă şiă cuă intimitateaă personal , via aă înă
armat ăeraăgreaăşiămajoritateaămorm iauămaiătotătimpul.
Iiă ascultamă v itându-seă şiă zâmbeam.ă Aveamă ună pată
numaiă ală meu,ă haineă bune,ă suficient ă mâncareă bun ă şiă
eramă şiă pl tit!ă Deă ceă m-aşă fiă plâns?ă Cândă sergen iiă deă
instruc ieă strigauă laă noiă fiindc ă nuă f ceamă treab ă bun ă
cândăcur măpantofiiăcuăsaliv ,ăîmiăspuneam:ă„Eiăbine,ă
m carănuăm ăvorăîmpuşcaăpentruăasta“.ăM-am împriete-
nită cuă b ie iă dină locuriă deă careă nuă maiă auzisemă nicio-
dat :ă Kentucky,ă Louisiana,ă Dakotaă deă Nordă şiă deă Sud,ă
precumăşiăalteăstate.ăCândăm ăîntrebauădeăundeăsunt,ăleă
spuneam doar Los Angeles. Engleza mea era deja
îndeajunsă deă bun ă caă s ă scapă cuă ună r spunsă atâtă deă
curajos.
Spreăsfârşitulăinstruc iei,ăamăfostătransferatălaăoăbaz ă
deălâng ăAtlanta,ăGeorgia.ăLaăunăsfârşitădeăs pt mân ,ă
amăprimităpermisiiăşiăamăplecatăînăoraş.ăDup ăceăne-am
urcat în autobuz, m-am îndreptat spre locul meu
preferată dină spate,ă caă s ă închidă pu ină ochii.ă M-am
178 I.EON LEYSON

speriatăcândăşoferulăaăoprităautobuzulăşiăaăvenitălaămine.ă
„Nuă po iă s ă staiă aici,ă mi-a spus el. Locurile din spate
suntăpentruănegri.ăTrebuieăs ăteămu iăînăfa ."ăCuvintele
lui m-auă lovităcaăoăpalm ăaspr .ăDintr-odat ,ăeramădină
nouă înă Cracovia,ă înă perioadaă înă careă naziştiiă leă
ordonaser ă evreiloră s ă mearg ă peă locurileă dină spateă
(înainteă s ă neă interzic ă deă totă transportulă înă comun).ă
Contextulă eraă foarteă diferit,ă dară aproapeă c ă îmiă f ceaă
capulăs ăexplodeze.ăDeăceăarăfiăexistatăaşaăcevaăînăAme-
rica?ă Tr isemă cuă impresiaă greşit ă c ă oă asemeneaă dis-
criminareă eraă unic ă pentruă evreiiă careă suferiser ă subă
prigoanaă nazist .ă Acumă descopereamă c ă existauă pre-
judec iăşiăinegalitateăşiăînă araăaceasta,ăpeăcareăîncepu-
semădejaăs ăoăiubesc.
Înainteădeăaămiăseăîncredin aăoămisiuneăpesteăOcean,ă
am fost testat la diferite limbi europene. Statele Unite
înc ăaveauămulteăstructuri militare în Europa;
când m-auă desemnată fluentă înă german ,ă polonez ă şiă
rus ,ă m-amă aşteptată s ă fiuă trimisă înă Germaniaă sauă înă
Polonia. în schimb, mi s-aă dată oă misiuneă înă direc iaă
opus ...ă Okinawa,ă Japonia.ă Amă stată şaisprezeceă luniă laă
Okinawa,ăundeăamăf cut un stagiu cu o unitate militar ă
deăingineri.ăSupravegheamădou zeciăşiăunuădeălocalnici
într-ună magazină deă maşin rii;ă atunciă amă urcată înă gradă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 179

deă laă soldată deă categoriaă întâiă pân ă laă caporal.ă Pentruă
mine,ăeraă mareă lucru.ăPre uiamăcuăadev ratăaceleădou ă
dungi de pe mâneca uniformei mele de soldat al armatei
americane.
Când m-auă l sată laă vatr ăşiă m-am întors la Los An-
geles, m-amă hot râtă s ă îmiă continuiă educa ia.ă Legeaă
solda iloră aă f cută acestă lucruă posibil.ă M-am întâlnit cu
un consilier de la Colegiul Oraşuluiă LosăAngeles,ăcareă
mi-a cerut diploma de absolvent de liceu. I-am explicat
c ă nuă aveamă aşaă ceva,ă c ă educa iaă meaă formal ă seă
terminaseă laă împlinireaă vârsteiă deă zeceă ani.ă P reaă ne-
dumerit,ă aşaă c ă i-am oferit suficiente detalii pentru a-i
explica trecutul meu. Consilierul a revizuit activitatea
meaă înăarmat ăşiăatunciă s-a produs un declic. Mi-a su-
geratăs ădevinăprofesorădeăarteăindustriale.ă„Dac ămen iiă
o medie de C5,ă po iă s ă r mâiă laă şcoal ă şiă s ă î iă ieiă di-
ploma", mi-aăspusăel.ăNuăîmiăveneaăs ăcred!ă„Astaăeătotă
ceătrebuieă s ă fac?"ăamă întrebatăeu.ăM-aăasiguratăc ăaşaă
st teauălucrurile.
Pân ă laăurm ăamă avutăoămedieăchiară maiă bun .ă Amă
absolvită LACCă şiă m-am transferat la Cal State Los

CalificativăC,ăcorespunz torănoteiă7ădinăsistemulădeăînv mântăromânescă(n.ă


5
180 I.EON LEYSON

Angeles,ăundeăamăluatălicen aăşiăamăprimităaprobareaădeă
a preda. In timp,ăamăob inutăşiăoădiplom ădeă maşterăînă
educa ieădeălaăUniversitateaăPepperdine.
Amă începutăs ăpredauă laăLiceulăHuntingtonăParkăînă
1959.ăAmăr masălaăşcoalaăaceeaătreizeciăşiănou ădeăani.ă
Peăm sur ăceădeceniileătreceau,ăamăl satăşiămaiămultăînă
urm ăexperien eleă meleădinăalăDoileaăR zboiă MondiaLă
Câteodat ,ăcândăcinevaăsesizaăoăumbr ădeăaccentăşiăm ă
întrebaă deă undeă sunt,ă r spundeamă vag:ă „Dină est".ă Nuă
specificamă niciodat ă c ă m ă refereamă laă cevaă diferită deă
coasta de est a Statelor Unite.
Deşiătrecusemămaiădeparteăşiăîmiăconstruisemăoăvia-
ănou ,ăabiaăcândăamăcunoscut-o pe Lis, viitoarea mea
so ie,ăamăsim ităcuăadev ratăc ăm-aşăputeaăvindeca.ăînăală
şaseleaăanălaăHuntingtonăPark, in ianuarie 1965, a venit
s ă predeaă englezaă pentruă str iniă şiă mi-a atras imediat
privirea.ăB nuiescăc ăşiăeuăamăatras-oăpeăaăei.ăInten ionaă
s ăr mân ăînăsudulăCalifornieiădoarăpentru un semestru,
darăeuăamăf cut-oăs ăseăr zgândeasc .ăAmăpetrecutămultă
timpăîmpreun ăînăurm toareleăşaseăluni.ăAmăînceputăs ă
îiăpovestescădespreătrecutulă meu,ăpoveştiăpeăcareă nuă leă
spusesemă nim nuiă deă cândă venisem în Statele Unite.
Pân ă laă sfârşitulă semestrului,ă neă îndr gostisem.ă Ne-am
c s torită înă varaă aceea.ă Ne-am mutat la Fullerton, în
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 181

California,ă câ ivaă aniă maiă târziu.ă Avemă ună b iată şiă oă


fat ,ă peă careă i-amă crescută caă peă nişteă copiiă americaniă
normali,ă f r ă povaraă trecutuluiă familiei mele. Nu am
împ rt şită cuă eiă experien eleă meleă dină copil rieă şiă dină
adolescen ădecâtăatunci când au ajuns suficient de mari
încâtăs ăleăîn eleag .ăVoiamăs ăleălasămoştenireăcopiiloră
noştriă libertatea,ă nuă teama.ă Desigur, le-am povestit
treptatăfrânturiădinătrecutulămeu,ăpeăm sur ăceăcreşteau.
Frateleăşiăsoraămeaăs-auăc s torităşiăeiăşiăauăfamilii în
Israel.ă Davidă areă treiă b ie iă şiă oă fat ă şiă înc ă maiă locu-
ieşteă înă Kibbutză Gană Shmuel,ă faimosă pentruă livezileă
saleă şiă exporturileă deă concentrateă deă fructeă şiă deă peştiă
tropicaliăDup ăceăaăemigratăînăIsrael,ăPeszaăşi-a schim-
bat numele în Aviva. Are trei copii,ă şaseă nepo iă şiă oă
str - nepoat .ăLocuieşteăînăKiryatăHaim,ăunăoraşăfrumosă
deălaăMediteran ,ăaflatălaănordădeăHaifa.
Pentruăp rin iiămeiăaăfostămultămaiăgreuădecâtăaăfostă
pentruămineăs ăîşiăg seasc ădrumulăîntr-oă ar ănou .ăSu-
pravie uiser ăinimaginabilului,ăcaăşiăceiătreiăcopiiăaiălor,ă
darăr zboiulă l saseă înă inimaă lorăunăgolăcareă nuăaveaăs ă
seămaiăvindeceăniciodat .ăNuătreceaănicioăziăf r ăcaăeiăs ă
nuăseăgândeasc ălaăHershelăşiălaăTsalig,ăşiălaăfamiliaăpeă
careă oă pierduser .ă Aniiă deă suferin ă l saser ă şiă urmeă
fizice.ă Odat ,ă peă cândă eramă laă Plaszâw,ă ună gardiană oă
182 I.EON LEYSON

loviseă peă mamaă cuă oă scândur ă înă cap.ă Lovituraă i-a


fisurată pentruă totdeaunaă timpanul.ă Totă restulă vie iiă eiă
ne-aă spusă c ă înăurecheaăaceeaă iiă auzeaăpeăceiădoiă fiiăaiă
s iăstrigând-o.
Tata a continuatăs ăiaălec iiădeăenglez ,ăfiindăextremă
deă hot râtă s ă st pâneasc ă bineă limba.ă Aă trecută deă laă oă
slujb ă deă custodeă laă unaă deă maşinistă într-oă fabric .ă înă
curând,ă abilit ileă luiă deă meşteşugară expertă auă devenit
evidenteă şiă astaă l-aă ajutată s ă îşiă recapeteă pu in din
mândriaăşiădinărespectulădeăsineădeăcareăseăbucuraseăînă
aniiă dinainteaă r zboiului.ă Rareoriă vorbeaă despreă expe-
rien eleăsaleădinătimpulăceluiăde-alăDoileaăR zboiăMon-
dial. Era în continuare centrul universului mamei mele.
Când a murit el, în 1971, mama a avut norocul de a lo-
cuiăînăapropiereaăaădoiănepo i,ăcareăauăajutat-oăs ăuiteădeă
durere.ăAămuritălaăcinciăaniădup ătata.
Schindleră aă avută deă luptată şiă dup ă r zboi.ă Stilulă luiă
şmecherescădinătimpulăr zboiuluiă nuă iăseăpotriveaăunuiă
om de afaceri pe timp de pace. A avut o serie de afaceri
nereuşiteăşiăaădatăfalimentădeămaiămulteăori.ăSpreăsfârşi-
tulăvie ii,ăaătr itădinăcontribu iileătrimiseădeăorganiza iileă
evreieşti.ă Pentruă mul iă nem i,ă Schindleră aă fostă ună
tr d torădeă ar ,ăună„iubitorădeăevrei".ăînă1974, a murit
înăcondi iiăumileălaăHildesheim,ăînăceeaăceănumeamăpeă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 183

atunci Germania de Vest.


Pân ă laă moarteaă sa,ă Schindleră aă p strată leg turaă cuă
câ ivaădintreăfoştiiăluiămuncitori.ăRecunoştin aănoastr ăaă
însemnat mult pentru el. Se gândea la noi -
Schindlerjuden, evreii lui Schindler - ca la copiii pe
careă nuă îiă avuseseă niciodat .ă Aă cerută s ă fieă îngropată laă
Ierusalim.ă „Aiciăsuntăcopiiiă mei",ăaă spusăelăodat .ăEsteă
îngropat pe Muntele Sion, fiind singurul membru al
Partiduluiă Nazistă înhumată acolo.ă Dac ă îiă ve iă vizita
mormântul,ăve iăobservaăc ăacestaăesteăacoperitădeăpie-
treămariăşiămici,ăsimboluriădeăpomenireădinăparteaăcelor
care l-auăcunoscut,ădarăşiăaăcelorăcareănuăl-au cunoscut,
dară careă îşiă amintescă vie ileă salvateă deă elă şiă curajulă deă
careăaădatădovad .
Din când în când m-amăîntâlnităînăStateleăUniteăşiăcuă
al iă evreiă aiă luiă Schindler.ă Amă reluată leg turaă cuă Mikeă
Tanner,ă careă lucraseă laă oă maşin ă deă lâng ă mineă laă
fabrica lui Schindler din Cracovia. Leopold Page, care
eraăcevaămaiăînăvârst ădecâtămine,ăi-a fost foarte devotat
luiăSchindleră şiă şi-aă fâcutăunăscopă înă via ădinăaă educaă
oameniiă cuăprivireă laăcineăaă fostăcuăadev ratăSchindleră
şiăceăaăreuşităs ă fac ăeLă L-am întâlnit pe domnul Page
cândă aă venită s ă steaă deă vorb ă cuă p rin iiă meiă despreă
proiectul lui deăajutorareăaăluiăSchindler.ăElăşiăso iaălui,ă
184 I.EON LEYSON

Mila, se aflau la aeroport când Schindler a venit la Los


Angeles, în 1965.
Faptulăc ăscriitorulăThomasăKeneallyăaăintratăînăma-
gazinul de valize pe care familia Page îl avea în
Beverly Hills a fost un noroc neaşteptat;ă acestaă aă fostă
de-a dreptulă fascinată deă povesteaă spus ă deă domnulă
Page.
Un b&iat pe lista lui Schindler 185

Leopoldă Pageă aă s rb torită publicareaă c r iiă luiă


Keneally, Arca lui Schindler (Lista lui Schindler în Sta-
teleă Unite),ă înă 1982,ă şiă aă avută oă perspectiv ă valoroas ă
pentru filmul lui Steven Spielberg din 1993, Lista lui
Schindler. Leopold Page a murit în 2001.
So iaăluiăPage,ăMila,ăcareăaăfostăşiăeaăpeă„list ",ătr -
ieşteăînc ăşiăneăesteăoăbun ăprieten .ăEsteăultimaămem-
br ăfondatoareăînăvia ăaăClubuluiă„1939",ăorganiza ieăaă
supravie uitoriloră Holocaustului,ă majoritateaă dină Po-
lonia,ăşiăaăurmaşilor lor.
Odat ă cuă lansareaă filmuluiă luiă Spielberg,ă Lista lui
Schindler, s-aă schimbată şiă via aă mea.ă Pân ă laă apari iaă
acestuia,ăp strasemăt cereaăasupraătrecutuluiămeu.ăCândă
filmulă aă stârnită aşaă deă multă interes,ă amă începută s ă
reconsiderăezitareaădeăpân atunci de a vorbi despre ex-
perien eleămele.ăCurândădup ălansareaăfilmului,ăDennisă
McLellan, reporter la ziarul Los Angeles Times, m-aăg -
sităprinăcompaniaăluiăSpielberg.ăAăsunatălaănoiăacas ăşiăaă
l satăună mesajăcuă num rulă luiădeătelefon,ăsolicitândăună
interviu.ă Amă ignorată telefonulă câtevaă zile,ă pân ă cândă
Lis m-aăîncurajatăs ăîiăacordădreptulădeăaăprimiăunăr s-
punsăafirmativăsauănegativ.ăDejaăm ăhot râsem:ăaveamă
deăgândăs ărefuz.ăPurăşiăsimpluănuăm ăsim eamăpreg tit
s ă acordă ună interviuă despreă experien ele mele din
186 I.EON LEYSON

Holocaust. Domnul McLellan era un reporter insistent


Preaăiste ăşiăpreaăinsistentăpentruămine,ăfiindc ,ăpân ălaă
sfârşitulă conversa ieiă noastreă telefonice,ă amă fostă deă
acordăs ăvin ălaănoiăacas ăcaăs ăschimb mă„oăvorb ".
într-oă sear ,ă aă venită laă noiă dup ă serviciu.ă Stândă deă
vorb ,ăm-aăcuceritărapidăcuăgrijaăşiăcuăaten iaăluiăsinceriă
Când m-aăîntrebatăpoliticosădac ăputeaăfolosiăreportofo-
nul,ă nuă amă avută deă ceă s ă m ă opun.ă Dejaă dispuneaă deă
încredereaă meaătotal .ăDup ăceăamădiscutatăcâtevaăore,ă
m-a întrebată dac ă m ă puteaă fotografia.ă Amă fostă deă
acord,ă aşteptându-m ă s ă scoat ă oă camer ă foto.ă In
schimb,ă aă deschisă uşaă deă laă intrareă şiă aă strigat:ă „Ină re-
gul ,ă po iă intra".ă Ună fotograf,ă careă veniseă cuă domnulă
McLellanăcuăcâtevaăoreămaiădevreme,ăaăintratăînăcas ăşiă
aăf cutăcâtevaăfotografiiăcuămine.ăDuminicaăurm toare,
peă 23ă ianuarieă 1994,ă povesteaă şiă fotografiaă meaă auă
ap rută peă primaă pagin ă aă edi ieiă dină Orangeă Countyă aă
ziarului Los Angeles Times.
Dup ă apari iaă articolului,ă studen iiă şiă colegiiă meiă s-
auă îngr m dită înă jurulă meuă laăşcoal .ăUnătân răcareănuă
se descurca prea bine la cursul meu a venit alergând
dup ămineăprinăcampus.ăMi-aăstrânsămânaăşiămi-a spus:
„Domnuleă Leyson,ă suntă aşaă deă bucurosă c ă a iă su-
pravie uit".ăNuăamăuitatăniciodat ăautenticitateaăreac iei
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 187

lui.ăPrieteni,ăeleviăşiăcolegiăm ăîntrebauăacumădeăceănuă
leă spusesemă niciodat ă despreă ceă tr isemă înă timpulă
r zboiului.ă Nuă amă putută s ă leă oferă ună r spunsă bun.ă
Poateă c ă nuă amă fostă cuă adev rată preg tită s ă vorbescă
despreă întâmpl rileă meleădecâtă mul iăaniă mai târziu ori
poateă c ă oameniiă nuă fuseser ă preg ti iă s ă asculte,ă oriă
poate ambele variante au fost la fel de valabile. Efuziu-
neaă deă interesă dină parteaă comunit iiă m-a impresionat
foarteă mult.ă Amă începută s ă onoreză invita iileă deă a-mi
spune povestea în biserici,ăsinagogi,ăşcoliăşiăorganiza iiă
politice,ămilitare,ăciviceăşiăfilantropice,ălaănivelălocalăşiă
peătotăcuprinsulăStatelorăUniteăşiăalăCanadei.
In 1995, am întâlnit-o pe doamna doctor Marilyn
Harran,ă profesoar ă şiă directoră fondatoră ală Centruluiă
Rodgers pentruă Educa iaă despreă Holocaustă deă laă Uni-
versitatea Chapman din Orange, California. La încura-
jareaăei,ăamă începutăs ă inădiscursuriă laă Chapmanăşiă înă
alteă loca ii.ă Chapmană aă devenită oă aă douaă cas ă pentruă
mine.ă Voiă pre uiă întotdeaunaă amintireaă ceremonieiă deă
absolvire din 2011, când universitatea mi-a acordat un
doctoratăonorificăînălitere.ăFiindăacoloăcuăso ia,ăcopiiiăşiă
nepo iiă mei,ă aă fostă unaă dintreă zileleă celeă maiă plineă deă
mândrieă dină via aă mea.ă Ună b ie elă c ruiaă iă seă spuseseă
c ă nuă eraă suficientă deă bună caă s ă mearg ă laă şcoal ă eraă
188 I.EON LEYSON

acumă „doctorulă Leyson".ă îmiă puteamă doară imaginaă


mândriaă peă careă ară fiă sim it-oă p rin iiă mei.ă Nuă le-ar fi
venităniciodat ăs ăcread ăc ăunăcrainicădeosebitădinăLosă
Angeles,ăpeănumeăFritzăColeman,ăcareăm ăintervievase
la o ceremonie de aprindere a luminilor de Hanukkah,
luaseă deciziaă s ă maiă vorbeasc ă pu ină cuă mineă şiă s ă
creezeă apoiă ună reportajă specială deă jum tateă deă or .ă
Povestea mea, Un copil pe lista lui Schindler6, a fost
difuzat ăpeăpostulă KNBCă înădecembrieă2008.ăAmă fostă
încântată cândă Fritză şiă colegulă lui,ă Kimberă Liponi,ă auă
ob inutăunăpremiuăEmmyălocalăpentruămuncaălor.
Acum vorbesc des. Discursurile mele nu sunt repe-
tate.ăNuăfolosescăniciodat ănoti e,ăaşaăc ăfiecareădiscurs
esteă diferită Cândă vorbesc,ă urmeză aceeaşiă povesteă peă
careăa iăcitit-o.ăNuăesteăniciodat ăuşorăs ăpovestescătotă
ceeaăceăamătr it,ăindiferentăcâ iăaniăsauăcât ădistan ăamă
pus întreă mineă şiă b iatulă careă amă fostă cândva.ă Deă
fiecareă dat ă cândă vorbesc,ă simtă din nou durerea de a
retr iăsuferin aăp rin ilorămei,ăfrigulăşiăfoameaănop iloră
deă laă Ptasz6wă şiă pierdereaă celoră doiă fra iă aiă mei.ă Acelă
momentă înă careă Tsaligă aă fostă smulsă deă lâng ă noiă înc ă

6
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 189

m ămaiăbântuie.
Peă m sur ăceăamă înaintată înă vârst ăşiă amădevenită şi
euă tat ,ă laă rândulă meu,ă admira iaă pentruă p rin iiă meiă şiă
pentruătotăceăauăf cutăeiăcaăs ă neăprotejezeăaăcrescutăşiă
maiămult,ălaăfelăcaăşiăadmira iaăpentruăOskarăSchindler.ă
Peă parcursulă anilor,ă dină c r iă şiă dină documentare,ă dară
maiă alesă deă laă ceilal iă supravie uitoriă deă peă „lista"ă luiă
Schindler,ăamăaflatămultămaiămulteădespreăceăaăf cutăşiă
despreă câtă deă multă aă riscată pentruă aă neă protejaă via a.ă
Contabilulălui,ăItzhakăStern,ăcredeaăc ăSchindlerăseăde-
dicaseă salv riiă evreiloră dup ă ceă fuseseă martoră laă uci-
derileă înă mas ă dină timpulă lichid riiă ghetouluiă dină
Cracovia.ă Dejaă simpatizaă cuă stareaă deplorabil ă aă mun-
citoriloră s iă evrei;ă dină acelă momentă îns ,ă şi-a sporit
eforturileădeăaăsalvaăcâtădeămul iăevreiăposibil.ăCuăbaniiă
dinăafacerileădeăpeăpia aăneagr ,ăaăcump ratăoăbucat ădeă
terenă lâng ă fabricaă Emalia,ă aă construită bar ciă şiă l-a
convinsă peă comandantulă Goethă cuă vorbeă dulciă şiă cuă
sumeămariădeăbaniăc ,ăavândămuncitoriiăaproape,ăi-ar fi
crescută productivitatea.ă Scopulă luiă reală eraă s ă salvezeă
muncitoriiădeăPtasz6wăşiăde sadicul Goeth.
Schindleră şi-a asumat riscurile cu mult curaj, în
ciudaă posibileloră consecin eă grave.ă Atr geaă permanentă
suspiciuniă cuă privireă laă corup iaă luiă şiă laă tratamentulă
190 I.EON LEYSON

neortodox aplicat evreilor. în timpul anilor de nemai-


v zut ă neomenieă aă nem ilor, Schindler a remarcat va-
loareaă aceloraşiă oameniă peă careă naziştiiă îiă catalogaser ă
dreptăsuboameniă şiăpeăcareă încercaser ăs ă îiăextermine,ă
în cea mai mare parte, îi curta pe cei care aveau autori-
tateăşiăcareăerauăcuăsiguran ăduşmaniiălui,ăcopleşindu-i
cuămiteăgeneroaseăşiăcuăcadouriăcareăerauăpurăşiăsimpluă
prea tentante - pentruă ceiă maiă mul iă dintreă naziştiiă cuă
gradeăînalte,ăcomandan iiădeălag re,ăofi eriiăSSăşiăpoli iaă
local ă- caăs ăfieărefuzate.ăŞi,ăcuăsiguran ,ăştiaăcumăs ă
dea o petrecere.
în 1943,ăOskarăSchindlerăaăfostăarestatăşiăînchisăpen-
truăscurt ăvremeăpentruăactivit ileă luiădeăpeăpia aănea-
gr .ă înă acelaşiă an,ă naziştiiă auă amenin ată c ă îiă închidă
fabricaădac ănuăschimb ăproduc iaădeălaăemailuriălaăar-
mament.ăAăfostăobligatăs ăfieădeăacord,ădar în mod iro-
nic schimbarea aceea ne-aă salvată via aă spreă sfârşitulă
r zboiului,ă cândă Schindleră aă sus inută c ă muncitoriiă luiă
„exper i"ătrebuiauămuta iălaăBriinnlitz.ăArgumentulăs u,ă
cumă c ă aveaă lucr toriă deă emailă „esen iali",ă nuă ară fiă
însemnat nimic pentru cei care luau decizii, dar argu-
mentulăc ăeramă esen ialiăpentruăproduc iaădeă muni ieăaă
Germanieiăînsemnaăcuăadev ratăceva.
Cândă al iă proprietariă germaniă deă fabriciă şi-au luat
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 191

profitulăşiăauă fugitădinăCracovia,ă hot râ iăs ă îşiăsalvezeă


via aăşiăaverea,ăSchindlerăşi-a sporit efortul de a-i salva
peă evrei.ă Dac ă nuă ară fiă f cută asta,ă ceiă maiă mul iă dintreă
noiă amă fiă murită laă Auschwitză sauă înă alteă lag re.ă Deşiă
spreă sfârşitulă şederiiă noastreă laă Briinnlitză eramă peă
punctulădeăaă muriădeă foame,ăamăreuşităs ăsupravie uimă
pentruă c ă Schindleră aă alesă s ă îşiă cheltuieă avereaă peă
mâncareăpentruănoi.ăAă f cutătotăceăi-a stat în putere ca
s ăneăprotejeze.ăMul umit ălui,ănuăamămurităîmpuşcatăcuă
ultimulăglon ăalăr zboiului
Fiindăunăcopilăevreuăînăaceleăvremuri,ăm ăluptamăînă
fiecare zi s ătr iesc.ăNuăaveamădeăales.ăNazistăinfluent,
Schindleră aveaă îns ă deă ales.ă Ară fiă putută s ă neă abando-
nezeădeănenum rateăori,ăs ăîşiăiaăavereaăşiăs ăfug .ăS-ar
fiă putută decideă c ă via aă luiă depindeaă deă faptulă c ă neă
b gaăînămormântăcuămunca,ădarănuăaăf cut-o. în schimb,
şi-aăpusăînăpericolăpropriaăvia ădeăfiecareădat ăcândăne-
aăap rat,ădinăsimplulămotivăc ăaşaăeraăcorect.ăEuănuăsuntă
filozof,ădarăcredăc ăOskarăSchindlerăreprezint ădefini iaă
eroismului.ă Elă esteă dovadaă c ă ună singură omă poateă daă
pieptăcuăr ulăşiăpoate produce o schimbare.
Eu sunt dovada vie a acestui lucru.
îmiăamintescăc ăamăv zutăodat ălaătelevizorăunăinter-
viuă cuă scriitorulă şiă savantulă Josephă Campbell.ă Nuă amă
192 I.EON LEYSON

uitată niciodat ă defini iaă peă careă aă dat-o eroului.


Campbellăaăspusăc ăeroulăesteăoăfiin ăuman ăobişnuit ,ă
careă „faceă celeă maiă buneă lucruriă înă celeă maiă releă
condi ii".ă Oskară Schindleră esteă personificareaă acesteiă
defini ii.
Aniă laărândădup ăr zboi,ă l-amăc utatăpeăfrateleă meuă
Tsaligăprinămul ime.ăVedeamăcâteăunătân răcareăsem naă
cuăelăşi,ăpentruăoăfrac iuneădeăsecund ,ăaveamăoăbrum ă
deă speran .ă S-a întors, m ă gândeam.ă A scăpat. Dac ă
eraă cinevaă înă stareă s ă oă fac ,ă frateleă meu,ă supereroul,ă
eraăacela.ăDeăfiecareădat ,ăsperan aăseătransformaăîntr-o
dezam gireă amar .ă Tsaligă nuă sc pase.ă Nuă ap ruseă ca
prinăminune,ăniciăînăghetou,ăniciăînăalt ăparte.ăPesteăaniă
amăaflatăc ănimeniănuăsupravie uiseădinătransportulăcareă
îiăduseseăpeăTsaligăşiăpeăMiriam la Belzec.
Euăşiăso iaămea,ăLis,ăînc ălocuimăînă Fullerton, Cali-
fornia, unde ne-am stabilit cu ocazia celei de-aă şaseaă
anivers ri,ă înă 1971.ă Fiicaă noastr ,ă Constance (Stacy)
Miriam, şiăso ulăei,ăDavid,ălocuiescăînăVirginia şiăauătreiă
fii, Nicholas, Tyler şiăBrian. Al doilea nume al lui Tyler
este Jacob, în memoria bunicilor mei. Fiul nostru,
Daniel,ă şiă so iaă lui, Camille, tr iescă înă Los Angeles şiă
auăoăfiic ,ăMia,ăşiădoiăb ie iăgemeni,ăBenjaminăşiăSilas.
AlădoileaănumeăalăluiăDanielăesteăTsalig.ăLaăfelăşiăalăluiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 193

Benjamin,ăfiulăs u.ăInăeiătr ieşteămaiădeparteănumeleăluiă


Tsalig,ă dară seă p streaz ă şi ceva din sufletul lui. Sunt
sigur de asta.

Leon Leyson
September
15,2012
Legitima iaăluiăLeonădină1947,ădinătabiraăpentruădeporta i
Moshe, In 1948.

la stânga dreapta: \ con, Chanah


Leon (al doilea din dreapta), cuăpAlirie,ă iăMosheă(al treilea din dreapta), cu prieteni
neidentificati. In Germani», In jurul anului 1948.
De la stânga la dreapta: Mila Page, Oskar Schindler Lis. Leon, avidă iă o femeie
necunoscu i,ălaăAeroportulăInternational din Los Angeles, tn toamna anului 1965.
Leon, Daniel fl Lis, In 1990.
Stacy iăLeon, tn 1985.

DanielăşiăLeon, In 1987.
POSTFA

Leon Leyson a murit pe 12 ianuarie 2013. Leon su-


ferea de peste trei ani de limfom cu celula T. S-aă inutătareă
peă parcursulă întreguluiă chin.ă Nuă şi-a pierdut bun tateaă şiă
niciă sim ulă umorului.ă Ştiaă c ă Peteră Steinbergă fuseseă deă
acordăs ăseăocupeădeămanuscris,ădarănuăaăavutăzileăs ăafleă
c ăAtheneumăaveaă s ă îiăpubliceăcartea.ăMotiva iaă careă l-a
f cutăs ăîşiăspun ăpovesteaăaniălaărând,ădeşiăretr iaăvremuriă
sfâşietoareădeăfiecareădat ăcândăvorbea,ăaăfostădorin aădeăaă
onora memoria familieiăluiăşiăaămilioanelorăde victime ale
Holocaustului.ăAmăconvingereaăc ăsufletulăluiăesteăliniştită
ştiindă c ,ă prină aceast ă carte,ă povesteaă celoră dragiă lui,ă aă
erouluiă s u,ă Oskară Schindler,ă şiă aă timpuriloră plineă deă ună
râu
204 I.EON LEYSON

nemaipomenit,ă dară şiă deă ună curajă uimitoră vaă d inuiă


pesteăgenera ii.
Consideră c ,ă pentruă aceiaă dintreă voiă careă nuă l-au
cunoscută personală peă Leon,ă ceaă maiă bun ă caleă deă aă în-
elegeă omulă aă c ruiă povesteă tocmaiă a iă citit-oă esteă s ă v ă
împ rt şescăomagiulăadusădeăfiicaălui,ăStacyăMiriam,ăşiădeă
fiulă s u,ă Danielă Tsalig,ă laă ceremoniaă deă comemorare
organizat ă deă Dr.ă Marilynă Harrană laă Universitateaă
Chapman, pe 17 februarie 2013.
Mesajele lor transcriseă maiă josă suntă pu ină prescurtate
fa ădeăoriginal.
Elisabeth B. Leyson

Din partea lui Stacy:


Mul iăoameniă- prieteniăşiăstr iniă - auăavutăbun voin aă
s ă îmiă împ rt şeasc ă amintirileă loră frumoaseă despreă tata,ă
amintiri despre Leon prietenul, unchiul, verişorul,ăvecinul,ă
colegul, profesorul. Auzindu-leă peă acesteaă şiă c utândă înă
propriile mele amintiri, am realizată c ,ă dac ă ară fiă s ă alegă
unăadjectivăcareăs ăîlădescrieăpeătata,ăacelaăarăfiă„generos".
Evident, a fost generos cu povestea lui, spunând-o
grupuriloră deă oameniă dină întreagaă ar .ă îşiă f ceaă grijiă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 205

pentruă câtă deă mareă eraă grupul?ă Nu.ă îşiă f ceaă grijiă pentru
apartenen aă religioas ă aă grupului?ă Nu.ă Aă cerută vreodat ă
sau a acceptat bani pentru asta? Nu!
Şiăaveaăîntotdeaunaătimpăpentruăaăr spundeălaăîntreb ri
şiă caă s ă aud ă apoiă comentariile.ă Deseoriă dep şeaă timpulă
acordat,ădarăpu iniăerauăceiăcareăobservau.
Eraă generosă cuă anivers rileă lui.ă Dină cauzaă tradi iiloră
culturaleă şiă aă copil rieiă luiă traumatizante,ă nuă eraă sigură deă
dataăexact ăaănaşteriiăsale.ăAveaăoăideeăvag ăşiăaăalesăziuaă
deă 15ă septembrie.ă Faptulă c ă ală doileaă nepotă ală s uă s-a
n scută laă aceeaşiă dat ,ă înă 1994,ă i-aă confirmată c ă alesese
dataă corect .ă Tataă f ceaă mereuă eforturiă s ă fieă al turi de
TylerăJacobădeăziuaălor,ăzburândădeseoriăînăcealalt ăparte a
rii.
Eraă generosă cuă entuziasmulă s u.ă Seă bucuraă deă toateă
realiz rileă copiilor,ă aleă nepo iloră şiă aleă copiiloră prină ali-
an ,ăoricâtădeă miciăşiădeă neînsemnateăară fiăp rutăele.ăOriă
deăcâteăoriăvorbeamălaătelefon,ănuăuitaăniciodat ăs ăîntrebe:ă
„Ceă faceă amiculă meuă cuă covrigi?"ă Elă şiă Brian,ă ală treileaă
nepot, iubeau covrigii.
Iiăpl ceaăs ăaud ăc ăunănepotăalăs uăînv aseăs ăsteaăînă
206 I.EON LEYSON

fundule ăsauăc ăîiăieşiseăunădinteănou.ăIiăpl ceaăs ăîiăasculteă


cântândăpeăcopiiiămei,ădeşiăabiaăînv auăinstrumentele, iar
nou ă niă seă p reaă c ă nuă erauă preaă pricepu i.ă Teă puteaă
determinaăs ăteăsim iăbineănumaiăpentruăc ăfaceaiăunălucruă
simplu,ă cumă ară fiă ună indiciuă laă rebusă sauă faptulă c ă î iă
înv aiă copilulă s ă îşiă legeă şireturile.ă Elă eraă celă careă sp laă
vaseleă şiăacas ,ăşiă cândă veneaă înă vizit ă laă noi.ăUnaădintreă
fotografiile mele preferate l-a surprins cu mâinile într-o
chiuvet ă plin ă cuă vase,ă zâmbindă caă şiă cumă nuă existaă oă
distrac ieămaiămare.
Eraăgenerosăcuătoateăcunoştin eleălui.ăNuăeraăniciodat ă
preaă ocupată caă s ă r spund ă laă oă întrebareă sauă caă s ă î iă
expliceă pân ă cândă reuşeaiă s ă în elegiă - lucru care s-a
întâmplat chiar în decembrie anul trecut. Tata avea o
colec ieă deă aparateă deă m surată maiă pu ină cunoscute. Fiul
meu cel mare, Nick, era foarte curios cu privire la unul
dintre acestea.ă Laă vremeaă aceea,ă tataă îşiă petreceaă maiă totă
timpul dormind în camera lui, încercândă s ă g seasc ă
alinare pentru durerile sale groazniceă şiă constante.ă Deă
obicei,ădeăcâtevaăoriăpeăzi,ăseăsim eaăînăstareăs ăprimeasc ă
vizitatoriă pentruă oă scurt ă perioad . într-oă sear ,ă ne-am
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 207

adunată cuă to iiă înă jurulă patuluiă s uă caă s ă profit mă deă ună
asemenea moment, iar Nick l-aă întrebată despreă maşin riaă
misterioas .ă Foarteă bucuros,ă tataă aă începută s ă îiă expliceă
mecanismulă şiă utilitateaă obiectuluiă într-un mod pe care îl
în elegeamă cuă to ii.ă Acestă lucruă p reaă s ă îlă scoat ă dină
realitatea lui pentru câteva clipe. Ne-aă spusă apoiă cumă s ă
asambl măaparatul.ăNe-aădatăexempleădespreăcumăşiăcândă
s ăîlăfolosim.ăAăr spunsălaăîntreb rileănoastre.ăNickăspune:ă
„întotdeaunaă aveaă timpă s ă îmiă r spund ă şiă p reaă s ă ştieă
câte ceva despre oriceu.ăAcum,ădac ăave iănevoieăvreodat ă
s ăafla iăcumăseăfoloseşteăunăcomparatorăcuăcadran,ăşti iălaă
cineăs ăapela i.
Tata era generos cu timpul lui. M-aă înv ată s ă citescă
ora, apoi - la un moment dat - când l-am întrebat cât era
ceasul, i-amă spusă totă eu,ă imediat:ă „Las ,ă potă s ă m ă uită şiă
singur ";ăaăfostăatâtădeămândru!
Ină clasaă aă treia,ă amă înv ată tablaă înmul irii.ă Noiă doiă
petreceamă multă timpă laă masaă dină buc t rie,ă totă punândă
întreb riă şiădândăr spunsuri.ă M-amă blocată laăşapteăoriăoptă
şiăaătrebuităs ăîlărepetăiarăşiăiar,ăpân ăcândăl-amăre inut. Am
retr ităexperien aăaceeaădeăfiecareădat ăcândăcopiiiămeiăauă
208 I.EON LEYSON

înv ată tablaă înmul iriiă şiă niciunulă dintreă noiă nuă uit ă c ă
r spunsulăesteăcincizeciăşiăşase.
Putea, de asemenea,ăs ăz boveasc ălaăoăceaşc ădeăcafea
fierbinteăşiăîşiăluaseăobiceiulădeăaă„faceăoăplimb ric "ăpân ă
laă Starbucksulă dină apropiere.ă Şiă so ulă meuă areă aceeaşiă
dragoste,ă aproapeă nenatural ,ă pentruă Starbucksă şi,ă oriă deă
câteă oriă seă aflauă înă acelaşiă oraş,ă mergeauă şiă îşiă petreceau
timpulăînămodăpl cutălaăoăceaşc ădeăcafea.
Eraădeosebitădeăgenerosăcuărâsulălui.ătiăpl ceaăs ăaud ăoă
glum ăbun ă- chiarăşiăunaăslab .ăP reaăc ăareăunaăpreg tit ă
pentruă oriceă ocazie.ă Deă exemplu,ă dac ă feliaă deă pâineă cuă
unt (sau cevaă asem n tor)ă c deaă cuă parteaă uns ă înă jos,ă îiă
pl ceaă s ă spun :ă „Probabilă c ă nuă amă unsă parteaă careă
trebuie4*.ă Aveaă ună zâmbetă frumosă şiă ună râsă degajat,ă
generos.
Odat ,ă aă spusă aşa:ă „Adev rulă esteă c ă nuă mi-amă tr ită
via aă înă umbraă Holocaustului".ă Experien ele din tinere eaă
tat luiă meuă înă Europaă auă fostă extraordinare,ă dară nuă l-au
definită caă om.ă Nuă c ă acesteă experien eă nuă ară fiă avută ună
impactă enorm;ă desigură c ă auă avut.ă Dară evenimentele de
neinvidiată dină via aă luiă nuă l-au definit. El definea
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 209

evenimentele. Acele întâmpl riă dină copil rieă nuă auă f cută
decâtăs ă înl tureă luxulătinerescă ală egocentrismului, pentru
aăscoateălaăiveal ăcaracterulăomuluiăcareăaăfostădestinatăs ă
fie.
Stacy Leyson Wilfong

Din partea lui Daniel:


Când a murit tata, am devenit foarte posesiv în pri-
vin aă lui.ă Cândă rabiniiă i-au adus elogiul lor la înmor-
mântare, m-amă gândit,ă doară peă jum tateă înă glum :ă Staţi
puţin, e al meu... A fost mai mult decât un martor al
istorieiă evreilor.ă Aă fostă tat lă meu.ă M-a dus la pescuit; la
Ghizii Indieni; la antrenamenteleă deă fotbal,ă baseballă şiă
baschet. A fost la toate meciurile mele de polo. A fost un
tipăfericităşiăamădusăoăvia ăfericit .ăRâdeamămult.
Aşadar,ă iat ă câtevaă am nunteă despreă elă careă v ă voră
ajutaăs ăîlăcunoaşte iămaiăbine!
Aveaă oă înclina ieă deosebit ă pentruă muzic ă şiă pentruă
limbileă str ine.ă înv aă cuă uşurin ă limbiă str ineă şiă leă
vorbeaăcuăunăaccentăperfect,ăprecumăenglezaă(înăplus,ăidiş,ă
poloneza, ebraica, germana, rusa... suficient de bine încât
s ăfieăarestatădeăcâ ivaăsolda iăsovieticiăînătimpul ocupa ieiă
210 I.EON LEYSON

sovietice din Cracovia, fiind considerat dezertor rus;


vorbea maghiara atât de bine, încât cunoştin eleă saleă deă
origineă maghiar ădinătab raăpentruădeporta iăauăcrezutăc ă
esteăungur;ăpu in ăceh ,ăpu in ăjaponez ăşiăcevaăspaniol ).
Mi-a tolerat aproapeă toateă fazeleă muzicale.ă îiă pl ceau
aproapeătoateăforma iileăcareăîmiăpl ceauămieăşiăobişnuiamă
s ădiscut mădespreăsensulăversurilorădinăcântece.ăAmăfostă
mereuă deă acordă c ă neă pl ceauă cântecele în acorduri
minore.ăCredăc ăacordurileăminoreăîiăaminteauătat lui meu
deăvecheaăluiă ar .
Aveaăcenturaăneagr ălaăjudo,ăaăfostăunăjuc torădeătenis
destulă deă bună şiă ună juc toră excelentă deă popice,ă cuă oă
arunc tur ădeăstângaăieşit ădinăcomun.
Mi-aă spusă c ă primaă gur ă deă bereă esteă ceaă maiă bun .ă
„Dac ăs-ar putea îmbutelia numaiăprimaăgur ",ăobişnuia el
s ă spun .ă Maiă târziu,ă m ă gândeam:ă „Chiară îm- buteliaz ă
primaăgur ,ănu-iăaşa?"
Mi-aăspusăc ănuăaăştiutănimicăpân ălaăcincizeciădeăani.ă
Dină punctulă meuă deă vedere,ă p reaă s ă ştieă cumă
func ioneaz ă fiecareă lucruă şiă puteaă s ă repareă orice. Avea,
deă asemenea,ă sfatulă potrivită pentruă oriceă situa ie.ă M-a
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 211

înv atăaproapeătotăceăştiuăşiăeădeăvaloare,ăcaădeă
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 212

exempluăcumăs ăabordeziăsarcinileăceăparădeăneîndepli-
nit.ă„ ineăcapulăplecatăşiă mergiă laă munc 1*, mi-a spus el.
Acum,ăc ănuămaiăeste,ăîmiădorescăs ăîlăfiăascultatămaiămult,ă
pentruăc ăaveaămulteăcunoştin eădeătotăfelulăşiătoateăveneauă
dinăexperien aăluiăunic ădeăvia .
Iiăpl ceaăcafeaua.ăNeagr .ăMult.
Sfatulăluiăpreferatăpentruămineăera:ă„Nuăfiăprost**.ăBună
sfat.ăAmă f cutămulteăprostiiăcâtăamăcrescut.ăînc ămaiă fac.ă
De exemplu: acum câteva luni, tata a venit în timp ce
lucramă prină gospod rie.ă Uşaă deă laă dulapul fiicei mele se
frecaădeăcovor,ăaşaăc ăamădecisăs ătaiăparteaădeăjosăcuăună
fier str uă electrică peă careă tocmaiă mi-1ă d ruise.ă Eramă
destulădeămândruădeămineăînătimpăceăduceamăuşaăînăgaraj.ă
„F -iă oă crest tur ",ă mi-aă spusă el.ă „Ştiuă careă cap tă ală uşiiă
este partea de sus, m-am gândit eu, nu am nevoie de
crest tur ."ăDesigurăc ăamăt iatăparteaăgreşit ăaăuşii,ăaşaăc ă
acumă esteă ună golă uriaşă înă parteaă deă susă aă acesteia.ă Şiă
t ieturaăniciă m carănuăeădreapt .ăM-aăb tutălaăcapăcuăastaă
pân ă laă sfârşit.ă Dară ultimulă luiă comentariu despre asta,
înainteăs ămoar ,ăaăfostăcamăaşa:ă„Eăînăregul .ăAiăideeădeă
câteăoriăamăf cutăşiăeuălaăfel?"
Presupunăc ăesteănormalăcaătineriiăadul iăs ăvreaăs ăfieă
altfelă decâtă p rin iiă lor.ă Aă fostă oă vremeă cândă aşaă eramă şiă
eu. Dar acum nu mai sunt unătân răadultăşi,ăprivindu-1 pe
patulădeăspital,ăm ătotăgândeamăînăsineaămea:ă„Aşăvreaăs ă
fiuă caă elă câtă maiă multă posibil".ă Aă fostă ună tipă aşaă deă
extraordinar,ăc ănuăputeaăs ădispar ăpurăşiăsimplu.ăTotăceă
potăsperaăînăacestămomentăesteăs ăducăoăvia ăcareăl-ar face
s ăfieămândru.ăVoiăîncercaăs ăfacăasta.
Daniel Leyson
MUL UMIRI

Niciodat ,ă niciă înă 1994,ă cândă aă vorbită pentruă primaă


dat ă înă fa aă unuiă public,ă niciă înă numeroaseleă saleă pre-
zent riă dină urm toriiă optsprezeceă aniă - uneori avea în
medieă unaă peă s pt mân ă -,ă Leonă nuă aă folosită noti e.ă Seă
bazaă peă sesiuneaă deă întreb riă careă urmaă dup ă discurs,ă peă
conversa iileă informaleă cuă ceiă careă r mâneauă pentru o
îmbr işareă sauă caă s ă seă fotografiezeă cuă el,ă peă film rileă
f cuteăînăcâtevaăloca iiăşiăpeăsuteleădeăscrisori primite de la
214 I.EON LEYSON

elevi,ă caă s ă îlă ajuteă s ă revizuiasc ă şiă s ă clarificeă esen aă


poveştiiă sale.ă Voiaă s ă seă asigureă c ă nuă seă repet ă aceeaşiă
întrebare la un alt eveniment. In decursul anilor, s-a
conturatăunămiezăcareăaădevenităbazaăacesteiăc r i.ăDarăeraă
pu inăpeăhârtie.
LeonăaăvorbităpeătotăcuprinsulăStatelorăUnite,ădarăşiăînă
Canada.ăDeăfiecareădat ,ăaăexistatăunăinteresăimensăfa ădeă
experien eleălui.ăSuntemărecunosc toriăfiec ruia dintre voi
careă a iă participată laă vreunulă dintreă discursurileă sale.ă
Sensibilitatea şiă bun tateaă voastr ă i-au conferit lui Leon
curajulă şiă energiaă deă aă continuaă s ă îşiă spun ă povestea,ă
chiarăşiăatunciăcândăs n tateaăiăseădeteriorase.
Comunitateaă dină Fullertonă undeă Leonă aă tr ită pesteă
patruzeci de ani l-aă sprijinită înă modă deosebit;ă reac iaă
voastr ăpozitiv ăi-aăconfirmatăşiăluiăvaloareaăpoveştiiăsale.ă
Sharon Quirk-Silva, membru al Ansamblului Californiaăşiă
fostăprimarăalăoraşuluiăFullerton,ăaărecunoscutăcontribu iaă
adus ădeăLeonăcomunit iiăşiăşcolilorălocaleăşiăi-a omagiat
memoria la adunareaă statal ă aă Zilei Memoriale a
Holocaustului de la Sacramento, pe 8 aprilie 2013.
Numeroşiiă luiăprieteniă l-au ajutat enorm atunci când a
începută s ă seă confrunteă cuă amintirileă dureroaseă aleă
copil riei.ă Mul iă dintreă voiă auă participată laă numeroaseă
prezent riă şiă l-a iă invitată s ă vorbeasc ă laă loculă vostruă deă
rug ciuneăsauăînăorganiza iaăcomunit iiăvoastre.
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 216

Empatiaăvoastr ăl-aăîncurajatăs ăcontinue,ădeşiă- de fiecare


dat ăcândăîşiăspuneaăpovesteaă- retr iaăsupliciulăacelorăaniă
deăpericolăşiădurere.
Maiămul iăprofesoriădinăsudulăCalifornieiăl-au invitat pe
Leonă s ă vorbeasc ă înă şcolileă sauă înă universit ileă loră înă
fiecare an timp de aproape cincisprezece ani. Asemenea
oportunit iă auă jucată ună rolă esen ială înă elaborareaă acesteiă
c r i.ă Aducemă mul umiriă specialeă luiă Irene Strauss de la
Şcoalaă Gimnazial ă Parks; lui Bob Jensen, Doreen
Villasenor şiăVince White de la Colegiul Fullerton; Dr. Sy
Scheinberg de la Universitatea de Stat California din
Fullerton; Dr. James Brown de la Universitatea Chapman.
Încredereaăvoastr ăînăLeonăaăînt rit-o pe a lui.
Dup ă fiecareă prezentare,ă cel mai frecvent comentariu
eraă c ă Leonă ară fiă trebuită s ă scrieă oă carte.ă Elă r spundea:
„Lucrezălaăastau,ădarănuăaăexistatăniciunăprogresărealăpân ă
în momentul în care Emily Scott, student ă laă istoriaă
Holocaustului la Universitatea Chapman, l-a intervievat
peă Leonă şiă aă adunată noti eleă subă formaă proiectului ei de
licen .ă Devotamentulă şiă entuziasmulă luiă Emily l-au
impresionat profund pe Leon.
Un b&iat pe lista lui Schindler 217

înă urmaă uneiă prezent riă deă laă Clubulă Great Vest Side
din Chicago, Louis Weber, editor la ziarul The Holocaust
Chronicle şiă directoră executivă laă Publications
International, l-aă îndemnată peă Leonă s ă aştearn ă peă hârtieă
experien aă saă înă Holocaust.ă Domnulă Weberă aă oferită
numeleă şiăCV-ulăs uăcâtorvaăscriitoriăprofesioniştiăcareă l-
arăfiăpututăajutaăs ăorganizezeăcon inutul.ăLeonăaăangajat-o
pe Sophie Sartain, cu care a lucrat peste un an. Sophie a
înregistrată conversa iileă cuă Leonă şiă aă produsă oă arhiv ă
extraordinar ă aă trecutuluiă s u.ă întreb rileă eiă abileă l-au
ajutatăpeăLeonăs ăadaugeădetaliiă semnificativeăsubiectelor
peăcareăabiaăputeaăs ăleăabordezeăînăprezent rileăsaleădeăoă
or ăşiăjum tate.
Alteă mul umiriă suntă adresateă administra ieiă Uni-
versit iiăChapman, înăspecialăpreşedinteluiăJamesăL.ăDotiă
şiărectoruluiăDanieleăStruppa,ăpentruăpromovareaăeduca ieiă
despre Holocaustă caă elementă esen ială ală curriculumuluiă
universit ii.ă Jessica MyLymuk, Ashley Bloomfield şiă
Joyce Greenspan de la Centrul Rodgers deă Educa ieă
despreăHolocaustăalăUniversit iiăChapman şiăasociatulădeă
cercetare Jeff Koerber au sprijinit enorm cu to iiă acestă
218 I.EON LEYSON

proiect.ăAducemămul umiriănumeroşilor
colegiăşiăprieteniădeălaă Chapman, precumăşiămembrilor
Comisiei de Vizitatori de la Centrul Rodgers pentru
încuraj rileălorăpermanente.
Recunoştin aănoastr ămergeăc treăDavidăM.ăCrowe,ă
autorulă c r iiă Oskar Schindler The Untold Account of
His Life, Wartime Activities, and the True Story Behind
„The List*7, care şi-aă împ rt şită cuă generozitateă infor-
ma iileă cuă Marilyn. Dorimă s ă leă mul umimă deă aseme-
neaă luiăTomă Zoellnerădeă laăcatedraădeă limb ăenglez ăaă
Universit iiăChapmanăşiă Dr. Jan Osborn, care a oferit
recomand riă pre ioaseă pentruă oă variant ă brut ă aă ma-
nuscrisului.ă Tom,ă ună scriitoră des vârşit,ă ne-a oferit
sfaturiădeăexpertăşiăaăconsiliat-o pe Marilyn pentru for-
mularea propunerii oficiale.
Inăperioadaă înăcareă s n tateaă luiăLeonăaădevenitătotă
maiă fragil ,ă Tomă aă trimisă propunereaă luiă Peter
Steinberg, de la Agen iaăPeter Steinberg. Peter a recu-
noscută imediată valoareaă poveştiiă şiă aă contactat-o pe

Oskară Schindler:ă povesteaă nespusâă aă vie iiă sale,ă aă activit iloră dină timpulă
7

r zboiuluiăşiăpovesteaăadev ra iădinăspateleă„listei"ă(n.ătr.)
Un b&iat pe lista lui Schindler 219

Caitlynă Dlouhy,ă vicepreşedinteă şiă directoră editorială laă


Atheneum Books de la Simon&Simon Publishers şi,
dup ăcumăs-aăexprimatăPeter,ă„celămaiăbunăeditorădeăcâr iă
pentruă tineriă dină ar ".ă Peter,ă î iă mul umimă pentru
entuziasmăşiăpricepere!
Laădou ăzileădeălaăprimireaămanuscrisului,ăAtheneumăaă
f cutăoăofert ăpentruăpublicareaăc r ii,ăoferindu-ne ocazia
nepre uit ă deă aă lucraă cuă Caitlyn.ă Conştiinciozitatea,
diploma ia,ăreceptivitateaăşiăr bdareaăeiăne-auăc l uzităprină
procesulă deă revizuire.ă Nimeniă nuă ară puteaă cereă oă c l uz ă
maiă devotat .ă Caitlyn,ă î iă mul umim!ă încrederea ta în
valoareaă poveştiiă luiă Leonă esteă (aproape)ă laă felă deă solid ă
caăaănoastr .
Dorimă s ă îiă mul umimă şiă luiă Dană Potash,ă careă aă creată
copertaă şiă layoutulă c r ii.ă Ilustra iileă completeaz ă
contextulă cuă oă combina ieă potrivit ă întreă realitateă şiă
sugestie.ăIiămul umim,ădeăasemenea,ăluiăJeannieăNg.,ăcareă
a excelat ca redactor coordonator - oămunc ăceănecesit ăoă
aten ieă deosebit ă pentruă detaliiă şiă oă colaborareă strâns ă cuă
scriitorul.
Familiaă extins ă aă luiă Leonă dină California,ă Virginia,ă
220 I.EON LEYSON

Oregon,ă Newă Mexicoă şiă dină Israelă aă reprezentată oă surs ă


valoroas ădeăinforma iiăşiădeăacurate e.ăVoiăsunte iăceiăcareă
l-a iăajutatăpe Leon pe vremea când se lupta
Unăb iatăpeălistaăluiăSchindler 221

cuă triste eaă copil rieiă şiă aă tinere iiă saleă şiă a iă f cută totă
posibilulăs ă v ăasigura iăc ă via aă luiă „adev rat "ăeraăplin
deă dragosteă şiă fericire.ă V ă mul umimă c ă i-a iă ar tat
afec iuneaă voastr ă înă atâtă deă multeă feluri.ă Mul umiri
specialeă şiă pentruă Beaty Kaufman, Anne Ambers şiă
Camille Hahn Leyson, pentruă contribu iaă adus ă
numeroaselor variante.
Euă(Lis)ăîiămul umescăşiăsurorii mele, Su Grossman. Su
ne-aă oferită luiă Leonă şiă mieă confort,ă îndrumare,ă entuziasm
şiă sprijină înă aniiă înă careă noiă lucramă laă aceast ă carte.ă
Generozitateaăeiănuăcunoaşteălimite.
Pentruă Stacyă şiă Dană şiă pentruă parteneriiă loră deă via ,ă
Dave şiă Camille, dară şi pentru Nick, Tyler, Brian, Mia,
BenjaminăşiăSilas: faptulăc ăa iăexistatăaăreprezentatăpentru
Leonăoălumin ăc l uzitoareăsemnificativ ăşiăomniprezent .ă
Sufletulăluiătr ieşteăînăfiecareădintreăvoi.
- Marilyn J.ăHarranăşiăElisabeth B. Leyson

Leon Leysonăaveaănumaiă10ăaniăcândănaziştiiăau
£ invadatăPolonia,ăiarăfamiliaăiuiăaăfostăfor at ăs ăseă mute
numit Oskar Schindler au fost cele
care i-auăsalvatăvia aăluiăLeon,ăcaăşiăunorămembriădinăfamiliaă
sa,ănumeleălorăfiindăad ugateăpe lista muncitorilor evrei din
fabrica acestuia - oă list ă ceă aă devenită faimoas ă înă toat ă
lumea; Lista lui Schindler.

Aceastaăesteăsinguraăcarteădeămemoriiăpublicat ăvreodat ă
deă ună copilă supravie uitoră deă peă Listaă luiă Schindler şiă
ilustreaz ă perfectă demnitateaă autorului,ă oă remarcabil ă lips ă
deăresentimente,ădarăşiăoăfa ăaăr zboiuluiăv zut ăprinăochiiă
unuiă copilă speriat,ă ală c ruiă unică deziderată eraă s ă
supravie uiasc ăfiec reiăzileăînăparte.

Termenulăseătraduceăinălimbaăromân ăatâtăprină„lag r",ăcâtăşiăprină„tab r *,ă(n.tr.)


1